────────── Aprobată prin Ordinul nr. 2.463 din 8 august 2013, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 595 din 24 septembrie 2013.────────── CUPRINS Partea I PREVEDERI GENERALE 1. Obiect. Domenii de aplicare 2. Condiţii tehnice generale de realizare a instalaţiilor de stingere a Incendiilor 3. Cerinţe Partea a II-a PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA INSTALAŢIILOR DE STINGERE CU APĂ A INCENDIILOR 4. Instalaţii cu hidranţi de incendiu interiori 5. Coloane uscate 6. Instalaţii cu hidranţi de incendiu exteriori 7. Instalaţii de stingere a incendiilor cu sprinklere 8. Instalaţii de stingere a incendiilor cu apă pulverizată 9. Instalaţii de stingere a incendiilor cu ceaţă de apă 10. Branşamentele instalaţiilor interioare de stingere cu apă a incendiilor la reţele exterioare 11. Reţele exterioare de alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor 12. Rezervoare şi bazine pentru rezerva de apă necesară stingerii incendiilor. Surse de apă. 13. Staţii de pompare a apei şi compresoare de aer destinate stingerii incendiilor Partea a III-a PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA INSTALAŢIILOR DE STINGERE a INCENDIILOR CU GAZE 14. Instalaţii fixe de stingere a incendiilor cu dioxid de carbon 15. Condiţii generale pentru utilizarea gazelor, (altele decât dioxidul de carbon) în instalaţii fixe de stingere a incendiilor 16. Instalaţii fixe de stingere a incendiilor cu IG - 100 17. Instalaţii fixe de stingere a incendiilor, cu substanţe HFC - 227ea 18. Instalaţii fixe de stingere a incendiilor cu IG - 541 19. Instalaţii fixe de stingere a incendiilor cu IG-01 20. Instalaţii de stingere a incendiilor cu substanţe HCFC AMESTEC A 21. Instalaţii fixe de stingere a incendiilor cu substanţe HFC - 125 22. Instalaţii fixe de stingere a incendiilor cu substanţe FK-5-1-12 Partea a IV-a PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA INSTALAŢIILOR DE STINGERE A INCENDIILOR CU AEROSOLI 23. Instalaţii de stingere a incendiilor cu aerosoli Partea a V-a PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA INSTALAŢIILOR DE STINGERE A INCENDIILOR CU SPUMĂ 24. Instalaţii de stingere a incendiilor cu spumă Partea a VI-a PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA INSTALAŢIILOR DE STINGERE A INCENDIILOR CU PULBERI 25. Instalaţii fixe de stingere cu pulberi a incendiilor Partea a VII-a PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA INSTALAŢIILOR DE STINGERE A INCENDIILOR CU ABUR 26. Instalaţii de stingere cu abur a incendiilor Partea a VIII-a EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE STINGERE A INCENDIILOR 27. Organizarea exploatării instalaţiilor de stingere a incendiilor 28. Exploatarea instalaţiilor de stingere cu apă a incendiilor 29. Exploatarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu gaze 30. Exploatarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu aerosoli 31. Exploatarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu spumă 32. Exploatarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu pulberi 33. Exploatarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu abur ANEXE PARTEA I PREVEDERI GENERALE 1. Obiecte. Domenii de aplicare 1.1. (1) Prevederile prezentului normativ reprezintă condiţiile minime care se aplică la proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor noi de stingere a incendiilor în construcţii şi instalaţii, indiferent de specific, forma de proprietate şi destinaţia acestora, precum şi la extinderea, schimbarea de destinaţie, modernizarea sau refacerea celor existente. (2) Atunci când, în mod justificat tehnic, la construcţiile şi instalaţiile existente, nu pot fi îndeplinite unele prevederi ale normativului, trebuie să se asigure prin proiect, în funcţie de riscurile şi/sau pericolele de incendiu actualizate, măsuri alternative care să asigure nivelurile minime de performanţă pentru cerinţa fundamentală securitatea la incendiu stabilite prin reglementări tehnice specifice. (3) Normativul cuprinde şi prevederi referitoare la proiectarea, executarea şi exploatarea reţelelor exterioare de alimentare cu apă pentru intervenţii în caz de incendiu la ansambluri de clădiri şi incinte de producţie şi depozitare. 1.2. Proiectarea şi executarea de noi tipuri de instalaţii pentru stingerea incendiilor este admisă numai dacă sunt, după caz, certificate sau agrementate tehnic, conform legii. 1.3. Pentru construcţii şi obiective ale structurilor de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională nominalizate prin acte normative ale conducătorilor structurilor respective în care nu are acces publicul, prevederile normativului nu sunt obligatorii. La acestea se asigura măsurile de securitate la incendiu stabilite de organele proprii de specialitate ale acestora, aprobate de conducătorii structurilor respective. 1.4. Pentru construcţiile monumente istorice sau de arhitectură, prevederile prezentului normativ au caracter de recomandare, urmând a fi aplicate de la caz la caz, sau înlocuite cu măsuri de îmbunătăţire a cerinţei fundamentale securitate la incendiu posibil de realizat şi care să nu afecteze caracterul monumentului. 1.5. Pentru construcţiile destinate fabricării, manipulării şi depozitării explozivilor, substanţelor nucleare, instalaţiilor subterane hidroenergetice, ale metroului, specifice organizării de şantier precum şi instalaţiile şi echipamentele tehnologice de producţie (sisteme, utilaje, agregate, dispozitive etc.), prevederile normativului se aplică în măsura în care nu contravin altor reglementări specifice. 1.6. Pentru asigurarea îndeplinirii măsurilor de securitate la incendiu, a criteriilor şi nivelurilor de performanţă prevăzute în normativ, în proiectare, execuţie şi exploatare trebuie să fie utilizate numai produse pentru construcţii şi instalaţii pentru care sunt efectuate determinări funcţionale de comportare la foc şi condiţiile legii. 1.7. Standardele de referinţă menţionate în prezentul normativ se consideră cu ediţia în vigoare (anexa nr. 1). 2. Condiţii tehnice generale de realizare a instalaţiilor de stingere a Incendiilor Echiparea şi dotarea tehnică a clădirilor cu instalaţii de stingere a incendiilor 2.1. Echiparea şi dotarea tehnică minimă obligatorie a construcţiilor şi instalaţiilor cu sisteme şi instalaţii de stingere a incendiilor, trebuie să corespundă prezentului normativ şi reglementărilor specifice, îndeplinind principiile şi cerinţele din normele generale de apărare împotriva incendiilor. 2.2. Investitorul poate solicita echiparea şi dotarea suplimentară a construcţiilor şi instalaţiilor şi cu alte sisteme şi instalaţii sau elemente de instalaţii de stingere a incendiului, în condiţiile în care nu este afectată cerinţa de securitate la incendiu referitor la condiţiile, criteriile şi nivelurilor de performanţă specifice. Proiectarea instalaţiilor de stingere a incendiilor 2.3. (1) La proiectarea instalaţiilor de stingere a incendiilor, se au în vedere compatibilitatea dintre substanţele de stingere utilizate şi mediul combustibil, eficienţa de stingere a substanţelor utilizate, siguranţa utilizatorilor spaţiului protejat, precum şi efectele asupra mediului. (2) Principalele proprietăţi specifice ale substanţelor utilizate în instalaţiile de stingere, trebuie să asigure în principal: a) eficienţa stingerii; b) afectarea într-o cât mai mică măsură a obiectelor şi a materialelor din spaţiul incendiat; c) continuarea desfăşurării în siguranţă a activităţii oamenilor în spaţiul protejat; d) nedeteriorarea calitativă a substanţei de stingere în timpul stocării; e) consecinţe nesemnificative asupra mediului, sănătăţii şi a vieţii utilizatorilor de către substanţa de stingere şi produşii rezultaţi în urma acţiunii de stingere; f) caracteristici dielectrice. (3) Domeniile recomandate, mecanismul stingerii şi proprietăţile substanţelor de stingere tratate în normativ sunt menţionate în anexe. 2.4. (1) Alegerea tipului de instalaţie de stingere a incendiului, a substanţei de stingere utilizată şi valorile intensităţilor de stingere, protecţie şi răcire, trebuie să corespundă naturii produselor combustibile din spaţiul protejat, condiţiilor specifice concrete ale incintei respective, importanţei şi valorii produselor protejate, tipului de construcţie etc. (2) În lipsa unor valori normate, se recomandă folosirea valorilor intensităţilor de stingere, protecţie şi răcire redate în anexa nr. 2. 2.5. Componentele specifice instalaţiilor de stingere a incendiilor trebuie să îndeplinească cerinţele minime prevăzute de normativ, sau să aibă performanţe de stingere echivalente. 2.6. Componentele instalaţiilor de stingere a incendiilor care în mod normal lucrează sub presiune, trebuie să îndeplinească cerinţele reglementărilor tehnice specifice. 2.7. (1) Proiectul instalaţiilor de stingere a incendiilor trebuie să cuprindă piese scrise şi desenate şi instrucţiuni de funcţionare şi verificare periodică, conform celor precizate în standardele europene de referinţă, acolo unde acestea există. (2) Aceste instrucţiuni trebuie să cuprindă schemele de principiu, parametrii proiectaţi (debite, presiuni etc.), descrierea, modul de utilizare şi întreţinere a instalaţiilor în situaţia normală şi în caz de incendiu, în anumite cazuri inclusiv pentru situaţia de avarie. 2.8. În prezentul normativ se utilizează terminologia din anexa nr. 33, termeni definiţi prin standardul de referinţă SR EN ISO 13943, precum şi cei utilizaţi în reglementările tehnice specifice ori în uzul curent, conform terminologiei adoptate în reglementările tehnice ale Uniunii Europene. Dimensionarea instalaţiilor de stingere a incendiilor 2.9. La dimensionarea instalaţiilor de stingere a incendiilor şi a componentelor acestora se respectă prevederile specifice substanţelor de stingere utilizate, precum şi condiţiile şi specificaţiile producătorilor de echipamente. 2.10. Dimensionarea şi executarea sistemelor de ventilare aferente incintelor protejate la incendiu cu instalaţii de stingere, se realizează conform prevederilor reglementării tehnice specifice şi specificaţiilor producătorilor de echipamente. Amplasare 2.11. Componentele instalaţiilor de stingere a incendiilor se amplasează cu respectarea prevederile reglementărilor tehnice şi ale prezentului normativ, precum şi cerinţele şi condiţiile producătorilor acestora. 2.12. În funcţie de natura substanţei de stingere utilizate, se recomandă dispunerea staţiilor de distribuţie şi a rezervelor în apropierea incintei la care asigură stingerea incendiilor. 2.13. (1) Staţiile de distribuţie trebuie să aibă acces din exterior pe căi de circulaţie funcţionale, dimensionate corespunzător reglementărilor tehnice şi necesităţii executării operaţiunilor de montaj, manevră (operare), reparaţii şi întreţinere. (2) Căile de acces în staţia de distribuţie, precum şi din zona de amplasare a acesteia se prevăd cu iluminat de siguranţă corespunzător prevederilor normativului I 7 sau a reglementărilor echivalente. 2.14. În toate situaţiile se recomandă asigurarea ventilării natural-organizate a staţiilor de distribuţie a substanţelor de stingere. 2.15. (1) În funcţie de condiţiile specifice şi de natura substanţei de stingere, se prevăd instalaţii de ventilare mecanică a staţiilor de distribuţie. Evacuarea eventualelor scăpări de gaze se face numai direct în exterior. (2) Instalaţia de ventilare mecanică a staţiei de distribuţie va asigura evacuarea scăpărilor de substanţe de stingere direct în exterior, până la un nivel nenociv pentru oameni. Ventilarea va asigura un debit echivalent cu minimum 5 schimburi orare. 2.16. Corespunzător condiţiilor concrete ale spaţiilor protejate cu instalaţii fixe pentru stingerea incendiului, pot fi prevăzute instalaţii mecanice de ventilare capabile să asigure evacuarea degajărilor rezultate în urma incendiului (fum, gaze de ardere). 2.17. Instalaţiile mecanice de ventilare, atunci când se prevăd, trebuie să fie acţionate cu butoane manuale amplasate centralizat în apropierea uşilor de acces în spaţiile protejate. Aceste instalaţii se dimensionează corespunzător evacuării sigure a degajărilor, asigurând un debit echivalent cu minimum 5 schimburi orare. Tubulatura de evacuare va avea trasee cât mai scurte şi dacă este posibil, fără a traversa alte spaţii neprotejate. Executarea şi montarea instalaţiilor de stingere a incendiilor 2.18. Producătorii instalaţiilor de stingere a incendiilor şi, după caz, furnizorii acestora, precum şi proiectanţii şi executanţii instalaţiilor de stingere, răspund - potrivit competenţelor legale ce le revin - de calitatea lucrărilor executate şi de asigurarea condiţiilor de siguranţă a utilizatorilor, precum şi de eficienţa stingerii incendiilor în spaţiile protejate. 2.19. La executarea instalaţiilor de stingere a incendiilor este obligatorie respectarea întocmai a proiectului, a prevederilor prezentului normativ şi a condiţiilor şi specificaţiilor producătorilor de instalaţii, aparatură, echipamente şi substanţe de stingere. 2.20. Subansamblurile şi echipamentele instalaţiei de stingere a incendiului se transportă ambalate, păstrându-se caracteristicile tehnice şi constructive cu care au fost realizate de producător şi se depozitează în condiţii de siguranţă. 2.21. Înainte de montarea conductelor şi a celorlalte accesorii aferente instalaţiilor de stingere a incendiilor, se verifică starea lor, neadmiţându-se montajul dacă prezintă deformări, urme de lovire ori fisuri vizibile. 2.22. Producătorii şi, după caz, furnizorii de butelii şi echipamente trebuie să livreze odată cu acestea şi piesele de rezervă necesare. 2.23. Pe timpul montării instalaţiei de stingere a incendiului, se iau măsuri speciale pentru ca în interiorul conductelor să nu pătrundă corpuri străine care ar putea stânjeni transportul sau refularea substanţei de stingere. 2.24. Reţelele de distribuţie pe care se montează duzele de refulare se fixează rigid cu bride care să preia efortul produs la refularea substanţei de stingere. La conductele de transport, bridele de fixare trebuie să permită dilatări şi contracţii funcţionale. 2.25. Conductele pentru comenzi pneumatice se montează astfel încât să nu stânjenească intervenţia personalului de exploatare şi verificare. 2.26. Este interzisă montarea în instalaţie a recipienţilor (buteliilor) cu scăpări de substanţă de stingere. 2.27. După montare, conductele se curăţă, iar înainte de montarea duzelor se suflă cu aer sau alt gaz sub presiune, îndepărtându-se eventualele corpuri străine pătrunse accidental. 2.28. La montarea duzelor de refulare se urmăreşte ca acestea să nu se înfunde, deformeze etc. Duzele de refulare se fixează bine, astfel încât să nu fie posibilă desprinderea lor la reacţiunile rezultate din funcţionare. 2.29. Pe timpul executării instalaţiilor de stingere a incendiilor, executantul va respecta prevederile reglementărilor tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor pe durata executării lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, sau a altor reglementări tehnice echivalente. Acţionare 2.30. În raport de natura incendiului, de viteza de evoluţie a acestuia şi de consecinţele posibile, instalaţiile de stingere se acţionează automat sau manual. În toate cazurile, acţionările automate trebuie să fie dublate de acţionari manuale pentru comanda punerii în funcţiune a instalaţiei. 2.31. La instalaţiile cu funcţionare automată, sistemul de semnalizare a incendiului şi de acţionare a comenzii de funcţionare a instalaţiei va asigura detectarea incendiului în faza incipientă. Probarea instalaţiilor de stingere a incendiilor 2.32. După executarea instalaţiilor de stingere a incendiilor se verifică rigiditatea îmbinărilor prin proba hidraulică de rezistenţă la presiune şi proba de etanşeitate cu aer comprimat. 2.33. Probele de funcţionare au ca obiectiv principal controlul funcţionării armăturilor de comandă şi după caz, a dispozitivelor de alarmă. În cadrul probei de funcţionare se verifică acţionarea instalaţiei atât local, cât şi de la distanţă (când este astfel proiectată). 2.34. Pe timpul probei de stingere se iau măsuri de siguranţă pentru evitarea accidentelor şi a pagubelor materiale. Probele se realizează coordonat, sub conducerea executantului lucrării şi în prezenţa beneficiarului, iar rezultatele verificărilor şi a probelor efectuate se consemnează într-un proces verbal. 2.35. Odată cu încheierea probelor trebuie definitivată şi instruirea personalului care va asigura exploatarea şi întreţinerea instalaţiei de stingere, consemnându-se acest lucru în procesul verbal. Recepţia instalaţiilor de stingere a incendiilor 2.36. Recepţia instalaţiei de stingere a incendiilor se face de către comisia constituită în conformitate cu legislaţia în vigoare. Comisia de recepţie este obligată să verifice dacă au fost: a) respectate condiţiile privind sistemele de detectare, semnalizare şi stingere prevăzute în proiectele de execuţie şi în documentaţiile tehnice ale producătorului, precum şi în reglementările tehnice în vigoare; b) montate şi puse în funcţiune toate instalaţiile, aparatura şi echipamentele din sistemele de semnalizare şi stingere a incendiului; c) predate beneficiarului instrucţiunile de folosire a tuturor aparatelor şi echipamentelor instalaţiei şi s-a instruit personalul de servire a acestora. 2.37. Recepţia lucrărilor constă în verificarea respectării legislaţiei în vigoare şi reglementărilor tehnice privind: a) funcţionarea instalaţiei de detectare şi semnalizare a incendiilor şi comandă a intrării în funcţiune a instalaţiei de stingere; b) funcţionarea sistemului de distribuţie a substanţei de stingere; c) existenţa panourilor şi dispozitivelor de avertizare privind evacuarea oamenilor, a instrucţiunilor de exploatare şi a măsurilor ce se întreprind în timpul intervenţiei în caz de incendiu. 2.38. Rezultatele verificărilor şi a probelor efectuate în prezenţa comisiei de recepţie se consemnează într-un proces verbal de recepţie. La recepţia instalaţiei de stingere, executantul acesteia va prezenta toate documentele necesare întocmirii cărţii tehnice a construcţiei. Orice neconcordanţă între proiect şi execuţie se remediază în funcţie de importanţă (pe loc, imediat sau cu termen stabilit, corelat cu darea în exploatare a instalaţiei), astfel încât să fie asigurate condiţiile de securitate la incendiu pentru spaţiul protejat. 2.39. (1) Odată cu recepţia instalaţiei de stingere a incendiului, beneficiarul are obligaţia de a înfiinţa un registru de evidenţă (numerotat şi sigilat), în care trebuie să fie consemnate datele principale privind exploatarea, verificarea şi întreţinerea instalaţiei de stingere. (2) Registrul va conţine: a) caracteristicile principale ale instalaţiei; b) data punerii în funcţiune; c) data verificării; d) elementele verificate; e) numele şi prenumele persoanei care a efectuat verificarea instalaţiei; f) data încărcării şi punerii instalaţiei în stare de intervenţie; g) defecţiuni apărute. (3) În registrul de evidenţă se precizează şi operaţiunile ce trebuie să se execute în concordanţă cu instrucţiunile de exploatare şi cu prevederile cărţii tehnice. Exploatarea instalaţiilor de stingere a incendiilor 2.40. Pentru buna exploatare a sistemelor şi instalaţiilor de stingere a incendiilor este obligatorie respectarea întocmai a proiectului, a prevederilor prezentului normativ şi a instrucţiunilor şi regulilor cuprinse în fişele şi specificaţiile tehnice ale producătorilor de aparate, echipamente, utilaje şi substanţe de stingere. 2.41. (1) În spaţiile echipate cu sisteme automate de inundare cu substanţe de stingere cu nivel de concentraţie toxic organismului uman, pe perioada de timp cât în spaţiile respective există oameni, comanda declanşării instalaţiei de stingere trebuie să fie obligatoriu în poziţia "manual". (2) Instalaţiile de stingere care utilizează substanţe de stingere cu nivel de concentraţie toxic organismului uman se prevăd cu sisteme de temporizare a declanşării astfel încât să existe condiţii de evacuare în siguranţă. 2.42. Acţionările, precum şi comenzile automat şi/sau manual de punere în funcţiune ale instalaţiilor de stingere a incendiilor se menţin în permanentă stare de funcţionare. 2.43. În caz de incendiu se asigură evacuarea rapidă şi în condiţii de siguranţă a oamenilor din spaţiile supuse inundării cu substanţe de stingere, pe căi de acces marcate şi păstrate libere. 2.44. După stingerea incendiului, accesul oamenilor în spaţiile inundate cu substanţe, trebuie să fie permis numai după ce aceste spaţii au fost bine ventilate. 2.45. Staţiile de distribuţie a substanţelor de stingere a incendiului trebuie să aibă menţinut permanent accesul liber din exterior, pe căi de circulaţie funcţionale, astfel încât să permită executarea operativă a lucrărilor de reparaţii şi întreţinere. Iluminatul de siguranţă al căilor de acces la staţiile de distribuţie, precum şi a zonelor unde sunt amplasate acestea, se menţine în stare de funcţionare. 2.46. Se va asigura controlul şi verificarea permanentă a recipientelor (buteliilor) montate în staţiile de distribuţie pentru depistarea oricăror scăpări de substanţe de stingere. Recipientele (buteliile) cu defecţiuni se înlocuiesc. 2.47. Se va asigura funcţionarea la parametrii proiectaţi a sistemelor şi instalaţiilor de ventilare natural-organizată sau mecanică a staţiilor de distribuţie a substanţelor speciale de stingere a incendiilor. 2.48. Este obligatorie efectuarea reviziilor şi reparaţiilor prevăzute în reglementările tehnice, în documentaţia de execuţie şi specificaţiile producătorului. 2.49. Este interzisă modificarea instalaţiilor de stingere a incendiilor fără acordul factorilor în drept, potrivit legislaţiei în construcţii. Măsuri de tehnica securităţii şi sănătăţii în muncă şi de apărare împotriva incendiilor 2.50. Responsabilii cu exploatarea şi întreţinerea sistemelor şi instalaţiilor de stingere a incendiilor trebuie să aibă afişată la loc vizibil şi în vecinătatea incintelor protejate panouri cu următorul conţinut: a) schemele de funcţionare ale instalaţiilor de stingere a incendiilor; b) instrucţiunile de exploatare ale instalaţiilor de stingere; c) instrucţiuni specifice de securitate şi sănătate în muncă şi măsuri pentru prevenirea accidentelor umane în timpul şi după inundarea cu substanţă de stingere. 2.51. Personalul de exploatare şi întreţinere a sistemelor şi instalaţiilor de stingere a incendiilor, trebuie să fie instruit şi va lua la cunoştinţă de prevederile prezentului normativ şi celorlalte reglementări specifice, precum şi cu privire la măsurile necesare de protecţie împotriva contaminării, a intoxicării cu substanţe periculoase precum şi împotriva electrocutărilor. 2.52. Personalul de exploatare a sistemelor şi instalaţiilor de stingere a incendiilor, trebuie să fie instruit asupra practicilor de salvare şi intervenţie în caz de necesitate. 2.53. În toate locurile unde se folosesc substanţe de stingere a incendiilor cu nivel de concentraţie toxic organismului uman, se prevăd prin proiectare indicatoare corespunzătoare de avertizare şi se asigură menţinerea în exploatare a stării corespunzătoare a acestora. 2.54. Pentru salvarea oamenilor din spaţiile inundate cu substanţe de stingere cu nivel de concentraţie toxic organismului uman, se iau măsuri de evacuare imediată şi de evitare a accesului în aceste spaţii. Se va acorda primul ajutor persoanelor afectate de substanţele speciale de stingere. 2.55. Mijloacele şi echipamentele de protecţie necesare intervenţiei la incintele, sistemele şi instalaţiile de stingere a incendiilor, se menţin în stare de funcţionare la parametrii proiectaţi şi se recomandă a se păstra într-o încăpere apropiată, protejată faţă de spaţiul ce se inundă cu substanţa specială de stingere şi la care accesul să fie uşor. 2.56. Pentru atenţionarea personalului din interiorul spaţiilor supuse inundării cu substanţe speciale de stingere trebuie să fie afişate la loc vizibil panouri de avertizare inscripţionate cu următorul text, conform modelului prezentat în figura 2.1. (a se vedea imaginea asociată) Figura 2.1. Indicator pentru avertizare asupra faptului că spaţiile sunt protejate cu substanţe speciale de stingere 2.57. În toate spaţiile în care sunt amplasate baterii de recipienţi (butelii) cu substanţe speciale de stingere a incendiilor şi în special, pe feţele exterioare ale uşilor staţiilor de stocare şi distribuţie, se va afişa următoarea inscripţie, conform modelului prezentat în figura 2.2. (a se vedea imaginea asociată) Figura 2.2. Indicator pentru avertizare pentru spaţiile în care se depozitează butelii cu substanţe de stingere 3. Cerinţe 3.1. Construcţiile trebuie să corespundă, atât în ansamblu, cât şi pe părţi separate, utilizării preconizate, ţinând seama mai ales de sănătatea şi siguranţa persoanelor implicate de-a lungul întregului ciclu de viaţă al construcţiilor. În condiţiile unei întreţineri normale, construcţiile trebuie să îndeplinească aceste cerinţe fundamentale aplicabile construcţiilor pe o durată de utilizare rezonabilă din punct de vedere economic. 3.2. La proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de stingere a incendiilor, trebuie să se stabilească măsuri, condiţii şi nivelurile de performanţă potrivit prevederilor prezentului normativ şi reglementărilor specifice care să asigure îndeplinirea cerinţelor fundamentale din Regulamentul (UE) nr. 305/2011 din 9 martie 2011 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii şi de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului referitoare la: 1. rezistenţa mecanică şi stabilitate; 2. securitate la incendiu; 3. igiena, sănătate şi mediu înconjurător; 4. siguranţă şi accesibilitate în exploatare; 5. protecţia împotriva zgomotului; 6. economie de energie şi izolare termică; 7. utilizare sustenabilă a resurselor naturale. 3.3. (1) Construcţiile trebuie proiectate şi executate astfel încât încărcările care pot fi exercitate asupra lor în timpul construirii şi utilizării să nu ducă la niciunul dintre următoarele evenimente: a) prăbuşirea întregii construcţii sau a unei părţi a acesteia; b) deformaţii de o mărime inadmisibilă; c) deteriorarea altor părţi ale construcţiei sau a instalaţiilor sau a echipamentelor instalate ca urmare a unor deformaţii majore ale elementelor portante; d) deteriorare disproporţionată faţă de evenimentul cauzator iniţial. (2) Îndeplinirea cerinţei fundamentale de calitate, rezistenţa mecanică şi stabilitate se realizează prin dimensionarea şi executarea corespunzătoare a structurii de rezistenţă a instalaţiilor de stingere a incendiilor, în corelare cu sistemul constructiv al clădirii în care sunt amplasate. 3.4. Elementele componente ale instalaţiilor de stingere a incendiilor trebuie să fie fixate de structura de rezistenţă a construcţiei prin dispozitive corespunzător dimensionate, în colaborare cu specialistul structurist al construcţiei. La proiectarea şi executarea reţelelor exterioare de alimentare cu apă a instalaţiilor de stingere a incendiilor, se va ţine seama de tipul şi caracteristicile terenului, precizate prin studii geotehnice. 3.5. Staţiile de distribuţie aferente instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor se amplasează, de regulă, în încăperi proprii. Aceste încăperi, trebuie să fie situate la nivelurile inferioare ale construcţiei sau, atunci când acest lucru nu este posibil, construcţia trebuie să fie corespunzător dimensionată încărcărilor statice şi dinamice ale instalaţiei de stingere. Sunt exceptate instalaţiile fixe de stingere a incendiilor care utilizează substanţe pentru care producătorii nu solicită restricţii de păstrare şi de utilizare. 3.6. (1) Construcţia trebuie să fie proiectată şi executată în aşa fel încât, în caz de incendiu: a) stabilitatea elementelor portante ale construcţiei să poată fi asumată pe o perioadă determinată; b) apariţia şi propagarea incendiului şi a fumului în interiorul construcţiei să fie limitate; c) extinderea incendiului către construcţiile învecinate să fie limitată; d) utilizatorii să poată părăsi construcţia sau să poată fi salvaţi prin alte mijloace; e) să fie luată în considerare siguranţa echipelor de intervenţie. (2) Cerinţa fundamentală securitate la incendiu are în vedere asigurarea condiţiilor sigure de funcţionare a instalaţiilor de stingere a incendiilor. Pentru aceasta este necesară amplasarea şi montarea corespunzătoare a instalaţiilor de stingere a incendiilor în construcţie faţă de spaţiul protejat, avându-se în vedere şi protecţia acestor instalaţii împotriva radiaţiilor termice generate de surse de încălzire învecinate. 3.7. Pentru asigurarea eficienţei stingerii incendiilor, instalaţia trebuie conformată şi dimensionată în funcţie de spaţiul protejat şi de caracteristicile incendiului, utilizând tipul corespunzător de instalaţie şi de substanţă de stingere. 3.8. Construcţiile trebuie să fie proiectate şi executate astfel încât să nu reprezinte, pe întregul lor ciclu de viaţă, o ameninţare pentru igiena sau pentru sănătatea şi siguranţa lucrătorilor, a utilizatorilor sau a vecinilor, nici să exercite un impact exagerat de mare asupra calităţii mediului sau a climei pe întregul lor ciclu de viaţă, în cursul construirii, utilizării, demolării, în special ca rezultat al oricărora din următoarele: a) emanaţii de gaze toxice; b) emisii de substanţe periculoase, de compuşi organici volatili (COV), de gaze care produc efect de seră sau de particule periculoase în aerul din interior sau în atmosferă; c) emisie de radiaţii periculoase; d) scurgerea de substanţe periculoase în apa freatică, apa marină, apa de suprafaţă sau în sol; e) scurgerea de substanţe periculoase în apa potabilă sau substanţe care au un impact negativ diferit asupra apei potabile; f) evacuarea defectuoasă a apelor reziduale, a fumului sau a deşeurilor solide sau lichide; g) prezenţa umidităţii în anumite părţi ale construcţiei sau pe suprafeţe din interiorul acesteia. 3.9. (1) Igienă, sănătate şi mediu înconjurător constituie o cerinţă fundamentală care necesită tratarea cu deosebită atenţie a fiecărui caz în parte, având în vedere riscul pe care-l prezintă substanţa de stingere utilizată. (2) În toate situaţiile în care utilizarea substanţelor de stingere a incendiilor determină riscuri pentru utilizatori, este obligatorie realizarea tuturor măsurilor de protecţie a vieţii şi a sănătăţii acestora. (3) Pentru asigurarea protecţiei şi refacerii mediului se utilizează numai substanţe de stingere a incendiului care nu au influenţe majore asupra mediului. 3.10. (1) Pentru realizarea cerinţei fundamentale siguranţă şi accesibilitate în exploatare a instalaţiilor de stingere a incendiilor trebuie îndeplinite condiţiile necesare funcţionării acestora în deplină siguranţă. În documentaţiile de proiectare trebuie să se evidenţieze influenţele instalaţiilor de stingere a incendiilor asupra utilizatorilor şi construcţiei. (2) Construcţiile trebuie proiectate şi executate astfel încât să nu prezinte riscuri inacceptabile de accidente sau pagube în cursul funcţionării sau al utilizării, cum ar fi alunecări, căderi, loviri, arsuri, electrocutări, leziuni cauzate de explozii şi tâlhării. În special, construcţiile trebuie să fie proiectate şi executate astfel încât să fie accesibile şi utilizabile pentru persoanele cu dizabilităţi. 3.11. Pentru funcţionarea instalaţiilor de stingere a incendiilor în condiţii de siguranţă în exploatare sunt necesare măsuri, dispozitive, echipamente etc. corespunzătoare de protecţie, care să elimine posibilitatea producerii unor riscuri pentru utilizatori (răniri, arsuri, asfixieri, electrocutări, contaminări, explozii etc.). 3.12. Instalaţiile de stingere a incendiilor, în funcţionare normală şi în stare de avarie, nu trebuie să influenţeze negativ parametrii şi nivelurile de performanţă ale construcţiei, referitoare la cerinţele de calitate prevăzute de lege. 3.13. Cerinţa fundamentală protecţia împotriva zgomotului se asigură prin măsuri corespunzătoare astfel realizate încât prin funcţionare să nu afecteze confortul acustic al utilizatorilor şi al zonelor învecinate. Construcţia trebuie proiectată şi executată în aşa fel încât zgomotul perceput de către utilizatori sau de către persoane aflate în apropiere să fie menţinut la un nivel la care să nu fie periclitată sănătatea acestora şi să le permită să doarmă, să se odihnească şi să lucreze în condiţii satisfăcătoare. 3.14. Cerinţa fundamentală economie de energie şi izolare termică se asigură prin analize şi soluţii de caz, în funcţie de condiţiile specifice în care se folosesc instalaţiile, de cerinţele acestora şi caracteristicile substanţelor utilizate la stingerea incendiilor.Construcţiile cu instalaţiile aferente de încălzire, răcire, iluminare şi ventilare trebuie astfel proiectate şi executate încât consumul de energie necesar funcţionării să fie mic, ţinând cont de utilizatori şi de condiţiile locale de climă. Construcţiile trebuie, de asemenea, să fie eficiente din punct de vedere energetic, consumând cât mai puţină energie pe parcursul construirii şi demontării lor. 3.15. Cerinţa fundamentală utilizare sustenabilă a resurselor naturale se realizează prin proiectarea, executarea şi demolarea construcţiilor astfel încât utilizarea resurselor naturale să fie sustenabilă şi să asigure în special următoarele: (a) reutilizarea sau reciclabilitatea construcţiilor, a materialelor şi părţilor componente, după demolare; (b) durabilitatea construcţiilor; (c) utilizarea la construcţii a unor materii prime şi secundare compatibile cu mediul. 3.16. Componentele instalaţiilor de stingere a incendiilor, care necesită izolări termice - potrivit cerinţelor producătorului - trebuie să fie, de regulă, izolate cu materiale din clasa de reacţie la foc minim A2-s1, d0. 3.17. La proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de stingere a incendiilor trebuie să se aibă în vedere şi prevederile reglementărilor tehnice conexe şi documentele normative de referinţă, nominalizate în anexa nr. 1. PARTEA a II-a PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA INSTALAŢIILOR DE STINGERE CU APĂ A INCENDIILOR 4. Instalaţii cu hidranţi de incendiu interiori Echiparea tehnică a clădirilor cu hidranţi de incendiu interiori 4.1. Echiparea tehnică a clădirilor, compartimentelor de incendiu, spaţiilor, cu hidranţi de incendiu interiori, se realizează la: a) clădirile închise din categoriile de importanţă excepţională şi deosebită A şi B, încadrate conform legislaţiei în vigoare, indiferent de aria construită sau desfăşurată şi număr de niveluri; b) clădiri înalte şi foarte înalte, precum şi clădiri cu săli aglomerate, indiferent de destinaţie, de ariile construite şi numărul de niveluri; c) clădiri de învăţământ cu mai mult de 200 de utilizatori sau cele cu aria construită mai mare de 600 mp şi mai mult de 3 (trei) niveluri supraterane; d) clădiri cu destinaţie de cazare a elevilor, studenţilor, sportivilor, clădiri de turism/structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare cu mai mult de 100 de paturi sau cele cu aria construită mai mare de 600 mp şi mai mult de 3 (trei) niveluri. e) clădiri montane cu capacităţi mai mari de 100 de paturi; f) clădiri pentru sănătate/de îngrijire a sănătăţii, supravegherea, îngrijirea sau cazarea/adăpostirea copiilor preşcolari, bătrâni, persoane cu dizabilităţi sau lipsite de adăpost cu mai mult de 100 de persoane sau cele cu aria construită mai mare de 600 mp şi mai mult de trei niveluri supraterane; g) clădirile, compartimentele de incendiu şi spaţiile pentru comerţ cu mai mult de 2 (două) niveluri sau cu aria construită mai mare de 600 mp; h) clădiri pentru cultură pentru mai mult de 200 de persoane sau cele cu mai mult de trei niveluri supraterane şi aria lor construită de peste 600 mp; i) clădiri de cult cu mai mult de 3 (trei) niveluri supraterane şi aria construită peste 600 mp; j) clădiri administrative cu aria construită mai mare de 600 mp sau mai mult de 4 (patru) niveluri supraterane; k) clădiri închise de sport cu capacitatea maximă simultană mai mare de 300 utilizatori; l) clădiri sau spaţii de producţie şi/sau depozitare în care se utilizează materiale sau substanţe combustibile, cu aria desfăşurată mai mare de 600 mp; m) depozite cu stive înalte (peste 6 m înălţime), indiferent de aria construită; n) spaţii subterane publice (cu excepţia locuinţelor), de producţie şi/sau depozitare subterane cu aria desfăşurată mai mare de 600 mp; o) parcaje subterane conform prevederilor reglementării tehnice în vigoare; p) parcaje supraterane cu mai mult de 2 (două) niveluri sau cele cu aria desfăşurată mai mare de 600 mp; 4.2. Enumerarea de la art. 4.1. nu este limitativă, investitorii putând stabili necesitatea echipării cu hidranţi interiori de incendiu şi pentru alte tipuri de clădiri. 