Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: REGLEMENTARI TEHNICE din 21 septembrie 2006

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

REGLEMENTARI TEHNICE din 21 septembrie 2006 "Normativ privind proiectarea si executia invelitorilor subtiri de beton armat si precomprimat, monolite si prefabricate", indicativ NP 119-06

EMITENT: MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCTIILOR SI TURISMULUI
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 937 din 20 noiembrie 2006

Comenteaza legea

1. PREVEDERI GENERALE

1.1 Obiect şi domeniul de aplicare
1.1 Învelitorile subţiri de beton armat şi precomprimat sunt utilizate în aproape toate ramurile de specialitate din sectorul construcţii, dupã cum urmeazã:
- în domeniul construcţiilor civile, s-au aplicat cu precãdere la acoperirea sãlilor de întrunire şi sport, sãlilor de spectacole, cinematografe, teatre, expoziţii şi chiar la locuinţe parter simplu sau duplex;
- în aria industrialã s-au aplicat la acoperirea halelor de fabricaţie, a spaţiilor de depozitare şi la o serie de obiective tehnologice ca turnuri de rãcire, silozuri, containere pentru diferite lichide etc.;
- în sectorul hidrotehnic şi-au gãsit aplicaţie la barajele uşoare fixate pe contur în terenul înconjurãtor, castele de apã şi rezervoare.
1.2 Prevederile prezentului normativ sunt obligatorii pentru proiectarea, execuţia şi exploatarea structurilor de învelitori subţiri de beton armat şi precomprimat, în vederea satisfacerii exigentelor de siguranţã prevãzute de legislaţia tehnicã în vigoare.
1.3 Normativul se adreseazã inginerilor proiectanţi, inginerilor din execuţie, arhitecţilor şi altor specialişti implicaţi în concepţia, proiectarea, planificarea lucrãrilor, execuţia şi mentenanţa construcţiilor cu structuri de tip învelitori subţiri de beton armat şi precomprimat.
1.4 Prezentul normativ se utilizeazã împreunã cu actele normative în vigoare care reglementeazã cadrul global şi activitãţile de proiectare şi execuţie a structurilor de beton armat şi precomprimat, a subansamblelor de construcţii specifice, precum şi activitatea de întreţinere, reparaţii şi urmãrire în timp.
1.5 Toate referinţele complementare acestui normativ sunt cele aflate în valabilitate la data proiectãrii şi execuţiei, respectiv a implementãrii programului de urmãrire în timp. Pe mãsura armonizãrii reglementãrilor româneşti cu cele europene, referirile incluse în prezentul normativ vor fi înlocuite de reglementãrile europene armonizate.

2 ELEMENTE DEFINITORII

2.1 Elemente caracteristice
2.1 În morfologia structuralã, învelitorile subţiri constituie clasa de corpuri lamelare care, similar unor modele din naturã, sunt astfel curbate încât sã asigure rigiditatea formei. Din punct de vedere conceptual învelitorile subţiri de beton armat şi precomprimat sunt matematic în formã de suprafeţe curbe continui, construite fizic dintr-un material rigid, omogen şi izotrop.
2.2 Referitor la comportarea mecanicã, conceptul de învelitoare subţire implicã realizarea coincidenţei dintre suprafaţa ei medianã şi suprafaţa de presiune determinatã în cadrul teoriei de membranã, luând în considerare parametrii de formã, acţiunile mecanice şi elementele de contur (arce, nervuri) în condiţiile de rezemare date.
2.3 În cazul învelitorilor subţiri de beton armat, eforturile, cu mici excepţii, sunt preponderent axiale de compresiune. În consecinţã, energia de deformaţie acumulatã este minimã, de unde rezultã economia esenţialã de materiale structurale şi însãşi raţiunea de a fi a învelitorilor subţiri. Cele douã feţe ale învelitorilor subţiri de la intrados şi extrados, dupã caz, pot fi netede, nervurate sau mai pot avea o alcãtuire chesonatã sau din straturi suprapuse.
2.4 Datoritã proprietãţii betonului armat şi precomprimat de a se putea mula în variate forme solide continui, învelitorile subţiri confecţionate din aceste materiale permit realizarea de entitãţi structurale integrate, asigurând simultan condiţiile funcţionale şi de închidere cerute de beneficiari precnm şi cele de comportare mecanicã prevãzute de normativele în vigoare.
2.5 Faţã de exigenţa societãţii contemporane de a evita banalitatea, exprimând necesitatea implementãrii frumosului în spaţiul urban şi rural învelitorile subţiri oferã o varietate inepuizabilã de soluţii inedite, promovate deseori şi pe considerentul calitãţii expresiei plastice.
2.6 Forma lamelarã a învelitorilor subţiri permite evidenţierea unei suprafeţe mediane curbe continui, locul punctelor situate la jumãtatea distantelor celor mai scurte dintre feţele netede exterioarã şi interioarã. În cazul învelitorilor nervurate, suprafaţa medianã cuprinde centrele de greutate ale secţiunilor normale la suprafaţa medianã.

Fig. 2.1 Elementele geometrice ale învelitorilor subţiri
____________
Notã C.T.C.E. S.A. Piatra Neamţ:

Fig. 2.1 "Elementele geometrice ale învelitorilor subţiri", se gãseşte în Monitorul Oficial Nr. 937 din 20 noiembrie 2006, Partea I, pag. 13. (a se vedea imaginea asociatã)

2.7 Din punct de vedere constructiv, pentru învelitorile de beton armat se recomandã înscrierea în urmãtorii parametri geometrici limitã (figura 2.1):


    1    f       1
   ── ≤ ───── ≤ ───
    8   L(1,2)   4

    1      h       1
  ──── ≤ ─────  ≤ ────                  (2.1)
   300   L(1,2)   100

   1       h        1
  ──── ≤ ────── ≤ ────
  200    R(1,2)    20

unde
f - sãgeata maximã a suprafeţei mediane faţã de planul de bazã trecând prin punctele de reazem ale învelitorii;
L(1), L(2) - distanţele maxime şi minime dintre punctele de reazem ale învelitorii;
R(1), R(2) - razele principale de curburã ale suprafeţei mediane;
h - grosimea (constantã sau variabilã) sau echivalentã în cazul învelitorii nervurate.
2.8 Zvelteţi mai reduse decât cele definite prin inegalitãţile (2.1) se pot justifica de cãtre proiectant doar în baza unor teste experimentale efectuate pe modele fizice.
2.9 Învelitorile subţiri se numesc închise (coaja de ou) dacã corpul acesteia este mãrginit numai de feţele exterioarã şi interioarã. În cele mai multe situaţii însã, învelitorile subţiri sunt deschise, fiind delimitate de un contur care se rigidizeazã pentru împiedicarea producerii unor deformãri locale mari (chiar de voalare), prin elemente speciale de margine: arce, nervuri, grinzi.
2.10 Prin intermediul elementelor de margine se asigurã rezemarea învelitorilor pe elementele de susţinere. Asocierea învelitorilor cu elementele de margine poate fi conceputã în douã moduri:
- prevãzând o învelitoare puţin zveltã ca 1/80 ≤ h/ L(1,2) ≤ 1/150, la care elementele de margine care conlucreazã cu învelitoarea pot fi mai flexibile, reprezentând numai o festonare localã a structurii;
- proiectând o învelitoare mai zveltã înscrisã în parametrii l/150 ≤ h/L(1,2) ≤ 1/300, situaţie în care eforturile învelitorii determinate pe contur trebuie descãrcate integral pe elementele de margine, relativ rigide, preluând independent toate încãrcãrile ce le revin.
2.11 Învelitorile subţiri pot fi înalte când f/L(1,2) > 1/4 sau pleoştite în cazul f/L(1,2) ≤ 1/4. În ultimul caz, aria suprafeţei mediane se aproximeazã a fi egalã cu cea proiectatã pe planul de bazã trasat la nivelul reazemelor învelitorii.
2.12 Complementar învelitorii subţiri propriu-zise, existã şi o serie de elemente auxiliare care intervin în mod fundamental în definirea comportãrii lor mecanice. Acestea sunt elemente distribuite atât pe conturul învelitorilor cât şi pe suprafaţa lor, având rol de rigidizare şi distribuire a eforturilor printr-o conlucrare mecanicã cu învelitoarea. Ele se clasificã în urmãtoarele categorii:
- elemente de reazem: grinzi, arce, diafragme, cabluri hobanate, etc., distribuite dupã muchiile suprafeţei învelitorii subţiri, care au rol atât de rezemare cât şi rigidizare;
- elemente de contur: grinzi, arce, ferme etc. distribuite perimetral învelitorii care nu fac parte din structura principalã de rezemare şi au rolul de rigidizare şi de conlucrare mecanicã cu învelitoarea pentru transmiterea eforturilor la elementele de reazem;
- elememe de rigidizare: sunt nervuri care au doar rol de rigidizare şi control al deformaţiilor învelitorii.

