Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
──────────
Aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 299 din 13 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 206 din 31 martie 2003.
──────────
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
Activitatea de prevenire şi combatere a traficului de persoane, precum şi activitatea de protecţie şi asistenţa a victimelor acestui trafic se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 678/2001, cu modificările ulterioare, ale prezentului regulament şi ale Planului naţional de acţiune pentru combaterea traficului de fiinţe umane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.216/2001, denumit în continuare Plan naţional de acţiune.
ART. 2
Autorităţile publice cooperează în permanenta cu organizaţiile neguvernamentale române şi străine, precum şi cu organizaţiile interguvernamentale, pentru desfăşurarea de activităţi specifice prevenirii traficului de persoane, în special pentru constientizarea opiniei publice asupra fenomenului traficului de persoane şi consecinţelor acestuia.
CAP. II
Prevenirea traficului de persoane
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
ART. 3
Activitatea de prevenire a traficului de persoane se desfăşoară de către instituţiile prevăzute în Legea nr. 678/2001, în prezentul regulament şi în Planul naţional de acţiune, potrivit competentelor.
ART. 4
Instituţiile prevăzute la art. 3, în colaborare cu organizaţiile neguvernamentale române şi străine care desfăşoară activităţi în domeniu, vor lua măsuri pentru realizarea şi difuzarea de materiale de informare, documentare, materiale video, pliante, panouri, în vederea informării populaţiei, la nivel naţional şi regional, cu privire la fenomenul traficului de persoane.
SECŢIUNEA a 2-a
Grupul interministerial de lucru pentru coordonarea şi evaluarea activităţii de prevenire şi combatere a traficului de persoane
ART. 5
(1) Pentru desfăşurarea unitară, coordonarea şi evaluarea activităţilor de prevenire şi combatere a traficului de persoane, se constituie, în cadrul Comitetului Naţional de Prevenire a Criminalitatii, fără personalitate juridică, Grupul interministerial de lucru pentru coordonarea şi evaluarea activităţii de prevenire şi combatere a traficului de persoane, denumit în continuare Grup interministerial.
(2) Grupul interministerial are următoarele atribuţii principale:
a) analizează cauzele traficului de persoane şi condiţiile care favorizează fenomenul traficului de persoane, precum şi structura, starea şi dinamica acestuia, pe baza datelor oferite de instituţiile abilitate;
b) evalueaza efectele măsurilor legislative şi ale altor măsuri luate în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de persoane;
c) analizează datele şi informaţiile în domeniu pe baza cărora formulează propuneri pentru modificarea şi completarea legislaţiei, precum şi propuneri pentru elaborarea de noi acte normative în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de persoane;
d) elaborează strategii de prevenire împreună cu instituţiile implicate şi cu reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale care desfăşoară activităţi în domeniu;
e) sprijină programele locale de prevenire şi combatere a traficului de persoane;
f) urmăreşte îndeplinirea atribuţiilor stabilite în Planul naţional de acţiune şi formulează propuneri pentru îndeplinirea acestor atribuţii;
g) întocmeşte materialul de informare care urmează să fie pus, de către misiunile diplomatice şi consulare ale României în străinătate, la dispoziţia victimelor traficului de persoane;
h) întocmeşte materiale de informare cuprinzând drepturile victimelor traficului de persoane, care urmează să fie puse la dispoziţie acestora de autorităţile cu atribuţii în acest sens;
i) elaborează trimestrial rapoarte de activitate pe care le supune atenţiei instituţiilor interesate;
j) realizează trimestrial evaluări ale activităţii de prevenire şi combatere a traficului de persoane, pe baza datelor puse la dispoziţie de instituţiile implicate şi de asociaţiile şi fundaţiile ce desfăşoară activităţi în domeniu;
k) asigura o buna colaborare între instituţiile statului şi asociaţiile şi fundaţiile cu activitate în domeniu;
l) elaborează şi prezintă periodic rapoarte de activitate Comitetului Naţional de Prevenire a Criminalitatii.