4.3. În cazul clădirilor cu mai multe compartimente de incendiu, modul de echipare cu hidranţi de incendiu interiori se stabileşte pentru fiecare compartiment de incendiu în parte, iar gospodăria de apă aferentă clădirii se dimensionează astfel încât să asigure sarcina hidrodinamică necesară cea mai mare şi debitul cel mai mare. 4.4. Nu se prevăd hidranţi de incendiu interiori atunci când apa nu este indicată ca substanţă de stingere şi când stingerea incendiului se asigură cu alte substanţe de stingere: gaze inerte, spumă, abur, pulberi, precum şi la construcţiile parter, cu destinaţia de producţie şi/sau depozitare, Ia care stingerea incendiului în interior se asigură de la hidranţii de incendiu exteriori cu debitele şi presiunile necesare, cu furtun având lungimea de maxim 40 m. Soluţii tehnice de realizare a instalaţiilor cu hidranţi de incendiu interiori 4.5. Hidranţii de incendiu interiori se amplasează în locuri vizibile şi uşor accesibile în caz de incendiu, în funcţie de lungimea furtunurilor şi de geometria spaţiilor protejate ale clădirii, în următoarea ordine: lângă intrări în clădiri, în case de scări, în holuri sau în vestibuluri, pe coridoare, lângă intrarea în încăperi şi în interiorul acestora. 4.6. (1) În sălile aglomerate, atunci când reţeaua interioară de alimentare cu apă a clădirii permite, se amplasează în sală un număr suficient de hidranţi de incendiu pentru a putea acţiona în fiecare punct al sălii cu cel puţin două jeturi, iar restul hidranţilor (necesari conform datelor din anexa nr. 3) se amplasează în exteriorul sălii, lângă uşi. (2) În sălile de spectacole, atunci când distribuţia interioară a clădirii permite, se va amplasa, în sală, un număr suficient de hidranţi interiori pentru a putea acţiona în fiecare punct al sălii cu cel puţin un jet, iar restul hidranţilor necesari pentru realizarea cerinţelor trebuie să fie amplasaţi în exteriorul sălii, lângă uşi. (3) Pe scenele amenajate ale sălilor de spectacole şi pe coridoarele de acces la scenă se prevede un număr suficient de hidranţi astfel încât să se poată acţiona simultan cu numărul de jeturi prevăzut în anexa nr. 3. 4.7. În clădirile civile înalte, definite conform reglementărilor specifice, hidranţii de incendiu interiori se amplasează numai pe coridoare, sau în încăperile tampon de acces în casele scării. 4.8. În clădirile civile foarte înalte definite conform reglementărilor specifice, se respectă următoarele: a) hidranţii de incendiu se amplasează numai pe coridoare sau în încăperile tampon de acces în casele de scări; b) conductele se leagă în inel şi se prevăd cu robinete de închidere, astfel încât să nu existe pericolul scoaterii din funcţiune a mai mult de 5 hidranţi pe nivel; c) se prevăd robinete şi pe coloane, din 5 în 5 niveluri, sigilate în poziţia "normal deschis"; d) pentru alimentarea cu apă a instalaţiei interioare cu hidranţi de incendiu, direct de la pompele mobile de incendiu, se prevede o conductă cu Dn100 mm, cu robinet de închidere, două clapete de sens şi două racorduri având cuplaj Storz cu diametrul de trecere de 65 mm, amplasate pe peretele exterior al clădirii, în nişe cu geam, marcate cu indicatoare la înălţimea de maximum 1.40 m de la nivelul trotuarului clădirii, racordată la conducta principală a reţelei de alimentare cu apă. 4.9. La clădirile monobloc, la care nu se poate asigura protecţia întregii suprafeţe de la hidranţii de incendiu exteriori, se prevăd hidranţi de incendiu interiori pe tunelurile speciale de evacuare. 4.10. În clădirile de producţie şi/sau depozitare hidranţii de incendiu interiori se prevăd pentru protecţia tuturor zonelor în care acest lucru este obligatoriu în condiţiile art. 4.1, compartimentate corespunzător cu elemente de construcţie rezistente la foc, potrivit reglementărilor specifice. 4.11. În clădirile închise ale depozitelor cu stive înalte (cu înălţime mai mare de 6 m), clădiri monobloc, gări, aerogări, metrou etc. se admite ca hidranţii de incendiu interiori, necesari pentru protejarea zonelor ce nu pot fi acoperite cu jeturile celor montaţi pe pereţi sau pe stâlpi, să fie amplasaţi la nivelul pardoselii sau îngropaţi în pardoseală, în cutii speciale, corespunzătoare. 4.12. Hidranţii de incendiu interiori se pot monta aparent sau îngropat, marcându-se corespunzător. Standardele de referinţă sunt ISO 3864/1,2, 3, 4 şi ISO 7010. 4.13. În lipsa iluminatului normal, identificarea hidranţilor trebuie să se facă prin iluminat de securitate pentru marcarea hidranţilor interiori. 4.14. Robinetul hidrantului de incendiu, împreună cu echipamentul de serviciu format din furtun, tamburul cu suportul său şi dispozitivele de refulare a apei, se montează într-o cutie specială, amplasată în nişă sau firidă în zidărie, la înălţimea de 0,80 m ..... 1,50 m de la pardoseală. 4.15. Nişele hidranţilor de incendiu interiori nu trebuie să străpungă pereţii rezistenţi la foc, pe cei care despart încăperi cu risc de incendiu diferit sau care delimitează căi de evacuare. În cazul în care se montează în nişă, rezistenţa la foc a peretelui, după montarea nişei, trebuie să rămână neschimbată. 4.16. Hidranţii de incendiu interiori se echipează cu furtunuri semirigide sau cu furtunuri plate şi cu ţevi de refulare universale montate la extremităţile furtunurilor pentru a forma, dirija şi controla jetul de apă (standarde de referinţă SR EN 671-1 sau SR EN 671-2). 4.17. Furtunurile semirigide trebuie să aibă unul din următoarele diametre interioare: 19 mm; 25 mm; 33 mm. Diametrul nominal al furtunului plat nu trebuie să depăşească 52 mm. Fac excepţie aplicaţiile specifice care permit alte valori. 4.18. (1) Lungimea furtunului semirigid trebuie să fie de maxim 30 m. (2) Lungimea furtunului plat trebuie să fie de maxim 20 m. (3) Fac excepţie aplicaţiile specifice care permit alte lungimi ale furtunurilor. 4.19. Ţeava de refulare universală trebuie să permită următoarele poziţii de reglare: închidere şi jet pulverizat şi/sau jet compact. Când jetul pulverizat şi jetul compact sunt condiţionate, se recomandă să se poziţioneze jetul pulverizat între poziţia de închidere şi poziţia jetului compact. 4.20. Ţeava de refulare universală trebuie prevăzută cu un robinet de închidere a alimentării cu apă. Robinetul de închidere trebuie să fie cu supapă sau de alt tip cu deschidere lentă. Robinetul trebuie să se închidă prin acţionarea unei roţi de manevră în sens orar, iar sensul de deschidere trebuie marcat. 4.21. Pentru hidrantul interior de incendiu echipat cu furtun semirigid, tamburul trebuie dotat cu două flanşe circulare cu diametrul maxim de 800 mm şi cu sectoare interioare sau cu o bobină cu diametrul minim de 200 mm pentru furtunurile de 19 mm şi 25 mm şi cu diametrul minim de 280 mm pentru furtunurile de 33 mm. Tamburul trebuie să se rotească în jurul axei sale. 4.22. (1) Suportul de furtun plat pentru hidrantul interior de incendiu, poate fi: cu tambur, cu furtun pliat de două sau cu furtun bobinat. (2) Tamburul trebuie să se rotească în jurul axei sale în aşa fel încât să permită desfăşurarea liberă a furtunului. Tamburul interior trebuie să aibă diametrul minim de 70 mm, cu o fantă largă de cel puţin 20 mm în care se aşează cuta mediană din lungul furtunului. 4.23. (1) Cutiile trebuie prevăzute cu o uşă şi pot fi echipate cu o încuietoare. Cutiile care pot fi zăvorâte, trebuie prevăzute cu un dispozitiv de deschidere în caz de urgenţă care să fie protejat cu ajutorul unui material transparent, care să poată fi spart cu uşurinţă. Robinetul de închidere cu supapă înşurubat până la capăt, trebuie poziţionat astfel încât să permită rămânerea a cel puţin 35 mm spaţiu liber în jurul diametrului exterior a roţii de manevră. (2) Dacă dispozitivul de deschidere în caz de urgenţă este protejat printr-un geam frontal, acesta trebuie să poată fi spart cu uşurinţă, fără a exista riscul de a lăsa bucăţi sau corpuri ascuţite care să poată provoca rănirea celor care acţionează dispozitivul de deschidere în caz de urgenţă. (3) Uşile cutiilor trebuie să se deschidă cu minimum 170 grade pentru a permite furtunului să fie mişcat liber în toate direcţiile. Pentru anumite condiţii climatice este necesar să se prevadă cutia cu găuri cu ventilare corespunzătoare. 4.24. Alimentarea cu apă a hidranţilor de incendiu interiori, din construcţiile prevăzute cu instalaţii de apă potabilă sau industrială se poate face prin reţele separate sau comune, inelare ori ramificate. 4.25. Se prevăd reţele de distribuţie separate în următoarele situaţii: a) la clădirile echipate cu instalaţii interioare cu sprinklere, sprinklere deschise, apă pulverizată sau ceaţă de apă; b) la clădirile în care pentru apa potabilă sau industrială s-au utilizat reţelele de distribuţie din materiale plastice; c) în cazurile în care presiunea necesară în instalaţiile pentru stingerea incendiilor este mai mare de 6 bar; d) când, potrivit avizului societăţii de distribuţie a apei, nu se poate asigura debitul de apă pentru stins incendiul din conductele publice şi este necesar a se prevedea o gospodărie de apă proprie (rezervor cuplat cu staţie de pompare a apei) pentru debitul de incendiu; e) în cazul reţelelor interioare cu hidranţi de incendiu pentru care este prevăzut timpul teoretic de funcţionare de 60 minute şi mai mult. 4.26. (1) În reţelele instalaţiilor interioare de apă pentru incendiu, separate sau comune, se folosesc numai conducte metalice. (2) Nu sunt admise conducte din materiale plastice. 4.27. Reţelele interioare care alimentează cu apă mai mult de 8 hidranţi de incendiu pe nivel, se proiectează inelare. În distribuitorul reţelei de alimentare cu apă se prevede o conductă cu Dn100 mm cu robinet de închidere, ventil de reţinere şi două racorduri fixe având cuplaj Storz cu diametrul de trecere de 65 mm pentru alimentarea de la pompele mobile de incendiu. 4.28. Reţelele inelare de conducte se prevăd cu robinete astfel încât, în caz de avarii, să nu se întrerupă funcţionarea a mai mult de 5 hidranţi pe un nivel al clădirii. 4.29. Robinetele de pe reţelele inelare se montează la înălţimea de maximum 1,8 m faţă de nivelul pardoselii curente, sigilate în poziţie normal deschis, dacă nu sunt prevăzute cu dispozitive de acţionare de la distanţă. 4.30. Alimentarea cu apă a hidranţilor interiori se asigură la presiunile necesare menţionate în SR EN 671-1 sau SR EN 671-2. 4.31. Pentru reducerea presiunii la valorile admise se recomandă prevederea de regulatoare de presiune locale sau diafragme, amplasate înaintea hidranţilor respectivi. 4.32. Instalaţiile cu hidranţi de incendiu interiori se proiectează şi execută astfel încât să poată fi acţionate operativ la izbucnirea incendiului. Se admite pornirea pompelor şi robinetelor cu acţionare electrică de la distanţă. 4.33. Toate reţelele de alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor cu hidranţi interiori se proiectează şi se execută astfel încât să fie ferite de îngheţ, iar reviziile şi eventualele reparaţii să se poată face cu uşurinţă. Zonarea adâncimii maxime de îngheţ este prezentată în anexa 32. 4.34. (1) Spaţiile cu pericol de îngheţ trebuie să fie echipate cu instalaţii cu hidranţi interiori în sistem aer-apă. (2) Robinetului de secţionare (electrovană) care separă conducta de alimentare cu apă de conducta uscată se montează într-un spaţiu în care se asigură temperaturi de minim 4°C. (3) Instalaţiile cu hidranţi de incendiu, amplasate în spaţii cu pericol de îngheţ se echipează cu armături de golire, dispuse în imediata apropiere a robinetului de secţionare (electrovanei). Dimensionarea instalaţiilor cu hidranţi de incendiu interiori 4.35. Timpul teoretic de funcţionare a instalaţiei de hidranţi interiori este de: a) 120 minute pentru clădirile foarte înalte; b) 60 minute pentru clădiri de importanţă excepţională şi deosebită, clădirile înalte, clădirile cu săli aglomerate, parcaje subterane cu patru nivele sau mai mult; c) 30 de minute la parcaje subterane din categoria P1 şi P2, definite conform reglementărilor tehnice specifice, care nu sunt echipate cu instalaţii de stingere cu sprinklere, parcaje supraterane închise cu minimum două niveluri, clădiri (încăperi) de producţie şi/sau depozitare care nu sunt echipate cu instalaţii de stingere cu sprinklere; d) 10 minute pentru celelalte categorii de construcţii echipate cu instalaţie de hidranţi interiori. 4.36. (1) Numărul de hidranţi de incendiu interiori se determină ţinând seama de numărul de jeturi în funcţiune simultană care trebuie să atingă fiecare punct combustibil din interiorul clădirii (fiecare produs care poate să ardă) şi de lungimea furtunului hidrantului. (2) Numărul de jeturi în funcţiune simultană ai hidranţilor de incendiu interiori, în funcţie de destinaţiile şi caracteristicile clădirilor, este dat în anexa nr. 3. (3) Jeturile simultane, trebuie obţinute de la hidranţii de incendiu situaţi pe acelaşi palier şi în acelaşi compartiment de incendiu al clădirii. 4.37. (1) Se asigură protejarea fiecărui punct cu cel puţin două jeturi în funcţiune simultană în următoarele situaţii: a) încăperi sau grupuri de încăperi cu risc mare şi foarte mare,precum şi la depozitele cu stive înalte (peste 6 m înălţime), care au un volum mai mare de 5.000 mc; b) în clădiri civile (publice) înalte şi foarte înalte; c) clădiri pentru comerţ cu volum mai mare de 5.000 mc; d) săli aglomerate (numai sala şi, după caz, scena, depozitele şi atelierele anexe); (2) Pentru clădirile (încăperile şi spaţiile) menţionate în anexa nr. 3, echipate cu instalaţii automate de stingere, se asigură protejarea cu un singur jet, cu excepţia clădirilor foarte înalte la care fiecare punct al clădirii să fie atins de cel puţin două jeturi simultane. Dimensionarea instalaţiei de hidranţi interiori se face după destinaţia şi caracteristicile clădirii protejate. Fac excepţie situaţiile din reglementările specifice în care este prevăzută stingerea cu mai multe jeturi, indiferent de echiparea cu instalaţii automate de stingere. 4.38. Debitele minime ale jetului compact şi pulverizat în funcţie de diametrele duzelor de refulare sau diametrele echivalente, la diferite presiuni disponibile ale apei în secţiunile de ieşire din orificiile acestora, pentru hidranţii de incendiu interiori, echipaţi cu furtunuri semirigide, sunt date în anexa nr. 4, iar pentru hidranţii de incendiu interiori echipaţi cu furtunuri plate, în anexa nr. 5. 4.39. Presiunea minimă necesară la robinetul hidrantului de incendiu interior, trebuie să acopere pierderile totale de sarcină în furtun şi să asigure formarea unor jeturi de apă compacte sau pulverizate, cu debitele din anexa nr. 4, respectiv anexa nr. 5, în funcţie de diametrele duzelor de refulare sau diametrelor echivalente. 4.40. Debitul de calcul necesar dimensionării conductelor instalaţiei de alimentare cu apă a hidranţilor de incendiu interiori, se determină astfel: a) când alimentarea cu apă a hidranţilor de incendiu interiori se face printr-o reţea comună cu alimentarea cu apă potabilă sau industrială, debitul de calcul se determină adăugând la debitul de incendiu al hidranţilor (stabilit conform datelor din anexele nr. 4 şi nr. 5.) debitul de calcul de apă potabilă sau industrială stabilit conform reglementărilor specifice sau prescripţiilor tehnologice, cu excepţia a 85% din debitul de calcul necesar duşurilor şi a debitului pentru spălări tehnologice şi a pardoselilor, care nu se iau în calcul; b) când alimentarea cu apă a hidranţilor de incendiu interiori se face printr-o reţea separată, debitul de calcul şi numărul de jeturi în funcţiune simultană, se determină conform datelor din anexele nr. 3, 4 şi 5. 4.41. Coloana de alimentare cu apă a hidranţilor de incendiu interiori are diametrul minim constant de 2 inch (ţoli) pe întreaga înălţime. Dacă reţeaua de hidranţi de incendiu interiori este comună cu instalaţiile sanitare coloana de alimentare cu apă potabilă se racordează la partea superioară la un punct de utilizare curentă a apei, pentru a se asigura circulaţia permanentă a apei în coloană. 4.42. Dimensionarea conductelor reţelei ramificate de alimentare cu apă a hidranţilor de incendiu interiori şi calculul pierderilor totale de sarcină (liniare şi locale) se efectuează mai întâi pe traseul principal de alimentare cu apă al reţelei, de la hidrantul de incendiu cel mai dezavantajat din punct de vedere hidraulic din întreaga instalaţie (amplasat cel mai depărtat pe orizontală de punctul de alimentare cu apă al reţelei şi având cota geodezică cea mai mare) spre punctul de alimentare cu apă al reţelei. 4.43. Ramificaţiile reţelei se dimensionează la presiunile disponibile ale apei din nodurile traseului principal. 4.44. În cazul în care rezultă necesitatea funcţionării simultane a două sau mai multe jeturi, se efectuează calculul hidraulic de echilibrare a reţelei, astfel încât să se asigure la hidranţii de incendiu în funcţiune simultană, debitele şi presiunile necesare pentru formarea jeturilor compacte, conice şi pulverizate. 4.45. La calculul hidraulic al reţelei inelare de conducte de alimentare cu apă a hidranţilor de incendiu interiori se asigură parametrii de funcţionare în cazul sectorizării reţelei. 4.46. La dimensionarea instalaţiilor cu hidranţi de incendiu interiori, pentru clădirile civile foarte înalte, se respectă următoarele: a) se prevăd minimum două coloane de alimentare, dimensionate astfel încât fiecare să asigure un debit de apă pentru incendiu de minim 6,3 l/s pentru clădirile cu volum de până la 50.000 mc şi de minim 8,4 l/s pentru clădirile cu un volum mai mare de 50.000 mc; b) pe fiecare nivel se prevăd un număr de hidranţi care să asigure debitul minim de stingere, în funcţie de volumul construcţiei, amplasaţi, de regulă, unul faţă de altul la distanţe astfel încât fiecare punct al clădirii să fie atins de cel puţin două jeturi simultane, conform precizărilor din anexa nr. 3, alimentate de la coloane diferite. 4.47. Instalaţiile de hidranţi interiori pot fi alimentate cu apă, astfel: a) direct de la grupul de pompare; b) din reţeaua de apa de incendiu, comuna pentru alimentarea hidranţilor interiori şi exteriori, prin intermediul unui racord prevăzut cu clapeta de sens şi cu robinet de închidere sigilat în poziţia "deschis" sau cu două racorduri în cazul echipării cu mai mult de opt hidranţi pe nivel; c) din reţeaua publică dacă compania de apa certifică în scris funcţionarea reţelei pe durată neîntreruptă la debitul şi presiunea necesare funcţionării instalaţiei de stingere a incendiilor. 4.48. Verificarea şi mentenanţa hidranţilor interiori se efectuează conform SR EN 671-3 sau o reglementare echivalentă. 5. Coloane uscate 5.1. Coloanele uscate sunt instalaţii fixe, rigide, montate în interiorul construcţiilor, utilizate numai de serviciile pentru situaţii de urgenţă. 5.2. Echiparea construcţiilor cu coloane uscate este obligatorie la următoarele categorii de clădiri: a) clădiri civile înalte şi foarte înalte, precum şi la clădiri cu săli aglomerate cu mai mult de două niveluri supraterane; b) parcaje supraterane închise sau deschise cu mai mult de 4 (patru) niveluri, precum şi la parcajele subterane conform reglementării specifice; c) clădiri civile subterane cu aria construită mai mare de 600 mp şi cu două sau mai multe niveluri subterane; d) construcţii de producţie şi/sau depozitare cu mai mult de 5 (cinci) niveluri supraterane. 5.3. Echiparea construcţiilor cu coloane uscate nu exclude celelalte instalaţii de stingere cu apă a incendiilor, conform prevederilor din prezentul normativ. 5.4. Pentru alimentarea cu apă, se asigură accesul maşinilor serviciilor pentru situaţii de urgenţă în orice anotimp; distanţa de la calea de acces cea mai apropiată până la racordul de alimentare cu apă nu trebuie să depăşească 40 m. 5.5. Racordul având cuplaj Storz cu diametrul de trecere de 65 mm pentru alimentarea cu apă a coloanei uscate, se amplasează pe peretele exterior al clădirii şi se obturează cu un racord înfundat, la baza coloanei prevăzându-se un ventil de reţinere şi un robinet de golire. Robinetului de golire de la coloanele uscate din subsol trebuie să fie normal închis. 5.6. Racordul de alimentare cu apă al coloanei uscate se montează la loc vizibil, separat de orice alt racord, la o înălţime de maximum 1,5 m faţă de sol şi o înclinare de 45° faţă de verticală. 5.7. Pentru recunoaştere, racordul de alimentare se marchează prin indicator "COLOANĂ USCATĂ", conform modelului prezentat în figura 5.1. (a se vedea imaginea asociată) Figura 5.1. Indicator pentru coloanele uscate 5.8. Se instalează coloană uscată independentă pentru fiecare compartiment de incendiu al clădirii. Conducta de legătură (orizontală) cu coloană uscată, trebuie să fie cât mai scurtă şi astfel proiectată încât să asigure golirea întregii cantităţi de apă. Această conductă trebuie să treacă prin locuri accesibile în subsol sau parter, fără a traversa tuneluri de cabluri electrice, ghene ale instalaţiilor sanitare sau golul liftului. 5.9. Coloana uscată propriu-zisă se montează în zona de acces a fiecărei case de scară, în casele scărilor sau în ghenele adiacente acesteia. 5.10. Coloana uscată poate fi aparentă sau îngropată. Când se montează mascat în grosimea peretelui, acesta trebuie să aibă o rezistenţă la foc conform reglementărilor specifice. 5.11. Traseul coloanei uscate este vertical, admiţându-se, în situaţii justificate tehnic, deviaţii locale. 5.12. Pentru recunoaştere, punctele de alimentare şi racordul se marchează corespunzător. Standardul de referinţă este ISO 3864/1,2, 3, 4 şi ISO 7010. 5.13. Coloanele uscate au diametrul de 75 mm şi racordurile pentru furtun având cuplaj Storz cu diametrul de trecere de 45 mm, pe fiecare nivel al clădirii. 5.14. Pe fiecare nivel, înaintea racordului pentru furtun, se prevede un robinet. Racordurile pentru furtun se amplasează pe casa scării sau în zonele de acces la scări, în funcţie de construcţie, astfel încât să poată servi fiecare nivel. Înălţimea maximă de montaj a racordurilor pentru furtun este de 1,5 m faţă de pardoseală. 5.15. Este necesar să existe spaţiu suficient pentru racordarea furtunurilor şi manevrarea robinetelor. 5.16. Racordurile pentru furtun se pot monta aparent sau îngropat. Ele se marchează cu inscripţia: "RACORD INCENDIU", conform modelului prezentat în figura 5.2. (a se vedea imaginea asociată) Figura 5.2. Indicator pentru racordurile pentru incendiu de la coloanele uscate 5.17. Se menţionează în proiect că presiunea de încercare a coloanelor uscate este de 1,5 ori presiunea de regim dar minimum 16 bar. 5.18. Coloanele uscate se execută din ţevi metalice protejate anticorosiv. 6. Instalaţii cu hidranţi de incendiu exteriori Echiparea tehnică cu hidranţi de incendiu exteriori 6.1. (1) Reţelele de distribuţie a apei din centrele populate (localităţi) trebuie să fie echipate cu hidranţi exteriori, care trebuie să asigure condiţiile de debit şi presiune necesare stingerii incendiilor, potrivit prevederilor prezentului normativ şi a celorlalte reglementări tehnice referitoare la instalaţii de alimentare cu apă şi canalizare a localităţilor din mediul rural, după caz. (2) În cazurile în care, conform avizului regiei/societăţii furnizoare de apă din centre populate (localităţi), reţelele nu asigură satisfacerea condiţiilor de debit şi presiune, se prevede rezervă de apă pentru incendiu, dimensionată conform art. 13.31 din prezentul normativ. (3) Necesarul de apă pentru stingerea incendiilor la construcţiile precizate la alin. (2) poate fi asigurat prin extinderea reţelei de distribuţie din centrul populat (localitate), din reţelele de distribuţie şi rezerva proprie sau numai din rezerva proprie. (4) Construcţiile la care trebuie asigurată echiparea cu hidranţi exteriori sunt: a) clădiri închise de importanţă excepţională şi deosebită (categoriile A şi B de importanţă); b) clădiri înalte, foarte înalte sau cu săli aglomerate; c) clădiri de locuit colective cu mai mult de 5 (cinci) niveluri supraterane; d) clădiri, compartimente de incendiu şi spaţii pentru comerţ cu mai mult de 2 (două) niveluri sau cu aria construită mai mare de 600 mp; e) clădiri administrative cu aria construită mai mare de 600 mp sau cu mai mult de 4 (patru) niveluri supraterane; f) clădiri de sănătate/pentru supravegherea, îngrijirea sau cazarea/adăpostirea copiilor preşcolari, a bătrânilor, persoanelor cu dizabilităţi sau lipsite de adăpost, cu mai mult de 2 (două) niveluri supraterane; g) clădiri de cultură pentru mai mult de 100 persoane sau cu aria construită mai mare de 600 mp sau cu mai mult de 2 (două) niveluri supraterane; h) clădiri de învăţământ, cu mai mult de 200 persoane sau cu aria construită mai mare de 600 mp ori cu mai mult de 2 (două) niveluri supraterane; i) clădiri închise de sport, cu capacitate de primire mai mare de 300 de persoane; j) clădiri de cult cu mai mult de 3 (trei) niveluri supraterane şi aria construită peste 600 mp sau pentru mai mult de 200 de persoane; k) clădiri de turism cu mai mult de 50 de paturi sau cu aria construită mai mare de 600 mp şi mai mult de 3 (trei) niveluri supraterane; l) clădiri montane sau din Delta Dunării, cu capacităţi mai mari de 150 de paturi şi mai mult de 4 (patru) niveluri supraterane; m) clădiri de cazare a elevilor, studenţilor, sportivilor cu mai mult de 100 de paturi sau cu aria construită mai mare de 600 mp şi mai mult de 3 (trei) niveluri supraterane; n) clădiri de producţie şi/sau depozitare cu risc de incendiu mare sau foarte mare, cu aria desfăşurată mai mare de 600 mp şi volum peste 3000 mc; o) depozite cu stive înalte (peste 6 m înălţime); p) depozite deschise pentru materiale sau substanţe combustibile, cu aria construită mai mare de 800 mp; q) parcaje subterane cu mai mult de 10 autoturisme, potrivit reglementării specifice; r) parcaje supraterane deschise cu mai mult de 2 (două) niveluri şi aria construită mai mare de 600 mp; s) clădiri civile subterane cu aria construită mai mare de 600 mp şi 2 (două) sau mai multe niveluri subterane. 6.2. (1) Pentru categoriile de construcţii precizate la art. 6.1 alin. (2), amplasate în intravilanul sau extravilanul centrelor populate (localităţilor) care nu sunt echipate cu reţele de alimentare cu apă, stingerea din exterior a incendiilor se asigură din gospodării proprii de apă şi reţele de distribuţie prevăzute cu hidranţi, alcătuite şi dimensionate corespunzător prezentului normativ. (2) Hidranţii de incendiu exteriori nu sunt obligatorii pentru protecţia construcţiilor menţionate la art. 6.1 alin (4) amplasate izolat (la mai mult de 500 m de zone construite) şi care nu sunt echipate cu instalaţii de alimentare cu apă, precum şi la construcţii izolate de producţie sau depozitare cu arii construite sub 2000 mp şi maximum două niveluri. În asemenea situaţii trebuie să se asigure posibilităţi de alimentare cu apă a pompelor mobile de intervenţie din surse naturale învecinate (râuri, lacuri, fântâni) sau din rezervoare (bazine). Soluţii tehnice de realizare şi montare a instalaţiilor cu hidranţi de incendiu exteriori 6.3. (1) Hidranţii exteriori pot fi subterani sau supraterani; (2) Montarea cutiei obturatorului hidranţilor exteriori se face sub limita de îngheţ, conform anexei 32, măsurată de la partea superioară a cutiei până la suprafaţa terenului amenajat. 6.4. Conductele pe care se amplasează hidranţii de incendiu exteriori au următoarele diametre minime: a) 100 mm pentru hidranţii Dn 80 mm, standarde de referinţă SR EN 14384 sau SR EN 14339; b) 150 mm pentru hidranţii Dn 100 mm, standarde de referinţă SR EN 14384 sau SR EN 14339; c) 250 mm pentru hidranţii Dn 150 mm, standard de referinţă SR EN 14384. 6.5. Hidranţii de incendiu exteriori se dotează cu accesorii pentru trecerea apei în funcţie de scenariul de securitate la incendiu pentru situaţiile cele mai defavorabile, adoptate în proiect (la clădirea sau compartimentul de incendiu cu debitul cel mai mare, intervenţie la nivelul cel mai înalt etc.). 6.6. Pentru reţele a căror presiune nu poate asigura intervenţia directă, utilajul, accesoriile şi materialul de intervenţie, se păstrează la serviciul privat/voluntar pentru situaţii de urgenţă, astfel încât să poată fi utilizate în caz de incendiu. 6.7. Reţelele exterioare de alimentare cu apă la care debitele şi presiunile disponibile asigură posibilitatea intervenţiei directe în caz de incendiu, de la hidranţii de incendiu exteriori, se dotează cu accesorii în conformitate cu normele de dotare. Aceste accesorii pot fi păstrate în cutii fixate pe pereţii construcţiilor sau pe cărucioare mobile adăpostite în încăperile serviciului de pompieri. 6.8. Jeturile de apă realizate cu ajutorul hidranţilor de incendiu exteriori trebuie să atingă toate punctele clădirilor (obiectivelor) protejate, considerând raza de acţiune a hidranţilor în funcţiune cu lungimea furtunului de: a) maximum 120 m la reţelele de alimentare cu apă la care presiunea asigură lucrul direct de la hidranţi; b) 150 m în cazul folosirii motopompelor şi 200 m în cazul folosirii autopompelor. 6.9. Hidranţii de incendiu exteriori se amplasează la o distanţă de minimum 5 m de pereţii exteriori ai clădirilor pe care le protejează. 6.10. (1) Hidranţii de incendiu exteriori racordaţi la reţelele la care presiunea apei se asigură cu ajutorul pompelor mobile, se amplasează la cel mult 2 m de marginea căilor de circulaţie. (2) Hidranţii de incendiu exteriori racordaţi la reţelele de alimentare cu apă, ce se montează în spaţiile verzi ale ansamblurilor de locuinţe (reţele de serviciu), pot fi amplasaţi la o distanţă de maximum 6m de la marginea căii de circulaţie. (3) Hidranţii de incendiu exteriori racordaţi la reţelele de alimentare cu apă care au presiune suficientă pentru asigurarea intervenţiei directe (fără ajutorul pompelor mobile) se pot monta şi la distanţe mai mari faţă de calea de circulaţie. (4) Hidranţii de incendiu subterani, nu se montează sub carosabilul străzilor. (5) Se interzice acoperirea hidranţilor subterani cu asfalt sau orice alte materiale care conduce la imposibilitatea identificării sau utilizării acestora. 6.11. Hidranţii de incendiu subterani, care nu sunt montaţi sub trotuare pavate, se fixează în blocuri de beton. În toate cazurile în care este posibil se recomandă montarea hidranţilor de incendiu supraterani. 6.12. Poziţia hidranţilor de incendiu exteriori şi a căminelor de vane pentru instalaţii de incendiu se marchează prin indicatoare. Standardul de referinţă este ISO 3864/1,2,3, 4 şi ISO 7010. 6.13. Alimentarea cu apă a hidranţilor de incendiu exteriori se poate face prin unul din următoarele sisteme: a) din reţele la care presiunea apei permite intervenţia la stingerea incendiului, cu linii de furtun racordate direct de la hidranţi. Acest sistem se recomandă să se prevadă atunci când incendiul poate evolua rapid datorită combustibilităţii elementelor de construcţie şi a materialelor utilizate sau depozitate (depozite de cherestea, paie, stuf, lichide combustibile etc.), precum şi în cazul când nu se dispune de suficient personal şi de utilaje mobile de intervenţie; b) din reţele la care presiunea apei la hidranţii de incendiu exteriori (măsurată la suprafaţa terenului) nu permite stingerea incendiului fără pompe mobile de intervenţie. La aceste reţele presiunea apei nu trebuie să fie mai mică de 0,7 bar. 6.14. Se admite asigurarea cu apă direct din bazine, rezervoare şi alte surse naturale cu ajutorul pompelor mobile de stins incendiu (autopompe sau motopompe) din dotarea serviciului propriu de pompieri pentru: a) construcţii şi instalaţii de producţie şi/sau depozitare cu risc de incendiu mare, mijlociu şi mic cu suprafaţa incintei mai mică de 20 ha şi care necesită pentru stingerea incendiilor din exterior un debit de apă de cel mult 20 l/s.; b) depozite de material lemnos situate în afara incintelor de producţie sau a centrelor populate, care necesită pentru stingerea incendiilor din exterior un debit de apă de maximum 35 l/s.; c) grupuri de clădiri cu maximum 5000 locuitori; d) colonii de cazare temporară pentru maximum 1000 locuri. 6.15. Atunci când este indicat din punct de vedere tehnico-economic şi al protecţiei împotriva incendiilor, se poate adopta un sistem combinat de reţele sau reţele şi bazine (rezervoare). 6.16. (1) Racordurile fixe ale hidranţilor de suprafaţă trebuie să aibă cuplaj Storz cu diametrul de trecere de 65 mm, iar mecanismul de acţionare trebuie să poată fi manevrat prin intermediul unei chei fixe, sau printr-o roată de mână. (2) Culoarea hidrantului exterior suprateran trebuie să fie "roşu" conform ISO 3864: 1, 2, 3, 4, ISO 7010 şi SR ISO 6309. 6.17. Acolo unde acesta este instalat, capacul hidrantului trebuie să fie fixat sigur în poziţie în timpul folosirii uzuale. Mijloacele de fixare trebuie să fie construite astfel încât să permită îndepărtarea capacului de către utilizatori autorizaţi dar şi să prevină îndepărtarea neintenţionată. Proiectul nişei capacului tijei trebuie să fie adecvat cu capătul tijei ventilului. 6.18. (1) Hidranţii de incendiu subterani prin construcţie trebuie să permită racordarea hidrantului portativ prin rotire spre dreapta, standard de referinţă STAS 698-86 şi a hidrantului portativ cu robinete, standard de referinţă STAS 697-82. (2) Acţionarea hidranţii de incendiu subterani trebuie să se realizeze cu ajutorul cheii pentru hidranţi, standard de referinţă STAS 696-80 sau de alte dispozitive nedemontabile, montate pe hidrant. (3) Garnitura tijei hidrantului subteran trebuie să fie conform STAS 7277-86 sau SR 7278:1999 sau cu reglementări echivalente. Dimensionarea instalaţiilor cu hidranţi de incendiu exteriori 6.19. Timpii teoretici de funcţionare pentru hidranţii exteriori şi tunurile de apă sunt de: a) 120 minute pentru clădirile din categoria de importanţă normală şi cu nivel de stabilitate la incendiu III, IV sau V: clădirile civile, clădiri de producţie şi/sau depozitare şi clădiri cu funcţiuni mixte; b) 180 minute pentru clădirile de importanţă excepţională şi deosebită, clădirile înalte şi foarte înalte, clădiri cu săli aglomerate, clădiri de importanţă normală şi cu nivel de stabilitate la incendiu I sau II: construcţii civile, clădiri de producţie şi/sau depozitare, clădiri cu funcţiuni mixte, tunuri de apă şi racordurile fixe montate în bloc, depozite deschise precum şi clădirile agrozootehnice; c) 240 minute pentru rafinării, combinate petrochimice, protejate cu instalaţii fixe; d) 360 minute pentru rafinării, unităţi petrochimice, protejate cu instalaţii mobile. 6.20. Numărul, tipul, distanţele de amplasare şi debitul specific al hidranţilor exteriori pentru stingerea incendiilor se stabilesc astfel încât, debitul de calcul al conductei de distribuţie a apei pentru stingerea din exterior a incendiului, Q(ie) [l/s], să fie asigurat pentru fiecare compartiment de incendiu, ţinând seama de schema adoptată pentru stingerea incendiilor (cu pompe mobile sau cu linii de furtun racordate direct la hidranţii exteriori). 6.21. Numărul hidranţilor exteriori se determină astfel încât fiecare punct al clădirilor să fie atins de numărul de jeturi în funcţiune simultană, debitul însumat al acestora trebuind să asigure debitul de apă de incendiu prescris pentru fiecare tip de clădire. 6.22. Numărul de incendii simultane care pot avea loc pe teritoriile operatorilor economici se stabileşte astfel: a) dacă suprafaţa teritoriului este mai mică de 150 ha, un incendiu; b) dacă suprafaţa teritoriului este mai mare de 150 ha, se consideră două incendii simultane, alegând două clădiri sau instalaţii care necesită cele mai mari debite de apă de incendiu; c) dacă în zona sau platforma industrială având o suprafaţă mai mare de 150 ha, se află mai mulţi operatori economici, fiecare cu incinta mai mică de 150 ha, alimentate cu apă prin reţele comune, reţelele din fiecare incintă trebuie să fie calculate considerând un singur incendiu, iar reţelele comune pentru două incendii simultane care necesită cele mai mari debite de apă; d) pentru zone industriale cu suprafaţa mai mare de 300 ha, numărul de incendii simultane trebuie să fie stabilit de comun acord cu Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă; e) pentru depozite sau grupe de depozite de cherestea, buşteni, traverse, lemne de foc şi depozite de cărbuni, având o suprafaţă mai mare de 20 ha, trebuie să se ia în calcul două incendii simultane, considerând două sectoare diferite care necesită debitele cele mai mari. 6.23. Numărul de incendii simultane pentru centre populate şi zone industriale, în cazul în care se asigură alimentarea cu apă rece prin reţele comune, se stabileşte astfel: a) pentru centrele populate cu mai puţin de 10.000 locuitori şi o zonă industrială cu suprafaţa până la 150 ha, se consideră un singur incendiu, la centrul populat sau la zona industrială, unde debitul de incendiu este cel mai mare; b) pentru centrele populate cu populaţia cuprinsă între 10.000 şi 25.000 locuitori având şi o zonă industrială cu suprafaţa până la 150 ha, trebuie să se considere două incendii simultane, unul la centrul populat şi unul la zona industrială, sau amândouă la centrul populat, dacă rezultă în ultimul caz un debit mai mare; c) pentru centrele populate cu mai puţin de 25.000 locuitori şi o zonă industrială având suprafaţa peste 150 ha, trebuie să se ia în calcul două incendii simultane, unul la centrul populat şi unul la zona industrială sau ambele la centrul populat sau zona industrială, corespunzătoare debitului de incendiu cel mai mare; d) pentru centrele populate cu populaţia egală sau mai mare de 25.000 locuitori, având o zonă industrială cu suprafaţa mai mare de 150 ha, numărul incendiilor simultane şi debitele de calcul se stabilesc separat pentru centrul populat, pe baza datelor din anexa nr. 6 şi separat pentru zona industrială, după care se însumează debitele de apă pentru incendiu. 6.24. Repartizarea incendiilor simultane se face astfel încât un incendiu să revină unei suprafeţe locuite de cel mult 10.000 locuitori. 6.25. (1) Distanţele de amplasare a hidranţilor de incendiu exteriori se stabilesc în funcţie de raza de acţiune a hidranţilor care se consideră de 120 m când presiunea apei necesară la hidranţi este asigurată de reţeaua exterioară, de (100 ..... 150) m în cazul folosirii motopompelor, funcţie de performanţele tehnice ale acestora şi de 200 m în cazul folosirii autopompelor. La stabilirea distanţelor de amplasare a hidranţilor exteriori pentru incendiu trebuie să se ţină seamă şi de faptul că înălţimea protejată a clădirilor din exterior nu depăşeşte 45 metri. (2) Amplasarea hidranţilor de incendiu exteriori pentru localităţi din mediul rural cu populaţie până la 10.000 de locuitori, se asigură conform reglementărilor tehnice specifice. 6.26. Hidranţii exteriori de incendiu ai reţelelor de joasă presiune se amplasează la 2 m de bordura părţii carosabile a drumului; 6.27. În terenurile sensibile la umezire pe lângă distanţele impuse de condiţiile de siguranţă trebuie să se ţină seamă că distanţa faţă de clădiri să fie de o dată şi jumătate înălţimea stratului de pământ sensibil la umezire. 6.28. Debitul specific al unui hidrant exterior pentru incendiu se consideră de 5 l/s. În lipsa unor măsurători asupra variaţiei debitului hidranţilor de incendiu exterior fără furtun, acesta poate fi stabilit în funcţie de presiunea din reţeaua de alimentare cu apă. 6.29. Presiunea minimă la hidranţii de incendiu exteriori de la care se intervine direct pentru stingere, trebuie să asigure realizarea de jeturi compacte de minimum 10 m lungime, ţeava de refulare acţionând în toate punctele, cele mai înalte şi cele mai depărtate ale acoperişului (stivelor), cu un debit de minimum 5 l/s. 6.30. Presiune minimă (măsurată la suprafaţa terenului) la hidranţii exteriori de la care intervenţia pentru stingere se asigură folosind pompe mobile, trebuie să fie de minimum 0,7 bar (7 mH(2)O). 6.31. Debitul de calcul pentru stingerea din exterior a incendiilor şi numărul de incendii simultane pentru centre populate se determină pe baza datelor din anexa nr. 6. 6.32. În cazul în care operatorii economici sau zonele industriale au instalaţii comune cu centrele populate, la determinarea numărului de calcul al incendiilor simultane se iau în considerare şi prevederile din SR 1343-1:2006. 6.33. Debitul de calcul al reţelelor exterioare comune de alimentare cu apă pentru nevoi menajere, industriale şi pentru stingerea incendiilor, se determină cu relaţia:
