Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
──────────
Aprobată prin ORDINUL nr. 3.821 din 8 noiembrie 2024, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1147 din 18 noiembrie 2024.
──────────
PREAMBUL
1. Activitatea aeronautică civilă pe teritoriul şi în spaţiul aerian naţional este reglementată prin Legea nr. 21/2020 privind Codul aerian, cu modificările şi completările ulterioare, prin actele normative interne din domeniu, prin legislaţia europeană, precum şi prin prevederile Convenţiei privind aviaţia civilă internaţională, semnată la Chicago la 7 decembrie 1944, şi ale altor convenţii şi acorduri internaţionale la care România este parte.
2. În conformitate cu prevederile Legii nr. 21/2020 privind Codul aerian, cu modificările şi completările ulterioare, şi în scopul reglementării domeniului aviaţiei civile, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, în calitatea sa de autoritate de stat în domeniul aviaţiei civile, emite reglementări specifice privind siguranţa în aviaţia civilă, care au caracter obligatoriu pentru toţi participanţii la activităţile aeronautice civile şi conexe, precum şi pentru persoanele care desfăşoară activităţi în zonele supuse servituţilor de aeronautică civilă.
3. Autoritatea Aeronautică Civilă Română este organismul tehnic specializat desemnat conform Legii nr. 21/2020 privind Codul aerian pentru supravegherea punerii în aplicare a reglementărilor aeronautice specifice domeniilor în care deţine competenţe. Totodată, Autoritatea Aeronautică Civilă Română elaborează şi propune spre aprobare Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii proiectele reglementărilor specifice acestor domenii.
4. Având în vedere că prevederile legale europene specifice nu acoperă în întregime situaţiile cu care se confruntă domeniul operaţiunilor de zbor cu planoare pe teritoriul şi în spaţiul aerian al României, la recomandarea Autorităţii de Investigaţii şi Analiză pentru Siguranţa Aviaţiei Civile rezultată în urma investigaţiei unui accident în care a fost implicat un planor şi în scopul îmbunătăţirii siguranţei în aviaţia civilă ţinând cont de dezvoltarea activităţii în acest domeniu, Autoritatea Aeronautică Civilă Română a elaborat prezenta reglementare, RACR-OAP „Operaţiuni aeriene cu planoare“, ediţia 1/2024, care conţine cerinţe obligatorii pentru desfăşurarea operaţiunilor aeriene cu planoare pe teritoriul şi în spaţiul aerian al României şi pentru situaţii care nu sunt acoperite de Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1.976 al Comisiei de stabilire a normelor detaliate pentru operarea planoarelor, precum şi pentru acordarea de licenţe de echipaj de zbor pentru planoare în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1.139 al Parlamentului European şi al Consiliului.
CAP. I
Prevederi generale
ART. 1
Scopul
Prezenta reglementare stabileşte cerinţe obligatorii privind desfăşurarea operaţiunilor aeriene cu planoare în scopul conformării cu cerinţele Regulamentului (UE) nr. 923/2012, cu anumite cerinţe din Regulamentul (UE) 2018/1.976 şi pentru a acoperi anumite situaţii neprevăzute de Regulamentul (UE) 2018/1.976, pentru care este necesară reglementarea detaliată a etapelor specifice acestor operaţiuni aeriene.
ART. 2
Domeniul de aplicabilitate
Prezenta reglementare se aplică pe teritoriul şi în spaţiul aerian al României de către operatori aerieni care desfăşoară operaţiuni aeriene cu planoare, personalul navigant deţinător de licenţă de echipaj de zbor pentru planoare, autoritatea competentă şi entitatea calificată acreditată pentru efectuarea activităţilor de supraveghere a operaţiunilor aeriene cu planoare, precum şi de către alte organizaţii/persoane care au atribuţii în operarea planoarelor.
ART. 3
Definiţii
(1) În cuprinsul prezentei reglementări, cu excepţia cazului în care se specifică altfel, termenii de mai jos au următorul înţeles:
1. autoritatea competentă - Autoritatea Aeronautică Civilă Română;
2. conducător de zbor/organ de trafic - persoană desemnată de administratorul aerodromului sau al terenului de zbor să efectueze coordonarea zborurilor în baza reglementărilor aplicabile şi/sau a procedurilor proprii;
3. regulament de bază - Regulamentul (UE) 2018/1.139 al Parlamentului European şi al Consiliului privind normele comune în domeniul aviaţiei civile şi de înfiinţare a Agenţiei Uniunii Europene pentru Siguranţa Aviaţiei;
4. zborul în raid - zborul pe distanţe mai mari de 50 km faţă de suprafaţa de plecare utilizând proceduri standard de navigaţie;
5. manualul aerodromului - manualul care respectă cerinţele aplicabile aerodromurilor certificate RACR-AD-PETA.
