Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
În temeiul <>art. 28 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 , Consiliul Concurentei adopta prezentul regulament.
Scopul controlului concentrarilor economice de cãtre Consiliul Concurentei este de a veghea impotriva creãrii de monopoluri sau agenţi economici cu poziţie dominanta pe piata, care pot conduce la restrangerea, înlãturarea sau denaturarea semnificativã a concurentei pe piata româneascã ori pe o parte a acesteia, cu efecte nefavorabile asupra consumatorilor.
Concentrarea economicã, conform <>art. 11 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 , denumita în continuare lege, realizatã prin fuziune şi/sau achiziţie, poate fi oportuna pentru agenţii economici mici, în vederea îmbunãtãţirii competitivitatii lor.
În aceste condiţii, conform art. 16 din lege, prevederile privind concentrarile economice nu se aplica decât dacã, în cadrul acestei operaţiuni, pãrţile implicate totalizeazã o cifra de afaceri care depãşeşte pragul de minimis prevãzut de art. 15 din lege*1).
Pãrţile implicate în operaţiuni de concentrare economicã, care depãşesc pragul prevãzut la art. 15 din lege, sunt obligate sa notifice Consiliului Concurentei operaţiunea de concentrare economicã în vederea analizei compatibilitatii acesteia cu un mediu concurential normal.
Atribuţiile Consiliului Concurentei pe linia controlului concentrarilor economice sunt:
a) ia deciziile prevãzute la art. 27 lit. a) din lege, pentru cazurile de încãlcare a dispoziţiilor art. 13 şi ale art. 16 alin. (1) şi (2);
b) ia deciziile prevãzute la art. 51 din lege.
În aplicarea prevederilor art. 28 alin. (2) şi (3) din lege, Consiliul Concurentei adopta prezentul regulament care înlocuieşte Regulamentul privind autorizarea concentrarilor economice adoptat în anul 1997*2).
Prezentul regulament este obligatoriu pentru Consiliul Concurentei, Oficiul Concurentei, agenţii economici sau asociaţiile de agenţi economici, precum şi pentru organele administraţiei publice centrale sau locale, urmãrindu-se aplicarea în mod unitar şi transparent, în condiţii de siguranta juridicã a legii.
Regulamentul cuprinde urmãtoarele pãrţi:
Partea I - Precizãri cu privire la concentrarile economice;
Partea a II-a - Notificarea concentrarilor economice. Emiterea deciziilor în cazurile de concentrare economicã;
Partea a III-a - Investigarea operaţiunilor de concentrare economicã;
Partea a IV-a - Precizãri privind modul de completare a formularului pentru notificarea concentrarilor economice;
Partea a V-a - Dispoziţii finale şi tranzitorii;
Anexa - Formular de notificare a concentrarilor economice.
------------
*1) Prin <>Ordinul preşedintelui Consiliului Concurentei nr. 13/2001 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 20 februarie 2001, plafonul privind cifra de afaceri prevãzut la <>art. 15 din Legea concurentei nr. 21/1996 a fost majorat la 65 miliarde lei.
*2) Regulamentul privind autorizarea concentrarilor economice a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 bis din 14 aprilie 1997.
PARTEA I
Precizãri cu privire la concentrarile economice
CAP. 1
Dispoziţii generale
În lege şi în prezentul regulament sunt utilizaţi termeni cãrora Consiliul Concurentei le da urmãtoarea interpretare:
1. Concentrarea economicã se referã la mãsura în care un numãr redus de agenţi economici deţine o pondere ridicatã a activitãţii economice, exprimatã prin totalul vânzãrilor, activelor sau forţei de munca utilizate etc. pe o anumitã piata. Aceasta mãsura caracterizeazã gradul de concentrare economicã la un moment dat.
Operaţiunile de concentrare economicã, în accepţiunea art. 11 alin. (2) din lege, se realizeazã prin fuziune sau prin dobândirea controlului.
2. Fuziunea este combinarea a doi sau mai mulţi agenţi economici într-unul singur, cu scopul de a creste eficienta economicã şi uneori de a evita concurenta.
3. Pãrţile implicate sunt agenţi economici sau persoane fizice participante la o operaţiune de concentrare economicã a cãror cifra de afaceri se ia în calcul şi care, în caz de încãlcare a legii, sunt supuse sancţiunilor prevãzute la cap. VI din lege.
Toate referirile la persoana fizica cuprinse în prezentul regulament privesc persoana fizica ce controleazã deja, singura sau în comun, un alt agent economic.
4. Controlul, în accepţiunea art. 11 alin. (1) din lege, reprezintã dreptul şi/sau posibilitatea unor agenţi economici ori persoane fizice de a exercita, direct sau indirect, o influenta determinanta asupra unor alţi agenţi economici.
5. Dobândirea controlului, în accepţiunea art. 11 alin. (2) lit. b) din lege, reprezintã o forma de realizare a concentrarilor economice prin care agenţi economici sau persoane fizice obţin, direct ori indirect, o influenta determinanta asupra unuia sau mai multor agenţi economici ori asupra unor pãrţi ale acestora, fie prin luare de participare la capital, fie prin cumpãrare de elemente de activ, fie prin instituirea sau întãrirea unei situaţii de dependenta economicã, prin contracte sau prin alte mijloace.
Elementele conceptului de dobândire a controlului sunt: subiectul, obiectul şi modalitatea de dobândire a controlului.
6. Subiectul controlului (Cine dobândeşte controlul?)
Controlul poate fi dobândit de cãtre:
a) un agent economic (control unic);
b) o persoana fizica, ce controleazã deja, singura sau în comun, un alt agent economic (control unic);
c) doi sau mai mulţi agenţi economici actionand în comun ori o asociaţie de agenţi economici (control în comun);
d) doua sau mai multe persoane fizice actionand în comun şi care controleazã deja cel puţin un alt agent economic (control în comun).
7. Obiectul controlului (Ce se controleazã?)
Controlul se poate exercita asupra:
a) unuia sau mai multor agenţi economici care constituie entitãţi independente (control total);
b) unor active ale agentului economic (control parţial), cum ar fi:
- una sau mai multe entitãţi legale separate (filiale etc.);
- subdiviziuni interne ale agentului economic (de exemplu, o secţie sau o unitate);
- elemente ale fondului de comerţ, cãrora li se poate atribui în mod clar o cifra de afaceri pe piata (de exemplu, mãrci de fabrica, mãrci de producţie, licenţe).
8. Modalitatea de dobândire a controlului (Cum se dobândeşte controlul?)
Formele uzuale de dobândire a controlului sunt:
a) participari la capitalul social prin achizitionare de acţiuni (pãrţi sociale), inclusiv în cadrul procesului de privatizare;
b) cumpãrarea de active;
c) relaţiile de dependenta economicã.
9. Situaţia de dependenta economicã poate fi determinata de acorduri importante de livrare pe termen lung sau mediu, încheiate de furnizori şi de clienţi, combinate cu legãturi structurale, care conferã o influenta determinanta a furnizorului sau a clientului asupra partenerului.
În aceste condiţii dobândirea controlului se realizeazã pe baza unui numãr de elemente particulare, pe fiecare caz.
10. Controlul direct este controlul exercitat de persoane fizice sau de agenţi economici, dobândit în mod oficial.
11. Controlul indirect se realizeazã în cazuri excepţionale, atunci când deţinãtorul oficial al dreptului de control diferã de persoanele fizice sau de agenţii economici care deţin puterea realã de exercitare a influentei determinante.
Astfel de situaţii se pot intalni atunci când o persoana fizica sau un agent economic aflatã/aflat în spatele operaţiunii foloseşte o alta persoana sau un alt agent economic (deţinãtorul oficial al dreptului de control) pentru a-şi exercita de facto controlul (influenta determinanta).
Exercitarea controlului indirect se poate stabili analizând, de exemplu, sursa de finanţare, existenta unor legãturi familiale etc.
12. Societate controlatã în comun, denumita în continuare societate în comun, este un agent economic creat sau achiziţionat de alţi agenţi economici care o controleazã.
13. Societate(companie)-mama este un agent economic care deţine acţiuni (pãrţi sociale) la o societate în comun, pe care o controleazã fie prin înfiinţarea acesteia, singur sau împreunã cu alţi investitori, fie ca urmare a achiziţionãrii de acţiuni (pãrţi sociale) din capitalul social al unui agent economic deja existent.
14. Grupul din care face parte un agent economic cuprinde:
a) toţi agenţii economici controlati, direct sau indirect, de agentul economic respectiv;
b) toţi agenţii economici şi/sau persoanele fizice care controleazã, direct sau indirect, agentul economic respectiv;
c) toţi agenţii economici controlati, direct sau indirect, de agenţii economici şi/sau de persoanele fizice prevãzute la lit. b).
CAP. 2
Distincţia dintre operaţiunile de asociere concentrative şi cele de cooperare
A. Introducere
15. Agenţii economici de pe o piata executa operaţiuni specifice prin care se asociaza, pastrandu-şi însã caracterul de entitãţi economice independente, în vederea realizãrii unor obiective comune.
Astfel de operaţiuni de asociere îmbracã forme diferite, cum ar fi: coordonarea comportamentului concurential, crearea de societãţi în comun, cooperarea pentru activitãţi specifice (cercetare-dezvoltare, producţie, distribuţie etc.).
16. Aceste operaţiuni de asociere sunt tratate în mod diferit de lege, în funcţie de efectul lor asupra mediului concurential pe piata.
17. Problema esenţialã în acest context o reprezintã distincţia dintre operaţiunile de asociere care au ca efect o concentrare economicã - care va fi tratata conform prezentului regulament - şi acelea care conduc la coordonarea acţiunilor agenţilor economici pe piata, ce cad sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege.
18. Legea face în mod explicit aceasta distincţie în art. 11 alin. (3): "Operaţiunile de asociere, având ca obiect sau ca efect coordonarea comportamentului concurential al agenţilor economici participanţi care rãmân independenţi, nu constituie concentrare prin dobândirea controlului, chiar când asemenea operaţiuni ar consta în crearea de entitãţi economice comune. Dacã entitatea economicã comuna este o persoana juridicã indeplinind statornic toate funcţiile unei entitãţi economice autonome, fãrã însã a realiza o coordonare a comportamentului concurential fie între agenţi economici fondatori, fie între ea şi aceştia, operaţiunea este o concentrare în sensul prevederilor alin. (2) lit. b)".
19. În acest capitol sunt definite operaţiunile de asociere care au ca efect o concentrare economicã (operaţiuni de asociere concentrative), distingandu-le de operaţiunile de asociere care dau naştere la societãţi în comun de cooperare.
B. Societãţi în comun concentrative
20. O operaţiune de asociere constituie o concentrare economicã în sensul art. 11 alin. (2) din lege dacã îndeplineşte concomitent urmãtoarele condiţii:
a) existenta controlului în comun;
b) autonomia structuralã a societãţii în comun;
c) societatea în comun sa nu aibã ca obiect sau ca efect coordonarea comportamentului concurential al societãţilor-mama şi/sau al agenţilor economici controlati de acestea.
Controlul în comun
21. O societate în comun cade sub incidenta reglementãrilor privind concentrarile economice dacã exista o dobândire în comun a controlului asupra acesteia de cãtre doi sau mai mulţi agenţi economici.
Autonomie structuralã
22. O societate în comun are autonomie structuralã atunci când, în calitate de persoana juridicã, îndeplineşte statornic toate funcţiile unei entitãţi economice autonome, respectiv are funcţionare deplina.
23. O societate în comun are funcţionare deplina atunci când dispune de resursele financiare, umane şi tehnice necesare desfãşurãrii pe termen îndelungat a tuturor activitãţilor sau funcţiilor îndeplinite în mod normal de oricare alt agent economic care acţioneazã pe piata respectiva.
24. O societate în comun nu va fi consideratã cu funcţionare deplina în cazul în care preia numai o funcţie specifica din afacerile societãţilor-mama, fãrã a avea acces pe piata în nume propriu. Acesta este cazul, de exemplu, al societãţilor în comun, limitate la cercetare-dezvoltare, producţie, distribuţie sau vânzare a produselor societãţilor-mama în calitate de agenţi de vânzãri sau create în vederea participãrii la o licitaţie publica.
Atunci când societatea în comun foloseşte reţeaua de distribuţie a uneia sau a mai multora dintre societãţile-mama care acţioneazã în acest caz ca agenţi ai societãţii în comun, aceasta din urma se considera ca are funcţionare deplina.
25. Un alt aspect suplimentar care se are în vedere la aprecierea caracterului de funcţionare deplina a unei societãţi în comun este faptul ca acea societate în comun îşi realizeazã aproape integral vânzãrile cãtre societãţile-mama sau se aprovizioneaza aproape în totalitate de la acestea.
Aceasta situaţie se intalneste frecvent în perioadele iniţiale, de pornire a activitãţii, când societãţile în comun îşi câştiga şi îşi consolideaza poziţia pe piata. Stabilirea duratei perioadei iniţiale depinde de condiţiile specifice de pe piata respectiva, dar nu poate fi mai mare de 3 ani.
Înãuntrul acestei perioade societatea în comun se considera ca funcţioneazã deplin.
26. În cazul în care vânzãrile cãtre societãţile-mama se extind pe o perioada îndelungatã, societatea în comun are caracter de funcţionare deplina, numai dacã are un rol activ pe piata, adicã: (i) ponderea vânzãrilor cãtre societãţile-mama în producţia totalã nu este substantiala; (ii) vânzãrile cãtre societãţile-mama se efectueazã în condiţii normale de piata.
27. Caracterul de funcţionare deplina, în cazul aprovizionarii fãcute de societatea în comun de la societãţile-mama pe o perioada îndelungatã, se apreciazã în funcţie de criteriul valorii adãugate la produsele implicate.
În cazul în care produselor achiziţionate de la societãţile-mama li se adauga o valoare scãzutã în procesul de producţie şi/sau comercializare, societatea mixtã nu are funcţionare deplina, fiind mai apropiatã de un agent de vânzare.
În cazul în care societatea în comun are un rol activ pe piata, respectiv: (i) ponderea aprovizionarilor din alte surse decât de la societãţile-mama este substantiala; (ii) are facilitãţile necesare (de exemplu, pentru o specializare în activitatea de distribuţie: magazine, depozite, mijloace de transport, personal etc.); (iii) cumpãrãrile de la societãţile-mama se fac în condiţii normale de piata, aceasta are funcţionare deplina.
28. Un alt aspect suplimentar, care se are în vedere la definirea functionarii depline, este durata de funcţionare, ca regula generalã funcţionarea deplina asociindu-se cu o activitate pe termen lung.