q(c) = K(p)[ Σ q'(ci) + Σ q'(ce)]+ q(ie)
i=1 i=1
în care: q'(ci) - este debitul de calcul al instalaţiei interioare pentru fiecare clădire sau grup de clădiri de acelaşi fel, la care nu s-a luat în calcul 85% din debitul de apă necesar duşurilor sau băilor şi debitul pentru spălarea utilajului tehnologic şi pardoselilor, în l/s; q'(ce) - debitul de calcul al consumatorilor din exteriorul clădirilor mai puţin debitul de apă necesar pentru stropit străzile şi spaţiile verzi, în l/s; q(ie) - debitul hidranţilor exteriori pentru toate incendiile simultane, în l/s; K(p) = 1,10 - coeficient pentru acoperirea pierderilor de apă. 6.34. Dacă debitul de calcul pentru alimentarea cu apă a instalaţiilor interioare pentru stingerea incendiilor este mai mare decât debitul de calcul pentru hidranţii exteriori de incendiu, prin aplicarea relaţiei de la art. 6.33 se poate obţine un debit de calcul mai mic decât cel necesar şi pentru evitarea subdimensionării reţelei exterioare se verifică debitul de calcul cu relaţia: q(c) = K(p)[ Σ q'(ci) + Σ q'(ce)]+ q'(ie) + q(ii) în care q'(ie) este debitul de calcul al hidranţilor exteriori calculat pentru numărul de incendii simultane mai puţin un incendiu, q(ii) este cel mai mare debit de calcul al instalaţiilor interioare de stingere a incendiilor iar q'(ci), q'(ce) şi K(p) au semnificaţiile din relaţia de la art. 6.33. 6.35. Debitul de calcul pentru un incendiu, al conductelor de distribuţie care alimentează cu apă două sau mai multe sisteme de stingere (protecţie) a incendiilor, se determină, după caz, prin însumarea debitelor de calcul ale instalaţiilor prevăzute să funcţioneze simultan. 6.36. Calculul hidraulic de dimensionare şi de determinare a pierderilor totale de sarcină ale apei, în conductele reţelelor ramificate, se efectuează mai întâi pentru traseul principal (cel mai defavorabil), determinându-se sarcina hidrodinamică necesară a apei reci în punctul de racord al reţelei exterioare la conducta de serviciu a sistemului de alimentare cu apă a localităţii, H(nec) [mH(2)O], iar ramificaţiile se dimensionează în limitele sarcinilor disponibile din nodurile respective ale traseului principal şi a vitezelor maxime ale apei (până la 3 m/s) admise în conducte. Sarcinile în exces se pot prelua prin robinete de reglaj sau prin diafragme calibrate, dimensionate corespunzător. 6.37. Calculul hidraulic al reţelelor exterioare inelare, se efectuează prin metoda compensării pierderilor totale de sarcină pe fiecare inel al reţelei. 6.38. Debitul specific al unui hidrant exterior şi debitul de calcul al instalaţiei se determină în funcţie de lungimea jetului compact necesar intervenţiei, destinaţia şi caracteristicile construcţiei protejate. 6.39. Lungimea jetului compact se alege conform Anexei 14bis astfel încât să se asigure intervenţia pentru stingerea în cele mai îndepărtate puncte combustibile din spaţiul încăperilor. 6.40. Debitele de apă pentru stingerea din exterior a incendiilor, q(ie), la clădiri civile cu excepţia locuinţelor sunt date în anexa nr. 7, la clădirile de producţie şi depozitare în anexa nr. 8, la clădirile monobloc în anexa nr. 9, la depozitele deschise de cherestea în anexa nr. 10 la depozitele de buşteni, traverse de cale ferată şi lemne de foc în anexa nr. 11, la depozitele de rumeguş şi tocătură de lemn în anexa nr. 12, la depozitele de talaş în anexa nr. 13 şi la depozitele de cărbuni în anexa nr. 14. 6.41. Presiunea minimă necesară la ţevile de refulare trebuie să acopere pierderile de sarcină pe furtun şi să asigure realizarea debitului specific şi lungimea jetului compact necesar intervenţiei, conform art. 6.38. 6.42. Numărul, tipul, amplasarea şi debitul specific al hidranţilor exteriori se stabilesc astfel încât să se asigure debitul pentru fiecare compartiment de incendiu, ţinând seamă de soluţia tehnică adoptată pentru stingerea incendiilor, dacă se asigură de la pompe mobile sau cu linii de furtun racordate direct la hidranţii exteriori. 7. Instalaţii de stingere a incendiilor cu sprinklere Echiparea tehnică a clădirilor cu instalaţii de stingere a incendiilor cu sprinklere standard. Încadrarea clădirilor şi spaţiilor protejate de instalaţii (sisteme) automate cu sprinklere standard, în clase de pericol de incendiu 7.1. Echiparea tehnică a clădirilor, compartimentelor de incendiu şi încăperilor, cu instalaţii automate de stingere a incendiilor, tip sprinkler, se asigură la: a) clădiri închise din categoriile de importanţă excepţională şi deosebită (A şi B), încadrate conform legislaţiei în vigoare, cu densitatea sarcinii termice mai mare de 420 MJ/mp; b) clădiri înalte cu excepţia locuinţelor şi foarte înalte indiferent de destinaţie; c) platouri de filmare amenajate şi închise, studiouri de televiziune şi scene amenajate, cu arii mai mari de 150 mp, inclusiv buzunarele, depozitele şi atelierele anexă ale acestora; d) încăperile din clădirile civile subterane în care densitatea sarcinii termice depăşeşte 840 Mj/mp; e) clădiri, compartimente de incendiu cu destinaţia de comerţ şi încăperile pentru comerţ cu aria desfăşurată egală sau mai mare de 1500 mp sau cu densitatea sarcinii termice peste 840 Mj/mp; f) clădiri (încăperi) de producţie şi/sau depozitare cu risc mare şi foarte mare de incendiu cu aria desfăşurată mai mare de 600 mp; g) depozitele cu stive, în condiţiile SR EN 12845; i) parcaje subterane de tip P1, P2, P3 şi P4 definite potrivit prevederilor reglementării tehnice specifice, precum şi la cele supraterane închise cu mai mult de 100 de autoturisme. j) clădiri şi compartimente de incendiu administrative sau pentru cultură, cu aria construită mai mare de 1250 mp şi densitatea sarcinii termice peste 840 Mj/mp, 7.2. Enumerarea echipării cu instalaţii automate de stingere precizate la pct. 7.1, este minimală. Investitorii pot prevedea şi în alte situaţii astfel de instalaţii, în funcţie de pericolul şi/sau riscul de incendiu, amplasare, contribuţia la foc, valoarea clădirii şi a bunurilor protejate etc. 7.3. Nu se prevăd instalaţii automate de stingere tip sprinkler în cazurile în care apa nu este indicată ca substanţă de stingere sau când stingerea incendiului se asigură cu alte substanţe: gaze, pulbere, spumă, aerosoli, abur etc. 7.4. (1) Clădirile şi spaţiile care urmează a fi protejate de sisteme automate cu sprinklere trebuie încadrate în clase de pericol de incendiu, după cum urmează: a) pericol mic de incendiu - LH; - spaţii cu sarcina termică mică şi materiale cu combustibilitate scăzută delimitate de elemente rezistente la foc cel puţin 30 min cu suprafaţa maximă de 126 mp; – pentru exemple trebuie consultată anexa nr. 15 (conform EN 12845). b) pericol mediu de incendiu - OH, care se împarte în 4 subgrupe: - OH1, pericol mediu grupa 1; – OH2, pericol mediu grupa 2; – OH3, pericol mediu grupa 3; – OH4, pericol mediu grupa 4. (2) Materialele pot fi depozitate în încăperi încadrate în clasele de pericol mediu de incendiu OH1, OH2 şi OH3 dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: - protecţia întregii încăperi trebuie proiectată conform clasei OH3 minimum; – nu trebuie depăşită înălţimea maximă de depozitare stabilită în tabelul 7.1; – aria maximă de depozitare a unei stive trebuie să fie de maximum 50 mp la cel puţin 2,4 m de orice alt loc de depozitare a unei alte stive. TABEL 7.1 Înălţimea maximă de depozitare pentru clasele de pericol mediu OH1, OH2 şi OH3
┌──────────┬───────────────────────────┐
│ │Înălţime maximă de │
│Categorie │depozitare │
│de │(a se vedea nota 1), m │
│depozitare├─────────────┬─────────────┤
│ │Vrac sau │Alte tipuri │
│ │stivuite │de │
│ │(ST1) │depozitare │
│ │ │(ST2 - ST6) │
├──────────┼─────────────┼─────────────┤
│Categoria │4,0 │3,5 │
│I │ │ │
├──────────┼─────────────┼─────────────┤
│Categoria │3,0 │2,6 │
│II │ │ │
├──────────┼─────────────┼─────────────┤
│Categoria │2,1 │1,7 │
│III │ │ │
├──────────┼─────────────┼─────────────┤
│Categoria │1,2 │1,2 │
│IV │ │ │
├──────────┴─────────────┴─────────────┤
│NOTA - Pentru înălţimile de stocare │
│care depăşesc aceste valori │
│spaţiile se consideră că sunt cu │
│pericol mare. De asemenea sunt │
│aplicabile prevederile art. 7.2 din SR│
│EN 12845+A2: 2009 │
└──────────────────────────────────────┘
(3) Modurile de depozitare se clasifică după cum urmează (fig. 7.1): - ST1: vrac sau stivă; – ST2: palete pe un singur rând, cu alei cu lăţimea mai mare de 2,4 m; – ST3: palete pe mai multe rânduri (inclusiv duble); – ST4: stelaje; – ST5: rafturi cu lăţime mai mică sau egală cu 1 m; – ST6: rafturi cu lăţime cuprinsă între 1 m şi 6 m. (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.1. Moduri de depozitare conform (conform EN 12845): 1 - vrac sau stive (ST1); 2 - depozitare pe rafturi (ST4); 3 - depozitare pe paleţi (ST2); 4 - depozitare pe paleţi (ST3); 5 - rafturi solide sau cu goluri (ST5/6). (4) Pentru ca instalaţia cu sprinklere să fie eficientă trebuie îndeplinite cerinţele de limitare şi protecţie pentru diverse moduri de depozitare, prezentate în tabelul 7.2. (5) Se încadrează în pericol mediu de incendiu OH locurile unde sunt procesate sau fabricate materiale combustibile cu o sarcină termică medie şi combustibilitate medie. (6) Pentru exemple trebuie consultată anexa nr. 15. (7) Când procesul desfăşurat în clădire este încadrat la OH4, zona trebuie tratată ca fiind de pericol mare de incendiu HHS (depozitare cu pericol ridicat). c) spaţii de producţie cu pericol mare de incendiu - HHP, care se împarte în 4 subgrupe: - HHP1 Activităţi cu pericol mare grupa 1; – HHP2 Activităţi cu pericol mare grupa 2; – HHP3 Activităţi cu pericol mare grupa 3; – HHP4 Activităţi cu pericol mare grupa 4. (8) Clasele de activităţi cu pericol mare de incendiu acoperă activităţile unde materialele implicate au o sarcină termică mare şi combustibilitate mare şi incendiile au o dezvoltare rapidă sau intensă. (9) În cazul în care zone cu pericol de incendiu diferit comunică între ele, criteriile de proiectare pentru zona cu pericol mare de incendiu trebuie aplicate şi cel puţin primelor două conducte ale instalaţiei cu sprinklere din zona cu pericol mediu sau mic de incendiu. d) depozite cu pericol mare de incendiu - HHS, care se subîmpart în 4 categorii: - HHS1 depozite cu pericol mare categoria I; – HHS2 depozite cu pericol mare categoria II; – HHS3 depozite cu pericol mare categoria III; – HHS4 depozite cu pericol mare categoria IV. 7.5. (1) Metodologia de clasificare pe categorii a mărfurilor depozitate este redată în ANEXA B din standardul SR EN 12845+A2: 2009. Lista alfabetică a produselor depozitate şi categoriilor depozitate este redată în ANEXA 15 tabelul 15.4, identică cu Anexa C din standardul SR EN 12845. Protecţia pentru mai multe riscuri speciale, este redată în ANEXELE E, F şi ANEXA G la standardul SR EN 12845+A2: 2009. (2) Pentru a determina criteriile de proiectare a instalaţiei cu sprinklere necesare pentru protecţia contra incendiului a mărfurilor depozitate trebuie urmată procedura redată în figura 7.2. 7.6. Clasele de depozite cu pericol mare de incendiu acoperă depozitele de mărfuri în care înălţimea de depozitare depăşeşte limitele date în tabelul 7.1. Tabelul 7.2 Cerinţe de limitare şi protecţie pentru diverse moduri de depozitare (standard de referinţă SR EN 12845)
┌──────────┬───────────┬──────────────┬──────────┐
│ │ │Protecţie │ │
│ │ │suplimentară │ │
│Mod de │ │faţă de │Note │
│depozitare│Limitări │sprinklere la │aplicabile│
│ │ │plafon sau │ │
│ │ │acoperiş │ │
├──────────┼───────────┼──────────────┼──────────┤
│ │Depozitarea│ │ │
│ │trebuie să │ │ │
│ │se facă în │ │ │
│ST1 │stive care │ │ │
│ │nu depăşesc│ │ │
│ │suprafaţa │Nu este cazul │2,3 │
│ │de │ │ │
│ │150 mp │ │ │
│ │pentru C │ │ │
│ │III şi C IV│ │ │
├──────────┼───────────┼──────────────┼──────────┤
│ │Rânduri │ │ │
│ST2 │unice la │Nu este cazul │2 │
│ │intervale │ │ │
│ │de 2,4 m │ │ │
├──────────┼───────────┼──────────────┼──────────┤
│ │Depozitarea│ │ │
│ │se │ │ │
│ │limitează │ │ │
│ST3 │la stive │ │ │
│ │care nu │Nu este cazul │2 │
│ │depăşesc │ │ │
│ │suprafaţa │ │ │
│ │de 150 mp │ │ │
├──────────┼───────────┼──────────────┼──────────┤
│ │Intervalul │ │ │
│ │dintre │Sunt │ │
│ST4 │rânduri │recomandate │ │
│ │este egal │sprinklere │1,2 │
│ │sau mai │intermediare │ │
│ │mare de 1,2│ │ │
│ │m │ │ │
├──────────┼───────────┼──────────────┼──────────┤
│ │Intervalul │ │ │
│ │dintre │Sunt │ │
│ │rânduri │obligatorii │ │
│ │este mai │sprinklere │1 │
│ │mic de 1,2 │intermediare │ │
│ │m │ │ │
├──────────┼───────────┼──────────────┼──────────┤
│ │Fie │ │ │
│ │intervalul │ │ │
│ │dintre │ │ │
│ │rânduri │ │ │
│ST5 │este │ │ │
│ │mai mare de│Sunt │ │
│ │1,2 m, fie │recomandate │ │
│ │stivele de │sprinklere │1,2 │
│ │depozitare │intermediare │ │
│ │nu depăşesc│ │ │
│ │suprafaţa │ │ │
│ │de │ │ │
│ │150 mp │ │ │
├──────────┼───────────┼──────────────┼──────────┤
│ │ │Sunt │ │
│ │Fie │obligatorii │ │
│ │intervalul │sprinklere │ │
│ │dintre │intermediare │ │
│ │rânduri │sau, dacă este│ │
│ │este │imposibil, │ │
│ST6 │mai mare de│trebuie │ │
│ │1,2 m, fie │instalate │ │
│ │stivele de │despărţituri │ │
│ │depozitare │verticale │ │
│ │nu depăşesc│incombustibile│ │
│ │suprafeţe │şi continui pe│ │
│ │mai │toată │1, 2 │
│ │mari de 150│înălţimea, │ │
│ │mp │longitudinal │ │
│ │ │şi │ │
│ │ │transversal │ │
│ │ │pentru fiecare│ │
│ │ │raft │ │
├──────────┴───────────┴──────────────┴──────────┤
│Notă 1: Când tavanul este la mai mult de 4 m de │
│materialele depozitate, trebuie utilizate │
│sprinklere │
│de rafturi. │
│Notă 2: Stivele de depozitare trebuie separate │
│de un interval de cel puţin 2,4 m. │
│Notă 3: Stivele de depozitare nu trebuie să │
│depăşească suprafaţa de 150 mp pentru C I şi C │
│II │
└────────────────────────────────────────────────┘
7.7. Pericolul total de incendiu al mărfurilor depozitate se determină în funcţie de combustibilitatea materialelor stocate, inclusiv ambalajele lor şi modul de stocare (ST1 ÷ ST6). 7.8. (1) Riscul general de incendiu al mărfurilor depozitate (definite ca produs şi ambalajul său) este o funcţie de sarcina termică (kW) care la rândul ei este o funcţie de căldura de ardere (kJ/kg) şi de viteza de ardere (kg/s). (2) Căldura de ardere este determinată de materialul sau de amestecul de materiale din care sunt făcute mărfurile. Viteza de ardere este determinată atât de materialele implicate, cât şi de configuraţia materialului. Condiţii tehnice generale pentru echiparea clădirilor cu instalaţii automate cu sprinklere 7.9. Distanţa dintre materialele combustibile depozitate în aer liber şi clădirea ce urmează a fi protejată de instalaţia cu sprinklere trebuie să corespundă prevederilor de reglementare în vigoare la locul de utilizare. Unde nu este reglementată, distanţa dintre materialele combustibile depozitate în aer liber şi clădirile protejate de instalaţia sprinkler trebuie să fie de 1,5 ori înălţimea materialului depozitat dar nu mai mică de 10 m. 7.10. (1) Pereţii care despart compartimente protejate cu instalaţii cu sprinklere şi compartimente neprotejate trebuie să aibă rezistenţa la foc specificată de legislaţia în vigoare dar nu mai puţin de EI 60. Uşile trebuie să aibă un dispozitiv de închidere automată sau să se închidă automat în caz de incendiu, minimum EI(1) 60 - C. (2) O separare pentru preîntâmpinarea propagării incendiului poate fi obţinută printr-un perete rezistent la foc sau printr-un sistem de protecţie corespunzător, împotriva exploziei.
┌──────────────────┐ ┌────────────────────┐ ┌──────────────────────┐
│ Este un pericol │ DA │ Se utilizează │ │ Anexa G Protecţia │
│ special ? ├───────>│ criterii specifice ├────>│ pericolelor speciale │
└────────┬─────────┘ └────────────────────┘ │ SR EN 12845 │
│ NU └──────────────────────┘
v
┌──────────────────┐ ┌──────────────────┐ ┌────────────────────────┐
│ Conţine │ DA │ Se utilizează │ │ Anexa B │
│ material plastic ├───────>│ metodologia de ├─────>│ Metodologia de │
│ sau cauciuc ? │ │ clasificare │ │ clasificare a │
│ │ │ │ │ mărfurilor SR EN 12845 │
└────────┬─────────┘ └──────────────────┘ └────────────────────────┘
│
v
┌──────────────────┐ ┌─────────────────────┐ ┌──────────────────────┐
│ Se consultă │ DA │ Se utilizează │ │ Tabelul 15.4 din │
│ lista alfabetică ├───────>│ categorii specifice ├────>│ Anexa 15 sau Anexa C │
│ │ │ │ │ din SR EN 12845 │
└──────────────────┘ └─────────────────────┘ └──────────────────────┘
Figura 7.2. Schemă de determinare a claselor de pericol la incendiu pentru depozite (conform SR EN 12845) 7.11. (1) Dacă înălţimea spaţiului ascuns la nivelul tavanului şi acoperişului este mai mare de 0,8 m, măsurat între partea interioară a acoperişului şi faţa superioară a tavanului suspendat sau între pardoseală şi faţa interioară a pardoselii înălţate, aceste spaţii trebuie protejate cu instalaţii sprinkler, conform celor prezentate în figura 7.3. Distanţa măsurată pe orizontală de la sprinklerul de sub tavan până la niplu de diametru D trebuie să îndeplinească condiţia: A ≥ 3D; (2) Dacă înălţimea spaţiului ascuns la nivelul tavanului şi acoperişului este mai mare de 0,8 m, măsurat între partea interioară a acoperişului şi faţa superioară a tavanului suspendat sau între pardoseală şi faţa interioară a pardoselii înălţate, iar aceste spaţii sunt echipate cu mai multe rânduri de tavane suspendate, aceste spaţii trebuie protejate cu instalaţii sprinkler, conform celor prezentate în figura 7.4. Distanţa măsurată pe orizontală de la sprinklerul de sub tavanul superior până la niplu de diametru D trebuie să îndeplinească condiţia: A ≥ 3D; (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.3. Amplasarea sprinklerelor în spaţiul ascuns la nivelul tavanelor şi a acoperişurilor (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.4. Amplasarea sprinklerelor în spaţiul dintre nivelul tavanelor şi a acoperişurilor 7.12. Dacă înălţimea spaţiului ascuns la nivelul tavanului şi acoperişului este mai mică de 0,8 m, aceste spaţii trebuie să fie protejate cu instalaţii cu sprinklere numai dacă conţin materiale combustibile sau acestea sunt delimitate de materiale combustibile. De asemenea, este permisă utilizarea instalaţiilor cu sprinklere la cabluri electrice pentru curent monofazat, sub 250 V cu maxim 15 cabluri pe canal. 7.13. Protecţia în spaţiile închise trebuie să se încadreze în clasa de pericol mic de incendiu LH când clasa de pericol de incendiu este LH şi de tip OH1 pentru celelalte situaţii. 7.14. Diferenţa de înălţime dintre sprinklerul cel mai înalt şi sprinklerul cel mai de jos al unei instalaţii (sprinklerele fiind alimentate de la aceeaşi supapă de control şi semnalizare) nu trebuie să depăşească 45 m. 7.15. Acolo unde diferenţa de înălţime între sprinklerul cel mai înalt şi partea cea mai joasă a unei instalaţii sau dacă clădirea depăşeşte 45 m trebuie aplicate cerinţele speciale pentru sisteme de mare înălţime, redate în ANEXA E la standardul SR EN 12845. 7.16. Toate zonele unei clădiri protejate cu instalaţii cu sprinklere trebuie să fie încadrate în clasele de pericol de incendiu conform celor precizate la art. 7.1 şi în anexa nr. 15 (conformă cu ANEXA A din standardul SR EN 12845). Aceste prevederi sunt obligatorii şi pentru zonele din clădire care comunică cu aceasta, exceptând cazurile prezentate la art. 7.17 şi 7.18 7.17. (1) Protecţia cu instalaţii cu sprinklere nu trebuie utilizată în următoarele zone ale unei clădiri sau fabrici: a) silozuri sau hambare în care sunt depozitate materialele care în contact cu apa pot expanda; b) în vecinătatea cuptoarelor industriale sau a cuptoarelor de var, a băilor de sare, oalelor de turnare sau echipamentelor similare dacă pericolul creşte prin utilizarea apei la stingerea incendiilor; c) zone, camere sau locuri unde proiectarea jetului de apă poate prezenta un risc. (2) În aceste cazuri, trebuie luate în considerare alte sisteme automate de stingere (de exemplu cu gaze, aerosoli sau cu pulberi). 7.18. După o analiză aprofundată a sarcinii termice nu se echipează cu sprinklere următoarele spaţii: a) băi şi toalete (cu excepţia vestiarelor) care sunt constituite din materiale incombustibile şi care nu sunt utilizate pentru depozitarea materialelor combustibile; b) case de scări închise şi puţuri verticale (de exemplu puţuri de lifturi şi canale tehnice) care nu conţin materiale combustibile şi sunt construite astfel încât să constituie un compartiment; c) camere protejate de alte sisteme automate de stingere (de exemplu gaze, pulberi sau apă pulverizată); d) ateliere de tratare pe cale umedă, (de exemplu umezirea maşinilor din industria hârtiei). 7.19. Se interzice dispunerea spaţiilor din clădire menţionate la art. 7.17 şi 7.18. sub alte spaţii protejate de instalaţii cu sprinklere. Soluţii tehnice de realizare a instalaţiilor cu sprinklere pentru stingerea incendiilor 7.20. Instalaţia cu sprinklere trebuie să fie permanent sub presiune şi se poate realiza în următoarele sisteme: apă-apă, apă-aer, mixt, cu preacţionare, în derivaţie. Instalaţii cu sprinklere în sistem apă-apă 7.21. Instalaţiile cu sprinklere în sistem apă-apă trebuie montate doar dacă se asigură o temperatură a mediului ambiant de minimum 4°C, precum şi în locurile unde acesta nu depăşeşte 95°C. Pentru sistemele interconectate şi închise trebuie utilizate numai instalaţii apă-apă. 7.22. (1) Părţile instalaţiei predispuse la îngheţ pot fi protejate prin introducerea în conducte a unor soluţii pe bază de glicerină sau propilenglicol, astfel încât prin amestec cu apa să se obţină un punct de îngheţ corespunzător destinaţiei spaţiului protejat, prin încălzirea conductelor folosind curentul electric sau cu ajutorul unor instalaţii în derivaţie de tip apă-aer sau mixte. (2) În instalaţiile de stingere predispuse la îngheţ, alimentate din surse de apă potabilă, se poate folosi glicerină sau propilenglicol. (3) În instalaţiile de stingere predispuse la îngheţ, alimentate din surse de apă nepotabilă, se poate folosi glicerină, etilenglicol, dietilenglicol sau propilenglicol. (4) Aceste instalaţii trebuie prevăzute cu un dispozitiv cu clapetă de reţinere pentru a preveni contaminarea sursei de apă. 7.23. Numărul de sprinklere din fiecare secţiune de conducte protejate cu glicerină sau propilenglicol nu trebuie să depăşească 20. Acolo unde mai mult de două secţiuni protejate cu glicerină sau propilenglicol sunt controlate de o singură supapă de control şi semnalizare, numărul total al capetelor sprinkler nu trebuie să depăşească 100. Soluţia de apă cu glicerină sau propilenglicol trebuie să aibă un punct de îngheţ sub temperatura minimă estimată din spaţiul protejat. Densitatea specifică a soluţiei trebuie verificată folosind aparate de măsură specifice. 7.24. (1) Pentru alimentarea cu apă a instalaţiei de stingere cu sprinklere de la pompele mobile, se prevăd racorduri având cuplaj Storz cu diametrul de trecere de 65 mm (DN 65) amplasate în exterior, în locuri accesibile autospecialelor de intervenţie. (2) Numărul acestora se stabileşte în funcţie de debitul instalaţiei considerând 15 l/s pentru fiecare racord. (3) Pe fiecare conductă de alimentare cu racord exterior se montează câte o clapetă de reţinere. (4) Alimentarea cu apă a instalaţiei de stingere cu sprinklere de la pompele mobile ale autospecialelor de intervenţie se realizează în aval de supapa de control şi semnalizare a instalaţiilor tip apă-apă, cu preacţionare şi sprinklere deschise şi respectiv în amonte la instalaţiile apă-aer şi sistem mixt. (5) Racordul de alimentare cu apă se montează la loc vizibil, separat de orice alt racord, la o înălţime de maximum 1,5 m, marcat corespunzător, pe care trebuie să se menţioneze inclusiv diametrul nominal şi presiunea necesară. 7.25. (1) Conductele de apă care traversează spaţii neîncălzite trebuie prevăzute cu sisteme de încălzire proprii. Sistemul de încălzire aferent conductelor trebuie supravegheat pentru a preveni căderea sursei de alimentare şi defectarea elementelor sau senzorilor de încălzire. (2) Conducta trebuie să fie încadrată în clasele A1 sau A2 - s1,d0. Conductele neîncălzite trebuie protejate împotriva îngheţului prin două sisteme electrice de încălzire. Fiecare din cele două sisteme de încălzire trebuie să fie capabil să menţină o temperatură în conducte de minimum 4°C. Fiecare circuit de încălzire trebuie monitorizat şi pe circuite separate. Cablurile electrice încălzitoare nu trebuie să se intersecteze şi trebuie fixate pe conductă pe partea opusă capului sprinkler. De asemenea ele trebuie să se termine cu 25 mm înainte de capătul conductei. Un material izolant din clasele A1 sau A2 - s1,d0 cu o grosime a stratului de protecţie de cel puţin 25 mm cu un înveliş hidrofug trebuie instalat pe toate conductele protejate prin încălzire electrică. Extremităţile trebuie etanşate astfel încât să asigure împiedicarea oricărei pătrunderi a apei. Cablurile electrice încălzitoare trebuie să aibă o sarcină maximă de 10 W/m. 7.26. (1) Aria maximă controlată de o supapă de control şi semnalizare apă-apă, incluzând orice conductă auxiliară a sprinklerului nu trebuie să depăşească 10.000 mp pentru clasa de pericol mic de incendiu (LH), 12.000 mp pentru clasa de pericol mediu de incendiu (OH), incluzând toate sprinklerele clasate LH, cu excepţia cazurilor prezentate în anexele D şi F din standardul SR EN 12845 şi 9.000 mp pentru clasa de pericol mare de incendiu (HH), incluzând toate sprinklerele clasate OH şi LH. (2) Timpul de funcţionare al instalaţiilor de stingere cu sprinklere este de: a) 30 minute pentru LH; b) 60 minute pentru OH; c) 90 minute pentru HH. Instalaţii cu sprinklere în sistem apă-aer 7.27. (1) Instalaţiile cu sprinklere în sistem apă-aer sunt încărcate în mod normal cu aer sau gaz inert sub presiune în aval de supapa de control şi semnalizare şi cu apă în amonte de aceasta. (2) Instalaţiile cu sprinklere în sistem apă-aer trebuie să fie realizate numai în configuraţie ramificată. 7.28. Instalaţiile cu sprinklere în sistem apă-aer trebuie instalate doar acolo unde există pericol de îngheţ sau temperatura mediului ambiant depăşeşte 70°C, de exemplu cuptoare de uscare. 7.29. Trebuie asigurată o rezervă de aer/gaz inert pentru a menţine presiunea necesară funcţionării instalaţiei. Instalaţia trebuie presurizată la o valoare stabilită de furnizorul supapei de control şi semnalizare. 7.30. Volumul net al conductelor în aval de supapa de control şi semnalizare, nu trebuie să depăşească valorile din tabelul 7.3, doar dacă din calcule şi încercări se demonstrează că timpul maxim între declanşarea unui sprinkler şi proiectarea apei pe suprafaţa protejată nu depăşeşte 60 s. 7.31. Instalaţia de încercare pentru determinarea timpului maxim între declanşarea unui sprinkler şi proiectarea (dispersarea) apei pe suprafaţa protejată trebuie racordată la o conductă de distribuţie, în amplasamentul hidraulic cel mai îndepărtat, această instalaţie conţine un robinet de încercare prevăzut cu racorduri şi conducte asociate pentru a furniza un debit echivalent pentru simularea declanşării unui singur sprinkler. 7.32. Se recomandă ca instalaţiile cu sprinklere în sisteme apă-aer şi mixte, să nu fie folosite pentru zone cu pericol mare de incendiu HHS, din moment ce întârzierea cu care apa ajunge la primele sprinklere declanşate, poate diminua serios performanţele sistemului. TABEL 7.3 Volumul maxim net al conductelor în aval de supapa de control şi semnalizare la sisteme apă-aer şi mixte
┌───────────┬──────────────────────────┐
│ │Volumul maxim al │
│Tip │instalaţiei │
│instalaţie │mc │
│ ├──────────────┬───────────┤
│ │Pericole de │ │
│ │incendiu │Pericol │
│ │mici şi medii │mare │
│ │(LH şi OH) │de incendiu│
│ │ │(HH) │
├───────────┼──────────────┼───────────┤
│Fără │ │ │
│accelerator│ │ │
│sau │1,5 │- │
│exhaustor │ │ │
├───────────┼──────────────┼───────────┤
│Cu │ │ │
│accelerator│ │ │
│sau │4,0 │3,0 │
│exhaustor │ │ │
└───────────┴──────────────┴───────────┘
