Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
────────── Aprobată prin ORDINUL nr. 2.371/21.361/3.765/2022, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 935 din 23 septembrie 2022.────────── CANALIZAŢII DE TELECOMUNICAŢII (CTC). FIBRA OPTICĂ. PROIECTARE, EXECUŢIE, UTILIZARE, ÎNTREŢINERE ŞI VERIFICARE INDICATIV RTC 5 - 2022 SEPTEMBRIE 2022 CUPRINS 1. INTRODUCERE 1.1. Scopul normativului 1.2. Domeniul de aplicare 1.3. Gradul de obligativitate 2. CADRUL DE REGLEMENTARE, LEGISLATIV ŞI TEHNIC 3. ACRONIME 4. DEFINIŢII (TERMENI UTILIZAŢI) 4.1. Definiţii generale 4.2. Elemente componente ale CTc 4.2.1. Conducte 4.2.2. Camere de tragere 4.2.3. Dulapuri de cabluri 4.2.4. Elemente de semnalizare 4.3. Alte definiţii 5. ELEMENTE DE CANALIZAŢIE 5.1. Conducte 5.1.1. Tipuri de conducte 5.1.2. Conductă pentru cabluri de fibră optică (CFO) 5.1.3. Tubetă pentru cablu de fibră optică (TFO) 5.1.4. Multitubetă pentru cabluri de fibră optică (MTFO) 5.1.5. Conductă de protecţie (CP) 5.2. Camere de tragere (CT) 5.3. Dulapuri de cabluri (DC) 6. PROIECTAREA CANALIZAŢIILOR DE TELECOMUNICAŢII 6.1. Clasificarea şi simbolizarea elementelor CTc 6.2. Principii de proiectare a CTc 6.2.1. CTc 6.2.2. Conducte 6.2.3. CT 6.2.4. DC 6.2.5. Cabluri 7. MARCAREA CANALIZAŢIEI DE TELECOMUNICAŢII 7.1. Cerinţe generale 7.2. Caracteristicile etichetelor de identificare 7.3. Simboluri şi marcaje utilizate în proiecte 8. CONSTRUIREA CANALIZAŢIILOR DE TELECOMUNICAŢII 8.1. Generalităţi 8.2. Asigurarea calităţii şi planul de verificare a canalizaţiilor 8.2.1. Traseul canalizaţiei 8.2.2. Adâncimea şi metoda de pozare a conductelor 8.2.3. Săpătura deschisă 8.2.4. Strat suport din balast pentru canalizaţii 8.2.5. Pregătirea pentru instalare a conductelor 8.2.6. Montarea conductelor în săpătură 8.2.7. Umplerea săpăturii în zona canalizaţiei 8.2.8. Reconstrucţia zonei săpăturii şi readucerea suprafeţei la starea iniţială 8.2.9. Construirea canalizaţiei CR 8.2.10. Introducerea conductelor în camera de tragere 8.2.11. Asigurarea menţinerii formei conductelor 8.2.12. Asigurarea etanşeităţii conductelor 8.2.13. Marcaj şi etichetare 8.3. Asigurarea calităţii şi planul de verificare a camerelor de tragere 8.3.1. Localizare 8.3.2. Adâncimea de instalare 8.3.3. Săpătura 8.3.4. Strat suport din balast 8.3.5. Asamblarea componentelor camerei de tragere 8.3.6. Reumplerea săpăturii şi refacerea suprafeţei 8.3.7. Etichetarea camerei de tragere 8.4. Asigurarea calităţii şi planul de verificare a dulapurilor de cabluri 8.4.1. Amplasamentul 8.4.2. Instalarea dulapului de cabluri 8.4.3. Marcarea dulapului de cabluri 8.5. Proiectul tehnic de execuţie actualizat la data finalizării lucrărilor "as built" 8.5.1. Principii generale 8.5.2. Lista documentelor necesare 8.5.3. Elaborarea studiului topo-geodezic suplimentar 9. INSTALAREA CABLURILOR ÎN CANALIZAŢII 9.1. Instalarea cablurilor direct în pământ 9.2. Subtraversări ale cablurilor în cazul altor obiecte sau obstacole naturale 9.3. Instalarea cablurilor FO cu ajutorul aerului comprimat 9.4. Instalarea cablurilor în conducte/tubete de protecţie 9.5. Instalarea cablurilor în canale tehnice / edilitare 9.6. Instalarea cablurilor pe poduri şi viaducte 9.7. Etichetarea cablurilor 9.8. Semnalizarea traseului cablului în subteran 9.9. Instalarea cablurilor în interiorul conductelor reţelelor edilitare 9.9.1. Instalarea cablurilor cu FO în sistemele de canalizare menajeră şi pluvială 9.9.2. Instalarea cablurilor cu FO în conductele de alimentare cu gaze naturale 9.9.3. Instalarea cablurilor cu FO în conductele reţelei de distribuţie a apei potabile 9.10. Instalarea cablurilor cu FO în interiorul clădirilor. Principii generale 10. UTILIZAREA CANALIZAŢIILOR DE TELECOMUNICAŢII 10.1. Alocarea spaţiului în reţeaua de canalizaţie 10.2. Instalarea cablurilor în canalizaţie 10.2.1. Condiţii generale 10.2.2. Condiţii tehnice pentru instalarea cablurilor în canalizaţie 10.2.3. Etichetarea cablurilor 10.3. Documentaţia tehnică de intervenţie (DTI) 10.3.1. Principii generale 10.3.2. Cerinţe detaliate pentru documentaţia de intervenţie 10.3.3. Specificaţiile documentaţiei de intervenţiei 10.3.4. Simboluri şi marcaje în documentaţia de intervenţie 10.4. Documentaţia tehnică "as built" de finalizare intervenţie 10.4.1. Reguli generale 10.4.2. Cerinţe detaliate pentru documentaţia "as built" 10.4.3. Conţinut al documentaţiei "as built" 10.4.4. Simboluri şi marcaje în documentaţie 11. VERIFICAREA ŞI ÎNTREŢINEREA CANALIZAŢIILOR DE TELECOMUNICAŢII 11.1. Generalităţi 11.2. Verificarea generală a traseului canalizaţiei 11.2.1. Verificare canalizaţiei între camerele de tragere 11.2.2. Verificarea canalizaţiei pe poduri şi viaducte 11.2.3. Verificarea balizelor indicatoare şi a stâlpilor de marcaj 11.3. Inspecţii tehnice ale canalizaţiilor 11.3.1. Evaluarea conformităţii documentaţiei tehnice cu starea reală 11.3.2. Evaluarea stării tehnice a zonei din jurul camerei de tragere 11.3.3. Evaluarea stării tehnice a camerei de tragere 11.3.4. Verificarea dulapurilor de cabluri 1. INTRODUCERE 1.1. Scopul normativului Normativul prezintă cerinţele tehnice necesare pentru proiectarea, execuţia, utilizarea şi întreţinerea canalizaţiilor de telecomunicaţii (CTc) - infrastructură fizică suport pentru reţelele de comunicaţii electronice, destinate tuturor furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice şi altor entităţi, astfel încât activitatea să se realizeze în circumstanţe previzibile, respectând practica inginerească, siguranţa publică şi protecţia mediului, în contextul legislaţiei naţionale şi europene. Prezentul normativ nu se aplica pentru interiorul clădirilor. 1.2. Domeniul de aplicare Prevederile normativului sunt utilizate pentru realizarea canalizaţiilor de telecomunicaţii destinate susţinerii reţelelor de comunicaţii electronice. Prezentul normativ completează reglementarea tehnică existentă în domeniul canalizaţiei de telecomunicaţii, reprezentată de normativele tehnice ID 47 Normativ departamental pentru Proiectarea şi instalarea cablurilor de telecomunicaţii în reţele publice, locale, instituţii şi unităţi industriale, publicat în Buletinul Construcţiilor nr. 4-84 şi 5-86 din 1983 şi ID 48 Normativ departamental pentru Proiectarea şi construcţia canalizaţiei telefonice, publicat în Buletinul Construcţiilor nr. 4-84 şi 7-86 din 1983, care se referă doar la proiectarea şi realizarea canalizaţiilor subterane de telecomunicaţii clasice, ce utilizează cabluri cu fire metalice torsadate (cu perechi din cupru), prin introducerea cerinţelor necesare utilizării tehnologiilor de comunicaţii electronice moderne bazate pe fibră optică. Prezentul normativ: 1) Se aplică de către proiectanţii de specialitate autorizaţi conform reglementărilor în vigoare în domeniul instalaţiilor de telecomunicaţii, la stabilirea soluţiilor tehnice utilizate în cadrul elaborării proiectelor; 2) Se aplică de către verificatorii de proiecte şi experţii tehnici atestaţi conform reglementărilor în vigoare în domeniul execuţiei pe domenii/subdomenii de construcţii, la realizarea lucrărilor de construire de canalizaţii de telecomunicaţii; 3) Se aplică de către administraţiile publice pentru emiterea avizelor tehnice în vederea autorizării executării construcţiilor de canalizaţii de telecomunicaţii şi intervenţiilor în instalaţiile de telecomunicaţii; 4) Se aplică de către administratorii de canalizaţii pentru utilizarea şi întreţinerea canalizaţiilor de telecomunicaţii proiectate şi executate după intrarea în vigoare a prezentului normativ; 5) Nu se aplică retroactiv. 1.3. Gradul de obligativitate În cadrul normativului se folosesc următoarele moduri de indicare a gradului de obligativitate a prevederilor conţinute: - "trebuie", "este necesar": indică obligativitatea strictă a respectării prevederilor în cauză; – "de regulă": indică faptul că prevederea respectivă trebuie să fie aplicată în majoritatea cazurilor; nerespectarea unei astfel de prevederi trebuie să fie temeinic justificată în proiect; – "se recomandă": indică o rezolvare preferabilă, care trebuie să fie avută în vedere la soluţionarea problemei; nerespectarea unei astfel de prevederi nu trebuie justificată în proiect; – "se admite": indică o soluţie satisfăcătoare, care poate fi aplicată în cazuri particulare, fiind obligatorie justificarea ei în proiect. 2. CADRUL DE REGLEMENTARE, LEGISLATIV şi TEHNIC Proiectarea şi execuţia canalizaţiilor şi a reţelelor de telecomunicaţii se realizează în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare privind autorizarea lucrărilor de construcţii, calitatea în construcţii, asigurarea condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă, protecţia la locul de muncă, situaţiile de urgenţă etc. Prezentul normativ are ca documente de referinţă următoarele: Cadru legislativ de reglementare: 1) Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; 2) Legea nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; 3) Hotărârea Guvernului nr. 925/1995 pentru aprobarea Regulamentului privind verificarea şi expertizarea tehnică a proiectelor, expertizarea tehnică a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor, precum şi verificarea calităţii lucrărilor executate, cu modificările şi completările ulterioare; 4) Hotărârea Guvernului nr. 525/1996 privind aprobarea Regulamentului general de urbanism, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; 5) Legea nr. 159/2016 privind regimul infrastructurii reţelelor de comunicaţii electronice, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru reducerea costului instalării reţelelor de comunicaţii electronice, cu modificările şi completările ulterioare; 6) Hotărârea Guvernului nr. 907/2016 privind etapele de elaborare şi conţinutul-cadru al documentaţiilor tehnico-economice aferente obiectivelor/proiectelor de investiţii finanţate din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; 7) Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; 8) Ghid privind criteriile de performanţă ale cerinţelor de calitate conform Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, pentru instalaţiile electrice din clădiri, indicativ GT 059 aprobat prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 903/25.11.2003 9) Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor aprobată prin Legea drumurilor nr. 82/1998 cu modificările şi completările ulterioare; 10) Ordinul ministrului transporturilor nr. 1835/2017 pentru aprobarea Normelor tehnice privind condiţiile de proiectare şi amplasare a construcţiilor, instalaţiilor şi a mijloacelor de publicitate în zona drumurilor, pe poduri, pasaje, viaducte, în tuneluri rutiere, precum şi amenajarea căilor de acces la drumurile publice; 11) Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 1112/2000 pentru aprobarea Normelor metodologice privind condiţiile de închidere a circulaţiei şi de instituire a restricţiilor de circulaţie în vederea executării de lucrări în zona drumului public şi/sau pentru protejarea drumului; 12) ID 28 Normativ de proiectare sisteme constructive de pozare a cablurilor de profil transversal al CF; 13) I 8 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice interioare de telecomunicaţii în clădirile civile şi industriale; 14) Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice interioare de curenţi slabi aferente clădirilor civile şi de producţie, indicativ I18/1 - 2001, aprobat prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 1617/02.11.2001; 15) I 46 Instrucţiuni privind proiectarea executarea şi exploatarea reţelelor şi instalaţiilor de televiziune prin cablu; 16) Normativ privind proiectarea clădirilor de locuinţe, indicativ NP 057 - 2002, aprobat prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 1.383/24.09.2002; 17) Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 118/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind proiectarea şi amplasarea construcţiilor, instalaţiilor şi panourilor publicitare în zona drumurilor, pe poduri, pasaje, viaducte şi tuneluri rutiere; 18) Ordinul ministrului transporturilor nr. 45/1998 pentru aprobarea Normelor tehnice privind proiectarea, construirea şi modernizarea drumurilor; 19) Ordinul ministrului transporturilor nr. 49/1998 pentru aprobarea Normelor tehnice privind proiectarea şi realizarea străzilor în localităţile urbane; 20) PD 162 Normativ privind proiectarea autostrăzilor extraurbane; 21) Normativ privind lucrările de întreţinere şi reparare a drumurilor publice, indicativ AND 554 - 2002 aprobat prin decizie a directorului general al Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere nr. 13/1.09.2002; 22) Normativ de siguranţă la foc a clădirilor, indicativ P 118 - 99, aprobat prin Ordinul ministrului lucrărilor publice şi amenajării teritoriului nr. 27/N/07.04.1999; 23) Normativ privind securitatea la incendiu a construcţiilor, Partea a II-a - Instalaţii de detectare, semnalizare şi avertizare incendiu, indicativ P 118 - 3/2015, aprobat prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice nr. 364/09.03.2015, modificat prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice nr. 6025/25.10.2018; 24) ID 47 Normativ departamental pentru proiectarea şi instalarea cablurilor de telecomunicaţii în reţele publice, locale, instituţii şi unităţi industriale; 25) ID 48 Normativ departamental pentru proiectarea şi construcţia canalizaţiei telefonice; 26) C 3 Catalogul cu detalii tip vol. III - Canalizarea în telecomunicaţii; 27) IND 1981 Indicator de norme de deviz pentru lucrări de telecomunicaţii; 28) NT 27 Normă tehnică din privind amplasarea lucrărilor edilitare, a stâlpilor pentru instalaţii şi a pomilor în localităţile urbane şi rurale; 29) Normativ pentru producerea betonului şi executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat, Partea 1: Producerea betonului, indicativ NE 012/1 - 2007, aprobat prin ordinul ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor nr. 577/29.04.2008; 30) Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat, indicativ NE 013 - 2002, aprobat prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 451/26.03.2002; 31) Cod de proiectare pentru structuri din beton armat cu armătură rigidă, indicativ NP 033 - 1999, aprobat prin Ordinul ministrului lucrărilor publice şi amenajării teritoriului nr. 61/N/25.08.1999; 32) ITU-T-L.38 (09/99) Use of trenchless techniques for the construction of underground infrastructures for telecommunication cable installation Standarde române de referinţă: 33) SR 6290 Încrucişări între linii de energie electrică şi linii de telecomunicaţii; 34) SR 8591 Reţele edilitare subterane. Condiţii de amplasare; 35) SR EN 12201-1 Sisteme de canalizare de materiale plastice, pentru alimentarea cu apă, branşamente şi sisteme de evacuare sub presiune. Polietilenă (PE). Partea 1: Generalităţi; 36) SR EN 12201-2+A1 Sisteme de canalizare de materiale plastice pentru alimentarea cu apă, branşamente şi sisteme de evacuare sub presiune. Polietilenă (PE). Partea 2: Ţevi; 37) SR EN 12613 Dispozitive de avertizare cu caracteristici vizuale, din materiale plastice, pentru cabluri şi conducte îngropate; 38) SR 13558 Reţele de telecomunicaţii subterane în localităţi. Condiţii de amplasare şi execuţie; 39) SR EN 1917 Cămine de vizitare şi cămine de racord din beton simplu, beton slab armat şi beton armat; 40) SR EN 124-1 Dispozitive de acoperire şi de închidere pentru cămine de vizitare şi guri de scurgere în zone carosabile şi pietonale. Partea 1: Definiţii, clasificare, principii generale de proiectare, cerinţe de performanţă şi metode de încercare; 41) SR EN 124-2 Dispozitive de acoperire şi de închidere pentru cămine de vizitare şi guri de scurgere în zone carosabile şi pietonale. Partea 2: Dispozitive de acoperire şi de închidere pentru cămine de vizitare şi guri de scurgere de fontă; 42) SR EN 124-3 Dispozitive de acoperire şi de închidere pentru cămine de vizitare şi guri de scurgere în zone carosabile şi pietonale. Partea 3: Dispozitive de acoperire şi de închidere pentru cămine de vizitare şi guri de scurgere de oţel sau aliaje de aluminiu; 43) SR EN 124-5 Dispozitive de acoperire şi de închidere pentru cămine de vizitare şi guri de scurgere în zone carosabile şi pietonale. Partea 5: Dispozitive de acoperire şi de închidere pentru cămine de vizitare şi guri de scurgere din materiale compozite. 44) SR EN 124-6 Dispozitive de acoperire şi de închidere pentru cămine de vizitare şi guri de scurgere în zone carosabile şi pietonale. Partea 6: Dispozitive de acoperire şi de închidere pentru cămine de vizitare şi guri de scurgere de polipropilenă (PP), polietilenă (PE) sau policlorură de vinil neplastifiată (PVC-U); 45) SR EN 60794-1-1 Cabluri cu fibre optice. Partea 1-1: Specificaţie generică. Generalităţi; 46) SR EN 60794-1-2 Cabluri cu fibre optice. Partea 1-2: Specificaţie generică. Proceduri fundamentale de încercare ale fibrelor optice. Linii directoare generale; 47) SR EN 60794-1-3 Cabluri cu fibre optice. Partea 1-3: Specificaţie generică. Elementele cablurilor optice; 48) SR EN 60794-2 Cabluri cu fibre optice. Partea 2: Cabluri de interior. Specificaţie intermediară; 49) SR EN 50173-1 Tehnologia informaţiei. Sisteme generice de cablare. Partea 1: Cerinţe generale; 50) SR EN 50173-2 Tehnologia informaţiei. Sisteme generice de cablare. Partea 2: Spaţii de birouri; 51) SR EN 50173-3 Tehnologia informaţiei. Sisteme generice de cablare. Partea 3: Spaţii industriale; 52) SR EN 50173-4 Tehnologia informaţiei. Sisteme generice de cablare. Partea 4: Locuinţe; 53) SR EN 50173-5 Tehnologia informaţiei. Sisteme generice de cablare. Partea 5: Spaţii de centre de date; 54) SR EN 50173-6 Tehnologia informaţiei. Sisteme generice de cablare. Partea 6: Servicii distribuite în clădiri; 55) SR EN 50174-1 Tehnologia informaţiei. Instalarea cablării. Partea 1: Specificaţii pentru instalarea şi asigurarea calităţii; 56) SR EN 50174-2 Tehnologia informaţiei. Instalarea cablării. Partea 2: Planificare şi practici pentru instalare în interiorul clădirilor; 57) SR EN 50174-3 Tehnologia informaţiei. Instalarea cablării. Partea 3: Planificare şi practici de instalare în exteriorul clădirilor; 58) SR EN 50700 Tehnologia informaţiei. Distribuţia reţelei de acces în locaţii (PDAN) pentru a suporta implementarea reţelelor optice de bandă largă; 59) SR EN 60794-5-10 Cabluri cu fibre optice. Partea 5-10: Specificaţie de familie. Cabluri cu fibre optice de exterior pentru instalare prin suflare în microtuburi, microtuburi şi microtuburi protejate; 60) SR EN 50411-6-1 Casete de racorduri şi doze pentru fibre optice utilizate în sisteme de comunicaţii prin fibră optică. Specificaţie de produs. Partea 6-1: Micro canale neprotejate pentru categoriile S şi A; 61) SR EN 61313-1 Ansambluri de cabluri şi componente pasive cu fibre optice. Partea 1: Aprobarea capabilităţii. Specificaţie generică; 62) SR EN 61386-1 Sisteme de tuburi de protecţie pentru direcţionarea cablajului. Partea 1: Prescripţii generale; 63) SR EN 61386-24 Sisteme de tuburi de protecţie pentru direcţionarea cablajului. Partea 24: Prescripţii particulare. Sisteme de tuburi de protecţie îngropate în pământ; 64) SR EN 62491 Sisteme industriale, instalaţii şi echipamente şi produse industriale. Etichetarea cablurilor şi conductoarelor izolate; 65) SR EN 12201-1 Sisteme de canalizare de materiale plastice, pentru alimentarea cu apă, branşamente şi sisteme de evacuare sub presiune. Polietilenă (PE). Partea 1: Generalităţi; 66) SR EN 12201-2 Sisteme de canalizare de materiale plastice pentru alimentarea cu apă, branşamente şi sisteme de evacuare sub presiune. Polietilenă (PE). Partea 2: Ţevi; 67) SR EN 12201-3 Sisteme de canalizare de materiale plastice pentru alimentarea cu apă şi pentru branşamente şi sisteme de evacuare sub presiune. Polietilenă (PE). Partea 3: Fitinguri; 68) SR 11388 Metode de încercări comune pentru cabluri şi conductoare electrice; 69) SR EN 12613 Dispozitive de avertizare cu caracteristici vizuale, din materiale plastice, pentru cabluri şi conducte îngropate; 70) STAS 9570/1 Marcarea şi reperarea reţelelor de conducte şi cabluri, în localităţi; 71) SR CEI 60050-701 Vocabular Electrotehnic Internaţional. Capitolul 701: Telecomunicaţii, canale şi reţele; 72) SR CEI 60050-731 Vocabular Electrotehnic Internaţional. Capitolul 731: Comunicaţii prin fibre optice; 73) SR CEI 60050-191 Vocabular electrotehnic internaţional. Capitolul 191: Siguranţa în funcţionare şi calitatea serviciului; 74) SR CEI/TR 61931 Fibre optice. Terminologie; 75) SR EN 206 Beton. Specificaţie, performanţă, producţie şi conformitate 76) SR 438 Produse de oţel pentru armarea betonului; 77) SR EN 16907-1 Terasamente. Partea 1: Principii şi reguli generale; 78) SR EN 16907-2 Terasamente. Partea 2: Clasificarea materialelor; 79) SR EN 16907-3 Terasamente. Partea 3: Proceduri de construire; 80) SR EN 16907-5 Terasamente. Partea 5: Controlul calităţii; Se utilizează cele mai recente ediţii ale standardelor române de referinţă, împreună cu, după caz, anexele naţionale, amendamentele şi eratele publicate de către organismul naţional de standardizare. 3. ACRONIME RCE - reţea de comunicaţii electronice RPCE - reţea publică de comunicaţii electronice FRPCE - furnizori/operatori de reţele publice de comunicaţii electronice FO - cabluri cu fibră optică utilizate în telecomunicaţii Cu - cabluri din cupru (pot fi cabluri de telefonie cu mai multe perechi, intre 2 şi 1024 perechi, pentru internet - UTP/STP/FTP, cu 8 fire şi pentru televiziune - coaxiale) IF - infrastructură fizică CTc - canalizaţie de telecomunicaţii CS - canalizaţie standard CS1 - canalizaţie standard tip 1 CS2 - canalizaţie standard tip 2 CS3 - canalizaţie standard tip 3 CR - canalizaţie de rezistenţă BR - canalizaţie de branşament/racord BR1 - canalizaţie de branşament/racord tip 1 BR2 - canalizaţie de branşament/racord tip 2 PEID - polietilenă de înaltă densitate PVC-U - policlorură de vinil neplastifiată de tip Uşor PVC-M - policlorură de vinil neplastifiată de tip Mediu PVC-G - policlorură de vinil neplastifiată de tip Greu PE - polietilenă CFO - conductă suport pentru FO CP - conductă de suport şi protecţie TFO - tubetă/microtub pentru cablu cu fibră optică MTFO - multitubetă pentru fibră optică CT - cameră de tragere CT1 - cameretă/cameră de tragere foarte mică, tip G. CT2 - cameră de tragere mică, tip X. CT3 - cameră de tragere mică, tip Y. CT4 - cameră de tragere medie, tip B. CTM - cameră de tragere modernă din materiale termoplastice, răşini, materiale compozite etc. CFJ - cameră fără joncţiuni de schimbare a direcţiei branşamentului DC - cabinet stradal/dulap de cabluri CTB - cutie terminală de branşament OB37, PC52, BST500 - armături metalice pentru beton armat C20/25, C35/45 - clase de betoane conform SR EN 206 ITU-T - standard de telecomunicaţii internaţional IP 20, IP 65 - clase de protecţie (pentru interior respectiv exterior) DTI - documentaţia tehnică de intervenţie în canalizaţie GIS - Geographic Information System 4. DEFINIŢII (TERMENI UTILIZAŢI) 4.1. Definiţii generale Infrastructură fizică (IF) - orice element sau parte componentă a unei reţele, precum şi orice element necesar susţinerii acesteia, cu excepţia reţelelor de comunicaţii electronice, care pot fi utilizate pentru instalarea unei reţele de comunicaţii electronice fără a deveni ele însele elemente ale reţelei de comunicaţii electronice, cum ar fi: canalele, conductele, ţevile, camerele de tragere şi de vizitare, cabinetele, clădirile şi intrările în clădiri, structurile de susţinere a antenelor, turnurile, stâlpii, pilonii şi alte construcţii inginereşti parte a respectivei reţele; cablurile, inclusiv fibra neagră, precum şi elementele reţelelor utilizate pentru furnizarea apei destinate consumului uman, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 din Directiva 98/83/CE a Consiliului (13), nu reprezintă infrastructură fizică în sensul art. 2 pct. 2 din Directiva 2014/61/UE. Canalizaţia de telecomunicaţii (CTc) - este un sistem compus din elemente de IF precum conducte, camere de tragere, dulapuri de cabluri, care din punct de vedere tehnic, economic şi urbanistic asigură condiţii eficiente de instalare, dezvoltare, întreţinere şi exploatare a reţelelor subterane de cabluri de telecomunicaţii asigurând totodată şi protecţia mecanică şi chimică a acestora faţă de factori din mediul subteran (actualizare a definiţiei din ID 48). Administrator CTc - persoană juridică (administraţie locală, operator de IF etc) care administrează o canalizaţie de telecomunicaţii asigurând managementul resurselor oferite spre închiriere către utilizatorii interesaţi (spaţiul din conducte, camere de tragere etc.). Utilizator CTc - persoană juridică ce închiriază spaţiu în canalizaţie. Proiectant CTc - persoană juridică autorizată conform cerinţelor legale care realizează documentaţia tehnică de proiectare pentru CTc. Constructor CTc - persoană juridică care realizează construcţia canalizaţiei, conform autorizaţiei de construire. Segment de CTc - este o parte a CTc limitată de două puncte consecutive de acces la canalizaţie. În funcţie de tehnologia de execuţie folosită, CTc se clasifică în canalizaţii realizate clasic, în săpătură deschisă sau prin foraj orizontal(Fig. 1) sau dirijat (Fig. 2), sau prin tehnologii moderne, cum ar fi: săpătură mecanizată cu utilaje mari (realizată cu ajutorul unui echipament similar în utilizare plugului agricol care odată cu străpungerea pământului la adâncimea necesară introduce simultan tubul PEID de protecţie sau cablul FO şi banda de avertizare şi asigură acoperirea acestora cu pământ), săpătură mecanizată cu utilaje mici (săpătură deschisă de lăţime redusă, realizată mecanizat cu echipamente specifice): mini-şanţ (lăţime şanţ de 7 - 20 cm şi adâncime de până la 80 cm) sau micro- şanţ (lăţime şanţ de 2 - 8 cm şi adâncimea de 5 - 20 cm), instalare în conductele şi/sau canalizaţiile altor furnizori de utilităţi etc. (a se vedea imaginea asociată) Fig. 1. Foraj orizontal - schema generală (a se vedea imaginea asociată) Fig. 2. Foraj dirijat - schema generală Profil longitudinal al CTc - secţiune longitudinală în plan vertical a traseului canalizaţiei utilizată la stabilirea cotelor de săpătură şi instalare a canalizaţiei. Profil transversal de CTc - vedere transversală (în secţiune) a canalizaţiei ce prezintă diversele tipuri de tubulaturi utilizate care se pot clasifica în canalizaţii standard şi canalizaţii ranforsate/de rezistenţă, în funcţie de poziţia de amplasare şi necesitatea asigurării rezistenţei la compresiune a conductelor utilizate. CTc standard (CS) - canalizaţie suport realizată în zona stradală, amplasată în locuri cu risc scăzut de deteriorare mecanică sau chimică (trotuare, peluze, trasee pentru biciclete etc.). CTc de rezistenţă (CR) - canalizaţie suport cu protecţie pentru cabluri, amplasată în locuri cu risc crescut de deteriorare mecanică sau chimică sau sub obstacole din teren (de-a lungul drumului în carosabil, sub piste, cursuri de apă, intrări în curţi sau intersecţii cu alte reţele de utilităţi, etc.). CTc de branşament (BR) - reprezintă canalizaţia care direcţionează cablurile reţelei de la un punct de acces (ex. cameră de tragere, etc.) spre abonat, printr-un punct final al CTc (ex. cutie terminală de branşament - pentru clădiri, incintă aeriană - pentru racord aerian). Punct de acces la CTc - reprezintă acel loc în care administratorul CTc sau operatorul unei reţele de comunicaţii electronice are acces fizic la canalizaţie, în vederea realizării de operaţiuni de întreţinere şi reparaţii, verificări, măsurări, instalare echipamente (inclusiv colocare), acces sau interconectare etc.; elementele de infrastructură fizică asociate acestor puncte sunt camerele de tragere/instalare, cabinetele stradale supraterane, stâlpii, pilonii, clădirile în care sunt amplasate echipamentele reţelei în cauză. Punct final al CTc - elementul de IF în care se termină o CTc, (ex. cutie terminală de branşament - pentru clădiri, incintă aeriană - pentru racord aerian). Canalizaţie pretubetată (cu tubete preinstalate) - reprezintă canalizaţia utilizată în cazurile în care spaţiul disponibil pentru amplasarea conductelor este redus, comparativ cu cererea previzibilă de instalare de cabluri, pentru care se prevede încă din faza de proiectare preinstalarea cu tubete sau fascicule de tubete a conductelor, înainte de darea în folosinţă a canalizaţiei, prin introducerea unor tubete sau fascicule de tubete. Zonă de protecţie a CTc - reprezintă suprafaţa de teren situată de o parte şi de cealaltă a traseului canalizaţiei, destinată exclusiv asigurării protecţiei şi dezvoltării viitoare a CTc. În zona de protecţie nu se execută lucrări de construire de orice fel, fără acordul şi eventual supravegherea administratorului CTc. 4.2. Elemente componente ale CTc 4.2.1. Conducte Conducta de canalizaţie - reprezintă un tub prin care se instalează cablurile de telecomunicaţii (de cupru sau de fibră optică), delimitat de două elemente de infrastructură fizică adiacente de tip dulap de cabluri, cameră de tragere, stâlp, pilon sau clădire. Cablurile pot fi instalate direct prin conductă, prin subconducte (tuburi de mai mici dimensiuni), prin microtuburi (tubete) sau prin multitubete (pachete de tubete cu protecţie proprie). Tuburile şi canalele prefabricatele din beton folosite pentru protecţia cablurilor sau a conductelor vor fi asimilate, în măsura posibilului, conductelor. Rezistenţă la compresiune a conductei - este o caracteristică a conductei exprimând rezistenţa la compresiune la forţe radiale aplicate din exterior fără modificări de geometrie a secţiunii, ce se măsoară în N/mmp (sau 10-3 kN/mp) (cf. Reţele edilitare din materiale plastice - Îndrumar de proiectare şi de bună execuţie). Rigiditatea inelară - valoare reprezentând sarcina în kN/mp pe care o poate suporta conducta îngropată, determinată pentru o deformare de 3% din diametru, care după măsurare se rotunjeşte în jos până la prima clasă admisă şi se inscripţionează în marcaj SN pe conducta utilizată la canalizări gravitaţionale. Clasa de încărcare - reprezintă solicitarea mecanică de proiectare rezultantă din sarcinile exercitate de pietoni sau vehiculele care circula pe deasupra canalizaţiilor. Conform standardului SR EN 124, clasele de rezistenţă la încărcare sunt: - Grupa 1 - clasa A15 - 1,5 tone/osie (15kN) - destinate zonelor cu trafic pietonal alei, curţi sau trasee de biciclete. – Grupa 2 - clasa B125 - 12,5 tone/osie (125 kN) - trafic redus (parcări cu restricţii de tonaj, pieţe, drumuri private, parcări). – Grupa 3 - clasa C250 - 25 tone/osie (250 kN) - străzi, drumuri, drumuri pentru vehicule comerciale uşoare, parcări pentru vehicule până la 25 de tone, guri de scurgere. – Grupa 4 - clasa D400 - 40 tone/osie (400 kN) - străzi, autostrăzi, drumuri pentru vehicule grele, zone de staţionare pentru toate tipurile de autovehicule. – Clasa E600 - 60 tone/osie (600 kN) - zone cu trafic greu şi foarte greu. – Clasa F900 - 90 tone/osie (900 kN) - vehicule excepţionale, unităţi militare, porturi, aeroporturi, etc. Conductă pentru fibră optică (CFO) - conductă destinată instalării de cabluri cu fibră optică, realizată din polietilenă de înaltă densitate (PEID/HDPE), cu o densitate de cel puţin 0,94 g/cmc. Conductă de protecţie (CP) - conductă în care sunt instalate CFO. Conector de conductă - dispozitiv pentru conectarea capetelor conductelor canalizaţiei. Distanţier - element de sprijin şi de distanţare care determină poziţia conductelor în timpul aşezării lor în pământ/nisip, pe fundul şanţului pentru realizarea CTc. Tubetă/microtub pentru fibră optică (TFO) - reprezintă un tub din PEID/HDPE destinat instalării unui cablu de FO, cu diametru exterior cuprins de obicei între 2 şi 16 mm, ce se instalează în conductele de canalizaţie, având rol de dirijare, suport, protecţie şi asigurare a securităţii cablului de FO. Multitubetă pentru fibră optică (MTFO) - reprezintă un pachet de mai multe tubete HDPE (intre 2 şi 24 tubete, uzual 4, 7, 10, 12, care pot fi de aceleaşi tip sau combinaţii de dimensiuni diferite) realizat în fabrică prin adăugarea la exteriorul pachetului a unui strat suplimentar, distinct de PEID/HDPE cu rol de grupare şi protecţie mecanică şi chimică. Caracteristicile acestui strat fac ca anumite multitubete să poată fi îngropate direct în pământ, iar altele să necesite conducte de protecţie pentru instalare. 4.2.2. Camere de tragere Camera de tragere/de instalare (CT) - element de IF reprezentat de o construcţie subterană utilizată pentru accesul personalului la conducte şi pentru instalarea, joncţionarea, schimbarea direcţiei şi ramificarea cablurilor de telecomunicaţii, verificarea stării acestora, realizarea reparaţiilor precum şi pentru a găzdui echipamente de linie şi rezerve tehnologice de cabluri. CT de trecere - Cameră de tragere de dimensiune mică, de obicei de tip CT2, utilizată pentru instalarea cablurilor în canalizaţie, a elementelor pasive de reţea şi a rezervelor de cabluri. CT de schimbare de direcţie - Cameră de tragere de dimensiune medie, de obicei tip CT3, instalată la schimbările majore de direcţie, a cărei funcţie principală este de a permite instalarea cablurilor, putând găzdui şi conectori şi rezerve de cabluri. CT de ramificaţie - Cameră de tragere de dimensiune mare, de obicei de tip CT4, în care se întâlnesc traseele canalizaţiei principale (magistrale) cu ramificaţii majore ale acesteia. CT de branşament - Cameră de tragere de dimensiune foarte mică, de obicei CT1, cu ajutorul căreia se realizează branşamentele către utilizatori finali, aceasta putând găzdui conectori şi rezerve tehnologice de cabluri. CT fără joncţiuni - Cameră de tragere de dimensiuni foarte reduse (sub dimensiunile CT1) ce nu permit instalarea de cutii de joncţiune şi rezerve de cabluri în interior, utilizată exclusiv pentru schimbarea direcţiei canalizaţiei de branşament, din direcţie paralelă cu axul drumului în direcţie perpendiculară pe ax, către peretele clădirii ţintă (CFJ). CT de subtraversare - Cameră de tragere de obicei de tip CT3 sau CT4, situată la capetele CR în zonele subtraversărilor diverselor obstacole majore din teren (ape, căi ferate, autostrăzi etc.). Corpul CT - Corpul subteran al camerei de tragere. Partea superioară a CT - partea de suprafaţă a camerei de tragere constând din placa superioară, sau "gâtul" CT care este opţional montat pentru a permite reglarea nivelului CT şi sincronizarea acestuia cu eventualele modificări ale suprafeţei în care se instalează CT (pavele, suplimentare strat beton/asfalt etc), cadru (ramă) şi capacul de acces. Capacul antiefracţie al CT - este un capac suplimentar, rezistent la efracţie, instalat sub capacul standard de canalizaţie. 4.2.3. Dulapuri de cabluri Dulap de cabluri (DC) - reprezintă o construcţie cu rol de protejare a unor echipamente specifice, amplasată de regulă pe trotuare, spaţii verzi sau în incintele şi nişele construcţiilor. În funcţie de necesităţi se pot utiliza: DC extern - pentru instalarea în mediul exterior, pe o fundaţie din beton turnată la faţa locului sau prefabricată. DC intern - pentru instalarea pe perete, în interiorul unei clădiri sau într-o nişă special destinată. Cutie de distribuţie/de joncţiuni - proiectată pentru protecţia conexiunilor şi ramificaţiilor reţelei de fibră optică în cadrul nodurilor optice pe magistrale sau la legăturile operatorilor de telecomunicaţii cu zone adiacente reţelei. 4.2.4. Elemente de semnalizare Bandă de avertizare - bandă, de obicei din polietilenă, de o culoare cât mai vizibilă, cu inscripţia ATENŢIE! CABLU DE FIBRĂ OPTICĂ, aşezată peste un segment de canalizaţie la adâncimea de 40 cm în segmentele de canalizaţie cu săpătura tradiţională (cu adâncimi de 0,80 m sau 1,20 m). Grosimea benzii de avertizare trebuie să fie de cel puţin 0,3 mm. Bandă de avertizare şi localizare - bandă, de obicei din polietilenă, de o culoare cât mai vizibilă, cu inscripţia ATENŢIE! CABLU DE FIBRĂ OPTICĂ, aşezată peste un segment de canalizaţie la adâncimea de 40 cm în segmentele de canalizaţie cu săpătura tradiţională (cu adâncimi de 0,80 m sau 1,20 m) şi care face posibilă localizarea cu ajutorul unui conductor metalic inserat. Grosimea benzii de avertizare trebuie să fie de cel puţin 0,3 mm. Etichetă de identificare (EI) - element de identificare şi marcare ataşat la un element de canalizaţie sau cablu, care permite identificarea acestora pe baza unei inspecţii vizuale. 4.3. Alte definiţii Suportul topo-geodezic - hartă topografică a zonei, de obicei având o scară de 1:2000, 1:1000, 1:500 sau 1:250, care prezintă utilităţile existente în zonă sub forma cartografică (plan de încadrare în zonă, plan de situaţie etc). GIS - Geographic Information System (Sistem Informaţional Geografic - uneori tradus în forma SIG în limba română) este un sistem de hardware, software şi proceduri utilizat la gestionarea, procesarea, analiza, modelarea, reprezentarea şi afişarea datelor georeferenţiate pentru a rezolva probleme complexe privind planificarea şi gestionarea resurselor. Drum public - Cale de comunicaţie terestră special amenajată pentru circulaţia vehiculelor şi pietonilor. Fac parte integrantă din drum: podurile, viaductele, pasajele denivelate, tunelurile, construcţiile de apărare şi consolidare, trotuarele, pistele pentru ciclişti, locurile de parcare şi staţionare, plantaţiile rutiere, indicatoarele de semnalizare rutieră şi alte dotări pentru siguranţa circulaţiei, precum şi terenurile care fac parte din zona drumului, mai puţin zonele de protecţie. Categorii: drum naţional, judeţean, municipal, local, intern aşa cum este definit în legislaţia privind drumurile publice Ampriza drumului - suprafaţă de teren ocupată de elementele constructive ale drumului: parte carosabilă, trotuare, piste pentru ciclişti, acostamente, şanţuri, rigole, taluzuri, şanţuri de gardă, ziduri de sprijin şi alte lucrări de artă, zone verzi inter benzi de circulaţie şi zone cu dispozitive pentru monitorizarea şi siguranţa traficului. Stradă - drum public din interiorul localităţilor (indiferent de denumire: stradă, bulevard, cale, chei, splai, şosea, alee, fundătura, uliţă etc) special amenajat pentru circulaţia vehiculelor şi pietonilor. Parte carosabilă/Carosabil - parte a drumului destinată circulaţiei vehiculelor. Linie electrică aeriană din conductori neizolaţi - o reţea pentru distribuţia energiei electrice de diferite tensiuni construită din fire neizolate plasate pe stâlpi, piloni sau alte structuri portante. Linie electrică prin cablu - o reţea pentru distribuţia energiei electrice, realizată din cabluri amplasate subteran, direct în pământ sau în conducte de protecţie sau suprateran pe stâlpi sau pe diverse structuri de susţinere în tuneluri şi canale tehnice. Conductă de gaz - o conductă cu conexiuni şi echipamente, amplasată în afara instalaţiilor de producţie utilizată pentru transportul şi/sau distribuţia combustibililor gazoşi. Conductă de distribuţie a energiei termice - o conductă cu conexiuni şi echipamente utilizată pentru transportul şi/sau distribuţia apei calde sau aburului de la centralele/puncte termice la clădiri. Conductă de alimentare cu apă - o conductă cu conexiuni şi echipamente utilizată pentru transportul şi/sau distribuţia apei reci din punctul sursă la utilizatori. Conductă petrolieră - o conductă incluzând şi echipamente utilizată pentru transportul ţiţeiului sau combustibililor petrolieri lichizi. Alte utilităţi / obiecte din teren - dispozitive şi structuri situate pe traseul reţelei de canalizaţie pentru diferite scopuri nedetaliate în proiectul tehnic al CTc, de care trebuie să se tină seama la proiectare şi execuţie. Traseu fără coliziuni - traseu fără intersecţii (coliziuni) al CTc cu alte reţele de utilităţi / obiecte existente în teren care, la apropiere, pot totuşi genera efecte negative asupra canalizaţiei sau invers. Intersecţie (coliziune) cu alte utilităţi - zonă a traseului unei canalizaţii care se intersectează cu traseul sau poziţia altor utilităţi, efectul negativ asupra canalizaţiei sau invers putând fi mai mare în acest caz decât atunci când doar se apropie cele doua trasee. Distanţa verticală a canalizaţiei faţă de alte utilităţi - distanţa canalizaţiei faţă de utilităţile din teren măsurată în plan vertical din punctele lor exterioare în zona intersecţiei. Distanţa orizontală a canalizaţiei faţă de alte utilităţi - distanţa de la canalizaţie faţă de alte utilităţi din teren în cazul apropierii acestora, măsurată orizontal, la nivelul terenului, perpendicular pe traseul lor. Distanţa minimă - cea mai mică distanţă admisibilă de apropiere a unei canalizaţii de telecomunicaţii faţă de utilităţile din teren, care asigură reţeaua împotriva efectelor negative ale acestor dispozitive, fără a fi necesare măsuri suplimentare de protecţie. 5. ELEMENTE DE CANALIZAŢIE 5.1. Conducte 5.1.1. Tipuri de conducte 1) CS1 - element de CTc realizat de regulă din două CFO HDPE 63. 2) CS2 - element de CTc realizat de regulă din două CFO HDPE 90. 3) CS3 - element de CTc realizat de regulă dintr-un fascicul de 7 tubete PEID/HDPE 10/8 mm, 12/8 mm sau 14/10 mm împachetate într-o protecţie proprie din HDPE. 4) CR - element de CTc realizat de regulă dintr-o CP PEID/HDPE în care se introduc CS sau BR. 5) BR1 - element de CTc realizat de regulă dintr-o CFO din PEID/HDPE cu diametrul exterior de 40 mm. 6) BR2 - element de CTc realizat de regulă dintr-un fascicul de 4 tubete PEID/HDPE de 10/8 mm împachetate într-o protecţie proprie din HDPE. 5.1.2. Conductă pentru cabluri de fibră optică (CFO) 1) Dimensiunile CFO (diametru exterior/grosime perete, în mm) recomandate sunt: 63/3,7 pentru CS1, 90/5,4 - de tip Uşor pentru CS2, 40/2,4 - cu PN 6 pentru BR1 cu SDR 11 sau 13,6 iar pentru conductele care se vor instala prin forare orizontala dirijată se recomandă conducte cu SDR 21 (de tip Mediu sau Greu). 2) Suprafaţa interioară a conductei HDPE se recomandă a fi canelată, pentru CS1 şi CS2, pentru a asigura un strat de alunecare pentru cabluri sau tubete, respectiv lisă pentru BR1. 5.1.3. Tubetă pentru cablu de fibră optică (TFO) 1) Instalarea cablurilor în conducte în CS1, CS2 şi BR1 se realizează de regulă utilizând TFO. 2) Dimensiunile TFO (diametrul exterior/diametru interior, în mm) uzuale: 7/4, 10/8, 12/10, 14/10 sau 16/12. 3) Alternativ, se pot utiliza şi tubete realizate din material textil. 5.1.4. Multitubetă pentru cabluri de fibră optică (MTFO) 1) Se utilizează pentru CS3 şi BR2. 2) Dimensiunile tubetei în MTFO (diametru exterior/diametru interior, în mm) recomandate sunt: 14/10 pentru CS3, respectiv 10/8 pentru BR2. 3) Numărul de tubete în MTFO: 7 tubete pentru CS3, respectiv 4 tubete pentru BR2. 5.1.5. Conductă de protecţie (CP) 1) Dimensiuni CP (diametru exterior/grosime perete, în mm): diametrul se va stabili în funcţie de dimensiunea CS şi/sau BR protejate; se recomandă un raport de umplere \'f8 CP / \'f8 CS sau \'f8 CP / \'f8 BR de minim 1,5. 2) Suprafaţa interioară este netedă. 3) CP se utilizează exclusiv pentru protejarea conductelor CS sau a conductelor BR. 4) CP poate fi din plastic (PVC) de 90 sau 110 mm diametru exterior sau PEID/HDPE de 90 sau 110 mm diametru exterior. 5.2. Camere de tragere (CT) 1) CT utilizate la realizarea CTc se recomandă a fi cele prevăzute în norma de proiectare "Detalii tip pentru reţele telefonice, construcţii şi instalaţii pentru telecomunicaţii - vol. III Canalizaţie - 1983 - MTTC - ICPTTc". O selecţie a dimensiunilor camerelor de tragere din beton asociate canalizaţiilor de fibră optică este ilustrată în Tabelul nr. 1. Tabelul nr. 1 Tipuri şi dimensiuni uzuale de camere de tragere din beton
┌────┬───┬──────────┬──────────┬────────────┐
│ │ │Dimensiuni│Dimensiuni│ │
│Nr. │Tip│interioare│exterioare│Simbolizare │
│crt.│CT │de gabarit│de gabarit│în │
│ │ │(L x l x │(L x l x │documentaţii│
│ │ │H) [cm] │H) [cm] │ │
├────┼───┼──────────┼──────────┼────────────┤
│1 │B │180 x 110 │230 x 160 │CT4 │
│ │ │x 170 │x 200 │ │
├────┼───┼──────────┼──────────┼────────────┤
│2 │Y │180 x 100 │220 x 140 │CT3 │
│ │ │x 125 │x 155 │ │
├────┼───┼──────────┼──────────┼────────────┤
│3 │X │125 x 100 │165 x 140 │CT2 │
│ │ │x 100 │x 130 │ │
├────┼───┼──────────┼──────────┼────────────┤
│4 │G │81 x 51 x │105 x 75 x│CT1 │
│ │ │65 │83 │ │
└────┴───┴──────────┴──────────┴────────────┘
Se admit să fie utilizate şi camere de tragere cu geometrie şi dimensiuni diferite, justificate în documentaţia de proiectare, cu condiţia asigurării de către acestea a volumelor interioare necesare instalării cablurilor de fibră optică, a echipamentelor şi a rezervelor tehnologice de cabluri necesare operării reţelelor de telecomunicaţii, fără ca dimensiunile interioare să fie inferioare CT1. 2) Se recomandă şi utilizarea camerelor de tragere prefabricate moderne (CTM), cu condiţia asigurării de către acestea a volumelor interioare necesare instalării cablurilor de fibră optică, a echipamentelor şi a rezervelor tehnologice de cabluri necesare operării reţelelor de telecomunicaţii (camere de tragere volumetric similare diverselor tipuri de camere de tragere din beton, fără ca dimensiunile interioare să fie inferioare CT1) şi asigurării, în funcţie de poziţia de amplasare în teren, a rezistenţei la compresiune cerută prin documentaţia de proiectare, respectiv de adâncime sau de suprafaţă. 3) Este foarte important de avut în vedere următoarele elemente în proiectarea şi utilizarea CT: - legătura între corpul CT şi partea superioară a CT (ramă şi capac) trebuie să fie proiectată potrivit cerinţelor de rezistenţă ale amplasamentului (spaţiu verde, zonă circulabilă pietonal sau carosabil); – forma unei CT poate fi în secţiune pătrată, circulară sau dreptunghiulară şi se recomandă alegerea formei în funcţie de spaţiul disponibil în teren şi de capacităţile estimate de cabluri cu fibra optică a fi găzduite în CT pe o perioada de minim 5 ani de la data proiectării; – caracteristicile capacului CT se vor alege cu mare atenţie, având un impact major în activităţile de Operare şi Întreţinere a reţelei FO: forma (circular, pătrat, dreptunghi), clasa conform standardului SR EN 124, cu sau fără balama, cu sau fără sistem anti-furt, mod de etanşare împotriva pătrunderii apei; – accesoriile echipării CT: regletele sunt obligatorii pentru susţinerea tubetelor, cablurilor FO sau a cutiilor de joncţionare FO; – modul de etichetare/inscripţionare a CT (se recomandă să fie vopsit numărul CT pe "gâtul" CT sau pe planşeul superior al CT cu culoare roşie); – modul de introducere a conductelor în CT, etanşarea şi etichetarea acestora. Se recomanda să nu depăşească o lungime de 3 ^ 5 cm în interiorul CT pentru conductele de protecţie din PVC/PEID. 4) Pentru realizarea branşamentelor către utilizatorii finali se pot utiliza CT fără joncţiuni (CFJ), nevizitabile, de 0,3 m x 0,3 m x 0,3 m, utilizate pentru schimbarea direcţiei branşamentului. 5.3. Dulapuri de cabluri (DC) 1) DC - se amplasează în locuri unde va fi necesară separarea unei conexiuni de fibră optică în mai multe astfel de conexiuni, prin găzduirea unor echipamente specifice, cu condiţia asigurării de către acestea a volumelor interioare necesare instalării cablurilor de fibră optică, a echipamentelor şi a rezervelor tehnologice de cabluri necesare operării tuturor reţelelor de telecomunicaţii găzduite. 2) Cutie terminală de branşament (CTB) - cutie realizată din mase plastice amplasată în punctul terminal al unei canalizaţii de branşament şi montată de regulă pe peretele unei clădiri în interiorul clădirii, utilizată de operatori pentru accesul reţelei de comunicaţii la utilizatorul final. 6. PROIECTAREA CANALIZAŢIILOR DE TELECOMUNICAŢII 6.1. Clasificarea şi simbolizarea elementelor CTc Simbolurile elementelor utilizate la realizarea documentaţiilor tehnice de proiectare a canalizaţiilor sunt: 1. CTc - canalizaţie de telecomunicaţii 2. CS - canalizaţie standard: CS1 - canalizaţie standard tip 1, CS2 - canalizaţie standard tip 2, CS3 - canalizaţie standard tip 3. 3. CR - canalizaţie suport şi protecţie, 4. BR - canalizaţie de branşament de la canalizaţia principală la utilizatorul final BR1 - canalizaţie branşament tip 1, BR2 - canalizaţie branşament tip 2, 5. CT - cameră de tragere: CT1 - cameră/cameretă de tragere foarte mică, tip 1, CT2 - cameră de tragere mică, tip 2, CT3 - cameră de tragere medie, tip 3, CT4 - cameră de tragere mare, tip 4 CTM - cameră de tragere modernă prefabricată din materiale termoplastice, CFJ - cameră fără joncţiuni, de schimbare a direcţiei cablului de branşament, 6. DC - dulap de cabluri, CTB - cutie terminală de branşament. Alte denumiri şi simboluri în completarea celor menţionate mai sus pot fi utilizate de proiectanţii CTc adaptat condiţiilor specifice fiecărui proiect şi motivat de necesitatea de înţelegere cât mai exactă a documentaţiilor tehnice. 6.2. Principii de proiectare a CTc 6.2.1. CTc 1) Funcţia de bază a CTc ce trebuie avută în vedere la stabilirea temei de proiectare este crearea unei infrastructuri fizice suport pentru cablurile de fibră optică. 2) Proiectarea unei CTc trebuie să ţină cont şi de necesitatea privind reducerea costurilor privind: a) ocuparea zonei pe durata lucrărilor, b) demolarea zonei, c) testele de laborator pentru gradul de compactare a umpluturilor din săpături, d) înlocuirea suprafeţei şi readucerea zonelor afectate la aspectul iniţial, e) transportul de pământ în exces, f) supravegherea specializată în cazul intersecţiilor cu alte trasee de reţele, g) proiectul de semnalizare/organizare a traficului auto pe perioada lucrărilor. 3) Durata de viaţă a CTc proiectată va fi în conformitate cu legislaţia privind mijloacele fixe în vigoare. CTc trebuie să permită instalarea/dezinstalarea în conducte a cablurilor/TFO pentru fibră optică pe toată durata de viaţă. 4) Pentru a asigura eficienţa şi funcţionalitatea pe termen lung a CTc, acestea trebuie să fie protejate în orice punct, inaccesibile pentru contaminanţii solizi şi lichizi atât în timpul construcţiei cât şi în timpul funcţionării. Acest lucru se aplică inclusiv elementelor de canalizaţie neutilizate. 5) Capacitatea CTc proiectată trebuie dimensionată adaptat cerinţelor de gestionare a cablurilor de comunicaţii electronice de către potenţialii utilizatori. 6) Tipurile recomandate de elemente ale CTc (conducte, camere de tragere, dulapuri de cabluri) în raport cu tipurile de străzi şi tipurile de clădiri sunt prezentate în tabelul nr. 3. 7) În zonele puternic dezvoltate, (ex. cu construcţii adiacente de tip locuinţe multifamiliale, clădiri de birouri, centre comerciale), în CTc trebuie instalate doar cabluri cu fibră optică. În celelalte zone, pe lângă cabluri cu fibră optică, se permite şi utilizarea de cabluri de telecomunicaţii cu fire torsadate şi coaxiale pentru a permite operatorilor să construiască reţele hibride FTTC sau HFC. 8) Pe drumurile naţionale, regionale, judeţene şi locale, CTc se recomandă să fie proiectată în zona trotuarelor sau în zonele verzi, pe ambele părţi ale drumului în cazul existentei clădirilor pe ambele părţi, sau pe partea cu clădiri dacă acestea sunt amplasate doar pe o singură parte. 9) Se permite construirea unei CTc pe o singură parte a drumurilor din clasele drum intern şi drum local - stradă rurală secundară, indiferent de amplasarea clădirilor. 10) Dacă proiectul presupune proiectarea unei CTc pentru instalarea mai multor reţele de comunicaţii electronice, dimensionarea spaţiului total trebuie realizată în funcţie de solicitările furnizorului fiecărei reţele privind necesităţile prezente precum şi a previziunilor de dezvoltare furnizate de aceştia, pentru fiecare element de CTc, pentru durata de viaţă a CTc. Alocarea iniţială a spaţiului, trebuie realizată la nivel de TFO sau multiplu de TFO, pentru fiecare furnizor, în funcţie de necesităţile prezente exprimate. Alocarea ulterioară a spaţiului trebuie să se realizeze în mod justificat, la nivel de tubetă. 11) Dacă proiectul presupune creşterea capacităţii unei CTc existente şi aflată în exploatare, utilizate pentru instalarea mai multor reţele de comunicaţii electronice, la nivelul CS şi BR, dacă este fezabil din punct de vedere tehnic, trebuie avută în vedere utilizarea TFO cu respectarea cerinţelor de securitate şi integritate a cablurilor deja instalate. 12) Pentru a creşte capacitatea CTc din punct de vedere al numărului de cabluri cu fibră optică ce pot fi găzduite în conducte este recomandată utilizarea unei metode de creştere a eficienţei de utilizare a volumului interior al canalizaţiei, cum ar fi introducerea TFO sau a MTFO. 13) În cazurile în care spaţiul disponibil pentru amplasarea CTc este redus comparativ cu cererea previzibilă de instalare de cabluri, pentru o utilizare eficientă a spaţiului trebuie prevăzută din faza de proiectare utilizarea unor conducte cu microtuburi preinstalate. 14) CTc trebuie proiectate şi construite în conformitate cu legislaţia privind calitatea în construcţii şi cu standardele privind condiţiile tehnice şi de amplasare ce trebuie îndeplinite de instalaţiile de telecomunicaţii pentru reţelele de fibră optică. 15) Pentru asigurarea eficienţei investiţionale se recomandă ca realizarea CTc să fie făcută coordonat şi cu orice lucrări de construire a străzilor şi a oricărei infrastructuri de reţele de utilităţi (gaz, apă, canalizare, energie termică, energie electrică). 16) Pentru proiectarea CTc trebuie utilizate elementele de canalizaţie definite la capitolul 5. 17) Este recomandat să se asigure condiţii astfel încât în CTc conductele să fie instalate fără îmbinări pe distanţe cât mai lungi. Conexiunile între conductele de protecţie trebuie să fie realizate cu ajutorul unor conectori adecvaţi. 18) Pe zone orizontale ale traseului CTc, panta proiectată a conductelor, necesară scurgerii infiltraţiilor trebuie să se situeze în limitele de 0,1 ± 0,3% faţă de una dintre CT, iar în zone înclinate panta proiectată rezultă din înclinarea naturală a terenului, respectând principiul pantei în secţiunile individuale de canalizaţie către una dintre camere. 19) În cadrul proiectului CTc trebuie incluse metode de identificare cu precizie, în teren, a traseului CTc, fără a utiliza identificatori fizici (identificatori GNSS/radio). 20) Avertizarea subterană pentru CTc trebuie realizată cu folie de polietilenă, amplasată în săpătură la 0,3 m deasupra conductelor, pe care este inscripţionată atenţionarea referitoare la prezenţa CTc şi numele administratorului acesteia. Lăţimea minimă a foliei este de 250 mm pentru tehnologiile clasice de săpătură şi scade proporţional cu lăţimea şanţului sau microşanţului, până la 25 mm. 21) În cazul construirii unei CTc pe străzi existente, se recomandă amplasarea conductelor noi în vecinătatea conductelor de cabluri existente. 22) Traseul CTc trebuie ales astfel încât să se respecte cerinţele privind zonele de protecţie aferente altor tipuri de reţele în conformitate cu prevederile legale specifice menţionate în capitolul 2, inclusiv în ce priveşte derogări de la distanţele minime. Acolo unde se consideră necesar prin natura amplasamentului CTc, proiectantul poate stabili zone de protecţie pentru CTc. 23) CTc amplasată în ampriza drumului trebuie poziţionată la distanţele menţionate în tabelul nr. 2 şi reprezentate schematic în figura 3. Tabel nr. 2. Canalizaţii localizate în banda rutieră