ART. 6
(1) Grupul interministerial este compus din 4 reprezentanţi ai Ministerului de Interne, dintre care cel puţin un reprezentant al Direcţiei generale de combatere a crimei organizate şi antidrog, şi câte un reprezentant al următoarelor autorităţi publice, desemnat prin ordin al conducătorului instituţiei din care face parte:
a) Ministerul Justiţiei;
b) Ministerul Afacerilor Externe;
c) Ministerul Public;
d) Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale;
e) Ministerul Educaţiei şi Cercetării;
f) Ministerul Administraţiei Publice;
g) Ministerul Sănătăţii şi Familiei;
h) Ministerul Tineretului şi Sportului;
i) Ministerul Culturii şi Cultelor;
j) Autoritatea Naţionala pentru Protecţia Copilului şi Adopţie.
(2) Coordonatorul Grupului interministerial este directorul general al Direcţiei generale de combatere a crimei organizate şi antidrog din cadrul Ministerului de Interne.
ART. 7
(1) Grupul interministerial se întruneşte lunar şi ori de câte ori este nevoie.
(2) Lucrările Grupului interministerial sunt conduse de coordonatorul grupului, iar în lipsa acestuia, de o persoană desemnată de acesta.
(3) La lucrările Grupului interministerial pot participa şi reprezentanţi ai altor autorităţi sau instituţii publice decât cele prevăzute la art. 6 alin. (1), specialişti, precum şi reprezentanţi ai asociaţiilor şi fundaţiilor care desfăşoară activităţi în domeniul prevenirii traficului de persoane şi al asistenţei şi consilierii victimelor acestui trafic.
(4) Secretariatul Grupului interministerial este asigurat de Secretariatul general al Ministerului de Interne.
SECŢIUNEA a 3-a
Atribuţiile Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale
ART. 8
Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale elaborează periodic buletine statistice, diferenţiate pe sexe, privind somerii, rata somajului, persoanele cuprinse în cursuri de calificare, recalificare şi perfecţionare, precum şi persoanele care parcurg procesul de mediere a muncii în vederea ocupării, pe care le transmite Grupului interministerial şi instituţiilor prevăzute în art. 6 alin. (1).
ART. 9
Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă organizează anual, la nivel naţional, burse ale locurilor de muncă pentru şomeri.
ART. 10
Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă colaborează cu instituţiile cu atribuţii în aplicarea Planului naţional de acţiune la elaborarea de materiale de informare asupra riscurilor pe care le prezintă traficul de persoane, ce vor fi prezentate persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă.
ART. 11
Victimele traficului şi persoanele îndreptăţite la venitul minim garantat din zonele defavorizate, precum şi alte persoane cu risc ridicat de a fi traficate se cuprind ca "grup ţinta" în Programul naţional de ocupare a forţei de muncă şi în Programul naţional de formare profesională anual.
ART. 12
În judeţele în care funcţionează centrele de asistenţa şi protecţie a victimelor traficului de persoane, prevăzute în art. 32 din Legea nr. 678/2001, programele anuale de ocupare a forţei de muncă şi de formare profesională pentru "grupul ţinta" prevăzut în art. 11 sunt elaborate de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene, pe baza propunerilor centrelor, aprobate de consiliile judeţene.
ART. 13
Persoanele cu risc ridicat de a fi traficate şi victimele traficului de persoane beneficiază cu prioritate de serviciile oferite de Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă, respectiv de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene, în special de agenţiile în a căror rază funcţionează centre de asistenţa şi protecţie a victimelor traficului de persoane, potrivit nomelor legale privind sistemul asigurărilor de şomaj şi a stimulării ocupării forţei de muncă.
ART. 14
Programele speciale de scurta durata pentru iniţierea sau formarea profesională a persoanelor cazate în centre de asistenţa şi protecţie a victimelor traficului de persoane se întocmesc de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene în a căror rază funcţionează centrele, se aproba de Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi se includ în Programul naţional de ocupare a forţei de muncă şi în Programul naţional de formare profesională anual.