Faptul ca societãţile-mama asigura societãţilor în comun toate resursele necesare (financiare, materiale etc.) demonstreaza o intenţie de activitate pe termen lung. Aceasta constatare va fi intarita, dacã în actul constitutiv se prevede o durata de funcţionare suficient de lungã pentru a determina o schimbare de durata în structura agenţilor economici implicaţi.
O societate în comun nu va fi consideratã ca funcţionând deplin dacã este constituitã pentru o perioada scurta. Acesta este cazul unei societãţi în comun, înfiinţatã exclusiv pentru realizarea unui proiect specific şi care urmeazã sa îşi înceteze activitatea în momentul infaptuirii acestuia.
Elemente relevante pentru aprecierea coordonãrii comportamentului concurential al agenţilor economici implicaţi
29. În evaluarea riscului de coordonare a comportamentului concurential al agenţilor economici implicaţi, acesta fiind un criteriu major de departajare a societãţilor în comun concentrative de cele de cooperare, se va avea în vedere dacã agenţii economici implicaţi sunt concurenţi actuali sau potenţiali pe piata relevanta.
30. Coordonarea comportamentului concurential al agenţilor economici independenţi este exclusa dacã societãţile-mama îşi transfera integral activitãţile sau totalitatea activitãţilor dintr-un anumit sector industrial cãtre societatea în comun.
31. Coordonarea poate fi exclusa dacã societãţile-mama nu sunt active pe piata societãţii în comun sau îşi transfera totalitatea activitãţilor lor de pe aceasta piata cãtre societatea în comun.
Situaţia este valabilã şi în cazul în care doar o societate-mama rãmâne activa pe piata societãţii în comun sau îşi menţine doar o mica parte a activitãţii pe aceasta piata.
32. Spre deosebire de cazul menţionat la pct. 31, exista o mare probabilitate de coordonare a comportamentului concurential atunci când doua sau mai multe societãţi-mama îşi pãstreazã, într-o mãsura semnificativã, activitãţile pe aceeaşi piata a produsului cu cea a societãţii în comun, în mãsura în care aceste activitãţi se vor desfasura pe aceeaşi piata geograficã.
33. Exista probabilitatea coordonãrii şi în cazul în care societãţile-mama şi societatea în comun se specializeaza pe segmente specifice importante ale pieţei produsului.
Fac excepţie cazurile în care aceste segmente sunt de importanta minora în comparatie cu activitãţile de baza ale societãţilor-mama sau ale societãţii în comun şi când societãţile-mama au motive obiective sa îşi retina anumite activitãţi, cum ar fi cele bazate pe tehnologii proprii. În aceste cazuri simpla existenta a societãţii în comun nu justifica presupunerea ca ar exista o coordonare a comportamentului concurential în aceste domenii.
34. Atunci când exista deja o reţea de legãturi de cooperare între societãţile-mama pe piata societãţii în comun, obiectivul sau efectul principal al societãţii în comun poate fi suplimentarea legãturilor şi, ca urmare, întãrirea coordonãrii existente.
35. În cazul în care societãţile-mama sunt active pe piata din avalul pieţei societãţii în comun, poate aparea o coordonare între acestea, dacã societatea în comun este principalul lor furnizor şi dacã la nivelul societãţilor-mama se adauga produselor o valoare noua, relativ mica; în mod similar, atunci când societãţile-mama sunt active pe piata din amonte a pieţei societãţii în comun, poate aparea coordonarea, dacã principalul lor client este societatea în comun.
36. Dacã doua sau mai multe societãţi-mama au activitãţi semnificative pe o piata invecinata pieţei societãţii în comun, care din punct de vedere economic are o importanta semnificativã comparativ cu piata societãţii în comun, colaborarea în cadrul societãţii în comun poate conduce la coordonarea comportamentului concurential al societãţilor-mama pe piata invecinata. În acest context o piata invecinata este o piata separatã, dar strâns legatã de piata societãţii în comun, ambele pieţe având caracteristici comune, incluzând tehnologie, clienţi sau concurenţi.
37. Atunci când societãţile-mama şi societatea în comun sunt active pe pieţe geografice diferite, existenta coordonãrii se evalueaza în funcţie de legãturile dintre pieţe şi de probabilitatea interactiunii lor prezente sau viitoare. Evaluarea se va face în mod similar şi în cazul în care doar o societate-mama este prezenta pe piata geograficã a societãţii în comun, celelalte societãţi-mama fiind active pe alte pieţe geografice.
38. În cazul în care societãţile-mama sunt active pe aceeaşi piata geograficã, care este diferita de cea a societãţii în comun, exista posibilitatea coordonãrii comportamentului concurential al societãţilor-mama, dacã activitatea societãţii în comun are o importanta economicã deosebita comparativ cu activitãţile societãţilor-mama pe piata lor şi dacã exista sau va exista interactiune între piata societãţilor-mama şi piata societãţii în comun, în prezent sau în viitorul apropiat.
39. Faptul ca printr-o societate în comun se realizeazã coordonarea comportamentului concurential al societãţilor-mama nu elimina posibilitatea unei concentrari atunci când elementele de cooperare sunt doar de importanta economicã minora în comparatie cu ansamblul operaţiunii. Totuşi un cumul însemnat de elemente minore de coordonare poate conduce la aprecierea ca operaţiunea în ansamblu este de cooperare.
CAP. 3
Operaţiunile de concentrare economicã şi pãrţile implicate
40. Scopul acestui capitol este sa ofere un cadru unitar privind modul în care Consiliul Concurentei aplica prevederile art. 11 alin. (2) din lege, conform cãruia o operaţiune de concentrare economicã are loc atunci când:
a) doi sau mai mulţi agenţi economici, anterior independenţi, fuzioneazã;
b) una sau mai multe persoane care deţin deja controlul cel puţin asupra unui agent economic ori unul sau mai mulţi agenţi economici dobândesc, direct sau indirect, controlul asupra unuia sau mai multor alţi agenţi economici ori asupra unor pãrţi ale acestora fie prin luare de participare la capital, fie prin cumpãrare de elemente de activ, prin contract sau prin alte mijloace.
A. Fuziuni între agenţi economici anterior independenţi. Pãrţile implicate
41. Fuziunea, în înţelesul art. 11 alin. (2) lit. a) din lege, poate avea loc prin contopire, prin absorbţie şi de facto.
42. Contopirea are loc atunci când doi sau mai mulţi agenţi economici independenţi se reunesc într-un nou agent economic şi înceteazã sa mai existe ca persoane juridice distincte.
43. Absorbtia are loc atunci când un agent economic este inglobat de un alt agent economic, acesta din urma pastrandu-şi personalitatea juridicã, în timp ce primul înceteazã sa mai existe ca persoana juridicã.
44. Fuziunea de facto este combinarea activitãţilor a doi sau mai mulţi agenţi economici independenţi care, deşi îşi pãstreazã personalitatea juridicã, în absenta unui act juridic legal creeazã un grup care se manifesta concurential ca o singura entitate economicã.
45. Premisele de realizare a unei fuziuni de facto pot fi:
a) existenta unei conduceri unice, permanente, a agenţilor economici respectivi;
b) compensarea interna a profiturilor şi pierderilor între agenţii economici respectivi;
c) rãspunderea comuna a agenţilor economici respectivi fata de terţi;
d) deţinerea incrucisata de acţiuni între agenţii economici respectivi.
46. În cazul fuziunilor pãrţile implicate sunt fiecare dintre agenţii economici care fuzioneazã.
B. Dobândirea controlului unic. Pãrţile implicate
47. Dobândirea controlului unic conduce la o operaţiune de concentrare economicã, în sensul art. 11 alin. (2) lit. b) din lege.
48. Controlul unic se exercita, de regula, prin deţinerea majoritãţii drepturilor de vot sau prin deţinerea unei poziţii minoritare de control.
49. Majoritatea drepturilor de vot este conferita, ca regula generalã, de deţinerea majoritãţii capitalului social.
O excepţie de la regula o reprezintã situaţia în care, datoritã unor prevederi particulare din actul constitutiv al societãţii (de exemplu: algoritme de calcul al drepturilor de vot), deţinerea majoritãţii capitalului nu conferã majoritatea drepturilor de vot.
50. Controlul unic, exercitat de un acţionar (asociat) care deţine o poziţie minoritara de control, poate fi legal sau de facto.
a) Controlul unic legal poate fi exercitat de cãtre un acţionar (asociat) minoritar cãruia îi sunt acordate drepturi speciale, cum ar fi:
- acţiuni preferenţiale care conferã majoritatea drepturilor de vot;
- puterea de a stabili strategia comportamentului comercial (cum ar fi: numirea a mai mult de jumãtate din numãrul membrilor organelor de conducere).
b) Controlul unic de facto este dobândit de un acţionar (asociat) minoritar dacã exista o probabilitate semnificativã ca acesta sa exercite majoritatea drepturilor de vot în adunarea actionarilor (asociaţilor) datoritã faptului ca acţiunile rãmase sunt larg rãspândite. Într-o asemenea situaţie este puţin probabil ca toţi actionarii (asociaţii) mai mici sa fie prezenţi sau reprezentaţi la adunarea generalã a actionarilor (asociaţilor). Într-un asemenea caz determinarea existenţei controlului unic rezulta din evidenta prezentei actionarilor (asociaţilor) la adunãrile generale din anii anteriori.
Se mai poate dobândi controlul unic de facto de cãtre un acţionar (asociat) minoritar dacã acesta are dreptul sa conducã activitãţile agenţilor economici şi sa le determine politica comercialã.
Pãrţile implicate în dobândirea controlului unic
51. În cazul în care agentul economic este achiziţionat în întregime sunt implicaţi:
a) achizitorul;
b) agentul economic achiziţionat.
52. În situaţia în care controlul unic este dobândit asupra unor pãrţi (active) dintr-un agent economic sunt implicaţi:
a) achizitorul;
b) partea sau pãrţile achiziţionate.
53. În situaţia în care controlul unic este dobândit asupra unui agent economic care a fost redus sau mãrit anterior sunt implicaţi:
a) achizitorul;
b) agentul sau agenţii economici achizitionati în configuraţia lor la data operaţiunii.
Consiliul Concurentei se bazeazã pe configuraţia agenţilor economici implicaţi, la data evenimentului care declanseaza obligaţia notificãrii, respectiv la data încheierii acordului de fuziune, la data prezentãrii ofertei la o licitaţie publica pentru vânzarea activelor unui agent economic sau la data achiziţionãrii pachetului de acţiuni (pãrţi sociale) de control la un agent economic.
54. În situaţia în care controlul unic este dobândit prin intermediul unui membru al unui grup sunt implicaţi:
a) membrul achizitor din cadrul grupului;
b) agentul economic achiziţionat.
În ceea ce priveşte notificarea, aceasta poate fi facuta de cãtre:
a) membrul achizitor din cadrul grupului;
b) societatea-mama a membrului achizitor sau de cãtre persoana fizica ce controleazã membrul achizitor.
În calculul cifrei de afaceri se va tine seama de cifra de afaceri a agentului economic care urmeazã sa fie achiziţionat şi de cifra de afaceri a grupului.
C. Dobândirea controlului în comun. Pãrţile implicate
55. Controlul în comun exista dacã doi sau mai mulţi acţionari (asociaţi), agenţi economici ori persoane fizice ajung la un acord pentru luarea deciziilor importante privind agentul economic controlat, având astfel posibilitatea sa exercite o influenta determinanta asupra acestuia.
56. Influenta determinanta, în acest sens, înseamnã puterea de a bloca acţiunile care determina comportamentul strategic comercial al agentului economic controlat.
Necesitatea unui acord prealabil între pãrţi, realizat pe baze legale sau de facto, este esenţialã din cauza dificultatii realizãrii unui consens în luarea deciziilor strategice.
57. Controlul în comun exercitat pe baze legale sau de facto poate avea forme diverse de realizare: egalitatea în drepturile de vot sau la numirea organelor de conducere, drepturile de veto sau chiar în situaţii rezultând din exercitarea obişnuitã a drepturilor de vot.
Egalitatea în drepturile de vot sau la numirea organelor de conducere
58. Cea mai clara forma de control în comun exista atunci când agentul economic controlat are numai doi acţionari (asociaţi) care deţin cote egale din capitalul social şi care îşi împart în mod egal drepturile de vot.
Egalitatea poate fi realizatã, de asemenea, dacã ambii acţionari (asociaţi) au dreptul sa numeascã un numãr egal de membri în organele de conducere ale agentului economic controlat.
Drepturile de veto
59. Controlul în comun poate exista chiar dacã nu exista egalitate în privinta voturilor sau în reprezentarea în organele de conducere; aceste cazuri de control în comun se exercita atunci când actionarii (asociaţii) minoritari au drepturi suplimentare de veto care le permit sa se opunã deciziilor esenţiale pentru comportamentul strategic comercial al agentului economic controlat.
60. Dreptul de veto - acela de a bloca o decizie - se prevede, de regula, în statutul agentului economic controlat sau poate fi conferit prin acordul dintre acţionari (asociaţi). Dreptul de veto poate opera de facto şi prin intermediul unui cvorum specific cerut pentru deciziile care se iau în adunarea generalã sau în alte organe de conducere, în mãsura în care actionarii (asociaţii) sunt reprezentaţi în acestea. Este posibil ca deciziile strategice sa fie supuse aprobãrii unui organism (de exemplu: un comitet de supraveghere), în care actionarii (asociaţii) minoritari sunt reprezentaţi şi fac parte dintr-un cvorum necesar pentru adoptarea acestor decizii.
61. Se pot acorda drepturi de veto actionarilor (asociaţilor) minoritari în vederea protejãrii intereselor lor financiare într-o societate comercialã. Aceasta protecţie normalã a drepturilor actionarilor (asociaţilor) minoritari este legatã de decizii esenţiale ale societãţii în comun, cum ar fi: schimbãri în statut, modificarea capitalului social sau lichidarea societãţii. Drepturile de veto care asigura protecţia sus-menţionatã nu conferã actionarilor (asociaţilor) minoritari controlul în comun în accepţiunea prezentelor precizãri.