(2) În cuprinsul prezentei reglementări se aplică definiţiile cuprinse în regulamentul de bază şi în regulamentele de punere în aplicare a acestuia, precum şi cele din Legea nr. 21/2020 privind Codul aerian, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 4
Abrevieri
În prezenta reglementare se utilizează următoarele abrevieri:
AACR - Autoritatea Aeronautică Civilă Română;
AIAS - Autoritatea de Investigaţii şi Analiză pentru Siguranţa Aviaţiei Civile;
NOTAM - un mesaj de notificare, distribuit prin mijloace de telecomunicaţii, care conţine informaţii despre apariţia, starea sau modificarea oricărui/oricărei mijloc, serviciu, proceduri sau pericol, informaţii a căror cunoaştere în timp util este esenţială personalului implicat în operaţiunile de zbor („Notice to Airmen“);
EASA - Agenţia Uniunii Europene pentru Siguranţa Aviaţiei;
UE - Uniunea Europeană;
CE - Comisia Europeană;
POH - manualul pentru operaţiuni al pilotului (Pilot’s Operating Handbook);
AFM - manualul de zbor al aeronavei (Aircraft Flight Manual);
PIC - pilot comandant.
CAP. II
Condiţii generale
ART. 5
Condiţii generale
Pe teritoriul României, operaţiunile aeriene cu planoare sunt organizate şi se desfăşoară în conformitate cu prevederile regulamentelor Uniunii Europene:
a) Regulamentul (UE) 2018/1.139 al Parlamentului European şi al Consiliului privind normele comune în domeniul aviaţiei civile şi de înfiinţare a Agenţiei Uniunii Europene pentru Siguranţa Aviaţiei, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 2.111/2005, (CE) nr. 1.008/2008, (UE) nr. 996/2010, (UE) nr. 376/2014 şi a Directivelor 2014/30/UE şi 2014/53/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 552/2004 şi (CE) nr. 216/2008 ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi a Regulamentului (CEE) nr. 3.922/91 al Consiliului;
b) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1.976 al Comisiei de stabilire a normelor detaliate pentru operarea planoarelor, precum şi pentru acordarea de licenţe de echipaj de zbor pentru planoare în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1.139 al Parlamentului European şi al Consiliului;
c) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012 al Comisiei de stabilire a regulilor comune ale aerului şi a dispoziţiilor operaţionale privind serviciile şi procedurile din navigaţia aeriană şi de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1.035/2011 şi a Regulamentelor (CE) nr. 1.265/2007, (CE) nr. 1.794/2006, (CE) nr. 730/2006, (CE) nr. 1.033/2006 şi (UE) nr. 255/2010.
CAP. III
Desfăşurarea operaţiunilor cu planoare
ART. 6
Pregătirea zborului cu planorul
(1) Aerodromurile certificate sau terenurile de zbor pe care se desfăşoară activităţi de zbor cu planorul, cu excepţia activităţilor sub incidenţa RACR-DEMO:
a) trebuie să permită eşalonarea minimă la decolare şi distanţe de operare (faţă de alte aeronave, obstacole, persoane etc.) suficient de mari, astfel încât să poată fi evitate eventuale acroşaje în toate etapele de decolare;
b) trebuie să nu prezinte pe suprafaţa de manevră şi în vecinătatea acesteia, în limita a 50 m, niciun fel de balize sau obstacole deasupra solului care să ducă la agăţarea cablurilor de remorcaj sau să împiedice rularea planorului în situaţii de întrerupere a tracţiunii. În completare la art. 5.5 Balize al RACR-AD-PETA, marcajele pistelor pe care operează planoare trebuie să nu depăşească nivelul solului;
c) trebuie să aibă instituit un set de reguli specifice tractării planoarelor pe suprafaţa de manevră, precum şi tractării cablurilor de remorcaj pe sol.