┌───────────────────┬─────────┬────────┐
│Parte a drumului │Punct de │Distanţa│
│ │referinţă│[m] │
├───────────────────┼─────────┼────────┤
│carosabil │Marginea │0,5 │
│ │drumului │ │
├───────────────────┼─────────┼────────┤
│acostament │Marginea │0,5 │
│ │drumului │ │
├───────────────────┼─────────┼────────┤
│separator de │Marginea │1,0 │
│centură │drumului │ │
├───────────────────┼─────────┼────────┤
│şanţ de scurgere │Marginea │0,5 │
│(rigolă) │drumului │ │
├───────────────────┼─────────┼────────┤
│supralărgirea din │ │ │
│exteriorul şanţului│Marginea │0,5 │
│de scurgere │şanţului │ │
│(rigolă) │ │ │
├───────────────────┼─────────┼────────┤
│copaci de-a lungul │Faţa unui│ │
│drumului │trunchi │2,0 │
│ │de copac │ │
└───────────────────┴─────────┴────────┘
24) Traversarea CTc pe poduri şi viaducte trebuie realizată în canale tehnice sau pe construcţii speciale de susţinere. 25) Apropierea traseului CTc de traseul conductelor pentru transportul fluidelor trebuie realizată astfel încât să nu permită: - pătrunderea fluidelor în conductele din componenţa canalizaţiei, – creşterea temperaturii cablului cu fibră optică cu mai mult de 5 °C, – deteriorarea mecanică a CTc în timpul lucrărilor de întreţinere a instalaţiilor de transport al fluidelor. Protecţia specială utilizată în canale tehnice constă în separarea CTc cu ajutorul unei compartimentări realizate cu un perete despărţitor. 26) Amplasarea CTc în canale tehnice de instalare subterane se realizează cu respectarea normelor stabilite de administratorul acestora. 27) Traseul CTc de regulă să fie amplasat în afara zonei inundabile şi la cel puţin 10 m de marginea albiei majore. 28) Traseul CTc de-a lungul canalelor şi şanţurilor trebuie amplasat la o distanţă de cel puţin 1 m de margini. 29) Principalele metode de realizare a CTc folosind metode fără săpătură deschisă sunt forajul orizontal şi forajul dirijat. 30) Metodele fără săpătură se recomandă a fi utilizate la executarea CTc pe străzi sub trafic. Pentru construirea CTc pe străzi fără trafic sau la reparaţia capitală şi modernizarea străzilor sub trafic, se admite utilizarea săpăturii deschise, caz în care se recomandă coordonarea lucrărilor cu celelalte reţele din zonă. 31) În documentaţia tehnică pentru CTc trebuie să se precizeze soluţii de detaliu de proiectare pentru fiecare zonă specială cu marcarea distinctă a acestor zone pe planul de situaţie. Prin zone speciale se înţeleg acele zone în care este necesară instalarea CS în CR, respectiv dar fără a se limita la intersecţii cu străzi şi drumuri, intersecţii cu linii de cale ferată şi de tramvai, intersecţii cu conducte pentru transportul fluidelor, intersecţii cu conductele din canalele tehnice edilitare, intersecţiile cu ape de suprafaţă, intersecţiile cu linii electrice, intersecţii cu alte obiecte/construcţii din teren. În aceste cazuri documentaţia tehnică trebuie să conţină planşe prezentând secţiuni transversale adecvate traseului proiectat al conductelor şi să conţină o descriere detaliată a tehnologiei de realizare a lucrărilor în fiecare din aceste zone. 32) Proiectarea CTc trebuie să fie realizată cu o metodă de proiectare asistată de calculator (CAD) folosind coordonate Stereo 70 sau WGS84, recomandat\n 3D, cu menţionarea adâncimii pozării conductelor CTc cât mai des posibil, pentru realizarea sau integrarea într-un sistem GIS. Formatul digital al proiectului va facilita realizarea, instalarea, operarea şi întreţinerea, inclusiv menţinerea inventarului tuturor canalizaţiilor şi reţelelor de fibră optică găzduite, cerut de cadrul legislativ. (a se vedea imaginea asociată) Fig. 3 Amplasarea CTc în zona drumurilor Tabel nr. 3 Recomandări de proiectare a CTc în funcţie de tipurile de drumuri şi construcţii adiacente:
┌────┬──────────┬───────────┬───────────────┬───────────┬───────────────┬─────────┬───────────┬──────────┐
│ │ │ │ │ │ │Camere de│CT cu │ │
│Nr. │Tip de │Codificarea│Tipul │Tip │Tip │tragere │dulapuri de│CT de │
│Crt.│drum │tipului de │construcţiilor │canalizaţie│branşament la │de-a │cabluri la │branşament│
│ │ │drum │adiacente │(CS sau CR)│clădiri │lungul │intersecţii│ │
│ │ │ │ │ │ │traseului│stradale │ │
├────┼──────────┼───────────┼───────────────┼───────────┼───────────────┼─────────┼───────────┼──────────┤
│1. │Drum │- │clădiri │CSI │BR1 │cri │CT2 │CTl, CFJ │
│ │intern │ │unifamiliale │ │ │ │ │ │
├────┼──────────┼───────────┼───────────────┼───────────┼───────────────┼─────────┼───────────┼──────────┤
│ │Drum local│ │ │ │ │ │ │ │
│2. │- Stradă │DL │clădiri │CSI, CS3 │BR1 │cri │CT2 │CTl, CFJ │
│ │rurală │ │unifamiliale │ │ │ │ │ │
│ │secundară │ │ │ │ │ │ │ │
├────┼──────────┼───────────┼───────────────┼───────────┼───────────────┼─────────┼───────────┼──────────┤
│ │ │ │zone dezvoltate│ │BR1 (clădire │ │ │ │
│ │Drum local│ │economic, zone │ │unifamilială), │ │ │ │
│3. │- Stradă │DL │rezidenţiale │CS2, CS3 │BR1 şi BR2 │CTl, CT2 │CT3, CT2 │CTl, CFJ │
│ │rurală │ │multifamiliale/│ │(clădire │ │ │ │
│ │principală│ │locuinţe │ │multifamilială)│ │ │ │
│ │ │ │unifamiliale │ │ │ │ │ │
├────┼──────────┼───────────┼───────────────┼───────────┼───────────────┼─────────┼───────────┼──────────┤
│ │ │DL- stradă │ │ │BR1 (clădire │ │ │ │
│ │Drum local│Cat IV de │clădiri │ │unifamilială), │CTl, CT2,│ │CTl, CT2, │
│4. │- Stradă │folosinţă │unifamiliale / │CS2 │BR1 şi BR2 │CT3 │CT3, CT2 │CFJ │
│ │urbană │locală │multifamiliale │ │(clădire │ │ │ │
│ │ │ │ │ │multifamilială)│ │ │ │
├────┼──────────┼───────────┼───────────────┼───────────┼───────────────┼─────────┼───────────┼──────────┤
│ │ │ │ │ │BR1 (clădire │ │ │ │
│ │Drum local│DL- stradă │clădiri │ │unifamilială), │CT2, CT3,│ │CTl, CT2, │
│5. │- Stradă │Cat III │unifamiliale / │CS2, CS3 │BR1 şi BR2 │CT4 │CT3, CT2 │CFJ │
│ │urbană │colectoare │multifamiliale │ │(clădire │ │ │ │
│ │ │ │ │ │multifamilială)│ │ │ │
├────┼──────────┼───────────┼───────────────┼───────────┼───────────────┼─────────┼───────────┼──────────┤
│ │Drum local│DL- strada │clădiri │ │ │ │ │ │
│6. │- Stradă │Cat II de │unifamiliale │CSI, CS3 │BR1 │CTl, CT2 │CT2 │CTl, CFJ │
│ │urbană │legătură │ │ │ │ │ │ │
├────┼──────────┼───────────┼───────────────┼───────────┼───────────────┼─────────┼───────────┼──────────┤
│ │Drum local│DL- stradă │clădiri │ │BR1 şi BR2 │ │ │CTl, CT2, │
│7. │- Stradă │Cat I │multifamiliale │CS2 │(clădiri │CT2 │CT3, CT2 │CFJ │
│ │urbană │bulevard │ │ │multifamiliale)│ │ │ │
├────┼──────────┼───────────┼───────────────┼───────────┼───────────────┼─────────┼───────────┼──────────┤
│ │ │ │clădiri │ │BR1 şi BR2 │ │ │ │
│ │Drum │ │multifamiliale,│ │(clădiri │CT2, CT3,│ │ │
│8. │judeţean │DJ │industriale, │CS3, CS2 │multifamiliale,│CT4 │CT3 │CT2, CFJ │
│ │ │ │instituţii │ │industriale, │ │ │ │
│ │ │ │ │ │instituţii) │ │ │ │
├────┼──────────┼───────────┼───────────────┼───────────┼───────────────┼─────────┼───────────┼──────────┤
│ │ │ │clădiri │ │BR1 şi BR2 │ │ │ │
│ │Drum │ │multifamiliale,│ │(clădiri │CT2, CT3,│ │ │
│9. │naţional │DN │industriale, │CS3, CS2 │multifamiliale,│CT4 │CT3 │CT2, CFJ │
│ │ │ │instituţii │ │instituţii, │ │ │ │
│ │ │ │ │ │industriale) │ │ │ │
├────┼──────────┼───────────┼───────────────┼───────────┼───────────────┼─────────┼───────────┼──────────┤
│ │ │ │clădiri │ │BR1 şi BR2 │ │ │ │
│ │Drum │ │multifamiliale,│ │(clădiri │CT2, CT3,│ │ │
│10. │european │DN (E) │industriale, │CS3, CS2 │multifamiliale,│CT4 │CT3 │CT2, CFJ │
│ │ │ │instituţii │ │instituţii şi │ │ │ │
│ │ │ │ │ │industriale) │ │ │ │
└────┴──────────┴───────────┴───────────────┴───────────┴───────────────┴─────────┴───────────┴──────────┘
6.2.2. Conducte 1) CFO se recomandă a fi marcate cu o culoare unică pentru identificarea facilă pe întreaga lungime a CTc. 2) Conductele CFO ale CS trebuie utilizate numai în zone ale traseului proiectat cu risc scăzut de deteriorare mecanică. Rezistenţa la compresiune a CS utilizate în acest caz trebuie să fie de 250 - 450 N/mmp. 3) Conducta CR trebuie utilizată acolo unde există pericol crescut de deteriorări mecanice şi chimice (în secţiunile carosabile, zone protejate anti-rozătoare etc.). Rezistenţa la compresiune a CR trebuie să fie de 450 - 750 N/mmp, caz în care CS se introduce în CR. 4) Conductele CFO ale BR trebuie utilizate pe distanţa dintre camerele de tragere ale reţelei şi clădiri. Rezistenţa la compresiune a BR trebuie aleasă în funcţie de zona pe care traseul branşamentului o traversează, respectiv din categoria (i) 250 - 450 N/mmp sau (ii) 450 - 750 N/mmp caz în care BR se introduce în CR. 5) Traseul CS trebuie să fie proiectat în principiu din secţiuni drepte, cu o lungime de cel mult 200 m între două CT alăturate. Este permisă devierea traseului canalizaţiei de la linia dreaptă pe secţiunile dintre CT învecinate cu maxim 15°. Cu titlu de excepţie, la întâlnirea cu un obiect cu o lăţime de cel mult 1,50 m, abaterea poate fi crescută la 40°. În caz de devieri ale traseului cu un unghi mai mare, trebuie proiectată o CT suplimentară de schimbare de direcţie. 6) Traseul CR trebuie să fie proiectat în principiu din secţiuni drepte, cu o lungime care să nu depăşească 100 m între două CT alăturate. Este permis un profil arcuit al unui segment cu o rază de curbură (numai în plan orizontal) de cel puţin 20 m. 7) În cazul proiectării de subtraversări/traversări ale pasajelor de cale ferată, ale podurilor sau ale tunelurilor deschise, trebuie utilizate conducte CFO rezistente la radiaţii UV. 8) Eventuale conducte din interiorul clădirii trebuie să fie realizate din conducte CFO ignifuge şi fără halogeni. 9) Capetele CFO trebuie etanşate fie cu dopuri închise de capăt în cazul CFO goale, fie cu dopuri de etanşare deschise (presetupe) în cazul CFO cu cablu de fibră optică instalat, uşor de îndepărtat, asigurând clasa de protecţie IP67. Nu este permisă închiderea capetelor CFO cu spumă poliuretanică sau materiale similare. 10) La CFO, la fiecare 1 m trebuie să existe inscripţii care să identifice administratorul canalizaţiei. 11) La MTFO, la fiecare 3 m trebuie să existe inscripţii care să identifice administratorul canalizaţiei. 12) Conectorii CFO sunt demontabili şi trebuie să asigure: a) impermeabilitatea la apă, adică protejarea conductelor împotriva pătrunderii apei în ele, b) impermeabilitatea la apă la temperaturi ridicate, adică protejarea conductelor împotriva penetrării apei calde în interior, până la aproximativ 85 °C, c) etanşeitatea pneumatică, d) rezistenţa pneumatică, e) asamblarea şi demontarea rapidă şi fiabilă folosind unelte şi materiale uzuale. 13) Dopurile de etanşare (presetupe) ale CFO sunt demontabile şi trebuie să asigure: a) protecţia conductelor împotriva pătrunderii de noroi în interior, b) protecţia conductelor împotriva pătrunderii noroiului în interiorul acestuia în condiţii de apariţie periodică în sistemul de canalizare, al apei calde la o temperatură de până la aproximativ 85 °C, c) asamblarea şi demontarea rapidă şi fiabilă a etanşării, inclusiv etanşările cu cablul în conductă, folosind unelte şi materiale standard. 14) Dopurile de capăt ale CFO sunt demontabile şi trebuie să asigure: a) impermeabilitatea la apă, adică protejarea conductelor împotriva pătrunderii apei în ele, b) impermeabilitatea la temperaturi ridicate, adică protejarea conductelor împotriva penetrării apei calde în interior, până la temperatura de aproximativ 85 °C, c) etanşeitatea pneumatică. 15) Conectorii pentru TFO sunt demontabili şi trebuie să realizeze conexiunea fermă a tubetelor şi să asigure: a) etanşeitatea la apă, adică protejarea conductelor împotriva pătrunderii apei în acestea, b) impermeabilitatea la temperaturi ridicate, adică protejarea conductelor împotriva penetrării apei calde în interior, până la aproximativ 85 °C, c) etanşeitatea pneumatică, d) rezistenţa pneumatică, e) asamblarea şi demontarea rapidă şi fiabilă folosind unelte şi materiale standard. Carcasa conectorului este recomandat să fie realizată din plastic transparent ce asigură o rezistenţă mecanică bună şi permite verificarea uşoară a prezenţei cablului în tubetă, atunci când conectorul este instalat. Conectorii pot fi prevăzuţi cu cochilii exterioare din acrilat, putând fi astfel folosiţi pentru conectarea tubetei direct îngropabile, fără a mai fi nevoie de cutii de protecţie. 16) Dopurile de capăt pentru TFO/MTFO oferă protecţie împotriva pătrunderii apei şi mizeriei în tubetele neutilizate şi trebuie să asigure: a) etanşeitatea la apă, adică protejarea conductelor împotriva pătrunderii apei în acestea, b) impermeabilitatea la temperaturi ridicate, adică protejarea conductelor împotriva penetrării apei calde în interior, până la aproximativ 85 °C, c) etanşeitatea pneumatică, d) rezistenţa pneumatică, e) asamblarea şi demontarea rapidă şi fiabilă folosind unelte şi materiale standard. 17) Cutiile de protecţie zonă conector TFO/MTFO trebuie să asigure: a) etanşeitatea la apă, adică protejarea conductelor împotriva pătrunderii apei în acestea, b) impermeabilitatea la temperaturi ridicate, adică protejarea conductelor împotriva penetrării apei calde în interior, până la aproximativ 85 °C, c) etanşeitatea pneumatică, d) rezistenţa pneumatică, e) asamblarea şi demontarea rapidă şi fiabilă folosind unelte şi materiale standard. 18) Reducţiile pentru TFO sunt accesorii ce permit conectarea tubetelor de diametre diferite, şi trebuie să asigure reducerea riscului de agăţare atunci când se trece dintr-o tubetă cu secţiune mai mare, într-o tubetă cu secţiune mai mică. 19) Proiectul trebuie să prevadă păstrarea unei distanţe de minim 50 mm între conductele alăturate pe orizontală de tip CS sau BR, prin utilizarea distanţierelor. 20) Este recomandat ca, de la o CT la următoarea, CFO să fie dintr-un singur segment, fără conectori. În cazul traseelor lungi, pentru asigurarea continuităţii, este recomandat ca aceşti conectori să fie instalaţi în interiorul camerelor de tragere pentru accesul facil la conducte. 21) Conductele trebuie să fie instalate cât mai drept, pe un pat de nisip cu grosimea de minim 10 cm şi acoperite cu un strat de pământ fără pietre cu o grosime de cel puţin 10 cm. 22) Raza minimă de curbură a conductei CFO nu trebuie să fie mai mică de 10 m. 23) Adâncimea de îngropare a conductelor trebuie să respecte SR 13558 - tabelul nr. 1, cu diferenţa că adâncimea minimă de îngropare în carosabil trebuie să fie de 0,80 m. 24) În zonele podurilor şi viaductelor, CS trebuie să fie introduse în CR. 25) Datorită spaţiului limitat din tuneluri, este permisă aşezarea CS la orice distanţă de cablurile electrice, cu condiţia ca acestea să fie amplasate distinct, separat de traseele acestora precum şi de traseele altor reţele care se desfăşoară în tunel. 26) Datorită riscului crescut de incendiu care apare în tunel, în proiect trebuie să se utilizeze CS ignifuge şi fără halogeni. 27) La intersecţii cu străzi şi drumuri CR trebuie aranjate orizontal pe întreaga lăţime a străzii sau drumului şi la cel puţin 0,50 m dincolo de bordurile străzii sau de marginea drumului. 28) La intersecţii cu străzi şi drumuri, la aceleaşi niveluri faţă de suprafaţa drumului sau terenului, se recomandă aşezarea CR grupat, sub suprafaţa de rulare şi tranşeele de drenaj adiacente şi 0,50 m în afara marginilor exterioare. 29) La intersecţii cu străzi şi drumuri distanţa pe verticală, măsurată de la suprafaţa superioară a CR, trebuie să fie: - cel puţin 1,20 m faţă de suprafaţa superioară a drumurilor naţionale, regionale şi judeţene, – cel puţin 1 m faţă de suprafaţa superioară a celorlalte categorii de drumuri, – cel puţin 0,50 m faţă de suprafaţa inferioară a bazei tranşeei de drenaj (rigolei). 30) La intersecţii cu străzi şi drumuri CR trebuie etanşate cu dopuri de etanşare specifice pentru a împiedica colmatarea acestora în timpul utilizării reţelei de telecomunicaţii. 31) La intersecţii cu străzi şi drumuri se recomandă ca traseul CR sub drumuri şi rigolele drumurilor să fie realizat fără a deranja suprafaţa lor, prin foraj orizontal sau foraj dirijat, luând în considerare condiţiile locale de teren şi costurile de construcţie. 32) La intersecţiile cu drumurile neasfaltate şi de pământ, la intrările în incinte şi clădiri, CR poate fi instalată prin metoda cu săpătură deschisă la o adâncime de cel puţin 0,70 m. 33) La intersecţiile cu liniile de tramvai CR trebuie să fie dispuse de-a lungul întregii lăţimi a liniei şi cel puţin 2 m dincolo de şinele extreme de pe ambele părţi ale liniei. Capetele conductelor de protecţie trebuie închise cu dopuri de etanşare. 34) La intersecţiile cu liniile de tramvai adâncimea de amplasare a traseului CR trebuie să fie de cel puţin 1,50 m pe verticală măsurată de la partea de sus a CR până la piciorul şinei. 35) La intersecţiile cu liniile de tramvai adâncimea de aşezare a traseului CR în afara zonei liniilor trebuie să fie de: a) 0,30 m de la suprafaţa superioară a CR până la suprafaţa inferioară a cablului de semnalizare sau de alimentare cu energie electrică amplasat direct în pământ; b) 0,50 m de la suprafaţa superioară a CR până la cel mai de jos punct al bazei tranşeei de drenaj. 36) La intersecţiile cu liniile de tramvai CR trebuie amplasate pe întreaga lăţime a liniei şi la cel puţin 1 m dincolo de sinele extreme de pe ambele părţi ale liniei. Capetele CR trebuie închise cu dopuri de etanşare specifice pentru a împiedica înfundarea acestora. 37) La intersecţiile cu liniile de tramvai de regulă traseele CR se amplasează pe sub liniile de tramvai fără a perturba traseul, prin foraj hidraulic sau foraj orizontal dirijat. 38) La intersecţii cu linii de cale ferată, unghiul de intersecţie a direcţiei CR cu direcţia şinelor de cale ferată trebuie să fie de 90°, cu o deviaţie admisă de ± 15°. 39) La intersecţii cu linii de cale ferată distanţa dintre CR şi echipamentele feroviare trebuie să fie de cel puţin: - 2 m de semafoare, semnale, sisteme de semnalizare, clădiri şi turnuri de apă, – 10 m de la întrerupătoarele şi punctele de trecere a liniilor electrificate. 40) La intersecţii cu linii de cale ferată îmbinările CR trebuie să fie durabile şi etanşe la apă, iar orificiile la capete trebuie să fie netede şi fără muchii ascuţite. 41) La intersecţii cu linii de cale ferată, în cazul în care lungimea intersecţiei nu este mai mare de 60 m, CR trebuie să formeze un traseu neîntrerupt, fără îmbinări sub sine şi şanţuri de drenaj. În cazurile în care avem o lungime a intersecţiei mai mare de 60 m, este permisă direcţionarea traseului CR utilizând o cameră de tragere intermediară. 42) La intersecţii cu linii de cale ferată se recomandă ca traseele de CR ce trec pe sub căile ferate să fie realizate prin foraj dirijat, fără a perturba utilizarea căilor ferate. 43) La intersecţii cu linii de cale ferată trebuie amplasaţi stâlpi de marcare FO pentru traseul CR, în exterior, pe ambele părţi ale zonei şinelor de cale ferată, la o distanţă de la 10 până la 15 m de şina exterioară cea mai apropiată. 44) La intersecţii cu linii de cale ferată cotele de gabarit la intersecţia CR cu linia de cale ferată sunt prezentate în tabelul nr. 4. Tabelul nr. 4. Intersecţia CR cu linia de cale ferată
┌────┬────────────────────────┬────────┐
│Nr. │Dimensiune de bază │Distanţă│
│crt.│ │[m] │
├────┼────────────────────────┼────────┤
│ │Adâncimea verticală de │ │
│ │la suprafaţa superioară │min. │
│1 │a traversei de cale │1,50 │
│ │ferată până la suprafaţa│ │
│ │superioară a CR │ │
├────┼────────────────────────┼────────┤
│ │Adâncimea verticală de │ │
│ │la suprafaţa inferioară │min. │
│2 │a canalului de drenaj │0,50 │
│ │până la suprafaţa │ │
│ │superioară a CR │ │
├────┼────────────────────────┼────────┤
│ │Distanţa orizontală de │ │
│3 │la marginea şanţului de │0,50 │
│ │scurgere până la capătul│ │
│ │CR │ │
├────┼────────────────────────┼────────┤
│ │Distanţa orizontală de │ │
│ │la centrul suprafeţei │ │
│4 │superioare a capului │min. 3 │
│ │şinei extreme până la │ │
│ │capătul CR │ │
├────┼────────────────────────┼────────┤
│ │Adâncimea, măsurată │ │
│ │perpendicular pe pantă, │min. │
│5 │de la suprafaţa │0,80 │
│ │superioară a CR până la │ │
│ │pantă │ │
└────┴────────────────────────┴────────┘