ART. 15
Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Industriei şi Resurselor şi Ministerul Finanţelor Publice studiază oportunitatea unor măsuri de stimulare a agenţilor economici care angajează atât persoane cu risc ridicat de a fi traficate, cat şi victime ale traficului, care au absolvit cursuri, formuland propuneri în acest sens.
SECŢIUNEA a 4-a
Atribuţiile Ministerului Educaţiei şi Cercetării
ART. 16
Pentru prevenirea traficului de persoane Ministerul Educaţiei şi Cercetării ia măsuri pentru:
a) includerea în cadrul programei disciplinei "Cultura civică" a unor referiri clare care vizează explicit problema traficului de persoane;
b) realizarea în cadrul orelor de cultura civică a unor recomandări cu referire specială la problematica traficului de persoane;
c) includerea în cadrul orelor de dirigentie a unor teme privind traficul de persoane;
d) organizarea la casele corpului didactic, la palatele şi cluburile copiilor şi în unităţile de învăţământ preuniversitar a unor acţiuni de informare şi prevenire asupra traficului de persoane, cu participarea, după caz, a unor reprezentanţi ai Ministerului de Interne, Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerului Sănătăţii şi Familiei, Ministerului Justiţiei, ai asociaţiilor, fundaţiilor şi organizaţiilor neguvernamentale române, străine şi internaţionale, care desfăşoară activităţi în domeniul prevenirii traficului de persoane, sau chiar a unor victime ale traficului de persoane;
e) consilierea părinţilor şi a profesorilor în cadrul unor seminarii menite sa limiteze riscul implicarii copiilor şi tinerilor în traficul de persoane;
f) dezvoltarea activităţilor extraşcolare şi oferirea de alternative educaţionale elevilor şi tinerilor proveniţi din familii dezorganizate, predispusi la abandon şcolar şi familial;
g) orientarea profesională şi a carierei elevilor şi tinerilor, constând în informare, documentare şi consultanţa vizând integrarea şcolară şi profesională a acestora;
h) reintegrarea elevilor victime ale traficului de persoane în sistemul educaţional, în funcţie de specificul traumei suferite;
i) organizarea de seminarii de formare metodica a profesorilor şi consilierilor şcolari cu tema "Participarea şcolii la prevenirea şi combaterea traficului de persoane";
j) distribuirea în reţeaua şcolară a unor materiale informative cu privire la fenomenul traficului de persoane: cauze, consecinţe, riscuri etc.;
k) organizarea unor acţiuni cu caracter regional, naţional şi internaţional privind problematica traficului de persoane şi rolul şcolii în prevenirea acestui fenomen;
l) sprijinirea de campanii mass-media, destinate elevilor şi tinerilor, care să exemplifice şi sa explice cauzele, dimensiunile, consecinţele şi amploarea acestui fenomen;
m) introducerea în planurile manageriale ale inspectorilor şcolari generali, inspectorilor generali adjuncţi şi ale directorilor unităţilor de învăţământ a unor obiective care să vizeze prevenirea şi combaterea traficului de persoane.
ART. 17
Ministerul Educaţiei şi Cercetării iniţiază şi desfăşoară programe şcolare pentru prevenirea analfabetismului şi abandonului şcolar în rândul persoanelor cu risc crescut de a fi traficate.
ART. 18
Împreună cu Ministerul Sănătăţii şi Familiei, Ministerul Educaţiei şi Cercetării organizează în instituţiile de învăţământ campanii de informare şi educare referitoare la riscurile şi efectele bolilor cu transmitere sexuală.
SECŢIUNEA a 5-a
Atribuţiile Ministerului Afacerilor Externe
ART. 19
Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, Ministerul Afacerilor Externe este abilitat sa întocmească o lista cu statele care prezintă potenţial ridicat sub aspectul traficului de persoane, care se comunică Grupului interministerial şi, la cerere, instituţiilor interesate.
ART. 20
Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul de Interne vor adopta măsurile necesare, în baza Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, pentru a împiedica accesul pe teritoriul României al cetăţenilor străini în legătură cu care exista indicii temeinice ca ar fi implicaţi în traficul de persoane.