(2) Înainte de a iniţia un zbor cu planorul, pilotul comandant:
a) alege metoda de lansare adecvată tipului de planor operat, efectuează inspecţia capătului cablului de tractare, care se clanşează la planor, inclusiv a inelului de declanşare şi a siguranţei şi se asigură că sunt corespunzătoare prevederilor din AFM;
b) se informează cu privire la rezolvarea situaţiilor de întrerupere a tracţiunii, specifice aerodromului şi metodei de lansare;
c) răspunde de pregătirea operaţională a zborului, cu respectarea prevederilor aplicabile (echiparea aeronavei, informare meteo, spaţiul aerian/restricţii pe rută, altitudini, obstacole, ora apusului civil, punctele de executare a virajelor etc.).
(3) La verificarea efectuată înaintea începerii zborului pilotul comandant acordă o atenţie deosebită:
a) lubrifierii elementelor de prindere ale suprafeţelor de comandă, dacă este posibil;
b) posibilelor acumulări de apă pe suprafeţele de frânare aerodinamică;
c) gradului de încărcare al acumulatorilor;
d) verificării echipamentelor necesare zborului respectiv (echipament radio, oxigen etc.);
e) pregătirii operaţionale a zborului (rută, altitudini, obstacole, ora apusului civil, ţinându-se cont de altitudinea la care se desfăşoară zborul, punctele de executare a virajelor etc.).
(4) Manevrarea planorului şi deplasarea (rularea) acestuia pe sol se execută cu respectarea regulilor specifice de deplasare pe aerodrom.
ART. 7
Înălţimi minime de siguranţă
(1) Înălţimile minime de siguranţă care trebuie respectate în zbor, deasupra obstacolelor de pe sol, pentru evitarea coliziunilor cu acestea, sunt:
a) în zborul în tur de pistă, înălţimile minime de siguranţă specificate în Regulamentul (UE) nr. 923/2012, cu modificările şi completările ulterioare;
b) în zborul de deplasare spre zona de lucru şi în zona de lucru, minimum 250 m, dar nu mai puţin de înălţimea minimă corespunzătoare în vederea efectuării zborului în curenţi ascendenţi.
(2) Înălţimile de siguranţă prevăzute la alin. (1) se stabilesc faţă de cel mai înalt obstacol amplasat în zona de desfăşurare a activităţii.
ART. 8
Eşalonarea minimă la decolare şi aterizare
(1) Eşalonarea minimă a planoarelor la decolare şi aterizare se asigură astfel:
1. un planor poate fi lansat numai dacă în faţa sa nu se găseşte o aeronavă sau o persoană la o distanţă de \'bd din anvergura planorului faţă de limita laterală a pistei/terenului de zbor. Suplimentar, în cazul remorcajului de automosor, se va avea în vedere că vântul poate influenţa poziţia în care cablul de remorcaj ia contactul cu solul şi se va asigura astfel un spaţiu de protecţie adecvat;
2. la aterizare, pilotul planorist trebuie să asigure prin manevre de pilotaj:
a) pe panta de aterizare, 500 m distanţă de planorul din faţă;
b) după oprirea din rulaj, 50 m distanţă şi 15 m lateral faţă de planorul aterizat mai înainte.
(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) decolările şi aterizările în formaţie. În aceste cazuri, o formaţie se consideră ca un singur planor şi deci eşalonarea prevăzută se asigură între două formaţii.
ART. 9
Distanţele de siguranţă dintre planoarele în zbor
(1) Distanţa longitudinală minimă dintre două planoare care zboară pe acelaşi traiect şi la aceeaşi înălţime trebuie să fie:
(i) 500 m în cazul zborului în tur de pistă;
(ii) 50 m în cazul zborului care nu este tur de pistă.
(2) Distanţa pe verticală minimă între două planoare care zboară pe acelaşi traiect trebuie să fie de 50 m.
(3) În cazul zborurilor în acelaşi sens şi la aceeaşi înălţime, distanţa laterală minimă dintre planoare trebuie să fie de 30 m (între punctele externe ale planoarelor).
(4) Reducerea distanţelor menţionate la alin. (1), (2) şi (3) se admite numai în cazul zborurilor în formaţie.
(5) În cazul zborurilor pe direcţie de sens contrar şi la aceeaşi înălţime, distanţa laterală minimă dintre planoare trebuie să fie de 30 m (între punctele extreme ale planoarelor). Această distanţă se realizează prin executarea de viraje pe dreapta. Virajele se vor executa cu începere de la minimum 200 m distanţă un planor faţă de altul.