2.2 Clasificarea învelitorilor subţiri
2.13 Geometria învelitorii subţiri este esenţialã pentru obţinerea stãrii de eforturi de membranã. În practicã se întâlnesc douã categorii distincte de forme: forme analitice şi forme libere.
2.14 Suprafeţele definibile analitic se raporteazã punctelor de pe suprafaţã, care dupã forma indicatoarei lui Dupin (figura 2.2) se clasificã în 3 categorii, în funcţie de valoarea discriminantului:


  D = S^2-RT              (2.2)

  unde
  S =δ^2z/δxδy, R = δ^2z/δx^2, T = δ^2z/δy^2, iar z = z(x,y)
  este ecuaţia explicitã a suprafeţei mediane în raport cu un sistem de
  coordonate carteziene.

Fig. 2.2 Semnificaţia geometricã a indicatoarei lui Dupin
____________
Notã C.T.C.E. S.A. Piatra Neamţ:

Fig. 2.2 "Semnificaţia geometricã a indicatoarei lui Dupin", se gãseşte în Monitorul Oficial Nr. 937 din 20 noiembrie 2006, Partea I, pag. 14. (a se vedea imaginea asociatã)

2.15 Puncte eliptice când D < 0 şi indicatoarea este o elipsã. Suprafaţa se gãseşte în totalitate de o singurã parte a planului tangent, este nedesfãşurabilã, şi curbura lui Gauss (K = 1/R1R2) este pozitivã. Aceastã clasã cuprinde:
- cupolele eliptice sau parabolice cu orice tip de curbã generatoare având centrul situat de aceeaşi parte a centrelor cercurilor sau elipsei directoare.
- suprafeţele de translaţie în care centrele de curburã ale directoarelor şi generatoarei se situeazã de aceiaşi parte a planului tangent.
2.16 Puncte hiperbolice, când D > 0 şi indicaloarea lui Dupin constã din patru hiperbole. Prin punctul respectiv al suprafeţei trec douã generatoare rectilinii. Suprafaţa intersecteazã planul tangent, este nedesfaşurabilã, iar curbura lui Gauss K este negativã. Aceastã clasã suprafeţe cu douã directoare şi plan director: conoizii, paraboloizii hiperbolici şi cei generaţi de douã familii de generatoare care se intersecteazã rectangular sau oblic.
2.17 Puncte parabolice, când D = 0. Suprafeţele sunt desfãşurabile, de tip cilindrice sau conice, iar indicatoarea este reprezentatã de douã drepte. În acest caz curbura lui Gauss K este egalã cu zero.
2.18 Suprafeţele având toate punctele de acelaşi tip sunt:
- eliptice (figura 2.3.a);
- parabolice (figura 2.3.b);
- hiperbolice (figura 2.3.c).

Fig. 2.3 Tipuri de suprafeţe
____________
Notã C.T.C.E. S.A. Piatra Neamţ:

Fig. 2.3 "Tipuri de suprafeţe", se gãseşte în Monitorul Oficial Nr. 937 din 20 noiembrie 2006, Partea I, pag. 15. (a se vedea imaginea asociatã)

2.19 Formele libere nu se pot defini analitic ci doar discret (sub forma unei reţele de coordonate), prin calcul funcţional specific procedurilor de optimizare condiţionate structural.
2.20 Identificarea formelor libere se poate efectua prin încercãri experimentale sau simularea lor pe calculator. În cazul optimizãrii structurale, problema se raporteazã la o funcţie obiectiv (f) şi la constrângeri materializate sub forma unor funcţii logice (g şi h), toate acestea având o variaţie neliniarã în raport cu variabila de optimizare Ω. În cazul învelitorilor subţiri, parametri curenţi de optimizare (Ω) şi funcţiile asociate (f, g şi h) sunt prezentate în tabelul 2.1.

Tab. 2.1 Criterii tipice de optimizare


 ┌──────────────┬──────────────┬───────────────────────┬──────────────────────┐
 │Parametrul (Ω)│  Rezultatul  │   Funcţia obiectiv    │ Funcţii constrângere │
 │              │              │       f(Ω)            │      g(Ω), h(Ω)      │
 ├──────────────┼──────────────┼───────────────────────┼──────────────────────┤
 │Volumul (V)   │Volumul (greu-│       ⌠'28               │h(V) = V/V(min)-1 = 0 │
 │              │tatea) minimã │f(V) = │(V)RhodV       │                      │
 │              │              │       ⌡'29               │                      │
 ├──────────────┼──────────────┼───────────────────────┼──────────────────────┤
 │Suprafaţa (A) │Suprafaţa     │       ⌠'28               │h(A) = A/A(min)-1 = 0 │
 │              │minimã        │f(A) = │(A)αdA         │                      │
 │              │              │       ⌡'29               │                      │
 ├──────────────┼──────────────┼───────────────────────┼──────────────────────┤
 │Energia de    │Deformaţii    │           ⌠'28           │g(f6 Ş) = Ş/Ş(ad)-1 ≤ 0  │
 │deformaţie    │admisibile    │f('f0) = 1/2 │(V)'f3f6 ŞdV    │                      │
 │              │              │           ⌡'29           │                      │
 ├──────────────┼──────────────┼───────────────────────┼──────────────────────┤
 │Mãrimea       │Eforturi      │f('f3)=⌡'29(A)['f3-'f3(ad)]^2dA │g('f3) = 'f3/'f3(ad)-1 ≤ 0  │
 │eforturilor   │admisibile    │                       │                      │
 └──────────────┴──────────────┴───────────────────────┴──────────────────────┘
  Notã: α element de definire localã a ariei.
__________
  Notã C.T.C.E. S.A. Piatra Neamţ:
 - Rho reprezintã semnul pentru litera greceascã micã Rho
 - f6 Ş reprezintã semnul pentru litera greceascã micã epsilon

3 CALCULUL ŞI PROIECTAREA ÎNVELITORILOR SUBŢIRI

3.1 Analiza generalã a stãrii de eforturi în teoria de membranã şi teoria de încovoiere
3.1 Determinarea eforturilor şi deplasãrilor învelitorilor subţiri se acceptã a se efectua prin calcule statice şi dinamice liniare atât în condiţiile Stãrilor Limitã ale Exploatãrii Normale cât şi ale Stãrilor Limitã Ultime, bazate pe urmãtoarele ipoteze simplificatoare:
- toate sarcinile se considerã a acţiona pe suprafaţa medianã a învelitorii;
- betonul armat este considerat un material continuu, omogen şi izotropic;
- punctele situate pe normala la suprafaţa medianã nedeformatã rãmân pe aceeaşi normalã la suprafaţa medianã deformatã;
- eforturile perpendiculare pe suprafaţa medianã sunt neglijabile;
- grosimea învelitorii rãmâne constantã dupã deformare;
- deplasãrile şi deformaţiile sunt mici.
3.2 Ecuaţiile generale de echilibru (figura 3.1) în teoria de membranã se obţin prin neglijarea influenţei momentelor interioare şi a forfecãrii transversale, problema fiind static determinatã. Raportând sarcina exterioarã p la sistemul local de coordonate carteziene (x,y,z), componentele acesteia sunt [p(x),p(Y),p(z)], iar ecuaţiile de echilibru sunt:




   δ[A(v)N(x)]         δ[A(v)]           δ[A(x)]    δ[A(u)N(yx)]
  ───────────── - N(y) ──────── + N(xy) ──────── + ────────────── + A(u)A(v)p(x) = 0
      δ(u)               δ(u)             δ(v)         δ(v)

         δA(u)    δ[A(u)N(y)]     δ[A(v)N(xy)]           δA(v)
  -N(x) ────── + ───────────── + ────────────── + N(yx) ─────── + A(u)A(v)p(y) = 0
         δ(v)        δ(v)             δ(u)                δ(u)

   N(x)     N(y)    N(xy)     N(yx)
  ────── + ───── + ─────── + ─────── + p(z) = 0
   r(u)     r(v)     r(uv)    r(vu)

  unde (u,v) este sistemul de coordonate parametrice al suprafeţei mediane.

Fig. 3.1 Starea generalã de eforturi a elementului infinitezimal de învelitoare subţire
____________
Notã C.T.C.E. S.A. Piatra Neamţ:

Fig. 3.1 "Starea generalã de eforturi a elementului infinitezimal de învelitoare subţire", se gãseşte în Monitorul Oficial Nr. 937 din 20 noiembrie 2006, Partea I, pag. 16. (a se vedea imaginea asociatã)

3.3 Forma generala a ecuaţiilor de echilibru în teoria de membranã şi încovoiere este:




          _                                                           _
    1    │ δ[A(v)N(x)]         δA(v)            δA(u)     δ[A(x)N(yx)] │  Q(x)    Q(y)
 ────────│──────────── - N(y) ──────── + N(xy) ──────── + ─────────────│- ──── - ───── + p(x) = 0
 A(u)A(v)│     δ(u)             δ(u)            δ(v)         δ(v)      │  r(u)   r(yx)
         │_                                                           _│

          _                                                         _
    1    │      δA(u)     δ[A(u)N(y)]    δ[A(v)N(xy)]          δA(v) │  Q(x)    Q(y)
 ────────│-N(x) ───── +  ──────────── + ───────────── + N(yx) ────── │- ──── - ───── + p(y) = 0
 A(u)A(v)│      δ(v)         δ(v)            δ(u)              δ(u)  │  r(uv)   r(v)
         │_                                                         _│

                                                _                            _
   N(x)     N(y)    N(xy)    N(yx)       1     │ δ[A(v)Q(x)]     δ[A(v)Q(x)]  │
  ───── + ────── + ────── + ────── + ───────── │ ──────────── + ───────────── │ + p(z) = 0   (3.2)
   r(u)    r(v)     r(uv)    r(vu)    A(u)A(v) │     δ(u)            δ(v)     │
                                               │_                            _│

          _                                                        _
    1    │     δA(u)     δ[A(u)M(y)]    δ[A(v)M(xy)]          δA(v) │
 ────────│M(x) ────── -  ─────────── -  ──────────── - M(yx) ────── │ + Q(y) = 0
 A(u)A(v)│      δ(v)         δ(v)            δ(u)             δ(u)  │
         │_                                                        _│

          _                                                        _
    1    │     δA(v)     δ[A(v)M(x)]    δ[A(u)M(yx)]          δA(u) │
 ────────│M(y) ────── -  ──────────── - ───────────── - M(xy) ───── │ + Q(x) = 0
 A(u)A(v)│      δ(u)         δ(u)            δ(v)             δ(v)  │
         │_                                                        _│

şi deoarece problema este static nedeterminatã(8 necunoscute şi doar 5 ecuaţii independente) soluţionarea se poate face doar prin introducerea ecuaţiilor de compatibilitate a deformaţiilor.

3.2 Instabilitatea învelitorilor subţiri
3.4 Învelitorile subţiri de beton armat, lucrând de regulã la compresiune, în mod evident, sunt supuse la fenomene de pierderea formei(voalare, efect Brazier) şi chiar de rupere prin producerea unui flambaj local sau general. În complexitatea cauzelor care determinã aceste fenomene, intrã cu prioritate urmãtorii factori:
- forma geometricã a suprafeţei mediane a învelitorii; suprafeţele desfãşurabile de tip parabolic (cilindrice şi conice) sunt mai puternic afectate de apariţia unor deplasãri mari de facturã normalã sau fortuitã, decât suprafeţele nedesfãşurabile eliptice şi hiperbolice;
- raportul dintre rigiditãţile învelitorii propriu-zise şi aceea a elementelor de margine care o susţin;
- abaterile de omogenitate ale caracteristicilor mecanice ale betonului armat faţã de cele prescrise in proiect;
- apariţia unor fenomene secundare de contracţie, curgere lentã, sau chiar accidentale, neprevãzute în proiect la scara producerii lor în realitate.
3.5 Studiile teoretice efectuate panã în prezent asupra fenomenelor de instabilitate provocate de cauzele enumerate mai sus sunt fie prea generale, fie prea particularizate la cazuri specifice. De aceea, în alte situaţii decât cele specifice, în proiectare asigurarea împotriva producerii unor fenomene de mari deformãri (voalare, efect Brazier) sau de rupere prin flambaj trebuie realizatã prin încercãri pe modele, reflectând problematica particularã aferentã:
- voalarea: este un fenomen de vãlurire sensibilã a formei învelitorii apãrutã ca urmare a adaptãrii acesteia la solicitãri puternice, fãrã a conduce la rupere;
- efectul Brazier: este caracterizat de deplasarea lateralã a marginilor rectilinii ale învelitorilor cilindrice în cazul marginilor supuse la compresiune;
- flambajul învelitorilor: este caracterizat de cedarea betonului pe zone largi, cauzatã de producerea unor excentricitãţi mari datorate unor deplasãri mari; flambajul poate avea şi un caracter local sub impactul izolat al unor forte exterioare mari.
3.6 Situaţia de instabilitate presupune adãugarea în fiecare punct de pe suprafaţa medianã, a unui vector de deplasare u. Ca urmare, energia de deformaţie suferã creşterea incrementalã dW(di), incrementele asociate ale eforturilor de membranã fiind dN(x), dN(y) şi dN(xy), la care se adaugã apariţia unor momente de ordinul II dM(x), dM(y) şi dM(xy). Creşterile asociate ale deformaţiilor sunt df2 Ş(x), dŞ(y) şi dã(xy), iar rotirile incrementale datorate apariţiei momentelor încovoietoare şi de torsiune sunt d alef(x), d alef(y), şi d alef(xy). Notând dW(de) creşterea incrementalã a energiei exterioare indusã de vectorul deplasãrilor u, principiul lucrului mecanic virtual în cadrul teoriei de ordinul I conduce la urmãtoarea ecuaţie,


  dW(de)^I + dW(di)^I = 0                (3.3)

  caz în care creşterile energiilor interioarã şi exterioarã datorate efectelor
  de ordinul II au o valoare pozitivã, adicã:

  dW(de)^II + dW(di)^II > 0              (3.4)

__________
Notã C.T.C.E. S.A. Piatra Neamţ:
- alef reprezintã semnul pentru litera ebraica micã alef
- f2 Ş reprezintã semnul pentru litera greceascã micã epsilon

3.7 Atunci când inegalitatea (3.4) devine egalã cu zero, apare starea de instabilitate a învelitorii, iar criteriul de instabilitate devine:




               1  ⌠'28                                                Eh    ⌠'28
  dW(de)^1 +  ─── │(A)[N(x)df6 Ş(x) + N(y)dŞ(y) + N(xy)dã(xy)]dA + ──────── │(A)[df6 Ş(x)^2 + dŞ(y)^2 +
               2  ⌡'29                                             2(1-u^2) ⌡'29

                    Eh^3    ⌠'28
  dã(xy)^2]dA  + ────────── │(A)[d alef(x)^2 + d alef(y)^2 + d alef(xy)^2]dA = 0          (3.5)
                  24(1-u^2) ⌡'29

  unde E este modulul de elasticitate al materialului, iar h grosimea învelitorii.