Instalaţii cu sprinklere în sistem mixt 7.33. Instalaţiile cu sprinklere în sistem mixt încorporează fie o supapă de control şi semnalizare mixtă fie un sistem mixt format dintr-o supapă de control şi semnalizare apă-apă şi una umplută apă-aer. Pe timpul lunilor de iarnă instalaţia aflată în aval de supapa de control şi semnalizare mixtă sau supapa apă-aer este umplută cu aer sau gaz inert sub presiune, iar în amonte instalaţia este umplută cu apă sub presiune. În celelalte perioade ale anului instalaţia funcţionează ca o instalaţie cu sprinklere în sistemul apă-apă. Conductele instalaţiilor cu sprinklere în sistem mixt se execută din ţevi din oţel zincat. 7.34. Volumul net al conductelor aflate în aval de supapa de control şi semnalizare a instalaţiilor cu sprinklere în sistem mixt nu trebuie să depăşească valorile prevăzute în tabelul 7.3. Instalaţii cu sprinklere în sisteme cu preacţionare 7.35. Instalaţiile de stingere a incendiilor tip sprinkler cu preacţionare pot fi de tip A, tip B sau cu mai multe sisteme de preacţionare. 7.36. Instalaţiile cu sprinklere cu preacţionare de tip A sunt instalaţii în sistemul apă-aer în care supapele de control şi semnalizare sunt acţionate de un sistem automat de detectare şi semnalizare a incendiului şi nu de declanşarea sprinklerelor. 7.37. Presiunea aerului/gazului inert în instalaţii cu sprinklere cu preacţionare trebuie monitorizată tot timpul. Pentru acţionarea supapei cu preacţionare în caz de urgenţă, trebuie asigurat şi un robinet de pornire rapidă a instalaţiei. 7.38. Instalaţiile cu preacţionare de tip A trebuie instalate doar în zone unde pot avea loc pagube importante în cazul unei descărcări accidentale de apă. 7.39. Instalaţiile cu sprinklere cu preacţionare de tip B sunt instalaţii în sistemul apă-aer în care supapele de control şi semnalizare sunt activate fie de un sistem automat de detectare şi semnalizare a incendiului, fie de declanşarea sprinklerelor. Independent de răspunsul detectoarelor un şoc de presiune în instalaţie provoacă deschiderea supapei de control şi semnalizare. 7.40. Sistemul de detecţie a incendiului trebuie instalat în toate locurile şi compartimentele protejate de sistemul de stingere tip sprinkler cu preacţionare şi trebuie să corespundă cu cerinţele din celelalte reglementări tehnice specifice referitoare la securitatea la incendiu a construcţiilor şi instalaţiilor. 7.41. Sistemele de stingere tip sprinkler având cel puţin două instalaţii cu preacţionare trebuie realizate după evaluarea pericolelor de incendiu pentru a stabili dacă pot acţiona simultan mai multe instalaţii cu preacţionare. Dacă este oportună declanşarea simultană a mai multor instalaţii tip sprinkler cu preacţionare trebuie luate în considerare următoarele: a) volumul surselor de apă trebuie mărit cu volumul instalaţiilor cu preacţionare; b) timpul dintre declanşarea instalaţiilor multiple cu preacţionare şi descărcarea apei la cel mai îndepărtat robinet de încercare din instalaţiile considerate, nu trebuie să depăşească 60 s. 7.42. Instalaţia de detecţie a incendiului trebuie instalată în toate locurile şi compartimentele protejate de sistemul de stingere tip sprinkler cu preacţionare şi trebuie să fie conformă cu părţile relevante ale standardului european EN 54 sau reglementări echivalente. 7.43. Numărul de sprinklere controlate de o supapă de control şi semnalizare în sistemele cu preacţionare se determină conform art. 7.26. Instalaţii cu sprinklere în derivaţie apă-aer sau mixte 7.44. (1) Instalaţiile tip sprinkler în derivaţie în sisteme apă-aer sau mixte trebuie montate respectând exclusiv următoarele: a) sub forma unei derivaţii apă-aer sau mixte la o instalaţie apă-apă în arii reduse, acolo unde există pericol de îngheţ în interiorul clădirii sau prin orice dispozitiv de încălzire corespunzător; b) sub forma unei derivaţii apă-aer la o instalaţie apă-apă sau instalaţie mixtă în depozite cu temperaturi scăzute şi în cuptoare sau etuve cu temperaturi ridicate. (2) Instalaţiile tip sprinkler în derivaţie trebuie conectate la sisteme apă-aer sau mixte prin electrovană acţionată de către o instalaţie de detecţie şi semnalizare a incendiilor. 7.45. Numărul de sprinklere din instalaţia în derivaţie, nu trebuie să depăşească 100. Acolo unde două astfel de instalaţii sunt controlate de aceeaşi supapă de control şi semnalizare, numărul total de sprinklere nu trebuie să depăşească 250. Instalaţii în derivaţie cu apă pulverizată 7.46. (1) Instalaţiile cu sprinklere în derivaţie cu apă pulverizată utilizează sprinklere deschise (drencere) sau pulverizatoare, conectate la o instalaţie cu sprinklere având propriul robinet de comandă (robinet cu inundare sau comandă multiplă) acţionat de către o instalaţie de semnalizare a incendiilor. (2) Derivaţiile cu apă pulverizată pot fi conectate la o instalaţie de stingere cu sprinklere dacă conexiunea nu depăşeşte 80 mm iar necesarul de apă suplimentar este luat în considerare în calculul surselor de apă. (3) Aceste instalaţii sunt montate în zone în care se preconizează incendii violente cu o propagare rapidă sau se doreşte inundarea rapidă cu apă a unei zone determinate în care se aşteaptă originea incendiului. Tipuri de sprinklere şi condiţii de montare a acestora 7.47. (1) În instalaţiile de stingere cu sprinklere se folosesc numai componente care îndeplinesc condiţiile de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii. (2) Se folosesc tipurile de sprinklere specificate în standardele europene sau reglementări echivalente şi anume: a) constructiv (modul de deschidere a orificiului de refulare a apei): - sprinkler cu element fuzibil; – sprinkler cu fiolă de sticlă; – sprinkler deschis - sprinkler neobturat de un element termosensibil (vechea denumire din reglementările româneşti era drencer); b) după modul de amplasare: - sprinkler perdea - sprinkler care protejează, o uşă sau o fereastră situată între două zone, din care doar una este protejată cu sprinklere; sprinkler care protejează un gol; – sprinkler de tavan sau la acelaşi nivel - sprinkler cu deflectorul în jos sau în sus montat parţial deasupra celui mai jos plan al tavanului şi cu elementul sensibil de declanşare la temperatură sub acesta; – sprinkler ascuns(mascat)- sprinkler încastrat acoperit cu un capac care se desprinde la atingerea unei anumite temperaturi; – sprinkler cu deflectorul apă-aer în jos (sprinkler antigel cu deflectorul în jos) - sistem alcătuit dintr-un cap sprinkler şi o conductă apă-aer descendentă cu un robinet la baza conductei, menţinut închis de un dispozitiv acţionat de elementul termic al capului sprinkler; – sprinkler cu deflectorul apă-aer în sus (sprinkler antigel cu deflectorul în sus) - sistem alcătuit dintr-un cap sprinkler şi o conductă apă-aer ascendentă cu un robinet la baza conductei, menţinut închis de un dispozitiv acţionat de elementul termic al capului sprinkler; – sprinkler încastrat - cap sprinkler al cărui element termosensibil este situat fie parţial fie total, deasupra nivelului cel mai de jos al tavanului; c) după forma jetului refulat: - sprinkler convenţional - sprinkler care realizează o formă sferică a jetului de apă; – sprinkler cu jet plat (spray) - sprinkler care produce un jet de apă numai deasupra nivelului deflectorului; – sprinkler orizontal - sprinkler care refulează apa orizontal; – sprinkler cu deflectorul în jos - sprinkler care refulează apa în jos; – sprinkler mural - sprinkler care refulează apa sub forma unei jumătăţi de paraboloid spre exterior; – sprinkler cu pulverizare medie - sprinkler care refulează apa în jos sub forma unui paraboloid; – sprinkler cu deflectorul în sus - sprinkler care refulează apa în sus; – perdea de apă - cap de pulverizare a apei pe o suprafaţă, utilizat pentru a asigura protecţie împotriva incendiului. 7.48. În instalaţiile de stingere a incendiilor este obligatorie folosirea numai a sprinklerelor noi fabricate (neutilizate). 7.49. Sprinklerele trebuie inscripţionate în conformitate cu prescripţiile din standardele europene aplicabile sau dintr-o reglementare echivalentă, standard de referinţă SR EN 12259-1 sau o reglementare echivalentă. 7.50. Sprinklerele nu trebuie modificate în nici un fel sau să aibă ornamente aplicate, sau cu suprafaţa acoperită, ulterior livrării efectuate de producător, exceptând specificaţiile privind protecţia anticorozivă a sprinklerelor în conformitate cu standardele europene aplicabile sau a reglementărilor echivalente. 7.51. (1) Sprinklerele montate în locuri unde există frecvent o atmosferă corozivă, trebuie protejate prin unul dintre următoarele moduri: a) printr-o protecţie anticorozivă aplicată de către producător în conformitate cu prevederile din standardele europene aplicabile sau o reglementare echivalentă; b) printr-un strat de parafină care trebuie aplicat o dată înainte şi o dată după instalare. (2) Tratamentul anticorosiv nu trebuie aplicat pe fiolele sprinklerelor. 7.52. Deflectoarele sprinklerelor trebuie să fie confecţionate din metale sau din materiale plastice termorezistenţe. Deflectoarele nu trebuie utilizate pentru a susţine tavane sau alte structuri. 7.53. Nici o parte a deflectorului nu trebuie să constituie suport pentru plafon sau pentru alte structuri. De asemenea, elementul termosensibil al sprinklerului nu trebuie ecranat de plafon sau de alte structuri. 7.54. Sprinklerele se montează cu deflectorul în sus sau în jos, în funcţie de tipul (sistemul) instalaţiei şi de specificaţiile producătorului sau furnizorului. Cu excepţia cazului utilizării sprinklerelor antigel care se montează cu deflectorul în jos, la instalaţiile în sistemele apă-aer, mixte sau cu preacţionare trebuie să se utilizeze sprinklere montate cu deflectorul în sus. Acestea trebuie montate în poziţie verticală pe ramurile paralele racordate la conducta principală. 7.55. (1) Sprinklerele montate cu deflectorul în jos în instalaţiile din sistemul apă-apă au posibilitatea de a realiza o densitate mai mare de stropire la o viteză mai mare imediat sub şi adiacent axei sprinklerului; totodată ele pot prezenta posibilităţi mai mari de control a incendiilor şi sunt mult mai eficiente în cazul protecţiei structurii, în rafturi şi protecţiei zonelor de depozitare. (2) Pentru a se evita colmatarea orificiului sprinklerelor montate cu deflectorul în jos, acestea se montează pe ramura (ramificaţie) prin legarea laterală sau superioară a racordului sprinklerului. 7.56. Sprinklerele montate cu deflectorul în sus sunt mai puţin expuse deteriorărilor mecanice şi acumulării de impurităţi în racorduri. Totodată ele facilitează drenajul complet al apei din conductele sprinklerelor. 7.57. Sprinklerele trebuie instalate cu deflectoarele paralele cu înclinaţia tavanului sau acoperişului. Acolo unde înclinaţia este mai mare de 30° faţă de planul orizontal, trebuie amplasate sprinklere la vârf sau la distanţe de cel mult 0,75 m circular faţă de acest vârf. 7.58. Sprinklerele care se montează sub tavan, la acelaşi nivel, încastrate şi ascunse nu trebuie instalate în zone din clasele de pericol de incendiu OH4, HHP sau HHS. 7.59. Sprinklerele fără deflectoare fixe, de exemplu cu deflectoare care se retrag, care coboară în momentul punerii în funcţiune, nu trebuie instalate în următoarele situaţii: a) când tavanul are un unghi mai mare de 45° faţă de orizontală; b) în situaţii sau atmosferă corosive sau susceptibile de a prezenta un conţinut ridicat de praf; c) în rafturi sau sub rastele. 7.60. Sprinklerele murale nu trebuie amplasate în instalaţiile din clasele de pericol mare de incendiu HH, în arii de depozitare din clase de pericol mediu de incendiu OH, sau deasupra tavanelor suspendate. Ele pot fi instalate numai pe tavane plate. 7.61. Sprinklerele murale nu trebuie utilizate în următoarele cazuri: a) în zonele din clasele de pericol de incendiu LH, OH1, OH2 şi în OH3 fără depozitare b) în zonele din clasele de pericol de incendiu OH3 cu riscuri de depozitare; c) pentru protecţia coridoarelor, canalelor de cabluri şi stâlpilor în zonele din clasele de pericol de incendiu HH. 7.62. Sprinklerele cu refulare plată nu trebuie utilizate în spaţii închise, deasupra tavanelor false suspendate care nu sunt pline, de tip perforat, lamelar, fagure sau grătar şi în rafturi. 7.63. Atunci când sprinklerele, altele decât cele montate sub tavan sau cele de la acelaşi nivel, sunt instalate într-o poziţie care poate genera un risc accidental prin deteriorări mecanice, trebuie să fie prevăzute cu protecţie metalică adecvată. 7.64. Sprinklerele instalate pe rafturi sau sub rastele perforate, platforme, pardoseli sau amplasări similare, unde apa de la unul sau mai multe sprinklere situate deasupra poate influenţa temperatura de declanşare a fiolei sau elementului fuzibil, trebuie echipate cu un ecran metalic de protecţie cu un diametru cuprins între 0,075 m şi 0,15 m. 7.65. Ecranele de protecţie contra apei de pe sprinklerele cu deflectorul în sus nu se montează direct pe deflector sau pe cadrul sprinklerului, şi orice suport trebuie proiectat astfel încât să micşoreze influenţa distribuţiei apei sprinklerului. Amplasarea sprinklerelor 7.66. La amplasarea sprinklerelor se ţine seamă de: a) clasele de pericol de incendiu; b) aria maximă acoperită de un sprinkler; c) structura clădirii (stâlpi, grinzi, ferme, platforme, scări rulante, case de scări, puţuri verticale, tavane suspendate etc.); d) moduri de depozitare (ST1÷ST6) şi categoria de depozitare (C I÷C IV); e) specificaţiile producătorului (furnizorului) de sprinklere. 7.67. În funcţie de încadrarea în clasele de pericol de incendiu, sub deflectorul sprinklerelor de acoperiş sau tavan trebuie păstrat un spaţiu liber de cel puţin: a) pentru instalaţii din clasele de pericol mic şi respectiv, pericol mediu de incendiu, LH şi OH: - 0,3 m pentru sprinklere cu difuzare plană; – 0,5 m pentru celelalte tipuri. b) pentru instalaţii din clasele de pericol mare de incendiu, HHS şi HHP: - 1,0 m 7.68. (1) Aria maximă pe care o poate acoperi un sprinkler amplasat în plan orizontal, sub tavan, se determină conform datelor din tabelul 7.4, cu excepţia sprinklerelor de perete pentru care trebuie să se utilizeze datele din tabelul 7.5. Distanţele maxime S şi D de amplasare (dispunere) a sprinklerelor în plan orizontal, sub tavan, se determină conform figurii 7.5,a pentru dispunere standard (în rânduri paralele) şi figurii 7.5, b, pentru dispunere în zig-zag. (2) Aria maximă acoperită de un sprinkler este data de relaţia S x D. 7.69. Distanţa minimă dintre sprinklere este de 2 m, exceptând următoarele cazuri: a) acolo unde amplasarea (dispunerea) sprinklerelor este astfel făcută încât sprinklerele adiacente să se ude reciproc. Acest lucru se poate obţine utilizând deflectoare cu dimensiuni de aproximativ 200 mm x 150 mm sau folosind elemente de construcţie ce pot interveni în acest sens; b) sprinklere de raft; c) scări rulante şi casele scărilor. 7.70. (1) Distanţa maximă de la perete la cele mai apropiate sprinklere, trebuie să aibă valoarea cea mai mică corespunzătoare, după cum urmează: a) 2 m pentru amplasarea standard (în rânduri paralele); b) 2,3 m pentru amplasarea în zig-zag; c) 1,5 m unde tavanul sau acoperişul au grinzi aparente sau căpriorii sunt aparenţi; d) 1,5 m de la faţa deschisă a clădirilor cu faţadă deschisă; e) 1,5 m acolo unde pereţii exteriori sunt construiţi din materiale combustibile; f) 1,5 m acolo unde pereţii exteriori sunt de metal, cu sau fără căptuşeală combustibilă sau material izolator; g) jumătate din distanţa maximă indicată în tabelele 7.4 şi 7.5. (2) Distanţa de la sprinkler la perete trebuie să fie măsurată perpendicular pe acesta. Tabelul 7.4 Aria maximă acoperită de un sprinkler, cu excepţia sprinklerelor de perete, în funcţie de clasa de pericol de incendiu şi de distanţele maxime de amplasare (dispunere), S şi D, în plan orizontal, sub tavan, conform figurii 7.3 (SR EN 12845)
┌────────┬─────────┬───────────────────────┐
│ │Aria │Distanţele maxime │
│Clasă de│maximă │conform figurii 7.2. m │
│pericol │acoperită├───────────┬───────────┤
│de │de │Amplasare │Amplasare │
│incendiu│un │(dispunere)│(dispunere)│
│ │sprinkler│standard S │în zig-zag │
│ │ │şi D │ │
│ │ │ ├─────┬─────┤
│ │ │ │S │D │
│ │ │ │ │ │
├────────┼─────────┼───────────┼─────┼─────┤
│pericol │21,0 │4,6 │4,6 │4,6 │
│mic LH │ │ │ │ │
├────────┼─────────┼───────────┼─────┼─────┤
│pericol │12,0 │4,0 │4,6 │4,0 │
│mediu │ │ │ │ │
├────────┼─────────┼───────────┼─────┼─────┤
│pericol │ │ │ │ │
│mare HHP│9,0 │3,7 │3,7 │3,7 │
│şi HHS │ │ │ │ │
└────────┴─────────┴───────────┴─────┴─────┘
(a se vedea imaginea asociată) Figura 7.5. Distanţele maxime S şi D de amplasare (dispunere) a sprinklerelor, în plan orizontal, sub tavan: a - amplasare (dispunere) standard (în rânduri paralele); b - amplasare (dispunere) în zig-zag 7.71. Distanţa de la marginea unei cupole la cele mai apropriate sprinklere nu trebuie să depăşească 1,5 m. 7.72. Sprinklerele trebuie instalate la distanţa maximă de 0,3 m sub partea de dedesubt a tavanelor combustibile sau 0,45 m sub tavanele sau acoperişurile încadrate în clasele A1 sau A2-s1,d0 de reacţie la foc. Acolo unde este posibil, sprinklerele trebuie să fie situate cu deflectorul între 0,075 m şi 0,15 m sub tavan sau acoperiş, cu excepţia cazului când sunt utilizate sprinklerele la nivelul tavanului sau încastrat în acesta. Acolo unde condiţiile fac inevitabilă folosirea distanţelor maxime de 0,3 m şi 0,45 m, zona respectivă trebuie să fie cât mai mică posibilă. 7.73. Luminatoarele cu un volum mai mare de 1 mc măsurat deasupra nivelului normal al tavanului trebuie protejate cu sprinklere, cu excepţia cazurilor în care distanţa de la nivelul normal al tavanului la marginea de sus a luminatorului nu depăşeşte 0,3 m sau dacă există un cadru etanş şi geamuri montate la acelaşi nivel cu acoperişul sau tavanul. Tabelul 7.5 Aria maximă acoperită de un sprinkler de perete, în funcţie de clasa de pericol de incendiu, distanţele de-a lungul peretelui, lăţimea şi lungimea camerei, numărul de rânduri de sprinklere de perete şi modul de amplasare în plan orizontal a sprinklerelor de perete (SR EN 12845)
┌────────┬─────────┬───────────────────────┬──────┬───────┬──────────┬──────────┐
│ │Aria │ │ │ │ │ │
│Clasă de│maximă │Distanţe de-a lungul │ │ │ │ │
│pericol │acoperită│peretelui │ │ │ │Mod de │
│de │de │ │Lăţime│Lungime│Rânduri de│amplasare │
│incendiu│un ├──────────┬────────────┤cameră│cameră │sprinklere│(plan │
│ │sprinkler│ │ │(l) │(L) │de perete │orizontal)│
│ │de perete│Între │Între │ │[m] │ │ │
│ │[mp] │sprinklere│sprinkler şi│ │ │ │ │
│ │ │[m] │extremitatea│ │ │ │ │
│ │ │ │peretelui │ │ │ │ │
│ │ │ │[m] │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────┼─────────┼──────────┼────────────┼──────┼───────┼──────────┼──────────┤
│ │ │ │ │l ≤ │Orice │1 │O singură │
│pericol │ │ │ │3,7 │lungime│ │linie │
│mic de │17,0 │4,6 │2,3 ├──────┼───────┼──────────┼──────────┤
│incendiu│ │ │ │3,7 < │L ≤ 9,2│2 │Standard │
│LH │ │ │ │l ≤ │ │ │ │
│ │ │ │ │7,4 ├───────┼──────────┼──────────┤
│ │ │ │ │ │L > 9,2│2 │Zig-zag │
│ │ │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ ├──────┼───────┼──────────┼──────────┤
│ │ │ │ │l > │Orice │2 (a se │ │
│ │ │ │ │7,4 │lungime│vedea NOTA│Standard │
│ │ │ │ │ │ │1) │ │
├────────┼─────────┼──────────┼────────────┼──────┼───────┼──────────┼──────────┤
│ │ │ │ │l = │Orice │1 │O singură │
│pericol │ │ │ │3,7 │lungime│ │linie │
│mediu de│ │3,4 (a se │1,8 ├──────┼───────┼──────────┼──────────┤
│incendiu│9,0 │vedea NOTA│ │3,7 < │L ≤ 6,8│2 │Standard │
│OH │ │2) │ │l = │ │ │ │
│ │ │ │ │7,4 ├───────┼──────────┼──────────┤
│ │ │ │ │ │L > 6,8│2 │Zig-zag │
│ │ │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ ├──────┼───────┼──────────┼──────────┤
│ │ │ │ │l > │Orice │ │Standard │
│ │ │ │ │7,4 │lungime│2 │(a se │
│ │ │ │ │ │ │ │vedea NOTA│
│ │ │ │ │ │ │ │1) │
└────────┴─────────┴──────────┴────────────┴──────┴───────┴──────────┴──────────┘
────────── Notă 1: Trebuie adăugate un rând sau mai multe rânduri suplimentare sub tavan sau sub acoperiş. Notă 2: Valoarea poate fi majorată până la 3,7 m dacă tavanul are o rezistenţă la foc de cel puţin 120 minute. Notă 3: Se recomandă amplasarea deflectoarelor sprinklerelor la o distanţă între 0,1 m şi 0,15 m sub tavan şi la o distanţă orizontală cuprinsă între 0,05 m şi 0,15 m de perete. Notă 4: Se recomandă ca tavanul să nu prezinte nici un obstacol într-un patrulater cu lungimea de 1 m de fiecare parte a sprinklerului paralel cu peretele şi de 1,8 m perpendicular pe perete.────────── 7.74. La amplasarea sprinklerelor pe traveele drepte formate între grinzile aşezate la distanţe între axe sub 1,5 m, trebuie să se ţină seamă de următoarele reguli: a) trebuie să se amplaseze un rând de sprinklere în centrul fiecărei a treia travee şi un alt rând de sprinklere sub linia centrală a grinzii care separă cele două travee neprotejate (fig. 7.6 şi fig. 7.7); b) distanţa maximă dintre sprinklere de-a lungul traveei (S în figurile 7.6 şi 7.7) trebuie să fie în concordanţă cu regulile aplicabile la clasa de pericol de incendiu implicată (a se vedea art. 7.66 şi tabelul 7.4); c) sprinklerele trebuie montate la o distanţă de maximum 1 m faţă de pereţii paraleli cu grinzile şi nu mai mare de 1,5 m faţă de pereţii perpendiculari pe grinzi; d) sprinklerele montate în interiorul traveelor trebuie amplasate astfel încât deflectorul să se situeze la o distanţă cuprinsă între 0,075 m şi 0,15 m sub faţa inferioară a tavanului. (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.6 Amplasarea sprinklerelor pe traveele drepte formate între grinzile aşezate pe o singură direcţie, la distanţa sub 1,5 m: 1 - tavan; 2 - perete (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.7 Amplasarea sprinklerelor pe traveele drepte formate între grinzile aşezate pe două direcţii, la distanţe sub 1,5 m: 1 - tavan; 2 - perete 7.75. Dacă deflectorul sprinklerului (D din figura 7.8) este amplasat deasupra nivelului feţei inferioare a grinzilor sau alte elemente de structură asemănătoare, trebuie adoptată una dintre următoarele soluţii pentru a asigura buna funcţionare a sprinklerelor: a) dimensiunile prezentate în figura 7.5 trebuie să fie conforme cu valorile prezentate în figura 7.6; b) trebuie aplicate prevederile de la art. 7.72 privind amplasarea sprinklerelor; c) grinda trebuie protejată pe fiecare parte ca şi cum ar fi un perete. (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.8 Amplasarea sprinklerelor faţă de grinzi: D - deflector; a - distanţa până la grindă; b - distanţa de la marginea inferioară a grinzii 7.76. Sprinklerele trebuie instalate în concordanţă cu una din situaţiile de mai jos: a) direct deasupra sau imediat sub fermă, acolo unde lăţimea fermei nu este mai mare de 0,2 m; b) lateral la o distanţă de cel puţin de 0,3 m lateral faţă de elementele fermei a căror lăţime nu este mai mare de 0,1 m; c) lateral la o distanţă de cel puţin de 0,6 m lateral faţă de elementele fermei a căror lăţime este mai mare de 0,1 m. 7.77. Dacă sprinklerele sunt instalate sub acoperiş sau tavan la mai puţin de 0,6 m de la faţa laterală a unui stâlp, un alt sprinkler trebuie amplasat în partea opusă a stâlpului la o distanţă de 2 m faţă de aceasta. (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.9 Grafic pentru determinarea distanţelor (a) şi (b) de amplasare a sprinklerelor fată de grinzi (conform SR EN 12845 + A2: 2009): x - distanţa minimă orizontală (a) de la sprinkler la grindă, în metri; y - înălţimea deflectorului (b) deasupra (+) sau dedesubt (-) faţă de grindă, în metri; 1 - sprinkler cu jet pulverizat cu deflectorul în jos; 2 - sprinkler convenţional cu deflectorul în sus; 3 - sprinkler cu jet pulverizat cu deflectorul în sus; 4 - sprinkler convenţional cu deflectorul în jos; 5 - sprinkler convenţional cu deflectorul în jos 7.78. Numărul de sprinklere trebuie să fie mai mare în jurul tavanului deschis format de scările rulante, casele de scări etc. Sprinklerele trebuie amplasate la o distanţă cuprinsă între 1,5 m şi 2 m unul de celălalt (a se vedea figura 7.10). Dacă, datorită structurii, distanţa minimă nu poate fi păstrată, pot fi folosite spaţii mai mici cu sprinklere aşezate adiacent astfel încât să nu se ude unul pe celălalt. Distanţa orizontală dintre sprinklere şi deschiderea tavanului nu trebuie să depăşească 0,5 m (a se vedea figura 7.10). Aceste sprinklere trebuie să fie capabile să furnizeze debitul minim necesar per sprinkler în restul zonei de protecţie de sub tavan. Din considerente de calcule hidraulice trebuie luate în considerare doar sprinklerele de pe latura mai lungă a deschiderii. (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.10 Amplasarea sprinklerelor în jurul golurilor din tavane 7.79. În puţurile verticale care conţin materiale combustibile trebuie instalate sprinklere din două în două etaje şi la vârful fiecărei secţiuni închise. 7.80. Cel puţin un sprinkler trebuie instalat la vârful tuturor puţurilor cu excepţia cazului când puţul este incombustibil şi inaccesibil şi conţine materiale cu clasa de reacţie la foc A1 sau A2-s1,d0, cu excepţia cablurilor electrice. 7.81. Folosirea tavanelor suspendate sub sprinklerele proiectate pentru a asigura protecţia la nivelul pardoselii nu este permisă, cu excepţia cazurilor când acestea nu diminuează aria de stropire a sprinklerelor. Acolo unde sprinklerele sunt montate sub tavane suspendate, materialul tavanului trebuie să fie dintr-un tip a cărui stabilitate a fost demonstrată în condiţii de incendiu. 7.82. (1) Tavanele suspendate cu secţiuni deschise, de exemplu tavane cu secţiuni regulate din construcţie, pot fi folosite sub instalaţiile de sprinklere pentru sistemele LH şi OH, atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) suprafaţa deschisă totală a tavanului, incluzând luminatoarele, nu este mai mică de 70% din suprafaţa tavanului; b) dimensiunea minimă a deschiderilor din tavan nu este mai mică de 0,025 m sau nu este mai mică decât grosimea tavanelor suspendate; c) integritatea structurală a tavanului şi a oricărui alt echipament cum ar fi luminatoarele înţelegând volumul situat deasupra tavanului suspendat, nu trebuie să influenţeze funcţionarea sistemului de stingere tip sprinklere; d) nu există spaţii de depozitare sub tavan. (2) În astfel de cazuri, sprinklerele trebuie instalate după cum urmează: a) înălţimea de deasupra tavanului protejată de sprinklere nu trebuie să depăşească 3 m; b) distanţa verticală dintre orice deflector de sprinkler convenţional sau pulverizator şi marginea de sus a tavanului suspendat trebuie să fie de cel puţin 0,8 m pentru sprinklere altele decât cele pulverizatoare plate şi cel puţin 0,3 m pentru cele plate; c) sprinklere suplimentare trebuie instalate pentru refularea apei sub obstacole (de exemplu luminatoare) a căror lăţime depăşeşte 0,8 m. 7.83. La amplasarea sprinklerelor, dacă obstacolele aflate deasupra tavanului pot influenţa refularea apei, acestea trebuie considerate, similar ca în cazul pereţilor. Amplasarea sprinklerelor intermediare în spaţii cu pericol mare de incendiu HH 7.84. Sprinklerele care protejează rafturi amplasate pe două rânduri trebuie montate în spaţiile libere longitudinale, de preferinţă la intersecţia cu spaţiile libere transversale. 7.85. Distanţa dintre mărfurile (bunurile) depozitate în stelaj, aşezate cap la cap, trebuie să fie de cel puţin 0,15 m, şi, dacă este necesar, se va opri încărcarea paletelor. Spaţiul liber dintre deflectoarele sprinklerelor şi partea de sus a materialelor depozitate nu trebuie să fie mai mică de 0,10 m pentru sprinklere cu deflectoare plate şi 0,15 m pentru celelalte tipuri. 7.86. Distanţa maximă verticală de la pardoseală la cel mai jos nivel intermediar şi dintre niveluri nu trebuie să depăşească 3,50 m sau două niveluri, oricare din cele două distanţe ar fi mai mică. Un nivel intermediar trebuie instalat sub nivelul superior al depozitului, excepţie făcând sprinklerele de tavan sau acoperiş situate la cel mult 4 m deasupra părţii superioare a materialelor depozitate. Nivelul cel mai înalt de sprinklere intermediare nu trebuie instalat în nici un caz cu un etaj în plus deasupra părţii superioare a mărfurilor (materialelor) depozitate. 7.87. Amplasarea sprinklerelor la nivelele intermediare între rafturi trebuie să realizeze, acolo unde este posibil, în spaţiile libere longitudinale la intersecţia cu fiecare al doilea rând liber transversal, în zig-zag faţă de rândul de deasupra. În cazul mărfurilor depozitate de categoria I sau II, distanţa orizontală între sprinklere nu trebuie să depăşească 3,75 m şi produsul dintre distanţa orizontală şi distanţa verticală dintre sprinklere nu trebuie să depăşească 9,8 mp. În cazul mărfurilor depozitate de categoria III sau IV, distanţa orizontală între sprinklere, nu trebuie să depăşească 1,90 m, iar produsul dintre distanţa orizontală şi distanţa verticală între sprinklere nu trebuie să depăşească 4,9 mp. 7.88. Numărul de rânduri de sprinklere pe nivel trebuie determinat în funcţie de mărimea scheletului metalic al raftului. Atunci când acesta nu este continuu, mărimea totală trebuie calculată prin adunarea mărimii fiecărui raft incluzând distanţa dintre ele. Pentru fiecare 3,2 m de lăţime a raftului, trebuie montat, un rând de sprinklere pe nivel, acolo unde este posibil, în spaţiul liber. 7.89. Sprinklerele intermediare pentru depozite din clasa de pericol mare de incendiu, HHS, pentru depozitare în palete pe rafturi sau depozitare în stelaje neetajate pe mai multe rânduri (a se vedea tipul ST4 din figura 7.1 şi tabelul 7.2) se amplasează ţinând seamă de următoarele a) stelajele pe un singur rând, cu lăţimea până la 3,2 m, trebuie protejate prin rânduri unice de sprinklere instalate la nivelul etajelor; b) stelajele pe rânduri duble, cu lăţimea până la 3,2 m, trebuie protejate cu sprinklere instalate în poziţia centrală din spaţiul longitudinal, la extremităţile etajului şi la nivelurile intermediare între rafturi (vezi art. 7.85); c) stelajele pe rânduri duble sau multiple cu lăţime mai mare de 3,2 m, dar nu mai mult de 6,4 m, trebuie protejate de două rânduri de sprinklere instalate la distanţă de maximum 3,2 m între ele. Fiecare rând trebuie să aibă aceeaşi distanţă faţă de marginea celui mai apropiat stelaj. Sprinklerele de la un nivel intermediar din fiecare linie trebuie să se afle pe aceeaşi linie a spaţiului liber. Acolo unde orice stelaj sau structură de oţel poate influenţa negativ distribuţia apei de la un sprinkler, trebuie montat un sprinkler suplimentar. 7.90. Sprinklerele intermediare pentru depozite din clasa de pericol mare de incendiu HHS, pentru depozitare ST5 şi ST6 (vezi figura 7.1), trebuie amplasate deasupra fiecărui raft (incluzând ultimul raft dacă sprinklerele de acoperiş sau de tavan sunt mai sus de 4 m deasupra mărfurilor depozitate sau dacă accesul apei la mărfurile din rafturi este împiedicat), în locaţiile specificate în tabelul 7.6 şi figura 7.11. Distanţa verticală între rânduri nu trebuie să depăşească 3,5 m. Rândurile singulare de sprinklere trebuie montate central, deasupra rafturilor. Rândurile duble trebuie poziţionate astfel încât fiecare din acestea să aibă aceeaşi distanţă faţă de marginea celui mai apropiat raft. Tabelul 7.6 Amplasarea sprinklerelor intermediare pentru tipurile de depozitare ST5 şi ST6 (fig. 7.1, conform SR EN 12845)
┌────────┬──────────┬──────────┬──────────┐
│Rafturi │ │Distanţa │Distanţa │
│cu │Rânduri de│maximă │maximă │
│lăţimea-│sprinklere│între │între două│
│s │ │sprinklere│rânduri de│
│[m] │ │în rânduri│sprinklere│
│ │ │[m] │[m] │
│ │ │ │ │
├────────┼──────────┼──────────┼──────────┤
│ST5: s ≤│1 │2,8 │- │
│1,0 │ │ │ │
├────────┼──────────┼──────────┼──────────┤
│ST6: 1,0│ │ │ │
│< s ≤ │1 │2,8 │- │
│3.0 │ │ │ │
├────────┼──────────┼──────────┼──────────┤
│ST6: │ │ │ │
│3,0, s ≤│2 │2,8 │2,8 │
│6,0 │ │ │ │
└────────┴──────────┴──────────┴──────────┘
(a se vedea imaginea asociată) Figura 7.11 Amplasarea sprinklerelor intermediare pentru tipurile de depozitare ST5 şi ST6: 1 - rând de sprinklere Dimensionarea instalaţiilor cu sprinklere pentru stingerea incendiilor Caracteristicile hidraulice, tehnice şi funcţionale ale sprinklerelor 7.91. Debitul de apă evacuat prin orificiul sprinklerului, numit şi debit specific al sprinklerului, q(is) (l/min) se calculează cu relaţia: q(is) = K√P în care: P este presiunea apei în secţiunea orificiului sprinklerului, [bar]; K - factorul nominal al tipului de sprinkler, având valori redate în tabelul 7.7 în funcţie de clasele de pericol de incendiu (conform SR EN 12845). 7.92. (1) Densitatea de calcul (intensitatea de stingere) cu apă a unui tip (i) de sprinkler, i(is) se determină ca raportul între debitul specific al tipului (i) de sprinkler, q(is) şi aria maximă pe care o poate acoperi un sprinkler, Ap, (aria suprafeţei protejate de un sprinkler): i(is) = q(is) / A(p) (2) Aria maximă pe care o poate acoperi un sprinkler, se determină în funcţie de clasele de pericol de incendiu, conform datelor din tabelul 7.4 pentru sprinklerele obişnuite şi din tabelul 7.5 pentru sprinklerele de perete. (3) Valorile densităţii de calcul (intensităţii de stingere) a sprinklerelor, în funcţie de clasele de pericol de incendiu, sunt redate în tabelul 7.7 (conform SR EN 12845). 7.93. Temperatura nominală de declanşare a sprinklerelor trebuie să fie mai mare cu cel puţin 20°C faţă de temperatura ambiantă a spaţiului în care sunt montate, ţinând seamă de prevederile tabelului 7.8. 7.94. Fiecărei temperaturi nominale de declanşare îi corespunde un cod al culorilor elementului fuzibil sau fiolei care obturează orificiul de evacuare a apei din sprinkler, în conformitate cu standardele europene aplicabile sau o reglementare echivalentă (vezi tabelul 7.8). Tabelul 7.7 Valorile factorilor nominali K pentru sprinklere, în funcţie de clasele de pericol de incendiu (conform SR EN 12845)
┌────────────┬─────────────┬───────┬───────────────┐
│ │ │ │Densitatea de │
│Clase de │ │Factor │calcul │
│pericol │Tip de │nominal│(intensitatea) │
│de incendiu │sprinklere │K │de │
│ │ │ │stingere ) a │
│ │ │ │sprinklerului i│
│ │ │ │(is) │
│ │ │ ├───────┬───────┤
│ │ │ │mm/min │l/smp │
├────────────┼─────────────┼───────┼───────┼───────┤
│ │convenţional,│ │ │ │
│ │cu │ │ │ │
│ │pulverizare │ │ │ │
│ │medie, │ │ │ │
│Pericol mic │(spray) sub │ │ │ │
│de │tavan, la │ │ │ │
│incendiu LH │acelaşi │ │ │ │
│ │nivel, │57 │2,25 │0,0375 │
│ │cu refulare │ │ │ │
│ │plată, │ │ │ │
│ │încastrat, │ │ │ │
│ │ascuns şi │ │ │ │
│ │mural │ │ │ │
├────────────┼─────────────┼───────┼───────┼───────┤
│ │convenţional,│ │ │ │
│ │cu │ │ │ │
│ │pulverizare │ │ │ │
│ │medie, │ │ │ │
│Pericol │(spray) sub │ │ │ │
│mediu de │tavan, la │ │ │ │
│incendiu OH │acelaşi │ │ │ │
│ │nivel, │80 │5,0 │0,0833 │
│ │cu refulare │ │ │ │
│ │plată, │ │ │ │
│ │încastrat, │ │ │ │
│ │ascuns şi │ │ │ │
│ │mural │ │ │ │
├────────────┼─────────────┼───────┼───────┼───────┤
│ │convenţional,│ │ │ │
│Pericol mare│cu │ │ │ │
│de │pulverizare │80 sau │≤ 10 │0,1667 │
│incendiu HHP│medie, │115 │ │ │
│şi HHS │(spray) │ │ │ │
│sprinklere ├─────────────┼───────┼───────┼───────┤
│sub tavan │convenţional,│ │ │ │
│şi sub │cu │ │ │ │
│acoperiş │pulverizare │115 │> 10 │0,1667 │
│ │medie, │ │ │ │
│ │(spray) │ │ │ │
├────────────┼─────────────┼───────┼───────┼───────┤
│ │convenţional,│ │ │ │
│Pericol mare│cu │ │ │ │
│de │pulverizare │ │ │ │
│incendiu HHS│medie, │80 sau │ │ │
│sprinklere │(spray) şi cu│115 │ │ │
│intermediare│refulare │ │ │ │
│pentru │plată │ │ │ │
│depozitare │ │ │ │ │
│înaltă │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │
└────────────┴─────────────┴───────┴───────┴───────┘
7.95. În condiţii normale de climă temperată se recomandă ca temperatura nominală de declanşare a sprinklerelor să fie de 68°C sau 74°C. 7.96. În spaţiile închise neventilate, sub luminatoare sau acoperişuri de sticlă etc, poate fi necesară montarea unor sprinklere cu temperatura nominală de declanşare mai mare, până la 93°C sau 100°C. Tabelul 7.8 Coduri de culori folosite la marcarea sprinklerelor
┌─────────────┬──────────┬──────────┬───────────┬───────────┐
│Temperatura │Codul │ │Temperatura│Temperatura│
│de │culorilor:│Codul │de │maximă la │
│declanşare a │fiolă │culorilor:│declanşare │nivelul │
│sprinklerelor│(bulb de │element │[°C] │tavanului │
│[°C] │sticlă) │fuzibil │ │[°C] │
├─────────────┼──────────┼──────────┼───────────┼───────────┤
│ │ │ │57 până la │ │
│ │ │ │77 │ │
│ │ │ │79 până la │ │
│57 │ │ │107 │38 │
│68 │portocaliu│necolorat │121 până la│66 │
│79 │roşu │alb │149 │107 │
│93/100 │galben │albastru │163 până la│149 │
│121/141 │verde │roşu verde│191 │191 │
│163/182 │albastru │portocaliu│204 până la│246 │
│204/227/260/ │violet │negru │246 │329 │
│286/343 │negru │ │260 până la│ │
│ │ │ │302 │ │
│ │ │ │320 până la│ │
│ │ │ │346 │ │
└─────────────┴──────────┴──────────┴───────────┴───────────┘
7.97. O atenţie deosebită trebuie acordată alegerii temperaturii nominale de declanşare a sprinklerelor aflate în vecinătatea cuptoarelor de uscare, aparatelor de încălzit şi altor echipamente, care furnizează căldură radiantă. 7.98. (1) (1) Sensibilitatea termică a sprinklerelor reprezintă răspunsul (declanşarea) sprinklerului la acţiunea termică produsă de incendiu. (2) Majoritatea sprinklerelor sunt clasificate conform standardelor europene aplicabile, în ordinea descrescătoare a sensibilităţii termice în una din următoarele clase (tabelul 7.12). Tabelul 7.9 Clase de sensibilitate termică pentru sprinklere
┌──────────────┬─────────┬─────────────┬────────────┬─────────┐
│Sensibilitatea│Sprinkler│Sprinklerele │Sisteme │ │
│termică │de raft │de tavan, │tip apă-aer │Toate │
│nominală │ │deasupra │cu │celelalte│
│ │ │sprinklerelor│preacţionare│ │
│ │ │de raft │tip A │ │
│ │ │ │ │ │
├──────────────┼─────────┼─────────────┼────────────┼─────────┤
│Standard "A" │NU │DA │DA │DA │
├──────────────┼─────────┼─────────────┼────────────┼─────────┤
│Special │NU │DA │DA │DA │
├──────────────┼─────────┼─────────────┼────────────┼─────────┤
│Rapid │DA │DA │NU │DA │
├──────────────┴─────────┴─────────────┴────────────┴─────────┤
│NOTĂ: Când sprinklere noi sunt adăugate unei instalaţii de │
│sprinklere existente, │
│poate fi necesară luarea în considerare a efectului pe care │
│le pot avea │
│diferenţele de sensibilitate pentru a evita declanşarea │
│accidentală. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────┘