(6) În cazul zborurilor pe direcţii care se intersectează, planoarele trebuie să asigure între ele o distanţă pe verticală de minimum 50 m. Această distanţă se realizează prin coborârea planorului care vede celălalt planor în dreapta.
(7) Un planor care depăşeşte un alt planor îşi poate devia cursul spre dreapta sau spre stânga. Manevra depăşirii va începe la cel puţin 100 m distanţă longitudinală de planorul din faţă şi se face la o distanţă laterală de minimum 30 m (între punctele extreme ale planoarelor).
(8) În cazul întâlnirii de către un planor în zbor a unui paraşutist în coborâre sau a unei aeronave cu viteză şi manevrabilitate inferioară (parapantă, deltaplan, balon aerostat), planorul le va ocoli la o distanţă de minimum 200 m.
ART. 10
Zborul în tur de pistă
(1) Elementele turului de pistă cu planorul se stabilesc prin manualul de aerodrom sau în instrucţiunile de exploatare ale terenului de zbor, după caz. La stabilirea elementelor unui tur de pistă cu planorul se respectă următoarele:
a) înălţimile minime de siguranţă prevăzute la art. 7 alin. (2);
b) evitarea zonelor dens populate;
c) evitarea unor obstacole ce pot periclita siguranţa zborurilor;
d) posibilitatea de contact vizual pe timpul zborului între pilotul şi conducătorul de zbor, dacă este cazul;
e) posibilitatea aterizării pe aerodrom din orice punct al turului de pistă;
f) cerinţele impuse de desfăşurarea activităţii de zbor în zona aerodromului.
(2) Turul de pistă se execută în zborurile de instruire şi la întoarcerea din zonă/traiect în scopul determinării condiţiilor de aterizare şi asigurării eşalonării, dacă este cazul.
ART. 11
Zborul în curenţi ascendenţi termici
În vederea evitării coliziunilor, în cazul zborurilor mai multor planoare în curent ascendent de natură termică:
1. piloţii planoarelor trebuie să respecte acelaşi sens de spiralare şi să se situeze unul faţă de altul la distanţele prevăzute la art. 9 alin. (1);
2. primul planor care evoluează în curentul ascendent de natură termică stabileşte sensul de spiralare care trebuie urmat de toate celelalte planoare care intră ulterior în acelaşi curent ascendent;
3. în cazul în care două sau mai multe planoare se află la aceeaşi înălţime, acestea trebuie să se poziţioneze astfel încât să fie asigurat un contact vizual optim;
4. este recomandat să fie menţinut contactul radio cu celelalte planoare şi anunţată intenţia de a intra în acel curent ascendent.
ART. 12
Zborul în curenţi ascendenţi dinamici (la pantă)
(1) Zborul mai multor planoare în curenţi ascendenţi dinamici (la pantă) se execută pe un singur traseu, cu respectarea distanţelor minime dintre planoare prevăzute la art. 9 alin. (1) şi cu respectarea distanţei minime de 50 m faţă de sol, măsurată pe verticală şi orizontală (faţă de versantul în vânt al dealului sau muntelui).
(2) În cazul întâlnirii pe direcţii de sens contrar la aceeaşi înălţime a două planoare care execută zbor la pantă, prioritatea de „trecere“ o are planorul care se găseşte cel mai aproape de versant.
(3) Virajele se vor executa numai cu îndepărtare de versantul dealului (muntelui) şi cu vântul în faţă.
(4) În cazul în care din zborul la pantă se ajunge la zborul în curent ascendent termic, este permisă spiralarea cu respectarea eşalonărilor prevăzute la art. 9 alin. (1).
(5) În cazul înrăutăţirii condiţiilor meteorologice, inclusiv scăderea vântului, planoarele vor părăsi zona de lucru pentru zborul la pantă, în scopul aterizării, respectând ordinea de prioritate stabilită în cadrul pregătirii zborului. Prioritatea se va acorda, după caz:
a) planoarelor cu înălţime de zbor mai mică;
b) planoarelor cu viteza de înfundare mai mare.