3.3 Calculul învelitorilor subţiri prin Metoda Elementului Finit

3.8 Calculul liniar-elastic prin Metoda Elementului Finit presupune parcurgerea urmãtoarelor etape:
- idealizarea suprafeţei continue prin asamblarea unor elemente discrete;
- evaluarea proprietãţilor de rigiditate ale fiecãrui element (calculul la nivelul elementului);
- evaluarea proprietãţilor de rigiditate ale întregii structuri în termenii unui sistem global de coordonate (calculul structurii);
- rezolvarea sistemului de ecuaţii liniare, ce raporteazã forţele nodale la deplasãrile nodale necunoscute, cu luarea în considerare a condiţiilor de contur şi de continuitate între elemente;
- calculul eforturilor interioare cu ajutorul deplasãrilor nodale calculate anterior.
3.9 Divizarea suprafeţei unei învelitori în elemente finite conduce în general la obţinerea unor elemente curbe. Se admite totuşi aproximarea geometriei unei învelitori prin asamblarea unor elemente finite plane.
3.10 La asamblarea unui model în element finit de învelitoare, aplicarea principiului discretizãrii naturale este obligatoriu (figura 3.2).

Fig. 3.2 Subdivizarea (discretizarea) naturalã
____________
Notã C.T.C.E. S.A. Piatra Neamţ:

Fig. 3.2 "Subdivizarea (discretizarea) naturalã", se gãseşte în Monitorul Oficial Nr. 937 din 20 noiembrie 2006, Partea I, pag. 18. (a se vedea imaginea asociatã)

3.11 Considerând deplasãrile relative ale unui element de învelitoare mici, eforturile de membranã şi eforturile de încovoiere sunt independente (figura 3.3) în interiorul elementului. În consecinţã, se admite ca matricea de rigiditate a elementului de învelitoare sã fie obţinutã prin suprapunerea a douã matrici de rigiditate independente: matricea de rigiditate a elementului finit de şaibã (pentru starea de tensiune planã corespunzãtoare acţiunii de membranã) şi matricea de rigiditate a elementului finit de placã (acţiunea de încovoiere).

Fig. 3.3 Suprapunerea acţiunilor de membranã şi încovoiere
____________
Notã C.T.C.E. S.A. Piatra Neamţ:

Fig. 3.3 "Suprapunerea acţiunilor de membranã şi încovoiere", se gãseşte în Monitorul Oficial Nr. 937 din 20 noiembrie 2006, Partea I, pag. 19. (a se vedea imaginea asociatã)

3.12 În termenii gradelor de libertate ale punctelor nodale, calitatea minimã necesarã pentru un element finit de învelitoare corespunde unui punct nodal cu 5 grade de libertate: 3 translaţii şi 2 rotiri (figura 3.4).

Fig. 3.4 Calitatea minimã a unui element finit de învelitoare
____________
Notã C.T.C.E. S.A. Piatra Neamţ:

Fig. 3.4 "Calitatea minimã a unui element finit de învelitoare", se gãseşte în Monitorul Oficial Nr. 937 din 20 noiembrie 2006, Partea I, pag. 19. (a se vedea imaginea asociatã)

3.13 Calculul neliniar fizic şi/sau geometric se rezolvã prin abordãri incrementale având ca bazã elementul finit multistrat şi/sau rezolvarea ecuaţiilor de echilibru pe starea deformatã.

Fig. 3.5 Element finit plan multistrat
____________
Notã C.T.C.E. S.A. Piatra Neamţ:

Fig. 3.5 "Element finit plan multistrat", se gãseşte în Monitorul Oficial Nr. 937 din 20 noiembrie 2006, Partea I, pag. 19. (a se vedea imaginea asociatã)

3.14 Acurateţea rezultatelor obţinute prin Metoda Elementului Finit se raporteazã rafinamentul reţelei (densitatea modelului) şi elementelor finite (gradul funcţiilor de formã sau interpolare), factorului de aspect al elementelor finite şi abaterilor obiective (datorate idealizãrii, discretizãrii, rolunjirilor şi erorilor numerice), iar rãspunderea privind calitatea rezultatelor obţinute şi interpretarea acesiora, ca bazã de proiectare aparţine proiectaniului.

3.4 Stãri de eforturi iniţiale

3.15 Pentru învelitorile cu deschideri de pânã la 25-30 m, precomprimarea este potrivitã pentru elementele de contur în vederea evitãrii deplasãrilor excesive pe contur, crescând astfel rigiditatea de ansamblu a structurii. Figura 3.6 prezintã modalitãţile frecvente de post-tensionare a conturului la cele 3 tipuri intrinseci de învelitori:
- la învelitorile eliptice, cupole şi/sau învelitori velaroidale, componentele orizontale ale eforturilor normale transmise de învelitoare sunt compensate prin post-comprimarea conturului;
- pentru învelitorile hiperbolice delimitate de generatoare, starea de eforturi iniţiale se induce elementelor perimetrale care sunt tensionate de eforturile de forfecare induse de învelitoare;
- în cazul învelitorilor parabolice, cablurile pretensionate înlocuiesc favorabil armãtura pasivã a grinzilor pereţi, care la cilindrii cu profil deschis se formeazã de-a lungul generatoarelor de margine;
- în cazul castelelor de apã şi a rezervoarelor cu înãlţimi de 4-5 m precomprimarea perimetralã cu tendoane post-tensionate a inelelor de la extremitãţi s-a dovedit a fi o soluţie larg utilizatã.

Fig. 3.6 Precomprimarea învelitorilor relativ mici
____________
Notã C.T.C.E. S.A. Piatra Neamţ:

Fig. 3.6 "Precomprimarea învelitorilor relativ mici", se gãseşte în Monitorul Oficial Nr. 937 din 20 noiembrie 2006, Partea I, pag. 20. (a se vedea imaginea asociatã)

3.16 Învelitorile cu deschideri între 30-60 m, sunt convenabil a fi executate din beton doar dacã greutatea lor nu depãşeşte 4 kN/mp. Acest motiv impune adoptarea nervurilor şi/sau a secţiunilor transversale cutie. Eventual, asamblarea învelitorii poate fi conceputã din elemente prefabricate, asigurând tehnologii economice de construcţie. La aceste soluţii este necesarã precomprimarea masei învelitorii şi deci, a întregului ansamblu de unitãţi prefabricate, fiind evitate zonele de beton solicitat la întindere şi îmbunãtãţind stabilitatea localã şi respectiv generalã a învelitorii. Ultimele douã trãsãturi sunt valabile şi pentru învelitorile turnate "in situ" pe cofraje speciale. Aşa cum figura 3.7 pune în evidenţã, avem:
- pentru suprafeţele eliptice, cablurile pretensionate înlocuiesc armãtura pasivã şi au trasee radiale;
- în cazul învelitorilor hiperbolice, amplasarea cablurilor este indicat a se face în lungul curbelor generatoare, generând forţe dispuse pe contururi inelare şi orientate normal pe suprafaţa medianã a învelitorii;
- la formele parabolice, în principal existã douã modalitãţi de a aplica eficient precomprimarea: în cazul profilelor închise, cu tendoane care urmãresc traseul liniilor directoare (cazul structurilor de recipiente şi containere), iar în cazul formelor cilindrice deschise, cu tendoane dispuse pe direcţia generatoarelor, aplicând şi conceptul de grindã.