7.99. Sprinklerele cu diverse sensibilităţi termice trebuie utilizate în concordanţă cu tabelul 7.8. Sprinklerele sub tavan trebuie să prezinte o sensibilitate termică egală sau mai mică decât sprinklerele situate în rafturi. Cerinţe minime de proiectare a instalaţiilor cu sprinklere 7.100. (1) Valorile minime de calcul ale densităţii (intensităţii) de stropire la funcţionarea simultană a sprinklerelor montate sub tavan sau sub acoperiş, dintr-un sector al instalaţiei care protejează o anumită suprafaţă, numită aria de declanşare simultană a sprinklerelor, sunt redate în tabelul 7.10, în funcţie de clasele de pericol de incendiu LH, OH şi HHP (conform SR EN 12845). (2) Pentru depozite cu pericol mare de incendiu - HHS, valorile minime de calcul ale densităţii (intensităţii) de stropire şi ale ariei protejate la declanşarea simultană a sprinklerelor montate sub tavan sau acoperiş dintr-un sector al instalaţiei sunt redate în tabelul 7.11 în funcţie de categoria şi înălţimea maximă autorizată de depozitare pentru diverse moduri de depozitare cu protecţie unică numai sub tavan sau sub acoperiş. Înălţimea indicată în tabelul 7.11 este considerată ca fiind înălţimea maximă pentru care instalaţia are sprinklere montate numai la nivelul tavanului sau acoperişului. 7.101. La depozitele cu pericol mare de incendiu - HHS, distanţa dintre înălţimea maximă de depozitare autorizată şi sprinklerele montate sub acoperiş sau sub tavan nu trebuie să depăşească 4 m. Acolo unde înălţimea de depozitare depăşeşte aceste limite sau unde distanţa dintre înălţimea maximă de depozitare şi tavan sau acoperiş este mai mare de 4 m, trebuie montate sprinklere de raft. 7.102. Când sunt montate mai mult de 50 de sprinklere de raft, ele nu trebuie alimentate cu apă de la aceeaşi supapă de control şi semnalizare ca şi sprinklerele montate sub acoperiş sau sub tavan. Supapa de control şi semnalizare trebuie să aibă minimum DN 100. 7.103. Pentru proiectarea instalaţiilor cu sprinklere montate sub acoperiş sau sub tavan şi cu sprinklere de raft, pentru depozite cu pericol mare de incendiu - HHS, dacă mărfurile (materialele) sunt depozitate deasupra celui mai înalt nivel de protecţie intermediară, valorile minime de calcul ale densităţii (intensităţii) de stropire şi ale ariei protejate la declanşarea simultană a sprinklerelor dintr-un sector al instalaţiei, sunt redate în tabelul 7.12. Tabelul 7.10 Valorile minime de calcul ale densităţii (intensităţii) de stropire şi ale ariei de declanşare simultană a sprinklerelor montate sub tavan sau sub acoperiş, dintr-un sector al instalaţiei, în funcţie de clasele de pericol de incendiu LH, OH şi HHP (conform SR EN 12845)
┌────────┬──────────────┬───────────────────────┐
│ │Valorile │ │
│Clase de│minime de │Aria de declanşare │
│pericol │calcul │simultană (mp) │
│de │ale densităţii│ │
│incendiu│(intensităţii)├────────────┬──────────┤
│ │de stropire │Sistem │ │
│ │ │apă-apă │Sistem │
│ ├───────┬──────┤sau cu │apă-aer │
│ │(mm/ │(l/ │preacţionare│sau mixt │
│ │min) │smp) │ │ │
├────────┼───────┼──────┼────────────┼──────────┤
│ │ │ │ │Nu este │
│LH │2,25 │0.0375│84 │permisă. │
│ │ │ │ │Se │
│ │ │ │ │utilizează│
│ │ │ │ │OH1 │
├────────┼───────┼──────┼────────────┼──────────┤
│OH1 │5,00 │0,083 │72 │90 │
├────────┼───────┼──────┼────────────┼──────────┤
│OH2 │5,00 │0,083 │144 │180 │
├────────┼───────┼──────┼────────────┼──────────┤
│OH3 │5,00 │0,083 │216 │270 │
├────────┼───────┼──────┼────────────┼──────────┤
│ │ │ │ │Nu este │
│OH4 │5,00 │0,083 │360 │permisă. │
│ │ │ │ │Se │
│ │ │ │ │utilizează│
│ │ │ │ │HHP1 │
├────────┼───────┼──────┼────────────┼──────────┤
│HHP1 │7,5 │0,125 │260 │325 │
├────────┼───────┼──────┼────────────┼──────────┤
│HHP2 │10,0 │0,166 │260 │325 │
├────────┼───────┼──────┼────────────┼──────────┤
│HHP3 │12,5 │0,208 │260 │325 │
├────────┼───────┴──────┴────────────┴──────────┤
│HHP4 │Sistem prin inundare (a se vedea NOTA)│
├────────┴──────────────────────────────────────┤
│NOTĂ - Sistemele cu inundare nu fac obiectul │
│standardului SR EN 12845; este nevoie │
│de studii speciale │
└───────────────────────────────────────────────┘
Calculul hidraulic al conductelor instalaţiilor cu sprinklere 7.104. (1) Diametrele conductelor instalaţiilor cu sprinklere pot fi determinate utilizând una din următoarele metode: a) predimensionare, în care unele diametre sunt date în tabele (vezi art. 13.3, tabelele 30, 31, 32, 33, 34 şi 35 din standardul SR EN 12845+A2: 2009) iar restul diametrelor conductelor se determină prin calcul hidraulic al reţelei de conducte; b) calcul hidraulic complet, în care toate diametrele conductelor reţelei (conducte principale de distribuţie a apei, ramificaţii etc) se determină prin calcule hidraulice, folosind, de regulă, programe de calcul (având precizate numărul şi data versiunii programului şi să cuprindă prevederile art. 13.4 din standardul SR EN 12845); c) se pot folosi şi alte variante de calcul şi dimensionare a instalaţiei de stingere cu sprinklere, astfel încât aceasta să asigure cerinţele minime de presiune şi debit, parametrii necesari realizării funcţiilor de stingere şi limitare a incendiilor pe durata de timp normată, numai dacă metodele şi procedurile respective sunt recunoscute prin reglementări europene. (2) în interiorul conductelor instalaţiilor de stingere cu sprinklere viteza apei trebuie să fie mai mică decât: a) 6 m/s prin armături, debitmetre şi/sau filtre; b) 10 m/s la orice punct din instalaţie, astfel încât să se asigure alimentarea numărului total cerut de sprinklere care se presupune că pot intra în funcţionare simultan. Tabelul 7.11 Valorile minime de calcul ale densităţii (intensităţii) de stropire şi ale ariei protejate la declanşarea simultană a sprinklerelor montate sub tavan sau acoperiş, dintr-un sector al instalaţiei, pentru depozite cu pericol mare de incendiu - HHS (conform SR EN 12845)
┌──────────┬───────────────────────────────────────┬──────────────┬──────────────┐
│ │ │ │Aria protejată│
│ │ │Valorile │la │
│ │ │minime de │declanşarea │
│ │Înălţimea maximă de depozitare permisă │calcul ale │simultană │
│Mod de │(a se vedea NOTA 1)(m) │densităţii │a │
│depozitare│ │(intensităţii)│sprinklerelor,│
│ │ │de │dintr-un │
│ │ │stropire │sector al │
│ │ │ │instalaţiei în│
│ │ │ │sistem │
│ ├─────────┬─────────┬─────────┬─────────┼───────┬──────┤apă-apă sau │
│ │ │ │ │ │ │ │sisteme │
│ │Categoria│Categoria│Categoria│Categoria│ │ │cu │
│ │I │II │III │IV │mm/min │l/smp │preacţionare │
│ │ │ │ │ │ │ │(a se │
│ │ │ │ │ │ │ │vedea NOTA 2) │
│ │ │ │ │ │ │ │(mp) │
├──────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼───────┼──────┼──────────────┤
│ST1 Vrac │ │4,1 │2,9 │1,6 │7,5 │0,125 │ │
│sau stive │5,3 │5,0 │3,5 │2,0 │10,0 │0,166 │ │
│ │6,5 │5,9 │4,1 │2,3 │12,5 │0,208 │260 │
│ │7,6 │6,7 │4,7 │2,7 │15,0 │0,25 │ │
│ │ │7,5 │5,2 │3,0 │17,5 │0,292 │ │
│ ├─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼───────┼──────┼──────────────┤
│ │ │ │ │3,3 │20,0 │0,333 │ │
│ │ │ │5,7 │3,6 │22,5 │0,375 │ │
│ │ │ │6,3 │3,8 │25,0 │0,416 │300 │
│ │ │ │6,7 │4,1 │27,5 │0,458 │ │
│ │ │ │7,2 │4,4 │30,0 │0,5 │ │
├──────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼───────┼──────┼──────────────┤
│ST2 Palete│ │3,4 │2,2 │1,6 │7,5 │0,125 │ │
│pe un │4,7 │4,2 │2,6 │2,0 │10,0 │0,166 │ │
│singur │5,7 │5,0 │3,2 │2,3 │12,5 │0,208 │260 │
│rând şi │6,8 │5,6 │3,7 │2,7 │15,0 │0,25 │ │
│ST4 │ │6,0 │4,1 │3,0 │17,5 │0,292 │ │
│Stelaje │ │ │ │ │ │ │ │
│ ├─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼───────┼──────┼──────────────┤
│ │ │ │4,4 │3,3 │20,0 │0,333 │ │
│ │ │ │5,3 │3,8 │25,0 │0,416 │ │
│ │ │ │6,0 │4,4 │30,0 │0,5 │300 │
│ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼───────┼──────┼──────────────┤
│ST3 Palete│ │ │ │1,6 │ │ │ │
│pe mai │ │3,4 │2,2 │2,0 │7,5 │0,125 │ │
│multe │4,7 │4,2 │2,6 │2,3 │10,0 │0,166 │260 │
│rânduri, │5,7 │5,0 │3,2 │2,7 │12,5 │0,208 │ │
│ST5 şi ST6│ │ │ │3,0 │15,0 │0,25 │ │
│Rafturi │ │ │ │ │17,5 │0,292 │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────┴─────────┴─────────┴─────────┴─────────┴───────┴──────┴──────────────┤
│NOTA 1 - distanţa pe verticală de la pardoseală la deflectorul sprinklerului, │
│mai mică de 1 m, │
│sau valoarea din tabel, oricare din acestea este mai mică. │
│NOTA 2 - Instalaţiile în sistemul apă-aer sau mixte trebuie evitate la │
│depozitele cu pericol │
│mare de incendiu, în special la cele cu produse foarte combustibile │
│(categoriile cele mai mari) │
│şi depozitele înalte. Dacă totuşi sunt necesare instalaţiile în sistemele │
│apă-aer sau mixte aria │
│protejată trebuie mărită cu 25%. │
└────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
7.105. Proiectantul poate alege între cele două metode de calcul, cu excepţia următoarelor cazuri în care se efectuează calculul hidraulic complet al conductelor: a) instalaţii cu sprinklere la clădiri (depozite) cu nivele intermediare cu pericol mare de incendiu - HHS; b) instalaţii cu sprinklere cu reţele inelare de conducte sau cu reţele de conducte sub formă de grilă. 7.106. Pentru calculul hidraulic al conductelor instalaţiilor cu sprinklere de rafturi la depozite cu pericol mare de incendiu - HHS, trebuie considerată funcţionarea simultană a trei capete de sprinkler amplasate pe ramurile cele mai defavorabile, aflate pe unul până la trei rafturi, după cum urmează: a) dacă distanţa dintre rafturi este egală sau mai mare de 2,4 m numai un raft poate fi considerat ca fiind afectat de incendiu; b) dacă această distanţă este mai mică de 2,4 m dar mai mare de 1,2 m două rafturi pot fi considerate ca fiind afectate de incendiu; c) această distanţă este mai mică de 1,2 m trebuie considerate ca fiind afectate de incendiu trei rafturi. Nu este necesar a se considera funcţionarea simultană a mai mult de trei rânduri de sprinklere în plan orizontal sau vertical. Tabelul 7.12 Valorile minime de calcul ale densităţii (intensităţii) de stropire şi ale ariei protejate la declanşarea simultană a sprinklerelor dintr-un sector al instalaţiei montate sub acoperiş sau sub tavan şi cu sprinklere de raft, pentru depozite cu pericol mare de incendiu - HHS (conform SR EN 12845)
┌──────────┬───────────────────────────────────────┬──────────┬──────────────┐
│ │ │ │Aria protejată│
│ │ │ │la │
│ │Înălţimea maximă de depozitare permisă │Densitatea│declanşarea │
│ │deasupra celor mai înalte │specifică │simultană │
│Mod de │sprinklere de raft │de calcul │a │
│depozitare│(a se vedea NOTA 1)(m) │ │sprinklerelor,│
│ │ │ │dintr-un │
│ │ │ │sector al │
│ ├─────────┬─────────┬─────────┬─────────┼────┬─────┤instalaţiei în│
│ │ │ │ │ │ │ │sistem │
│ │ │ │ │ │ │ │apă-apă sau │
│ │Categoria│Categoria│Categoria│Categoria│ │ │sisteme │
│ │I │II │III │IV │mm/ │l/smp│cu │
│ │ │ │ │ │min │ │preacţionare │
│ │ │ │ │ │ │ │(a se │
│ │ │ │ │ │ │ │vedea NOTA 2) │
│ │ │ │ │ │ │ │(mp) │
├──────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────┼─────┼──────────────┤
│ST4 │ │ │2,2 │1,6 │7,5 │0,125│ │
│Stelaje │3,5 │3,5 │2,6 │2,0 │10,0│0,166│ │
│ │ │ │3,2 │2,3 │12,5│0,208│260 │
│ │ │ │3,5 │2,7 │15,0│0,25 │ │
├──────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────┼─────┼──────────────┤
│ST5 şi ST6│ │ │2,2 │1,6 │12,5│0,208│ │
│Rafturi │3,5 │3,5 │2,6 │2,0 │15,0│0,25 │ │
│ │ │ │3,2 │2,3 │12,5│0,208│260 │
│ │ │ │ │2,7 │15,0│0,25 │ │
├──────────┴─────────┴─────────┴─────────┴─────────┴────┴─────┴──────────────┤
│NOTA 1 - distanţa pe verticală de la cel mai înalt sprinkler de raft până la│
│nivelul superior │
│al materialului depozitat. │
│NOTA 2 - Instalaţiile cu sprinklere în sisteme apă-aer sau mixte trebuie │
│evitate la depozitele │
│cu pericol mare de incendiu, în special la cele cu produse foarte │
│combustibile (categoriile cele │
│mai mari) şi depozitele înalte. │
│Dacă totuşi sunt necesare instalaţiile cu sprinklere în sisteme apă-aer sau │
│mixte aria protejată │
│trebuie mărită cu 25%. │
└────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
7.107. Pentru efectuarea calculului hidraulic al conductelor instalaţiei cu sprinklere se determină în prealabil forma geometrică a ariei protejate la declanşarea simultană a sprinklerelor din sectorul instalaţiei cel mai dezavantajat din punct de vedere hidraulic (cel mai depărtat pe orizontală şi pe verticală de punctul de alimentare cu apă a instalaţiei). În acest mod, se identifică pe schema de calcul, traseul principal de alimentare cu apă al reţelei. Calculul hidraulic se efectuează mai întâi, pe traseul principal al reţelei. 7.108. Presiunea apei în secţiunea orificiului sprinklerului amplasat în aria de declanşare simultană, în poziţia cea mai nefavorabilă din punct de vedere hidraulic, trebuie să fie mai mare sau cel puţin egală cu: a) 0,70 bar pentru instalaţii din spaţiile cu pericol mic de incendiu, LH; b) 0,35 bar pentru instalaţii din spaţiile cu pericol mediu de incendiu, OH; c) 0,50 bar pentru instalaţii din spaţiile cu pericol mare de incendiu, HHP şi HHS excepţie făcând sprinklerele instalate în rafturi; d) 1,00 bar pentru sprinklerele instalate în rafturi care au K 115; e) 2,00 bar pentru sprinklerele instalate în rafturi. 7.109. (1) Sprinklerele cu deflectorul în sus nu trebuie să fie conectate direct la o conductă cu diametru mai mare de DN 65 pentru conducte aparente sau DN 50 pentru conducte acoperite, inclusiv cu izolaţie. (2) Sprinklerele cu deflectorul în jos nu trebuie conectate direct la o conductă cu diametrul mai mare de DN 80. 7.110. Pentru diametre ale conductelor principale de distribuţie a apei, mai mari decât cele menţionate la art. 7.109, sprinklerul trebuie montat pe o conductă cu diametrul de cel mult DN 80, racordată la conducta principală astfel încât distanţa de la deflectorul sprinklerului la marginea conductei principale să nu fie mai mică de 1,5 ori diametrul acestei conducte. 7.111. (1) Conductele instalaţiei de stingere cu sprinklere trebuie să respecte prevederile SR EN 12845. (2) Diametrele minime ale conductelor instalaţiilor cu sprinklere nu trebuie să fie mai mici ca cele prezentate în tabelul 7.13 Tabelul 7.13 Diametrele minime ale conductelor instalaţiilor cu sprinklere, în funcţie de clasele de pericol de incendiu
┌──────────────────────┬───────────────┐
│Clase de pericol de │Diametrul minim│
│incendiu │al conductelor │
│ │(mm) │
├──────────────────────┼───────────────┤
│Pericol mic de │20 │
│incendiu - LH │ │
├──────────────────────┼───────────────┤
│Pericol mediu şi mare │ │
│de incendiu OH şi HH -│ │
│conducte orizontale şi│20 │
│ascendente care │ │
│alimentează sprinklere│ │
│având un factor K mai │ │
│mic sau egal cu 80 │ │
├──────────────────────┼───────────────┤
│Toate celelalte │25 │
└──────────────────────┴───────────────┘
Alimentarea cu apă 7.112. Sursele de alimentare cu apă trebuie să fie conforme cu art. 8.1.1. şi 8.1.2. din SR EN 12845. 7.113. Cu excepţia încercărilor, presiunea apei nu trebuie să depăşească 12 bar, conform precizărilor din SR EN 12845. 7.114. Rezervoarele de acumulare trebuie să fie conforme cu cap. 9.3. din SR EN 12845. 7.115. Rezervoarele tampon închise trebuie să fie conforme cu cap. 9.5. din SR EN 12845. 7.116. Se admite ca surse de apă combinate să alimenteze mai multe instalaţii fixe de stingere (de exemplu, hidranţi, furtunuri ş.a.) cu condiţia unui calcul corespunzător al rezervei de apă necesare. Staţii de pompare 7.117. Staţiile de pompare trebuie să fie conforme cu cap. 10 din SR EN 12845 sau o reglementare echivalentă. 7.118. În cazul grupurilor de pompare acţionate de motoare diesel, trebuie să se respecte prevederile cap. 10.9 din SR EN 12845. 7.119. Motorul diesel trebuie să fie capabil să funcţioneze continuu la sarcină maximă, cu putere nominală de ieşire continuu conform ISO 3046 sau o reglementare echivalentă. 7.120. Pompa trebuie să fie complet operaţională într-un interval de 15 s de la începutul fiecărei proceduri de pornire. 7.121. Rezervorul de combustibil trebuie să conţină suficient combustibil pentru a asigura o funcţionare la nivel maxim a motorului astfel: a) 3 ore pentru LH; b) 4 ore pentru OH; c) 6 ore pentru HHP şi HHS. Robinete 7.122. Robinetele instalaţiei de stingere cu sprinklere trebuie să fie conforme cu cap. 15 din SR EN 12845. 7.123. Aparatele de control şi semnalizare trebuie să fie conforme cu SR EN 12259-2 sau cu SR EN 12259-3 sau o reglementare echivalentă. Interacţiunea cu alte măsuri de apărare împotriva incendiilor 7.124. (1) În proiectare şi în exploatare, trebuie luată în considerare posibila interacţiune între instalaţiile de stingere cu sprinklere şi alte măsuri de apărare împotriva incendiilor. Sensibilitatea instalaţiilor cu sprinklere nu trebuie diminuată. (2) Funcţionarea altor dispozitive de securitate la incendiu poate depinde de declanşarea adecvată a instalaţiei de sprinklere şi, ca urmare, totalitatea măsurilor de securitate la incendiu nu trebuie să fie afectată. (3) Funcţionarea efectivă a instalaţiilor de stingere cu sprinklere se bazează pe stingerea sau controlul focarului în stadiul iniţial. Cu excepţia sprinklerelor amplasate în rafturi, sprinklerele sunt acţionate în mod normal prin contactul cu gazele de ardere fierbinţi provenite de incendiu şi care curg în plan orizontal printre sprinklere. Ca urmare, trebuie luate măsuri pentru ca să nu se împiedice această curgere orizontală a gazelor de ardere. Încercări şi verificări periodice 7.125. Încercările şi verificările periodice se efectuează conform cap. 19 din SR EN 12845 şi conform prezentului normativ. 7.126. Întreţinerea se efectuează conform cap. 20 din SR EN 12845. Supravegherea instalaţiilor de stingere cu sprinklere 7.127. Supravegherea instalaţiilor de stingere cu sprinklere se efectuează conform Anexei H din SR EN 12845. 7.128. Transmiterea alarmelor trebuie să fie conformă cu Anexa I din SR EN 12845. Echiparea tehnică a clădirilor cu instalaţii cu sprinklere deschise pentru limitarea şi stingerea incendiilor 7.130. În România pentru sprinklerele deschise se utilizează şi denumirea de drencere. 7.131. Instalaţiile cu sprinklere deschise pot fi utilizate pentru: a) protecţia împotriva propagării incendiilor, utilizând perdele de apă; b) stingerea incendiilor. 7.132. Perdele de apă pentru protecţia împotriva propagării incendiilor folosind sprinklere deschise se pot prevedea pentru: a) protejarea elementelor de închidere a golurilor (uşi, ferestre etc.) din pereţii despărţitori, pentru a evita propagarea focului de la o încăpere la alta; b) protecţia cortinelor, uşilor sau obloanelor din pereţii rezistenţi la foc; c) protejarea unor porţiuni de încăperi cu pericol de incendiu; d) protecţia golurilor scărilor rulante; e) protecţia clădirilor (faţade, acoperişuri) în exterior, când nu sunt amplasate la distanţe corespunzătoare. 7.133. Sprinklerele deschise pentru stingerea incendiilor se recomandă la: a) încăperile cu pericol mare de incendiu ca: platouri de filmare, hangare pentru avioane, garaje mari etc., unde, din cauza propagării rapide a focului sau din alte considerente, nu pot fi utilizate cu destulă eficienţă alte mijloace de stingere; b) scenele teatrelor, expoziţii şi alte săli aglomerate, în care publicul se află în prezenţa unor cantităţi mari de materiale combustibile; c) depozite de materiale sau substanţe combustibile cu degajări mari de căldură (cauciuc, celuloid, alcooli etc.). Soluţii tehnice de realizare a instalaţiilor cu sprinklere deschise 7.134. Instalaţia de sprinklere deschise are în componenţă: a) vanele (robinetele) de acţionare (manuale sau electrice) montate pe conductele de alimentare cu apă de la o sursă (care trebuie să asigure parametrii de debit şi presiune necesari funcţionării); b) reţelele de distribuţie; c) sprinklere deschise 7.135. Amplasarea sprinklerelor deschise, utilizate pentru stingerea incendiilor, faţă de spaţiul protejat, se face similar sprinklerelor standard. Distanţele faţă de plafoane se stabilesc în funcţie de rolul sprinklerelor deschise faţă de acestea (de protecţie, de stingere etc.). 7.136. (1) La sălile de spectacole, care au scenă amenajată sprinklere deschise se prevăd: a) sub plafonul scenei, când acesta este executat din materiale combustibile, sub grătare, sub pasarele şi în buzunarele scenei, neseparate de acestea prin cortine de siguranţă; b) de ambele părţi ale cortinei de siguranţă, pentru protecţia acesteia; c) deasupra golurilor protejate care leagă scena sau buzunarele scenei de încăperile vecine. (2) Atunci când sunt separate prin cortine, buzunarele scenei se prevăd cu sprinklere standard. 7.137. În funcţie de cerinţele de stingere, se montează, de regulă, grupe de maximum 72 de sprinklere deschise, care au conducte de alimentare cu vane de acţionare separate pentru fiecare grupă. 7.138. (1) Acţionarea robinetelor de alimentare a instalaţiilor cu sprinklere deschise se face: a) manual, în cazul în care sprinklere deschise sunt utilizate pentru stingerea incendiilor în încăperi industriale şi pentru protejarea prin perdele de apă, a unor porţiuni din încăperile cu pericol de incendiu sau golurile din pereţii despărţitori, dacă există, în permanenţă, personal, iar operaţiile de acţionare manuale pot fi efectuate în timpul normat de la semnalarea incendiului; b) automat, se recomandă în toate cazurile, iar în mod obligatoriu în cazul în care sprinklerele deschise sunt utilizate pentru stingerea incendiilor în încăperi sau pentru crearea unor perdele de apă pentru protecţia golurilor din pereţii rezistenţi la foc, în locurile în care nu se lucrează permanent sau dacă operaţiunile de acţionare manuală nu se pot efectua în timp util. (2) Intrarea automată în funcţiune a instalaţiilor cu sprinklere deschise se semnalizează optic şi acustic la serviciul privat/voluntar pentru situaţii de urgenţă şi la camera de comandă sau dispeceratul instalaţiei tehnologice cu supraveghere permanentă, dacă aceasta există. 7.139. Instalaţiile cu sprinklere deschise cu acţionare automată trebuie să aibă asigurată şi posibilitatea acţionării manuale. 7.140. (1) Amplasarea robinetelor de acţionare (manuală sau automată) a instalaţiei cu sprinklere deschise se face în locuri încălzite, uşor accesibile pentru personalul de exploatare, ferite de acţiunea focului, retrase faţă de circulaţia de evacuare. (2) Deasupra robinetelor de acţionare se montează robinete de golire, iar dedesubt manometre de control. 7.141. Pentru alimentarea instalaţiei cu sprinklere deschise de la pompele mobile de stins incendiu se prevăd aceleaşi echipări ca şi la instalaţia cu sprinklere standard. 7.142. Robinetele de acţionare a instalaţiei se marchează cu indicatoare. 7.143. Pentru fiecare instalaţie cu sprinklere deschise - atât sprinklere deschise pentru stingere, cât şi sprinklere deschise pentru perdele de protecţie - se asigură o rezervă de sprinklere deschise, calculată separat pentru fiecare tip din cele montate, de 2-5%, însă nu mai mică de 10 buc. (procentul mare se aplică la instalaţiile cu un număr redus de sprinklere deschise). 7.144. Alegerea tipului de sprinkler deschis, forma deflectorului pentru dispersarea apei, precum şi modul de montare, se stabilesc de către proiectant funcţie de locul de montaj şi suprafaţa protejată, având în vedere scopul urmărit. Dimensionarea instalaţiilor cu sprinklere deschise 7.145. (1) Timpul teoretic de funcţionare a instalaţiilor cu sprinklere deschise trebuie să fie de 60 minute. Fac excepţie situaţiile în care se utilizează sprinklere deschise pentru protecţia golurilor, pentru care trebuie să asigure funcţionarea pentru un interval de timp egal cu cel de rezistenţă la foc a elementului de construcţie în care golul este practicat; (2) Tipul, modul şi distanţele de amplasare a sprinklerelor deschise utilizate la protecţia prin răcire a elementelor de construcţii şi a utilajelor se stabilesc astfel încât să se asigure în punctul cel mai dezavantajos o intensitate de răcire, ir, de: a) 0,1 ... 0,2 l/s.mp pentru elementele orizontale sau înclinate, în funcţie de natura, poziţia şi dimensiunile instalaţiilor, utilajelor sau materialelor protejate, precum şi de caracteristicile hidraulice ale sprinklerelor deschise utilizate; pentru instalaţii tehnologice vulnerabile la incendii din secţii cu pericol deosebit, intensitatea de stropire este, după caz, mai mare şi anume de 0,2 ... 0,5 l/s mp; b) 0,2 l/s.m pentru perdele de apă sau pelicule de protecţie pentru elementele verticale; c) 0,10 ... 0,15 l/s.mp pentru rezervoarele orizontale sau sferice, incendiate sau expuse radiaţiei termice; pentru determinarea debitului de apă necesar pentru răcirea rezervoarelor cilindrice învecinate se ia în considerare un sfert din suprafeţele lor laterale totale; d) 0,5 l/s.m pentru circumferinţa rezervorului incendiat şi 0,25 l/s.m pentru semisuma circumferinţei rezervoarelor expuse radiaţiei termice, protejate cu instalaţii mobile; e) 0,5 l/s.mp pentru tamburii deschişi. 7.146. Pentru rezervoarele cilindrice orizontale învecinate neizolate termic, ce conţin lichide combustibile cu temperatura de inflamabilitate peste 55°C, depozitate la o temperatură inferioară celei de inflamabilitate, intensităţile de răcire se reduc cu 50%. 7.147. Pentru rezervoarele cilindrice orizontale izolate termic cu izolaţii incombustibile, nu se prevăd instalaţii de răcire. 7.148. În cazurile când se prevede răcirea elementelor orizontale, înclinate sau verticale prin instalaţii mobile, debitul se majorează, după caz, cu 30 ... 50%. Procentele mici sunt aplicabile pentru răcirea elementelor orizontale iar procentele mari pentru elementele verticale. 7.149. Prin "rezervoare învecinate expuse radiaţiei" se înţeleg rezervoarele situate la o distanţă de rezervorul incendiat mai mică decât 1,5 x diametrul rezervorului incendiat. 7.150. Sprinklerele deschise utilizate pentru stingerea incendiilor se amplasează la fel ca sprinklerele standard, fără a se impune o distanţă maximă faţă de plafon, dacă nu trebuie să asigure protecţia elementelor de construcţie ale tavanului. 7.151. Sprinklerele deschise pentru protecţia cu peliculă de apă a elementelor de construcţie şi a utilajelor se amplasează cu paleta orizontal sau înclinat la 45°. 7.152. Distanţa dintre două sprinklere deschise se recomandă să fie de 1,5 ÷ 2,5 m, funcţie de caracteristicile tehnice ale produselor, astfel încât să se realizeze o perdea de apă continuă Distanţa între rândul de sprinklere deschise şi golul de protejat trebuie să fie, în funcţie de forma jeturilor, între 0,25 ÷ 1,20 m. Dacă distanţa între două sprinklere deschise este mai mică de 1 m, acestea se amplasează alternativ, unele cu orificiul de stropire în sus, altele în jos. 7.153. (1) Sprinklerele deschise pentru protecţia golurilor se amplasează cu cel puţin 40 cm deasupra golurilor protejate şi cu orificiul de stropire orientat în jos. (2) Sprinklerele deschise utilizate pentru protecţia golurilor trebuie să funcţioneze un timp egal cu timpul de rezistenta la foc a elementului constructive, în care este practicat golul protejat. (3) Sprinklerele deschise utilizate pentru stingerea incendiului trebuie să aibă acelaşi timp de funcţionare ca şi în cazul sprinklerelor. 7.154. Numărul, tipul şi amplasarea sprinklerelor deschise utilizate pentru formarea perdelelor de apă se stabilesc astfel încât să se asigure în punctul cel mai dezavantajos, intensitatea de stropire de minimum: a) 0,5 l/s m, în cazul în care golul sau elementul de compartimentare protejat are o înălţime până la 3 m inclusiv; b) 1 l/s m, în cazul în care suprafaţa protejată are o înălţime mai mare de 3 m; aceeaşi intensitate se adoptă indiferent de înălţime la construcţiile la care propagarea incendiului prezintă pericol deosebit pentru aglomerări de oameni sau bunuri de mare valoare. 7.155. Sprinklerele deschise pentru perdele de apă se amplasează astfel încât să formeze o pânză continuă de apă pe toată suprafaţa perdelei. 7.156. Debitele specifice, q(is), (l/min) şi presiunile normale de utilizare, P, (bar) ale apei în secţiunile orificiilor de refulare ale sprinklerelor deschise, sunt date de producător. 7.157. Numărul de sprinklere deschise (de un anumit tip, i), N(i), se stabileşte în funcţie de debitul specific minim, q(is min), mărimea zonei protejate, A(i), sau L(i), şi intensitatea minimă de debitare a apei, i(i), cu relaţiile:
A(i) . i(i) L(i) . i(i)
N(i) = ------------- sau N(i) = ------------
q(is min) q(is min)
în care: A(i), L(i), reprezintă aria, respectiv lungimea zonei care trebuie protejată, conform prescripţiilor legale în vigoare cu privire la gradul de dotare a obiectivelor, în mp respectiv, m; i(i) - intensitatea minimă de debitare a apei (după caz: intensitatea de stingere, intensitatea de răcire, intensitatea de protecţie), în l/s mp, respectiv l/s m; q(ismin) - debitul specific minim al unui sprinkler deschis, în l/s. 7.158. Debitul de calcul necesar dimensionării conductelor instalaţiei cu sprinklere deschise, Q(id), utilizate la protecţia prin răcire a elementelor de construcţii şi utilajelor, sau pentru formarea perdelelor de apă necesare limitării propagării incendiilor, se stabileşte cu relaţia:
n
Q(id) = Σ q(is) [l/s]
i=1
în care: n este numărul sprinklerelor deschise prevăzute să funcţioneze simultan, situate într-un sector al instalaţiei cu sprinklere deschise; q(is) - debitul specific al sprinklerului deschis. 7.159. Calculul hidraulic al conductelor instalaţiei cu sprinklere deschise se efectuează după aceeaşi metodologie ca la instalaţia cu sprinklere standard. Echiparea tehnică a clădirilor cu instalaţii de stingere a incendiilor cu sprinklere cu răspuns rapid tip EFSR Domenii de utilizare 7.160. Sprinklerul tip ESFR este o duză cu un element termosensibil proiectat să acţioneze la o temperatură predeterminată printr-o refulare automată a apei într-o astfel de distribuţie şi cu o astfel de intensitate încât să asigure stingerea rapidă a incendiului pentru aria protejată proiectată. 7.161. (1) Instalaţiile de stingere a incendiilor cu sprinklere cu răspuns rapid, tip ESFR se utilizează numai pentru echiparea construcţiilor având ca destinaţie depozitarea de materiale combustibile solide, paletizate sau dispuse pe rafturi. (2) Există diferenţe majore între proiectarea instalaţiilor cu sprinklere cu răspuns rapid şi proiectarea instalaţiilor cu sprinklere standard. În general, sprinklerele cu răspuns rapid sunt utilizate în situaţia în care sprinklerele de raft nu pot fi utilizate din motive tehnice. În faza de proiectare trebuie să se ia în considerare dacă acestea sunt indicate pentru protecţia bunurilor depozitate şi a construcţiei propriu zise. Sprinklerele tip ESFR nu se utilizează pentru echiparea construcţiilor cu altă destinaţie decât cea de depozitare (industriale, de locuit etc.). Cerinţe pentru sprinklerele cu răspuns rapid 7.162. Sprinklere cu răspuns rapid trebuie să îndeplinească cerinţele standardului ISO 6182-7 sau o reglementare echivalentă. 7.163. Sprinklere cu răspuns rapid trebuie să aibă un element de declanşare cu răspuns rapid care trebuie să acţioneze la una din următoarele temperaturi: a) sprinklere cu bulb: 68°C - 74°C, cod culoare lichid, roşu; 93°C - 104°C, cod culoare lichid, verde; b) sprinklere cu element fuzibil: între 68°C şi 74°C, cod culoare, necolorat; între 93°C şi 104°C, cod culoare, alb 7.164 Factorul nominal K al sprinklerelor cu răspuns rapid trebuie să fie între 200 şi 360 [l/min.bar^1/2]. Configuraţii de depozitare 7.165. Depozitele trebuie să aibă între rafturi spaţii libere longitudinale şi transversale, cu următoarele caracteristici: a) continui pe toată înălţimea de depozitare; b) aliniate vertical; c) depozitare liberă. 7.166. (1) Configuraţii de depozitare ST1, ST2, ST3 şi ST4 (2) Configuraţiile de depozitare ST1, ST2, ST3 şi ST4 trebuie să aibă spaţii libere regulate şi care au următoarele dimensiuni: a) spaţiile libere transversale trebuie să aibă o lăţime de cel puţin 0,08 m iar distanţa între acestea să nu fie mai mare de 3 m (vezi figura 7.12); b) spaţiile libere longitudinale trebuie să aibă o lăţime de cel puţin 0,15 m iar distanţa între acestea să nu fie mai mare de 3 m. (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.12 - Caracteristicile spaţiilor libere longitudinale şi transversale pentru configuraţii de depozitare ST1, ST2, ST3 şi ST4 în cazul utilizării sprinklerelor ESFR 7.167. (1) Configuraţii de depozitare ST5 şi ST6 (2) Rastelele cu un rând sau cu două rânduri de rafturi trebuie să îndeplinească următoarele: a) rafturile care au deschideri mai mici cu 50% decât suprafaţa în plan trebuie să nu fie mai mari de 2 mp şi trebuie să fie delimitate pe toate cele patru feţe de spaţii libere care trebuie să aibă lăţimea minimă de 0,15 m; b) rafturile trebuie să aibă poliţe cu arii deschise, uniform distribuite pentru cel puţin 50% din suprafaţa totală. Distanţa deschiderilor nu trebuie să fie mai mare de 0,15 m; sau c) grătare sau rafturi tip plasă trebuie să aibă deschideri uniforme pentru cel puţin 50% din suprafaţa în plan a acesteia. Distanţa măsurată pe orizontală nu trebuie să fie mai mare de 0,15 m. 7.168 Proiectarea instalaţiilor cu sprinklere cu răspuns rapid trebuie să se realizeze în conformitate cu prevederile din tabelul 7.14 a şi 7.14 b. 7.169. Sprinklerele cu răspuns rapid trebuie instalate în clădiri cu acoperişuri sau tavane cu următoarele caracteristici: a) pantă mai mică de 170 mm/m; b) sunt continui şi nu are deschideri permanente; c) produsele pentru construcţii sunt din materiale incombustibile; d) să fie rezistente la o presiune ascendentă de 150 N/mp; e) înălţimea maximă a tavanului să fie de maximum 13,7 m de la pardoseală. Înălţimea tavanului este distanţa maximă măsurată pe verticală de la nivelul pardoselii la suprafaţa tavanului sau partea inferioară a acoperişului. NOTA 1: Pentru acoperişurile sau pantele cu pante mai mari de 170 mm/m, acestea pot fi compartimentate cu tavane false ancorate şi cu ESFR -urile montate sub nivelul acestor tavane false. NOTA 2: Cele mai uzuale produse pentru construcţii utilizate pentru tavane false sunt din gips carton cu grosimi de 10 mm ondulate sau din panouri sandwich din fibre minerale acoperite cu foi din tablă metalică. Situaţii în care nu se recomandă protecţia cu sprinklere ESFR 7.170. Sprinklerele cu răspuns rapid nu se utilizează în următoarele situaţii: a) depozitare exponate fără performanţe de comportare la foc cum ar fi de exemplu sulurile din stofă; b) containere combustibile deschise la partea superioară; c) produse uzuale sau depozitare pentru care nu a fost demonstrată, prin testare sau alte metode, eficienţa acestui sistem; d) magazii în care pentru produsele sau materialele depozitate nu se cunoaşte modul de comportare în caz de incendiu sau în contact cu apa; e) depozitarea substanţelor care prezintă riscuri speciale: aerosoli, lichide inflamabile, alcooli precum şi a produselor în ambalaje din polipropilenă sau polistiren; f) cauciucuri. Proiectarea instalaţiilor de stingere cu sprinklere cu răspuns rapid (ESFR) Generalităţi 7.171. (1) Instalaţiile de stingere cu sprinklere cu răspuns rapid se proiectează şi se realizează conform prevederilor prezentului normativ şi conform instrucţiunilor producătorilor. (2) Instalaţiile de stingere cu sprinklere cu răspuns rapid se proiectează şi se realizează numai în sisteme apă-apă. (3) Pot fi utilizate şi în sisteme aer-apă sau în sisteme cu preacţionare, numai dacă soluţia tehnică respectivă este agrementată sau aprobată conform legii. 7.172. (1) Protecţia cu sprinklere cu răspuns rapid se asigură la construcţii fără goluri în acoperiş sau alte deschideri în acesta. (2) Dacă prin construcţie există totuşi aceste goluri sau deschideri, acestea trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de deschidere cu acţionare manuală. Toate cortinele utilizate faţă de golurile sau deschiderile în acoperiş trebuie să fie amplasate cu respectarea prevederilor din tabelul nr. 7.16. Tabelul 7.14 a Proiectarea instalaţiilor cu sprinklere cu răspuns rapid şi înălţimi maxime de montaj
┌───────────────┬────────────────────┬────────────────────┬────────────────────┬────────────────────┐
│Produse (metode│Înălţimea maximă a │Înălţimea maximă a │Înălţimea maximă a │Înălţimea maximă a │
│de │tavanului: 9,1 m │tavanului: 9,8 m │tavanului: 10,6 m │tavanului: 12,2 m │
│depozitare │(vezi nota 1) │(vezi nota 1) │(vezi nota 1) │(vezi nota 1) │
│pentru │ │ │ │ │
│aplicarea ├──────────┬─────────┼──────────┬─────────┼──────────┬─────────┼──────────┬─────────┤
│punctului │ │Presiunea│ │Presiunea│ │Presiunea│ │Presiunea│
│7.166 şi 7.167 │Înălţimea │de lucru │Înălţimea │de lucru │Înălţimea │de lucru │Înălţimea │de lucru │
│ │maximă de │a │maximă de │a │maximă de │a │maximă de │a │
│ │depozitare│sprinkle-│depozitare│sprinkle-│depozitare│sprinkle-│depozitare│sprinkle-│
│ │(m) (vezi │relor │(m) (vezi │relor │(m) (vezi │relor │(m) (vezi │relor │
│ │nota 6) │(bar) │nota 6) │(bar) │nota 6) │(bar) │nota 6) │(bar) │
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│ │ ├────┬────┤ ├─────────┤ ├─────────┤ ├────┬────┤
│ │ │K - │K - │ │K - 201 │ │K - 363 │ │K - │K - │
│ │ │201 │363 │ │ │ │ │ │201 │363 │
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼──────────┼────┼────┼──────────┼─────────┼──────────┼─────────┼──────────┼────┼────┤