ART. 21
Misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României acorda asistenţa, la cerere, cetăţenilor români victime ale traficului de persoane, aflaţi pe teritoriul tarii în care funcţionează respectivele misiuni sau oficii.
ART. 22
(1) Ministerul Afacerilor Externe asigura difuzarea către cei interesaţi, prin intermediul misiunilor diplomatice şi al oficiilor consulare ale României în străinătate, a unor materiale de informare privind drepturile persoanelor victime ale traficului de persoane, potrivit legislaţiei române şi a statului de reşedinţa.
(2) Misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României în străinătate asigura informarea organelor judiciare străine cu privire la reglementările române în materie.
(3) Misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României în străinătate asigura publicarea, inclusiv prin mijloace electronice proprii, a informaţiilor referitoare la legislaţia naţionala şi a statului străin în domeniu, precum şi a adreselor centrelor de asistenţa şi protecţie a victimelor traficului de persoane sau asimilate acestora.
SECŢIUNEA a 6-a
Atribuţiile Ministerului de Interne
ART. 23
(1) Ministerul de Interne, prin structurile sale specializate, cu sprijinul altor ministere, realizează şi menţine în actualitate baza de date privind fenomenul traficului de persoane, monitorizează şi evalueaza periodic acest fenomen.
(2) Ministerul de Interne realizează studii privind cauzele şi evoluţia traficului de persoane la nivel naţional, pe care le prezintă instituţiilor interesate şi Grupului interministerial.
(3) Ministerul de Interne organizează culegerea de date şi informaţii în legătură cu fenomenul traficului de persoane, verificarea, prelucrarea şi stocarea acestora.
ART. 24
(1) Ministerul de Interne asigura, la cerere, pe teritoriul României protecţia fizica a persoanelor victime ale traficului, care sunt părţi în procesul penal.
(2) Sumele necesare asigurării protecţiei fizice a persoanelor prevăzute la alin. (1) se suporta de Ministerul de Interne din fondurile bugetare alocate anual cu aceasta destinaţie.
ART. 25
Inspectoratul General al Poliţiei, cu aprobarea ministrului de interne, publică semestrial informaţiile statistice şi rapoartele de evaluare ale Ministerului de Interne cu privire la fenomenul traficului de persoane la nivel naţional.
ART. 26
(1) Ministerul de Interne asigura, prin structurile sale specializate, la toate punctele de trecere a frontierei de stat a României, personal special instruit pentru identificarea şi preluarea victimelor, în vederea îndrumării acestora către instituţiile specializate.
(2) Cercetarea cazurilor de trafic de persoane se efectuează de ofiţeri anume desemnaţi, specializaţi în audierea victimelor traficului. Audierea femeilor victime ale traficului de persoane se realizează, de regula, de ofiţeri femei.
(3) Ministerul de Interne organizează cursuri de formare şi specializare a personalului propriu implicat în cercetarea cazurilor de trafic de persoane şi în audierea victimelor traficului.
ART. 27
Ministerul de Interne ia măsuri pentru:
a) informarea populaţiei în zonele de risc ridicat despre fenomenul traficului de persoane;
b) identificarea persoanelor implicate în desfăşurarea de activităţi legate de migratia ilegala şi traficul de persoane, precum şi a locurilor de desfăşurare a acestor activităţi;
c) sprijinirea programelor alternative organizate de instituţiile abilitate pentru victimele traficului care nu doresc să se întoarcă în ţara de origine.
ART. 28
Pentru sesizarea cazurilor de trafic şi pentru asistenţa victimelor traficului, Ministerul de Interne înfiinţează o linie telefonica permanenta, cu apeluri gratuite.
SECŢIUNEA a 7-a
Atribuţiile Ministerului Justiţiei
ART. 29
Ministerul Justiţiei şi Ministerul Public, pe baza datelor proprii, efectuează studii periodice în scopul identificarii cauzelor care determina şi a condiţiilor care favorizează traficul de persoane.