Fig. 3.7 Precomprimarea învelitorilor cu dimensiuni medii
____________
Notã C.T.C.E. S.A. Piatra Neamţ:

Fig. 3.7 "Precomprimarea învelitorilor relativ mici", se gãseşte în Monitorul Oficial Nr. 937 din 20 noiembrie 2006, Partea I, pag. 21. (a se vedea imaginea asociatã)

3.17 La învelitorile cu deschideri de peste 60 m, consideraţia privitoare la limitarea greutãţii masei învelitorii prin nervurare sau secţiuni cutie rãmâne valabilã. În astfel de situaţii, comprimarea conturului şi/sau a masei învelitorii nu mai aduc o contribuţie substanţialã la asigurarea rigiditãţii de ansamblu. Astfel, plasarea unui sistem de cabluri postîntinse în exteriorul masei învelitorii creşte substanţial rigiditatea structurii, evitând totodatã şi pierderea localã a stabilitãţii. Ideea este de a dispune cablurile într-o reţea bidimensionalã, obţinând o membranã tensionatã care la rândul ei este conectatã la învelitoarea din beton prin elemente întinse sau comprimate axial. Capetele tendoanelor pot fi ancorate în elementele de contur ale învelitorii sau în elemente de rezemare independente de aceasta. Conform figurii 3.8, soluţiile uzuale sunt:

Fig. 3.8 Precomprimarea învelitorilor cu deschideri mari
____________
Notã C.T.C.E. S.A. Piatra Neamţ:

Fig. 3.8 "Precomprimarea învelitorilor cu deschideri mari", se gãseşte în Monitorul Oficial Nr. 937 din 20 noiembrie 2006, Partea I, pag. 21. (a se vedea imaginea asociatã)

- la învelitorile eliptice, membrana formatã de cabluri poate fi amplasatã pe partea convexã a curburii; în acest caz, compresiunea indusã în învelitoare conduce la componente normale, orientate spre extrados, mai mari decât cele create de cablurile tensionate, orientate spre intrados;
- la învelitorile de tip hiperbolic, membrana interioarã de cabluri poale fi parţial orientatã pe direcţia generatoarelor învelitorii, având curburi opuse acţiunii gravitaţiei;
- la învelitorile cilindrice, ilustrare a suprafeţelor parabolice, membrana de cabluri trebuie poziţionatã paralel atât cu liniile generatoare cât şi cu liniile directoare; cablurile de pe direcţia generatoarelor trebuie sã aibã raze de curburã opuse acţiunii gravitaţionale, iar cele de pe direcţia generatoarelor aceeaşi curburã cu directoarele învelitorii; în acest caz, componentele normale create de cablurile post-tensionate sunt mai reduse decât cele produse de compresiunea din masa învelitorii.
3.18 În scopul controlului deformaţiilor, învelitorile cu deschideri medii şi mari pot fi suspendate cu ajutorul cablurilor hobanate pretensionate. Acestea se vor ancora la o extremitate în zone rigide ale învelitorii, care sã permitã preluarea eforturilor locale, iar la cealaltã extremitate vor fi prinse de elemente perimetrale rigide, independente de sistemul învelitorii propriu-zise.

Fig. 3.9 Rigidizarea localã a învelitorii în zona de ancorare a cablurilor hobanate

____________
Notã C.T.C.E. S.A. Piatra Neamţ:

Fig. 3.9 "Rigidizarea localã a învelitorii în zona de ancorare a cablurilor hobanate", se gãseşte în Monitorul Oficial Nr. 937 din 20 noiembrie 2006, Partea I, pag. 22. (a se vedea imaginea asociatã)

3.5 Condiţii de proiectare
3.19 Învelitorile subţiri concepute compatibil cu teoria de membranã, sunt cu precãdere solicitate la eforturi axiale acţionând în plane tangente la punctele suprafeţei mediane. Numai în vecinãtatea unor discontinuitãţi geometrice (margini, goluri) sau ale unor acţiuni mecanice locale apar suplimentar solicitãri de încovoiere (care pot fi evaluate prin teoria de încovoiere). Eforturile axiale secţionale acţioneazã sub forma a douã rezultante principale, variabile ca mãrime şi direcţie de la punct la punct, pe suprafaţa medianã.
3.20 Alegerea secţiunii învelitorilor subţiri de beton (placa propriu zisã şi elementele de contur) trebuie sa respecte trei tipuri de exigenţe:
- satisfacerea condiţiilor mecanice de rezistenţã şi stabilitate:
- asigurarea fiabilitãţii betonului şi protecţia armãturii:
- garantarea unei execuţii riguroase, sigure şi economice, care sã ia în considerare şi elementele adiacente: izolãrile hidrofugã şi termo-acusticã, precum şi eventualele sarcini locale (grinzi rulante, antene etc.);
3.21 Proiectarea învelitorilor subţiri de beton armat şi/sau precomprimat se face prin Metoda Stãrilor Limitã, verificãrile la Stãrile Limitã ale Exploatãrii Normale şi Stãrile Limitã Ultime fiind obligatorii.
3.22 Efectul nefavorabil al imperfecţiunilor geometrice ale suprafeţei mediane şi al deviaţiilor poziţiei acţiunilor se va lua în considerare doar la calculele efectuate în coudiţiiie Stãrilor Limitã Ultime, atât sub gruparea fundamentalã cât şi specialã.
3.23 Calculele inelastice (neliniare atât geometric cât şi fizic) se pot efectua doar prin acele proceduri care s-au dovedit cã asigurã o bazã de proiectare sigurã, implicând asumarea rãspunderii exclusive a proiectantului.
3.24 Testele experimentale şi/sau simulãrile lor numerice pot fi utilizate ca bazã a proiectãrii numai pentru cazuri specifice. Testele se pot efectua pe modele de învelitori reduse la scarã sau ale unor anumite zone ale lor, considerate relevante pentru estimarea comportãrii prototipului structural.
3.25 Efectuarea testelor experimentale pe modele este obligatorie la învelitorile cu forme neobişnuite, forme libere şi în general învelitori cu deschideri de peste 40 m.
3.26 Elemenlele auxiliare ale învelitorilor se recomandã a se proiecta cu respectarea prevederilor STAS 10107/0-90(dupã intrarea în vigoare a Eurocode 2 şi a altor norme de proiectare europene care la ora redactãrii prezentului normativ au un caracter provizoriu, se vor aplica prevederile acestora).
3.27 Echivalarea grosimii învelitorii ortotrope în teoria de membranã şi respectiv de încovoiere se face cu relaţiile:


    - grosimea echivalentã în teoria de membranã:
              A(n)
  h(N) = h + ─────
              a(n)          (3.6)

    - grosimea echivalentã în teoria de încovoiere
                                           12I(n)
  h(M) = radical de ordinul 3 din [ h^3 + ─────── ]    (3.7)
                                            a(n)

unde A(n) şi I(n) sunt aria şi momentul de inerţie al nervurii efective (fãrã conlucrare cu placa), iar a(n) este distanţa interax între nervuri.

3.28 În condiţiile Stãrilor Limitã Ultime, sub gruparea specialã de încãrcãri, se va asigura un rãspuns în domeniul elastic atât pentru învelitoarea propriu-zisã cât şi pentru elementele auxiliare acesteia.