62. Contrar celor prevãzute la pct. 61, drepturile de veto care asigura exercitarea controlului în comun sunt cele care privesc deciziile strategice asupra politicii de afaceri cu impact asupra comportamentului pe piata al agentului economic controlat, şi anume:
a) alegerea conducerii şi adoptarea bugetului de venituri şi cheltuieli
Drepturile de veto asupra acestor tipuri de decizii cu influenta decisiva asupra politicii comerciale a agentului economic controlat conferã în mod firesc controlul în comun;
b) planul de afaceri
Dreptul de veto asupra planului de afaceri conferã controlul în comun numai dacã acesta prevede pe lângã obiectivele agentului economic şi mãsurile ce vor fi luate pentru atingerea lor. În situaţia în care planul de afaceri conţine doar declaraţii generale privind obiectivele de afaceri, dreptul de veto nu conferã deţinãtorilor controlul în comun;
c) investiţiile
Importanta dreptului de veto asupra acestor decizii decurge din nivelul investiţiilor, mãsura în care investiţiile constituie o caracteristica esenţialã a pieţei pe care acţioneazã agentul economic controlat. În legatura cu primul aspect, dacã nivelul investiţiilor este foarte mare, dreptul de veto poate fi considerat mai degraba ca o protecţie normalã a intereselor actionarilor (asociaţilor) minoritari decât ca un drept de veto care conferã puterea de determinare a politicii comerciale a agentului economic controlat. În legatura cu al doilea aspect, politica de investiţii a unui agent economic este un element important în aprecierea existenţei controlului în comun, în mãsura în care pe piata respectiva investiţiile joaca un rol semnificativ în comportamentul de piata al unui agent economic;
d) alte decizii cu impact asupra comportamentului de piata
Acestea se referã la decizii speciale care sunt importante doar în contextul unei anumite pieţe pentru agentul economic controlat, cum ar fi: tehnologia folositã, în mãsura în care aceasta reprezintã o caracteristica esenţialã pentru activitate; noi linii de producţie, în condiţiile în care agentul controlat îşi desfãşoarã activitatea pe o piata caracterizatã prin produse diferenţiate şi cu un grad semnificativ de innoire.
63. Controlul în comun exista chiar dacã actionarii (asociaţii) nu au fãcut uz de influenta lor decisiva conferita de dreptul de veto; este suficient sa existe unul sau mai multe dintre drepturile de veto privind deciziile strategice menţionate.
Exercitarea obişnuitã a drepturilor de vot
64. Controlul este exercitat, de regula, de actionarii (asociaţii) care deţin împreunã majoritatea drepturilor de vot.
Doi sau mai mulţi agenţi economici acţionari (asociaţi) minoritari la un alt agent economic pot dobândi controlul în comun chiar când aceştia nu au drepturi de veto speciale, atunci când prevãd şi pun în aplicare împreunã, printr-un acord legal sau de facto mijloacele pentru controlul agentului economic care urmeazã sa fie achiziţionat.
În aceasta situaţie actionarii (asociaţii) minoritari vor avea majoritatea drepturilor de vot şi vor acţiona concertat pentru exercitarea acestora.
65. Mijloacele legale pentru asigurarea exercitãrii în comun a drepturilor de vot pot fi sub forma:
a) unui agent economic cãruia actionarii (asociaţii) minoritari îi transfera drepturile;
b) unui acord prin care actionarii (asociaţii) minoritari se angajeazã ei înşişi sa acţioneze în acelaşi mod (pooling agreement).
În mod cu totul excepţional acţiunea colectivã se poate realiza de facto atunci când între actionarii (asociaţii) minoritari exista interese comune puternice care îi determina sa nu acţioneze unul impotriva altuia în exercitarea drepturilor în legatura cu agentul economic controlat.
66. Probabilitatea existenţei unor interese comune puternice apare atunci când:
a) exista legãturi anterioare între actionarii (asociaţii) minoritari;
b) operaţiunea de achiziţie a pachetelor de acţiuni (pãrţi sociale) se face în mod concertat;
c) la înfiinţarea unui nou agent economic societãţile-mama pot dobândi controlul în comun, iar acest lucru este valabil mai ales atunci când ei îşi aduc o contribuţie vitala (tehnologii specifice, know-how, acorduri de livrare etc.), situaţie în care cooperarea deplina pe baza de acord între acţionari (asociaţi) este necesarã. Dacã numãrul societãţilor-mama este mare, probabilitatea de a exista cooperare deplina (control în comun) este redusã.
67. Atunci când deciziile nu se iau cu o majoritate stabilã - de fiecare data realizandu-se combinatii diferite între actionarii (asociaţii) minoritari - nu se poate presupune ca aceştia controleazã în comun agentul economic respectiv.
Alte consideratii în legatura cu controlul în comun
68. În cazul în care unul dintre acţionari (asociaţi) deţine cunoştinţe specifice şi experienta în afacerile societãţii controlate, iar celãlalt acţionar (asociat) nu are specializarea necesarã, acesta din urma poate juca un rol modest sau chiar inexistent în conducerea curenta, deşi prezenta lui este motivatã de considerente financiare, de strategia pe termen lung, de imaginea de marca etc.
Dacã cel de-al doilea acţionar (asociat) îşi menţine posibilitatea realã de a contesta deciziile luate de primul acţionar (asociat), exista control în comun. În caz contrar controlul este unic.
Pãrţile implicate în cazul dobândirii controlului în comun
69. În cazul dobândirii controlului în comun asupra unui agent economic nou-creat pãrţile implicate sunt numai cele care dobândesc controlul.
70. În cazul dobândirii controlului în comun asupra unui agent economic existent anterior, precum şi în cazul în care în urma operaţiunii se realizeazã o trecere de la control unic la control în comun, pãrţile implicate sunt:
a) agenţii economici şi/sau persoanele fizice care dobândesc controlul în comun; şi
b) agentul economic achiziţionat.
71. În cazul în care doi sau mai mulţi agenţi economici şi/sau persoane fizice achiziţioneazã împreunã un alt agent economic cu scopul unic de a împãrţi patrimoniul dobândit imediat dupã încheierea tranzacţiei, pe baza unui plan preexistent, operaţiunea se defineste astfel:
a) ansamblul tranzacţiei nu reprezintã o concentrare, întrucât patrimoniul dobândit este controlat în comun, în mod legal, doar temporar, pana la împãrţirea sa;
b) tranzacţia se constituie din mai multe operaţiuni de dobândire de control unic de cãtre fiecare achizitor asupra unei pãrţi din agentul economic achiziţionat, pe care o va controla efectiv dupã împãrţire.
Pãrţile implicate sunt fiecare achizitor şi partea pe care o va dobândi dupã împãrţire.
D. Controlul exercitat de un singur acţionar (asociat) pe baza drepturilor de veto
72. Un caz special de control exista atunci când numai un acţionar (asociat) se poate opune prin veto deciziilor strategice în cadrul unui agent economic, dar acest acţionar (asociat) nu are puterea proprie de a impune astfel de decizii.
O asemenea situaţie poate aparea, de exemplu, atunci când un acţionar (asociat) deţine 50% din capitalul social al unui agent economic, în timp ce restul de 50% este deţinut de doi sau de mai mulţi acţionari (asociaţi) minoritari, sau atunci când exista un cvorum necesar pentru deciziile strategice, care în fapt conferã un drept de veto numai unui acţionar (asociat) minoritar.
În aceste situaţii un singur acţionar (asociat) poseda aceeaşi nivel de influenta ca şi cel de care se bucura în mod normal deţinãtorii controlului în comun, de exemplu puterea de a bloca adoptarea deciziilor strategice.
Totuşi acest acţionar (asociat) nu deţine puterile care sunt conferite în mod normal unui agent economic cu control unic, de exemplu, puterea de a impune deciziile strategice.
Întrucât acest acţionar care deţine dreptul de veto poate crea aceeaşi situaţie de blocaj ca şi în cazurile normale de control în comun, el dobândeşte influenta determinanta şi, prin urmare, controlul în înţelesul reglementãrii concentrarilor economice. Întrucât acest acţionar (asociat) este singurul agent economic care dobândeşte controlul, numai acest acţionar (asociat) este obligat sa întocmeascã şi sa depunã notificarea operaţiunii conform prezentului regulament.
E. Alte situaţii
Schimbãri în structura controlului şi pãrţile implicate
73. Structura actionariatului, respectiv identitatea, numãrul şi ponderea fiecãrui acţionar (asociat) în capitalul social, se poate modifica în cursul existenţei unei societãţi în comun, de regula prin vânzare-cumpãrare de acţiuni (pãrţi sociale):
a) fie între actionarii (asociaţii) existenţi (schimbarea identitãţii acestora şi/sau a ponderii lor în capitalul social);
b) fie între actionarii (asociaţii) existenţi şi actionarii (asociaţii) noi,
care poate sa conducã la reducerea sau la majorarea numãrului de acţionari (asociaţi) şi/sau a ponderii acestora în capitalul social.
Schimbarea structurii actionariatului poate avea ca efect modificãri calitative ale controlului exercitat asupra societãţii în comun, astfel:
a) trecerea de la controlul în comun la controlul unic;
b) trecerea de la controlul unic la controlul în comun;
c) menţinerea formei de control în comun, schimbandu-se identitatea actionarilor (asociaţilor) care îl exercita.
În cazul în care operaţiunea de schimbare în structura actionarilor (asociaţilor) conduce la modificãri calitative ale controlului exercitat asupra societãţii în comun, operaţiunea constituie o concentrare economicã ce trebuie supusã controlului Consiliului Concurentei. În consecinta, pãrţile implicate sunt actionarii (asociaţii) achizitori, atât cei existenţi, cat şi cei noi, şi societatea în comun în cauza. Actionarii (asociaţii) care nu dobândesc controlul în urma operaţiunii de schimbare a actionarilor (asociaţilor) nu sunt pãrţi implicate.
Dobândirea controlului de cãtre o societate în comun şi pãrţile implicate
74. În tranzacţiile în care o societate în comun dobândeşte controlul asupra unui agent economic se pune problema dacã, din punctul de vedere al achizitorului, societatea în comun este singura parte implicata sau dacã fiecare dintre agenţii economici (societãţi-mama) şi/sau persoanele fizice care o controleazã sunt consideraţi, în mod individual, drept pãrţi implicate.
Pãrţile implicate sunt, de regula, agentul economic achiziţionat şi societatea în comun achizitoare, dacã aceasta din urma îndeplineşte condiţia de funcţionare deplina, respectiv dacã are resurse financiare şi de alta natura pentru a desfasura activitãţile de afaceri pe o perioada îndelungatã şi dacã opereazã deja pe piata.
75. Ca excepţie, se considera pãrţi implicate: societatea achizitionata, societatea în comun achizitoare, precum şi societãţile-mama şi/sau persoanele fizice care controleazã societatea în comun achizitoare, în urmãtoarele situaţii:
a) societatea în comun este creata de cãtre doi sau mai mulţi agenţi economici (societãţi-mama) în scopul achiziţionãrii unui agent economic, ca o societate "fantoma" (are o cifra de afaceri nesemnificativa, nu a început sa funcţioneze efectiv etc.);
b) societatea în comun existenta nu are caracter de funcţionare deplina;
c) societatea în comun este o asociaţie de agenţi economici fãrã un scop clar definit sau cu caracter de cooperare.
76. Alte elemente care conduc la identificarea unor situaţii de excepţie în care societãţile-mama ale societãţii în comun şi/sau persoanele fizice care controleazã societatea în comun sunt adevaratii participanţi la concentrare sunt:
a) societãţile-mama ale societãţii în comun şi/sau persoanele fizice care controleazã societatea în comun se implica în mod semnificativ în operaţiunea de achizitionare (organizarea şi finanţarea acesteia);
b) achiziţia conduce la diversificarea substantiala în natura activitãţilor societãţii în comun, asa cum se intampla când aceasta din urma şi agentul economic achiziţionat acţioneazã pe pieţe diferite.
Ieşirea din fuziune, dezmembrarea agenţilor economici şi agenţii economici implicaţi
77. Atunci când doi agenţi economici fuzioneazã sau înfiinţeazã o societate în comun şi ulterior ies din fuziune sau desfiinţeazã societatea în comun, patrimoniul este împãrţit între ei în mod diferit fata de configuraţia iniţialã, iar separarea va fi compusa din doua operaţiuni:
a) o achizitionare de cãtre agentul economic A a diverselor active (unele dintre cele deţinute anterior de el însuşi, unele deţinute anterior de agentul economic B şi unele active dobândite în comun de cãtre entitatea economicã rezultatã din fuziune);
b) o achizitionare similarã pentru agentul economic B.
78. Pentru ieşirile din fuziune agenţii economici implicaţi sunt, pentru fiecare operaţiune, agenţii economici participanţi iniţiali la fuziune, luându-se în calcul patrimoniul pe care fiecare dintre aceşti agenţi economici îl achiziţioneazã.
Pentru divizarea unei societãţi în comun agenţii economici implicaţi sunt, pentru fiecare operaţiune, partenerii iniţiali în societatea în comun, fiecare în calitate de achizitor, luându-se în calcul şi acea parte din societatea în comun achizitionata de fiecare dintre partenerii iniţiali.
Agenţii economici implicaţi în schimbul de active
79. Doi sau mai mulţi agenţi economici care schimba între ei, prin tranzacţii, elemente din patrimoniul propriu sunt agenţi economici implicaţi în schimbul de active.
Chiar dacã aceste transferuri de active sunt convenite printr-un singur contract sau au loc simultan, se considera ca schimbul se compune din doua operaţiuni distincte de achiziţie de active.
Prin urmare, pãrţile implicate pentru fiecare transfer de active vor fi agentul economic achizitor şi activele dobândite.
Dobândirea controlului de cãtre un agent economic cu capital de stat şi agenţii economici implicaţi
80. În cazul în care are loc o fuziune sau o achizitionare a controlului între doi agenţi economici cu capital de stat, operaţiunea se apreciazã astfel:
a) restructurare interna, dacã cei doi agenţi economici au fost anterior pãrţi ale aceluiaşi agent economic cu capital de stat;
b) concentrare economicã, dacã cei doi agenţi economici au fost anterior pãrţi ale unor agenţi economici cu capital de stat diferiţi, cu putere independenta de decizie, aceştia fiind agenţi economici implicaţi.
Dobândirea controlului de cãtre persoane fizice şi pãrţile implicate
81. Art. 11 alin. (2) lit. b) din lege prevede ca o concentrare economicã are loc, între altele, atunci când una sau mai multe persoane fizice care controleazã deja cel puţin un agent economic dobândesc, direct sau indirect, controlul integral sau parţial asupra unuia sau mai multor agenţi economici.
Acest text arata ca dobândirea controlului de cãtre persoane fizice va determina o schimbare de lungã durata în structura agenţilor economici implicaţi numai dacã respectivele persoane fizice desfãşoarã, direct sau indirect, activitãţi economice proprii.
82. Pãrţile implicate sunt agentul economic care urmeazã sa fie achiziţionat şi achizitorul - persoana fizica (cifra de afaceri a agentului economic/agenţilor economici controlati, direct sau indirect, de cãtre aceasta persoana fizica trebuie sa fie inclusã la calculul cifrei de afaceri).