ART. 30
În vederea prevenirii şi combaterii traficului de persoane, Ministerul Justiţiei:
a) realizează periodic studii pentru evaluarea efectelor măsurilor legislative asupra fenomenului traficului de persoane;
b) asigura pregătirea şi perfecţionarea magistraţilor în domeniul combaterii traficului de persoane;
c) contribuie la realizarea de strategii naţionale şi locale pentru prevenirea traficului de persoane;
d) asigura desfăşurarea în bune condiţii a cooperării judiciare internaţionale în materie;
e) urmăreşte perfecţionarea cadrului legislativ intern în materie;
f) asigura asistenţa de specialitate pentru elaborarea actelor normative în materie şi pentru implementarea acestora;
g) elaborează şi promovează proiecte de acte normative în materii conexe prevenirii şi combaterii traficului de persoane;
h) participa, alături de instituţiile prevăzute în art. 6 alin. (1), la realizarea de campanii de informare a opiniei publice asupra fenomenului traficului de persoane.
SECŢIUNEA a 8-a
Atribuţiile Ministerului Administraţiei Publice
ART. 31
(1) Ministerul Administraţiei Publice sprijină şi coordonează activitatea centrelor de asistenţa şi protecţie a victimelor traficului de persoane.
(2) Centrele de asistenţa şi protecţie a victimelor traficului de persoane trebuie să dispună de personal specializat în lucrul cu victimele traficului. Personalul specializat îşi desfăşoară activitatea pe baza unui ghid de lucru elaborat de instituţiile abilitate împreună cu organizaţiile neguvernamentale.
(3) Regulile de conduita a personalului din centrele de asistenţa şi protecţie a victimelor traficului de persoane se stabilesc prin ordin al ministrului administraţiei publice.
ART. 32
(1) Ministerul Administraţiei Publice elaborează materiale privind măsurile de prevenire şi combatere a traficului de persoane, desfăşurate pe plan local, pe care le prezintă Grupului interministerial.
(2) Ministerul Administraţiei Publice realizează şi difuzează materiale documentare privind riscurile la care pot fi expuse persoanele, potenţiale victime ale traficului de persoane.
SECŢIUNEA a 9-a
Atribuţiile Ministerului Sănătăţii şi Familiei
ART. 33
Ministerul Sănătăţii şi Familiei:
a) organizează, în cadrul comunităţilor vulnerabile, campanii de informare şi educare referitoare la bolile cu transmitere sexuală;
b) ia măsuri pentru informarea persoanelor asupra riscurilor căsătoriilor de convenienta.
ART. 34
Ministerul Sănătăţii şi Familiei împreună cu Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Ministerul Tineretului şi Sportului desfăşoară programe educaţionale, de sănătate şi psihologice, având drept ţinta grupurile de risc, copiii strazii şi copiii institutionalizati.
ART. 35
Ministerul Sănătăţii şi Familiei participa, potrivit competentelor legale, împreună cu alte instituţii abilitate şi cu organizaţiile neguvernamentale la desfăşurarea de campanii de informare a opiniei publice asupra cauzelor, riscurilor şi consecinţelor traficului de persoane.
SECŢIUNEA a 10-a
Atribuţii ale altor ministere
ART. 36
Ministerul Culturii şi Cultelor şi Ministerul Tineretului şi Sportului desfăşoară, potrivit competentelor, programe culturale şi educative pentru întărirea sentimentului demnităţii umane şi protecţiei propriei persoane, precum şi programe de educaţie extraşcolară pentru părinţi şi copii, privind combaterea violenţei împotriva fetelor şi femeilor.
ART. 37
Ministerul Industriei şi Resurselor, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Institutul Naţional de Statistica promovează programe pentru combaterea saraciei şi somajului.
ART. 38
Ministerul Culturii şi Cultelor, prin intermediul cultelor religioase, ia măsurile necesare pentru constientizarea societăţii cu privire la consecinţele traficului de persoane.
CAP. III
Metodologia de repatriere a cetăţenilor români victime ale traficului de persoane
ART. 39
Misiunile diplomatice, respectiv oficiile consulare ale României în străinătate, sunt responsabile de aplicarea metodologiei de repatriere a cetăţenilor români victime ale traficului de persoane.