3.6 Dimensionarea şi prevederi constructive

3.29 Dimensionarea secţiunilor de beton trebuie sã ţinã seama de tipul învelitorii (eliptic, hiperbolic sau parabolic) şi de concepţia de proiectare, care poate aborda douã cazuri:
- placã subţire fixatã de reazeme puternice, care preiau fãrã conlucrare toate încãrcãrile ce-i revin;
- placã relativ groasã conlucrând cu elementele de margine mai puţin rigide.
3.30 Grosimile recomandate pentru placa învelitorii în prima situaţie sunt:
- la învelitori eliptice h/L(min) ≥ 300;
- la învelitori hiperbolice h/L(min) ≥ 1/250;
- la învelitori parabolice h/L(min) ≥ 1/200.
3.31 În cazul plãcii conlucrând cu elementele de margini, grosimile recomandate pentru placa învelitorii sunt:
- la învelitori eliptice h/L(min) ≥ 1/200;
- la învelitori hiperbolice h/L(min) ≥ 1/150;
- la învelitori parabolice h/L(min) ≥ 1/120.
3.32 La învelitorile nervurate în inegalitãţile de mai sus se va considera grosimea echivalentã de învelitoare corespunzãtoare teoriei de încovoiere h(M).
3.33 Din motive de calitate şi durabilitate, grosimea minimã a învelitorilor monolite de beton armat turnate într-un singur strat este de 6 cm. Aceeaşi grosime trebuie respectatã pentru fiecare strat şi în cazul învelitorilor chesonate turnate monolit.
3.34 La învelitorile realizate din elemente prefabricate, grosimea minimã a plãcii în panouri este de 4 cm.
3.35 Stratul de acoperire cu beton a armãturii pasive şi active se va considera ca în cazul plãcilor de beton armat.
3.36 Coeficientul condiţiilor de lucru aplicat rezistenţei de calcul a betonului se va considera cu o valoare de maxim 0.8.
3.37 Rigiditatea elementelor de contur se stabileşte în funcţie de distanţele dintre reazeme (stâlpi, piloni, contrafort existenţi pe contur) în prima situaţie, fãrã a considera o posibilã conlucrare cu placa, iar în a doua situaţie acceptând conlucrarea cu placa în ce priveşte rigiditatea şi rezistenţa lor.
3.38 Clasele de beton utilizate trebuie sã fie de cel puţin C 25/30 (Bc 30), îndeplinind concomitent condiţii de compactitate, impermeabilitate cât şi o bunã ductilitate, f2 Ş(lim) ≥ 2.5 la mie.
3.39 Rezistenţa de curgere a armãturii pasive F(ak) trebuie sã fie de cel mult 400 N/mmp.
3.40 Dacã în condiţiile Stãrilor Limitã ale Exploatãrii Normale, sub acţiunea sarcinilor normate mãrimea eforturilor unitare principale de întindere depãşeşte rezistenţa de calcul, atunci se vor lua mãsuri pentru ca deschiderea maximã a fisurilor sã fie de 0.1 mm. Pe direcţia normalã acesteia, la dimensionarea efectuata în condiţiile Stãrilor Limitã Ultime se va lua în considerare o rezistentã de calcul a betonului comprimat egalã cu 0.4Fc (Fc - rezistenţa de calcul la compresiune a clasei de beton prescris). Aceeaşi reducere a rezistenţei de calcul a betonului comprimat se va considera şi dacã numai în condiţiile Stãrilor Limitã Ultime pe direcţia normalã eforturilor de compresiune pot apare eforturi de întindere.

3.7. Prevederi de armare

3.41 Armãtura activã şi/sau pasivã se va dimensiona astfel încât sã preia în totalitate eforturilor unitare de întindere calculate în atât în teoria de membranã cât şi de încovoiere, neglijând contribuţia betonului întins in condiţiile Starilor Limita Ultime.
3.42 Pentru limitarea efectelor contracţiei şi a variaţiilor de temperalurã, procentul minim de armare pe întreaga secţiune transversalã pentru armãtura pasivã este de 0.35 % pe fiecare direcţie.
3.43 In dreptul reazemelor, al încãrcãrilor concentrate şi al golurilor învelitorii, se va prevedea o armare specialã, în funcţie de solicitãri.
3.44 In regiuni în care eforturile de întindere sunt mari, armãtura se dispune, dacã este practic posibil, dupã direcţiile eforturilor unitare principale. Când nu este posibil, armarea se poate face pe direcţii ortogonale.
3.45 Distanţa maximã interax între barele de armãturã pe o direcţie va fi de 3 ori grosimea sectiunii învelitorii şi nu mai mare de 300 mm. Lumina minimã între armãturi se va considera:


                        ┌
                        │    agregat
                        │ 3 'd6                        (3.8)
                    d ≥ │    max
                        │ 50 mm
                        │
                        └

3.46 Diametrul minim al barelor de rezistentã este 6 mm la barele amprentate şi 8 mm la barele netede. În cazul armãrii cu plase sudate, diametrul minim este 4 mm.
3.47 Lungimea de ancorare a barelor de armãtura va fi l(a) ≥ 40 Ø'4f(bara), iar lungimea de înãdire prin suprapunere va fi l(s)≥1.51(a). Dacã Ø'4f(bara)≥16 mm, înãdirea barelor se va efectua prin sudurã. Nu se admit înãdiri de mai mult de 3 bare pe 1 mp de suprafaţã medianã.

3.8. Condiţii pentru izolarea termicã, hidrofugã şi acustica

3.48 În funcţie de specificul funcţiunii, proiectarea subansamblelor de izolare termicã a clãdirilor cu acoperişuri de tip învelitori subţiri se efectueazã luând ca referinţe trimiterile specifice:
* "Normativ pentru proiectarea la stabilitate termicã a elementelor de închidere ale clãdirilor" (indicativ C 107/7-02);
* "Normativ pentru proiectarea şi executarea lucrãrilor de izolatii termice la clãdiri" (indicativ C 107/0-02);
* "Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de constructie ale clãdirilor" (indicativ C 107/3-97);
* "Normativ privind calculul coeficienţilor globali de izolare termicã la clãdiri de locuit" (indicativ C 107/1-97);
* "Normativ privind calculul coeficienţilor globali de izolare termicã la clãdiri cu altã destinaţie decât cele de locuit" (indicativ C 107/2-97).

3.49 Din punct de vedere constructiv, la învelitorile subţiri subansamblul termoizolaţie se poate dispune:
* la intrados: când materialul termoizolant se aşeazã direct pe cofraj, caz în care acesta trebuie sã fie rigid pentru a nu cauza deviaţii geometrice ale suprafeţei învelitorii (figura 3.10);

Fig. 3.10 Dispunerea termoizolaţiei la intradosul învelitorii

NOTA(CTCE)
Fig. 3.10 Dispunerea termoizolaţiei la intradosul învelitorii, se gaseste in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 937 din 20 noiembrie 2006, pag. 25. (A se vedea imaginea asociata)

* în masa învelitorii (învelitori multistrat): preluarea lunecãrilor între stratul inferior şi stratul superior se preia fie prin nervuri înglobate (subansamblu termoizolaţie discontinuu), fie prin piese metalice (conectori) speciale, ancorate atât în stratul inferior cât şi în stratul superior (vezi figura 3.11):
* la extrados: materialul termoizolant se aşeazã pe învelitoare dupã întãrirea betonului (vezi figura 3.12).