Operaţiuni în cadrul grupului
83. O operaţiune de fuziune, respectiv de dobândire a controlului, nu constituie concentrare economicã, în sensul art. 11 alin. (2) din lege, atunci când pãrţile implicate fac parte din acelaşi grup, astfel cum este definit la pct. 14 din prezentul regulament.
F. Exceptari în baza prevederilor <>Legii concurentei nr. 21/1996 cu privire la concetrarile economice
84. Art. 12 din lege stabileşte trei situaţii în care dobândirea controlului nu constituie o concentrare economicã, şi anume:
a) dobândirea şi exercitarea controlului de cãtre un lichidator desemnat prin hotãrâre judecãtoreascã sau de cãtre o alta persoana mandatata de autoritatea publica pentru îndeplinirea unor proceduri de încetare de plati, redresare, concordat, lichidare judiciarã, urmãrire silitã sau alta procedura similarã;
b) achiziţionarea şi deţinerea cu titlu temporar de participari la capitalul social al unui agent economic de cãtre societãţi bancare, instituţii de credit sau financiare, societãţi financiare (de investiţii, de administrare de investiţii, de intermediere de valori mobiliare) sau de cãtre societãţi de asigurare, a cãror activitate normalã include tranzacţii şi negocieri de titluri pe cont propriu sau pe contul terţilor, dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
- achiziţionarea titlurilor de participare sa fie facuta în vederea revânzãrii lor;
- agentul economic achizitor sa nu exercite drepturile de vot aferente acestor participari în scopul determinãrii comportamentului concurential al respectivului agent economic, ci sa le exercite numai în vederea pregãtirii şi vânzãrii totale sau parţiale a respectivelor titluri de participare;
- agentul economic achizitor sa poatã dispune de mijloacele sale de control pe o durata de cel mult un an de la data achiziţionãrii, perioada în care trebuie sa-şi vândã titlurile de valoare deţinute, respectiv sa-şi reducã participarea cel puţin la un nivel care sa nu îi confere controlul asupra agentului economic în cauza.
La cerere, Consiliul Concurentei poate prelungi termenul de un an dacã solicitantul prezintã motivatia ca vânzarea participãrii achiziţionate nu a fost în mod rezonabil posibila în decurs de un an de la data achiziţionãrii.
Atunci când o societate bancarã sau un grup de societãţi bancare achiziţioneazã controlul asupra unui agent economic prin preluarea datoriilor acestuia, în scopul redresarii economice şi revânzãrii ulterioare, operaţiunea constituie concentrare economicã.
În acest caz agenţii economici implicaţi sunt societãţile bancare care achiziţioneazã controlul şi agentul economic achiziţionat;
c) dobândirea controlului de cãtre persoanele sau agenţii economici prevãzuţi la art. 11 alin. (2) lit. b) din lege, cu condiţia ca drepturile de vot aferente participãrii deţinute sa nu fie exercitate, mai ales la numirea de membri în organele de administrare, conducere executivã, supraveghere şi control ale agentului economic la care detinea participarea, decât în scopul salvgardarii valorii integrale a plasamentului respectiv, iar nu pentru a determina direct sau indirect comportamentul concurential al agentului economic controlat.
85. Pentru a se determina dacã drepturile aferente participarilor dobândite la un agent economic sunt folosite de cãtre achizitor în scopul determinãrii comportamentului concurential al agentului economic respectiv se va urmãri modul de exercitare a urmãtoarelor drepturi:
- dreptul de a numi sau de a se opune la numirea de membri în organele de conducere ale agentului economic;
- dreptul de a adopta sau de a se opune la adoptarea bugetului de venituri şi cheltuieli al agentului economic;
- dreptul de a adopta sau de a se opune la adoptarea planului de afaceri al agentului economic;
- dreptul de a adopta sau de a se opune la adoptarea planului de investiţii al agentului economic.
Aceste drepturi pot fi stipulate în actele constitutive ale agentului economic achiziţionat sau în orice act juridic încheiat între pãrţile implicate.
Exercitarea oricãruia dintre drepturile enumerate este suficienta pentru a se considera ca achizitorul determina comportamentul concurential al agentului economic la care a dobândit participarea.
Pe de alta parte, acele drepturi care sunt necesare doar pentru ca investitorul (achizitorul) sa îşi poatã proteja interesele financiare nu sunt determinante pentru comportamentul concurential al agentului economic controlat. Printre acestea se numara capacitatea de a impiedica creşterea sau scãderea valorii acţiunilor ori modificarea capitalului social al agentului economic controlat, lichidarea afacerii sau schimbãri ale statutului.
CAP. 4
Evaluarea restrictionarilor auxiliare, legate de implementarea concentrarilor economice
86. În spiritul prevederilor din lege cu privire la concentrari economice, Consiliul Concurentei va aplica prezentele precizãri şi în situaţia în care pãrţile implicate în concentrarea economicã notificatã accepta restrictionari direct legate de concentrare şi necesare pentru implementarea acesteia.
Aceste restrictionari sunt denumite în continuare restrictionari auxiliare şi vor fi examinate împreunã cu concentrarea economicã şi în legatura cu aceasta.
Într-un alt context economic sau dacã ar fi evaluate separat, aceste restrictionari ar fi considerate practici anticoncurentiale, fiind supuse prevederilor art. 5 alin. (1) şi (6) din lege şi reglementãrilor elaborate pentru aplicarea acestora.
Prin precizãrile din acest capitol Consiliul Concurentei stabileşte interpretarea pe care o da notiunii de restrictionari direct legate de concentrare şi necesare pentru implementarea acesteia.
Principiile evaluãrii restrictionarilor auxiliare
87. Restrictionarile auxiliare avute în vedere sunt cele convenite între pãrţile la concentrare, care limiteazã propria lor libertate de acţiune pe piata, şi nu restrictionari în detrimentul terţilor. Dacã restrictionarile examinate sunt consecinta inevitabila a concentrarii economice, acestea trebuie examinate împreunã cu concentrarea economicã care le genereazã, în baza prevederilor din lege privind concentrarile economice şi a prezentelor precizãri.
O prima condiţie ca restrictionarile analizate sa fie auxiliare concentrarii economice este ca acestea sa fie direct legate de concentrarea economicã, adicã sa fie subordonate ca importanta obiectivului principal al concetrarii. Ele trebuie sa fie de acelaşi fel (natura) cu restrictionarile care rezulta din însãşi concentrarea în cauza.
88. Din categoria restrictionarilor auxiliare concentrarii economice se exclud:
a) restrictionarile substanţiale convenite prin contract ca elemente care constituie concentrarea, cum sunt cele care stabilesc legatura economicã dintre pãrţile independente anterior sau cele de organizare a controlului în comun a doi agenţi economici asupra altui agent economic;
b) aranjamentele contractuale legate de etapele implementarii unei concentrari înainte de instituirea controlului în accepţiunea prezentului regulament, respectiv înainte ca operaţiunea de concentrare sa îndeplineascã pragul valoric prevãzut de lege;
c) restrictionarile suplimentare convenite în acelaşi timp cu concentrarea economicã, care nu au legatura directa cu concentrarea. Nu este suficient ca restrictionarile suplimentare sa existe în acelaşi context cu concentrarea economicã pentru a li se aplica prevederile prezentului regulament.
89. Atât timp cat nu este îndeplinitã condiţia pragului valoric stabilit de lege pentru controlul concentrarilor economice, pentru concentrarile din etapele intermediare anterioare se aplica prevederile art. 5 şi 6 din lege şi precizãrile pentru aplicarea acestora.
O a doua condiţie ca restrictionarile analizate sa fie auxiliare concentrarii economice este ca acestea sa fie necesare pentru implementarea concentrarii, ceea ce înseamnã ca în absenta lor concentrarea nu poate fi realizatã sau poate fi realizatã în condiţii mai nesigure, cu costuri substanţial ridicate, dupã o perioada apreciabil mai lungã sau cu posibilitate de succes considerabil mai mica.
În privinta necesitãţii restrictionarii este util şi necesar sa se ţinã seama nu numai de natura restrictionarii, ci şi, în mod egal, sa se asigure ca durata şi subiectul restrictionarii nu depãşesc cerinţele realizãrii concentrarii. Dacã pentru atingerea scopului legitim propus sunt disponibile alte soluţii pentru concentrarea economicã, agenţii economici implicaţi trebuie sa aleagã soluţia care, în mod obiectiv, este cea mai puţin restrictiva pentru concurenta.
90. Aceste principii vor sta la baza poziţiei care va fi adoptatã de Consiliul Concurentei fata de restrictionarile auxiliare cele mai obişnuite în legatura cu: transferul integral sau parţial al unui agent economic cãtre achizitor, divizarea unui agent economic sau a patrimoniului acestuia, ca urmare a achiziţionãrii controlului în comun de cãtre mai mulţi agenţi economici/persoane fizice, sau în legatura cu crearea de societãţi în comun concentrative.
A. Evaluarea restrictionarilor auxiliare obişnuite în cazurile de transfer al unui agent economic
Clauze de nonconcurenta
91. Asemenea restrictionari auxiliare care îndeplinesc criteriile stabilite sunt interdicţiile contractuale privind concurenta, care sunt impuse vânzãtorului în contextul concentrarii economice realizate prin achiziţionarea unui agent economic sau a unei pãrţi a acestuia.
Astfel de interdicţii garanteazã transferul cãtre achizitor al valorii complete a activelor cumpãrate, care include, în general, atât active corporale, cat şi active necorporale, cum ar fi: experienta acumulatã de vânzãtor sau know-how al acestuia.
Restrictionarile auxiliare nu numai ca sunt în legatura directa cu concentrarea economicã, dar sunt şi necesare pentru realizarea concentrarii, deoarece în absenta acestora ar exista motive rezonabile ca vânzarea agentului economic sau a unei pãrţi din acesta sa nu poatã fi infaptuita în mod satisfãcãtor. În vederea preluãrii şi utilizãrii complete a unui anumit patrimoniu transferat achizitorul trebuie sa fie capabil sa beneficieze, într-o anumitã mãsura, de protecţie impotriva acţiunilor concurentiale ale vânzãtorului, în vederea câştigãrii încrederii clienţilor şi pentru asimilarea şi exploatarea tehnologiei şi/sau a know-how.
Asemenea protecţie, în general, nu este consideratã ca necesarã atunci când transferul de facto este limitat la elemente fizice de patrimoniu (cum ar fi terenul, construcţiile sau echipamentele) sau la dreptul de proprietate industriala şi comercialã exclusiva, întrucât deţinãtorii acestora pot întreprinde imediat acţiuni impotriva încãlcãrii prin transfer a unor asemenea drepturi obţinute.
O astfel de interdicţie a concurentei este justificatã totuşi prin obiectivul legitim presupus de realizarea concentrarii economice, dacã durata ei, spaţiul geografic de aplicare, subiectul material şi persoanele implicate nu depãşesc ceea ce este necesar, în mod rezonabil, pentru înfãptuirea concentrarii.
92. Cu privire la durata acceptabilã a interdicţiei concurentei, o perioada de 5 ani este recunoscuta drept corespunzãtoare atunci când trasferul include tehnologia şi know-how ale unui agent economic, iar o perioada de 2 ani este recunoscuta drept corespunzãtoare atunci când transferul include numai know-how. Acestea nu sunt totuşi reguli absolute. Interdicţia pe o perioada mai îndelungatã poate fi acceptatã în împrejurãri specifice, atunci când, de exemplu, pãrţile pot demonstra ca fidelitatea clienţilor va persista pe o perioada mai lungã de 2 ani sau ca ciclul de viata economicã a produselor implicate este mai lung de 5 ani şi trebuie luat în considerare la transferul de know-how.
93. Aria geograficã, în cazul clauzei de nonconcurenta, trebuie sa fie limitatã la aria pe care vânzãtorul a stabilit-o pentru produsele sau serviciile respective înainte de transfer.
Nu apare necesar în mod obiectiv ca achizitorul sa fie protejat de concurenta vânzãtorului în teritoriile în care acesta nu a patruns anterior transferului.
94. Clauza de nonconcurenta trebuie limitatã la produse şi servicii care formeazã activitatea economicã a agentului economic implicat în achizitionare. În particular, în cazul unui transfer parţial de patrimoniu, nu este justificat ca achizitorul sa fie protejat de concurenta vânzãtorului pentru produsele sau serviciile care constituie activitãţi reţinute de vânzãtor dupã transfer.
Nici o protecţie a vânzãtorului nu constituie o restrictionare auxiliara şi, prin urmare, aceasta trebuie examinata în baza art. 5 şi 6 din lege.
Licentierea drepturilor de proprietate industriala şi comercialã şi a know-how
95. Realizarea transferului unui agent economic sau a unei pãrţi a unui agent economic include, în general, transferul cãtre achizitor al patrimoniului în vederea exploatãrii depline a acestuia, în acest scop transferandu-se şi drepturile de proprietate industriala şi comercialã sau de know-how.
Vânzãtorul poate rãmâne totuşi proprietarul drepturilor, în vederea exploatãrii acestora pentru alte activitãţi decât cele transferate. În aceste cazuri mijlocul uzual care conferã achizitorului garanţia folosirii depline a patrimoniului transferat este încheierea de acorduri de licentiere a marcilor (brevetelor de invenţie) şi/sau a know-how.
96. Licentierea simpla sau exclusiva a brevetelor de invenţie, a drepturilor similare şi a know-how, precum şi contractele pentru acordarea acestor licenţe pot fi acceptate ca necesare pentru înfãptuirea tranzacţiei. Acestea pot fi limitate la anumite domenii de utilizare, în mãsura în care corespund activitãţilor agentului economic transferat. În mod normal nu va fi necesar ca asemenea licenţe sa includã limitãri teritoriale pentru fabricare.
97. Licentele pot fi acordate pe intreaga durata de existenta a brevetului sau a drepturilor similare ori pe durata de viata economicã normalã a know-how. Întrucât astfel de licenţe sunt echivalente din punct de vedere economic cu un transfer parţial de drepturi, ele nu trebuie limitate în timp.
98. Restrictionarile prin acordurile de licenta, altele decât cele prevãzute mai sus, sunt în afarã prezentului regulament şi trebuie examinate în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (2) şi (3) din lege, respectiv pe baza cererii individuale de exceptare sau pe baza notificãrii, prin acordarea beneficiului exceptarii pe categorii pentru acorduri de licentiere a brevetelor şi/sau a know-how de la interdicţia prevãzutã la art. 5 alin. (1) din lege.
Acorduri de cumpãrare şi livrare
99. În multe cazuri transferul unui agent economic sau al unei pãrţi din acesta poate implica întreruperea relaţiilor traditionale ale aprovizionarii şi livrãrii interne, care rezulta din integrarea anterioarã a activitãţilor în cadrul entitatii economice a vânzãtorului.