ART. 40
Misiunile diplomatice, respectiv oficiile consulare ale României în străinătate, pun la dispoziţie victimelor traficului de persoane materiale informative privind drepturile pe care le au, procedurile judiciare, precum şi condiţiile şi regulile de cazare existente în centrele de asistenţa şi protecţie a victimelor traficului de persoane din ţara.
ART. 41
(1) De îndată ce intră în posesia unei informaţii privind existenta în ţara de reşedinţa a unor cetăţeni români victime ale traficului de persoane, misiunile diplomatice, respectiv oficiile consulare ale României în străinătate, solicita autorităţilor locale competente datele de identificare a persoanelor în cauza, precum şi alte informaţii utile în vederea repatrierii, în special:
a) dacă persoana în cauza poseda pasaport sau alt document de identitate;
b) dacă persoana care urmează să fie repatriata doreşte acest lucru şi dacă dispune de mijloacele necesare procurării biletului de transport.
(2) Pentru identificarea victimei misiunile diplomatice, respectiv oficiile consulare ale României în străinătate, transmit Direcţiei relaţii consulare a Ministerului Afacerilor Externe şi Inspectoratului Naţional pentru Evidenta Persoanelor informaţiile obţinute potrivit alin. (1).
(3) În situaţia în care persoana în cauza nu dispune de pasaport sau de un alt document de identitate, Inspectoratul Naţional pentru Evidenta Persoanelor asigura identificarea acesteia şi comunică misiunii diplomatice sau oficiului consular, prin intermediul Direcţiei relaţii consulare, imediat sau în cel mult 5 zile lucrătoare de la primirea solicitării, aprobarea pentru eliberarea documentului de călătorie în vederea repatrierii.
(4) Misiunile diplomatice, respectiv oficiile consulare, pot aproba, în baza art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 24/1992 privind stabilirea serviciilor consulare şi a taxelor percepute pentru prestarea acestora, aprobată cu modificări prin Legea nr. 89/1993, cu modificările şi completările ulterioare, eliberarea titlurilor de călătorie pentru victimele traficului de persoane, cu scutire de plată taxelor consulare.
ART. 42
După eliberarea documentelor de identitate şi obţinerea documentului de transport, misiunile diplomatice, respectiv oficiile consulare ale României în străinătate, comunică Inspectoratului General al Poliţiei de Frontiera numele şi prenumele persoanei, numărul şi seria documentului de identitate, mijlocul de transport, punctul de frontieră prin care urmează să între în ţara, data şi ora sosirii la punctul de frontieră, precum şi solicitarea victimei de a fi cazata într-un centru de asistenţa şi consiliere a victimelor traficului.
ART. 43
(1) Misiunile diplomatice, respectiv oficiile consulare ale României în străinătate, colaborează cu autorităţile locale pentru asigurarea cazarii şi întreţinerii victimelor traficului de persoane, până la repatrierea acestora, precum şi a biletului de transport.
(2) În situaţia în care în statul de reşedinţa nu este posibila cazarea gratuita a persoanelor prevăzute la alin. (1), părinţii sau rudele apropiate ale acestora vor fi anunţate sa transmită la misiunea diplomatică, respectiv la oficiul consular, sau să depună la casieria Ministerului Afacerilor Externe contravaloarea costului cazarii, biletului de transport şi întreţinerii până la data repatrierii.
(3) Dacă persoana care urmează să fie repatriata în baza prezentei metodologii sau familia acesteia nu dispune de mijloacele necesare achitării contravalorii cazarii, întreţinerii şi biletului de transport, suma respectiva va fi transferata în contul Ministerului Afacerilor Externe de consiliul local din localitatea de domiciliu a acesteia.
(4) După efectuarea transferului, misiunea diplomatică, respectiv oficiul consular, pe baza instrucţiunilor primite de la Centrala Ministerului Afacerilor Externe, va achită costurile aferente repatrierii şi întreţinerii minimale zilnice a persoanei în cauza.