ART. 13
Zborul de distanţă
(1) Înaintea începerii zborului de distanţă, pilotul planorului trebuie:
a) să stabilească zonele pe care le survolează;
b) să identifice cu ajutorul hărţilor aeronautice posibile traiecte ale planorului în zonele stabilite, astfel încât să îi faciliteze conştientizarea permanentă în aer a locaţiei unde se află;
c) să selecteze aerodromul de aterizare şi aerodromul de rezervă la aterizare;
d) să analizeze informaţiile meteo actuale şi prognozele din zonele pe care le survolează;
e) să analizeze NOTAM aferente zonelor pe care le survolează;
f) să verifice funcţionarea echipamentelor necesare în funcţie de zona în care survolează şi a elementelor/proviziilor necesare (hrană, apă, baterii, hărţi, dispozitive de calculat distanţe etc.);
g) să identifice frecvenţe posibil a fi utilizare în comunicarea radio în zonele pe care intenţionează să le survoleze.
(2) În zborul de distanţă, balastul de apă poate fi utilizat în următoarele condiţii:
a) pilotul respectă prevederile AFM/POH cu privire la sistemul de balast;
b) pilotul planorului se asigură că ambele aripi sunt umplute cu aceeaşi cantitate de apă;
c) în cazul în care zborul are loc la temperaturi sub 0°, sunt respectate prevederile AFM/POH cu privire la aditivii anti-îngheţ necesar a fi utilizaţi;
d) în cazul în care planorul este echipat cu rezervor pentru balast de apă în coada planorului, acesta este folosit ţinând cont de calculele centrului de greutate;
e) balastul de apă trebuie aruncat înainte de aterizare. La stabilirea momentului în care începe aruncarea balastului de apă, pilotul planorului trebuie să ţină cont de timpul necesar pentru golirea rezervoarelor de apă;
f) se recomandă ca primul zbor de familiarizare pe un nou tip de planor să se efectueze fără balast de apă.
ART. 14
Zborul în curenţi ondulatorii
(1) Zborul planat în curenţi ondulatorii (de undă lungă) la nivele mai mari de 3.500 m standard se poate executa numai cu respectarea următoarelor condiţii:
a) echiparea planorului cu echipament funcţional radio de comunicare cu organele de trafic conform cerinţelor aplicabile spaţiului aerian în care se desfăşoară zborul;
b) echiparea planorului cu instalaţia de oxigen în funcţiune;
c) utilizarea echipamentului de protecţie a pilotului împotriva frigului;
d) echiparea planorului cu sistemul de degivrare funcţională; în cazul în care planorul nu este dotat cu astfel de sistem, la apariţia fenomenului de givraj, pilotul planorului este obligat să întrerupă urcarea şi să zboare la înălţimi la care fenomenul de givraj încetează;
e) stabilirea aerodromului de aterizare şi a celui de rezervă.
(2) În cazul în care, în timpul zborului, la altitudini peste 4.000 m încep să fie prezente semne ale hipoxiei se verifică sistemul de oxigen şi se începe imediat coborârea la altitudini unde nu este necesară folosirea oxigenului.
(3) Respiraţia pilotului poate cauza aburirea şi/sau givrarea cupolei, restricţionând câmpul vizual; în astfel de situaţii, pilotul deschide sistemul de ventilaţie şi, în cazul în care vizibilitatea nu se îmbunătăţeşte, începe imediat coborârea.
(4) În cadrul zborului executat în orele de după-amiază, pilotul trebuie să respecte ora apusului civil la efectuarea aterizării.
(5) În cadrul zborului în curenţi ondulatorii, pilotul trebuie să respecte înălţimile de siguranţă pentru întoarcerea la aerodrom sau la un teren disponibil pentru aterizare.
(6) Zborul în nori se poate efectua doar de către piloţii deţinători ai calificării de zbor în nori şi în condiţiile echipării aeronavei pentru zbor în nori.
(7) În cazul în care în zonă există mai multe planoare, zborul în nori este permis doar planoarelor echipate cu dispozitive anticoliziune (FLARM), distanţa minimă de siguranţă dintre acestea fiind de minimum 500 m pe orizontală şi 200 m pe verticală.
ART. 15
Zborul de apropiere pentru aterizare şi aterizarea
(1) Apropierea de aerodrom va fi raportată de pilot organului de trafic cu 5 minute înainte de intrarea în turul de pistă sau la un alt punct de raport stabilit prin manualul aerodromului.