Pentru a face posibile divizarea unitãţii economice a vânzãtorului şi transferul parţial al patrimoniului cãtre achizitor în condiţii rezonabile este necesar adesea sa se menţinã legãturi între vânzãtor şi achizitor cel puţin pentru o perioada de tranzitie. Acest obiectiv este realizat în mod normal prin încheierea de acorduri de cumpãrare şi livrare între vânzãtor şi achizitor. Ţinând seama de situaţia rezultatã din divizarea entitatii economice a vânzãtorului, obligaţiile care pot conduce la restrictionari ale concurentei pot fi recunoscute ca restrictionari auxiliare. Ele pot fi în favoarea vânzãtorului sau a achizitorului.
100. Scopul legitim al unor astfel de obligaţii poate fi asigurarea continuitãţii livrãrii cãtre una sau alta dintre pãrţi a produselor necesare pentru activitãţile reţinute (pentru vânzãtori) sau preluate (pentru achizitor). Exista deci motive de recunoaştere, pentru o perioada de tranzitie, a necesitãţii de îndeplinire a obligaţiilor de livrare în scopul garantarii cantitãţilor livrate anterior în cadrul întreprinderii integrate a vânzãtorului sau pentru a face posibila ajustarea lor în conformitate cu dezvoltarea pieţei.
Scopul lor poate fi, de asemenea, sa prevadã continuitatea folosirii canalelor de distribuţie de cãtre una sau alta dintre pãrţi, asa cum erau asigurate anterior în cadrul entitatii economice unice.
Pentru acelaşi motiv prevederea obligaţiilor pentru cantitãţile convenite, care pot fi modificate în baza unei clauze de variatie, poate fi recunoscuta ca necesarã.
101. Nu poate exista o justificare generalã pentru obligaţiile de cumpãrare sau de vânzare exclusiva, în afarã unor circumstanţe excepţionale, ca de exemplu cele rezultate din absenta unei pieţe sau din specificitatea produselor, o astfel de exclusivitate nu este necesarã în mod obiectiv pentru a permite implementarea unei concetrari sub forma transferului unui agent economic sau al unei pãrţi a unui agent economic.
În orice eventualitate agenţii economici implicaţi sunt obligaţi sa ia în considerare, dacã nu exista o alta soluţie pentru atingerea scopului urmãrit, acordurile pentru cantitãţile convenite, care sunt mai puţin restrictive pentru concurenta decât exclusivitatea.
102. În ceea ce priveşte durata obligaţiilor de aprovizionare şi livrare, aceasta trebuie limitatã la perioada necesarã pentru încetarea relaţiilor de dependenta. Durata unei astfel de perioade trebuie justificatã obiectiv.
B. Evaluarea restrictionarilor auxiliare în cazul achiziţionãrii în comun
103. Regulamentul privind autorizarea concentrarilor economice se aplica şi acordurilor al cãror scop unic este împãrţirea patrimoniului imediat dupã achizitionare.
Este cazul în care doi sau mai mulţi agenţi economici/persoane fizice convin sa achizitioneze în comun un agent economic, în special pe calea licitaţiilor publice sau a concursului de oferte, dacã obiectul acordului este împãrţirea imediata între achizitori a agentului economic sau a patrimoniului achiziţionat. În acest scop un acord pentru prezentarea unei oferte comune a achizitorilor şi pentru abţinerea de la prezentarea de oferte separate, concurentiale, pentru achiziţionarea agentului economic respectiv poate fi considerat ca o restrictionare auxiliara.
104. Restrictionarile limitate la punerea în aplicare a divizãrii patrimoniului achiziţionat şi controlat în comun trebuie considerate în legatura directa şi ca necesare implementarii concentrarilor economice realizate de fiecare achizitor prin preluarea partii corespunzãtoare din agentul economic sau din patrimoniul împãrţit. Aceste restrictionari sunt cuprinse în acordul dintre pãrţi pentru dobândirea controlului în comun al agentului economic în cauza, în vederea împãrţirii între ei a patrimoniului agentului economic achiziţionat, respectiv a facilitãţilor de producţie, a reţelelor de distribuţie şi a marcilor de comerţ ale acestuia.
Realizarea acestei împãrţiri nu poate sa conducã, în nici o circumstanţã, la coordonarea comportamentului de piata viitor al achizitorilor.
În mãsura în care o astfel de divizare implica dezmembrarea entitatii economice existente anterior, aranjamentele care o fac posibila în condiţii rezonabile, respectiv cat mai repede posibil dupã dobândirea controlului în comun, sunt considerate restrictionari auxiliare.
C. Evaluarea restrictionarilor auxiliare în cazul societãţilor în comun concentrative
105. Evaluarea trebuie sa ia în considerare particularitãţile societãţilor în comun concentrative, care constau în crearea unei entitãţi economice autonome ce exercita pe termen lung toate funcţiile unui agent economic şi absenta coordonãrii comportamentului concurential între societãţile-mama şi între acestea şi societatea în comun.
Aceste condiţii implica, în principiu, retragerea societatilormama de pe piata desemnatã pentru societatea în comun şi, prin aceasta, disparitia lor în calitate de concurenţi actuali sau potenţiali ai noii entitãţi.
Obligaţii de nonconcurenta
106. În mãsura în care interdicţia pentru societãţile-mama care concureazã cu societatea în comun are ca scop retragerea realã pe termen lung a societãţilor-mama de pe piata desemnatã pentru societatea în comun, aceasta va fi recunoscuta ca o restrictionare auxiliara concentrarii.
Licentierea drepturilor de proprietate industriala şi comercialã şi a know-how
107. Crearea unei noi societãţi în comun concentrative implica în mod obişnuit transferul tehnologiei necesare pentru desfãşurarea activitãţii stabilite sub forma transferului brevetelor şi a know-how respectiv. Atunci când societãţile-mama intenţioneazã totuşi sa retina drepturile asupra tehnologiei, în special în scopul exploatarii ei în alte domenii de utilizare, transferul tehnologiei şi/sau knowhow cãtre societatea în comun poate fi fãcut pe calea licentierilor.
Astfel de licenţe pot fi exclusive, fãrã a trebui sa fie limitate ca durata sau teritoriu, pentru a servi numai ca înlocuitor al transferului drepturilor de proprietate. Ele trebuie considerate, prin urmare, necesare pentru implementarea concentrarii, constituind o restrictionare auxiliara.
Obligaţii de cumpãrare şi livrare
108. Dacã societãţile-mama rãmân prezente pe piata din amonte sau din aval fata de piata societãţii în comun, orice acorduri de cumpãrare sau livrare trebuie examinate în conformitate cu principiile aplicabile în cazul transferului unui agent economic.
PARTEA a II-a
Notificarea concentrarilor economice. Emiterea deci- ziilor în cazurile de concentrare economicã
CAP. 1
Notificarea concentrarilor economice
A. Pãrţile obligate sa înainteze notificãri. Termenul de notificare
109. Concentrarile economice care depãşesc pragul valoric prevãzut de art. 15 din lege sunt supuse controlului şi vor fi notificate Consiliului Concurentei*3).
-------------
*3) Calcularea pragului de minimis se realizeazã conform "Instrucţiunilor cu privire la calculul cifrei de afaceri în cazurile de comportament anticoncurential, prevãzute la art. 5 şi 6 din Legea concurentei, şi în cazurile de concentrare economicã", publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 bis din 4 aprilie 1997.
110. Pãrţile obligate sa înainteze notificarea sunt:
a) în cazul fuziunii, participanţii la fuziunea proiectata/preconizata;
b) în cazul unei concentrari realizate prin dobândirea controlului unic, partea care dobândeşte controlul;
c) în cazul unei concentrari economice realizate prin dobândirea controlului în comun asupra unui agent economic, pãrţile care dobândesc controlul în comun;
d) în cazul unei concentrari realizate prin înfiinţarea unei societãţi în comun concentrative, pãrţile care participa la înfiinţarea respectivei societãţi.
Pentru identificarea pãrţilor cãrora le revine obligaţia notificãrii, în alte cazuri decât cele enumerate mai sus, vor fi avute în vedere precizãrile cuprinse la cap. III al partii I din prezentul regulament.
111. Pãrţile menţionate la pct. 110 vor inainta Consiliului Concurentei notificarea în termen de 30 de zile.
112. În termen de 7 zile pãrţile vor informa în scris Consiliul Concurentei cu privire la operaţiunea ce urmeazã sa fie notificatã, având posibilitatea de a solicita prin aceeaşi adresa permisiunea prezentãrii unei notificãri în forma simplificata, în condiţiile prevãzute la pct. 122. Termenul de 7 zile este inclus în termenul prevãzut la pct. 111.
113. Termenele prevãzute la pct. 111 şi 112 încep sa curgã:
a) în cazul operaţiunilor realizate în condiţiile art. 11 alin. (2) lit. a) din lege, de la data semnãrii acordului de fuziune;
b) în cazul operaţiunilor realizate în condiţiile art. 11 alin. (2) lit. b) din lege, de la data semnãrii actului juridic în baza cãruia se realizeazã dobândirea controlului;
c) în alte cazuri decât cele prevãzute la lit. a) şi b), de la data la care pãrţile implicate au luat cunostinta de realizarea operaţiunii.
Când ultima zi a termenului nu este o zi lucrãtoare, acesta se va prelungi pana la sfârşitul urmãtoarei zile lucrãtoare.
114. Notificarea se semneazã de cãtre reprezentanţii legali ai pãrţilor obligate sa înainteze notificãri.
În cazul în care pãrţile obligate sa notifice împuternicesc o terta persoana pentru reprezentarea în raporturile cu Consiliul Concurentei, aceasta trebuie sa depunã, în original, o data cu notificarea, şi împuternicirea legalã, autentificatã.
Partea care înainteazã notificarea este responsabilã pentru exactitatea şi corectitudinea informaţiilor furnizate.
115. Notificãrile pentru operaţiunile de concentrare economicã realizate prin dobândirea controlului în comun vor fi prezentate de cãtre un reprezentant împuternicit sa transmitã şi sa primeascã documente în numele tuturor pãrţilor obligate sa notifice.
B. Publicarea informãrii cu privire la o notificare
116. Atunci când Consiliul Concurentei constata ca o concentrare economicã notificatã prezintã un interes public major va putea publica o informare privind notificarea primitã, indicând numele pãrţilor, natura concentrarii, sectoarele economice implicate şi data primirii notificãrii.
Eventualele completãri sau modificãri ale informaţiilor care privesc concentrarea respectiva vor putea fi, de asemenea, publicate.
Consiliul Concurentei va tine seama de interesul legitim al agenţilor economici implicaţi privind pãstrarea secretului de afaceri al acestora.
C. Prezentarea notificãrilor
117. Notificarea prezentatã Consiliului Concurentei trebuie sa cuprindã:
a) adresa de inaintare, semnatã de reprezentantul legal sau de persoana imputernicita;
b) formularul de notificare, completat conform modelului cuprins în anexa la prezentul regulament;
c) documentele justificative enumerate la pct. 171 din prezentul regulament;
d) dovada plãţii tarifului de notificare.
118. Notificarea va fi înaintatã Consiliului Concurentei în 3 (trei) exemplare. Pãrţile au posibilitatea de a opta pentru una dintre urmãtoarele variante:
a) sa prezinte notificarea în 3 exemplare, în scris;
b) sa prezinte documentaţia de notificare în doua exemplare pe suport hârtie şi un exemplar în format electronic.
Documentele anexate la formular vor fi prezentate în original şi/sau în copii, copiile fiind certificate pentru conformitate de cãtre pãrţile care notifica.
119. O data cu înaintarea notificãrii pãrţile vor face dovada plãţii tarifului de notificare.
D. Informaţiile şi documentele care trebuie furnizate
120. Notificãrile vor cuprinde informaţiile, inclusiv documentele cerute în formularul cuprins în anexa la prezentul regulament.
Informaţiile furnizate trebuie sa fie exacte şi complete, cuprinzând schimbãrile de iure şi de facto care se produc prin operaţiunea notificatã. Pãrţile vor tine seama de recomandãrile cuprinse la pct. 165 din prezentul regulament.
121. În situaţia în care informaţiile furnizate în formularul de notificare nu sunt corecte sau complete, Consiliul Concurentei va solicita completarea acestora.
Notificarea va fi consideratã efectivã numai dupã completarea şi/sau corectarea ei.
E. Notificarea în forma simplificata
122. Pentru concentrarile economice în cazul cãrora cota de piata rezultatã nu depãşeşte 20% pãrţile în cauza pot solicita Consiliului Concurentei permisiunea de a prezenta notificarea în forma simplificata (numai informaţiile cuprinse la cap. I-VI din formular).
În acest scop pãrţile care urmeazã sa înainteze notificarea vor solicita în scris aceasta permisiune, furnizand urmãtoarele informaţii:
a) datele de identificare a pãrţilor implicate;
b) obiectul principal de activitate al pãrţilor implicate;
c) descrierea pe scurt a operaţiunii de concentrare ce urmeazã sa fie notificatã;
d) piata/pieţele pe care se va realiza operaţiunea de concentrare economicã;
e) cota de piata rezultatã;
f) prezentarea pe scurt a elementelor care au fost avute în vedere la stabilirea cotei de piata.
Departamentul în sfera de activitate a cãruia se include operaţiunea de concentrare economicã avutã în vedere va rãspunde în scris la aceasta solicitare în termen de 7 zile de la înregistrarea solicitãrii. Nerespectarea acestui termen echivaleaza cu acceptarea notificãrii în forma simplificata.
Informaţiile cuprinse în anexa la formular vor fi furnizate în cazul în care cota de piata ce rezulta în urma concentrarii economice depãşeşte 20% sau în cazul în care Consiliul Concurentei considera ca, date fiind particularitãţile pieţei relevante în cauza, informaţiile din anexa sunt necesare în vederea evaluãrii corecte a operaţiunii de concentrare economicã.
Îndeplinirea procedurii descrise mai sus nu va aduce atingere termenului prevãzut la pct. 111 din prezentul regulament.
CAP. 2
Examinarea notificãrii. Emiterea deciziilor în cazurile de concentrare economicã
A. Data efectivã a notificãrii
123. Notificarea devine efectivã la data la care a fost înregistratã la Consiliul Concurentei, cu excepţia cazurilor în care informaţiile cuprinse în notificare sunt inexacte sau incomplete.
În aceste cazuri, în termen de 20 de zile Consiliul Concurentei va solicita în scris completarea notificãrii şi va stabili un termen limita pentru furnizarea informaţiilor solicitate. Termenul va fi stabilit în funcţie de natura informaţiilor solicitate, fãrã însã a depãşi 15 zile de la data solicitãrii.