45) La intersecţia traseului CR cu linia de cale ferată pe un viaduct sau pe un triaj de cale ferată, CR trebuie utilizată pe întreaga lăţime a pasajului superior sau a triajului feroviar. CR de pe un viaduct în care există un trotuar, trebuie aşezată sub acest trotuar. În cazul unui viaduct fără trotuar sau doar cu un canal de scurgere, CR trebuie fixat direct pe peretele viaductului sau canalului la o înălţime recomandată de cel puţin 1 m de la baza lor. Conectarea conductelor între ele trebuie să fie etanşă la apă. CR trebuie să fie realizată din conducte ignifuge, în funcţie de nivelul de pericol de incendiu al zonei. 46) La intersecţii cu linii de cale ferată adâncimea de execuţie a CR în afara căii ferate trebuie să fie de cel puţin: a) 0,30 m de la suprafaţa superioară a CR până la suprafaţa inferioară a cablului de semnalizare sau de alimentare electrică pozat direct în teren, b) 0,50 m de la suprafaţa superioară a CR până la cel mai jos punct al bazei tranşeei de drenaj sau a suprafeţei inferioare a conductei de drenare a căii ferate. 47) La intersecţii cu linii de cale ferată adâncimea de pozare a CR în zonele nearmate ale căii ferate trebuie să fie de cel puţin 1 m şi cel puţin 0,80 m pe părţile laterale ale taluzurilor terasamentelor feroviare. 48) La intersecţii cu linii de cale ferată CR trebuie să fie aşezate sub toate sinele în zona unei intersecţii cu căi ferate, fără întrerupere pe întreaga lungime a intersecţiei, astfel încât distanţa pe orizontală de extindere a conductei de subtraversare, pe fiecare parte a căii ferate, măsurată de la axa şinei exterioare, să fie de cel puţin 3 m. 49) La intersecţii cu linii de cale ferată CR trebuie să fie amplasat pe sub terasamentul de cale ferată la o adâncime suficientă astfel încât CR să fie îngropate în pământ la cel puţin 1 m pe direcţia verticală de la suprafaţa pantei terasamentului la CR cea mai apropiată de suprafaţă. 50) La intersecţii cu linii de cale ferată, în cazul condiţiilor dificile de amplasare, este permisă utilizarea unor distanţe micşorate pentru instalarea CR, numai cu acordul prealabil al administratorului căii ferate. 51) La intersecţii cu linii de cale ferată CR aşezate sub canalele de drenaj ale patului de sine trebuie să fie de o lungime suficientă astfel încât capetele conductelor de pe fiecare parte a şanţului să ajungă la cel puţin 0,50 m dincolo de marginea superioară a tranşeei. 52) La intersecţii cu linii de cale ferată, în cazul tranşeelor de canalizare neamenajate, fără secţiune clar definită, lungimea CR amenajate sub acestea trebuie să fie adaptată zonei de amplasare şi complet detaliată în proiectul tehnic de execuţie. 53) La intersecţia CR cu drenajul terasamentului de cale ferată, lungimea CR trebuie să fie cu 1 m mai mare decât lăţimea zonei de drenaj. 54) La intersecţii cu linii de cale ferată, după depăşirea terasamentelor CR trebuie aşezate în pământ cu o pantă de cel puţin 3%. Traseul CR stabilit pe pante abrupte sau ramblee cu o înclinare mai mare de 30° trebuie să fie amplasat în zig-zag până la baza pantei, cu deviaţii de cel puţin 30° faţă de traseul uzual perpendicular pe baza pantei. 55) La intersecţii cu linii de cale ferată nu se recomandă aşezarea CR pe pante, de-a lungul versanţilor şi a taluzurilor abrupte. Dacă este necesar, într-o astfel de situaţie, poziţionarea traseelor conductelor de-a lungul pantei se face cu o pantă de 3% pe lungimea traseului. În acest caz distanţa de la marginea superioară a pantei trebuie să fie de cel puţin 2 m. 56) La intersecţii cu linii de cale ferată deschiderile CR pentru traseele amplasate sub căile ferate trebuie să fie etanşate la ambele capete ale zonei intersecţiei. 57) Intersecţiile traseelor CR cu conducte pentru transportul fluidelor trebuie proiectate astfel încât să nu permită: - pătrunderea lichidelor sau gazelor în conductele CR, – creşterea temperaturii cablului cu fibră optică (sau a altor cabluri de telecomunicaţii plasate în CR) cu mai mult de 5 °C, – deteriorarea mecanică a conductelor CR şi a cablurilor deja introduse în canalizaţie, în timpul lucrărilor de întreţinere şi reparaţie a conductelor pentru transportul lichidelor şi gazelor situate în imediata vecinătate a traseului canalizaţiei. 58) La intersecţii cu conducte pentru transportul fluidelor trebuie să se ţină seama de regulile existente pentru apropierea traseelor CR de conductele de gaze, în funcţie de presiunea nominală a conductei de gaz utilizându-se distanţele menţionate în standardele şi normele în vigoare. 59) În cazul în care CR se apropie de conductele (paralelism) şi dispozitivele subterane utilizate pentru transportul de lichide sau gaze, CR trebuie amplasată cu respectarea următoarelor distanţe minime de bază: - 0,50/1,50 m - faţă de o conductă de gaze naturale de HDPE/oţel de JP şi RP (joasă şi redusă presiune: 0,05 -:- < 2 bar); – 1/2 m - faţă de o conductă de gaze naturale de HDPE/oţel, de MP (medie presiune: 2 bar); – 2/2 m - faţă de o conductă de gaze naturale de HDPE/oţel, de ÎP (înaltă presiune: 6 bar); – 1 m - faţă de o conductă principală (magistrală) de alimentare cu apă; – 0,50 m - faţă de o conductă de distribuţie a apei; – 2 m - faţă de o conductă de încălzire cu aburi; – 1 m - faţă de o conductă de apă caldă. 60) Dacă la apropierea CR de conducte pentru transportul fluidelor este imposibilă amplasarea CR la distanţele menţionate mai sus, este permisă reducerea acestor distanţe cu avizul operatorului acestor utilităţi, până la jumătate, cu condiţia să se utilizeze protecţii speciale pentru CR. La intersecţii cu conducte pentru transportul fluidelor măsurile de siguranţă specială a CR constau în utilizarea unor soluţiilor tehnice specifice caracteristicilor fluidului respectiv (ex. abur tehnologic, petrol) realizând o barieră suplimentară de separaţie. 61) La intersecţii cu conducte pentru transportul fluidelor CR trebuie amplasată cu respectarea următoarelor distanţe minime: - 0,25 m - faţă de o conductă magistrală de alimentare cu apă; – 0,15 m - faţă de o conductă de distribuţie a apei; – 0,50 m - faţă de o conductă de încălzire cu aburi; – 0,50 m - faţă de o conductă de petrol sau o conductă pentru alte fluide tehnice. 62) La intersecţii cu conducte pentru transportul fluidelor CR trebuie amplasată peste aceste conducte. Lungimea CR trebuie să depăşească zona intersecţiei, de fiecare parte, cu 1 m. 63) La intersecţii cu conducte pentru transportul gazelor naturale este obligatorie amplasarea CR sub acestea, la o adâncime de cel puţin 0,25 m faţă de conductele de gaze. 64) La intersecţii cu conducte pentru transportul fluidelor CR trebuie să fie perpendiculară, cu o abatere de max. 15° faţă de traseul acestor conducte. 65) Intersecţia traseelor CR cu alte conducte în canalele edilitare trebuie evitată. 66) În canalele tehnice edilitare în care există aducţiuni cu apă, canale de ventilaţie, conducte de canalizare menajeră şi pluvială, conducte de gaze cu o presiune de maximum 50 kPa, pot fi amenajate CR, cu condiţia ca distanţa dintre acestea şi alte conducte sau cabluri paralele să nu fie mai mică de 0,50 m. 67) Este permisă amplasarea CR în canalele edilitare în care există conducte de termoficare, cu condiţia ca distanţa dintre acestea şi tubul CR să nu fie mai mică de 0,60 m. 68) CR trebuie aşezată pe pereţi şi plafoane sau pe suporţi de susţinere. Distanţa dintre CR şi sol trebuie să fie de cel puţin 0,01 m. 69) Nu este recomandată instalarea CR în canale/tuneluri, unde temperatura depăşeşte: - 45 °C în cazul prezentei eforturilor mecanice de îndoire sau vibraţii, – 60 °C în absenţa acestora. 70) În funcţie de gradul de pericol de incendiu, CR trebuie să fie realizată din conducte ignifuge fără halogeni. 71) Intersecţia CR cu ape de suprafaţă, ape curgătoare, canale navigabile şi canale ale sistemelor de irigaţii trebuie să fie proiectată cu acordul prealabil al administratorilor căilor navigabile sau a apelor. 72) În funcţie de condiţiile locale de teren şi de rezultatele studiilor geotehnice şi a analizelor tehnice şi economice, intersecţiile CR cu ape de suprafaţă trebuie realizate folosind o metodă de dragare pentru ape cu o adâncime mai mică de 5 m, folosind echipamente plutitoare şi excavatoare sau folosind o instalaţie de foraj dirijat pe sub albia apei. 73) Traversarea apelor de suprafaţă cu o lăţime de peste 25 m cu traseele CR trebuie să fie îngropată sub cursul de apă, la o adâncime pe cât posibil constantă de 5 m, măsurată de la cel mai de jos punct al fundului albiei. În cazul pozării în albii cu terenuri compacte care nu sunt susceptibile la eroziune, se permite utilizarea unor adâncimi mai mici de îngropare. 74) La intersecţii cu ape de suprafaţă cu o lăţime de peste 25 m traseul CR trebuie amenajat pe întreaga lăţime a căilor navigabile inclusiv în zonele de protecţie la inundaţii. Adâncimea de pozare în lunci şi zone inundabile este minim 2 m. 75) La intersecţii cu ape de suprafaţă cu o lăţime de peste 25 m CR trebuie realizată într-un loc convenabil, sigur pentru durabilitatea canalizaţiei, la un unghi de 90° faţă de axa longitudinală a căilor navigabile sau râului, cu o deviaţie admisibilă de max. 15°. 76) La intersecţii cu ape de suprafaţă cu o lăţime de peste 25 m se recomandă ca CR să fie realizată la o distanţă de cel puţin 100 m de un pod peste un râu sau fluviu sau o curbă a unei căii navigabile. 77) În lacuri şi alte acumulări naturale de apă stătătoare, cu o adâncime de peste 8 m, CR trebuie pozată pe fundul acestora folosind lestări corespunzătoare. În cazul unor maluri abrupte, adâncimea de pozare nu poate fi mai mare de 2 m şi mai mică de 0,8 m. Deviaţia de la orizontală a CR realizată într-o tranşee pe fundul lacului trebuie să fie de maxim 5%. 78) La intersecţii cu căi navigabile cu o lăţime a suprafeţei apei de peste 25 m CR trebuie să fie marcată cu semne de avertizare permanente de interzicere ancorare, vizibile în mod clar din centrul căii navigabile. Aceste semne de avertizare trebuie instalate pe fiecare mal, la o distanţă de cel mult 50 m în amonte şi aval faţă de traseul CR şi trebuie să respecte cerinţele de reglementare în domeniul navigaţiei. 79) La intersecţii cu ape de suprafaţă cu o lăţime de peste 25 m la amenajarea CR trebuie protejate malurile cursurilor de apă deteriorate de lucrările de construcţie în conformitate cu cerinţele avizelor date de administratorul apelor. 80) Intersecţiile CR cu apele de suprafaţă cu o lăţime maximă de 25 m, trebuie să fie îngropate sub albie la o adâncime de cel puţin 1 m de la cel mai de jos punct al fundului acesteia curăţat de vegetaţie şi aluviuni. 81) Pentru apele de suprafaţă cu o lăţime maximă de 25 m lungimea CR trebuie să fie stabilită astfel încât capetele să se afle pe marginile permanente ale cursului de apă, cu o lungime suplimentară de cel puţin 2 m, de fiecare parte. CR trebuie etanşate cu un material special împotriva pătrunderii apei. 82) La trecerea CR pe sub marginile abrupte ale apelor de suprafaţă cu o lăţime maximă de 25 m, adâncimea de pozare se recomandă să fie mai mare de 1 m şi nu mai mică de 0,80 m măsurată perpendicular pe suprafaţa taluzurilor tranşeei. 83) Pe malurile apelor de suprafaţă cu o lăţime maximă de 25 m, traseul CR trebuie să fie asigurat şi protejat împotriva expunerii la inundaţii. 84) Intersecţia CR cu apele de suprafaţă cu o lăţime maximă de 25 m trebuie făcută într-un loc convenabil ales, sigur pentru funcţionarea CR, la un unghi de 90° faţă de axa cursului de apă sau canal, cu o deviaţie admisibilă de max. 15°. 85) Pentru apele de suprafaţă cu o lăţime maximă de 25 m distanţa dintre traseul CR şi un pod nu trebuie să fie mai mică de: - 20 m la un curs de apă cu lăţimea de peste 10 m, – 10 m la un curs de apă cu lăţimea de până la 10 m. 86) În cazul apelor de suprafaţă cu o lăţime maximă de 25 m malurile deteriorate la amenajarea CR trebuie refăcute în conformitate cu cerinţele autorităţilor de administrare a apelor. 87) Intersecţia CR cu liniile electrice aeriene trebuie proiectată la distanţe asigurând protecţia conductelor împotriva daunelor mecanice care pot apărea în timpul reparaţiei şi întreţinerii liniei electrice, precum şi asigurarea siguranţei serviciului de exploatare a reţelei de telecomunicaţii în timpul activităţilor proprii de întreţinere. 88) Intersecţia CR cu reţele subterane de energie electrică trebuie proiectată menţinând o distanţă de 0,10 m de la linia de joasă tensiune şi de 0,20 m de linia de medie şi înaltă tensiune. Aceste distanţe pot fi reduse la jumătate folosind conducte suplimentare de protecţie specială montate pe cablurile de energie. Lungimea conductei de protecţie specială utilizată trebuie să fie adaptată zonei intersecţiei, fiind de minim 2 m. 89) La intersecţia traseului CR cu sistemul de canalizare menajeră sau pluvială, distanţa verticală nu trebuie să fie mai mică de 0,30 m. 90) Tipul de BR se alege în funcţie de numărul de potenţiali abonaţi ce urmează a fi conectaţi printr-un anumit racord, având un minim recomandat de două fibre optice pentru un potenţial abonat, pentru un operator. BR trebuie finalizată către clădire cu o CTB. Dimensionarea CTB trebuie realizată în funcţie de numărul de reţele/cabluri găzduite. 91) BR trebuie proiectat din cea mai apropiată CT a CTc către clădire, pe un traseu de legătură recomandat în linie dreaptă. BR trebuie să fie introdusă prin peretele de fundaţie exterior al clădirii la o adâncime de min. 0,80 m sub nivelul terenului adiacent, de exemplu pavaj, ca în figura nr. 4. Este permisă realizarea unor arce largi în plan orizontal, de-a lungul traseului de legătură, cu o rază de cel puţin 5 m. (a se vedea imaginea asociată) Fig. 4 Introducerea unui cablu de distribuţie într-o clădire unifamilială (exemplu) 92) Locul introducerii BR trebuie să fie etanşat pe ambele părţi ale fundaţiei cu mortar de ciment sau cu o masă de bitum cauciuc. 93) La toate clădirile amplasate în localităţi în care există reţele de gaze naturale, indiferent dacă clădirile sunt sau nu alimentate cu gaze naturale, pentru evitarea pătrunderii în clădiri a eventualelor scăpări de gaze, se prevăd măsuri de etanşare la trecerile instalaţiilor de orice utilitate (încălzire, apă, canalizare, cabluri electrice, telefonice, televiziune etc.) prin pereţii subterani şi prin planşeele subsolurilor clădirilor. - potrivit normelor tehnice în vigoare, privitoare la sistemele de alimentare cu gaze naturale, astfel introducerea cablului de distribuţie din canalizaţia de branşament în clădire, prin subteran, trebuie să se realizeze folosind aşa-numita "întrerupere/disipare de gaz" în conformitate cu figura nr. 5. (a se vedea imaginea asociată) Fig. 5 Introducerea cablului în clădire folosind "întreruperea/disipare de gaz" 94) În cazul unei străzi cu parcele neconstruite, trebuie să se construiască BR până la limita parcelei. Capetele conductelor trebuie să fie etanşate cu dopuri de capăt. 95) Lungimea BR se recomandă să nu depăşească 50 m. În cazul unei lungimi mai mari, înainte de intrarea într-o clădire, la o distanţă de maxim 10 m de aceasta, se poate instala o cameră de tragere suplimentară de tip CT1 sau CFJ. 96) BR trebuie să fie realizat cu o pantă către CTc de 0,5%. 97) Într-o CTc destinată mai multor furnizori de reţele publice de comunicaţii electronice, dimensionarea BR pentru o anumită clădire trebuie realizată urmărind paşii: 1. Pentru fiecare abonat dintr-o clădire se consideră 2 fibre optice per furnizor. 2. Se prezumă posibilitatea ca un furnizor de reţea publică de comunicaţii electronice să ajungă la toţi abonaţii din clădire. 3. Pentru un furnizor se calculează necesarul de fibre optice după relaţia N = 2 * Nr(ab) unde: Nr(ab) = numărul de abonaţi din clădire, N = necesar de fibre optice per furnizor. 4.1. Pentru N ≤ 144 se dimensionează un cablu C1 care are un număr de fibre optice ≥ N, care se introduce în BR1 tubetat sau într-o tubetă din BR2. 4.2. Pentru 144 < N ≤ 288 se dimensionează două cabluri de capacitate de până la C(1) care se introduc în BR1 tubetat sau în două tubete din BR2. 5. Pentru un furnizor se alocă în BR2 sau BR1 tubetat, numărul de tubete de la pasul 4. 6. Se calculează numărul de tubete rezultat pentru numărul de furnizori consideraţi pentru clădirea respectivă. Numărul de furnizori consideraţi nu poate fi mai mic de 4 pentru localităţile cu peste 10.000 locuitori, respectiv de 2 pentru celelalte localităţi. 7. Pentru clădirea respectivă se proiectează BR1 sau BR2 sau n * BR1 sau BR2 în funcţie de rezultatul de la pasul 6. 6.2.3. CT 1) CT trebuie să fie prevăzute la capetele podurilor, subtraversărilor de străzi şi alte obstacole din teren, la intersecţii, şi în locuri unde sunt schimbări de direcţie ale traseelor, amplasate la o astfel de distanţă una de alta, încât să poată fi realizată suflarea/tragerea cablurilor în conducte. Astfel este recomandat ca pe tronsoane drepte ale CTc amplasarea CT să se facă la maxim 250 m pentru CS şi la maxim 100 m pentru CR. 2) Mărimea CT trebuie să fie adaptată secţiunii şi numărului conductelor CTc. 3) CT trebuie dimensionate astfel încât furnizorii de reţele de comunicaţii electronice să poată amplasa corect rezerve tehnologice şi conectori de cabluri de fibră optică. 4) Pe lângă CT turnate local, din beton armat, se recomandă şi utilizarea CT prefabricate din beton, răşini sau materiale termoplastice, certificate pentru utilizarea în România sau UE, cu condiţia ca dimensiunile şi caracteristicile acestora să asigure ergonomia şi siguranţa în exploatare, introducerea rezervelor de cabluri, precum şi aranjarea ordonată şi sigură a cablurilor şi a conexiunilor acestora. 5) Trebuie asigurată protecţia CT şi a DC împotriva accesului persoanelor neautorizate. 6) În interiorul CT conductele trebuie să fie grupate, etanşate şi etichetate. 7) Toate CT trebuie să fie echipate cu suporturi pentru fixarea cablurilor şi a rezervelor tehnologice de cabluri, dimensionate în funcţie cu numărul şi volumul acestora. Pentru CT din beton suporturile pot fi înglobate în pereţii acesteia la betonare, în şantier sau se vor monta ulterior, aplicaţi pe pereţii CT, la instalarea reţelelor de cabluri. 8) Prin proiect trebuie să se prevadă etanşarea zonei de contact a conductelor cu CT. Astfel, la intrările în CT, toate conductele trebuie etanşate cu mortar rezistent la apă, flexibil şi rapid. În plus, la exteriorul CT zona de acces a conductelor trebuie protejată cu dispersie hidroizolantă de bitum-cauciuc. 9) În cazul proiectării BR mai lungi de 10 m, poate fi necesară amplasarea unei CT suplimentare de mici dimensiuni, pe traseul BR, la o distanţă de maxim 10 m de clădire. 10) CT se recomandă a fi situate în locuri uşor accesibile pentru servicii de întreţinere (acces facil al vehiculului tehnic în imediata vecinătate). 11) CT trebuie amplasate de regulă pe trotuare sau în spaţiile verzi. CT nu trebuie poziţionate în faţa porţilor, intrărilor în clădiri, sub jgheaburi, în locuri de evacuare a apelor reziduale şi în locuri special amenajate ca parcări. 12) CT poziţionată în zona carosabilă din care porneşte un BR este recomandat să fie amplasată astfel încât să permită conectarea FO dintr-un vehicul tehnic parcat în apropiere, CT găzduind în acest scop rezerve tehnologice de cablu de FO care de regulă nu depăşesc 15 m. 13) Toate CT din beton trebuie să aibă o başă realizată în partea inferioară a acestora pentru a permite colectarea infiltraţiilor. Aceasta este recomandat să aibă dimensiunile de 150x150 mm pentru CT1, şi 300x300 mm pentru CT2, CT3 şi CT4, asigurându-se la execuţie o pantă de 2% a radierului CT spre başă. 14) Toate CT trebuie prevăzute cu capace (metalice sau din materiale termoplastice), dimensionate corespunzător necesarului de rezistenţă la compresiune, în funcţie de poziţia de amplasare a CT (în spaţiu verde, în carosabil sau nu etc.) şi amplasate aliniat cu suprafaţa existentă sau planificată a zonei. În spaţiile verzi capacul CT se poziţionează la 5 cm deasupra nivelului terenului. 15) Toate capacele CT trebuie să aibă un sistem antiefracţie cu posibilitate de încuiere. 16) Materialele utilizate la realizarea CT trebuie să fie conforme în ceea ce priveşte tipul, clasa şi proprietăţile cu cele specificate în documentaţia tehnică a proiectului. Materialele recomandate sunt următoarele: ● Beton având categoria cel puţin C20 / C25 pentru clasa de încărcare A15 sau C35 / 45 pentru clasa de încărcare B125 şi superioară (pentru partea superioară a CT) şi clasa C20 / C25 (pentru corpul CT), în conformitate cu SR EN 206. ● Armătura metalică pentru beton se face cu bare de oţel-beton (OB 37, PC 52 sau BST500) cu diametrul de la 6, la 18 mm, în conformitate cu SR 438. ● Agregatul mineral pentru fabricarea betonului are granulaţia de până la 16 mm - în conformitate cu standardele în vigoare. ● Fonta cenuşie pentru capacele CT, conform standardului în vigoare. ● Materiale termoplastice cum ar fi PVC-U, polietilena (PE), policarbonat, polipropilenă (PP) etc. 17) Suprafaţa exterioară a CT în contact cu pământul trebuie protejată împotriva pătrunderii apei, prin acoperire în două straturi cu compuşi hidroizolanţi bitum-cauciuc. 18) Toate părţile metalice ale CT trebuie protejate împotriva coroziunii. 19) CT trebuie amplasată în săpătură realizată aliniat cu săpătura pentru CS, CR şi BR, pe un pat de nisip compactat cu grosime de minim 10cm pentru CT1 şi CT2 şi minim 15 cm pentru CT3 şi CT4. În cazul terenului impermeabil la apă (argilă), săpătura este recomandat să fie mai adâncă în partea centrală a CT cu min. 0,50 m, pentru a se asigura colectarea eficientă a apei de infiltraţie. 20) După instalarea CT trebuie asigurată readucerea suprafeţei zonei acesteia la starea iniţială, prin acoperirea corpului CT cu pământ bine compactat în cazul zonelor verzi sau realizarea altor tipuri de pavaje. 21) Dacă proiectul presupune proiectarea unei CTc pentru instalarea mai multor reţele de comunicaţii electronice, alegerea/proiectarea CT trebuie realizată în funcţie de numărul de furnizori ce urmează a fi găzduiţi în CT şi de solicitările fiecărui furnizor privind necesităţile prezente şi previziunile de dezvoltare. 6.2.4. DC 1) Este recomandată utilizarea DC ca loc de instalare a echipamentelor active. 2) Datorită spaţiului redus din CT, premisa pentru amplasarea unui DC va fi nevoia de amplasare a mai mult de 4 conectori pe cabluri cu fibră optică într-o anumită zonă (de exemplu, la intersecţia străzilor principale - magistrale). DC permit accesul mai facil la conectori decât CT. DC trebuie să aibă o durată mare de utilizare şi trebuie să asigure gradul de protecţie minim IP54. 3) DC trebuie să fie realizat din structuri din materiale plastice sau metalice protejate împotriva coroziunii. Materialul plastic utilizat la DC (în structuri extrudate, turnate sau laminate - realizate din straturi suprapuse) trebuie să asigure stabilitate dimensională, rezistenţă mecanică şi rezistenţă la foc. 4) DC trebuie să asigure etanşeitatea împotriva umidităţii exterioare. Oţelul inoxidabil este recomandat pentru structura de susţinere şi elemente auxiliare, iar pentru carcasele destinate instalaţiilor interioare, oţelul obişnuit şi alte metale, protejate împotriva coroziunii, sunt de asemenea permise. 5) Trebuie asigurată protecţia DC împotriva accesului persoanelor neautorizate. 6) DC trebuie amplasat astfel încât acesta să ofere acces facil şi să nu restricţioneze traficul, eventual în apropierea camerelor de tragere pe care le deservesc. 7) În cazul conectării BR la infrastructura interioară a clădirilor, se utilizează un DC care trebuie să fie amplasat, pe cât posibil, în clădirea de destinaţie sau într-o nişă a acesteia. 8) Dacă proiectul presupune proiectarea unei CTc pentru instalarea mai multor reţele de comunicaţii electronice, alegerea DC trebuie realizată în funcţie de numărul de furnizori ce urmează a fi găzduiţi în DC şi de solicitările fiecărui furnizor privind necesităţile prezente şi previziunile de dezvoltare furnizate de aceştia. 9) DC extern trebuie protejat cu lac/vopsea antigraffiti. 6.2.5. Cabluri 1) Dacă proiectul presupune şi instalarea de cabluri cu fibră optică, acestea se instalează de regulă prin tehnologia de suflare în tubete. 2) În cazul cablurilor cu fibră optică montate în CFO sau TFO, toate punctele de intrare a cablurilor trebuie prevăzute cu dopuri de etanşare speciale (dedicate) pentru a realiza o hidroizolaţie corespunzătoare. 3) Cablurile cu fibră optică ce se instalează în CTc trebuie să fie de regulă conforme cu SR EN IEC 60794-3-12 pentru instalarea cablurilor în conducte sau cu SR EN 60794-5-10 pentru instalarea în microtuburi. 7. MARCAREA CANALIZAŢIEI DE TELECOMUNICAŢII 7.1. Cerinţe generale 1) Toate CTc trebuie marcate, simbolizate şi etichetate în conformitate cu prezentul normativ. 2) Pe conducte trebuie să existe inscripţii care să identifice proprietarul, la fiecare metru. 3) Camerele de tragere, dulapurile de cabluri trebuie marcate în documentaţia de proiectare cu un număr unic şi cu specificaţia tipul de element utilizat. Acest număr se va regăsi etichetat şi pe teren. 4) Numărul unic la nivelul unei localităţi, este stabilit de administratorul reţelei de canalizaţie şi transmis proiectantului reţelei pentru includere în documentaţii. 5) În toate camerele de tragere se amplasează o eticheta, pe pereţii acestora, într-un loc vizibil. 6) Etichetele de identificare ale dulapurilor se amplasează pe interiorul uşii acestora. 7) După instalarea cablurilor, trebuie amplasate etichete de identificare ale acestor cabluri, în fiecare cameră de tragere sau dulap de cabluri prin care trec. 7.2. Caracteristicile etichetelor de identificare 1) Eticheta de identificare pentru cabluri cu fibră optică va conţine sub formă text şi cod QR, cel puţin următoarele informaţii: a) proprietar; b) data de instalare: zi/lună/an; c) tip cablu 2) Eticheta de identificare pentru camera de tragere va conţine sub formă text şi cod QR, cel puţin următoarele informaţii: a) proprietar; b) an construcţie; c) tip material; 3) Eticheta de identificare pentru dulapurile de cabluri va conţine sub formă text şi cod QR, cel puţin următoarele informaţii: a) proprietar; b) an instalare; c) tip material; 7.3. Simboluri şi marcaje utilizate în proiecte Marcarea traseului reţelei de conducte pe planşe trebuie să se poată distinge pe toată lungimea acesteia. Această distincţie trebuie asigurată prin utilizarea simbolurilor şi etichetelor exterioare corespunzătoare, plasate în imediata vecinătate a traseului conductei şi prin utilizarea conductelor cu marcaje colorate, identice pentru secvenţe individuale de-a lungul întregului traseu. La pregătirea părţii desenate a documentaţiei tehnice de proiectare a canalizaţiilor trebuie utilizate următoarele simboluri şi marcaje: 1) Simbolizarea CT x - Simbolizarea poziţiei CT în planşa desenată se face printr-un dreptunghi amplasat pe [] traseul canalizaţiei, aliniat cu acesta şi însoţit de indicativul: X/A xxx, poziţionat ca în imagine, unde: X - abrevierea pentru tipul de cameretă, de exemplu CT1, CT2, etc., A - destinaţie (Tc- telecomunicaţii, Ss - sistem semaforizare, Mv - monitorizare video) xxx - număr din trei cifre care identifică unic o CT dat în cadrul proiectului de către administrator sau proiectant. Exemplu de simbolizare: CT1/Tc 011, unde: CT1 - cameră de tragere tip G, Tc 011 - pentru telecomunicaţii numărul 11, 2) Simbolizarea traseului de canalizaţie În documentaţie (planşe), conductele trebuie simbolizate cu o linie ce urmăreşte traseul canalizaţiei, un simbol CS sau CR care defineşte tipul tronsonului de canalizaţie, inscripţionat deasupra liniei, iar sub această linie un număr care defineşte lungimea canalizaţiei măsurată în metri, între centrele camerelor de tragere alăturate.