(2) Pe toată durata zborului de apropiere, pilotul planorului este obligat să supravegheze spaţiul aerian şi pista/terenul de zbor pentru a observa mişcările altor aeronave, precum şi semnalele de la sol.
(3) Pe panta de aterizare la înălţimi sub 50 de metri se interzic manevrele bruşte şi ample pentru corectarea poziţiei planorului în înălţime sau direcţie. Excepţii se admit numai în cazurile de pericol.
(4) Aşezarea planorului pe aerodrom trebuie făcută în limitele marcate prin semne convenţionale. Excepţii se admit numai în cazurile de pericol.
(5) Rularea după aterizare trebuie executată strict pe axa pistei (benzii) de zbor, până la oprirea planorului.
(6) Decizia de aterizare pe un teren necunoscut, ales din aer, se va lua de către pilotul comandant prin asigurarea măsurilor necesare în vederea efectuării unei aterizări (amerizări) care să nu ducă la distrugerea sau avarierea planorului şi care să limiteze sau să nu producă prejudicii persoanelor sau bunurilor de la sol.
(7) Decizia pentru aterizare trebuie raportată organului de trafic al aerodromului de decolare şi/sau, după caz, organului de trafic care gestionează spaţiul aerian de deasupra terenului ales.
(8) În cazul zborului în dublă comandă, pilotarea planorului pentru aterizare pe terenul ales din aer (amerizare) se va executa de către PIC sau sub controlul şi îndrumarea instructorului de zbor.
(9) În condiţii normale de zbor, la alegerea din aer a terenului de aterizare, pilotul planorului trebuie să ţină cont de zona în care zboară şi să evite, pe cât posibil, zonele obstacolate, cum ar fi mlaştinile, culturile înalte, cablurile de înaltă tensiune, pădurile etc.
ART. 16
Utilizarea terenului de zbor/pistei pe mai multe culoare
(1) Organizarea activităţii de zbor pe teren de zbor/pistă utilizând mai multe culoare trebuie să ţină cont de următoarele principii:
a) se asigură în permanenţă un culoar liber pentru aterizarea planoarelor, culoar care trebuie să aibă o dimensiune de cel puţin 2 anverguri măsurat de la limita laterală a terenului de zbor/pistei şi alte planoare;
b) planoarele care staţionează se poziţionează în spatele punctului din care planoarele încep rulajul pentru decolare;
c) zona vizată pentru contact cu solul la aterizare nu va fi înaintea planorului amplasat cel mai în faţă pe direcţia pistei.
(2) Posibilitatea organizării activităţilor de zbor conform alin. (1) trebuie să fie prevăzută în manualul de aerodrom.
ART. 17
Remorcajul cu unu, două sau trei planoare
(1) Înaintea remorcajului pilotul planorului transmite pilotului remorcher datele tehnice necesare remorcajului (greutate planor, limite de viteză, alte limitări din AFM dacă există).
(2) Piloţii de planor care participă la activităţi de remorcaj cu două sau trei planoare trebuie să deţină o experienţă de minimum 50 de ore de zbor ca PIC pe planoare după obţinerea licenţei de zbor şi minimum 80 de lansări în remorcaj de avion.
(3) Înainte de zbor pilotul remorcher efectuează un briefing cu piloţii de planor şi stabileşte modul în care vor degaja planoarele după declanşare atât în procedură normală, cât şi în situaţie de urgenţă.
(4) În cazul remorcajului cu 2 sau mai multe planoare, funiile de tractare trebuie să fie suficient de lungi încât să asigure un spaţiu de siguranţă între aeronava remorcheră şi planoare, precum şi între planoare.
(5) La pregătirea activităţii de remorcaj cu două sau trei planoare se stabileşte ordinea planoarelor, planorul 1 fiind cel mai apropiat de avion, planorul 2 fiind la mijlocul distanţei faţă de avion, iar planorul 3 fiind cel mai îndepărtat de avion.
(6) Lansarea simultană a mai multor planoare se face cu vânt din faţă.
(7) Ordinea de desprindere a planoarelor de la sol se va face începând cu planorul nr. 1, urmat de planorul nr. 2 şi în continuare de planorul nr. 3.
(8) Declanşarea planoarelor se efectuează în ordinea 3, 2, 1, la comanda pilotului remorcher, după confirmarea fiecărei declanşări.