Notificarea devine efectivã la data la care au fost primite şi înregistrate la Consiliul Concurentei informaţiile solicitate, cu condiţia ca acestea sa fie exacte şi complete.
Consiliul Concurentei va comunica pãrţilor notificatoare neîntârziat data la care notificarea a devenit efectivã.
B. Deciziile emise de Consiliul Concurentei în cazurile de concentrare economicã
124. În termen de 30 de zile de la data la care notificarea a devenit efectivã Consiliul Concurentei:
a) va emite o decizie de admitere, când va ajunge la concluzia ca operaţiunea de concentrare economicã notificatã nu contravine legii.
Decizia de admitere va fi emisã în cazul în care operaţiunea de concentrare economicã, deşi nu intra sub incidenta legii, a fost totuşi notificatã;
b) va emite o decizie de neobiectiune, în cazul în care constata ca, deşi operaţiunea de concentrare economicã notificatã cade sub incidenta legii, nu exista motive pentru a fi refuzatã.
Consiliul Concurentei analizeazã impactul anticoncurential pe care îl are sau ar putea sa îl aibã concentrarea economicã notificatã şi, dacã nu exista îndoieli serioase privind compatibilitatea cu un mediu concurential normal, va autoriza concentrarea economicã în cauza printr-o decizie de neobiectiune, în sensul ca autorizarea se face fãrã condiţii.
Taxa de autorizare prevãzutã de art. 33 alin. (1) din lege va fi stabilitã şi în cazul în care se autorizeaza concentrarea economicã prin decizie de neobiectiune.
Nu se va plati taxa de autorizare în cazul în care se emite o decizie de admitere;
c) va decide deschiderea unei investigaţii în cazul în care constata ca operaţiunea de concentrare economicã notificatã cade sub incidenta legii şi prezintã îndoieli serioase privind compatibilitatea cu un mediu concurential normal.
125. În termen de maximum 5 luni de la data la care notificarea unei operaţiuni a devenit efectivã, iar pentru operaţiunea respectiva de concentrare economicã s-a emis un ordin de deschidere a investigatiei, în condiţiile art. 51 alin. (1) lit. c) din lege, dupã audierea pãrţilor şi dupã evaluarea operaţiunii Consiliul Concurentei va emite o decizie, dupã cum urmeazã:
a) decizie de refuz, dacã prin operaţiunea respectiva de concentrare economicã se creeazã sau se consolideaza o poziţie dominanta care conduce sau ar putea conduce la restrangerea înlãturarea sau denaturarea semnificativã a concurentei pe piata româneascã ori pe o parte a acesteia;
b) decizie de autorizare, dacã prin operaţiunea respectiva de concentrare economicã nu se creeazã şi nici nu se consolideaza o poziţie dominanta care conduce sau ar putea conduce la restrangerea, înlãturarea ori denaturarea semnificativã a concurentei pe piata româneascã sau pe o parte a acesteia;
c) decizie de autorizare condiţionatã, prin care se stabilesc obligaţiile şi/sau condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru autorizarea operaţiunii de concentrare economicã în cauza, dacã operaţiunea respectiva, cu unele modificãri, ar putea fi compatibila cu un mediu concurential normal.
126. Deciziile emise de Consiliul Concurentei vor avea la baza şi analiza restrictionarilor auxiliare, care pot afecta mediul concurential, dar care sunt legate direct şi sunt necesare pentru realizarea concentrarii.
Deciziile emise de Consiliul Concurentei pot fi revocate şi concentrarea economicã se suspenda automat, în situaţia în care pãrţile implicate în concentrarea economicã nu îşi îndeplinesc obligaţiile asumate-menţionate în decizia de autorizare condiţionatã - de modificare a planului iniţial al concentrarii.
127. Secretariatul General al Consiliului Concurentei va comunica în scris pãrţilor care au înaintat notificarea decizia luatã cu privire la concentrarea economicã notificatã.
128. În cazul în care Consiliul Concurentei nu a luat nici o decizie în termenele prevãzute la art. 51 alin. (1) şi (2) din lege, operaţiunea de concentrare economicã notificatã poate avea loc, dreptul Consiliului Concurentei de a porni o investigatie şi de a lua o decizie, dacã şi atunci când considera necesar, rãmânând rezervat.
129. Deciziile luate de Consiliul Concurentei cu privire la o operaţiune de concentrare economicã pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti în termen de 30 de zile de la data comunicãrii cãtre pãrţi.
Preşedintele instanţei poate ordonã, la cerere, suspendarea executãrii deciziei atacate.
130. Decizia emisã cu privire la o operaţiune de concentrare în care este implicata o regie autonomã va fi notificatã şi ministrului de resort. În termen de 30 de zile de la notificarea deciziei Guvernul, la propunerea ministrului de resort, poate lua pe rãspunderea sa o decizie diferita de cea a Consiliului Concurentei pentru ratiuni de interes public general. Decizia este executorie şi va fi publicatã împreunã cu decizia Consiliului Concurentei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
C. Calculul termenelor
131. Termenele de 30 de zile şi de maximum 5 luni, prevãzute de art. 51 alin. (1) şi (2) din lege, încep sa curgã de la data la care notificarea a devenit efectivã.
132. Termenele de 30 de zile, respectiv de 5 luni, se calculeazã potrivit art. 101 din Codul de procedura civilã.
133. Termenul de 30 de zile se va împlini în cea de a treizecea zi calendaristicã.
Termenul de 5 luni se va împlini la sfârşitul zilei care în luna a cincea cade în aceeaşi data ca şi ziua în care a început sa curgã termenul. Când o astfel de zi nu exista în luna a cincea, perioada se va încheia la sfârşitul ultimei zile din luna a cincea.
134. Când ultima zi a termenului nu este o zi lucrãtoare, acesta se va prelungi pana la sfârşitul urmãtoarei zile lucrãtoare.
D. Schimbarea caracterului notificãrii
135. Atunci când Consiliul Concurentei constata ca operaţiunea notificatã nu constituie o concentrare economicã în înţelesul legii, va informa în scris pãrţile notificatoare sau pe reprezentantul lor comun. În astfel de cazuri, cum ar fi înfiinţarea unei societãţi în comun de cooperare cu caracter structural, pãrţile care au înaintat notificarea pot solicita Consiliului Concurentei acordarea unei dispense individuale, caz în care se urmeazã procedura corespunzãtoare, prevãzutã în Regulamentul pentru aplicarea prevederilor <>art. 5 şi 6 din Legea concurentei nr. 21/1996 , privind practicile anticoncurentiale.
E. Realizarea concentrarilor economice
136. Concentrarile economice vor putea fi realizate numai în urmãtoarele situaţii:
a) la primirea de cãtre pãrţile notificatoare a deciziei de admitere, respectiv a deciziei de neobiectiune emisã de Consiliul Concurentei, în condiţiile art. 51 alin. (1) lit. a) şi b) din lege;
b) la primirea deciziei în condiţiile art. 51 alin. (2) lit. b) şi c) din lege;
c) în condiţiile art. 51 alin. (3) din lege.
137. Prevederile punctului precedent nu vor impiedica desfãşurarea unei licitaţii publice sau dobândirea controlului pe baza de oferta publica, cu condiţia ca drepturile de vot aferente participãrii obţinute sa nu fie exercitate, mai ales la numirea de membri în organele de administrare, conducere executivã, supraveghere şi control ale agentului economic la care deţin controlul, decât în scopul salvgardarii valorii integrale a acestei investiţii, iar nu pentru a determina direct sau indirect comportamentul concurential al agentului economic controlat. Concentrarea economicã devine efectivã în acest caz numai dupã primirea deciziei emise de Consiliul Concurentei.
138. Pana la luarea de cãtre Consiliul Concurentei a unei decizii cu privire la concentrarea economicã notificatã agenţii economici implicaţi pot lua numai acele mãsuri legate de concentrare care nu sunt ireversibile şi nu modifica definitiv structura pieţei.
Pot constitui mãsuri ireversibile, printre altele:
a) intrarea agentului economic achiziţionat pe o alta/noua piata;
b) ieşirea agentului economic achiziţionat de pe piata pe care activa;
c) modificarea obiectului de activitate al agentului economic achiziţionat;
d) exercitarea drepturilor de vot dobândite pentru numirea de membri în organele de conducere ale agentului economic;
e) exercitarea drepturilor de vot dobândite pentru adoptarea bugetului de venituri şi cheltuieli al agentului economic;
f) exercitarea drepturilor de vot dobândite pentru adoptarea planului de afaceri al agentului economic;
g) exercitarea drepturilor de vot dobândite pentru adoptarea planului de investiţii al agentului economic achiziţionat;
h) schimbarea denumirii agentului economic achiziţionat;
i) restructurarea, închiderea sau divizarea agentului economic achiziţionat;
j) vânzarea de active aparţinând agentului economic achiziţionat;
k) concedierea angajaţilor agentului economic achiziţionat;
l) încheierea sau rezilierea unor contracte pe termen lung ori a altor acorduri importante încheiate cu terţii;
m) listarea (cotarea) agentului economic achiziţionat la bursa de valori.
PARTEA a III-a
Investigarea operaţiunilor de concentrare economicã
CAP. 1
Procedura de investigare şi de audiere
139. În legatura cu o operaţiune de concentrare economicã Consiliul Concurentei, respectiv Oficiul Concurentei, poate porni investigaţii:
a) din oficiu;
b) la primirea unei cereri sau plângeri privind încãlcarea prevederilor art. 13 şi/sau ale art. 16 din lege;
c) în condiţiile art. 51 alin. (1) lit. c) din lege.
140. Pornirea unei investigaţii în cazurile prevãzute la pct. 139 lit. a) şi b) este dispusã de preşedintele Consiliului Concurentei, respectiv de şeful Oficiului Concurentei, iar în cazul prevãzut la pct. 139 lit. c), de preşedintele Consiliului Concurentei.
141. Consiliul Concurentei şi Oficiul Concurentei se vor informa reciproc asupra investigatiilor pe care le iniţiazã. În acest scop o copie de pe ordinul de deschidere a investigatiei va fi comunicatã Consiliului Concurentei sau Oficiului Concurentei, dupã caz.
142. Prin ordinul de deschidere a unei investigaţii Consiliul Concurentei va hotãrî desfãşurarea investigatiei de cãtre Consiliul Concurentei sau va hotãrî asupra conlucrarii cu Oficiul Concurentei, în condiţiile art. 39 alin. (3) din lege.
143. Investigatia va fi condusã de un raportor desemnat de preşedintele Consiliului Concurentei, respectiv de şeful Oficiului Concurentei, prin ordinul de deschidere a investigatiei.
144. Raportorul desemnat instrumenteaza toate actele procedurii de investigatie, propune preşedintelui Consiliului Concurentei, respectiv şefului Oficiului Concurentei, dispunerea mãsurilor care sunt de competenta acestora şi este rãspunzãtor pentru întocmirea raportului asupra investigatiei, comunicarea lui pãrţilor în cauza, primirea observaţiilor şi prezentarea raportului în plenul Consiliului Concurentei.
145. Orice procedura de investigare necesita audierea pãrţilor implicate în concentrarea economicã. Audierea este dispusã de preşedintele Consiliului Concurentei.
Preşedintele Consiliului Concurentei poate admite, la cerere, audierea oricãrei persoane fizice sau juridice care declara ca deţine date şi informaţii relevante pentru stabilirea adevaratelor condiţii în care urmeazã sa se realizeze concentrarea economicã investigata (cum ar fi: furnizori, agenţi economici concurenţi, clienţi, membri ai organelor de administraţie sau de conducere ale pãrţilor implicate ori reprezentanţi ai salariaţilor agenţilor economici implicaţi).
146. Cu minimum 30 de zile înainte de data fixatã de Consiliul Concurentei pentru audiere o copie de pe raportul asupra investigatiei va fi transmisã pentru luare la cunostinta:
a) pãrţilor participante la concentrarea economicã, a cãror audiere a fost dispusã;
b) persoanelor şi agenţilor economici a cãror audiere a fost admisã la cererea acestora, dacã preşedintele Consiliului Concurentei apreciazã ca este util în interesul cauzei.
În adresa de remitere a copiei de pe raportul de investigatie Consiliul Concurentei va indica termenul pana la care pãrţile respective vor putea prezenta observaţiile lor.
În comentariile lor scrise pãrţile sus-menţionate pot expune toate aspectele semnificative pentru cazul investigat şi pot ataşa orice document relevant ca dovada a faptelor susţinute.
147. Persoanele fizice şi juridice a cãror audiere a fost dispusã, respectiv admisã, vor fi citate pentru audiere la data stabilitã de Consiliul Concurentei, precizându-se ora şi locul de desfãşurare.
Neprezentarea la audiere, precum şi refuzul de a face depozitii nu constituie impedimente pentru continuarea şi finalizarea procedurii de investigatie.
148. Audierile vor fi ţinute în plenul Consiliului Concurentei, dupã prezentarea de cãtre raportor a raportului asupra operaţiunii de concentrare economicã investigate, completat cu eventualele observaţii ale pãrţilor.
Audierile vor fi fãcute separat sau, dupã caz, în prezenta altor persoane citate, caz în care se va acorda atenţia cuvenitã intereselor legitime ale pãrţilor implicate pentru pãstrarea secretelor lor de afaceri. Depozitiile fãcute de fiecare persoana audiatã vor fi consemnate în scris şi semnate de persoana respectiva sau vor fi înregistrate pe banda magnetica.
149. Preşedintele Consiliului Concurentei poate permite pãrţilor în cauza consultarea dosarului la secretariatul Consiliului Concurentei şi obţinerea, contra cost, de copii şi extrase de pe actele procedurii de investigatie.
Documentele, datele şi informaţiile din dosarul cauzei, care prezintã caracter de secret de stat ori sunt confidenţiale, nu sunt accesibile pentru consultare ori pentru obţinerea de copii sau de extrase decât cu aprobarea preşedintelui Consiliului Concurentei, în condiţiile legii.
Dispoziţiile de mai sus, referitoare la consultarea dosarului, sunt aplicabile asociaţilor şi directorilor executivi ai entitatilor participante la concentrare, în mãsura în care aceştia justifica în cauza un interes legitim.
CAP. 2
Sancţiuni
150. Constituie contravenţii şi sunt sancţionate, potrivit art. 55 din lege, cu amenda de la 2 milioane lei la 100 milioane lei, urmãtoarele fapte:
a) omisiunea notificãrii unei concentrari economice care depãşeşte pragul valoric prevãzut de lege;
b) furnizarea de informaţii inexacte sau incomplete prin notificarea concentrarii economice;
c) furnizarea de informaţii inexacte sau nefurnizarea informaţiilor solicitate conform prevederilor art. 41 din lege;
d) furnizarea de documente, înregistrãri şi evidente într-o forma incompleta în timpul investigatiilor desfãşurate conform prevederilor art. 42 alin. (2) din lege;
e) refuzul de a se supune unui control desfãşurat conform prevederilor art. 42 alin. (1) şi ale art. 43 din lege.