│Plastic │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│expandat şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│cauciuc │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│spongios în │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│ambalaj de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│carton │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│(mai mult de │7,6 │3,5 │1,4 │7,6 │4,2 │NA │NA │NA │NA │NA │
│15% în volum │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│cutii de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│carton) │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼──────────┼────┼────┼──────────┼─────────┼──────────┼─────────┼──────────┼────┼────┤
│Categoriile 1, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│2, 3 şi 4 │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│(vezi notele 2 │7,6 │3,5 │1,4 │7,6 │4,2 │7,6 │2,1 │10,6 │5,2 │2,8 │
│şi 3) │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼──────────┼────┼────┼──────────┼─────────┼──────────┼─────────┼──────────┼────┼────┤
│Suluri de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│hârtie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│depozitate │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│vertical în │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│rânduri │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│deschise │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│sau închise, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│stratificate │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│sau │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│nestratificate:│7,6 │3,5 │1,4 │vezi nota │vezi nota│vezi nota │vezi nota│9,1 │5,2 │2,8 │
│hârtie cu │ │ │ │7 │7 │7 │7 │ │ │ │
│densitate │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│specifică mare │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│(vezi notele 4 │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│şi 5) │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼──────────┼────┼────┼──────────┼─────────┼──────────┼─────────┼──────────┼────┼────┤
│Suluri de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│hârtie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│depozitate │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│vertical în │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│rânduri │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│deschise │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│sau închise, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│stratificate │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│sau │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│nestratificate:│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│hârtie cu │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│densitate │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│specifică medie│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│şi │6,1 │3,5 │1,4 │vezi nota │vezi nota│vezi nota │vezi nota│6,1 │5,2 │2,8 │
│mase plastice │ │ │ │7 │7 │7 │7 │ │ │ │
│ambalate în │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│hârtii cu │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│densitate │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│specifică │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│mare (vezi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│notele 4 şi 5) │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼──────────┴────┴────┴──────────┴─────────┴──────────┴─────────┴──────────┴────┴────┤
│Mezanin cu │ │
│înălţime ≥ 4,5 │ │
│m. │ │
│Se acceptă │ │
│toate │6 sprinklere care funcţionează la o presiune de 3,5 bar pentru K = 200 şi │
│configuraţiile │la 1,4 bar pentru K = 360 (vezi nota 6) │
│de depozitare │ │
│sau stocare de │ │
│bunuri │ │
├───────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Mezanin cu │ │
│înălţime ≥ 4,5 │ │
│m. │ │
│Se acceptă │ │
│toate │ │
│configuraţiile │Presiune apropiată pentru bunurile depozitate şi înălţimea tavanului sau │
│de depozitare │mezaninului (vezi nota 6) │
│sau stocare de │ │
│bunuri │ │
└───────────────┴───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
────────── Nota 1: Înălţimea tavanului trebuie să fie măsurată ca distanţa maximă măsurată pe verticală de la nivelul pardoselii la suprafaţa tavanului sau partea inferioară a acoperişului Nota 2: Autorităţile trebuie să fie consultate pentru protecţia maselor plastice Nota 3: Masele plastice (expandabile sau neexpandabile) trebuie să fie depozitate în cutii din lemn, carton sau materiale incombustibile. Plasticul expandabil şi cauciucul celular nu trebuie să ocupe un volum mai mare de 15% din capacitatea cutiei Nota 4: Cu excepţia hârtiei uşoare Nota 5: hârtie uşoară - toate hârtiile cu o greutate mai mică decât 50 g/mp şi hârtiile cu caracteristici absorbante (cum ar fi hârtia igienică, prosoape din hârtie, produse din hârtie absorbante) indiferent de greutate. Hârtia cu greutate medie - hârtii fără caracteristici absorbante cu o mare sau finisaj neted cu greutăţi specifice între 50 g/mp şi 100 g/mp. Hârtia cu greutate mare - hârtii fără caracteristici absorbante sau care au greutatea specifică mai mare de 100 g/mp. Nota 6: Se va alege valoarea mai mică dintre distanţa măsurată pe verticală de la nivelul pardoselii la deflectorului unui sprinkler din care se scade 1 metru sau valoarea prezentată în tabel Nota 7: Trebuie utilizate valorile date pentru înălţimea maximă a tavanului, respectiv 12,2 m────────── Tabelul 7.14 b Elemente de proiectare a instalaţiilor cu sprinklere cu răspuns rapid
┌───────────┬──────────┬────────────┬─────────────┬─────────┬────────┐
│Destinaţie │Înălţimea │Înălţimea │Factorul │Orientare│Presiune│
│ │maximă de │maximă a │sprinklerului│cap │minimă │
│ │depozitare│tavanului/ │[l/min.bar^1/│sprinkler│de lucru│
│ │[m] │acoperişului│2] │ │[bar] │
│ │ │[m] │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │
├───────────┼──────────┼────────────┼─────────────┼─────────┼────────┤
│ │ │ │ │capul în │ │
│ │ │ │201 │sus/ │ │
│ │ │ │ │capul în │3,4 │
│ │6,1 │7,6 │ │jos │ │
│ │ │ ├─────────────┼─────────┼────────┤
│ │ │ │ │capul în │ │
│ │ │ │242 │sus/ │ │
│ │ │ │ │capul în │2,4 │
│ │ │ │ │jos │ │
│ │ │ ├─────────────┼─────────┼────────┤
│Depozitare │ │ │322 │capul în │1,7 │
│produse din│ │ │ │jos │ │
│categoriile│ │ ├─────────────┼─────────┼────────┤
│I, II, III │ │ │363 │capul în │1,0 │
│şi │ │ │ │jos │ │
│IV ├──────────┼────────────┼─────────────┼─────────┼────────┤
│clasificate│ │ │ │capul în │ │
│conform │ │ │201 │sus/ │ │
│SR EN │ │ │ │capul în │3,4 │
│12845, │ │9,1 │ │jos │ │
│containere │7,6 │ ├─────────────┼─────────┼────────┤
│capsulate │ │ │ │capul în │ │
│(care nu │ │ │242 │sus/ │ │
│sunt │ │ │ │capul în │2,4 │
│deschise la│ │ │ │jos │ │
│partea │ │ ├─────────────┼─────────┼────────┤
│superioară │ │ │322 │capul în │1,7 │
│sau rastele│ │ │ │jos │ │
│solide) │ │ ├─────────────┼─────────┼────────┤
│ │ │ │363 │capul în │1,0 │
│ │ │ │ │jos │ │
│ │ ├────────────┼─────────────┼─────────┼────────┤
│ │ │ │ │capul în │ │
│ │ │9,8 │201 │sus/ │ │
│ │ │ │ │capul în │4,1 │
│ │ │ │ │jos │ │
│ │ │ ├─────────────┼─────────┼────────┤
│ │ │ │242 │capul în │2,9 │
│ │ │ │ │jos │ │
│ ├──────────┼────────────┼─────────────┼─────────┼────────┤
│ │ │ │ │capul în │ │
│ │ │ │201 │sus/ │ │
│ │ │ │ │capul în │5,2 │
│ │9,1 │10,7 │ │jos │ │
│ │ │ ├─────────────┼─────────┼────────┤
│ │ │ │ │capul în │ │
│ │ │ │242 │sus/ │ │
│ │ │ │ │capul în │3,6 │
│ │ │ │ │jos │ │
│ │ │ ├─────────────┼─────────┼────────┤
│ │ │ │322 │capul în │2,4 │
│ │ │ │ │jos │ │
│ │ │ ├─────────────┼─────────┼────────┤
│ │ │ │363 │capul în │1,4 │
│ │ │ │ │jos │ │
│ ├──────────┼────────────┼─────────────┼─────────┼────────┤
│ │ │ │ │capul în │ │
│ │ │ │201 │sus/ │ │
│ │ │ │ │capul în │5,2 │
│ │10,7 │12,2 │ │jos │ │
│ │ │ ├─────────────┼─────────┼────────┤
│ │ │ │ │capul în │ │
│ │ │ │242 │sus/ │ │
│ │ │ │ │capul în │3,6 │
│ │ │ │ │jos │ │
│ │ │ ├─────────────┼─────────┼────────┤
│ │ │ │322 │capul în │2,8 │
│ │ │ │ │jos │ │
│ │ │ ├─────────────┼─────────┼────────┤
│ │ │ │363 │capul în │1,7 │
│ │ │ │ │jos │ │
│ ├──────────┼────────────┼─────────────┼─────────┼────────┤
│ │ │ │322 │capul în │2,8 │
│ │10,7 │13,7 │ │jos │ │
│ │ │ ├─────────────┼─────────┼────────┤
│ │ │ │363 │capul în │2,8 │
│ │ │ │ │jos │ │
│ ├──────────┼────────────┼─────────────┼─────────┼────────┤
│ │ │ │322 │capul în │2,8 │
│ │12,2 │13,7 │ │jos │ │
│ │ │ ├─────────────┼─────────┼────────┤
│ │ │ │364 │capul în │2,8 │
│ │ │ │ │jos │ │
└───────────┴──────────┴────────────┴─────────────┴─────────┴────────┘
(3) Toate golurile sau deschiderile din acoperiş trebuie să fie închise automat preferabil înainte de intrarea în funcţiune a primului sprinkler. Se acceptă o întârziere de maxim 30 de secunde între cele două momente. 7.173. Spaţiul liber sub deflectorul sprinklerului până la materialele depozitate nu trebuie să fie mai mic de 1 metru. 7.174. Luminatoarele trebuie amplasate la acelaşi nivel sau sub nivelul tavanului. Luminatoarele trebuie să reziste la o temperatură de 300°C pentru cel puţin cinci minute. În situaţiile în care spaţiile protejate sunt echipate cu instalaţii de ventilare, clădirea trebuie să fie echipată cu o instalaţie de semnalizare a incendiilor. Instalaţia de semnalizare are şi rolul de a opri ventilatoarele acestor instalaţii şi de comandă a închiderii automate a tuturor clapetelor. Dimensionare hidraulică 7.175. Instalaţiile cu sprinklere ESFR trebuie să fie complet calculate din punct de vedere hidraulic. 7.176. Dimensionarea hidraulică presupune calculul pierderilor de presiune în conducte. Pentru dimensionarea instalaţiilor cu sprinklere cu răspuns rapid se adoptă metoda de calcul similară sistemelor complet dimensionate a sprinklerelor standard. 7.177. (1) Aria de declanşare se alege ca suma ariilor de stropire a 12 sprinklere de tavan dar aceasta să fie minimum 90 mp. Această suprafaţă trebuie să fie aleasă ca fiind determinată de sprinklerele cu răspuns rapid cele mai defavorizate din punct de vedere hidraulic. În situaţiile în care este necesară echiparea cu sprinklere sub obstacole sau în porţiuni care nu pot fi protejate/acoperite de sprinklerele de tavan atunci în calcul trebuie să se cuprindă încă 6 sprinklere suplimentare din afara acestei arii de declanşare. (2) Dimensionarea instalaţiilor cu sprinklere cu răspuns rapid trebuie să fie realizată astfel încât să se asigure presiuni minime de lucru conform celor prezentate în tabelele 7.14. (3) Rezerva de apă trebuie să asigure alimentarea la debitele normate pentru cel puţin 60 de minute. (4) Pentru scopurile calculului hidraulic, se presupune că intră în funcţiune câte 4 sprinklere pe trei ramificaţii diferite. În situaţiile în care ramificaţiile au mai puţin de patru sprinklere, se presupune că intră în funcţiune toate sprinklerele de pe acele ramuri iar numărul de ramificaţii care se ia în calcul trebuie să fie ales astfel încât să totalizeze 12 sprinklere care intră în funcţiune. Pentru sprinklerele amplasate sub obstacole sau în porţiuni care nu pot fi protejate/acoperite de sprinklerele de tavan se presupune că intră în funcţiune câte 3 sprinklere pe două ramificaţii diferite. 7.178. În situaţiile în care sprinklerele cu răspuns rapid sunt instalate sub mezanine cu înălţimi de 4,5 m sau mai mici măsurate de la nivelul pardoselii, se presupune că cel puţin 6 sprinklere cu răspuns rapid intră în funcţiune (trei sprinklere cu răspuns rapid pe două ramificaţii diferite) la o presiune de lucru de cel puţin 3,5 bar.────────── Dacă se asigură protecţia cu sprinklere standard amplasate sub mezaninul cu înălţimi de 4,5 m sau mai mici, aria de declanşare trebuie aleasă în conformitate cu cerinţele normative specifice. Sprinklerele cu răspuns rapid trebuie să fie amplasate sub nivelul mezaninelor cu înălţimi mai mari de 4,5 m . Se presupune în acest caz faptul că intră în funcţiune 12 sprinklere cu răspuns rapid (patru sprinklere pe trei ramificaţii diferite).────────── 7.179. Sprinklerele amplasate sub pasarele, transportoare, obstacole sau mezanine trebuie să fie luate în considerare la dimensionarea alimentării cu apă conform celor prezentate în tabelul 7.16. Tabelul 7.16 Proiectarea sprinklerelor amplasate faţă de obstacole
┌────────────────┬─────────────────────┐
│ │Numărul maxim de │
│Obstacole în │sprinklere │
│afara ariei de │suplimentare a │
│stropire │fi introduse │
│proiectate │suplimentar │
│ │sprinklerelor │
│ │de tavan şi cerinţe │
├────────────────┼─────────────────────┤
│Obstacole cu │2 sprinklere cu │
│lăţime mai mică │presiuni de 3,5 bar │
│de 3 m │(K = 200) │
│ │1,4 bar (K = 360) │
├────────────────┼─────────────────────┤
│Obstacole cu │ │
│lăţime mai mare │2 sprinklere cu │
│de 3 m │presiuni de 3,5 bar │
│cum ar fi │(K = 200) │
│pasarele şi │1,4 bar (K = 360) │
│transportoare │ │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │6 sprinklere cu │
│Mezanin (vezi │presiune de lucru │
│nota 1) │egală cu │
│ │cea de proiectare │
│ │(vezi tabelele 7.14) │
└────────────────┴─────────────────────┘
Nota 1: Condiţii: a) Pentru protecţia golurilor de la mezaninele deschise se instalează ecrane verticale incombustibile care asigură protecţia pentru cel puţin 1,2 m de la nivelul tavanului; b) Se menţine un culoar între feţele ecranelor şi centrul acestuia de cel puţin 0,6 m faţă de fiecare ecran; nu este necesară introducerea în calcul a rezervei de apă pentru sprinklerele amplasate suplimentar. Amplasarea sprinklerelor cu răspuns rapid 7.180. Aria de acoperire a sprinklerelor cu răspuns rapid nu trebuie să fie mai mică de 7,5 mp şi nu mai mare de 9 mp. Distanţa între sprinklere trebuie să fie în concordanţă cu prevederile prezentate în tabelul 7.17. Tabelul 7.17 Distanţa între sprinklerele ESFR
┌──────────────────┬───────────────────┐
│Înălţimea maximă a│Distanţa între │
│tavanului │sprinklere (m) │
│(m) ├─────────┬─────────┤
│ │minim │maxim │
├──────────────────┼─────────┼─────────┤
│9,1 │2,4 │3,7 │
├──────────────────┼─────────┼─────────┤
│12,2 │2,4 │3 │
└──────────────────┴─────────┴─────────┘
7.181. (1) Linia care uneşte centrul elementelor sensibile la temperatură ale sprinklerelor trebuie să fie între 0,1 şi 0,33 faţă de acoperiş sau tavan pentru sprinklerele cu răspuns rapid care au K = 200 (a se vedea figura 7.13). Linia care uneşte centrul elementelor sensibile la temperatură ale sprinklerelor trebuie să fie între 0,1 m şi 0,33 m faţă de acoperiş sau tavan sau 0,46 m pentru sprinklerele cu răspuns rapid care au K = 322 şi K = 360. Atunci când sunt instalate sprinklere ESFR la acoperişuri ondulate, cum sunt cele indicate în figura 7.14, distanţa maximă se consideră de la o linie mediană fictivă care trece prin centrul profilului şi baza deflectorului. Baza deflectorului sprinklerului nu trebuie să depăşească nivelul marginii inferioare a profilului ondulat. (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.13 - Distanţe de amplasare a sprinklerelor faţă de elementele vecine (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.14 - Distanţe de amplasare a sprinklerelor faţă de marginea inferioară a unui plafon ondulat (2) În situaţiile în care acoperişurile sau tavanele sunt alcătuite din grinzi şi ferme metalice sau panouri profilate, sprinklerele trebuie să fie amplasate în deschideri mai exact sub grinzi. Înălţimea deschiderilor practicate nu trebuie să fie mai mare de 0,75 m. În situaţia tavanelor profilate, distanţa de la tavan la sprinkler trebuie să fie măsurată de la limitele profilului (vezi figurile de la 7.15 la 7.17). Unde nu este practică o asemenea soluţie trebuie să se adopte soluţia montării unor tavane suspendate. (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.15 - Distanţe de amplasare a sprinklerelor faţă de marginea inferioară a unei grinzi sau a altui obstacol (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.16 - Distanţe de amplasare a sprinklerelor faţă de obstacole care sunt în întregime sub nivelul deflectorului (a se vedea imaginea asociată) (a) distanţa măsurată pe orizontală de la sprinkler la faţa unei grinzi sau a unui obstacol (b) distanţa maximă între deflectorului amplasat deasupra părţii inferioare a unei grinzi şi un alt obstacol Figura 7.17 - Nomogramă de stabilire a distanţelor de amplasare a sprinklerelor faţă de elementele vecine (3) Exemplul din nomograma din figura 7.17 prezintă faptul că dacă distanţa măsurată pe verticală de la deflector la partea inferioară a unui obstacol este de 40 cm, atunci distanţa permisă de la muchia obstacolului până la linia verticală imaginară o centrului orificiului sprinklerului trebuie să fie 1,25 m. 7.182. În situaţiile în care deflectoarele sprinklerelor sunt amplasate deasupra tălpii grinzilor, a fermelor metalice, conductelor, dispozitivelor pentru fixarea corpurilor pentru iluminatul fluorescent sau a altor obstacole amplasate lângă tavan, amplasarea sprinklerelor trebuie să se realizeze cu respectarea distanţelor faţă de aceste obstacole în conformitate cu cele prezentate în figurile 7.15, 7.16 şi 7.17. 7.183. Obstacolele continui amplasate deasupra sprinklerelor, cum ar fi conductele sprinklerelor, conductele instalaţiilor utilitare sau ghenele cu lăţimi de până la 0,3 m amplasate la o distanţă măsurată pe orizontală mai mică de 0,6 m faţă de verticala sprinklerului nu necesită protecţia suplimentară cu alte sprinklere. Sub obstacole cu lăţimi mai mari decât cele menţionate sau a golurilor din elementele de construcţii trebuie să fie amplasate sprinklerele suplimentare. 7.184. Sprinklerele montate cu capul în sus trebuie să fie amplasate cu deflectorul la o distanţă minimă de 0,18 m deasupra conductei de alimentare. 7.185. (1) Sprinklerele ESFR cu capul în jos care au factorul sprinklerului 201 sau 242 trebuie să fie amplasate astfel încât distanţa de la deflector la tavan să fie mai mare de 150 mm, dar mai mică decât 350 mm. (2) Sprinklerele ESFR cu capul în jos care au factorul sprinklerului 322 sau 363 trebuie să fie amplasate astfel încât distanţa de la deflector la tavan să fie mai mare de 150 mm, dar mai mică decât 450 mm. (3) Sprinklerele ESFR cu capul în sus care au factorul sprinklerului 201 sau 242 trebuie să fie amplasate astfel încât distanţa de la deflector la tavan să fie mai mare de 76 mm, dar mai mică decât 305 mm. (4) Direcţia deflectoarelor sprinklerelor ESFR trebuie să fie paralelă cu tavanul sau acoperişul.spaţiului protejat. 7.186. Transportoarele cu role şi pasarelele cu grătare care au 50% sau mai mult deschideri repartizate uniform nu sunt considerate obstacole. Totodată, în situaţiile în care fiecare alt transportor sau pasarelă au deschideri de 50% sau mai mult, trebuie să fie amplasată o linie de sprinklere cu răspuns rapid sub fiecare nivel al acestora începând de la cel de-al doilea nivel de sub tavan (vezi figura 7.18). (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.18 - Dispunerea sprinklerelor ESFR în cazul benzilor transportoare şi al pasarelelor Separarea între arii protejate cu sprinklerele cu răspuns rapid şi cele protejate cu alte tipuri de sprinklere 7.187. Între arii protejate de sprinklerele cu răspuns rapid şi arii protejate de alte tipuri de sprinklere trebuie să fie instalate ecrane verticale. Acestea se aplică în situaţiile în care acoperişul care acoperă două zone protejate sunt la aceeaşi înălţime sau la înălţimi diferite. Ecranele realizate din materiale incombustibile trebuie să coboare cel puţin 1,2 m sub nivelul tavanului. Culoarele de trecere delimitate de astfel de ecrane trebuie să asigure între feţele acestora un spaţiu liber de cel puţin 1,5 metri. 8. Instalaţii de stingere a incendiilor cu apă pulverizată Echiparea tehnică a clădirilor cu instalaţii de stingere a incendiilor cu apă pulverizată 8.1. Instalaţiile cu apă pulverizată se prevăd pentru: a) protejarea obiectelor (structuri şi echipamente ale instalaţiilor tehnologice, recipiente pentru lichide combustibile cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor mai mare de 60°C şi gaze inflamabile, motoare cu ardere internă, gospodării mari de cabluri electrice cu izolaţie combustibilă), împotriva radiaţiei termice emise de un incendiu învecinat, pentru a limita absorbţia căldurii până la limita care previne sau micşorează avariile; b) localizarea incendiilor de substanţe ce se pot revărsa; c) protecţia împotriva căldurii transmise prin radiaţie (protecţie prin răcire); d) prevenirea formării unor amestecuri explozibile în spaţii închise (reducerea evaporării prin răcirea suprafeţelor care vin în contact cu lichide inflamabile) sau în spaţii deschise (prin diluarea amestecurilor explozive sau a scăpărilor de gaze ce pot forma amestecuri explozive), inclusiv în spaţiile unde se depozitează sau se manipulează explozivi; e) stingerea incendiilor de materiale combustibile solide (lemn, hârtie, textile, materiale plastice etc.); Instalaţiile cu apă pulverizată sunt adecvate pentru stingerea incendiilor izbucnite la maşinile de hârtie, tipar şi în alte echipamente tridimensionale şi unde materialele combustibile cum sunt hârtia sunt transportate în interiorul echipamentului ca parte integrată a procesului; f) stingerea incendiilor în canale, precum cele de cabluri, în care incendiile se pot propaga rapid; g) stingerea incendiilor izbucnite la scările rulante, benzile rulante de transport şi alte utilaje în mişcare, unde incendiul se poate propaga cu uşurinţă; h) limitarea posibilităţilor de propagare rapidă a incendiului prin stropirea zonei de ardere; i) degazarea spaţiilor incendiate prin spălarea atmosferei cu jeturi de apă pulverizată j) protecţia contra încălzirii excesive, prin răcirea intensă a materialelor, elementelor de construcţii şi instalaţiilor tehnologice ameninţate de incendiu; k) prevenirea incendiului prin stropirea cu apă a zonei care scapă, în caz de avarie, lichide sau gaze combustibile, spre a se evita aprinderea; l) neutralizarea unor agenţi agresivi asupra mediului. 8.2. Instalaţiile de stingere cu apă pulverizată se utilizează atunci când este necesară refularea unei anumite cantităţi de apă, în acelaşi timp, pe întreaga arie protejată. 8.3. Instalaţiile cu apă pulverizată nu se utilizează în situaţiile în care materialele reacţionează cu apa producând reacţii violente sau produşi periculoşi. Soluţii tehnice de realizare a instalaţiilor de stingere a incendiilor cu apă pulverizată 8.4. Instalaţia de stingere cu apă pulverizată destinată protecţiei suprafeţelor expuse la incendiu, trebuie să fie realizată pentru a intra în funcţiune înainte de apariţia depunerilor de carbon pe suprafeţele expuse şi înainte ca recipientele cu lichide inflamabile să cedeze datorită creşterii de temperatură. În cazul în care protecţiile (flanşe de vizitare, flanşe de legătură, suporturi de susţinere etc.) obstrucţionează jetul de apă, inclusiv spargerea sau antrenarea jetului pe suprafeţe verticale, este necesară instalarea unor pulverizatoare suplimentare în jurul lor pentru a proteja şi zonele mascate de acestea. 8.5. Sistemul trebuie să asigure o funcţionare efectivă pe toată durata estimată a incendiului, apreciere făcută pe baza cantităţilor şi a naturii materialelor combustibile şi ţinând seamă de influenţa echipamentelor de stingere. 8.6. (1) Durata estimată a expunerii trebuie să fie una adecvată, în conformitate cu prevederile aplicabile în locul de utilizare a sistemului. (2) La nevoie sistemul trebuie să fie operaţional timp de mai multe ore. a) Instalaţii de stingere cu apă pulverizată pentru recipiente sub presiune cu gaze lichefiate inflamabile 8.7. (1) Pentru protecţia împotriva incendiilor a părţilor expuse de deasupra recipientelor sub presiune cu gaze lichefiate inflamabile, apa este pulverizată pe suprafeţele verticale şi pe cele înclinate ale vasului cu o densitate minimă de 10 mm/min (0,166 l/smp). (2) Densitatea de pulverizare a apei poate fi crescută pentru fiecare pulverizator în parte pentru a compensa obstrucţionările apărute prin spargerea sau antrenarea jetului pe suprafeţe. În situaţiile în care proiectarea sistemului ţine cont de spargerea jetului, distanţa măsurată pe verticală între pulverizatoare nu trebuie să depăşească 3,7 m. Jeturile de la extremităţile orizontale trebuie să se întrepătrundă. 8.8. Acolo unde temperatura vasului sau a conţinutului acestuia trebuie limitată la o anumită valoare, sunt necesare densităţi mai mari. 8.9. PARTEA inferioară şi partea superioară a recipientelor verticale trebuie să fie acoperite complet de jeturi cu o densitate minimă de 10 mm/min pe suprafaţa expusă. Trebuie să se acorde atenţie fenomenului de antrenare a jetului pe suprafeţe, dar la partea inferioară a vasului jeturile pulverizatoarelor aflate la extremităţile orizontale trebuie să se întrepătrundă. 8.10. Cămaşa rezervorului trebuie să fie pulverizată cu apă pe partea expusă, fie la interior fie la exterior cu o densitate minimă de 10 mm/min. 8.11. Pulverizatoarele trebuie să se amplaseze la o distanţă stabilită de producător faţă de mantaua recipientului, cu scopul de a minimiza efectul vântului asupra formei jetului iar distanţa nu trebuie să depăşească 0,35 m de suprafaţa rezervorului. 8.12. Pentru suprafeţele sferice sau cilindrii orizontali, jeturile pulverizatoarelor trebuie să întrepătrundă. 8.13. O atenţie deosebită trebuie să se acorde distribuţiei pulverizatoarelor în jurul supapelor de descărcare, în jurul conductelor de alimentare şi a proeminenţelor de la îmbinări. 8.14. Pentru protecţia împotriva incendiilor a suprafeţelor expuse ale rezervoarelor de depozitare la presiune atmosferică a lichidelor inflamabile, trebuie să se ţină seamă de informaţiile oferite de producător referitoare la substanţa stocată în rezervor, iar poziţionarea pulverizatoarelor trebuie să permită stropirea mantalei rezervorului şi chiar a capacului, dacă această protecţie este indicată. 8.15. Distanţa dintre pulverizatoarele de pe inelul cel mai înalt şi marginea superioară a rezervorului nu depăşeşte 0,35 m. 8.16. Pulverizatoarele instalate pe conducte dispuse circular în jurul rezervorului trebuie montate decalate faţă de cele de pe inelul de mai jos. Distanţa maximă pe verticală dintre pulverizatoarele ce protejează mantaua rezervorului nu trebuie să depăşească 5 m. Numărul de inele depinde de înălţimea rezervorului. Distanţa dintre inelul inferior şi baza rezervorului nu trebuie să depăşească 8 metri. 8.17. În cazul rezervoarelor orizontale, distanţa până la mantaua rezervorului nu trebuie să depăşească 650 mm. Trebuie să se asigure protecţia totală a suprafaţei rezervorului. Trebuie să se asigure inclusiv protecţia structurii de susţinere a rezervorului. Conductele şi pulverizatoarele destinate protecţiei mantalei trebuie să fie dispuse sub linia de rupere predeterminată. 8.18. În situaţia în care rezervorul este acoperit cu capac, trebuie să i se asigure protecţie şi acestuia. 8.19. În cazul în care rezervorul este introdus într-un cilindru de oţel ce este protejat pentru răcire nu mai este necesară protejarea suprafeţei de la interiorul cilindrului. b) Instalaţii cu apă pulverizată pentru protecţia împotriva incendiilor a structurilor metalice 8.20. Elementele de oţel ale structurii verticale trebuie protejate împotriva incendiilor cu pulverizatoare dispuse la o distanţă maximă de 3 m faţă de centrul acestora (de preferabil pe feţe opuse), astfel încât să ofere o densitate minimă de 10 mm/min (0,166 l/smp), iar elementele din oţel solicitate (încărcate) ale structurii orizontale trebuie protejate cu pulverizatoare dispuse la o distanţă maximă de 3 m faţă de centrul acestora (de preferabil pe feţe opuse), astfel încât să ofere o densitate minimă de 4 mm/min (0,067 l/smp). c) Instalaţii cu apă pulverizată pentru protecţia împotriva incendiilor a suprafeţelor verticale ale unei construcţii 8.21. Când structura ce trebuie protejată are două părţi expuse, sistemul nu trebuie separat pe fiecare faţă ci trebuie făcut să funcţioneze ca un singur sistem. 8.22. Suprafaţa expusă este proiecţia sursei pe clădirea expusă la care se adaugă 10 metri la ambele extremităţi pe toată înălţimea acesteia. 8.23. Distribuirea conductelor şi pulverizatoarelor în instalaţii separate trebuie să ţină cont de gradul de expunere al fiecărei clădiri sau structuri ce poate fi cuprinsă de un eventual incendiu. Se poate presupune că incendiul este limitat la o suprafaţă mai mică de radiaţie şi convecţie a căldurii comparativ cu toată construcţia adiacentă în cazul în care clădirea expusă este compartimentată cu elemente de construcţii precum compartimentările şi pereţii rezistenţi la foc. 8.24. Dacă sunt necesare mai multe rânduri orizontale de pulverizatoare, distanţa pe verticală dintre pulverizatoare nu trebuie să fie mai mare de 3,7 m şi acestea trebuie să fie dispuse decalat unul faţă de celălalt. Jeturile extremităţilor orizontale trebuie să se întâlnească. 8.25. Dacă suprafaţa expusă este un perete plin, nu este necesar ca sistemul de protecţie a acestuia să funcţioneze simultan cu sistemul de sprinklere, dacă acesta este prevăzut în clădirea expusă. 8.26. Dacă suprafaţa expusă conţine ferestre uşi sau alte deschideri, sursa de apă trebuie să asigure funcţionarea simultană a sistemului de protecţie şi a sistemului de sprinklere din clădirea expusă. d) Instalaţia de inundare cu apă pulverizată pentru stingerea incendiilor 8.27. Toate zonele protejate de o instalaţie de inundare autonomă ce se află pe o rază mai mică de 7 m de cea mai defavorabilă locaţie posibilă a incendiului trebuie să fie prevăzute cu instalaţii care să intre în funcţiune simultan. 8.28. Pentru o suprafaţă mai mare de 200 mp, zona protejată de o singură instalaţie de inundare nu trebuie să fie mai mică de 100 mp. Pentru o suprafaţă de până la 200 mp trebuie să fie definite zone mici. Sursele de alimentare trebuie să asigure apa necesară operaţiunilor de stingere pentru întreaga suprafaţă protejată. e) Instalaţii de stingere cu apă pulverizată pentru diferite pericole industriale 8.29. Criteriile de proiectare dimensionare ale instalaţiilor de stingere a incendiilor cu apă pulverizată (redate în reglementarea tehnică SR CEN/TS 14816) sunt exemplificate după cum urmează: Industria lemnului (uscătoare de aşchii lemnoase; cicloane; buncăre de rumeguş; mori de lemn; filtre; silozuri de aşchii lemnoase): ● protecţia minimă: 30 min; ● densitatea proiectată minimă a jetului pulverizat: 5 mm/min (0,083 l/smp); ● dacă este utilizat un sprinkler de detecţie distanţa maximă: 3,75 m; Benzi rulante ● protecţia minimă: 30 min; ● densitatea proiectată minimă a jetului pulverizat: 7,5 mm/min (0,125 l/smp); ● distanţa maximă dintre tamburi şi pulverizatoare (pentru tamburi): 2,5 m; ● distanţa maximă măsurată pe verticală dintre banda rulantă şi sprinklerul deschis ce protejează tavanul: 4 m; ● suprafaţa maximă pentru fiecare sprinkler deschis ce protejează tavanul: 12 mp. Sistemele pot fi proiectate şi pe baza suprafeţei maxime per pulverizator dată de producător în urma rezultatelor testelor de încercare la foc. Activarea automată sau cea manuală trebuie să pună în funcţiune sistemul de stingere cu apă pulverizată iar banda rulantă trebuie să fie oprită automat.────────── La determinarea suprafeţei de operativitate şi atunci când se realizează zonarea, viteza benzii rulante, compartimentarea şi metoda de detecţie trebuie luate în seamă.────────── Rafturi de cabluri electrice în interiorul clădirilor: ● protecţia minimă: 30 min; ● densitatea proiectată minimă a jetului pulverizat: 7,5 mm/min (0,125 l/smp) pentru fiecare raft de cablu; ● lungimea minimă de acţiune: 30 m sau lungimea zonei despărţită de un element rezistent la foc, în funcţie de valoarea mai mică. În cazul pulverizării apei pe o suprafaţă, considerând suprafaţa proiectată calculată ca produsul între înălţimea traseului de cabluri şi lungimea de acţiune, datele de proiectare trebuie fie următoarele: ● protecţia minimă: 30 min; ● densitatea proiectată minimă de pulverizare a apei: 10 mm/min (0,166 l/smp); ● lungimea minimă de acţiune: 30 m sau lungimea zonei despărţită de un element rezistent la foc, în funcţie de valoarea mai mică; ● distanţa minimă măsurată pe verticală între rafturile de cabluri şi tavan: 200 mm; ● distanţa măsurată pe orizontală între rafturile de cabluri: între 700 mm şi 900 mm; ● lăţimea maximă a unui raft de cabluri: 600 mm; ● înălţimea maximă a cablului pe fiecare raft: 60 mm; ● presiunea minimă la pulverizator: 2 bar; ● deschiderea minimă a raftului de cabluri: 33%. Transformatoare electrice cu ulei Pentru protejarea suprafeţelor exterioare ale unui transformator, trebuie să fie aplicate următoarele criterii numai în cazul în care distanţa dintre transformatoare este de cel puţin 5 m sau când acestea sunt separate de un perete cu rezistenţă la foc de minimum 60 min: <> pentru stingere: ● protecţia minimă: 5 min; ● densitatea proiectată minimă: 15 mm/min pentru suprafeţe netede sau 30 mm/min pentru celelalte. <> pentru localizare: ● protecţia minimă: 60 min; ● densitatea proiectată minimă: 10 mm/min (0,166 l/smp); Distanţa maximă dintre pulverizatoare: 1,5 m. Centrale electrice Pentru protecţia buncărelor de cărbune, trebuie să fie aplicate următoarele criterii: ● densitatea proiectată minimă: 7,5 mm/min (0,125 l/smp); ● protecţia minimă: 90 min; ● suprafaţa maximă protejată de un pulverizator: 9 mp; Pentru protecţia camerei de depozitare a uleiului de turbină, băilor de ulei sau conductelor de ulei, supapelor hidraulice, lagărelor turbinelor şi generatoarelor, pompelor de ulei pentru lubrifiere antrenate de turbine cu abur, pompelor alimentate cu ulei, pompelor şi ventilatoarelor (suflantelor) antrenate cu abur, trebuie să fie aplicate următoarele criterii: ● protecţia minimă: 30 min sau cel puţin timpul de oprire a turbinei; ● densitatea proiectată minimă: 10 mm/min (0,166 l/smp); Acolo unde pot fi implicate lichide inflamabile se trebuie să fie utilizaţi aditivi spumogeni. Incineratoare de gunoi Pentru protecţia împotriva incendiilor, cu sisteme cu apă pulverizată a următoarelor spaţii: spaţiul de alimentare cu gunoi, depozitul de gunoi, coşul de fum al incineratorului, moara de gunoi, depozitele de deşeuri toxice, spaţiile ce adăpostesc utilaje hidraulice, trebuie să se aplice următoarele criterii: ● protecţia minimă: 60 min; ● densitatea de apă pulverizată: 20 mm/min (0,33 l/smp); În cazul în care deşeurile conţin preponderent mase plastice trebuie utilizaţi spumanţi cu proprietăţi de formare a peliculei apoase (AFFF). Combustibili solizi Pentru protecţia împotriva incendiilor a combustibililor solizi, cu sisteme de apă pulverizată se aplică criteriile redate în tabelul 8.1. Lichide inflamabile Pentru lichidele inflamabile cu punctul de inflamabilitate sub 66°C trebuie să se utilizeze sisteme cu apă pulverizată de velocitate medie, iar pentru lichidele cu punctul de inflamabilitate peste 66°C trebuie să se utilizeze sisteme cu apă pulverizată de velocitate mare. f) Sisteme de stingere a incendiului cu apă pulverizată de velocitate medie 8.30. Densitatea de pulverizare a apei, proiectată, trebuie să fie determinată în funcţie de următoarele aspecte: a) substanţa implicată; b) rolul protecţiei, spre exemplu: - localizarea incendiului; – protecţia suprafeţelor expuse; c) înălţimea de la suprafaţa protejată până la tavan; d) suprafaţa pe care se manifestă incendiul; e) tipul de containere utilizate pentru stocarea substanţelor. 8.31. Densitatea de pulverizare a apei, proiectată, (de calcul), se obţine folosind datele din figura 8.1. Tabelul 8.1 Criterii de proiectare pentru instalaţii de stingere a incendiilor cu apă pulverizată, în funcţie de combustibilii solizi
┌──────────┬───────────┬───────────┬─────────┐
│ │Densitatea │ │Suprafaţa│
│ │de apă │Timpul de │protejată│
│ │pulverizată│funcţionare│mp/supapă│
│ │proiectată │min │de │
│ ├─────┬─────┤ │inundare │
│ │mm/ │l/smp│ │ │
│ │min │ │ │ │
├──────────┼─────┼─────┼───────────┼─────────┤
│Scene de │ │ │ │ │
│teatru cu │5,0 │0,083│30 │întreaga │
│înălţimea │ │ │ │suprafaţă│
│≤ 10 m │ │ │ │ │
├──────────┼─────┼─────┼───────────┼─────────┤
│Scene de │ │ │ │ │
│teatru cu │7,5 │0,125│30 │întreaga │
│înălţimea │ │ │ │suprafaţă│
│> 10 m │ │ │ │ │