ART. 44
(1) Ministerul de Interne şi Ministerul Administraţiei Publice vor comunică Ministerului Afacerilor Externe adresele centrelor de asistenţa şi protecţie a victimelor traficului de persoane, precum şi măsurile concrete pe care le iau autorităţile române pentru asistenţa şi protecţia cetăţenilor străini victime ale traficului de persoane.
(2) Pe baza elementelor menţionate la alin. (1) Ministerul Afacerilor Externe, prin misiunile sale diplomatice, respectiv oficiile consulare, face demersurile necesare pentru aplicarea reciprocităţii în asigurarea asistenţei şi protecţiei cetăţenilor români victime ale traficului de persoane în străinătate.
CAP. IV
Asistenţa şi protecţia victimelor traficului de persoane
ART. 45
Inspectoratul General al Poliţiei de Frontiera comunică datele privitoare la victimele traficului de persoane, primite potrivit art. 42, punctului de frontieră unde urmează sa sosească victima, pentru ca aceasta să fie preluată de ofiţerii special desemnaţi, precum şi unităţii de poliţie în a carei raza funcţionează centrul de asistenţa şi consiliere în care victima a solicitat să fie cazata, pentru a prelua victima de la punctul de frontieră şi pentru a-i asigura protecţia fizica până la cazarea în centru.
ART. 46
(1) Ofiţerii special desemnaţi vor aduce la cunoştinţa victimelor de îndată faptul ca au dreptul să depună plângere împotriva persoanelor care le-au traficat, precum şi să se constituie parte vătămată şi parte civilă în procesul penal, întocmind despre aceasta un proces-verbal semnat de victima şi de persoana care l-a întocmit.
(2) Dacă persoana nu cunoaşte limba română, i se va pune la dispoziţie, în mod gratuit, un interpret.
ART. 47
În cazul în care starea de sănătate şi starea psihică a victimei permit, ofiţerii special desemnaţi vor lua o declaraţie victimei, cu acordul acesteia, cu privire la fapta a carei victima este, la făptuitori, precum şi la orice alte împrejurări care prezintă interes pentru activitatea organelor judiciare.
ART. 48
Dacă victima a solicitat să fie cazata într-un centru de asistenţa şi consiliere, aceasta va fi cazata, de regula, în centrul solicitat de aceasta sau în centrul cel mai apropiat de localitatea sa de domiciliu, în funcţie de capacitatea de cazare şi de gradul de ocupare ale acestor centre.
ART. 49
La primirea în centru victimelor li se vor aduce la cunoştinţa drepturile şi obligaţiile pe perioada şederii în centru.
ART. 50
(1) Durata cazarii victimei într-un centru de asistenţa şi consiliere nu poate depăşi 10 zile.
(2) Durata cazarii poate fi prelungită, la solicitarea organelor judiciare, cu cel mult până la 3 luni sau, după caz, pe perioada procesului penal.
ART. 51
După expirarea termenelor prevăzute în art. 50 alin. (1) şi (2), dacă victimele doresc sa beneficieze în continuare de asistenţa şi exista posibilităţi de cazare, conducerea centrului poate aproba rămânerea victimei în centru pentru încă o perioadă de cel mult 3 luni.
ART. 52
(1) Centrele sunt amenajate şi dotate astfel încât să ofere condiţii optime de cazare şi igiena personală, hrana, asistenţa psihologică şi medicală.
(2) Victimelor traficului de persoane, cazate temporar, li se asigura de către asistenţii sociali din aparatul consiliului local în a cărui raza teritorială îşi desfăşoară activitatea centrele informaţii şi consiliere pentru a beneficia de facilităţile asigurate prin lege.
ART. 53
(1) Persoanelor vătămate prin infracţiunile prevăzute în Legea nr. 678/2001, cu modificările ulterioare, precum şi altor victime ale acestor infracţiuni li se acordă o protecţie şi o asistenţa specială, fizica, juridică şi socială.
(2) Personalul centrelor de asistenţa şi protecţie şi lucrătorii Ministerului de Interne asigura respectarea vieţii private şi a confidenţialităţii identităţii victimelor traficului de persoane primite în centre.