151. Urmãtoarele contravenţii se sancţioneazã, potrivit art. 56 din lege, cu amenda de la 5 milioane lei la 250 milioane lei, iar pentru agenţii economici cu o cifra de afaceri de peste 2,5 miliarde lei, cu amenda în suma de pana la 10% din cifra de afaceri:
a) încãlcarea art. 13 din lege;
b) încheierea unei operaţiuni de concentrare economicã cu încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (4) din lege;
c) începerea unei acţiuni de concentrare economicã declarate incompatibilã cu prevederile legii printr-o decizie a Consiliului Concurentei;
d) neîndeplinirea unei obligaţii sau a unei condiţii impuse printr-o decizie luatã în conformitate cu prevederile legii.
152. Individualizarea sancţiunilor în cazul contravenţiilor enumerate la pct. 150 şi 151 se va face, ţinându-se seama de gravitatea faptei şi a consecinţelor sale asupra concurentei, dupã criteriile prevãzute la art. 57 din lege, în condiţiile stabilite prin norme adoptate de Consiliul Concurentei.
153. Consiliul Concurentei, respectiv Oficiul Concurentei, potrivit art. 59 alin. (2) din lege, îi poate obliga prin decizie pe agenţii economici sau asociaţiile de agenţi economici la plata unor amenzi cominatorii în suma de pana la 750.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, calculatã de la data stabilitã prin decizie, pentru a-i determina:
a) sa respecte prevederile art. 13 din lege;
b) sa aplice mãsurile enunţate printr-o decizie luatã de Consiliul Concurentei, în condiţiile art. 51 alin. (2) lit. c) din lege.
154. Contravenţiile la <>Legea concurentei nr. 21/1996 se constata de cãtre personalul de control împuternicit de Consiliul Concurentei, respectiv de Oficiul Concurentei.
Sancţiunile pentru contravenţiile prevãzute la art. 55 lit. b)-e) şi la art. 56 lit. d) din lege se aplica de cãtre personalul de control împuternicit de Consiliul Concurentei, respectiv de Oficiul Concurentei.
Sancţiunile pentru contravenţiile prevãzute la art. 55 lit. a) şi la art. 56 lit. a)-c), precum şi amenzile cominatorii prevãzute la art. 59 din lege se aplica de cãtre comisiile Consiliului Concurentei sau, dupã caz, de Oficiul Concurentei, prin decizie.
Impotriva deciziilor luate de comisiile Consiliului Concurentei sau, dupã caz, de Oficiul Concurentei se poate face plângere în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei la preşedintele Consiliului Concurentei, respectiv la şeful Oficiului Concurentei, care se pronunţa prin decizie motivatã.
Deciziile preşedintelui Consiliului Concurentei, respectiv ale şefului Oficiului Concurentei, luate în condiţiile alineatului de mai sus, pot fi atacate în fata Sectiei de contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie, în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei.
155. Contravenţiilor prevãzute la art. 55 lit. b)-e) şi la art. 56 lit. d) din lege li se aplica prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificãrile ulterioare, cu excepţia art. 28 şi 29.
CAP. 3
Prevederi diverse
Noţiunea de piata relevanta
156. Noţiunea de piata relevanta afectatã de concentrarea economicã, la care se face referire la pct. 3 din "Instrucţiunile cu privire la calculul cifrei de afaceri în cazurile de comportament anticoncurential, prevãzute la art. 5 şi 6 din Legea concurentei şi în cazurile de concentrare economicã*4)" şi la pct. 3 din "Instrucţiunile date în aplicarea <>art. 33 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 , cu privire la calculul taxei de autorizare a concentrarilor economice*5)", trebuie interpretatã în sensul de piata relevanta pe care are loc operaţiunea de concentrare economicã.
În cazul unei concentrari economice pe verticala, piata relevanta pe care are loc operaţiunea de concentrare economicã este piata relevanta a agentului economic achiziţionat.
Dacã nu exista o cifra de afaceri cumulatã a agenţilor economici participanţi la operaţiunea de concentrare economicã notificatã, deoarece unul dintre agenţii economici în cauza nu îşi desfãşoarã activitatea în România, se va lua în calcul cifra de afaceri a agentului economic achiziţionat.
-------------
*4) Publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 bis din 4 aprilie 1997.
*5) Publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 7 mai 1997.
Confidenţialitatea informaţiilor
157. Orice persoana care utilizeazã sau divulga în alte scopuri decât cele prevãzute de lege documente sau informaţii cu caracter de secret profesional, primite sau despre care a luat cunostinta în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu sau în legatura cu serviciul, rãspunde potrivit legii penale, putând fi obligatã şi la repararea prejudiciului cauzat.
Pãstrarea secretului profesional nu impiedica publicarea de informaţii generale sau de rapoarte ce nu conţin şi secretele profesionale ale pãrţilor implicate în operaţiunea de concentrare.
Stabilirea termenului pentru modificarea planului de concentrare
158. Pentru modificarea planului concentrarii economice notificate astfel încât aceasta sa poatã deveni compatibila cu un mediu concurential normal, în condiţiile unei decizii de autorizare condiţionatã, Consiliul Concurentei va stabili un termen adecvat.
Transmiterea documentelor
159. Transmiterea documentelor şi citaţiilor de cãtre Consiliul Concurentei destinatarilor poate fi efectuatã pe una dintre urmãtoarele cai:
a) personal, contra semnãturii de primire (numãr de înregistrare);
b) scrisoare recomandatã;
c) telefax;
d) telex;
e) posta electronica, cu confirmare de primire.
160. Prevederile pct. 159 lit. a) şi b) se aplica şi pentru transmiterea la Consiliul Concurentei a documentelor de cãtre pãrţile notificatoare, de cãtre alte pãrţi implicate sau de cãtre terţi, alte informaţii putând fi transmise şi prin cãile menţionate la lit. c), d) sau e).
161. Când un document sau o citaţie este trimisa prin telefax, telex sau prin posta electronica se considera ca a fost primitã de destinatar în ziua în care a fost transmis/transmisã.
PARTEA a IV-a
Precizãri privind modul de completare a formularului pentru notificarea concentrarilor economice în baza <>Legii concurentei nr. 21/1996
A. Scopul formularului
162. În formularul pentru notificarea concentrarilor economice se precizeazã informaţiile care trebuie furnizate de un agent economic sau de mai mulţi agenţi economici atunci când notifica o concentrare economicã.
Pãrţile care urmeazã sa înainteze notificarea sunt sfatuite sa consulte Consiliul Concurentei cu privire la posibilitatea adoptãrii notificãrii în forma simplificata, renuntandu-se astfel la furnizarea anumitor informaţii care nu ar fi absolut necesare pentru examinarea operaţiunii.
B. Necesitatea unei notificãri corecte şi complete
163. Toate informaţiile cerute în formular trebuie sa fie corecte şi complete; furnizarea prin notificarea facuta a unor informaţii inexacte sau incomplete reprezintã contravenţie şi este sancţionatã cu amenda.
În cazul furnizarii unor informaţii incomplete sau inexacte Consiliul Concurentei va informa în scris pãrţile notificatoare sau pe reprezentanţii acestora. Notificarea va deveni efectivã numai la data la care informaţiile corecte şi complete sunt primite de Consiliul Concurentei.
C. Notificarea în forma simplificata
164. Pãrţile notificatoare pot solicita Consiliului Concurentei permisiunea prezentãrii unei notificãri în forma simplificata, în condiţiile descrise la pct. 122 din prezentul regulament.
D. Cine trebuie sa notifice
165. Au obligaţia sa înainteze notificarea pãrţile identificate potrivit pct. 110 din prezentul regulament.
E. Cum se face notificarea
166. Pãrţile care notifica o operaţiune de concentrare economicã sunt sfatuite sa acorde o importanta deosebita modului în care completeazã formularul de notificare.
Având în vedere faptul ca termenele în care Consiliul Concurentei trebuie sa se pronunţe asupra unei operaţiuni de concentrare economicã încep sa curgã din momentul în care notificarea a devenit efectivã, prezentarea unui formular completat corespunzãtor reduce considerabil perioada de analiza a operaţiunii notificate.
Pãrţile notificatoare vor completa formularul punct cu punct, adaptand cerinţele generale din acesta la specificul operaţiunilor, activitãţilor sau pieţelor descrise. Formularul va fi însoţit de documentele justificative.
O atentie deosebita se va acorda completãrii cap. VI din formular, informaţiile privind piata relevanta fiind absolut necesare în scopul unei corecte definiri a pieţelor relevante afectate şi, implicit, a unei corecte evaluãri a operaţiunii de concentrare economicã notificatã.
Pãrţile vor folosi pe cat posibil o terminologie unitarã. Atunci când sunt utilizaţi termeni tehnici specifici unui anumit domeniu de activitate pãrţile vor defini termenii folosiţi.
Notificarea trebuie sa fie semnatã de persoana imputernicita în acest sens şi poate fi expediatã prin posta, recomandat, sau prezentatã prin curier în timpul programului normal de lucru al Consiliului Concurentei.
F. Confidenţialitatea
167. În conformitate cu art. 65 din lege, oficialitatile şi ceilalţi funcţionari ai Consiliului Concurentei sunt rãspunzãtori potrivit legii penale, putând fi obligaţi şi la repararea prejudiciului cauzat prin utilizarea sau divulgarea, în alte scopuri decât cele ale îndeplinirii procedurii de examinare a concentrarii economice notificate, a documentelor sau informaţiilor cu caracter de secret profesional, primite sau despre care au luat cunostinta în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu sau în legatura cu serviciul.
În cazul în care partea sau pãrţile notificatoare considera ca interesele lor ar fi atinse dacã anumite informaţii dintre cele cerute de notificare ar fi comunicate sau fãcute accesibile altor pãrţi decât cele implicate în concentrarea economicã, aceste informaţii pot fi înaintate separat, cu fiecare pagina numerotatã şi marcata clar "secret de afaceri". În aceste cazuri pãrţile notificatoare implicate vor trebui sa explice printr-o nota separatã motivele pentru care aceste informaţii constituie secrete de afaceri şi nu trebuie sa fie divulgate sau publicate. În unele cazuri secretele de afaceri pot fi înaintate în plicuri separate, menţionate ca anexa la notificare.
G. Definirea unor termeni utilizaţi în formularul de notificare
168. Partea sau pãrţile care notifica - în cazurile în care notificarea este facuta numai de unul dintre agenţii economici parte la operaţiune termenul pãrţile care notifica sau pãrţile notificatoare se referã numai la agentul economic care face efectiv notificarea.
169. Partea (pãrţile) la concentrarea economicã - acest termen se referã la pãrţile implicate, adicã atât la pãrţile care achiziţioneazã, cat şi la pãrţile achiziţionate, la pãrţile care fuzioneazã sau la pãrţile care dobândesc controlul în comun, inclusiv la toţi agenţii economici la care pachetul de acţiuni (pãrţi sociale) de control este în curs de achizitionare sau care face obiectul unei licitaţii publice.
Cu excepţia cazurilor în care termenii partea (pãrţile) notificatoare şi partea (pãrţile) la concentrare sunt altfel definiţi, aceşti termeni includ toţi agenţii economici care aparţin aceloraşi grupuri din care fac parte respectivele pãrţi.
170. An - toate referirile la cuvântul an vor fi citite cu sensul de an calendaristic, dacã nu este precizat altfel. Toate informaţiile solicitate în formular se referã, dacã nu este altfel precizat, la anul care precede celui în care este facuta notificarea.
Datele financiare solicitate în formular trebuie furnizate în lei, iar atunci când este cazul, în valuta, indicandu-se cursul de schimb mediu leu/valuta pentru perioada avutã în vedere.
H. Documentele justificative
171. Formularul de notificare trebuie sa fie însoţit de urmãtoarele documente justificative:
a) copii certificate de pe documentele finale sau de pe cele mai recente versiuni ale tuturor documentelor în baza cãrora are loc operaţiunea de concentrare economicã;
b) copii certificate de pe bilanţul contabil din anul anterior, pentru toate pãrţile participante la concentrarea economicã, precum şi pentru grupurile din care acestea fac parte;
c) copii certificate de pe analizele, rapoartele, studiile şi cercetãrile prezentate sau pregãtite pentru a fi prezentate adunãrii actionarilor (asociaţilor), în scopul evaluãrii sau analizarii concentrarii economice din punct de vedere al condiţiilor concurentiale, al concurenţilor (actuali şi potenţiali) şi al condiţiilor pieţei.
PARTEA a V-a
Dispoziţii finale şi tranzitorii
172. Anexa face parte integrantã din prezentul regulament.
173. Prezentul regulament va fi pus în aplicare prin ordin al preşedintelui Consiliului Concurentei şi va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
174. La data intrãrii în vigoare a prezentului regulament se abroga "Regulamentul privind autorizarea concentrarilor economice", publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 bis din 14 aprilie 1997, precum şi orice dispoziţii contrare.
ANEXA 1
FORMULAR
de notificare a concentrarilor economice
CAP. 1
Informaţii despre pãrţi
1. Pentru:
a) partea (sau pãrţile) care notifica; şi
b) alte pãrţi implicate*) în operaţiunea de concentrare, comunicaţi:
1.1. denumirea agentului economic, sediul legal (conform certificatului de înregistrare la registrul comerţului), sediul social (sediul real), numãrul şi data certificatului de înregistrare la registrul comerţului, codul unic de înregistrare, atributul fiscal, numãrul de telefon, numãrul de fax, numele persoanei indicate pentru relaţii;
1.2. obiectul de activitate al agenţilor economici, precizând activitãţile principale şi activitãţile secundare.
------------
*) Alte pãrţi implicate în operaţiunea de concentrare sunt: agenţii economici care achiziţioneazã controlul în comun, agenţii economici care urmeazã sa fie achizitionati, precum şi agenţii economici care aparţin aceloraşi grupuri din care fac parte agenţii economici achizitori, respectiv achizitionati.