Fig. 3.11 Dispunerea termoizolaţiei în masa învelitorii
Fig. 3.12 Dispunerea termoizolatiei la extradosul învelitorii

NOTA(CTCE)
Fig. 3.11 Dispunerea termoizolaţiei în masa învelitorii, se gaseste in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 937 din 20 noiembrie 2006, pag. 26. (A se vedea imaginea asociata)

NOTA(CTCE)
Fig. 3.12 Dispunerea termoizolatiei la extradosul învelitorii, se gaseste in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 937 din 20 noiembrie 2006, pag. 26. (A se vedea imaginea asociata)

3.50 La executarea subansamblului termoizolaţie se vor respecta normele sau instrucţiunile tehnice specifice cuprinse in standardele de produs, agremente tehnice, norme tehnice de produs, mãrci de fabricaţie etc.
3.51 Subansamblul de izolare hidrofugã trebuie proiectat complementar subansamblului termoizolatie, acestea alcãtuind un sistem. Pentru proiectarea acestuia, standardele de referinţã sunt:
* "Instrucţiuni tehnice privind alcãtuirea şi executarea hidroizolaţiei monostrat cu folie stratificatã din PVC la acoperişurile clãdirilor industriale şi agrozootehnice, necirculabile" (C 234-91);
* "Norme tehnice privind alcãtuirea şi executarea hidroizolaţiei cu folie din PVC plastifiat la acoperişuri" (C 217-93);
* "Instrucţiuni tehnice pentru utilizarea foliilor de bitum aditivat la hidroizolaţiile acoperişurilor" (C 246-93).

3.52 Alte soluţii (de exemplu peliculizare) se pot aplica în baza unor agremente tehnice, norme tehnice de produs, marci de fabricatie acceptate etc.
3.53 Standardele de referinţã pentru proiectarea şi execuţia lucrãritor aferente izolãrii din punct de vedere acustic sunt:
* "Instructiuni tehnice pentru proiectarea şi executarea mãsurilor de protectie acustica şi antivibrativã la clãdiri industriale" (P 121-89);
* "Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi executarea mãsurilor de protecţie acustica şi antivibrativã la cladiri civile, social-culturale şi tehnico administrative" (P 122-89);
* "Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi executarea sãlilor de audiţie publicã din punct de vedere acustic" (P 123-89);
* "Normativ privind proiectarea şi executarea mãsurilor de izolare fonicã şi a tratamentelor acustice in clãdiri" (C 125-87).
3.54 In raport cu exigentele specifice funcţiunii fiecarei lucrãri, în baza caietelor de sarcini elaborate de proiectant cu avizul beneficiarului se pot adopta soluţii care sunt reglementate prin agremente tehnice.

4. EXECUTIA, CONTROLUL EXECUŢIEI ŞI SUPRAVEGHEREA ÎN TIMP

4.1 Prevederile prezentului capitol sunt complementare referinţelor din "Normativ pentru verificarea calitãtii şi recepţia lucrãrilor de constructii şi instalaţii aferente" (C 56-85).

4.1 Turnarea betonului
4.2 Operaţia de turnare a betonului se poate face prin unul din urmãtoarele procedee:
* turnarea cu pompa sau bena pe cofraj dispus la intrados la învelitorile subţiri cu pante maxime mai mici de 45°; prevederile specifice acestei operaţii tehnologice se gãsesc în referinţele "Codul de practicã pentru executarea lucrãrilor din beton, beton armat şi precomprimat" (indicativ NE 012-99) şi "Specificaţie tehnicã privind cerinţele de calitate pentru punerea în operã o betonului" (indicativ ST 031-2000);
* turnarea cu pompa în cofraj închis pe ambele fete, obligatorie la învelitorile subţiri cu pante maxime mai mari de 45°, prevederile specifice fiind reglementate prin aceleaşi referinţe menţionate la punctul precedent.
4.3 Turnarea betonului se va efectua dinspre punctele joase înspre punctele înalte şi este obligatoriu a se efectua dupa trasee simetrice.
4.4 La învelitorile la care nu este posibilã efectuarea operaţiei de betonare într-o singurã zi, aceasta se va efectua în mai multe etape zilnice, cu pauze de 2-3 zile între ele pentru a se evita contracţia puternicã a betonului din masa învelitorii.
4.5 Rosturile de turnare a betonului trebuie amplasate în zone cu eforturi de compresiune şi trebuie poziţionate de cãtre proiectant într-un plan separat întocmit pentru operaţia de betonare, anexat graficului de turnare a betonului.

4.2 Cofrare şi decofrare

4.6 La învelitorile subţiri cu deschideri maxime mai de 20.0 m, dupã montajul cofrajului este obligatorie verificarea cu metode topografice a cotelor şi a toleranţelor de montaj.
4.7 In situaţiile în care nu este posibila turnarea simetricã o betonului, cofrajele şi sprijinirile vor fi în mod obligatoriu rigidizate, pentru a prelua efectul sarcinilor necompensate.
4.8 Decofrarea învelitorilor subtiri cu deschiderea maximã mai mare de 20.0 m se va efectua în baza unui plan de decofrare întocmit sau acceptant de proiectant. Acesta trebuie elaborat considerând urmãtoarele principii:
* evitarea reactiunilor concentrate datorate suportilor cofrajului asupra masei învelilorii;
* decofrarea învelitorii se va efectua progresiv dinspre zonele care prezintã sãgeţi maxime în exploatare înspre zonele cu sãgeţi minime şi elementele de contur.

4.3 Asigurarea calitãţii betoanelor

4.9 Calitatea betonului se va asigura având ca referinţã "Codul de practicã pentru executarea lucrãrilor din beton, beton armat şi beton precomprimat" (indicativ NE 012-99) şi a precizãrilor din paragrafele urmãtoare.
4.10 La învelitorile la care turnarea betonului se face cu în cofraj deschis, diametrul maxim al agregatelor se stabileşte din condiţia:


                                 ┌
                                 │h/3
                      agregat    │                          (4.1)
                    'd6          ≤ │d(min)/2
                      max        │
                                 │a/2
                                 └

unde h este grosimea învelitorii, d(min) este lumina minimã intre armãturi, iar a este grosimea stratului de acoperire cu beton a armãturii.
4.11 La învelitorile la care turnarea betonului se face cu în cofraj închis, diametrul maxim al agregatelor se stabileşte din condiţia:


                                 ┌
                      agregat    │d(min)/4
                    'd6          ≤ │                        (4.2)
                      max        │a/4
                                 └

4.12 Dacã perioada de la turnare pânã la decofrare se determinã precizând o valoare pentru modulul de elasticitate al betonului, pentru a se preveni pierderea stabilitãţii şi deformaţiile excesive, valoarea modului de elasticitate se va determina din teste pe grinzi turnate pe şantier şi tratate în condiţii similare cu masa învelitorii. Numãrul de mostre, dimensiunile elementelor şi procedurile de testare se vor preciza de cãtre inginerul proiectant.
4.13 Turnarea betonului în masa învelitorilor se va efectua pe cât posibil în flux continuu, evitându-se rosturile de turnare.
4.14 Betonul se va trata corespunzãtor pentru limitarea deformaţiilor datorate contracţiei.

4.4 Asigurarea parametrilor geometrici specificaţi în proiectare (toleranţe admise)

4.15 Toleranţele de construcţie se vor preciza de cãtre inginerul proiectant şi se vor corela cu mãrimea şi variaţia imperfecţiunilor geometrice luate în considerare la proiectare.
4.16 Documentele tehnice de referinţã recomandate pentru stabilirea tolerantelor de construcţie sunt:
* STAS 10265/1-84: "Tolerante în construcţii. Tolerante la suprafeţele din beton aparent";
* STAS 10265/2-90: "Construcţii civile, industriale şi agrozootehnice. Calitatea suprafeţelor elementelor de beton. Tolerante la betonul aparent";
* STAS 10265-75: "Toleranţe în construcţii. Calitatea suprafeţelor în construcţii. Termeni şi notiuni de bazã":
* STAS 7009-79: "Construcţii civile, industriale şi agrozootehnice. Toleranţe şi asamblãri în construcţii. Terminologie";
* STAS 8600-79: "Construcţii civile, industriale şi agrozootehnice. Tolerante şi asamblãri în construcţii. Sistem de tolerante".