X Y X
[ ]─────[ ]
Z
unde: X - tipul de cameră de tragere Y - tipul canalizaţiei CR sau CS poziţionat peste linia traseului (cu menţionarea numărului conductelor pe diametre) Z - lungimea în m între centrele căminelor alăturate 4) Simbolizarea DC (a se vedea imaginea asociată) – dulap de cablu proiectat, s - tip şi număr Mod de simbolizare:
B xxx
───── , unde:
zz
B - abrevierea numelui cabinetului în funcţie de utilizator xxx - un număr individual din trei cifre care identifică unic cabinetul, de ex. 001, zz - tipul de dulap de cabluri Exemplu de simbolizare în planşă:
Tc 123
──────, dulapul de cabluri de telecomunicaţii, nr. 123
DC
8. CONSTRUIREA CANALIZAŢIILOR DE TELECOMUNICAŢII 8.1. Generalităţi Capitolul conţine cerinţe tehnice obligatorii şi recomandări în vederea construirii canalizaţiilor de telecomunicaţii, ca infrastructura fizică suport pentru cablurile cu fibră optică şi alte cabluri ale operatorilor de telecomunicaţii şi ale altor entităţi. 8.2. Asigurarea calităţii şi planul de verificare a canalizaţiilor 1) Verificările lucrărilor sunt efectuate în timpul construcţiei de către constructor, inspectorul de stat în construcţii, proiectant şi beneficiar. Rezultatele verificărilor şi testelor sunt înregistrate în jurnalul lucrărilor executate existent în şantier. Înscrierile din jurnalul de verificare privind testele la fazele determinante ale construcţiei sunt semnate de executant, proiectant, inspector de stat în construcţii şi beneficiar. 2) Verificarea lucrărilor executate sunt efectuate distinct, după fiecare etapă de construcţie, de către constructor şi comisia de recepţie. Verificările lucrărilor executate cuprind şi prezentarea de către constructor şi verificarea de către comisie a următoarelor documente: ● certificate de calitate a materialelor utilizate, ● documentaţia tehnică de execuţie, ● modificările tehnice de proiect apărute şi puse în operă (dispoziţii de şantier), ● procese verbale pentru fiecare fază determinantă. Rezultatul final al testelor de acceptare este constituit de procesul verbal încheiat la terminarea lucrărilor. La finalul perioadei de garanţie a lucrărilor părţile responsabile fac verificări asupra performanţelor lucrărilor executate şi încheie procesul verbal de recepţie finală a lucrărilor. 3) Program de testare a lucrărilor de execuţie la canalizaţii
┌──────────────────────┬───────────────┐
│ │Proiect tehnic │
│Subiect de testat/ ├────────┬──────┤
│verificat │de │„as │
│ │execuţie│built"│
├──────────────────────┼────────┼──────┤
│Traseu │+ │- │
├──────────────────────┼────────┼──────┤
│Adâncimea de pozare │+ │- │
├──────────────────────┼────────┼──────┤
│Volum săpătură │+ │- │
├──────────────────────┼────────┼──────┤
│Existenţă strat balast│+ │- │
│/nisip │ │ │
├──────────────────────┼────────┼──────┤
│Secţiuni de │+ │- │
│canalizaţie │ │ │
├──────────────────────┼────────┼──────┤
│Tehnologia de montaj │+ │- │
├──────────────────────┼────────┼──────┤
│Etanşare la praf şi │+ │+ │
│apă │ │ │
├──────────────────────┼────────┼──────┤
│Volum umplutură │+ │+ │
├──────────────────────┼────────┼──────┤
│Finalizarea │ │ │
│canalizaţiei în camere│+ │+ │
│de tragere │ │ │
├──────────────────────┼────────┼──────┤
│Permeabilitatea │+ │+ │
│tubului │ │ │
├──────────────────────┼────────┼──────┤
│Etanşeitatea tubului │+ │+ │
├──────────────────────┼────────┼──────┤
│Etichetarea │+ │+ │
│canalizaţiei │ │ │
├──────────────────────┼────────┼──────┤
│Readucerea suprafeţei │+ │+ │
│la starea iniţială │ │ │
├──────────────────────┼────────┼──────┤
│Evacuarea deşeurilor, │ │ │
│resturilor de │ │ │
│materiale sau │+ │+ │
│surplusului de pământ │ │ │
│rezultat din lucrări │ │ │
└──────────────────────┴────────┴──────┘
4) Efectuarea testelor/verificărilor legate de cerinţele de implementare sunt menţionate în cele ce urmează. 8.2.1. Traseul canalizaţiei Pichetarea iniţială a traseului planificat al canalizaţiei trebuie să fie făcută de un topometru autorizat, pe baza coordonatelor geodezice primite de la proiectantul canalizaţiei, imediat după predarea amplasamentului lucrărilor de către Beneficiar. Traseul trebuie marcat prin baterea ţăruşilor (picheţi) în pământ în punctele căminelor de tragere şi specificarea traseului şi zonelor care necesită protecţie specială. Axul săpăturii trebuie să coincidă cu linia marcată de topometru. Toleranţa în măsurători în raport cu traseul proiectat nu trebuie să depăşească 15 cm. Verificare: se fac măsurători prin sondaj în mai multe zone ale traseului şi se compară cu proiectul tehnic, cu avizele obţinute de la administratorii eventualelor utilităţi existente în teren. 8.2.2. Adâncimea şi metoda de pozare a conductelor Conductele trebuie pozate de principiu în linie dreaptă, atât pe orizontală, cât şi pe verticală. Nu sunt permise deviaţii ale traseelor conductelor mai mari de 5°. CFO trebuie fixate la fiecare 2 m cu bandă autoadezivă proiectată pentru aşezarea în pământ, înainte de instalarea în şanţ. Pentru canalizaţii cu mai multe conducte, se folosesc distanţiere cel puţin la fiecare 5 m de traseu de canalizaţie. Profilul longitudinal al canalizaţiei se va realiza ca în figura următoare, astfel încât aceasta să nu prezinte concavităţi ce ar determina rămânerea în conducte a apei de infiltraţie sau cea rezultată din condensarea vaporilor din aerul conţinut în interiorul acestora. (a se vedea imaginea asociată) Notă: Imaginea este preluată din "Detalii tip pentru telecomunicaţii - MTTc-ICPTTc", cu amendamentul modificării dimensiunilor precizate în conformitate cu prezentul normativ. Fig. 6. Schema cu profilul longitudinal al segmentului de canalizaţie Verificare: se va măsura adâncimea la fiecare 10 m lungime de săpătură şi la toate intersecţiile cu alte utilităţi existente. Se va examina modul în care conductele sunt pozate în tranşee şi distanţa faţă de celelalte utilităţi la intersecţiile sau apropierea de acestea. Se recomandă instalarea CFO în tranşee doar după ce se verifică adâncimea şi se documentează cu fotografii relevante sau cu alte tehnici similare, gen scanare 3D, cât mai des posibil şi mai ales la intersecţiile cu alte utilităţi existente. 8.2.3. Săpătura deschisă Pentru lucrările de terasamente (din pământ) se vor realiza în conformitate cu standardele SR EN 16907 Terasamente, părţile: 1, 3 şi 5. Săpăturile pot fi demarate numai după securizarea zonei, în conformitate cu proiectul de organizare a traficului aprobat de administratorul drumului în zona de lucrări care se efectuează. Toate săpăturile trebuie să fie securizate/îngrădite şi marcate vizibil. Pregătirea suprafeţei Lucrările încep cu pregătirea suprafeţei pe traseul stabilit al canalizaţiei. Suprafaţa cu pavaj, dale din beton, piatră cubică sau materiale similare este dezasamblată manual, punând materialele recuperate în depozit pentru refolosire la finalizarea lucrărilor. În cazul lucrărilor de tăiere sau spargere mecanice, pentru a reface trotuarul trebuie utilizate tehnologii şi materiale noi. Trotuarul din asfalt poate fi tăiat cu discul diamantat sau cu scule de mână. Lăţimea benzii de pavaj eliminată rezultă din suprafaţa proiectată, configuraţia canalizaţiei şi adâncimea de pozare a conductelor. Lăţimea decupată trebuie să fie în conformitate cu documentaţia de tăiere, spargere şi refacere a pavajului aprobată de administratorul drumului. Verificare: inspecţia vizuală a lucrărilor de desfacere a pavajului şi metoda de fixare a plăcilor de pavaj sau a altor materiale rezultate de la aceasta. Săpătura manuală Muncitorii care lucrează la săpături trebuie să fie suficient de distanţaţi astfel încât, atunci când aruncă pământ cu lopata sau sparg pământul cu târnăcopul, niciun alt muncitor sau trecător să nu fie lovit. Săpăturile trebuie realizate în straturi succesive. Adâncimea şi lăţimea săpăturilor depind de numărul şi diametrul conductelor din strat şi de numărul de straturi din sistemul de canalizaţie. Pereţii săpăturilor mai adânci de 1 m sau în zone cu posibile şocuri şi vibraţii mecanice, de exemplu, de la vehiculele din apropiere, trebuie să fie sprijinite prin realizarea unor taluzuri cu pante stabile, calculate în funcţie de parametrii geotehnici ai terenului sau prin utilizarea unor structuri de sprijin (sprijiniri simple din lemn sau metalice) proiectate în conformitate cu prevederile normativului privind proiectarea geotehnică a lucrărilor de susţinere, indicativ NP 124-2010, aprobat prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi turismului nr. 2.689/29.12.2010, denumit în continuare NP 1242010. Pentru săpăturile cu adâncimi mici, pe care terenul se poate menţine stabil la verticală se poate realiza săpătura fără sprijinire, cu condiţia demonstrării prin calcul geotehnic a stabilităţii peretelui vertical nesprijinit pe durata de menţinere deschisă a excavaţiei. Pentru excavaţiile care au adâncime peste înălţimea la care peretele vertical nesusţinut îşi poate menţine stabilitatea se vor prevedea sisteme de sprijinire adaptate terenului din amplasament şi dimensiunilor excavaţiei, în conformitate cu NP 124-2010. Atunci când săpătura coboară sub nivelul apei subterane se vor prevedea sisteme de epuizment direct sau indirect, în conformitate cu prevederile normativului privind proiectarea geotehnică a lucrărilor de epuizmente, indicativ NP 134-2014, aprobat prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice nr. 995/24.06.2014. Excavaţia trebuie realizată în straturi de 20-30 cm grosime. Verificare, inspecţie vizuală a săpăturii, măsurarea adâncimii şi lăţimii săpăturii atât la nivelul terenului cât şi la nivelul inferior al şanţului şi compararea cu documentaţia tehnică. Săpătura mecanizată Săpăturile pentru canalizaţii pot fi efectuate mecanizat, utilizând excavatoare numai acolo unde terenul şi condiţiile de siguranţă pentru alte utilităţi subterane preexistente o permit. Înainte de a începe săpăturile, trebuie: ● verificată starea tehnică a excavatorului, ● verificată calificarea şi priceperea operatorului excavatorului, ● echipaţi muncitorii din zonă cu căşti de protecţie, ● cunoscute locurile de coliziune (apropiere sau intersecţie) cu reţelele de utilităţi din teren. Se recomandă efectuarea de sondaje (în zone indicate în proiect) pentru identificarea şi localizarea traseelor utilităţilor existente în vederea evitării oricăror situaţii periculoase. Toate sondajele pentru localizarea utilităţilor existente se fac exclusiv manual. De asemenea se pot realiza şi investigaţii geofizice nedistructive (georadar) Prevederile legate de sprijinirea pereţilor săpăturii sunt aceleaşi ca la săpătura manuală. Verificare: inspecţie vizuală a săpăturii, măsurarea adâncimii şi lăţimii de excavare şi compararea cu documentaţia tehnică. Nivelarea şi stabilizarea bazei săpăturii Înainte de a instala conductele în tranşee, baza săpăturii trebuie să fie nivelată şi finisată în conformitate cu panta specificată în proiectul tehnic. Zonele discontinue din baza săpăturii rămase după extragerea de bolovani, fundaţii, rădăcini groase etc., trebuie umplute cu nisip, nivelate şi compactate. Grosimea stratului de balast de la bază în săpătură clasică este pentru tipul de canalizaţie CS de 10 cm, şi pentru canalizaţiile tip CR de 15 cm, iar pentru tehnologia mini-şanţ de 5 cm. Verificare: inspecţie vizuală a nivelului inferior al săpăturii, nivelarea şi compactarea balastului de pozare. Se recomandă documentarea lucrărilor prin fotografiere înainte de instalarea conductelor. Intersecţia cu alte utilităţi sau obstacole de pe traseu Mai întâi, trebuie localizate zonele în care canalizaţia construită se va intersecta cu obstacole (copaci, podeţe, canale, rigole etc) sau alte utilităţi existente în teren pentru a evita deteriorarea accidentală a acestora în timpul săpăturilor. Lucrările de excavaţii în aceste zone trebuie efectuate manual, folosind lopeţi şi dezgheţare artificială locală a terenului pe timp de iarnă. În cazul intersecţiilor cu alte utilităţi existente lucrările trebuie efectuate sub supravegherea tehnică a administratorilor utilităţilor aferente. După identificarea acestor zone, înainte de a începe săpăturile, se recomandă verificarea traseului săpăturii proiectate printr-o tehnologie nedistructivă (georadar) şi cu un detector de metale pentru a semnaliza orice obiect metalic care nu este specificat în documentaţia tehnică sau în avizele obţinute. Verificare: comparaţie permanentă cu proiectul tehnic. Manevrarea echipamentelor/obiectelor întâlnite la intersecţii Intersecţiile canalizaţiei cu alte utilităţi existente trebuie făcute în conformitate cu prevederile proiectului tehnic. În timpul săpăturilor, conductele, cablurile şi conectoarele întâlnite pe teren trebuie protejate sau susţinute provizoriu conform instrucţiunilor administratorului acestora, iar pe cablul de alimentare cu energie electrică trebuie să se plaseze un semn de avertizare a prezentei energiei electrice. De regulă poziţia CTc se preconizează să fie deasupra altor utilităţi existente. În cazul cablurilor de alimentare cu energie, a cablurilor de telecomunicaţii sau a conductelor întâlnite în săpături neaşteptat, lucrările de săpare trebuie întrerupte şi se va trece la protejarea conductelor sau cablurilor întâlnite. Soluţia tehnică în aceste situaţii este în responsabilitatea proiectantului care realizează asistenţa tehnică a constructorului pe şantier. Dacă se găseşte gaz natural în săpătură, şanţul trebuie să fie părăsit imediat, asigurat cu bariere şi trebuie alarmat de urgenţă administratorul reţelei de gaze. Lucrările pot fi începute numai după stabilirea soluţiei tehnice în zona respectivă, înlăturarea cauzelor defecţiunii şi confirmarea faptului că gazul a dispărut. Verificare: comparaţie permanentă cu proiectul tehnic. 8.2.4. Strat suport din balast pentru canalizaţii Conductele trebuie pozate pe baza tranşeei pe un strat nivelat şi compactat de balast sau nisip cu grosimea de 5 cm pentru mini-şanţ, de 10 cm pentru CS sau de 15 cm pentru CR. Stratul suport are ca scop nivelarea bazei tranşeei, astfel încât variaţia de adâncime să nu fie mai mare de 5 cm pe o lungime de 3 m. Nisipul trebuie să fie aşezat în strat uniform şi compactat corespunzător pentru evitarea tasărilor neuniforme ulterioare. Ca material de umplere în zona conductei se va utiliza nisip sau balast cu granulaţia de maxim 20 mm. Conductele în plan orizontal şi vertical trebuie separate cu distanţiere şi un pat de nisip cu grosimea de 5 cm. Verificare: măsurarea adâncimii stratului de balast şi verificarea nivelării şi compactării. 8.2.5. Pregătirea pentru instalare a conductelor Conectarea conductelor (CFO, TFO) între ele trebuie făcută cu ajutorul unor fitinguri şi tehnologii specifice. Conexiunile trebuie făcute întotdeauna într-o cameră de tragere. Este permisă conectarea CFO în afara camerei de tragere numai în cazuri justificate, rezultate din soluţiile de proiectare sau din imposibilitatea de a amplasa o cameră de tragere. Canalizaţia trebuie aşezată de-a lungul săpăturii pe teren, folosind dispozitive de transport sau manual. Verificare: inspecţie vizuală a conexiunilor conductelor. 8.2.6. Montarea conductelor în săpătură Conductele aşezate pe întreaga lungime a săpăturii nu trebuie să se intersecteze sau să se mixeze cu conducte adiacente în niciun loc. Pentru a facilita distingerea segmentelor individuale, este recomandat să se utilizeze conducte având diferite culori, menţinute pentru o conductă dată pe toată lungimea segmentului de canalizaţie. Conductele de CS şi/sau CR se amplasează la distanţă de 5 cm unele de altele, folosind în acest scop distanţiere pentru conducte. Culorile conductelor utilizate la montaj trebuie să respecte documentaţia tehnică. Se recomandă introducerea unui cablu de semnal de localizare în acelaşi timp cu CFO. Verificare: inspecţie vizuală a poziţionării conductelor. 8.2.7. Umplerea săpăturii în zona canalizaţiei Reumplerea şanţurilor trebuie realizată în straturi. Umplerea iniţială se realizează cu pământ, conform specificaţiilor din tabelul nr. 5, în straturi de aproximativ 25-30 cm care trebuie compactate mecanic pentru a obţine gradul de compactare solicitat prin caietul de sarcini din proiectul tehnic. Criteriile pe baza cărora se aleg materialele adecvate pentru umplerea tranşeei pe lateralele conductei şi primul strat de deasupra generatoarei conductei, sunt bazate pe necesitatea obţinerii unui pat de pozare adecvat, în vederea obţinerii unei deformaţii iniţiale şi ulterioare cât mai mici şi implicit a îndeplinirii condiţiei de permisivitate (menţinere a formei secţiunii conductei). Tipul de material de umplere adecvat este cel cu particule de dimensiune maximă de 10 % din diametrul nominal al conductei şi maxim 20 mm.