CAP. 2
Informaţii despre operaţiunea de concentrare economicã
2. Descrieti (pe scurt) natura operaţiunii de concentrare economicã notificatã, precizând:
2.1. dacã operaţiunea se realizeazã prin fuziune, prin dobândirea controlului unic sau a controlului în comun asupra unuia sau mai multor agenţi economici în totalitatea lor ori asupra unei pãrţi din aceştia sau prin crearea unei societãţi în comun concentrative, precum şi dacã dobândirea controlului se face direct ori indirect;
2.2. data propusã sau asteptata a oricãror evenimente majore determinate de realizarea concentrarii;
2.3. dacã, în cazul unei licitaţii publice, oferta prezentatã a fost selectionata de organizatorul licitaţiei;
2.4. dacã operaţiunea de concentrare economicã trebuie avizatã de alte autoritãţi şi situaţia obţinerii avizelor respective;
2.5. dacã realizarea operaţiunii este condiţionatã de anumite evenimente speciale sau de îndeplinirea unor condiţii speciale.
CAP. 3
Deţinerea proprietãţii şi a controlului
3. Pentru fiecare dintre pãrţile implicate în concentrarea economicã furnizati o lista cuprinzând toţi agenţii economici (romani şi strãini) aparţinând aceluiaşi grup. Aceasta lista trebuie sa includã:
3.1. toţi agenţii economici controlati sau persoanele care controleazã, direct ori indirect, pãrţile implicate;
3.2. toţi agenţii economici activi pe piata relevanta, care sunt controlati, direct sau indirect, de:
a) pãrţile implicate;
b) oricare agent economic identificat la pct. 3.1.
3.3. Pentru fiecare dintre elementele enumerarilor de mai sus specificati natura şi mijloacele de exercitare a controlului.
3.4. Informaţiile prezentate în acest capitol pot fi ilustrate prin diagrame sau prin alte metode grafice, care sa usureze înţelegerea structurii de proprietate şi a exercitãrii controlului asupra agenţilor economici.
CAP. 4
Structura economicã şi financiarã a concentrarii economice
4. Furnizati urmãtoarele informaţii:
4.1. structura proprietãţii şi deţinãtorii controlului, înainte şi dupã realizarea operaţiunii de concentrare;
4.2. natura şi valoarea oricãrui eventual ajutor financiar sau de alta natura, de care beneficiazã oricare dintre pãrţile implicate în concentrarea economicã, în orice calitate şi de la orice entitate, inclusiv ajutor de stat;
4.3. pentru fiecare dintre agenţii economici implicaţi în concentrarea economicã comunicaţi urmãtoarele date pentru ultimii 3 ani financiari, iar în cazul în care un agent economic implicat aparţine unui grup, se vor comunica şi datele aferente grupului, acordându-se atentie ca în cazul achiziţionãrii parţiale de agenţi economici datele sa se refere la partea care face obiectul concentrarii economice:
4.3.1. cifra de afaceri totalã;
4.3.2. cifra de afaceri realizatã în România;
4.3.3. profitul net;
4.3.4. defalcarea cifrei de afaceri realizate în România pe categorii de activitãţi şi produse.
CAP. 5
Legãturile personale şi financiare şi achiziţii precedente
5. În legatura cu pãrţile implicate în concentrarea economicã, precum şi cu fiecare agent economic sau persoana identificata în rãspunsurile date la cap. III, furnizati:
5.1. o lista cuprinzând toţi agenţii economici activi pe pieţele relevante, în cazul cãrora agenţii economici, persoanele sau grupul deţin, individual ori colectiv, 10% sau mai mult din drepturile de vot, acţiunile sau alte valori mobiliare emise; în fiecare caz numiţi deţinãtorul şi procentajul deţinut;
5.2. în cazul fiecãrui agent economic: o lista cuprinzând membrii consiliilor de administraţie şi directorii executivi care sunt, în acelaşi timp, membri ai consiliilor de administraţie sau directori la oricare alt agent economic activ pe pieţele relevante; şi (acolo unde este cazul) pentru fiecare agent economic, o lista cuprinzând membrii consiliilor de administraţie care sunt directori la oricare alt agent economic activ pe pieţele relevante. În fiecare caz precizati denumirea celorlalţi agenţi economici şi poziţia detinuta;
5.3. detalii despre achiziţiile de agenţi economici efectuate de grupurile identificate mai sus în ultimii 3 ani.
CAP. 6
Informaţii despre pieţele relevante
6. Prezentaţi lista cuprinzând produsele fabricate şi/sau comercializate de agenţii economici implicaţi în operaţiunea de concentrare economicã, astfel cum sunt definite aceste produse de înşişi agenţii economici, în scopuri de marketing.
6.1. Definiţi pieţele relevante (a produsului şi geograficã) pe care se realizeazã concentrarea economicã, explicand care dintre produsele şi/sau serviciile agenţilor economici implicaţi în concentrare sunt incluse, respectiv excluse din aceste pieţe şi de ce.
6.2. Furnizati pentru ultimii 3 ani, pentru fiecare grupa de produse implicate în operaţiunea de concentrare, respectiv pentru fiecare piata relevanta:
6.2.1. mãrimea estimatã a pieţei relevante (volum şi valoare); Comparati mãrimea estimatã cu cea provenind din alte surse;
6.2.2. vânzãrile de produse (volum şi valoare) realizate de agenţii economici implicaţi şi de grupurile lor pe piata; estimati cota de piata detinuta de fiecare;
6.2.3. cota de piata estimatã a concurenţilor mai importanti (inclusiv importatorii) prezenţi pe piata geograficã relevanta;
6.2.4. comparatia dintre preţurile practicate de agenţii economici implicaţi în concentrare şi preţurile practicate de ceilalţi concurenţi importanti care activeazã pe aceeaşi piata relevanta;
6.2.5. estimarea impactului operaţiunii de concentrare economicã asupra preţului produselor şi/sau al serviciilor de pe piata relevanta, la nivelul consumatorilor;
6.2.6. estimarea valorii şi, dacã este posibil, a volumului importurilor (indicând ţãrile de origine) pentru produsele de pe pieţele relevante, precum şi a procentului acestor importuri provenite de la grupurile de care aparţin agenţii economici implicaţi;
6.2.7. estimarea impactului taxelor vamale şi a barierelor de alta natura (netarifare) asupra preţului practicat la produsele de import similare cu cele de pe piata relevanta.
Pentru fiecare dintre informaţiile furnizate se va preciza sursa acestora.
ANEXA 1
-------
la formular
------------
I. Condiţii generale pe pieţele afectate
Furnizati informaţii despre primii 5 furnizori importanti (nationali şi internationali) ai pãrţilor implicate în operaţiunea de concentrare economicã, indicând natura şi valoarea achiziţiilor pãrţilor implicate de la fiecare dintre aceşti furnizori, menţionând adresa şi numerele de telefon şi de fax la care pot fi contactati.
1. Structura ofertei pe pieţele relevante
Furnizati urmãtoarele informaţii:
a) reţelele existente pentru distribuţie pe piata şi importanta lor pentru extinderea vânzãrilor; importanta respectivelor reţele de distribuţie ale terţilor şi ale agenţilor economici aparţinând grupului din care fac parte agenţii economici implicaţi în concentrare;
b) reţeaua existenta de service (întreţinere şi reparaţii) şi importanta ei pentru extinderea vânzãrilor, respectiv importanta reţelelor conduse de terţi şi de agenţii economici care aparţin grupului din care fac parte agenţii economici implicaţi în concentrarea economicã în cauza;
c) o estimare a mãrimii capacitãţii totale a pieţei româneşti pentru ultimii 3 ani; pentru aceasta perioada, ce proporţie din aceasta capacitate este detinuta de fiecare parte la concentrarea economicã şi care au fost gradele respective de utilizare a capacitãţii deţinute de fiecare parte.
2. Structura cererii pe pieţele relevante
a) Furnizati informaţii despre primii 5 clienţi (nationali şi internationali) ai pãrţilor implicate, indicând natura şi valoarea vânzãrilor efectuate de pãrţi cãtre fiecare dintre aceşti clienţi, menţionând adresa şi numerele de telefon şi de fax la care aceştia pot fi contactati.
b) Descrieti structura cererii pe pieţele relevante. Pentru aceasta luati în consideraţie urmãtoarele elemente:
- evaluarea ritmului de creştere a pieţelor relevante;
- importanta preferintelor clienţilor pentru anumite mãrci de produse consacrate, diferenţele dintre produsele de pe piata relevanta şi mãsura în care exista o gama completa de produse;
- gradul de concentrare sau de dispersie a clienţilor;
- segmentarea clienţilor în diferite grupuri şi descrierea consumatorului tipic pentru fiecare dintre aceste grupuri;
- importanta contractelor de distribuţie exclusiva şi a altor tipuri de contracte pe termen lung;
- importanta administraţiei publice, a altor organisme de stat, a agenţilor economici cu capital de stat sau cu participarea statului asupra dezvoltãrii cererii.
c) Descrieti efectul operaţiunii de concentrare economicã asupra consumatorilor intermediari şi finali.
d) Prezentaţi programul de investiţii asumat de achizitor pentru a fi realizat la agentul economic achiziţionat, specificand:
- volumul total al investiţiilor şi eşalonarea anuala a acestora;
- destinaţia investiţiilor, respectiv domeniile de activitate în care sunt realizate (retehnologizare, crearea sau extinderea de capacitãţi de producţie etc.);
- stadiul realizãrii investiţiilor la data notificãrii.
Precizati efectul programului de investiţii asupra creşterii eficientei economice a agentului economic achiziţionat (scãderea costurilor de producţie şi/sau de distribuţie) şi asupra preţului de piata al produselor.
3. Intrarea pe piata
a) Indicaţi pentru ultimii 5 ani intrãrile de noi concurenţi semnificativi pe pieţele relevante; furnizati informaţii privind noii concurenţi şi evaluati cota lor actuala pe piata, indicând adresa şi numerele de telefon şi fax la care pot fi contactati.
b) Precizati dacã, dupã pãrerea pãrţilor notificatoare, exista agenţi economici potenţial aflaţi în situaţia de a intra pe pieţele relevante; furnizati, în mãsura în care este posibil, informaţii despre aceşti concurenţi potenţiali, indicând şi adresa şi numerele de telefon şi de fax la care pot fi contactati.
c) Descrieti detaliat diferiţii factori care influenţeazã intrarea pe pieţele relevante pe care are loc concentrarea economicã.
Pentru aceasta:
- estimati costurile totale ale intrãrii (cercetare-dezvoltare, realizarea sistemelor de distribuţie, activitãţi de promovare, reclama, asigurarea service etc.), la scara echivalenta unui concurent semnificativ, indicând cota de piata a unui astfel de concurent;
- indicaţi dacã intrarea pe piata este condiţionatã de obţinerea unei autorizaţii de natura administrativã, de respectarea unor eventuale prescripţii cu caracter de norme obligatorii sau de existenta unor controale legale ori administrative;
- clarificati în ce mãsura intrarea pe piata depinde de accesul la materiile prime;
- precizati în ce mãsura intrarea pe piata este condiţionatã de durata contractelor dintre un agent economic care activeazã pe piata şi furnizorii şi/sau clienţii sãi;
- descrieti importanta licenţelor pentru tehnologie şi/sau know-how ori a licenţelor pentru alte drepturi, pe pieţele relevante.
4. Cercetare-dezvoltare
a) Apreciati importanta cercetãrii şi dezvoltãrii asupra capacitãţii unui agent economic care activeazã pe pieţele relevante pe care are loc concentrarea economicã de a concura pe termen lung.
b) Explicaţi natura activitãţilor de cercetare-dezvoltare pe pieţele afectate, desfãşurate de agenţii economici implicaţi în concentrarea economicã, luând în considerare urmãtoarele elemente:
- intensitatea activitãţii de cercetare-dezvoltare (definitã ca raport între cheltuielile cu cercetarea-dezvoltarea şi cifra de afaceri) pentru pieţele relevante şi intensitatea activitãţii de cercetare-dezvoltare pentru agenţii economici implicaţi; importanta şi tendinta cercetãrii-dezvoltãrii tehnologice pentru aceste pieţe în ultimii ani şi în viitor (atât în procesele de producţie cat şi în sistemele de distribuţie);
- inovatiile majore fãcute pe pieţele pe care are loc concentrarea economicã propusã şi agenţii economici cãrora acestea le sunt atribuite;
- ciclul innoirilor şi situaţia în care se afla, în raport cu acest ciclu, agenţii economici implicaţi în concentrarea economicã propusã;
- importanta pentru pãrţi a licenţelor pentru tehnologie, know-how şi pentru alte drepturi pe pieţele implicate în concentrarea economicã propusã.
5. Acorduri de cooperare
a) Precizati în ce mãsura exista acorduri de cooperare pe orizontala şi/sau pe verticala pe pieţele pe care are loc operaţiunea de concentrare economicã.
b) Furnizati informaţii despre acordurile de cooperare cele mai importante în care sunt angajaţi agenţii economici implicaţi în operaţiunea de concentrare economicã pe pieţele pe care are loc concentrarea, cum ar fi acordurile de cercetare-dezvoltare, de licenţe, de producţie în comun, de specializare, de distribuţie, de livrare pe termen lung şi acordurile pentru schimburile de informaţii.
6. Asociaţii profesionale şi patronale
a) Precizati asociaţiile profesionale şi/sau patronale în care pãrţile la concentrarea economicã sunt membre.
b) Indicaţi cele mai importante asociaţii profesionale şi/sau patronale la care sunt membri clienţii şi furnizorii pãrţilor la concentrarea economicã.
Furnizati numele, adresa, numerele de telefon şi de fax pentru asociaţiile profesionale şi patronale de mai sus.
II. Integrarea verticala
Descrieti modul în care agenţii economici, inclusiv grupurile din care aceştia fac parte, implicaţi în operaţiunea de concentrare economicã produc şi îşi vand produsele şi/sau serviciile, de exemplu dacã sunt numai producãtori, sau dacã sunt numai distribuitori, atât înainte de operaţiunea de concentrare economicã propusã, cat şi dupã înfãptuirea acesteia. Precizati natura şi gradul de integrare verticala a fiecãrui agent economic implicat, înainte de concentrarea economicã, şi gradul de integrare pe verticala a noii entitãţi economice rezultate prin înfãptuirea operaţiunii de concentrarea economicã propuse.
III. Restrictionari auxiliare
Dacã pãrţile la concentrarea economicã şi/sau alte pãrţi, inclusiv vânzãtorul şi actionarii (asociaţii) minoritari, sunt supuse la restrictionari auxiliare, respectiv direct legate şi necesare pentru implementarea concentrarii economice:
a) identificati fiecare restrictionare auxiliara prevãzutã în acordurile prezentate împreunã cu notificarea;
b) explicaţi de ce aceste restrictionari sunt direct legate şi necesare pentru implementarea concentrarii economice.
IV. Contextul internaţional
Descrieti eventualele aspecte internaţionale ale concentrarii economice propuse, precizând poziţia pe pieţele internaţionale respective a pãrţilor implicate în concentrarea economicã propusã.
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