(3) Programele de asistenţa derulate în centre vor urmări recuperarea fizica, psihologică şi socială a victimelor infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 678/2001, cu modificările ulterioare.
(4) Minorilor li se acordă protecţie şi asistenţa specială, în raport cu vârsta lor.
(5) Femeilor victime ale traficului de persoane, precum şi celor care sunt supuse unui risc ridicat de a deveni victime ale acestor infracţiuni li se acordă o protecţie şi o asistenţa socială specifică.
ART. 54
(1) Victimele traficului de persoane primite în centrele de asistenţa şi protecţie sunt informate cu privire la procedurile judiciare şi administrative aplicabile, precum şi cu privire la posibilitatea de a beneficia, potrivit legii, de măsuri specifice de protecţie a martorilor.
(2) Personalul specializat din cadrul centrelor are obligaţia de a aduce la cunoştinţa persoanelor prevăzute la art. 43 din Legea nr. 678/2001 ca au dreptul sa primească asistenţa juridică obligatorie pentru a putea să îşi exercite drepturile în cadrul procedurilor penale prevăzute de lege, în toate fazele procesului penal, şi să îşi susţină cererile şi pretenţiile civile faţă de persoanele care au săvârşit infracţiunile prevăzute în Legea nr. 678/2001, în care ele sunt implicate.
ART. 55
Autorităţile române facilitează cetăţenilor străini victime ale traficului de persoane întoarcerea în ţara lor de origine fără nici o întârziere nejustificată şi le asigura transportul în deplina securitate până la frontiera statului român, dacă nu este prevăzut altfel în acordurile bilaterale sau multilaterale la care România este parte.
ART. 56
(1) Pentru asigurarea securităţii lor fizice victimele traficului de persoane, cetăţeni străini, pot fi cazate în centrele special amenajate potrivit Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 iar solicitanţii unei forme de protecţie în România pot fi cazati în centrele special amenajate, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Victimele traficului de persoane, cetăţeni străini, sunt informate în locurile de cazare, într-o limbă pe care o înţeleg, cu privire la procedurile judiciare şi administrative aplicate.
(3) Persoanele cazate potrivit alin. (1) pot beneficia de consiliere psihică şi psihologică, precum şi de asistenţa medicală şi socială, într-o limbă pe care o înţeleg.
ART. 57
În cazul în care străinii victime ale traficului de persoane nu poseda nici un document de identitate, li se facilitează de către Direcţia relaţii consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe sau de către organele competente ale Ministerului Administraţiei Publice eliberarea unui nou pasaport sau titlu de călătorie, după caz.
CAP. V
Dispoziţii finale
ART. 58
(1) În cazul aducerii în România de către o companie de transport de victime ale traficului de persoane, cunoscând caracterul ilicit al traficului, compania de transport este obligată să asigure cazarea şi întreţinerea acestora pe perioada stabilită de Ministerul de Interne şi sa suporte transportul lor până la frontiera română, potrivit legii.
(2) Minorilor cetăţeni străini care însoţesc victimele traficului de persoane sau care sunt ei înşişi victime li se aplică, în mod corespunzător, prevederile referitoare la minori din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 194/2002.
ART. 59
Asociaţiile şi fundaţiile care fac dovada că desfăşoară programe de servicii de asistenţa socială pentru victimele traficului de persoane, cum ar fi: cazare, hrana, consiliere psihică, psihologică şi juridică, asistenţa medicală, vor putea beneficia de subvenţii de la bugetul de stat sau, după caz, de la bugetele locale, în condiţiile legii.
ART. 60
(1) Instituţiile prevăzute în art. 6 alin. (1) îşi desemnează reprezentanţii în Grupul interministerial în termen de 30 de zile de la aprobarea prezentului regulament.
(2) În acelaşi termen numele reprezentanţilor se comunică Secretariatului Grupului interministerial în vederea convocării pentru prima întrunire.
(3) La prima întrunire Grupul interministerial adopta regulamentul propriu de funcţionare.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