┌──────────┬───────────┬───────────────┐
│ │Diametru │ │
│Material │particule │Recomandat │
│ │(mm) │ │
├──────────┼───────────┼───────────────┤
│Pietriş, │8-22, 4-16,│maxim 5-20% │
│piatra │8-12, 4-8 │particule de 2 │
│spartă │ │mm │
├──────────┼───────────┼───────────────┤
│ │ │maxim 5-20% │
│Pietriş │2-20 │particule de │
│ │ │0,20 mm │
├──────────┼───────────┼───────────────┤
│Nisip, │ │maxim 5 % │
│pietriş de│0,2-20 │particule de │
│râu │ │0,02 mm │
└──────────┴───────────┴───────────────┘
Tabel nr. 5. Materiale de umplere Realizarea gradului de compactare impus depinde de rigiditatea sistemului pat de pozare - conductă şi de îndeplinirea condiţiei de deformaţie < 5%. Aceste condiţii de regulă se realizează cu valori ale gradului de compactare cuprinse între 85% şi 90% faţă de densitatea optimă din încercarea Proctor, în funcţie şi de materialele utilizate. Trebuie avută în vedere utilizarea compactării manuale în zona conductei, după care se poate trece la compactarea mecanică. Conductele tip multistrat, cu peretele corugat, comparativ cu cele cu peretele lis se comportă mult mai bine chiar şi în cazul neconformităţilor de execuţie pe parcursul lucrărilor de pozare referitoare la materialul de pozare, granulaţia constantă, indicele de compactare etc. Verificare: control vizual al umpluturii în straturi individuale, verificarea gradului de compactare a umpluturii conform caietului de sarcini al acestei operaţiuni. 8.2.8. Reconstrucţia zonei săpăturii şi readucerea suprafeţei la starea iniţială Săpăturile trebuie reumplute într-un singur ciclu de lucru, după aşezarea întregului şir de conducte între două sau mai multe camere de tragere, după verificarea şi acceptarea pentru acoperire. La jumătatea adâncimii (aprox. 40 cm) în şanţ se va amplasa bandă de avertizare din polietilenă. Vara, când temperatura în pământ la o adâncime de 1 m este semnificativ mai mică decât temperatura conductelor de polietilenă din şantier, reumplerea tranşeelor cu conducte instalate se recomandă a fi realizată în două etape: în primă etapă, un strat de nisip de 10 cm, iar după 24 de ore, după ce conductele s-au răcit în pământ, săpătura trebuie completată până la suprafaţă. Conductele din polietilenă trebuie montate la o temperatură mai mare de -5 °C. Dacă este necesar să se efectueze lucrări la o temperatură mai scăzută, se va asigura precondiţionarea conductelor prin încălzirea adecvată a colacilor sau tamburilor. La temperaturi reduse nu este permisă aruncarea, lovirea şi acoperirea conductelor cu bulgări de pământ îngheţat. Umplerea la nivelul terenului poate fi făcută cu materialul pământos disponibil pe amplasament, dar acesta nu trebuie să conţină mai mult de 10% pământ cu granulaţia de 10 ÷ 15 mm. Pentru a evita tasarea umpluturii în viitor, acest material trebuie atent compactat, până la un grad de compactare de 0,95 ÷ 0,98, în conformitate cu prevederile caietului de sarcini. Gradul de compactare al umpluturii trebuie verificat în conformitate cu cerinţele caietului de sarcini al proiectului şi reglementările tehnice pentru lucrările de terasamente în conformitate cu SR EN 16907-5. Un document privind determinările gradului de compactare a umpluturii trebuie permanent păstrat pentru verificare în şantier şi ulterior anexat la documentaţia "as built" a lucrării executate. După reumplerea săpăturilor, suprafaţa afectată anterior trebuie să fie readusă la starea iniţială, iar zonele verzi trebuie să fie restaurate. Componentele deteriorate de pavaj nu trebuie utilizate pentru refacerea suprafeţei. Reconstruirea pavajului se va realiza în conformitate cu cerinţele cuprinse în proiectul tehnic. Verificare: inspecţie vizuală a compactării terenului şi restaurare a suprafeţei. Verificarea rapoartelor privind determinarea gradului de compactare a umpluturii. 8.2.9. Construirea canalizaţiei CR Se recomandă ca subtraversările de carosabil să fie făcute fără a perturba suprafaţa, prin foraje orizontale sau foraj dirijat, ţinând cont de condiţiile locale de teren şi de costurile de construcţie. În cazul construcţiei reţelei în timpul reparaţiilor sau construcţiei şoselei, conductele trebuie să fie instalate într-o săpătură deschisă. Stratul de acoperire al conductelor cu cabluri vechi cu manta de plumb, nu trebuie să fie mai subţire de 10 ori diametrul acestora şi niciodată mai puţin de 1 m. Este recomandat ca, dacă este posibil, conductele în acest caz să formeze o secţiune continuă fără conexiuni. Dacă acest lucru nu este posibil, segmentele de conductă livrate pe şantier trebuie să fie conectate prin sudare, astfel încât să menţină o secţiune interioară continuă şi etanşă a conductei. Pentru realizarea canalizaţiilor CR se recomandă utilizarea tehnicilor de foraj orizontal sau dirijat în conformitate cu prevederile standardului ITU-T-L.38 (09/99). Tehnicile de foraj orizontal sau dirijat sunt utilizate pentru instalarea fără săpătură deschisă a tuburilor, conductelor şi cablurilor. Traseul poate fi orizontal sau curbat treptat, iar direcţia capului de foraj poate fi ajustată în timpul forajului pentru a ocoli obstacole sau a subtraversa străzi, râuri sau căi ferate. Forajul poate fi realizat între puţurile de lansare şi recepţie pre-excavate sau direct de la suprafaţă la un unghi de penetrare mic. Instalarea conductei sau tubului se realizează uzual în două etape. În prima etapă se realizează un foraj pilot prin împingerea unui cap de foraj de-a lungul traseului necesar şi apoi se realizează o supralărgire a acestuia la diametrul corespunzător pentru a se putea introduce conducta sau tubul. În condiţii dificile de teren sau în care diametrul final necesar este mare, pot exista una sau mai multe treceri de supralărgire intermediară în timpul cărora diametrul forajului creşte progresiv. În timpul etapei a doua, de tragere înapoi, conducta este ataşată la capul de foraj prin intermediul unui conector şi este trasă prin forajul lărgit, pe măsură ce capul de foraj este retras. Avantajele tehnologiei fără săpătură deschisă sunt din ce în ce mai apreciate, aceasta fiind recomandată în situaţiile unde se doreşte diminuarea impactului de mediu, a costurilor sociale ale perturbării traficului, de exemplu la drumuri şi a costurilor lucrărilor de execuţie, costul forajului dirijat fiind mai scăzut decât cel al săpăturii deschise în multe situaţii. 8.2.10. Introducerea conductelor în camera de tragere Conductele trebuie să fie fixate în peretele camerei de tragere cu un "dop" din beton montat pe peretele de acces în camera de tragere. Trebuie utilizate mortare de ciment elastice rezistente la apă, cu priză rapidă. CFO trebuie să fie: ● montate pe suporturi în conformitate cu profilul proiectat şi fixate permanent cu cleme de oţel inoxidabil. Pentru fixarea CFO, se pot folosi bride din plastic pentru utilizare la exterior, ● etanşate în peretele camerei de tragere sau CP cu mortar de ciment elastic respectiv masă de bitum-cauciuc (mastic). Cerinţe pentru instalarea conductelor de protecţie în camera de tragere: ● acestea trebuie tăiate la o distanţă de 3-5 cm de perete, în interiorul camerei, ● trebuie etanşate la capăt cu dopuri de capăt, ● trebuie etanşate în peretele camerei cu mortar de ciment elastic sau masă de cauciuc bitum. Verificare: inspecţia metodei de instalare a conductelor şi a cablului de localizare în fiecare cameră de tragere, verificarea etanşărilor, a etichetării conductelor şi a respectării documentaţiei tehnice. 8.2.11. Asigurarea menţinerii formei conductelor Conductele canalizaţiei trebuie pozate corect tehnologic pe toată lungimea segmentului de canalizaţie pentru asigurarea neobturării conductelor şi a modificării sub 5% a formei acestora prin compresiuni din exterior (ovalizare prin strivire). Verificare: Împingerea sau tragerea prin toate conductele a unui calibru de control cu un diametru de cel puţin 90% din diametrul interior al conductei. Pentru CFO, TFO şi MTFO se poate trage cordonul de lansare pentru introducerea cablurilor cu fibră optică. 8.2.12. Asigurarea etanşeităţii conductelor După asamblarea secţiunilor de CTc, trebuie efectuat testul de etanşeitate a tuturor secţiunilor asamblate. Verificare: Încercarea de etanşeitate pneumatică se face prin presurizarea conductei la o presiune de 1 MPa, care trebuie menţinută pentru o perioadă de 12 ore. Scăderea sau creşterea presiunii nu trebuie să depăşească 10% (poate fi cauzată de o modificare a temperaturii segmentului de conductă). Trebuie întocmit un raport conţinând rezultatele testelor de etanşeitate realizate. Raportul trebuie să fie ataşat la documentaţia "as built" a lucrărilor executate. 8.2.13. Marcaj şi etichetare În documentaţia tehnică "as built" a CTc, marcajele trebuie realizate longitudinal şi transversal pe traseul acesteia, menţionând: ● traseul conductei, ● amplasarea camerelor de tragere, locurile de conectare a conductelor de polietilenă ● punctele de schimbare a direcţiei conductelor. Măsurătorile trebuie făcute faţă de instalaţiile sau obiectele deja existente pe teren. În toate camerele de tragere trebuie să fie ataşate etichetele de identificare în conformitate cu documentaţia de proiectare. Etichetele agăţate se ataşează la 15-20 cm sub capacul căminului într-un loc vizibil după deschiderea capacului. Verificare: examinarea fiecărei camere de tragere, comparaţie cu documentaţia tehnică. 8.3. Asigurarea calităţii şi planul de verificare a camerelor de tragere 1) Verificările lucrărilor sunt efectuate în timpul construcţiei de către constructor, inspectorul de stat în construcţii, proiectant şi beneficiar. Rezultatele testelor sunt înregistrate permanent în jurnalul lucrărilor executate existent în şantier. Înscrierile din jurnalul de verificare privind testele la fazele determinante ale construcţiei sunt semnate de executant, proiectant, inspector de construcţii şi beneficiar. 2) Verificarea lucrărilor executate sunt efectuate distinct după fiecare etapă de construcţie de către constructor şi comisia de recepţie şi cuprind şi prezentarea de către constructor a următoarelor documente: ● certificate de calitate a materialelor utilizate, ● documentaţia tehnică de execuţie, ● modificările tehnice de proiect apărute şi puse în operă (dispoziţii de şantier), ● procese verbale pentru fiecare fază determinantă. Rezultatul final al testelor de acceptare este constituit de procesul verbal încheiat la terminarea lucrărilor. 3) Programul de testare a camerelor de tragere
┌──────────────────────┬───────────────┐
│ │Proiect tehnic │
│Subiect de testat/ ├────────┬──────┤
│verificat │de │„As │
│ │execuţie│built"│
├──────────────────────┼────────┼──────┤
│Localizare │+ │+ │
├──────────────────────┼────────┼──────┤
│Adâncimea de instalare│+ │+ │
├──────────────────────┼────────┼──────┤
│Volum săpătura │+ │- │
├──────────────────────┼────────┼──────┤
│Radierul din balast │+ │- │
├──────────────────────┼────────┼──────┤
│Instalarea şi │ │ │
│asamblarea elementelor│+ │+ │
│prefabricate │ │ │
├──────────────────────┼────────┼──────┤
│Fixarea suporturilor │+ │+ │
│de conducte │ │ │
├──────────────────────┼────────┼──────┤
│Sigilare la │ │ │
│contaminanţi (inclusiv│+ │+ │
│capac interior) │ │ │
├──────────────────────┼────────┼──────┤
│Volum umplutura şi │+ │+ │
│refacerea suprafeţei │ │ │
├──────────────────────┼────────┼──────┤
│Etichetare │+ │+ │
├──────────────────────┼────────┼──────┤
│Etichetarea │+ │+ │
│canalizaţiei │ │ │
├──────────────────────┼────────┼──────┤
│Identificarea şi │ │ │
│etichetarea │+ │+ │
│conductelor │ │ │
└──────────────────────┴────────┴──────┘
8.3.1. Localizare Conform documentaţiei tehnice localizarea trebuie realizată de un topometru autorizat pe baza proiectului tehnic. Verificare: comparaţie cu proiectul tehnic. 8.3.2. Adâncimea de instalare La finalizarea lucrărilor, partea superioară a corpului camerei de tragere trebuie să fie la aceeaşi cotă cu cea a zonei înconjurătoare sau a pavajului, pentru zonele pavate. Atunci când se instalează camere de tragere în zone verzi, partea superioară a acesteia trebuie să fie situată la 5 cm deasupra nivelului pământului. Verificare: inspecţie vizuală a înălţimii ramelor şi a capacelor camerei de tragere. 8.3.3. Săpătura Realizarea camerelor de tragere se recomandă să fie făcută simultan cu dispunerea conductelor canalizaţiei în subteran. Ca şi săpătura pentru conductele canalizaţiei, săpătura pentru camerele de tragere poate fi realizată manual sau mecanic folosind excavatoare. În funcţie de dimensiunea camerei de tragere şi de tehnologia de execuţie, se stabilesc dimensiunile săpăturilor pentru aceasta, întotdeauna mai adâncă decât pentru conducte. De aceea aceste săpături necesită o protecţie eficientă împotriva surpărilor de maluri. Excavaţia trebuie semnalizată şi asigurată corespunzător în conformitate cu proiectul de organizare de şantier. Partea inferioară a săpăturii trebuie să fie nivelată şi compactată. În funcţie de categoria pământuri, de tipul de cameră de tragere şi de cerinţele proiectului tehnic, umplutura trebuie să fie făcută din nisip, pământ cernut sau pietriş, şi eventual se consolidează pământul cu beton slab (de exemplu, clasa B10). Adâncimea săpăturii (nivelul fundului camerei de tragere în raport cu nivelul specific al suprafeţei pământului) trebuie determinată de fiecare dată pe baza dimensiunilor reale ale elementelor camerei de tragere, asigurării pantelor canalizaţiei specificate în documentaţie tehnică şi coordonatelor topografice ale traseului. Imediat sub poziţia proiectată a jompului camerei de tragere, trebuie săpat un şanţ de aprox. 40 cm adâncime pentru camerele tip CT1 şi CT2 şi de aproximativ 60 cm pentru camerele tip CT3 şi CT4 ce va fi umplut cu pietriş compactat ce va asigura drenarea eventualelor infiltraţii. Verificare: Comparaţie cu documentaţia tehnică şi inspecţie vizuală a săpăturii pentru camerele de tragere. 8.3.4. Strat suport din balast Corpul camerei de tragere trebuie aşezat în partea inferioară a săpăturii pe un strat de balast de 10-15 cm, format din nisip compactat sau pământ fin cernut. Pământurile slabe, pietrele, resturile vegetale trebuie să fie îndepărtate din partea de jos a săpăturii camerei de tragere şi înlocuite cu nisip sau balast compactat corespunzător. Verificare: Măsurarea grosimii stratului de balast se face cu o precizie de +/- 5 cm. 8.3.5. Asamblarea componentelor camerei de tragere Asamblarea (asamblarea şi instalarea elementelor prefabricate din beton, fixarea suporturilor, montarea plăcii de suprafaţă şi asamblarea capacului interior suplimentar) trebuie efectuată conform instrucţiunilor producătorului şi/sau conform proiectului tehnic de detaliu al CT. După pichetarea zonei de instalare, realizarea săpăturii la dimensiunile potrivite pentru tipul de cameră de tragere, urmează pregătirea bazei săpăturii şi se trece la montarea, turnarea sau asamblarea camerei de tragere. Camerele de tragere prefabricate din beton armat sunt instalate folosind o macara adecvată. Este important să fie stabilită poziţia şi orientarea CT în raport cu direcţia conductelor. După montarea corpului camerei de tragere, se introduc conductele în interiorul său şi se fixează pe suporturi. În lipsa unor suporturi prefabricate, acestea trebuie realizate la faţa locului. Suporturile trebuie să fie realizate din profil laminat din oţel zincat. Fixarea se face cu mortar de ciment cu fixare rapidă în peretele camerei de tragere. CFO sunt introduse în camera de tragere prin orificii de regulă perforate în peretele din beton al camerei de tragere, în şantier. După introducerea conductelor, spaţiul rămas liber trebuie sigilat cu un mortar de ciment flexibil, impermeabil. În exteriorul camerei de tragere, locul de intrare a conductelor trebuie protejat cu un compus bitum-cauciuc aplicat în două straturi. Partea superioară a camerei de tragere constituită din placa din beton armat, cadrul metalic încastrat în ea şi un capac, se montează pe corpul camerei de tragere. În cazul canalizaţiilor de comunicaţii prin fibră optică este recomandată şi utilizarea camerelor de tragere realizate din materiale plastice PVC-U, PE(polietilenă), PP(polipropilenă) etc., cu condiţia asigurării volumelor interioare necesare (camere magistrale sau de branşament similare diverselor tipuri de camere de tragere din beton) condiţiilor de instalare a cablurilor de fibră optică şi mai apoi de operare a reţelelor de telecomunicaţii. Verificare: inspecţie vizuală a instalării camerei de tragere şi comparare cu instrucţiunile de instalare ale producătorului acestora. Este foarte important să se verifice îmbinarea elementelor componente ale camerelor de tragere, în special a cadrului ramei capacului cu corpul camerei de tragere pentru asigurarea etanşării. 8.3.6. Reumplerea săpăturii şi refacerea suprafeţei După verificarea corectitudinii amplasării şi executării corecte a canalizaţiei se procedează la reumplerea săpăturii din exteriorului camerei de tragere şi compactarea pământului. Materialul de umplere trebuie să fie pământ cernut pentru a îndepărta pietrele cu diametrul mai mare de 15 mm. Excesul de pământ rezultat trebuie transportat la un depozit stabilit anterior. Reumplerea săpăturii trebuie făcută în straturi de aproximativ 30 cm grosime, urmată de compactarea corespunzătoare a umpluturii pentru a obţine un grad de compactare de 0,95 - 0,99. După finalizarea lucrărilor, zona din jurul camerei de tragere trebuie să fie nivelată şi îngrijită, iar suprafeţele pavate să fie readuse la starea iniţială. Verificare: inspecţia vizuală a umplerii săpăturii şi readucerea suprafeţei la starea iniţială. 8.3.7. Etichetarea camerei de tragere O etichetă de marcaj cu numărul unic al camerei de tragere din proiect trebuie să fie fixată pe corpul camerei de tragere cu vopsea de culoare roşie în conformitate cu documentaţia tehnică. Verificare: Comparaţia etichetării cu proiectul tehnic. 8.4. Asigurarea calităţii şi planul de verificare a dulapurilor de cabluri 1) Verificările lucrărilor sunt efectuate în timpul construcţiei de către constructor, inspectorul de supraveghere, proiectant şi beneficiar. Rezultatele testelor sunt înregistrate în jurnalul lucrărilor executate existent în şantier. Înscrierile din jurnalul de verificare privind testele la fazele determinante ale construcţiei sunt semnate de executant, proiectant, inspector de construcţii şi beneficiar. 2) Verificarea lucrărilor executate sunt efectuate distinct după fiecare etapă de construcţie de către constructor şi comisia de recepţie, şi cuprind şi prezentarea de către constructor a următoarelor documente: ● certificate de calitate a materialelor utilizate, ● documentaţia tehnică de execuţie, ● modificările tehnice de proiect apărute şi puse în operă (dispoziţii de şantier), ● procese verbale pentru fiecare fază determinantă. Rezultatul final al testelor de acceptare este constituit de procesul verbal încheiat la recepţia lucrărilor. 4) Testarea şi verificarea se realizează pentru următoarele cerinţe: 8.4.1. Amplasamentul Dulapul de cabluri trebuie amplasat într-un loc care să nu restricţioneze traficul şi să ofere acces facil la acesta. Dulapurile de cabluri trebuie amplasate lângă sau pe camere de tragere corespunzătoare dimensiunii acestora. Dulapurile cu cabluri pot fi amplasate în clădiri sau în nişele existente în pereţii acestora. Structura metalică de susţinere a dulapurilor trebuie să fie legată la pământ. Localizarea exactă a dulapului trebuie realizată de un topometru autorizat pe baza coordonatelor prezentate în proiectul construcţiei. Verificare: comparaţie cu documentaţia tehnică. 8.4.2. Instalarea dulapului de cabluri Dulapurile de cabluri din punctele individuale de acces ale reţelei de comunicaţii trebuie instalate conform detaliilor din proiectele de execuţie (tipuri de dulap, ansamblu). Dulapul de cabluri este aşezat pe o cameră de tragere instalată dedesubt sau pe o fundaţie simplă din beton construită la nivelul terenului. Orientarea dulapului trebuie să fie strict verticală, iar poziţia de instalare trebuie să asigure ca uşile cabinetului să se deschidă complet. După obţinerea poziţionării corecte, dulapul este fixat permanent cu prezoane de fixare înglobate în fundaţie sau în placa de deasupra camerei de tragere aferente. Deschiderile de trecere în baza dulapului de cabluri trebuie să fie etanşate cu dopuri adaptate la diametrul conductelor. Dulapul de cabluri trebuie să fie prevăzut cu sistem anti-efracţie. Verificare: comparaţie cu documentaţia tehnică şi verificarea poziţiei de montaj cu nivela. 8.4.3. Marcarea dulapului de cabluri Conform documentaţiei tehnice eticheta trebuie amplasată permanent pe interiorul uşii dulapului şi pe corpul lui în exterior. Verificare: comparaţie cu documentaţia tehnică. 8.5. Proiectul tehnic de execuţie actualizat la data finalizării lucrărilor "as built" 8.5.1. Principii generale Proiectul tehnic de execuţie actualizat la data finalizării lucrărilor- "as built", al reţelei de canalizaţie executată trebuie să conţină toate informaţiile referitoare la canalizaţia realizată şi este transmis investitorului după finalizarea construcţiei, cel târziu la data recepţionării lucrărilor. Partea de documentaţie privind traseul realizat trebuie să fie pregătită sub forma unei documentaţii tehnice separate ce include toate modificările puse în operă în timpul execuţiei lucrărilor faţă de proiectul iniţial. Realizarea acestei documentaţii este recomandat să fie efectuată de constructor în mod continuu, pe măsură ce construcţia progresează, şi să fie supervizată de dirigintele de şantier ca reprezentant al beneficiarului şi verificată de inspectorul de stat în construcţii. Documentaţia trebuie să reflecte etapele menţionate în jurnalul de construcţii. Anexe la documentaţia tehnică "as built" trebuie să fie şi protocoalele încheiate cu proprietarii zonei ocupate temporar de şantier şi procesele verbale de recepţie pe etape şi toate înregistrările aferente (fotografii, filme etc.) care să confirme corectitudinea realizării lucrărilor de canalizaţii la intersecţiile sistemelor de canalizaţie cu alte utilităţi (obiecte) prezente în zonă. Informaţiile georeferenţiate privind traseul canalizaţiei vor fi transmise către Autoritatea Naţională de Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM), conform cerinţelor specifice stabilite de Autoritate. 8.5.2. Lista documentelor necesare Constructorii care execută CTc trebuie să furnizeze beneficiarului cel târziu în ziua recepţiei la terminarea lucrărilor: 1) O copie a proiectului reţelei de canalizaţie cu toate modificările care au avut loc în timpul construcţiei, confirmat de proiectant, inspector de stat în construcţii şi constructor. 2) 2 exemplare ale copiilor planurilor cadastrale confirmate de ANCPI cu traseul marcat şi evidenţiat al reţelelor noi construite şi inventarul secţiunilor noi de reţea de canalizaţie care se conectează la canalizaţia existentă (toate CT trebuie să fie specificate pe planşă, în conformitate cu dimensiunile reale, specificându-se cota radierului, nivelului superior al camerei şi al conductelor de canalizaţie). 3) Secţiuni transversale ale secţiunilor de reţea realizate prin metode de foraj. 4) Diagrama extinsă a canalizaţiei care arată racordurile către canalizaţiile existente. 5) Diagrama dezvoltată a CTc trebuie să conţină următoarele informaţii: tipuri de CT şi tipul şi lungimea CS şi CR, diagramele de ocupare ale camerelor de tragere, marcaje utilizate şi fişe de documentare a traseului. 6) Rapoarte de verificare a etanşeităţii pentru fiecare conductă din canalizaţie şi o declaraţie privind verificarea certificatelor de calitate ale tuturor conductelor asamblate. 7) Toate materialele şi dispozitivele utilizate pentru construcţia CTc trebuie să aibă certificate de calitate adecvate, declaraţii de conformitate şi marcaje CE. Aceste documente trebuie colectate în perioada de execuţie, vizate de constructor şi în cazul modificării proiectului vizate şi de proiectant şi transmise beneficiarului, astfel completându-se documentaţia as built. Materialele trebuie să respecte prevederile cuprinse în proiectul tehnic de execuţie. 8.5.3. Elaborarea studiului topo-geodezic suplimentar Studiul topo-geodezic suplimentar este necesar numai în situaţia modificării majore a proiectului construit iniţial, din cauza unor factori cum ar fi modificarea dezvoltării urbanistice cu schimbarea funcţiunilor şi suprafeţelor menţionate în regulamentele de urbanism aprobate iniţial sau remedieri majore în cazul alunecărilor de teren sau prăbuşirilor canalizaţiei, cu ocazia refacerii acesteia. 1) Documentaţia suplimentară întocmită de topometru conţine: ● traseul general al canalizaţiei, ● traseul detaliat al canalizaţiei (versiunea tipărită şi electronică dezvoltată pe o hartă vectorială), ● secţiuni transversale/profile ale canalizaţiei. 2) Traseul general al canalizaţiei trebuie proiectat pe hărţi pe o scară de 1:2000, 1:5000 sau 1:10000, prin desenarea cu o linie lizibilă aliniamentul aproximativ al segmentelor canalizaţiei, amplasarea camerelor de tragere şi al poziţiilor dulapurilor de cabluri. 3) Traseul detaliat al canalizaţiei trebuie realizat pe un set suplimentar ale hărţilor cadastrale de bază, cu ajutorul unui soft CAD, pe o hartă vectorială într-un layer distinct. Trebuie menţionate informaţii suplimentare: adăugiri de traseu către punctele caracteristice ale sistemului de canalizaţie existente, coborâri de cabluri aeriene de pe stâlpii, tipuri noi de CFO, tipuri noi de CP etc. 4) În documentaţia topografică suplimentară trebuie să fie specificate: ● menţiuni cu privire la existenţa unei prăbuşiri a conductelor de canalizaţie şi amplasamentul ramificaţiilor, ● măsurătorile trebuie raportate la obiecte fixe din teren, cum ar fi clădiri, garduri, borduri etc. ● măsurătorile trebuie să permită localizarea fără ambiguitate a locului prăbuşirii traseului de canalizaţie sau ramificaţiilor, ● distanţa dintre camerele de tragere adiacente (măsurată între centrele capacelor) şi numărul de conducte de canalizaţie trebuie să fie indicate deasupra fiecărei secţiuni a sistemului de canalizare. 9. INSTALAREA CABLURILOR ÎN CANALIZAŢII Dimensiunile profilului săpăturii, dimensiunile şi forma camerei de tragere, precum şi materialele utilizate vor fi stabilite de proiectantul de specialitate în cadrul documentaţiei tehnice, pe baza cerinţelor investitorului/beneficiarului şi tehnologiei utilizate, putându-se implementa orice soluţie permisă de progresul tehnologic şi omologate pentru utilizare în România, care îndeplineşte condiţiile minime menţionate în acest normativ privind volumetria, aspectele de rezistenţă şi stabilitate şi cele mai bune practici în realizarea şi utilizarea canalizaţiilor de telecomunicaţii. Astfel, sunt permise şi alte metode de instalare a cablurilor de telecomunicaţii pe lângă cele clasice prin săpătură deschisă, direct îngropate sau introduse în conducte de protecţie, de ex: săpătură mecanizată cu utilaje mari (realizat cu ajutorul unui echipament similar în utilizare plugului agricol, care odată cu străpungerea pământului la adâncimea necesară facilitează şi introducerea cablului sau a multitubetei şi asigură acoperirea acestora cu pământ), săpătură mecanizată cu utilaje mici (săpătură deschisă de lăţime redusă, realizată mecanizat cu echipamente specifice), mini-şanţ(lăţime şanţ de 7 - 20 cm şi adâncime de până la 80 cm), micro-şanţ(lăţime şanţ de 2 - 8 cm şi adâncimea de 5 - 20 cm), instalare în canalizaţiile altor furnizori de utilităţi etc., în acele situaţii în care cerinţele de localizare şi eficienţă investiţională o permit. Un exemplu de posibilă utilizare a tehnologiei de mini-şanţ cu introducere de multitubete tip panglică este prezentat în figura următoare: (a se vedea imaginea asociată) Fig. 7. Exemplu de mini-şanţ cu introducere de multitubete tip panglică Şi în cazul săpăturii mini-şanţ trebuie respectate normele de protecţie ale tubetelor/cablurilor de fibră optică, prin asigurarea realizării unui pat de nisip pentru nivelare de 10 cm, compactarea corespunzătoare a acestuia, utilizarea unui nivel de granulaţie al nisipului care să nu pericliteze starea fizică a tubetelor sau cablului de fibră optică, şi nu în ultimul rând respectarea cerinţei ca variaţiile de direcţie ale săpăturii pe direcţie orizontala şi verticala să nu depăşească în nicio situaţie razele de curbură maximă rezultate din specificaţiile tehnice ale producătorilor tubetelor/cablurilor ce se vor instala. 9.1. Instalarea cablurilor direct în pământ Cablul cu fibre optice îngropat direct trebuie să aibă o construcţie robustă pentru a rezista condiţiilor din subteran. Deoarece cablul îngropat este aşezat în general manual în tranşee sau folosind utilaje grele, diferenţa de manevrare a cablurilor datorită rigidităţii mantalei nu este semnificativă în timpul amplasării cablurilor, dar este importantă în timpul operaţiunilor de operare şi ramificare a reţelei. Armarea este recomandată pentru toate cablurile de dimensiuni standard de fibre îngropate direct în pământ. În funcţie de calitatea terenului şi de duritatea acestuia, poate fi necesară folosirea unui cablu armat cu o singură manta metalică sau cu manta dublă. Tabelul următor oferă o comparaţie între cele două.