(9) Degajarea nu se va face înainte ca piloţii planoarelor să se fi convins că planoarele nu au rămas legate între ele sau de avion prin cabluri.
(10) Pilotul comandant al aeronavei care remorchează alte aeronave este pilotul comandant al acestora până la declanşarea aeronavelor remorcate.
(11) În cazul apariţiei unei situaţii de urgenţă care implică declanşarea funiei pentru planorul aflat în faţa altui planor, piloţii planorului/planoarelor aflate în urma acestuia au obligaţia să declanşeze de urgenţă funia şi să degajeze conform alin. (7).
(12) În cazul în care unul dintre piloţii planoarelor remorcate de un singur avion este obligat de situaţie să declanşeze cablul de remorcaj, degajarea se va face prin deviere spre exteriorul grupului format din avion şi planoare.
ART. 18
Remorcajul de automosor
(1) Începerea lansării planorului prin remorcaj de automosor se permite numai după ce:
a) operatorul automosorului se asigură că funcţionarea automosorului a fost încercată şi constatată corespunzătoare;
b) personalul suport de la sol se asigură că:
- suspantele paraşutei de cablu au fost descurcate;
– cablul de remorcaj a fost perfect întins pe sol şi conectat corect la planor; şi
– planorul este ţinut cu planurile pe orizontală;
c) pilotul planorului a întreprins acţiunile necesare în vederea autorizării zborului conform cerinţelor aplicabile în spaţiul aerian naţional;
d) întreg personalul implicat în lansarea planorului prin remorcaj de automosor se asigură că zona în care are loc lansarea nu este obstrucţionată şi nicio persoană nu se află în faţa planorului pregătit pentru lansare prin remorcaj de automosor.
(2) Decolarea prin remorcare la automosor se face cu voletul în poziţia recomandată de manualul de zbor al respectivului tip de planor.
(3) Se interzice desprinderea planorului de pe sol înainte de a atinge o viteză superioară cu cel puţin 10% vitezei minime de zbor prevăzute în manualul de zbor al planorului respectiv. În cazul când după un rulaj prelungit viteza de desprindere nu este atinsă sau când tracţiunea încetează, pilotul planorului va declanşa cablul de remorcaj şi va acţiona frâna trenului principal şi frâna aerodinamică, cu o uşoară deviere în zona degajată, pentru a evita cablul.
(4) În cazul în care s-a produs o întrerupere a decolării, se interzice o nouă decolare, până când cauzele care au dus la întrerupere nu au fost analizate şi înlăturate.
(5) Dacă pe timpul rulajului pe sol în vederea decolării sau imediat după desprinderea de sol a planorului se produce ruperea cablului sau slăbirea tracţiunii automosorului, pilotul planorului este obligat să declanşeze cablul şi să continue rularea cu o uşoară deviere, pentru a feri cablul în zona degajată, până la oprirea planorului.
(6) La apariţia unei situaţii în care este periclitată siguranţa zborului sau la întreruperea tractării, pilotul planorului este obligat să asigure viteza de sustentaţie prin punerea planorului în pantă de coborâre şi să declanşeze cablul de remorcaj.
ART. 19
Cerinţe stabilite de autoritatea competentă conform Regulamentului (UE) 2018/1.976
(1) În temeiul art. SAO.GEN.155 lit. (d), documentele, manualele şi informaţiile specificate la art. SAO.GEN.155 lit. (a) şi (b) pot fi păstrate la aerodromul sau la locul de operare pentru zborurile desfăşurate pe o rază de cel mult 50 km de aerodromul sau locul de operare.
(2) Ţinând cont de prevederile art. 2 pct. 19 din anexa I la Regulamentul (UE) 2018/1.976, zborul în raid reprezintă zborul în afara distanţei de 50 km faţă de suprafaţa de plecare utilizând proceduri standard de navigaţie.
(3) Nu se consideră operaţiuni aeriene comerciale zborurile de competiţie sau demonstraţiile de zbor, cu condiţia ca remuneraţia sau orice alte contraprestaţii pentru respectivele zboruri să se limiteze la recuperarea costurilor directe ale zborului planorului şi a unei părţi proporţionale din costurile anuale suportate pentru depozitarea, asigurarea şi întreţinerea planorului şi cu condiţia ca premiile câştigate să nu depăşească valoarea a 5 salarii medii pe economie stabilite la data desfăşurării activităţii.
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