4.5 Modalitãţi de înlãturare a unor abateri nedorite survenite accidental

4.17 La anumite tipuri de învelitori, micile deviaţii locale produc schimbãri majore în distribuţia localã a eforturilor şi pot afecta stabilitatea localã şi generalã a structurii, materializându-se prin fisuri locale şi curgerea armãturii. Efectele acestor deformaţii trebuie evaluate şi luate imediat mãsurile reparatorii necesare.
4.18 Daca în execuţie se obţin deformaţii mai mari decât cele specificate în proiect, se va face o analizã a efectelor acestora asupra comportãrii structurii şi se vor aplica mãsurile necesare (stabilite în comun de proiectant, executant şi beneficiar) pentru remediere şi controlul comportãrii structurii.

4.6 Supravegherea în timp a învelitorilor subţiri

4.19 Programul de supraveghere se va întocmi luând ca referinţã prevederile din P 130-1999 "Normativ privind urmãrirea comportãrii în timp a construcţiilor" şi va fi detaliat de cãtre proiectant în caietul de sarcini pentru execuţia învelitorilor subtiri şi urmãrirea comportãrii în timp.
4.20 Caietul de sarcini va prevedea explicit frecvenţa verificãrilor, natura şi conţinutul lor. Începând cu perioada testelor finale dinaintea exploatãrii unei structuri, trebuie efectuate inspecţii speciale la 1, 3 şi 5 ani, iar în continuare din 5 în 5 ani, panã la expirarea duratei de exploatare a construcţiei, precum şi dupã ce structura a fost solicitatã de actiuni excepţionale. Caietul de sarcini va cuprinde in mod obligatoriu cerinţa de verificare şi urmãrire a stãrii de deplasãri prin mãsurãtori.
4.21 Atât cu ocazia inspecţiilor speciale cat şi a celor curente se va elabora un raport de supraveghere, care sã cuprindã aprecierea comportamentului structural în baza caietului de sarcini, a observaţiilor şi concluziilor rezultate din urmãrirea efectivã a comportãrii in timp.

LISTA STANDARDELOR DE REFERINŢĂ RECOMANDATE CARE COMPLETEAZĂ PREZENTUL NORMATIV


┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│                            A. STANDARDE                                    │
├───┬─────────────────┬──────────────────────────────────────────────────────┤
│Nr.│Indicativ        │       Titlu                                          │
├───┼─────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤
│   │                 │                                                      │
│A1 │STAS 10107/0-90  │Construcţii civile şi industriale. Calculul şi        │
│   │                 │alcãtuirea elementelor structurale din beton, beton   │
│   │                 │armat şi beton precomprimat.                          │
├───┼─────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤
│A2 │Eurocode 2       │Design of Concrete Structures                         │
├───┼─────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤
│A3 │Eucocode 8       │Design of Structures for Earthquake Resistance        │
├───┼─────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤
│A4 │European         │Execution of concrete structures                      │
│   │Prestandard - ENV│                                                      │
│   │1367             │                                                      │
├───┼─────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤
│A5 │STAS 10265/1-84  │Toleranţe în construcţii. Toleranţe la suprafeţele din│
│   │                 │beton aparent                                         │
├───┼─────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤
│A6 │STAS 10265/2-90  │Construcţii civile, industriale şi agrozootehnice.    │
│   │                 │Calitatea suprafeţelor elementelor de beton. Toleranţe│
│   │                 │la betonul aparent                                    │
├───┼─────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤
│A7 │STAS 10265-75    │Toleranţe în construcţii. Calitatea suprafeţelor în   │
│   │                 │construcţii. Termeni şi noţiuni de bazã               │
├───┼─────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤
│A8 │STAS 7009-79     │Construcţii civile, industriale şi agrozootehnice.    │
│   │                 │Toleranţe şi asamblãri în construcţii. Terminologie   │
├───┼─────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤
│A9 │STAS 8600-79     │Construcţii civile, industriale şi agrozootehnice.    │
│   │                 │Toleranţe şi asamblãri în construcţii. Sistem de      │
│   │                 │toleranţe                                             │
└───┴─────────────────┴──────────────────────────────────────────────────────┘
┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│                     B. NORMATIVE ŞI INSTRUCŢIUNI                           │
├───┬─────────────────┬──────────────────────────────────────────────────────┤
│Nr.│Indicativ        │       Titlu                                          │
├───┼─────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤
│   │                 │                                                      │
│B1 │C 107/7-02       │Normativ pentru proiectarea la stabilitate termicã a  │
│   │                 │elementelor de închidere ale clãdirilor               │
├───┼─────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤
│B2 │C 107/0-02       │Normativ pentru proiectarea şi executarea lucrãrilor  │
│   │                 │de izolaţii termice la clãdiri                        │
├───┼─────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤
│B3 │C 107/3-97       │Normativ privind calculul termotehnic al elementelor  │
│   │                 │de construcţie ale clãdirilor                         │
├───┼─────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤
│B4 │C 107/1-97       │Normativ privind calculul coeficienţilor globali de   │
│   │                 │izolare termicã la clãdiri de locuit                  │
├───┼─────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤
│B5 │C 107/2-97       │Normativ privind calculul coeficienţilor globali de   │
│   │                 │izolare termicã la clãdiri cu altã destinaţie decât   │
│   │                 │cele de locuit                                        │
├───┼─────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤
│B6 │C 234-91         │Instrucţiuni tehnice privind alcãtuirea şi executarea │
│   │                 │hidroizolaţiei monostrat cu folie stratificatã din PVC│
│   │                 │la acoperişurile clãdirilor industriale şi            │
│   │                 │agrozootehnice, necirculabile                         │
├───┼─────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤
│B7 │C 217-93         │Norme tehnice privind alcãtuirea şi executarea        │
│   │                 │hidroizolaţiei cu folie din PVC plastifiat la         │
│   │                 │acoperişuri                                           │
├───┼─────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤
│B8 │C 246-93         │Instrucţiuni tehnice pentru utilizarea foliilor de    │
│   │                 │bitum aditivat la hidroizolaţiile acoperişurilor      │
├───┼─────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤
│B9 │P 121-89         │Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi executarea │
│   │                 │mãsurilor de protecţie acusticã şi antivibrativã la   │
│   │                 │clãdiri industriale                                   │
├───┼─────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤
│B10│P 122-89         │Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi executarea │
│   │                 │mãsurilor de protecţie acusticã şi antivibrativã la   │
│   │                 │clãdiri civile, social-culturale şi tehnico           │
│   │                 │administrative                                        │
├───┼─────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤
│B11│P 123-89         │Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi executarea │
│   │                 │sãlilor de audiţie publicã din punct de vedere acustic│
├───┼─────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤
│B12│C 125-87         │Normativ privind proiectarea şi executarea mãsurilor  │
│   │                 │de izolare fonicã şi a tratamentelor acustice în      │
│   │                 │clãdiri                                               │
├───┼─────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤
│B13│NE 012-99        │Cod de practicã pentru executarea lucrãrilor din      │
│   │                 │beton, beton armat şi precomprimat                    │
├───┼─────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤
│B14│ST 031-2000      │Specificaţie tehnicã privind cerinţele de calitate    │
│   │                 │pentru punerea în operã a betonului                   │
├───┼─────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤
│B15│P 130-1999       │Normativ privind urmãrirea comportãrii în timp a      │
│   │                 │construcţiilor                                        │
├───┼─────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤
│B16│C 56-85          │Normativ pentru verificarea calitãţii şi recepţia     │
│   │                 │lucrãrilor de construcţii şi instalaţii aferente      │
├───┼─────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤
│B17│C 56-85          │Normativ pentru verificarea calitãţii şi recepţia     │
│   │                 │lucrãrilor de construcţii şi instalaţii aferente      │
└───┴─────────────────┴──────────────────────────────────────────────────────┘

-------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Reglementari, Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, REGLEMENTARI TEHNICE din 21 septembrie 2006

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"