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Cablu cu o │Cablu cu manta dublă │
│singură manta │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│• Potrivit │ │
│pentru │• Potrivit pentru │
│îngropare │îngropare directă în │
│directă în │subteran. │
│subteran │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│• Cablul este │ │
│mai uşor şi │• Protecţie │
│implicit mai │suplimentară pentru │
│uşor de │îngropare directă. │
│instalat. │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│• Cablul este │• Cablul este mai greu│
│mai flexibil şi│decât cablul cu o │
│mai uşor de │singură manta. │
│amplasat. │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│• Armătura │• Cea mai bună │
│metalică │protecţie la │
│necesită │rozătoare. │
│legarea la ├──────────────────────┤
│pământ │• Cel mai robust │
│(împământarea) │design, o bună │
│corectă a │rezistenţă la zdrobire│
│cablului. │şi impact. │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │• Armătura metalică │
│ │necesită legarea la │
│ │pământ (împământarea) │
│ │corectă a cablului. │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │• Greutatea │
│ │suplimentară face ca │
│ │acest cablu să fie mai│
│ │dificil de manipulat. │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │• Necesită mai mult │
│ │timp şi este mai │
│ │dificil de pregătit │
│ │pentru distribuţie a │
│ │fibrelor. │
└───────────────┴──────────────────────┘
Recomandări la îngroparea directă a cablurilor: 1) Adâncimea de pozare în pământ a cablurilor destinate semafoarelor, sistemelor de supraveghere video, de detectare a mişcării etc., trebuie să fie de 0,50 m în cazul pozării sub trotuare şi rute de biciclete. 2) Cablurile trebuie să fie amplasate în afara carosabilului străzilor destinate circulaţiei vehiculelor, la cel puţin 50 cm de la fundaţia clădirilor şi de marginea drumurilor. 3) Cele mai mici distanţe admisibile la intersecţii (vertical şi orizontal) atunci când cablurile se intersectează cu alte cabluri care nu aparţin aceleiaşi reţele trebuie să fie: - 15 cm (pe verticală), 5 cm (pe orizontală) pentru cablurile de energie electrică cu cabluri cu aceeaşi tensiune nominală sau cabluri de semnal, – 5 cm (pe verticală) pot fi în contact (orizontal) pentru cablurile destinate reţelei CTc sau cabluri de localizare de acelaşi tip, – 15 cm (pe verticală), până la 25 cm (pe orizontală) pentru cablurile altor utilizatori. 4) Cele mai mici distanţe admisibile între traseele de la cabluri şi alte dispozitive subterane trebuie să fie de: - 50 cm + diametrul conductei (pe verticală) şi 50 cm + diametrul conductei (pe orizontală) pentru conductele de apă, de canalizare şi de gaze, – 50 cm (pe verticală) şi 50 cm (pe orizontală) pentru canalele de cabluri, – 100 cm (pe verticală) şi 250 cm (pe orizontală) de şina de cale ferată cea mai apropiată, – Altfel, doar cu acordul administratorului instalaţiei în cazul conductelor şi rezervoarelor de gaze şi lichide inflamabile şi cisterne. 9.2. Subtraversări ale cablurilor în cazul altor obiecte sau obstacole naturale 1) Subtraversările de drumuri, străzi, linii de cale ferată sau de tramvai, râuri şi dispozitive subterane şi alte cabluri, trebuie să fie făcute, dacă este posibil în unghi drept şi la cea mai mică distanţă de dispozitivul respectiv. 2) Cablurile de alimentare şi de semnalizare trebuie protejate la punctele de subtraversare prin intermediul unor dispozitive de protecţie împotriva deteriorării la o distantă de cel puţin 0,50 m pe ambele părţi în plus peste lungimea subtraversării. 3) Dacă nu este posibilă menţinerea unor distanţe adecvate la intersecţiile cu alte cabluri şi alte dispozitive subterane, este permisă reducerea distanţei, cu necesitatea de a asigura cel puţin 0,50 m pe ambele părţi ale intersecţiei. 4) Cea mai mică distanţă pe verticală între partea superioară a cablul şi suprafaţa superioară a drumului nu fie mai mică de 0,80 m. 9.3. Instalarea cablurilor FO cu ajutorul aerului comprimat Instalarea cablurilor de FO în tubete folosind tehnici de instalare cu ajutorul aerului comprimat necesită cerinţe de instalare diferite, comparativ cu tragerea tradiţională a cablurilor. În schimb, aceste tehnici permit instalarea unor lungimi de cablu mult mai lungi putând astfel profita de posibilităţile actuale de producţie de cabluri de FO (până la 12 Km). Tehnicile uzuale de instalare a cablurilor cu ajutorul aerului comprimat sunt tractarea şi suflarea. Ambele metode presupun existenţa unei tubete preinstalate, cu diametru interior adecvat cablului ce urmează să fie introdus. Împingerea cablului se face cu un mecanism de împingere în timp ce se suflă aer comprimat în tubetă, în jurul cablului care se instalează. În ambele metode fluxul de aer produce "plutirea" cablului în interiorul tubetei, reducând la minimum presiunea peretelui lateral şi reducând frecarea dintre cablu şi tubetă. Diferenţele dintre metode apar la modul în care forţa de împingere este aplicată cablului. Tractarea utilizează un cap de tractare (piston sau paraşută) ataşat capătului de introdus al cablului. Presiunea variabilă aplicată cu ajutorul aerului comprimat pe capul de tractare produce forţa de tracţiune a cablului. Suflarea nu foloseşte un cap de tractare, forţa de tragere a cablului se datorează curgerii continue a aerului în interiorul tubetei, de-a lungul cablului. Această forţă de tragere este distribuită pe toată lungimea de cablu introdusă. Un singur echipament poate instala într-o singură etapă peste 1500 m de cablu de FO. Lungimi mai mari pot fi obţinute prin utilizarea unor dispozitive în cascadă amplasate pe întreaga lungime a traseului. Toate cablurile utilizabile pentru metoda de tragere tradiţională în conducte sunt utilizabile şi pentru metodele bazate pe aer comprimat. În operaţiunile obişnuite de tragere a cablurilor (fără aer comprimat), frecarea dintre cablu şi peretele conductei, în special contactul la coturi şi/sau la modificări de cotă, duce la creşterea exponenţială a forţei de tragere necesară, pe măsură ce lungimea cablului introdus în conductă creşte. Instalaţiile de instalare cu ajutorul aerului comprimat minimizează aceste forţe de frecare. Indiferent de metoda de instalare, cablurile rigide au memoria formei (de exemplu, cablu armat înfăşurat pe tambur) şi vor genera mai multă forţă de frecare laterală, rezultând un necesar de forţă de împingere mai mare decât cablurile dielectrice nearmate de diametre similare. Şi rigiditatea cablurilor cu temperaturi scăzute, în raport cu cele calde produce acelaşi efect. În ambele situaţii efectul se agravează pe măsură ce diametrul cablului creşte. La instalarea unui cablu de FO cu ajutorul aerului comprimat, trebuie luaţi în considerare următorii factori: 1) Raport de umplere Pentru o performanţă optimă de suflare sau tractare, se recomandă un raport de umplere de 50% până la 80% între diametrul exterior al cablului de FO şi diametrul interior al conductei (tubetei). Raportul de umplere trebuie calculat folosind formula "d / D" prin care "d" este diametrul exterior al cablului şi "D" este diametrul interior al conductei. Utilizarea metodelor cu aer comprimat permit lungimi mai mari de instalare, chiar la raporturi mai mari de umplere utilizate. Acest lucru se datorează capacităţii cablului de a fi împins prin conductă fără a forma o undă elicoidală în interiorul conductei. Cu toate acestea, la raporturi de umplere ridicate performanţele pot fi reduse semnificativ de incapacitatea cablului de a se îndoi la curbe în lungul traseului. 2) Presiunea hidraulică pe tractor Atunci când se instalează cabluri, este necesar ca presiunea hidraulică maximă aplicată mecanismului de împingere să fie mai mică decât forţa maximă acceptabilă de cablu indicată în specificaţiile producătorului acestuia. Dacă se utilizează forţa maximă de împingere, cablurile cu diametrul mai mic sunt predispuse la formarea de bucle la punctul de intrare în tubetă, dacă sunt întâlnite obstacole. Forţa maximă de împingere este indicată de producătorii echipamentelor sau poate fi determinată prin testarea la faţa locului. 3) Raza de îndoire Raza de îndoire este dependentă de modul de construcţie a cablului şi reprezintă cea mai mică rază de îndoire la care poate fi supus cablul fără a se produce deteriorarea acestuia sau a FO. Raza de îndoire a conductelor, ghidajelor de cablu, reducţiilor şi capacelor trebuie să fie egală sau mai mare decât raza minimă de îndoire a cablului. Valoarea de calcul recomandată a razei minime de îndoire în timpul instalării este de 15 ori diametrul exterior al cablului. Cu prioritate se va utiliza valoarea menţionată în specificaţia tehnică a producătorul cablului privind raza minimă de îndoire. 4) Tipul şi starea tubetei Lungimile de traseu realizabile sunt în funcţie de tipul de tubetă utilizat. De exemplu, o tubetă corugată reduce performanţa de instalare comparativ cu cea lisă sau canelată longitudinal, datorită perturbării fluxului de aer în interiorul tubetei. Integritatea conductelor şi gradul de curăţenie sunt de asemenea deosebit de importante. Tubeta trebuie să fie fără noroi, apă şi alte obstacole care pot să reducă eficacitatea instalării. Cuplajele de tubete greşit instalate pot reduce eficienţa şi distanţa de instalare, deoarece prin pierderi de aer se va reduce portanţa fluxului de aer transportor. 5) Lubrifierea conductelor Producătorii de echipamente de instalare cu ajutorul aerului comprimat indică lubrifianţi concepuţi special pentru aceste tipuri de instalaţii. O atenţie deosebită trebuie acordată asigurării că lubrifiantul recomandat este compatibil cu teaca cablului de FO de instalat. Echipamentele de instalare cu ajutorul aerului comprimat necesită cantităţi de circa 10 ori mai mici decât cele utilizate la tragerea clasică a cablului. 9.4. Instalarea cablurilor în conducte/tubete de protecţie 1) În canalizaţii CTc se recomandă a fi instalate în funcţie de infrastructura existentă şi particularităţile prevăzute în proiect, două tipuri de cabluri: - Cablu armat - pentru instalare directă în canalizaţie şi canal de cabluri (galerie edilitară) Conform standardelor internaţionale ITU-T L3 şi ITU-T L43 există două tehnologii de armare a cablurilor cu fibră optică utilizate la instalarea directă şi anume întărirea cu benzi metalice înfăşurate în formă elicoidală peste învelişul cablului şi întărirea cu fire metalice de diferite secţiuni, înfăşurate elicoidal în jurul învelişului cablului. Aceste modalităţi de întărire contribuie la protejarea cablurilor instalate împotriva rozătoarelor, coroziunii chimice sau electrolitice, efectelor descărcărilor atmosferice, diferenţelor de tensiune cauzate de apropierea liniilor electrice. – Cablu instalat în conducte/tubete/multitubete - pentru instalarea în conducte se vor urma recomandările standardului internaţional ITU-T L.10 şi respectiv pentru instalarea în tubete cele din standardului internaţional ITU-T L.79. Pe porţiuni scurte, între camerele de tragere şi stâlpi, de regulă pe branşamente, se recomandă instalarea în canalizaţii a cablurilor tip ADSS (all dielectric self-supporting cable) utilizate de regulă aerian. 2) În tubete, cablul va fi instalat prin suflare, câte un cablu per tubetă, conform specificaţiilor tehnice ale producătorilor acestora. De exemplu:
┌──────────┬───────────────────────────┐
│DE/DI │Cablu │
│tubeta ├───────────────┬───────────┤
│[mm/mm] │Capacitate [nr.│\'f8 nominal │
│ │FO] │[mm] │
├──────────┼───────────────┼───────────┤
│5/3,5 │≤ 12 │1 ÷ 2,6 │
├──────────┼───────────────┼───────────┤
│7/4 │≤ 24 │1,8 ÷ 3,0 │
├──────────┼───────────────┼───────────┤
│7/5,5 │≤ 48 │2,5 ÷ 4,3 │
├──────────┼───────────────┼───────────┤
│8,5/6 │≤ 96 │2,9 ÷ 4,6 │
├──────────┼───────────────┼───────────┤
│10/8 │≤ 192 │4,0 ÷ 6,6 │
├──────────┼───────────────┼───────────┤
│12,7/10 │≤ 552 │4,9 ÷ 8,2 │
├──────────┼───────────────┼───────────┤
│14/10 │≤ 552 │4,9 ÷ 8,2 │
├──────────┼───────────────┼───────────┤
│16/12 │≤ 552 │5,7 ÷ 9,8 │
├──────────┼───────────────┼───────────┤
│16/13 │≤ 552 │6,0 ÷ 10,6 │
├──────────┼───────────────┼───────────┤
│18/14 │≤ 552 │6,8 ÷ 11,4 │
├──────────┼───────────────┼───────────┤
│22/16 │≤ 576 │7,8 ÷ 13 │
└──────────┴───────────────┴───────────┘
3) Diametrul interior al conductei trebuie să fie de cel puţin 1,5 ori diametrul exterior al cablului. Dacă mai multe cabluri sunt aşezate într-o singură conductă, secţiunea interioară a acesteia nu trebuie să fie mai mică decât de 3 ori suma ariilor secţiunilor transversale a cablurilor. 4) Adâncimea de aşezare a CP în teren trebuie să fie de cel puţin de 0,40 m - la montarea cablurilor sub trotuare şi de 0,80 m - când se amplasează cabluri în părţi ale drumurilor şi străzilor destinate traficului de vehicule. 5) CP trebuie să fie îmbinate prin intermediul unor conectori rezistenţi mecanic, chimic şi la pătrunderea apei în interiorul acestora. 9.5. Instalarea cablurilor în canale tehnice / edilitare 1) Cablurile pot fi aşezate pe structuri de susţinere, suspendate de tavane, pe pereţi sau pe baza unui tunel sau canal tehnic. 2) Este permisă instalarea cablurilor în partea de jos a tunelului sau a canalului, cu condiţia ca acestea să fie protejate împotriva deteriorării mecanice. 3) Cablurile trebuie aşezate pe structurile de susţinere în ordinea următoare, din partea de sus: - cabluri cu tensiunea cea mai mare, – cabluri de alimentare, – cabluri de semnalizare şi date. Este permisă instalarea cablurilor unul lângă altul în condiţiile de montare specifice. 9.6. Instalarea cablurilor pe poduri şi viaducte 1) La poduri şi viaducte cablurile trebuie instalate în conductele de protecţie sau carcasa amplasate în sau sub tablier pe suporturi. 2) În cazul în care cablul este expus solicitărilor mecanice, acesta trebuie aşezat cu o rezervă pentru a compensa schimbările dimensionale cauzate de modificarea condiţiilor de temperatură. 3) În camerele de tragere de la extremităţile podurilor şi viaductelor se va asigura existenţa unor rezerve suficiente de cabluri, motivat de necesităţile de întreţinere ale acestor lucrări de artă. 9.7. Etichetarea cablurilor 1) Cablurile aşezate direct în pământ trebuie să fie prevăzute pe toată lungimea lor cu etichete permanente amplasate la intervale de cel mult 10 m şi la schimbări de direcţie precum şi în locuri caracteristice, de exemplu camere de tragere, la intersecţii, la intrări în canale şi tuneluri. 2) Etichetele cablurilor din canale şi tuneluri trebuie amplasate la intervale de cel mult 20 m. 3) Pe etichete, trebuie să se menţioneze cel puţin: a) numărul traseului de CTc; b) indicativ al cablului; c) tipul de cablu; d) nume proprietar/administrator şi număr de telefon de urgenţă. 9.8. Semnalizarea traseului cablului în subteran 1) Traseul cablului de telecomunicaţii aşezat în subteran, trebuie să fie marcat pe toată lungimea acestuia cu o bandă de avertizare. 2) Traseul cablurilor aşezate în subteran în zone neconstruite trebuie marcat cu repere vizibile permanent. Reperele trebuie amplasate la intervale de cel mult 100 m pe trasee liniare şi la intersecţii conform STAS 9570/1 Marcarea şi reperarea reţelelor de conducte şi cabluri, în localităţi. 3) La intersecţii cu râuri şi canale navigabile, amplasarea traseelor de cabluri trebuie să fie marcată pe ambele maluri cu panouri permanente de avertizare clar vizibile din mijlocul râului. 9.9. Instalarea cablurilor în interiorul conductelor reţelelor edilitare Utilizarea altor reţele de utilităţi prezente deja într-un amplasament, pentru instalarea cablurilor de comunicaţii electronice este justificabilă din punct de vedere al costurilor de execuţie diminuate considerabil prin evitarea săpăturilor deschise sau a tehnologiilor moderne de foraj controlat şi al timpilor de execuţie mult mai mici. Reţelele edilitare, de principiu accesează aproape toată suprafaţa localităţilor şi trec pe lângă potenţialii abonaţi la serviciile de telecomunicaţii. 9.9.1. Instalarea cablurilor cu FO în sistemele de canalizare menajeră şi pluvială Instalaţiile publice de canalizare menajeră şi pluvială utilizează conducte ale căror diametre variază de la 200 mm până la canale subterane mari, accesibile cu barca. Majoritatea însă o constituie conducte ce au un diametru cuprins între 200 mm şi 600 mm, ceea ce reprezintă o secţiune transversală suficientă pentru instalarea unuia sau mai multor cabluri optice sau tubete/multitubete pentru fibră optică, fără să restricţioneze scopul principal al reţelei de canalizare suport utilizate. În funcţie de secţiunea transversală a canalizării, sunt posibile diferite scheme de instalare. O variantă foloseşte suporţi din oţel care fixează tuburile de protecţie utilizate pentru a transporta cablul de fibră optică pe peretele interior al conductei de canalizare. 9.9.2. Instalarea cablurilor cu FO în conductele de alimentare cu gaze naturale Conductele de gaz pot fi, de asemenea, utilizate pentru implementarea reţelelor de FO fără a provoca perturbări majore în comunitate şi lucrări ample de drumuri. Reţeaua de FO este realizată folosind elemente special concepute ce se intercalează în reţeaua de conducte de gaz şi care ghidează cablul în interiorul şi în afara conductei de gaz, ocolind armăturile ale acesteia. Cablul este instalat în conductele de gaz cu ajutorul unei paraşute tractoare controlate prin utilizarea fluxului de gaz natural în sine sau prin utilizarea aerului comprimat. Sistemul de conducte de gaz oferă o bună protecţie pentru cablul de fibră optică, fiind situat sub suprafaţa străzii şi a altor infrastructuri. (a se vedea imaginea asociată) Fig. 8. Schema unei conducte de gaz, cu elementele de intrare şi ieşire a cablului optic din conductă şi ocolirea unui robinet, ce defineşte în acest caz un punct de prezenţă al reţelei de comunicaţii 9.9.3. Instalarea cablurilor cu FO în conductele reţelei de distribuţie a apei potabile Ţevile de apă potabilă pot fi utilizate pentru instalarea cablurilor de FO într-un mod similar conductelor de gaz. Sistemul constă în flanşe speciale etanşe, montate în conducte cu diametru de 200 - 300 mm, care asigură intrarea şi ieşirea cablului de FO. Aceste flanşe sunt fiecare potenţiale puncte de acces la reţeaua de comunicaţii electronice. Cablul de fibră optică şi elementele sistemului de instalare trebuie să fie conforme cerinţelor de asigurare a sănătăţii şi să fie agrementate în acest sens. (a se vedea imaginea asociată) Fig. 9. Secţiune transversală ce prezintă FO instalată într-un sistem de apă potabilă 9.10. Instalarea cablurilor cu FO în interiorul clădirilor. Principii generale 1) Componente principale de acces în clădire sunt punctul de acces, cutia de distribuţie, distribuţia verticală, distribuţia orizontală şi prizele multimedia sau prizele de fibră optică. 2) Accesul se va realiza cu ajutorul unor elemente de protecţie (conducte) ce au rolul de a proteja mecanic cablul şi de a nu permite accesul apei în clădire. 3) Se recomandă ca accesul să se facă preferabil prin subteran în subsolul clădirii, sau dacă nu este posibil prin lateralul acesteia, pe considerente estetice evitându-se pe cât posibil faţada principală. 4) Cutia de distribuţie a clădirii trebuie să permită agregarea tuturor mediilor de transmisie, recomandat într-un singur punct, amplasat preferabil la interior, pentru evitarea distrugerii inutile a pereţilor clădirii pentru instalarea cablurilor către fiecare utilizator. 5) Cutia de distribuţie a clădirii trebuie să aibă dimensiuni corespunzătoare numărului de utilizatori individuali din clădire. Se recomandă o dimensionare de 2 FO/utilizator, cu menţiunea de a putea găzdui minim 3 operatori diferiţi. 6) Cutia de distribuţie a clădirii va fi amplasată, acolo unde este posibil, în apropierea spaţiului de distribuţie a energiei electrice, fie la subsolul clădirii fie la parter, având în special în atenţie necesitatea accesului permanent la această cutie, în care trebuie realizat accesul deschis şi neutru pentru cel puţin 3 operatori (ITU-T L.82). 7) Cutia de distribuţie a clădirii este recomandat să aibă o clasă de protecţie IP 20 (instalare la interior), respectiv IP 65 (instalare la exterior) şi să fie securizată prin sistemul de închidere personalizat. 8) Este recomandat ca amplasarea cutiei de distribuţie să se facă în subsol într-o cameră tehnică sau într-un spaţiu la nivelul de acces în clădire (casa scării) de unde distribuţia verticală se poate realiza mai uşor. 9) Distribuţia verticală permite transmiterea semnalelor de date de la cutia de distribuţie a clădirii până la punctele de acces de la etajele superioare (acestea pot fi prize separate pentru fiecare mediu de transmisie, sau o cutie de distribuţie situată într-un punct definit din clădire). Pentru a putea avea acces la mai multe medii de transmisie a semnalului de date (de exemplu un cablu cu FO, un cablu tip Ethernet, un cablu tip coaxial), distribuţia verticală trebuie realizată cu ajutorul tubulaturii de protecţie montate aparent sau îngropat, având un diametru recomandat minim de 25 mm. 10) Distribuţia orizontală ce permite transmiterea semnalelor de date la nivelul fiecărui etaj al clădirii trebuie realizată cu ajutorul tubulaturii de protecţie montate aparent sau îngropat, având un diametru recomandat de minim 25 mm. 11) Prizele de tip multimedia sau de fibră optică şi cele tip acces utilizator sunt punctele terminale ale reţelei de comunicaţii care permit instalarea unor conectori de tip RJ45 (Ethernet), F (Coaxial) sau LC/APC respectiv SC/APC (fibră optică) într-un mod compact, estetic şi funcţional. 10. UTILIZAREA CANALIZAŢIILOR DE TELECOMUNICAŢII Capitolul conţine cerinţe tehnice pentru utilizarea eficientă a canalizaţiei, ca infrastructură fizică suport pentru cabluri cu fibră optică şi alte cabluri de telecomunicaţii ale mai multor utilizatori, cum ar fi operatorii de telecomunicaţii şi alte entităţi. Documentaţia conţine linii directoare privind alocarea spaţiului existent în canalizaţii, instalarea cablurilor de telecomunicaţii, şi realizarea documentaţie tehnice de intervenţie. 10.1. Alocarea spaţiului în reţeaua de canalizaţie În cele ce urmează se menţionează aspecte privind alocarea spaţiului din conductele canalizaţiei, solicitarea alocării de spaţiu pentru instalarea cablurilor şi recomandări pentru pregătirea documentaţiei tehnice pentru lucrările de instalare. 1) Principiul de bază al alocării spaţiului în reţeaua de canalizaţie este închirierea de tubete introduse în CFO din canalizaţie pentru un operator de telecomunicaţii. 2) Alocarea de spaţiu în reţeaua de canalizaţie are loc la cererea unei părţi interesate. 3) Alocarea de spaţiu în reţeaua de canalizaţie confirmată prin emiterea aprobării de acces, poate avea loc după: a) Verificarea spaţiului disponibil în canalizaţie, b) Verificarea dacă operatorul solicitant mai are cabluri în canalizaţie pentru o direcţie dată. În acest caz, trebuie avut în vedere în primă instanţă posibilitatea înlocuirii cablului de fibră optică existentă cu un cablu de capacitate mai mare sau instalarea unui sistem de microtuburi suplimentar în conductele disponibile. c) Solicitanţilor li se vor aloca tubete în sistemul de canalizaţie, succesiv, în următoarea ordine. Primele conducte vor fi ocupate în stratul inferior, privind în direcţia opusă centrului oraşului, din dreapta. După epuizarea conductelor 1, se trece la conducta 2 din stânga şi următoarele pe stratul superior, conducta 3 deasupra conductei 2 şi conducta 4 deasupra conductei 1. 4) Următoarele informaţii sunt prezentate la aprobarea de instalare a cablurilor: a) traseul canalizaţiei care urmează să fie utilizată, b) direcţia către care urmează să fie tras cablul, c) amplasarea şi inventarul conectorilor de cablu, d) amplasamentul comutatorului optic în DC. 5) accesul la reţeaua de canalizaţie se face pe cheltuiala şi efortul solicitantului după acceptarea documentaţiei tehnice de acces în sistemul de canalizare. 6) În cazul inexistenţei spaţiului liber în canalizaţie se comunică solicitanţilor acest aspect. 7) Lipsa de spaţiu liber în canalizaţie este prima condiţie pentru o solicitare privind extinderea reţelei de canalizaţie existentă. 8) Extinderea reţelei de canalizaţie este planificată prin estimarea gradului de ocupare în următorii 10 ani. 10.2. Instalarea cablurilor în canalizaţie 10.2.1. Condiţii generale 1) Pe baza condiţiilor tehnice de acces privind instalarea cablului în canalizaţie, solicitantul pregăteşte documentaţia tehnică necesară. 2) Documentaţia tehnică trebuie dezvoltată de un proiectant având calificări pentru activităţi de proiectare în specialitatea instalaţii de telecomunicaţii. 3) Proiectarea tehnică este supusă aprobării administratorului reţelei de canalizaţie. 4) După aprobarea proiectului, se stabileşte cu administratorul reţelei de canalizaţie data execuţiei lucrărilor. 5) Solicitantul comandă instalarea unei societăţi specializate în lucrări de telecomunicaţii care dispune de cel puţin o persoană calificată în construire şi întreţinere reţele de telecomunicaţii. 6) Lucrările de instalare au loc sub supravegherea reprezentantului administratorului reţelei de canalizaţie. 7) După instalare, lucrarea este recepţionată de reprezentantul solicitantului, al instalatorului şi al administratorului canalizaţie. 8) Condiţia de recepţie a introducerii cablul şi preluare de către administratorul canalizaţiei este constatarea lucrărilor finalizate, conformarea acestora cu documentaţia tehnică şi livrarea documentaţiei "as built". 9) Metoda de instalare a cablurilor, criteriile de evaluare a corectitudinii realizării lucrărilor la cablurile din reţeaua de canalizaţie şi conţinutul documentaţiei "as built" sunt specificate în capitolele următoare ale acestui normativ. 10.2.2. Condiţii tehnice pentru instalarea cablurilor în canalizaţie 1) În canalizaţie pot fi introduse numai cabluri având izolaţia din polietilenă, rezistente condiţiilor de exterior, destinate tragerii sau împingerii în canalizaţie prin metode utilizând sau nu fluide presurizate pentru diminuarea coeficientului de frecare la înaintare. 2) Cablurile de telecomunicaţii din canalizaţie trebuie instalate astfel încât să se menţină etanşeitatea pneumatică a conductelor după instalare. 3) Imediat după introducerea cablurilor de fibră optică în CFO trebuie instalate la capetele acestora dopuri din cauciuc refolosibile, adaptate diametrului cablului introdus şi conductei gazdă. Dopurile trebuie să asigure etanşeitatea pneumatică pe termen lung. 4) Cutiile de joncţiuni de fibră optică amplasate în subteran nu trebuie să fie mai mari de 25 dmc în volum şi dimensiune maximală 50 cm. 5) Rezervele cablurilor cu fibră optică trebuie plasate în conformitate cu condiţiile tehnice de acces specificate de administratorul canalizaţiei. 6) Toate cablurile instalate în canalizaţie trebuie să fie instalate ordonat în CT. CFO şi cablurile cu FO trebuie să fie fixate cu cleme sau benzi care să garanteze durabilitatea canalizaţiei în condiţii de exterior, pentru min. 30 de ani. Cablurile trebuie aşezate şi fixate pe suporţi destinaţi instalării în aer liber. Cablurile, conectorii şi suportul de cabluri nu trebuie să fie amplasate în partea de jos a CT. 7) Pentru rezervele tehnologice de cabluri cu FO, suporţi nu pot fi mai mari de 600 mm lungime, 600 mm lăţime şi 150 mm adâncime. 8) Toate cablurile de telecomunicaţii trebuie marcate în conformitate prezentul normativ. 10.2.3. Etichetarea cablurilor 1) Pentru identificarea cablurilor de telecomunicaţii instalate în canalizaţie trebuie utilizate etichete. 2) Etichetele trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: - să permită amplasarea uşoară, rapidă, ieftină şi sigură pe cabluri şi conducte principale şi secundare de canalizaţie în condiţii de mediu specifice căminelor de cabluri, camerelor de tragere, tuneluri, conducte etc., precum şi îndepărtarea uşoară a acestora. – să aibă aspect estetic, să fie lizibile, să aibă inscripţii durabile şi culoarea potrivită pentru tip. – să aibă stabilitate de forma, culoare şi durabilitate a inscripţiilor pentru o perioadă mare de timp, în condiţii de temperatură a aerului de la - 40°C la + 70°C. – să poată fi realizată o prindere suficient de sigură de cablu sau conductă, împiedicându-se desfacerea. Sunt permise doar materiale rezistente la razele UV. 3) Etichetele de identificare trebuie instalate: - în toate camerele de tragere foarte mici şi mici (CT1, CT2) prin care trec cabluri sau conducte - 1 buc pe fiecare cablu sau conductă. – în camerele de tragere medii şi mari sau camerele cu conectori de cabluri (CT3, CT4) - 2 buc pe fiecare cablu sau conductă, la intrarea şi la ieşirea cablurilor sau a conductelor din cameră. – în tuneluri, canale tehnice şi pe platforme - la intervale de cel mult 5 m. – în clădiri, la punctul de acces în clădire. – în cazul etichetării conductei în care se află cablul de fibră optică, eticheta trebuie ataşată în jurul acesteia, iar în cazul etichetării directe a cablului de fibră optică, acesta având diametru mai mic, eticheta trebuie ataşată în două puncte (ca un steag). 