├──────────┼─────┼─────┼───────────┼─────────┤
│Buncărul │ │ │ │ │
│de │ │ │ │ │
│deşeuri: │ │ │ │ │
│- │ │ │ │ │
│înălţimea │ │ │ │ │
│deşeurilor│ │ │ │ │
│≤ 2 m │ │ │ │ │
│- │ │ │ │ │
│înălţimea │ │ │ │ │
│deşeurilor│5,0 │0,083│60 │400 │
│> 2 m ≤ 3 │7,5 │0,125│ │ │
│m │12,5 │0,208│ │ │
│- │20,0 │0,333│ │ │
│înălţimea │ │ │ │ │
│deşeurilor│ │ │ │ │
│> 3 m ≤ 5 │ │ │ │ │
│m │ │ │ │ │
│- │ │ │ │ │
│înălţimea │ │ │ │ │
│deşeurilor│ │ │ │ │
│> 5 m │ │ │ │ │
├──────────┼─────┼─────┼───────────┼─────────┤
│Plastic │ │ │ │ │
│expandat: │ │ │ │ │
│- │ │ │ │ │
│înălţimea │ │ │ │ │
│de │ │ │ │ │
│depozitare│ │ │ │ │
│= 2 m │ │ │ │ │
│- │ │ │ │ │
│înălţimea │ │ │ │ │
│de │ │ │ │ │
│depozitare│10,0 │0,166│60 │150 │
│> 2 m = 3 │15,0 │0,250│ │150 │
│m │22,5 │0,375│ │200 │
│- │30,0 │0,500│ │200 │
│înălţimea │ │ │ │ │
│de │ │ │ │ │
│depozitare│ │ │ │ │
│> 3 m = 4 │ │ │ │ │
│m │ │ │ │ │
│- │ │ │ │ │
│înălţimea │ │ │ │ │
│de │ │ │ │ │
│depozitare│ │ │ │ │
│> 4 m │ │ │ │ │
└──────────┴─────┴─────┴───────────┴─────────┘
8.32. Densitatea de pulverizare a apei, proiectată, pentru stingerea incendiilor de produse petroliere, determinată din figura 1, trebuie să fie multiplicată cu factorul suprafeţei incendiate (f) dat de relaţia: f = {(b(a + b))/90}+ 0,33 în care a şi b sunt dimensiunile în plan orizontal a incendiului, exprimate în metri şi presupuse a fi perpendiculare, unde a este mai mare sau egal cu b. 8.33. Dacă pardoseala nu permite împărţirea în mai multe zone şi incendiul poate cuprinde întreaga suprafaţă atunci aceasta trebuie să fie considerată ca fiind suprafaţă probabilă a fi incendiată. 8.34. În situaţiile în care camerele nu sunt rectangulare, dimensiunile de calcul trebuie să fie date de cele mai mari cote perpendiculare ce pot fi cuprinse în acel spaţiu. (a se vedea imaginea asociată) Figura. 8.1 Densitatea de pulverizare a apei pentru stingerea incendiilor de produse petroliere vărsate, pe baza punctelor de inflamabilitate a lichidului. Curbele 1, 2, 3, 4, 5, 6 şi 7 corespund pentru înălţimi ale tavanului mai mici respectiv de 3m, 4m, 5 m, 6m, 7m, 8 m şi 9m. 8.35. Dacă incendiul este unul circular, atunci dimensiunile utilizate trebuie să fie a = b = diametrul incendiului. În cazul în care factorul suprafeţei incendiate este subunitar atunci acesta poate fi neglijat. Dacă a este mai mare decât 3b, a trebuie să fie considerat ca fiind egal cu 3b. 8.36. În multe cazuri dimensiunile incendiului trebuie să fie date de digurile amenajate pentru retenţie. 8.37. Valorile densităţii de pulverizare a apei pentru stingerea incendiilor, determinate cu ajutorul figurii 8.1 trebuie să se utilizeze pentru toate suprafeţele orizontale, inclusiv pardoselile pe care se pot vărsa lichide inflamabile sau suprafeţele libere ale containerelor cu lichide inflamabile (suprafeţele orizontale cu lăţimi mai mici de 1,5 m nu trebuie să fie luate în considerare). 8.38. Înălţimea tavanului se consideră a fi minimul distanţei dintre orice suprafaţă şi plafon. Înălţimea tavanului implică de asemenea şi înălţimea celor mai joase nivele. 8.39. Înălţimea de amplasare a pulverizatorului deasupra pardoselii determină unghiul conului de apă, conform figurii 8.2. Se acceptă orice unghi cuprins în zona 3 din figura 8.2. 8.40. Pentru protecţia părţilor expuse ale rezervoarelor de depozitare la presiune atmosferică a lichidelor inflamabile, densitatea proiectată de pulverizare a apei pentru stingerea incendiilor, se determină în funcţie de diametrul rezervorului (densitatea proiectată este raportată la suprafaţa acestuia), după cum urmează: a) până la 20 m: 1,114 mm/min (0,0185 l/smp); b) între 20 m şi 80 m: D(p) = 1,114 - 0,0057d unde: D(p) reprezintă densitatea proiectată (mm/min); d reprezintă diametrul rezervorului (m) g) peste 80 m: 0,66 mm/min (0,011 l/smp). 8.41. Pentru materialele protejate ce pot polimeriza sau se pot descompune datorită căldurii trebuie să se utilizeze o densitate dublă. 8.42. Timpul minim de funcţionare trebuie să fie de 120 min. 8.43. În general suprafaţa protejată şi distanţa dintre pulverizatoare trebuie să fie determinate prin intermediul densităţii proiectate specifice riscului considerat. În această situaţie trebuie să se echipeze cel puţin un pulverizator la o suprafaţă de 9 mp cu o distanţă maximă de 3 m între centrele suprafeţelor stropite şi 1,5 m între centrele suprafeţelor de la extremităţi şi pereţi sau limitele zonei protejate. Cu toate acestea, următoarele aspecte trebuie să fie luate în considerare: a) dacă plafoanele sau acoperişurile sunt confecţionate din materiale combustibile trebuie să se echipeze sprinklere deschise pentru protejarea acestora; b) atunci când sistemele pentru protejarea bazinelor sunt dispuse la nivelul plafonului se recomandă ca pulverizatoarele să fie amplasate în lateralul acestora cu acţiune directă asupra lor; c) pentru platforme şi bazine, precum şi sub liniile de conducte sunt necesare pulverizatoare adiţionale în vederea asigurării unei protecţii corespunzătoare la nivelul pardoselii; d) pentru structuri deschise (ex: structuri cu plafoane tip grătar) şi bazine aflate în cadrul unei construcţii trebuie să se asigure protecţia pardoselii sub platforma situată cel mai jos; pulverizatoarele de pe nivelele superioare şi cele amplasate la nivelul tavanului sunt destinate protecţiei echipamentului şi a structurii metalice portantă cu o rată de 10 mm/min (pentru alte cazuri decât combustibili cu suprafeţe libere sau potenţiale suprafeţe libere ce depăşesc 1,5 m lăţime, situaţii ce necesită o stropire mai intensă). g) Sisteme de stingere a incendiului cu apă pulverizată de velocitate mare 8.44. În clădirile prevăzute cu sisteme cu apă pulverizată de velocitate mare, trebuie să se amplaseze pe reţeaua de conducte sprinklere deschise pentru stropirea tavanului. 8.45. Suprafaţa ce trebuie protejată trebuie să fie considerată delimitată pe contur de bariere fizice pentru a preveni scurgerea lichidelor inflamabile. În cazul suprafeţelor mari unde este posibilă situaţia ca mai multe sisteme de protecţie să intre în funcţiune concomitent, trebuie să se acorde o atenţie deosebită alegerii pompelor, a rezervei de apă, a pierderilor de sarcină şi dimensiunilor conductelor astfel încât să se poată asigura cel puţin presiunea minimă necesară la nivelul pulverizatoarelor. 8.46. Pulverizatoarele trebuie să fie amplasate astfel încât jetul pulverizat să stropească în totalitate potenţialul pericol şi suprafaţa adiacentă acestuia. 8.47. Exceptând situaţiile în care autorităţile stabilesc alte modalităţi, sistemele trebuie să intre în funcţiune automat, acţionate de o comandă multiplă sau o supapă de curgere. Pentru fiecare supapă de curgere trebuie să fie prevăzut un mecanism de deschidere manuală de urgenţă. (a se vedea imaginea asociată) Figura 8.2 Alegerea unghiului de pulverizare în funcţie de înălţimea de amplasare a pulverizatorului deasupra suprafeţei protejate 1 - Limita superioară - unghiul de pulverizare; 2 - Limita inferioară - unghiul de pulverizare; 3 - Alegerea unghiului de pulverizare în domeniul dintre limita superioară şi limita inferioară; 4 - Limita domeniului de utilizare; 5 - Pentru o înălţime mai mică de 1 m trebuie să se utilizeze un unghi de pulverizare de 1000. Sisteme de pulverizare pentru protejarea împotriva incendiilor de lichide inflamabile 8.48. Sistemele de pulverizare ce utilizează aditivi sunt indicate în următoarele situaţii: a) utilaje folosite în procesul tehnologic în care lichidele inflamabile sunt prezente în rezervoare şi/sau conducte de vehiculare ce formează un mecanism complex, indiferent dacă sunt amplasate într-o încăpere sau în aer liber, sub un acoperiş sau neacoperite; b) utilaje ce presupun prezenţa lichidelor inflamabile în containere fixe sau mobile. 8.49. Aditivii utilizaţi pentru protejarea împotriva incendiilor de lichide inflamabile necesită avizul autorităţilor. 8.50. Concentraţia aditivului trebuie specificată de producător. Aditivul trebuie să fie compatibil cu lichidele inflamabile pentru care este utilizat. 8.51. Cerinţele minime depind de tipul de aditiv folosit. Următoarele criterii de proiectare sunt aplicabile pentru aditivi AFFF: a) densitatea minimă de proiectare (de calcul) a amestecului trebuie să fie de 12,5 mm/min; b) fiecare sursă de apă trebuie să asigure funcţionarea sistemului minim 30 min; c) rezerva de aditiv trebuie să asigure funcţionarea sistemului minim 30 min. Reţeaua de conducte 8.52. Calculul hidraulic de dimensionare a conductelor reţelei ramificate sau inelare, de alimentare cu apă a pulverizatoarelor (duzelor) se efectuează după aceeaşi metodologie ca şi în cazul instalaţiei cu sprinklere. 8.53. Reţeaua de conducte principale de alimentare cu apă se execută, de regulă, de formă inelară, iar cea de conducte secundare cu pulverizatoare (duze), urmăreşte pe cât posibil, forma obiectului protejat. 8.54. Trebuie să fie luate măsuri pentru asigurarea protecţiei împotriva coroziunii pentru toată reţeaua de conducte atunci când sistemul nu poate fi activat în totalitate pentru cel puţin un test pe an. În funcţie de condiţiile de ambient existente, conductele galvanizate sau cele de o calitate superioară acestora pot fi o soluţie de protecţie anticorozivă. Toate conductele exterioare trebuie galvanizate atât la interior cât şi la exterior. 8.55. Se impune o protecţie suplimentară pentru mediile deosebit de corozive. 8.56. În absenţa altor specificaţii, sistemul şi sursa de apă trebuie să fie proiectate pentru a asigura o stropire la nivelul tuturor pulverizatoarelor timp de 60 de secunde după intrarea în funcţiune a sistemului de detecţie. 8.57. Trebuie să se echipeze un dispozitiv de evacuare a apei în vederea evitării rămânerii acesteia pe conductele instalaţiei. Toată reţeaua supraterană de conducte trebuie să reziste la o temperatură de 770°C timp de 15 min. Componentele instalaţiei de stingere cu apă pulverizată 8.58. În proiectarea şi execuţia instalaţiei şi a componentelor instalaţiei cu apă pulverizată (pompe, conducte, valve, marcare, mentenanţă ş.a.) se aplică prevederile capitolelor corespunzătoare din SR EN 12845: capitolele 4, 8, 9, 10, 13, 15, 17, 18, 19, 20, precum şi anexele J, H, I. 8.59. Fiecare instalaţie de stingere a incendiului cu apă pulverizată trebuie să fie prevăzută cu o supapă de control şi semnalizare. Supapa de control şi semnalizare trebuie să conţină un robinet de oprire cu una din supapele de mai jos: a) supapă de alarmă apă-apă în conformitate cu SR EN 12259-2 sau o reglementare echivalentă; b) supapă de alarmă apă-aer în conformitate cu SR EN 12259-3 sau o reglementare echivalentă; c) supapă de curgere în conformitate cu SR EN 12259-9 sau o reglementare echivalentă. 8.60. Fiecare supapă de control şi semnalizare trebuie să fie prevăzută cu un sesizor de presiune pentru a comanda la distanţă semnalul de alarmă. 8.61. Trebuiesc asigurate mijloace automate de comunicaţie pentru a facilita informarea directă a unei staţii deservite de operator uman. 8.62. Activarea manuală a instalaţiei de pulverizare a apei pentru stingerea incendiului este acceptată ca unică modalitate de acţionare a sistemului atunci când activarea automată poate prezenta riscuri pentru personal sau poate provoca dificultăţi operaţionale (ex: acţionări imprudente), doar cu acordul autorităţilor. 8.63. Atunci când instalaţiile de pulverizare a apei pentru stingerea incendiului sunt prevăzute doar cu activări manuale, acestea trebuie supravegheate permanent de personal specializat. 8.64. Sistemele de detecţie trebuie instalate în toate zonele protejate de sistemul de stingere cu apă pulverizată şi trebuie să respecte aspectele relevante din SR EN 54 (de exemplu SR EN 54-2, SR EN 54-3, SR EN 54-4, SR EN 54-5, SR EN 54-10 şi SR EN 54-11) sau reglementări echivalente. 8.65. Temperatura de activare a sprinklerelor folosite ca detectoare de incendiu şi a comenzilor multiple trebuie să fie cât mai apropiată de o valoare cu 30°C peste temperatura maximă anticipată a ambientului, dar nu mai mică decât aceasta. 8.66. Când este folosit aer sau gaz inert, presiunea de lucru a sistemului nu trebuie să depăşească 3,5 bar, cu excepţia cazurilor în care acest lucru face obiectul unor specificaţii oferite de producătorul supapei de curgere. Linia de detectare a presiunii trebuie să fie monitorizată. 8.67. Reţeaua de conducte folosite pentru detecţie trebuie să fie realizată din oţel sau cupru. Reţeaua folosită pentru detecţie trebuie să fie realizată cu o pantă de curgere de cel puţin 1 la 250 şi trebuie să fie prevăzută cu o supapă de curgere în punctul cel mai de jos. Sistemul de conducte folosit pentru detecţie nu trebuie să aibă în componenţe conducte cu diametru nominal mai mic de 15 mm. Acest sistem trebuie să aibă o capacitate de cel puţin 10 l. Dimensionarea instalaţiilor de stingere a incendiilor cu apă pulverizată 8.68. Pulverizarea apei se realizează în scopul creşterii raportului între suprafaţa exterioară a picăturilor şi masa lor pentru a se obţine un contact mai bun între apă şi mediul ambiant în zona focarului, intensificarea transferului de căldură şi în consecinţă stingerea rapidă a incendiului. 8.69. Principalele particularităţi ale pulverizatoarelor sunt: a) factorul K; b) unghiul conului format de jetul de apă pulverizată; c) toleranţa presiunii minime de funcţionare; d) -limitele spaţiale. 8.70. Debitul de apă al unui pulverizator poate fi calculat cu relaţia: Q = K√P unde: Q este debitul pulverizatorului (l/min); K este constanta dată de producător; P este presiunea în bar. 8.71. Alimentarea cu apă trebuie să asigure condiţiile de presiune şi debit necesare, pe durata minimă specificată în acest normativ, pentru riscul specific. Dacă aceasta nu este specificată, durata minimă trebuie să fie de 60 de minute. 8.72. Dacă funcţionează simultan sub 20 de pulverizatoare se poate prevede o singură sursă de alimentare cu apă, cu un singur rezervor. Pentru celelalte cazuri se prevăd două rezervoare. 8.73. Proiectarea alimentării cu apă se face conform capitolului 9 din SR EN 12845. 9. Instalaţii de stingere a incendiilor cu ceaţă de apă Echiparea tehnică a clădirilor cu instalaţii de stingere a incendiilor cu ceaţă de apă 9.1. Instalaţiile de stingere a incendiilor cu ceaţă de apă (standard de referinţă pentru proiectare CEN/TS 14972:2011) se prevăd pentru: a) protecţia elementelor de structură ale clădirii (grinzi, stâlpi etc.); b) protecţia echipamentelor instalaţiilor tehnologice a recipientelor pentru lichide combustibile cu temperaturi de inflamabilitate a vaporilor mai mari de 60°C şi gaze inflamabile, a motoarelor cu ardere internă, precum şi a gospodăriilor de cabluri electrice cu izolaţie combustibilă; c) protecţia împotriva radiaţiei termice emise de un incendiu învecinat, pentru a limita absorbţia căldurii până la limita care previne sau micşorează avariile; d) stingerea incendiilor de materiale combustibile solide (lemn, hârtie, textile, materiale plastice etc.); e) prevenirea formării unor amestecuri explozibile în spaţii închise, sau în spaţii deschise, prin diluarea amestecurilor explozive sau a scăpărilor de gaze ce pot forma amestecuri explozive. 9.2. Se recomandă adoptarea instalaţiilor de limitare şi stingere a incendiilor cu ceaţă de apă în situaţiile în care rezervele de apă sunt limitate sau când alimentarea cu apă se face cu restricţii. 9.3. Instalaţiile cu ceaţă de apă se recomandă pentru limitarea şi stingerea incendiilor de clasă A, B şi/sau C. 9.4. Instalaţiile de limitare şi stingere a incendiilor cu ceaţă de apă, nu sunt recomandate în cazurile în care apa în contact cu substanţele combustibile care ard, formează amestecuri explozibile sau toxice. Soluţii tehnice de realizare a instalaţiilor de stingere a incendiilor cu ceaţă de apă 9.5. Componentele principale ale instalaţiilor de stingere a incendiilor cu ceaţă de apă sunt următoarele: a) sursa de alimentare cu apă; b) rezervoare (sau recipiente) pentru stocarea rezervei de apă necesară stingerii incendiilor cu ceaţă de apă; c) staţia de pompare a apei (din rezervoarele de stocare, prin reţeaua de conducte, la duzele de pulverizare); d) reţeaua de conducte de alimentare cu apă a duzelor de pulverizare; e) duze de pulverizare a apei; f) armături, aparate şi dispozitive de comandă, siguranţă şi control; g) instalaţia proprie de detectare, semnalizare şi comandă în caz de incendiu; h) sursele de alimentare cu energie electrică. 9.6. După modul de formare a ceţei de apă necesară stingerii incendiului, se disting: a) instalaţii cu pulverizare directă a apei reci, la presiunea apei din conductă; b) instalaţii cu pulverizarea apei reci folosind un gaz de atomizare, de regulă, aerul comprimat sau azotul sub presiune. 9.7. În cazul instalaţiilor de stingere funcţionând cu apă şi aer (sau azot) comprimat pentru formarea ceţei de apă, pe lângă componentele de la art. 10.5 mai intervin: a) bateria cu butelii de aer (sau azot) comprimat; b) dispozitivele de acţionare a bateriei cu butelii de aer (sau azot) comprimat; c) conductele de distribuţie pentru aer (sau azot) comprimat; d) armături de închidere, siguranţă şi control pentru aer (sau azot) comprimat; 9.8. Instalaţiile cu pulverizarea directă a apei reci, la presiunea apei din conductă, pot folosi duze de construcţie obişnuită (standard), având orificiile de refulare în permanenţă deschise, sau duze de construcţie specială (automate), prevăzute cu dispozitive de activare termică (în funcţie de temperatura provocată de incendiu). 9.9. În primul caz, (art. 9.8) instalaţia este plină cu apă rece sub presiune până la o supapă de comandă şi control, acţionată de sistemul de detectare a incendiului. În caz de incendiu, detectoarele transmit semnalul la centrala de detecţie şi semnalizare, care verifică autenticitatea semnalului şi în caz afirmativ, comandă deschiderea supapei, astfel încât apa rece sub presiune din conducte se descarcă direct prin toate duzele de pulverizare montate pe conductele respective, formând ceaţa de apă. 9.10. În cazul al doilea, (art. 9.8) instalaţia este plină cu apă rece sub presiune până la duzele prevăzute cu dispozitive de activare termică. În caz de incendiu, dispozitivele de activare termică, deschid automat orificiile de refulare a duzelor, la o temperatură prestabilită (de producătorul duzelor) şi apa rece sub presiune din conducte este pulverizată prin duze, formând ceaţa de apă. 9.11. Instalaţiile cu pulverizarea apei reci folosind un gaz de atomizare (aer comprimat sau azot comprimat) sunt echipate cu duze automate, prevăzute cu dispozitive de activare termică şi se pot realiza în următoarele sisteme: a) cu o reţea de conducte plină cu apă rece sub presiune până la supapa de comandă şi control şi cu aer (sau azot) comprimat, de la supapa de comandă şi control până la duze; b) cu reţele distincte de conducte, de apă rece sub presiune, respectiv de aer (sau azot) comprimat, de la care se alimentează, prin conducte de racord, fiecare duză. 9.12. La primul sistem, (art. 9.11) în caz de incendiu, dispozitivele de activare termică deschid orificiile de refulare ale duzelor, la temperatura prestabilită şi aerul (sau azotul) comprimat este evacuat prin duze. Datorită diferenţei de presiune între presiunea apei şi respectiv, a aerului (sau azotului) comprimat, supapa de comandă şi control deschide admisia apei reci sub presiune din conducte, care pulverizată prin duzele activate formează ceaţa de apă. 9.13. (1) La al doilea sistem, (art. 9.11) în caz de incendiu, dispozitivele de activare termică deschid orificiile de refulare ale duzelor, la temperatura prestabilită şi aerul (sau azotul) comprimat antrenează curentul de apă rece sub presiune, la fiecare duză activată, prin fenomenul de ejecţie, pulverizând apa sub formă de ceaţă. (2) Acest sistem are aplicaţii, în special, în instalaţii locale de stingere a incendiului cu ceaţă de apă, când numărul duzelor este relativ mic. În instalaţiile locale, apa şi aerul (sau azotul) comprimat pot fi stocate în butelii amplasate în vecinătatea obiectului protejat împotriva incendiului. 9.14. După valorile presiunilor de pulverizare a apei (de lucru), instalaţiile de stingere a incendiilor cu ceaţă de apă sunt: a) instalaţii cu presiune înaltă: peste 34 bar; b) instalaţii cu presiune medie: între 12 bar şi 34 bar; c) instalaţii cu presiune joasă: între 6 bar şi 12 bar. 9.15. În funcţie de modul în care se asigură stingerea incendiului în spaţiul protejat, instalaţiile de stingere cu ceaţă de apă pot fi: a) cu inundare totală; b) cu inundare zonală; c) cu inundare locală; 9.16. Inundarea totală cu ceaţă de apă se poate realiza numai la incinte închise, la care uşile, ferestrele, tubulaturile etc. se pot închide înainte sau simultan cu începerea deversării ceţei de apă. 9.17. (1) Pentru stingerea incendiilor din interiorul incintelor prin inundare totală, întreg spaţiul incintei trebuie să fie umplut cu ceaţă de apă, astfel încât procentul de oxigen să scadă, în timpul cel mai scurt posibil, sub valoarea de menţinere a arderii. (2) Inundarea totală cu ceaţă de apă a unei incinte, se realizează, de regulă, prin activarea simultană a tuturor duzelor de pulverizare a apei, amplasate în instalaţia aferentă incintei. 9.18. La sistemele cu inundare totală, pentru incendii instantanee şi de suprafaţă (declanşate de lichide inflamabile), cantitatea de ceaţă de apă introdusă, trebuie să acopere pierderile prin scurgere datorate neetanşeităţilor. Suprafaţa totală - în mp - a golurilor ce nu pot fi închise nu trebuie să depăşească 3% din volumul - în mc - al incintei protejate sau 10% din suprafaţa totală - în mp - a suprafeţelor laterale şi părţilor superioare şi inferioare ale incintei. În situaţia în care din motive tehnice sau tehnologice aceste condiţii nu se pot realiza, trebuie să se adopte un sistem de inundare locală. 9.19. (1) Inundarea zonală cu ceaţă de apă, se realizează, în caz de incendiu, prin activarea unui anumit grup de duze, amplasate, de regulă, într-un compartiment de incendiu al clădirii. (2) În sistemul cu inundare zonală, se pot folosi duze automate, activate termic, sau printr-un sistem propriu de detectare, semnalizare şi comandă, în caz de incendiu. 9.20. (1) La sistemele cu inundare locală, se asigură inundarea cu ceaţă de apă pe suprafeţe limitate sau în jurul obiectului protejat. Procedeul se foloseşte la stingerea incendiilor de suprafaţă, în special de lichide combustibile sau suprafeţe solide şi în general, în spaţii unde nu sunt condiţii pentru inundare totală. (2) Sistemele cu inundare locală, se activează în caz de incendiu, prin duze automate, sau printr-un sistem propriu de detectare, semnalizare şi comandă. 9.21. (1) Toate incintele protejate cu instalaţii de stingere a incendiului cu ceaţă de apă, trebuie să fie echipate cu instalaţii mecanice de ventilare - exhaustare capabile să asigure evacuarea, după incendiu, a degajărilor rezultate în urma incendiului (fum, gaze de ardere şi abur). Instalaţiile trebuie să fie acţionate cu butoane manuale, butoane amplasate centralizat în apropierea uşilor incintelor respective. (2) Aceste instalaţii trebuie să fie dimensionate corespunzător evacuării sigure şi complete a degajărilor. Ventilaţia trebuie să asigure un debit echivalent cu minimum 10 schimburi orare. Tubulatura de evacuare trebuie să se realizeze pe trasee cât mai scurte şi, dacă este posibil, fără a se traversa alte spaţii neprotejate. 9.22. Duzele de pulverizare trebuie să fie marcate de producător cu principalele lor caracteristici tehnice, respectiv: tipul duzei, diametrul orificiului de refulare şi protecţia anticorosivă. 9.23. Temperatura nominală de declanşare a duzelor prevăzute cu sistem de activare termică, trebuie să fie mai mare decât temperatura maximă a mediului ambiant în care sunt montate (pentru a se evita declanşarea falsă), conform precizărilor producătorului. 9.24. După timpul de răspuns termic al duzelor cu funcţionare automată prin sistem de activare termică, duzele pot fi: cu răspuns termic rapid, special sau standard. 9.25. Timpul de răspuns termic pentru fiecare tip de duze cu funcţionare automată este precizat de producător şi intervine în stabilirea timpului de operare pentru formarea perdelei de ceaţă de apă şi a timpului total de inundare a incintei protejate împotriva incendiului. 9.26. Duzele se amplasează în funcţie de riscul de incendiu, combustibilitatea şi rezistenţa la foc a elementelor de construcţie, de poziţia şi dimensiunile grinzilor, stâlpilor etc., ale diferitelor instalaţii, utilaje sau stive de materiale, precum şi de parametrii hidraulici (debit, presiune, forma şi caracteristicile jetului) daţi de producător, astfel încât să se asigure: a) intrarea în funcţiune a duzelor în cel mai scurt timp, de la momentul declanşării incendiului; b) intensitatea de stingere minimă normată; c) protecţia elementelor portante ale construcţiei cu limită de rezistenţă la foc redusă; d) realizarea unei perdele de ceaţă de apă cât mai uniformă pe suprafaţa protejată. 9.27. Duzele de pulverizare se amplasează în încăperile şi spaţiile ce se protejează, în aşa fel încât să se realizeze o inundare rapidă şi uniformă. 9.28. Duzele se amplasează, de regulă, perpendicular pe suprafaţa protejată, direcţia de pulverizare a apei fiind de sus în jos. 9.29. Duzele se montează pe ramificaţiile (ramurile) conductelor reţelei, cât mai aproape de obiectul protejat, în funcţie de tipul instalaţiei de stingere a incendiului: cu inundare locală, zonală sau totală. 9.30. În cazul instalaţiilor de stingere a incendiilor cu ceaţă de apă, cu inundare totală, duzele se amplasează, de regulă, la plafonul încăperii. 9.31. Dacă prin instrucţiunile date de producător nu se specifică altfel, la amplasarea duzelor se recomandă următoarele distanţe: a) între duze şi tavanul continuu, minimum 8 cm şi maximum 40 cm; b) între duze şi suprafaţa (obiectul) protejat, minimum 60 cm; c) între duze şi pereţii incintei, distanţa nu trebuie să fie mai mare decât jumătatea distanţei dintre duze; d) distanţa dintre duze se stabileşte în funcţie de parametrii hidraulici ai duzelor indicaţi de producător şi de intensitatea minimă de pulverizare a apei, dar se recomandă să nu fie mai mare de 1,5 m; e) dacă obiectele existente în încăpere sunt stivuite, introduse în cutii sau depozitate pe etajere (exceptând cazul depozitelor cu stive înalte), spaţiul liber în jurul duzelor trebuie să fie de 0,90 m (emisferă cu rază de 0,90 m sub duze). 9.32. Se recomandă ca, duzele de pulverizare pentru obţinerea ceţei de apă, să fie executate din metale şi aliaje rezistente la coroziune. 9.33. Duzele de pulverizare a apei trebuie să aibă rezistenţa mecanică corespunzătoare utilizării în condiţii normale de funcţionare a instalaţiei de stingere a incendiilor cu ceaţă de apă (presiuni, temperaturi, deteriorări mecanice). 9.34. Dacă condiţiile de amplasare şi de funcţionare a duzelor pot conduce la înfundarea lor, trebuie să fie prevăzute cu discuri de ruptură sau capace. Aceste dispozitive de obturare trebuie să asigure o deschidere sigură, totală şi rapidă, atunci când sistemul de stingere intră în funcţiune, fără riscuri de accidente pentru personalul de intervenţie şi exploatare. 9.35. La sistemele de stingere cu ceaţă de apă, în special la cele cu inundare locală sau zonală, fixarea duzelor trebuie să fie sigură, pentru a nu permite desprinderea lor. 9.36. Atât prin modul de amplasare şi montare în instalaţie, cât şi prin măsurile de protecţie, duzele se protejează împotriva deteriorărilor mecanice, a efectelor termice şi a influenţelor reciproce în timpul declanşării lor. 9.37. Pentru a evita colmatarea orificiilor duzelor de pulverizare a apei, pe ramificaţiile reţelei de conducte pe care acestea sunt montate, se prevăd filtre de apă. 9.38. Pentru înlocuirea duzelor de pulverizare fină a apei, deteriorate sau declanşate în caz de incendiu, se prevede o rezervă de duze de acelaşi tip şi cu aceleaşi caracteristici, după cum urmează: a) pentru sisteme cu până la 50 de duze, rezerva este de minimum 3 duze; b) pentru sisteme cu 51 până la 300 de duze, rezerva este de minimum 6 duze; c) pentru sisteme cu 301 până la 1000 de duze, rezerva este de minimum 12 duze; d) pentru sisteme cu peste 1000 de duze, rezerva este de minimum 24 de duze; Dimensionarea instalaţiilor de stingere a incendiilor cu ceaţă de apă 9.39. Debitul specific q(is) (l/s) al unui tip i de duză de pulverizare pentru formarea ceţei de apă, de determină cu relaţia: q(is) = K√P unde: Q este debitul pulverizatorului (l/min); K este constanta dată de producător; P este presiunea în bar. 9.40. Tipul duzelor se alege din catalogul producătorului în funcţie de tipul instalaţiei (de înaltă, medie sau joasă presiune) şi de modul de declanşare, astfel încât valorile intensităţilor de pulverizare a apei sub formă de ceaţă, să fie mai mari sau cel puţin egale cu valorile intensităţilor de stingere a incendiului. 9.41. Aria de declanşare simultană a duzelor, A(s) (mp), reprezintă aria în care sunt acţionate, în caz de incendiu, n duze din totalul de N duze existente într-un sector al instalaţiei de pulverizare a apei şi este dată de relaţia: A(s) = nA(p) [mp]; n ≤ N 9.42. Intensitatea de pulverizare a apei pe suprafaţa protejată, i(i) (l/smp), este dată de raportul între debitul specific q(is) (l/s) şi aria protejată A(p) (mp): i(i) = q(is) / A(p) [l/smp] 9.43. Intensitatea de stingere a incendiului, i(i) (l/smp), este o caracteristică specifică a materialelor care sunt protejate şi reprezintă intensitatea minimă de pulverizare a apei, i(i) (l/smp), la care arderea încetează: i(s) = q(is min) / A(p) [l/smp] în care q(is min) (l/s), reprezintă debitul specific al duzei de pulverizare a apei, amplasată în min poziţia cea mai dezavantajoasă din punct de vedere hidraulic (în punctul cel mai înalt şi mai îndepărtat de punctul de alimentare cu apă a instalaţiei). Pentru stingerea incendiului cu ceaţă de apă, trebuie îndeplinită condiţia: i(i) ≥ i(s) [l/smp] respectiv: i(i) ≥ i(i min) [l/smp] 9.44. (1) Numărul n de duze care funcţionează simultan, din numărul total N de duze care se montează în instalaţie, amplasate în aria de declanşare, A(s), dintr-un sector al instalaţiei, se determină cu relaţia: n = A(s) / A(p) (2) În funcţie de natura materialelor combustibile, respectiv de valorile intensităţilor de stingere ale acestora (care variază între 0,07 l/smp şi 0,17 l/smp), se recomandă ca aria de declanşare simultană a duzelor, A(s), să nu depăşească 200 mp. 9.45. Debitul de calcul necesar dimensionării conductelor, Q(is) (l/s), se determină considerând funcţionarea simultană a duzelor de pulverizare a apei amplasate în aria de declanşare, As, a duzelor dintr-un sector al instalaţiei, cu relaţia:
n
Q(is) = Σ q(is) [l/s]
j=1