10.3. Documentaţia tehnică de intervenţie (DTI) 10.3.1. Principii generale 1) Documentaţia tehnică de intervenţie este necesară pentru instalarea, dezinstalarea sau modificarea cablurilor în canalizaţie. Aceasta este transmisă unităţii de administrare a reţelei de canalizaţie pentru aprobare. Doar documentaţia proiectului aprobată poate fi transmisă spre implementare. 10.3.2. Cerinţe detaliate pentru documentaţia de intervenţie 1) Scopul cerinţelor detaliate este definirea regulilor de pregătire a DTI privind CTc. 2) În cazul în care documentaţia şi planşele sunt realizate folosind soft-uri specializate, acestea trebuie să fie furnizate şi în format digital către administratorul canalizaţiei. 3) Documentaţia proiectului este furnizată în două exemplare într-o versiune pe hârtie şi într-o versiune electronică. Versiunea tipărită a documentaţiei este recomandat să fie în format A4, conţinând: ● pe pagina de titlu: numele lucrării de intervenţie care conţine numele traseului reţelei şi tipul de cablu, numele şi adresa solicitantului, numele şi adresa unităţii de proiectare, numele şi numărul autorizării de proiectare, numele persoanei care elaborează documentaţia, ● numerotarea paginilor, cuprins, ● partea descriptivă, care conţine caracteristicile intervenţiei, ● partea desenată care conţine specificate în cartuş, traseul şi diagrama dezvoltată a reţelei de canalizaţie. 10.3.3. Specificaţiile documentaţiei de intervenţiei 1) Proiectarea instalării cablului în canalizaţie trebuie să includă: condiţii tehnice pentru instalarea cablurilor în canalizaţie emise de unitatea de administrare a reţelei de canalizaţie, indicarea traseului cablului de instalat, proiectate pe planul topografic cadastral la scara 1:2000 sau 1:5000, şi detalii privind zonele cu importanţă deosebită proiectate pe plan topografic la scara 1:500, diagrama dezvoltată a reţelei de canalizaţie, ce prezintă cablurile noi instalate şi toate cablurile existente. 2) Traseul şi diagrama dezvoltată a reţelei de canalizaţie trebuie să conţină următoarele informaţii: tipuri şi număr de cămine de tragere, tipuri şi număr de dulapuri de cablu, tip, numere şi lungimi de cabluri proiectate, număr de cabluri existente, tipuri şi lungimi de canalizaţii între cămine, profile (secţiuni transversale) de canalizaţii între camerele de tragere. 3) De regulă desenele/planşele se tipăresc pe formate standardizate A3 sau A4. 10.3.4. Simboluri şi marcaje în documentaţia de intervenţie La pregătirea documentaţiei de intervenţie, trebuie utilizate simbolurile şi marcajele menţionate în prezentul normativ pentru toate elementele canalizaţiei. 10.4. Documentaţia tehnică "as built" de finalizare intervenţie 10.4.1. Reguli generale Documentaţia tehnică de finalizare intervenţie în canalizaţie este predată unităţii de administrare a reţelei de canalizaţie după finalizarea lucrărilor cel târziu în ziua recepţiei lucrării. Documentaţia "as built" trebuie să fie pregătită sub forma unei documentaţii tehnice separate distinctă de documentaţia de proiectare iniţială şi trebuie să reflecte situaţia reală a cablurilor din canalizaţie la momentul finalizării intervenţiei. 10.4.2. Cerinţe detaliate pentru documentaţia "as built" 1) Scopul prezentării cerinţelor detaliate este definirea regulilor de pregătire a documentaţiei as built privind instalarea cablurilor din canalizaţie de către operatori sau alte entităţi. 2) Documentele realizate folosind programe de calculator, trebui să fie livrate ca fişiere originale, nearhivate. 3) Versiunea pe hârtie a documentaţiei trebuie să fie transmisă în format A4, conţinând: a) pe pagina de titlu: numele lucrării de intervenţie care conţine numărul traseului şi tipul de cablu, numele şi adresa operatorului, numele şi adresa constructorului executant, numele şi numărul de autorizaţie al executantului şi numele persoanei care pregăteşte documentaţia tehnică, b) numerotarea paginii, cuprinsul, c) partea descriptivă care conţine caracteristicile intervenţiei, d) desenarea traseul canalizaţiei, partea de traseu afectată a reţelei de canalizaţie. 10.4.3. Conţinut al documentaţiei "as built" 1) Contractorii care intervin în reţele de canalizaţie trebuie să furnizeze: a) o documentaţie cuprinzând toate modificările care au avut loc în timpul intervenţiei, confirmate de proiectant, administrator şi beneficiar, b) traseul exact al cablului care a fost instalat, întocmit pe planul topografic cadastral la scara 1:2000 sau 1:5000 (plan de amplasament), c) traseul detaliat al cablului care a fost instalat, proiectat pe planul topografic cadastral la scara 1:500 (plan de detaliu); d) diagrama dezvoltată a reţelei de canalizaţie care prezintă noile cabluri instalate şi toate cablurile existente. 2) Traseul şi profilele reţelei de canalizaţie trebuie să conţină următoarele informaţii: a) tipuri şi numere de camere de tragere, b) tipurile şi lungimile segmentelor de canalizaţie între camerele de tragere, c) tipurile, numărul şi lungimile cablurilor instalate; d) numărul de cabluri existente, e) secţiuni de canalizaţie între cămine de tragere. 3) Toate desenele trebuie făcute pe formate A3 sau A4 şi trebuie să conţină: a) toate modificările de soluţii tehnice care au avut loc în timpul intervenţiei, confirmate de proiectant, administrator şi operator, b) traseul exact al cablului care a fost instalat, întocmit pe planul topografic cadastral la scara 1:2000 sau 1:5000 (plan de amplasament), c) traseul detaliat al cablului instalat, proiectat pe planul topografic cadastral la scara 1:500 (plan de detaliu), d) diagrama dezvoltată a reţelei de canalizaţie care prezintă noile cabluri instalate şi toate cablurile existente. 10.4.4. Simboluri şi marcaje în documentaţie La pregătirea documentaţiei tehnice a reţelei de canalizaţie trebuie utilizate următoarele simboluri şi marcaje: (a se vedea imaginea asociată) 11. VERIFICAREA ŞI ÎNTREŢINEREA CANALIZAŢIILOR DE TELECOMUNICAŢII 11.1. Generalităţi 1) Reviziile tehnice ale canalizaţiilor de telecomunicaţii trebuie realizate de firme specializate cu o frecvenţă recomandată de două ori pe an. Data exactă a inspecţiilor trebuie aleasă astfel încât accesul la canalizaţii să nu fie împiedicat de condiţiile meteorologice (zăpadă, precipitaţii abundente). 2) Echipa de revizie trebuie să fie echipată cu instrumentele, scule şi materiale necesare şi pentru eventualitatea apariţiei necesităţilor de realizare de reparaţii minore. Tot personalul care efectuează lucrări în camere de tragere precum şi persoanele care supraveghează aceste lucrări trebuie să fie instruite în domeniul sănătăţii şi securităţii muncii. La începerea lucrărilor, o condiţie obligatorie este asigurarea echipamentelor de protecţie a muncii şi de prim ajutor, a unui detector de prezenţă a gazelor toxice în subteran şi folosirea acestor echipamente pe întreg parcursul activităţilor. 11.2. Verificarea generală a traseului canalizaţiei 11.2.1. Verificare canalizaţiei între camerele de tragere 1) În timpul inspecţiei, se va verifica dacă a existat o prăbuşire de teren pe traseul cablului. Efectuarea acestei activităţi se referă, de asemenea, la evaluarea stării tehnice a drumurilor, trotuarelor şi rutelor pentru biciclete afectate de existenţa canalizaţiei de telecomunicaţii. Cel mai adesea, motivul prăbuşirii zonei sunt lucrările de terasament efectuate în mod necorespunzător (lipsa unei compactări suficiente a pământului la reumplerea săpăturilor). La solicitarea administratorului canalizaţiei, în cazul constatării unor defecte minore de-a lungul traseului unde s-au efectuat lucrări de terasamente, reparaţiile trebuie efectuate în timpul reviziei. 2) În locurile în care defectele sunt semnificative, zona trebuie protejată împotriva pericolului creşterii pagubelor şi trebuie notificat imediat administratorul. În cazul în care s-au produs pagube semnificative pe canalizaţiile deţinute de alţi operatori, zona trebuie asigurată şi administratorul notificat imediat. 3) În cazul în care traseul canalizaţiei se află de-a lungul pantelor şi terasamentelor trebuie să fie verificată starea acestora sau dacă urmează lucrări care pot duce la dezvelirea conductelor de canalizaţie. În cazul în care deteriorarea terasamentului este nesemnificativă, reparaţiile trebuie efectuate în timpul inspecţiei. În alte cazuri, zona trebuie securizată şi administratorul canalizaţiei notificat imediat. 11.2.2. Verificarea canalizaţiei pe poduri şi viaducte 1) În timpul inspecţiei, trebuie verificată starea conductelor/carcaselor de protecţie şi trebuie reparate daunele minore constatate. 2) Este necesar să se verifice dacă în imediata apropiere a rosturilor de dilataţie structurală ale podului sau viaductului nu a existat o strivire a suporturilor de fixare a conductelor datorită deplasărilor termice şi vibraţiilor structurii. Conductele de protecţie trebuie montate astfel încât să fie asigurată mişcarea în aceste zone. 3) Trebuie verificată starea tehnică a structurilor de sprijin şi a clemelor de fixare, precum şi durabilitatea fixării acestora. În timpul inspecţiei, se vor îndepărta urmele de coroziune şi se vor proteja aceste locuri cu vopseluri anticorozive. 11.2.3. Verificarea balizelor indicatoare şi a stâlpilor de marcaj 1) În timpul reviziei, se va curăţa zona din imediata apropiere a balizei, se va verifica dacă aceasta este instalată corect, comparându-se corespondenţa amplasamentului cu documentaţia tehnică şi se va reface marcajul deteriorat. 2) Pe traseul de canalizaţie unde s-au instalat marcaje/balize, se va verifica poziţia de amplasare folosind dispozitive de măsurare. 11.3. Inspecţii tehnice ale canalizaţiilor 11.3.1. Evaluarea conformităţii documentaţiei tehnice cu starea reală Trebuie verificate şi aplicate documentaţiei tehnice modificările constatate privind: 1) Numerotarea camerei de tragere. Se va verifică corectitudinea, lizibilitatea şi metoda de fixare a etichetei de identificare a camerei de tragere. Eticheta trebuie înlocuită dacă este necesar. 2) Amplasarea camerei de tragere în raport cu elementele permanente din imediata apropiere specificate în documentaţie (clădiri, obiecte, drumuri, alte elemente permanente din teren). O atenţie deosebită trebuie acordată cazurilor în care nu este găsită o cameră de tragere pe un traseu. Astfel de cazuri pot apărea când amplasarea canalizaţiei a fost gresită ca poziţie de amplasare sau când înregistrările informaţiilor după execuţie au fost eronate. Cele mai frecvente situaţii de acest tip apar la reconstrucţia drumurilor, a trotuarelor şi a traseelor pentru biciclete. Planificarea execuţiei lucrărilor de construcţie şi implicit poziţionarea camerelor de tragere trebuie să fie convenită în timpul etapei de consultare a părţilor interesate în proiect. Modificările rezultate din negocieri privind schimbarea amplasamentului camerei de tragere, demolarea sau reconstrucţia unei camere de tragere, trebuie efectuate doar cu acceptul administratorului canalizaţiei. În cazul reconstrucţiei este necesară supravegherea directă a acestor lucrări de către administratorul canalizaţiei. 11.3.2. Evaluarea stării tehnice a zonei din jurul camerei de tragere Verificarea tehnică a camerelor de tragere constă în evaluarea conformităţii documentaţiei tehnice cu starea reală din teren, evaluarea stării tehnice a zonei din jurul camerei de tragere, evaluarea stării tehnice a corpului camerei de tragere, evaluarea stării tehnice a elementelor constitutive ale acesteia şi efectuarea unor reparaţii minore dacă sunt necesare. Trebuie verificat dacă: 1) În zona din jurul camerei de tragere amplasată pe trasee pietonale s-a produs un fenomen de prăbuşire a terenului din cauza execuţiei iniţiale defectuoase sau în urma altor factori apăruţi ulterior. În cazul unui astfel de fenomen, trebuie efectuate lucrări de reconstrucţie şi protecţie pentru a preveni reapariţia acestei situaţii. În timpul lucrărilor de reconstrucţie, compactarea pământului de sub stratul superior al căii pietonale trebuie făcută cu mare atenţie. Dacă fenomenul s-a produs ca urmare a activităţii desfăşurate de alţi operatori, este necesar să se efectueze lucrări de securizare a zonei şi să se anunţe imediat administratorul canalizaţiei acestora. 2) În zona din jurul camerei de tragere care a fost dezafectată şi acoperită de un drum nou construit sau reconstruit, nu a existat niciun fenomen de prăbuşire a pământului. Dacă se constată un astfel de fenomen, zona trebuie securizată şi administratorul canalizaţiei trebuie notificat imediat. 3) În zona camerei de tragere amplasată în zonele verzi, nu a existat un fenomen de prăbuşire a terenului din cauza deplasării camerei de tragere. În cazul unui astfel de fenomen, ar trebui efectuate lucrări de reconstrucţie şi protecţie pentru a preveni reapariţia acestuia. În timpul lucrărilor de reconstrucţie, compactarea pământului trebuie efectuată foarte atent. 11.3.3. Evaluarea stării tehnice a camerei de tragere Trebuie analizate următoarele aspecte: 1) Starea tehnică a elementelor din beton. Se va verifica dacă elementele din beton nu au fost deteriorate şi au apărut fisuri şi eroziuni. Se va verifica starea elementelor metalice (rame) de fixare pe beton. Se vor curăţa ramele metalice şi deschiderile camerei de tragere de murdărie (pământ, nisip, şi altele). Se vor curăţa ramele şi părţile metalice ale capacelor de rugină şi se vor proteja împotriva coroziunii. La constatarea unor defecţiuni la elementele din beton se vor folosi materiale de înaltă rezistenţă (beton), mortarele de rezistenţă redusă nefiind acceptate. 2) Securitatea împotriva intrării neautorizate. Se va verifica şi se va corecta fixarea cadrului la structura camerei de tragere (eventual înlocuire şuruburi deteriorate). Se verifică posibilitatea deschiderii lacătului/zăvorului. În caz de deteriorare, se va înlocui cu altele noi furnizate de administrator. Se îndepărtează semnele de coroziune şi se protejează aceste zone împotriva acesteia. În cazul distrugerii sigiliilor, se raportează imediat administratorului. Se ung încuietorile. 3) Starea tehnică a celorlalte elemente ale camerei de tragere. Se verifică dacă elementele din beton au fost deteriorate (se umplu fisuri şi desprinderi). În caz de deteriorare a betonului sau defecte de beton la locul de intrare a conductelor, se efectuează reparaţii folosind materiale de înaltă rezistenţă, de exemplu, mortare flexibile de ciment etanşe destinate umplerii cavităţilor din beton structural. Mortarele simple nu trebuie utilizate. Se verifică starea conexiunilor între elemente individuale ale camerei de tragere - se completează eventualele defecte conform celor de mai sus. În timpul inspecţiei, se elimină gunoiul din camera de tragere, se curăţă başa pentru colectarea apei, se goleşte găleata de sub aerisirea camerei de tragere. Dacă se găseşte apă în cameră, se îndepărtează. Se verifică drenajul corect al camerei de tragere. Dacă başa este colmatată, aceasta trebuie curăţată, completând locul cu pietriş. Repararea elementelor din beton, inclusiv sigilarea intrării conductelor în camera de tragere, trebuie să fie precedată de curăţarea atentă şi amorsarea acestor zone. Repararea ar trebui să fie realizată cu mortare cu priză rapidă. După finalizarea lucrărilor de reparaţie a structurii de beton, trebuie verificată continuitatea hidroizolaţiei camerei. Se vor curăţa eventualele defecte şi se vor acoperi de două ori cu o masă de hidroizolaţie la rece cu bitum-cauciuc. 4) Verificarea secţiunii transversale a traseului. În timpul acestei operaţii trebuie verificate şi găsite modificările faţă de proiectul iniţial şi actualizată documentaţia tehnică în cazul constatării unor diferenţe. Numărul de conducte ocupate trebuie actualizat pe fiecare secţiune transversală a traseului, indicând starea actuală de ocupare cu cabluri a conductelor/tubetelor/multitubetelor, cu indicarea dispunerii geometrice a acestora. Toate cablurile trebuie marcate în documentaţie cu tipul şi numărul existent şi pe teren. Se va verifica conformitatea etichetelor de identificare cu documentaţia tehnică a secţiunii date din canalizaţie. Dacă este necesar, trebuie înlocuite etichetele incorecte sau ilizibile. 5) Verificarea etanşeităţii zonei de acces a conductelor în camera de tragere. Această zonă trebuie să fie suficient de îngustă încât apa şi pământul din afara camerei de tragere să nu poată intra prin spaţiul dintre exteriorul conductei şi peretele camerei de tragere. Sigilarea trebuie făcută cu mortar de ciment rezistent la apă sau masă bitum-cauciuc (mastic). Dacă se constată nereguli, resigilarea trebuie efectuată imediat în timpul inspecţiei de revizie. 6) Verificarea infiltraţiilor dintre CP şi CFO. Această activitate constă în examinarea locului în care conductele intră în căminul de tragere. Acest loc trebuie să fie suficient de strâmt încât să nu intre apă şi gaze din secţiunile adiacente ale sistemului de canalizaţie. Această etanşare trebuie făcută folosind mortare de ciment flexibile, impermeabile sau masă de bitum cauciuc. Astfel de sigilări nu trebuie făcute folosind spume tehnice. În caz de deteriorare a sigiliului, acesta trebuie refăcut prin înlocuirea tuturor materialelor de etanşare. 7) Verificarea existenţei unor infiltraţii între cablul de fibră optică şi CFO. Această activitate presupune inspecţia vizuală a locului în care cablul de fibră optică este introdus în conductă. Impermeabilizarea trebuie făcută folosind dopuri speciale. În caz de deteriorare sau lipsă, aceste dopuri trebuie înlocuite. 8) Etanşarea armăturilor conductelor. Această operaţie presupune verificarea etanşeităţii armăturilor conductelor. Dacă conductele libere nu sunt conectate între ele, se va verifica etanşeitatea dopului de capăt utilizat. În situaţia în care capetele conductelor nu sunt etanşate, acestea trebuie imediat etanşate cu dopuri de capăt. Nu se vor folosi dopuri de etanşare realizate din spume expandante pentru etanşarea spaţiului dintre cablul cu fibră optică şi conductă sau conducta principală şi subconducte (tubete). 9) Cablu de semnal de localizare. Pe traseele de canalizaţie în care este instalat cablu de localizare, trebuie verificate următoarele: durabilitatea instalării cablurilor în căminele de cabluri, respectarea razei de îndoire admise stabilite de producător, etanşeitatea trecerii cablului prin pereţii camerei de tragere. Se va verifica starea tehnică a cablului de localizare, realizându-se măsurători ale parametrilor electrici caracteristici (rezistenţa de izolaţie, continuitatea conductoarelor) şi se va actualiza documentaţia tehnică. Cablurile montate incorect (expuse la deteriorarea izolaţiei, îndoite, întinse pe podeaua camerei de tragere), trebuie reaşezate corect folosind legături de plastic cu autostrângere. 10) Verificarea modul în care conductele şi cablurile sunt amplasate în camera de tragere. Conductele CFO şi cablurile din fibră optică din camera de tragere trebuie să fie fixate de suporturi. Conductele sunt fixate cu cleme fixate pe suport. Cablurile pot fi fixate cu curele cu auto-strângere din plastic rezistente la UV. În timpul inspecţiei, se va verifica starea de fixare a suporturilor la structura camerei de tragere. Defecţiunile care apar în timpul funcţionării trebuie remediate. Urmele de coroziune trebuie eliminate din elementele metalice şi aceste locuri trebuie protejate cu vopseluri anticorozive. Fixarea conductelor şi a cablurilor pe suporţi şi pe pereţii camerei de tragere trebuie verificată şi reparată. Se vor înlocui clemele sau benzile de fixare deteriorate sau slăbite. Este recomandat să se folosească cleme de oţel inoxidabil. Dacă legăturile cablurilor s-au rupt, acestea trebuie înlocuite cu legături noi. Este recomandat să fie efectuate corecţii de poziţionare a cablurilor sau a conductelor astfel încât acestea să nu se încrucişeze. În cazul în care cablurile sau conductele se află pe podeaua camerei de tragere, acestea trebuie să fie repoziţionate şi fixate corespunzător pe suporţi sau pe pereţii camerei. În cazul în care cablul din fibră optică sau conducta a fost îndoit cu o rază mai mică decât raza admisibilă, defectul trebuie corectat imediat. Trebuie asigurată poziţia cablul de fibră optică astfel încât acesta să nu se sprijine pe marginile componentelor metalice instalate în camera de tragere şi nu este expus la deteriorare de aceste muchii. Dacă apare o astfel de situaţie se va introduce o porţiune de conductă de protecţie şi se va fixa ansamblul folosind legături adecvate. 11) Suporturi pentru rezerve tehnologice de cabluri. În timpul inspecţiei, se va verifica starea de fixare a cadrului la pereţii camerei de tragere. Prinderile deteriorate trebuie înlocuite. Urmele de coroziune trebuie îndepărtate şi aceste locuri protejate cu vopseluri anticorozive. Toate legăturile de cabluri deteriorate trebuie înlocuite cu legături noi. 12) Cutii de distribuţie. În timpul inspecţiei, se va verifica starea ataşării conexiunii la structura camerei de tragere şi etanşeitatea acesteia. În caz de nereguli acestea trebuie corectate. Nu se fixează cutiile de distribuţie folosind legături de cabluri. Pentru fixare vor utiliza numai cleme din oţel inoxidabil. Dacă cutia de distribuţie a fost montată cu legături de cablu, înlocuiţi-le cu cleme metalice din oţel inoxidabil. Înlocuirea în timpul inspecţiei este aplicată şi benzilor de metal corodate în timpul funcţionării. O atenţie deosebită trebuie acordată etanşeităţii cutiei de distribuţie. Cutiile de distribuţie a căror stare indică posibilitatea existenţei infiltraţiilor (de exemplu, fisuri, goluri în locul conectării elementelor) este recomandat să fie înlocuite cu altele noi. 13) Verificarea etichetelor de identificare. Pe fiecare cablu trebuie să existe etichete de identificare. În timpul inspecţiei, se va verifica starea acestora, numărul şi lizibilitatea informaţiilor. Legăturile de cablu deteriorate utilizate pentru a ataşa etichetele trebuie înlocuite cu altele noi. Se înlocuiesc descrierile ilizibile cu altele noi şi se fixează folosind legături de cabluri. În cazul în care conţinutul etichetei este insuficient şi nu respectă prevederile acestui normativ, acestea trebuie completate pentru aducerea la conformitate. 11.3.4. Verificarea dulapurilor de cabluri Revizia dulapurilor de cabluri constă în evaluarea conformităţii documentaţiei tehnice cu starea reală din teren, evaluarea stării tehnice a zonei din jurul dulapului de cabluri, a stării tehnice a acestuia, a elementelor din cabinet şi efectuarea de reparaţii minore dacă sunt necesare. 1) Evaluarea conformităţii documentaţiei tehnice cu situaţia reală din teren În timpul acestei activităţi trebuie verificate, modificările constatate şi aplicate corecţii privind: a) Numerotarea dulapului de cabluri. Se verifică corectitudinea, lizibilitatea şi metoda de fixare a etichetei de identificare a dulapului de cabluri. Eticheta trebuie înlocuită dacă este necesar. b) Respectarea specificaţiilor documentaţiei tehnice şi dacă diferenţele găsite la revizie au fost menţionate în documentaţia "as built" actualizată. 2) Evaluarea stării tehnice a zonei din jurul dulapului de cabluri În cadrul acestei activităţi, trebuie să se verifice dacă: a) În zona din jurul cabinetului situată pe traseele pietonale nu a existat un fenomen de prăbuşire a terenului din cauza construcţiei defectuoase a acestuia sau a exploatării caii de acces. În cazul unui astfel de fenomen, trebuie efectuate lucrări de reconstrucţie şi protecţie pentru a preveni reapariţia acestuia. În timpul lucrărilor de reconstrucţie, compactarea terenului sub stratul superior al căii pietonale trebuie făcută cu mare atenţie. Dacă fenomenul s-a produs ca urmare a activităţii desfăşurate de alţi operatori de utilităţi este necesar să se efectueze lucrări de securizare a zonei şi să se anunţe imediat administratorul canalizaţiei. b) În camera de tragere apropiată cabinetului amplasată în zona verde, nu s-a produs o prăbuşire a terenului. În cazul unui astfel de fenomen, ar trebui efectuate lucrări de reconstrucţie şi protecţie pentru a preveni reapariţia acestuia. În timpul lucrărilor de reconstrucţie, compactarea terenului trebuie efectuată foarte atent. 3) Evaluarea stării tehnice a dulapului de cabluri În timpul acestei activităţi, trebuie verificate: a) Starea tehnică a fundaţiei pe care se află montat dulapul. Se vor umple fisurile găsite cu mortar de ciment flexibil. b) Durabilitatea sistemului de fixare a dulapului şi poziţionarea verticală. Dacă se găsesc defecte, acestea trebuie corectate imediat. c) Asigurarea securităţii împotriva deschiderii neautorizate. Se va verifica funcţionarea încuietorilor şi etanşeitatea uşii. Dacă încuietoarea este deteriorată, trebuie înlocuită. d) Starea tehnică a carcasei dulapului. Se va verifica dacă dulapul nu are daune mecanice şi este bine fixat. De asemenea se va verifica sistemul de fixare a uşii dulapului. Dacă se găsesc defecte minore, acestea se vor repara pe loc. 4) Evaluarea stării tehnice a elementelor interioare a) Documentaţia tehnică a dulapului de cabluri trebuie verificată şi confirmat că elementele instalate corespund descrierilor acestora. b) Verificarea etanşeităţii capetelor CFO din dulapul de cabluri. Această activitate se face prin examinarea zonei în care conductele intră în dulap. Acest loc trebuie să fie atent tratat astfel încât apa şi pământul din afară să nu intre în spaţiul dintre exteriorul conductei şi fundaţia cabinetului. Etanşarea trebuie făcută, de exemplu, cu mortar de ciment rezistent la apă sau mastic bitum-cauciuc. Dacă se constată defecţiuni, acestea trebuie reparate în timpul reviziei. Nu se vor folosi spume tehnice expandante pentru reparaţii. c) Verificarea etanşării dintre cablurile de fibră optică şi CFO. Această activitate se face prin inspecţia vizuală a locului în care cablul de fibră optică intră în CFO. Etanşarea trebuie făcută folosind dopuri de capăt corespunzătoare. Aceste etanşări nu trebuie realizate folosind spume tehnice expandante. În caz de defect acesta trebuie reparat imediat (se repară garnitura deteriorată sau se va instala una nouă). d) Verificarea modului în care sunt aşezate conductele şi cablurile în dulapul de cabluri. CFO, cablurile din fibră optică trebuie să fie ataşate la suporturile de cablu. Conductele trebuie fixate cu cleme pe suporţi. Cablurile pot fi fixate cu curele cu auto-strângere din plastic rezistente la UV. În timpul inspecţiei, se verifică starea de fixare a suporturilor pe structura dulapului. Defecţiunile care apar în timpul funcţionării trebuie remediate. Urmele de coroziune trebuie eliminate din elementele metalice şi aceste locuri trebuie protejate cu vopseluri anticorozive. Fixarea conductelor şi cablurilor pe suporţi şi structura dulapului de cablu trebuie verificată şi asigurată. Se vor înlocui clemele de fixare slăbite sau benzile deteriorate. Dacă legăturile cablurilor s-au rupt, acestea trebuie înlocuite. Trebuie efectuate corecţii la poziţionarea cablurilor sau a conductelor de cablu astfel încât acestea să nu se încrucişeze şi să se deruleze în mod ordonat. În cazul în care cablul de fibră optică sau conducta s-a curbat cu o rază mai mică decât raza admisibilă, această situaţie trebuie corectată pentru a înlătura acest defect. Se va verifica dacă mantaua cablului de fibră optică nu se sprijină pe marginile elementelor metalice instalate şi nu este în pericol de deteriorare în muchiile acestora. Dacă apare o astfel de situaţie între cablu şi elementul metalic, se va introduce şi fixa un fragment de conductă de protecţie pe cablu în zona respectivă. e) Cutii de distribuţie de fibră optică şi suporţi pentru conectori. Se va verifica instalarea corectă a joncţiunilor de fibră optică şi a suporturilor acestora în interiorul dulapului de cablu. Trebuie reparate eventualele defecte. f) Verificarea etichetelor de identificare. Se va verifica ca pe fiecare cablu să existe etichete de identificare ale acestora şi se va asigura lizibilitatea înscrisurilor existente pe acestea. Legăturile de cablu deteriorate, utilizate pentru fixarea etichetelor, trebuie înlocuite cu altele noi. Se vor înlocui etichetele ilizibile cu altele noi şi se vor fixa folosind legături noi de cabluri. ----- 