în care: q(is) este debitul specific al unei duze de tip i, în l/s; n - numărul duzelor de acelaşi tip, i, prevăzute să funcţioneze simultan în aria de declanşare, A(s). 10. Branşamentele instalaţiilor interioare de stingere cu apă a incendiilor la reţelele exterioare 10.1. Fiecare clădire sau grup de clădiri dintr-o incintă, prevăzută cu instalaţii de stins incendiu, se alimentează de regulă, printr-un singur branşament. 10.2. Pot fi prevăzute două branşamente în situaţiile în care nu se poate realiza debitul necesar printr-un singur branşament; 10.3. (1) În situaţiile în care nu se pot asigura cerinţele de la art. 10.2 precum şi în cazurile în care reţeaua exterioară nu prezintă continuitate în asigurarea debitului şi presiunii ori atunci când investitorul doreşte o mai mare siguranţă în exploatare, se admite alimentarea printr-un branşament de la reţeaua exterioară şi altul de la o sursă proprie de rezervă de apă, dimensionată conform normativului. (2) În acest caz trebuie să se monteze ventile de reţinere pe legătura reţelei exterioare la sursa proprie 10.4. În cazul prevederii mai multor branşamente, pe fiecare din ele se montează armături de închidere, precum şi ventil de reţinere, astfel încât să poată fi scoase separat din funcţiune în caz de avarii şi să împiedice circulaţia apei în sens invers, prin contor. 11. Reţele exterioare de alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor 11.1. Reţelele exterioare de alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor aferente ansamblurilor de clădiri şi incinte industriale se fac, de regulă, comune cu cele pentru apa menajeră sau industrială. 11.2. Realizarea unei reţele exterioare separate de alimentare cu apă pentru incendiu se recomandă atunci când este raţională din punct de vedere economic sau când este cerută de considerente speciale. Se recomandă reţele inelare pentru debite de incendiu mai mari de 20 l/s. 11.3. (1) Reţelele exterioare de alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor, se împart în sectoare prin vane de sectorizare, după cum urmează: a) la grupuri de clădiri cu reţele inelare, în aşa fel încât să se poată izola, în caz de avarie, porţiuni de maximum 300 m; b) la incinte industriale, astfel încât să nu se scoată din funcţiune, în caz de avarie, mai mult de 10 hidranţi sau două tunuri de apă pentru stingerea incendiului. (2) Vanele de sectorizare se sigilează în poziţia "normal deschis". 11.4. Nu se admite trecerea reţelelor exterioare de alimentare cu apă pentru stingerea incendiului neprotejate corespunzător, prin clădiri, subsoluri tehnice, precum şi prin canale de conducte, cabluri etc. care prezintă risc de incendiu sau explozie numai în condiţiile în care se asigură funcţionarea acestora pentru timpul normat de funcţionare al acestora prin separări sau compartimentări corespunzătoare. 12. Rezervoare şi bazine pentru rezerva de apă necesară stingerii incendiilor. Surse de apă. Rezerva de apă 12.1. Rezerva de apă necesară stingerii incendiilor se stabileşte conform prevederilor din normativ. Aceasta se asigură din una sau mai multe surse de alimentare cu apă. 12.2. (1) Alimentarea cu apă a instalaţiilor de stingere a incendiilor se realizează din: a) reţeaua de distribuţie publică; b) rezervoare de acumulare cu capacitate totală şi staţie de pompare; c) rezervoare de acumulare cu capacitate capacitate redusă şi staţie de pompare; d) surse inepuizabile şi staţie de pompare; e) rezervor tampon închis şi staţie de pompare. (2) Pentru instalaţiile cu hidranţi interiori se admit alimentările cu apă prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b). (3) Pentru instalaţiile cu hidranţi exteriori se admit alimentările cu apă prevăzute la alin. (1) lit. a), b), c) şi d). (4) Pentru instalaţiile cu sprinklere se admit alimentările cu apă prevăzute la alin. (1) lit. b), c) şi e) conform precizărilor de la art. 7.112 - 7.116. (5) Pentru instalaţiile cu apă pulverizată, ceaţă de apă şi spumă se admit alimentările cu apă prevăzute la alin. (1) lit. b). 12.3. (1) Reţeaua de distribuţie publică trebuie să asigure necesarul de apă pentru stingerea incendiilor conform prevederilor din normativ sau celor din reglementările tehnice specifice. (2) Se pot adopta soluţii de alimentare că apă prezentate în articolul 12.2, lit. a), b), c) şi e) cu următoarele condiţii: a) instalaţia de incendiu se racordează direct la conducta de alimentare cu apă dacă compania de apă certifică în scris funcţionarea reţelei pe durata neîntreruptă la debitul şi presiunile necesare funcţionării instalaţiei de stingere a incendiilor b) rezervoare de acumulare cu capacitate totală şi staţie de pompare, când compania de apă nu asigură debitul şi presiunea pe durată neîntreruptă, necesare funcţionării instalaţiei de stingere a incendiilor c) rezervoare de acumulare cu capacitate capacitate redusă şi staţie de pompare, dacă compania de apă certifică în scris funcţionarea reţelei la debitul constant, dar insuficient funcţionării instalaţiei de stingere a incendiilor, pe perioada neintreruptă; d) rezervor tampon închis şi staţie de pompare dacă compania de apă certifică în scris funcţionarea pe perioada neîntreuptă a reţelei, la debit şi presiune constante, dar insuficient funcţionării instalaţiei de stingere a incendiilor şi soluţia se adoptă conform capitolului 9.5 din SR EN 12845. (3) Rezerva de apă se determină pentru fiecare categorie de instalaţie de stingere a incendiilor în parte. 12.4. (1) Rezerva de apă necesară stingerii incendiilor se poate păstra în rezervoare de acumulare independente sau comune, care servesc şi alţi consumatori. (2) Rezerva de apă pentru instalaţiile automate pentru stingerea incendiilor se păstrează în compartimente separate. 12.5. Se prevede rezervă de apă intangibilă pentru instalaţiile de stingere cu sprinklere, sprinklere deschise, apă pulverizată, ceaţă de apă şi spumă. 12.6. În mod excepţional, se admite să se utilizeze pentru stingerea incendiului apă potabilă sau industrială ori apă rece de alimentare a centralelor de apă caldă ale incintei respective, dacă procesul tehnologic permite acest lucru şi pentru utilizarea ei nu se manevrează mai mult de 2 vane din staţia de pompare sau din cămine exterioare accesibile în timpul incendiilor şi astfel amplasate sau telecomandate încât să poată fi acţionate în timp util. 12.7. În scopul supravegherii permanente a alimentării normale cu apă a rezervoarelor se prevăd instalaţii pentru semnalizare optică şi acustică a nivelului rezervei de incendiu, care să permită, în caz de necesitate, luarea măsurilor de utilizare a rezervei de incendiu în regim de avarii, stabilite prin instrucţiunile de exploatare (înlăturarea avariilor în timp util, restrângerea sau suprimarea unor consumuri, întărirea regimului de supraveghere etc.). 12.8. Rezervoarele şi castelele de apă se prevăd cu traductoare de nivel pentru comanda automată a pompelor. De asemenea se pot prevedea indicatoare de nivel montate pe rezervoare. 12.9. Când rezerva de incendiu este mai mare de 1.000 mc, aceasta se păstrează în cel puţin două rezervoare sau compartimente ale rezervorului, legate între ele, proiectate astfel încât să poată fi scoase individual din funcţiune. 12.10. La instalaţiile care au rezerva de incendiu mai mică de 1.000 mc şi sunt prevăzute cu un singur rezervor, se face o legătură între conducta de aducţiune a apei şi cea de debitare (plecare), prin ocolirea pompelor, care să fie folosită pentru alimentarea cu apă direct de la sursă pe timpul când rezervorul este scos din funcţiune (pentru a fi spălat sau reparat). 12.11. La toate rezervoarele şi bazinele amplasate la o distanţă mai mică de 1.000 m de construcţie, inclusiv la cele interioare, se prevede posibilitatea alimentării cu apă direct din acestea a pompelor mobile de intervenţie în caz de incendiu prin intermediul racordurilor Storz DN 100. Fac excepţie rezervoarele independente şi compartimentele rezervoarelor pentru instalaţiile automate precum şi rezervoarele interioare cu capacitate de maximum 10 mc şi rezervoarele la care nu se asigură înălţimea maximă de aspiraţie. 12.12. Punctele de alimentare a pompelor mobile de incendiu din bazine sau rezervoare exterioare, precum şi punctele de staţionare a pompelor sunt amplasate la minimum 10 m de clădirile cu nivel de stabilitate la incendiu I - II şi la 20 m de cele încadrate în nivelurile de stabilitate III - IV sau faţă de depozite deschise de materiale şi lichide combustibile. 12.13. Râurile, lacurile, iazurile sau fântânile cu debit suficient şi cu adâncime corespunzătoare pot fi amenajate pentru a servi la alimentarea cu apă în caz de incendiu, asigurându-se accesul autovehiculelor de intervenţie şi posibilităţile de alimentare a autopompelor sau, după caz, a unor pompe fixe, la debitul de calcul. 12.14. Rezervoarele se pot amplasa în interiorul clădirilor sau în exteriorul acestora. 12.15. (1) Amplasarea rezervoarelor şi a bazinelor de apă pentru stingerea incendiilor se face astfel încât să fie asigurat accesul maşinilor de intervenţie pentru incendiu la punctele de alimentare. (2) Racordurile fixe ale autovehiculelor de intervenţie la punctul de alimentare cu apă direct din rezervor la conductei de aspiraţie trebuie să aibă garnituri de absorbţie şi racord înfundat, prevăzut cu lanţ şi asamblat la racordul fix, pentru a se evita pătrunderea corpurilor străine în conducta de aspiraţie şi înfundarea acesteia. Punctele de staţionare şi alimentare a pompelor mobile de incendiu direct din rezervoare vor fi marcate cu indicatoare, conform SR ISO 3864 şi menţinute libere. 12.16. În sistemele de stingere a incendiilor cu pompe mobile, alimentate direct din rezervoare (bazine), amplasarea se face astfel încât să se asigure intervenţia cu apă la clădiri şi depozite, considerând lungimea maximă a furtunului (dispozitivului de intervenţie) de 150 m în cazul motopompelor şi 200 m în cazul autopompelor. 12.17. (1) Durata pentru refacerea rezervei de apă pentru incendiu, Tr, se alege conform prevederilor din tabelul 12.1. (2) Refacerea rezervei de apă pentru stingerea incendiilor se face, de regulă, pe seama retrângerii consumului pentru alte nevoi, precizându-se măsurile necesare a se lua în funcţionare a instalaţiilor 12.18. (1) Se admite, în condiţiile normativului, ca sursă de apă pentru instalaţiile de stingere cu sprinklere şi/sau apă pulverizată utilizarea rezervoarelor tampon închise. Nu se admite alimentarea de la aceleaşi rezervor tampon închis a altor consumatori de apă. (2) Rezervorul tampon închis trebuie să fie accesibil pentru inspecţie din interior şi din exterior. Acesta trebuie să fie protejat împotriva coroziunii. (3) Conducta de refulare a rezervorului tampon închis trebuie să fie amplasată la maximum 0,05 m faţă de marginea inferioară a rezervorului. 12.19. În situaţiile în care rezervorul tampon închis reprezintă singura sursă de alimentare cu apă, acestea trebuie echipate cu dispozitive de alarmare a nivelului de presiune scăzut de aer şi respectiv a nivelului scăzut de apă, dispozitive care trebuie alimentate separat de circuitele aferente compresorului de aer. Tabelul 12.1 Durata pentru refacerea rezervei de apă pentru incendiu
┌────────────────────────────────┬─────┐
│Denumirea obiectivelor │Tr │
│alimentate cu apă │(ore)│
│ │ │
├────────────────────────────────┼─────┤
│Clădiri civile echipate cu │ │
│instalaţii de stingere cu │36 │
│sprinklere │ │
├────────────────────────────────┼─────┤
│Clădiri civile care nu sunt │ │
│echipate cu instalaţii de │24 │
│stingere cu sprinklere │ │
├────────────────────────────────┼─────┤
│Construcţii de producţie şi │ │
│depozitare cu risc de incendiu │24 │
│foarte mare şi mare │ │
├────────────────────────────────┼─────┤
│Construcţii de producţie şi │ │
│depozitare cu risc de incendiu │ │
│mijlociu şi debit de stingere │24 │
│mai mare de 25 l/s │ │
├────────────────────────────────┼─────┤
│Construcţii de producţie şi │ │
│depozitare cu risc de incendiu │ │
│mijlociu şi debit de stingere │36 │
│mai mic de 25 l/s │ │
├────────────────────────────────┼─────┤
│Construcţii de producţie şi │ │
│depozitare cu risc de incendiu │ │
│mic şi debit de stingere mai │36 │
│mare de 25 l/s │ │
├────────────────────────────────┼─────┤
│Construcţii de producţie şi │ │
│depozitare cu risc de incendiu │ │
│mic şi debit de stingere mai mic│48 │
│de 25 l/s │ │
└────────────────────────────────┴─────┘
────────── Nota 1: Pentru obiectivele situate în zone la care sursele de apă au debite insuficiente sau sunt situate la distanţe mari, proiectantul poate stabili, de la caz la caz, prelungirea duratei de refacere a rezervei de apă de incendiu până la maximum 72 ore, cu condiţia de a justifica, prin proiect, acest lucru. Nota 2: Dacă debitul sursei de alimentare este insuficient pentru refacerea rezervei de apă în timpul prevăzut mai sus, se admite prelungirea termenului de refacere, mărindu-se rezerva cu volumul de apă ce nu poate fi completat. Nota 3: Prin debit de stingere se înţelege suma debitelor tuturor instalaţiilor de stingere.────────── 12.20. (1) Volumul de aer al rezervorului tampon închis nu trebuie să fie mai mic decât o treime din volumul total al rezervorului. (2) Presiunea în rezervor trebuie să fie de maximum 12 bar. (3) Presiunea aerului şi debitul de apă de la rezervor trebuie să asigure cerinţele funcţionale ale instalaţiei de stingere la punctul de alimentare a acestora. (4) Volumul minim de apă din rezervorul tampon închis trebuie să aibă: a) 15 mc pentru LH şi 23 mc pentru LH şi OH1 pentru cele care au o singură alimentare; b) 15 mc pentru LH şi toate clasele OH pentru cele care au o dublă alimentare. 12.21. Sursele inepuizabile sunt constituite din surse de apă naturale sau artificiale cum ar fi râurile, canalele şi lacurile, care pot asigura cantitatea de apă necesară funcţionării instalaţiilor pentru tot timpul anului. Sursele inepuizabile trebuie să îndeplinească condiţiile secţiunii 9.4 din SR EN 12845. 12.22. Sursele de apă pentru sprinklere trebuie să îndeplinească condiţiile secţiunii 9.6 din SR EN 12845. 12.23. Temperatura maximă a apei nu trebuie să fie mai mare de 40°C. Dacă se utilizează pompe submersibile, temperatura apei nu trebuie să depăşească 250C, cu excepţia cazului în care pompele utilizate pot fi utilizate pentru temperaturi ale apei de până la 40°C 12.24. Scoaterea din funcţiune a surselor de alimentare cu apă trebuie să se realizeze astfel încât: a) să se permită accesul la elementele componente cum ar fi filtre, staţie de pompare, clapete antiretur şi aparatura de măsură şi control; b) orice avarie care se produce la una din sursele de alimentare cu apă să nu influenţeze celelalte surse de alimentare cu apă; c) lucrările specifice pentru întreţinere la una din sursele de alimentare cu apă nu influenţează funcţionarea celorlalte surse de alimentare cu apă. Căminele de alimentare directă cu apă a pompelor mobile în caz de incendiu 12.27. (1) În cazul în care presiunea din reţea se asigură prin pompe fixe, dacă rezervoarele sunt situate la distanţe mai mici de 200 metri de construcţii trebuie să se asigure şi posibilitatea alimentării pompelor de incendiu mobile direct din aceste rezervoare. (2) Căminele de alimentare directă cu apă a pompelor mobile în caz de incendiu se aleg conform prevederilor prezentului normativ sau a reglementărilor tehnice echivalente. (3) Amplasarea căminelor trebuie să se facă în afara zonelor carosabile, pe platforme betonate sau fâşii libere de teren amenajate corespunzător pentru accesul pompelor mobile. (4) Punctele de alimentare a pompelor mobile de incendiu la căminele de alimentare cu apă trebuie să fie amplasate la cel puţin 10 metri de clădirile încadrate în nivelul I sau II de stabilitate la incendiu şi la cel puţin 15 metri de clădirile încadrate în nivelul III, IV sau V de stabilitate la incendiu sau de depozitele deschise. 12.28. În funcţie de modul în care se face alimentarea cu apă a pompelor mobile, căminele sunt de două tipuri: a) cămin tip A, la care alimentarea pompelor mobile se face prin aspirarea apei din cămin. Alcătuirea căminelor de tip A este prezentată în figura 12.1; b) cămin tip B, la care alimentarea pompelor mobile se face prin racorduri din exteriorul căminului. Alcătuirea căminelor de tip B este prezentată în figura 12.2. 12.29. (1) Căminele tip A se folosesc când alimentarea cu apă pentru stingerea incendiilor se face direct din rezervoare, bazine sau alte surse şi anume când: a) distanţa de la sursele de alimentare cu apă până la drumul sau platforma care asigură accesul pompelor mobile depăşeşte 2 metri; b) nivelul capacului de vizitare al rezervoarelor sau al bordurii bazinelor altor surse de alimentare cu apă se află cu peste 0,5 metri deasupra nivelului părţii carosabile de la locul de staţionare al pompelor mobile în poziţie de aşteptare. (2) Căminele tip B se folosesc când alimentarea cu apă pentru stingerea incendiilor se face de la rezervoare sau bazine, prin intermediul racordurilor, sub presiunea din conducte. (3) Dimensionarea căminelor trebuie să fie dimensionate corespunzător necesităţilor de acces şi manevrabilitate precum şi de adâncimea de îngheţ a terenului. Numărul de cămine se stabileşte în funcţie de debitul necesar pompelor mobile pentru stingerea incendiilor, în ipoteza cea mai dezavantajoasă. Zonarea adâncimii maxime de îngheţ este prezentată în anexa 32. 12.30. La alcătuirea căminelor pentru alimentarea directă cu apă a pompelor mobile în caz de incendiu trebuie să se respecte următoarele: a) distanţa de la axa conductei de alimentare până la fundul căminului trebuie să fie de minimum 40 cm; b) distanţa de la partea superioară a căminului A până la axa conductei de alimentare nu trebuie să depăşească înălţimea de aspiraţie a pompei mobile. La căminele tip B această condiţie se referă la distanţa dintre axa conductei de alimentare cu apă şi axa racordului (numerotat cu 7 din figura 12.2); c) la căminele tip A capacele trebuie să fie montate cu faţa superioară situată între 30 şi 40 cm faţă de nivelul terenului. La căminele tip B această condiţie se referă la distanţa dintre axa racordului (numerotat cu 7 din figura 12.2) şi teren care trebuie să fie de minimum 30 cm; d) Pardoseala căminului trebuie să aibă o pantă de 3% spre o başă cu dimensiunile de 40 x 40 şi înălţime de minimum 30 cm; e) Căminele trebuie să fie semnalizate conform ISO 3864 şi ISO 7010 precizându-se diametrul şi debitul conductei de alimentare. f) căminele se echipează cu iluminat de siguranţă pentru continuarea lucrului. Dimensiunile sunt exprimate în centimetri (a se vedea imaginea asociată) Figura. 12.1 Cămin de alimentare directă cu apă a pompelor mobile de tip A 1 - pereţi şi radier, 2 - capac şi ramă, 3 - trepte, 4 - conductă de alimentare, 5 - armătură, 6 - tijă de manevră a robinetului, 7 - suport pentru ghidarea tijei (a se vedea imaginea asociată) Figura. 12.2 Cămin de alimentare directă cu apă a pompelor mobile de tip B 1 - pereţi şi radier, 2 - capac şi ramă, 3 - trepte, 4 - conductă de alimentare, 5 - suport pentru fixarea conductei, 6 - armătură, 7 - racord înfundat, 8 - tijă de manevră a robinetului, 9 - suport pentru ghidarea tijei, 10 - robinet de golire 13. Staţii de pompare a apei şi compresoare de aer destinate stingerii incendiilor 13.1. În cazul în care se prevăd pompe fixe de alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor este obligatorie montarea unei pompe de rezervă, egală cu cea mai mare pompă din grupul celor în funcţiune, în următoarele situaţii: a) construcţii şi grupuri de construcţii la care debitul de apă pentru incendiu exterior depăşeşte 20 l/s; b) construcţii industriale sau civile care sunt prevăzute cu instalaţii automate de stingere (sprinklere standard sau sprinklere deschise, pulverizatoare); c) clădirile civile, de producţie şi depozitare la care, pentru stingerea incendiilor din interior, se folosesc două jeturi simultane. 13.2. Alimentarea cu energie electrică a pompelor şi a robinetelor de incendiu se face în conformitate cu Normativul I7 sau o altă reglementare tehnică echivalentă aplicabilă. 13.3. (1) Pompele trebuie acţionate de motoare electrice sau diesel, capabile să asigure cel puţin puterea cerută. (2) În cazurile în care este obligatorie şi nu se poate asigura a doua sursă de energie electrică (de rezervă), se montează pompe fixe cu motor cu ardere internă, cu pornire automată. Se admite, de asemenea, folosirea în acest scop a pompelor cu abur (în cazul în care este asigurată alimentarea lor permanentă printr-o conductă separată, direct de la sursă). (3) În cazuri justificate tehnic, în care nu există posibilitatea asigurării unei surse de bază de alimentare cu energie electrică pentru pompe, se admite utilizarea motoarelor cu ardere internă. 13.4. Pompele de incendiu sunt acţionate automat şi/sau manual. În cazul în care pompele sunt acţionate automat, se prevede, în mod obligatoriu, şi acţionare manuală. 13.5. Oprirea pompelor, în toate cazurile se face manual, din staţia de pompare. 13.6. Pompele de incendiu cu pornire automată, ce servesc numai reţelele cu hidranţi exteriori, se prevăd şi cu dispozitive (butoane marcate corespunzător), care să permită acţionarea lor cel mai târziu în 5 minute de la darea semnalului de alarmă, în caz de incendiu. 13.7. Timpul maxim admis pentru manevrarea a maximum două robinete, ce permit utilizarea rezervei de apă de incendiu pentru incendiu şi pornirea pompelor fixe de rezervă pentru funcţionarea hidranţilor este, de asemenea, de 5 minute 13.8. (1) Pornirea pompelor de incendiu se realizează, conform instrucţiunilor de funcţionare a instalaţiei, în unul din următoarele moduri: a) manual, din staţia de pompare, sau de la distanţă, prin acţionarea butoanelor de pornire amplasate în acest scop lângă fiecare hidrant interior de incendiu - în cazul pompelor de incendiu prevăzute să lucreze independent de presiunea din hidrofor, b) prin comandă din staţia de pompare, serviciul pentru situaţii de urgenţă, atunci când există, şi din diferite puncte ale construcţiilor din incintă - în cazul pompelor de incendiu care alimentează cu apă reţele separate; c) automat, la scăderea presiunii din reţea. (2) Intrarea pompelor în funcţiune succesivă se asigură temporizat, în cazul staţiilor de pompare cu mai multe agregate, pentru a se evita suprasarcinile şi declanşarea aparaturii de protecţie, conform instrucţiunilor de funcţionare. 13.9. Oprirea pompelor la terminarea incendiului se face manual din staţia de pompare. Pentru acţionarea pompelor de incendiu, care lucrează independent de presiunea din rezervorul tampon închis, se prevăd butoane de pornire din casa pompelor şi de la fiecare hidrant, iar oprirea se face din staţiile de pompare prin acţionare manuală, la terminarea incendiului. 13.10. Se admite oprirea automată a pompelor numai în cazul lipsei de apă. 13.11. Instalaţiile automate de stingere a incendiilor (sprinklere standard sau sprinklere deschise, apă pulverizată) au asigurate debitele şi presiunile de stingere pe tot timpul teoretic de intervenţie prin staţii de ridicare a presiunii, cu alimentare din două surse de energie (normală şi de rezervă). 13.12. Acţionarea pompelor destinate alimentării cu apă a reţelelor cu hidranţi în sistem aer-apă se face prin butoane, amplasate la fiecare hidrant, care acţionează şi electrovana care delimitează reţeaua de alimentare cu apă. 13.13. Instalaţiile de tip sprinkler, prevăzute cu pompe cu pornire automată, se echipează şi cu pompe pilot, care să asigure acoperirea eventualelor pierderi din reţea şi menţinerea presiunii în instalaţie. 13.14. (1) Pompele de incendiu se montează astfel încât nivelul rezervei de apă pentru incendiu să fie mai sus decât partea superioară a corpului pompei (pompă înecată). Conductele de legătură între pompe şi rezervor nu se montează deasupra nivelului rezervei de apă pentru incendiu. Fac excepţie pompele prevăzute cu sisteme de autoamorsare avizate de organele abilitate, care se montează conform indicaţiilor producătorului. (2) Se admit pompe submersibile în condiţiile prevăzute de SR EN 12845. (3) Pentru acoperirea eventualelor pierderi în reţea şi menţinerea presiunii în instalaţie se asigură pompe-pilot amplasate în staţiile de pompare a apei de incendiu; în cazul pornirilor dese, anormale, se analizează cauzele şi se iau măsuri pentru reducerea pierderilor din reţea. 13.15. Pentru încercarea periodică a pompelor de incendiu se recomandă asigurarea posibilităţii întoarcerii apei în rezervor. 13.16. Schema instalaţiei, calculul şi execuţia reţelelor, rezervoarelor tampon închise, rezervoarelor şi a conductelor din staţiile de pompare se fac astfel încât, în cazul unei avarii, în orice porţiune a acestor conducte şi ale elementelor acestora să se poată asigura condiţiile de debit şi de presiune pe durata teoretică a incendiului. 13.17. Aparatele de automatizare şi comandă, precum şi tablourile electrice se protejează împotriva umidităţii, fie prin amplasarea în încăperi uscate la temperatura indicată de producător, fie prin montarea în cutii (dulapuri) capsulate. 13.18. Este indicat ca fiecare pompă pentru stins incendiul să aibă conductă proprie de aspiraţie din rezervorul de apă. 13.19. Când se montează mai mult de două pompe, pentru una sau mai multe reţele, se admite prevederea unei conducte de aspiraţie - tip colector - prevăzută cu cel puţin două sorburi, calculate fiecare pentru întregul debit teoretic în caz de incendiu şi astfel realizate încât, în cazul unei avarii la elementele componente, să se asigure funcţionarea instalaţiei la parametrii proiectaţi. 13.20. (1) Refularea, respectiv legarea pompelor la reţelele de distribuţie aferente, se face astfel: a) la instalaţiile de stingere cu sprinklere standard sau sprinklere deschise, ceaţă de apă sau apă pulverizată se prevede un distribuitor propriu instalaţiei, separat şi independent, alimentat prin minimum două conducte, fiecare asigurând debitul maxim necesar. Din acest distribuitor se alimentează numai instalaţiile de sprinklere, prin două conducte, dimensionate fiecare pentru întreg debitul, până la instalaţia interioară de distribuţie, respectiv până la Aparatul de Control şi Semnalizare (ACS); b) la instalaţiile de stingere cu hidranţi exteriori, respectiv cu hidranţi interiori, se prevede câte o conductă proprie de refulare. 13.21. Prin distribuitorul prevăzut la art. 13.20 trebuie să se asigure alimentarea instalaţiilor de stingere de la autospecialele de intervenţie în cazurile prevăzute în normativ. 13.22. Staţiile de pompare pentru apa de incendiu pot fi instalate în clădiri independente sau pot fi înglobate în clădiri civile sau industriale care au risc de incendiu mijlociu, mic sau alipite de acestea. 13.23. Încăperile staţiilor de pompare, înglobate sau alipite clădirilor cu alte destinaţii, se separă de restul clădirii prin pereţi cu rezistenţa la foc de cel puţin REI 180 şi planşee cu o rezistenţa la foc de minimum REI 90, având acces direct din exterior. Se admite comunicarea şi cu coridorul comun, printr-o uşă având rezistenţa la foc de minimum EI(1) 90-C asigurându-se accesul nerestricţionat. 13.24. Clădirile independente ale staţiilor de pompare trebuie să asigure cerinţele nivelurilor de stabilitate la incendiu I sau II, iar în cazul când există numai o pompă de incendiu, ele trebuie să asigure nivelul de stabilitate la incendiu III. Nu se admit construcţii cu structuri metalice neprotejate sau protejate parţial. 13.25. Încăperile în care se găsesc pompele de incendiu se prevăd cu legătură telefonică directă cu serviciul privat/voluntar pentru situaţii de urgenţă, atunci când debitul de incendiu interior şi exterior este mai mare de 20 l/s şi două surse de alimentare cu energie electrică (vezi Normativul I 7). 13.26. Indiferent de debit, încăperea staţiei de pompare se prevede şi cu iluminat de siguranţă pentru continuarea lucrului, conform Normativului I7 sau o altă reglementare tehnică echivalentă aplicabilă. 13.27. Echipamentul de rezervă (exclusiv pompa de rezervă) pentru ridicarea presiunii şi asigurarea debitului de apă se montează într-o încăpere separată de cea a echipamentului normal, zidul de separare fiind minim REI 120. În pereţii de separare se prevăd uşi de comunicare EI(1) 90-C. Similar se amplasează şi se separă şi grupurile electrogene. 13.28. La instalaţiile de pompare cu recipiente hidropneumatice de incendiu se prevede compresor de aer. 13.29. Compresoarele pentru instalaţiile cu sprinklere din sistemele apă-aer trebuie să asigure umplerea cu aer a instalaţiei în maximum 20 minute. 13.30. Compresoarele pentru instalaţiile cu sprinklere din sistemele apă-aer se prevăd cu acţionare manuală şi cu semnalizarea scăderii presiunii aerului. Se interzice acţionarea automată a compresoarelor. 13.31. La stabilirea simultaneităţilor şi duratelor de funcţionare ale diferitelor sisteme de protecţie împotriva incendiilor, pentru dimensionarea staţiei de pompare şi a reţelei exterioare de alimentare cu apă, se ţine seama de următoarele: a) dacă instalaţia are hidranţi interiori şi hidranţi exteriori de incendiu, se consideră - la construcţiile civile, de producţie sau depozitare, categoria de importanţă normală - funcţionarea hidranţilor de incendiu interiori timp de 10 min, iar a celor exteriori în următoarele 180 minute. b) la clădirile foarte înalte şi la cele industriale multietajate cu înălţimea mai mare de 20 metri, în primele două ore se asigură funcţionarea, fie a hidranţilor de incendiu interiori, fie a celor exteriori, instalaţia dimensionându-se la debitul cel mai mare, iar în următoarea oră, se asigură funcţionarea numai a hidranţilor de incendiu exteriori; c) la clădirile cu săli aglomerate, clădirile monobloc şi clădirile înalte, în prima oră se asigură funcţionarea, fie a hidranţilor de incendiu interiori, fie a celor exteriori, instalaţia dimensionându-se la debitul cel mai mare, iar în următoarele două ore, se asigură funcţionarea numai a hidranţilor de incendiu exteriori; d) pentru construcţiile civile, de producţie şi depozitare care au nivelul de stabilitate la incendiu I sau II, în care densitatea sarcinii termice, determinată prin calcul, este mai mică de 210 MJ/mp, precum şi cele echipate cu instalaţii automate de stingere, cu excepţia clădirilor cu săli aglomerate, înalte şi foarte înalte, funcţionarea instalaţiilor cu hidranţi exteriori se asigură timp de 2 ore iar a hidranţilor de incendiu interiori timp de 10 minute; e) pentru construcţiile civile cu nivel de stabilitate la incendiu III, IV şi V, cu excepţia clădirilor cu săli aglomerate, timpul teoretic de funcţionare al hidranţilor exteriori este de 120 minute iar a hidranţilor de incendiu interiori timp de 10 minute; f) pentru parcajele subterane din categoria P1 şi P2, definite conform reglementărilor tehnice specifice, care nu sunt echipate cu instalaţii de stingere cu sprinklere, parcaje supraterane închise cu maximum două niveluri în primele 30 de minute se asigură funcţionarea hidranţilor de incendiu interiori iar în următoarele 180 minute, se asigură funcţionarea numai a hidranţilor de incendiu exteriori. PARTEA a III-a PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA INSTALAŢIILOR DE STINGERE A INCENDIILOR CU GAZE Gazele utilizate în instalaţiile fixe de stingere a incendiilor sunt: dioxidul de carbon (CO(2)), gazele inerte şi gazele menţionate în capitolul 15 din prezentul normativ. 14. Instalaţii fixe de stingere a incendiilor cu dioxid de carbon Echiparea tehnică a clădirilor cu instalaţii fixe de stingere a incendiilor cu dioxid de carbon Sisteme de stingere a incendiului cu dioxid de carbon 14.1. (1) Proprietăţile dioxidului de carbon, mecanismul stingerii incendiului cu dioxid de carbon şi domeniile recomandate pentru instalaţiile de stingere a incendiilor cu dioxid de carbon, sunt prezentate în anexa nr. 16. (2) CO(2) trebuie să fie în conformitate cu EN 25923 sau o reglementare echivalentă. 14.2. În funcţie de modul în care asigură stingerea incendiului în incinta protejată, instalaţiile de stingere cu dioxid de carbon pot fi realizate în sisteme de: a) inundare totală; b) stingere locală. 14.3. Sistemul de stingere prin inundare totală cu dioxid de carbon se realizează numai la incinte închise la care golurile existente (uşi, ferestre, trape, tubulaturi etc.), pot fi închise înainte sau simultan cu începerea deversării dioxidului de carbon. Prin inundare totală se pot stinge incendiile de suprafaţă, incendiile declanşate în masa de material combustibil solid sau incendiile produse la generatoare sau echipamente electrice. 14.4. Pentru stingerea incendiilor prin inundare totală, întreg spaţiul incintei protejate trebuie să fie umplut cu dioxid de carbon astfel încât concentraţia de oxigen să scadă în timpul cel mai scurt posibil sub valoarea de menţinere a arderii. 14.5. La sistemele de stingere cu inundare totală a incendiilor instantanee şi de suprafaţă (de lichide inflamabile), cantitatea (masa) de dioxid de carbon introdusă trebuie să acopere pierderile datorate neetanşeităţilor. Suprafaţa totală (mp) a golurilor ce nu pot fi închise nu trebuie să depăşească 3% din volumul incintei (mc) protejate, sau 10% din aria totală (mp) a suprafeţelor laterale şi a părţilor superioare şi inferioare ale incintei. În situaţia în care din motive tehnice sau tehnologice aceste condiţii nu se pot realiza, se adoptă sistemul de stingere locală. 14.6. La sistemul de stingere locală trebuie să se asigure inundarea cu dioxid de carbon pe suprafeţe limitate. Sistemul se foloseşte la stingerea incendiilor de suprafaţă, în special de lichide combustibile sau materiale combustibile solide, în incinte unde nu sunt asigurate condiţii pentru inundarea totală. Se recomandă acest sistem la protecţia şi stingerea bazinelor de călire, transformatoarelor răcite cu ulei etc. 14.7. (1) Pentru obiectivele încadrate în categoria de importanţă excepţională ori deosebită tezaure, muzee de artă sau clădiri care adăpostesc valori de patrimoniu etc., instalaţiile cu dioxid de carbon sunt prevăzute cu un sistem de alimentare de rezervă (baterie activă de rezervă). (2) Investitorii pot prevedea şi în alte situaţii sistemul de alimentare de rezervă, în funcţie de riscul de incendiu, contribuţia la foc (combustibilitatea) construcţiei şi valoarea acesteia şi a bunurilor materiale. 14.8. La construcţiile din categoriile de importanţă excepţională şi deosebită, stabilite conform reglementărilor specifice, precum şi la cele care adăpostesc obiecte cu valori de patrimoniu, ori atunci când investitorul solicită, instalaţiile fixe cu dioxid de carbon trebuie să asigure cel puţin două reprize distincte de stingere, reprize realizate prin sistemul de alimentare activ (prima repriză) şi prin sistemul de alimentare activ de rezervă (a doua repriză). 14.9. Pentru realizarea stingerii incendiului cu dioxid de carbon, concentraţia de oxigen în incinta protejată trebuie redusă sub 8%. Trebuie să se ţină seama de neetanşeităţile incintei protejate şi de cerinţele producătorului substanţei de stingere. 14.10. În incintele închise în care instalaţiile de stins incendiu deversează cantităţi de dioxid de carbon ce depăşesc 50% din volumul incintei, se asigură condiţii de evacuare a aerului (dispozitive de obturare automată care asigură etanşeitatea în poziţie normală sau supape care se deschid la o anumită presiune interioară numai în sensul evacuării aerului în exterior). Riscuri 14.11. Dioxidul de carbon prezintă riscuri mari pentru utilizatori. Într-o atmosferă care conţine (3 ... 4)% dioxid de carbon utilizatorul începe să respire mai rapid iar la concentraţii mai mari de 9% îşi pierde cunoştinţa. La concentraţii de circa 20% moartea poate surveni în (20 ... 30) minute. 14.12. Deversarea unor cantităţi mari de dioxid de carbon, prin lipsa de oxigen şi vizibilitatea redusă în incinta inundată (cauzată de ceaţa care se formează), constituie un pericol pentru sănătatea şi viaţa utilizatorilor. Soluţii tehnice de realizare a instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu dioxid de carbon Componentele instalaţiilor fixe de stingere 14.13. (1) În funcţie de presiunea de stocare a substanţei de stingere, instalaţiile fixe de stins incendii cu dioxid de carbon pot fi: a) de înaltă presiune (cu presiunea de lucru mai mare de 21 bar); b) de joasă presiune (cu presiunea de lucru sub 21 bar). (2) Componentele instalaţiilor fixe de stingere trebuie să fie conforme cu părţile corespunzătoare din SR EN 12094 sau reglementări echivalente. 14.14. Instalaţiile fixe de stingere a incendiului cu dioxid de carbon de înaltă presiune se compun din: a) recipienţi (butelii) cu dioxid de carbon grupate în: i. sistem de alimentare principal (baterie activă principală); ii. sistem de alimentare de rezervă (baterie activă de rezervă), după caz; b) colector de dioxid de carbon (sau conducte colectoare în cazul sistemelor cu mai multe baterii principale sau de rezervă); c) dispozitive de acţionare; d) dispozitive şi echipamente electrice de detecţie, semnalizare şi comandă; e) conducte pentru transportul şi distribuţia dioxidului de carbon; f) duze pentru refularea dioxidului de carbon; g) aparatura pentru control; h) conducte de comandă. 14.15. Instalaţiile fixe de stingere cu dioxid de carbon de joasă presiune se compun din: a) recipienţi (rezervoare) termoizolate pentru depozitarea dioxidului de carbon lichid; b) conducte principale de transport; c) distribuitoare cu dispozitive de declanşare; d) conducte pentru transportul şi distribuţia dioxidului de carbon; e) duze pentru refularea dioxidului de carbon; f) dispozitive şi echipamente electrice de detecţie, semnalizare şi comandă; g) aparatura pentru control; h) agregate frigorifice pentru răcirea dioxidului de carbon, inclusiv aparatura de măsurare, comandă şi acţionare; i) conducte de comandă şi instalaţie de pregătire a substanţei de stingere. Comanda şi punerea în funcţiune a instalaţiilor de stingere cu dioxid de carbon 14.16. Punerea în funcţiune a instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu dioxid de carbon se poate face: a) manual; b) automat. 14.17. Punerea automată în funcţiune a instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu dioxid de carbon poate fi cu acţionare pneumatică, mecanică, electrică, pneumo-mecanică, electrică combinată cu pneumatică (pentru sistemele de joasă presiune), electrică combinată cu pneumo-mecanică (pentru sistemele de înaltă presiune) sau cu alte sisteme de acţionare. Sisteme de detectare, semnalizare şi comandă 14.18. Sistemele de detectare, semnalizare şi comandă se proiectează şi realizează conform prevederilor reglementărilor tehnice specifice şi ale producătorilor de instalaţii şi echipamente. Aceste sisteme trebuie să prezinte siguranţă în exploatare, să asigure posibilitatea verificării periodice a stării de funcţionare, iar eventualele revizii şi reparaţii să se poată face cu uşurinţă. 14.19. Sistemele de detectare, semnalizare şi comandă automată a funcţionării instalaţiilor de stingere cuprind instalaţia de detectare şi semnalizare a izbucnirii incendiului în incinta protejată şi dispozitivele de comandă şi acţionare a instalaţiei fixe de stingere a incendiului cu dioxid de carbon. 14.20. Sistemul de detectare, semnalizare şi comandă a instalaţiei de stingere cu dioxid de carbon are scopul detectării sigure a izbucnirii incendiului încă din faza incipientă, precum şi efectuarea acţionărilor automate prestabilite. 14.21. Principalele componente ale instalaţiei de detectare, semnalizare şi comandă sunt următoarele: a) detectoarele; b) butoanele manuale de semnalizare; c) centrala de detectare, semnalizare şi comandă; d) circuitele electrice aferente instalaţiei; e) aparatajul de semnalizare optică şi acustică; f) dispozitivele electromecanice de comandă a acţionărilor. 14.22. Detectoarele trebuie să asigure depistarea incipientă a izbucnirii incendiului. Detectoarele pot fi monocriteriale - care detectează un singur parametru al arderii (fum, flacără, temperatură), sau multicriteriale - care detectează simultan doi sau trei parametri ai arderii. Indiferent de tipul detectoarelor utilizate, în incinta protejată trebuie să se asigure minimum două detectoare. 14.23. (1) Circuitele de semnalizare care asigură transmiterea semnalelor de la detectoare la centrala de semnalizare şi comandă se realizează respectându-se reglementările tehnice de specialitate şi condiţiile impuse de producător. (2) Circuitele trebuie să fie corespunzător dimensionate, cu trasee cât mai scurte şi sigure în funcţionare. 14.24. Circuitele aferente detectoarelor trebuie să fie distincte de cele ale butoanelor manuale de semnalizare a incendiului. Instalaţiile de stingere cu acţionare automată se prevăd obligatoriu şi cu butoane manuale (declanşatoare manuale - standardul de referinţă SR EN 54 - 11 sau o reglementare echivalentă). 14.25. Se recomandă ca centralele de semnalizare şi comandă să se amplaseze în apropierea incintei protejate. Locul de amplasare al centralei de semnalizare trebuie să fie cu risc mic, prevăzut cu iluminat de siguranţă corespunzător şi accesibil personalului autorizat. 14.26. Centralele de semnalizare şi comandă trebuie să realizeze alarmarea utilizatorilor şi punerea în funcţiune (declanşarea) instalaţiei de stingere cu temporizarea respectivă, numai după efectuarea acţionărilor prestabilite. Trebuie să se asigure totodată: a) eliminarea posibilităţilor de declanşare accidentală a instalaţiilor de stingere; b) efectuarea automată, înainte de declanşare, a alarmării utilizatorilor şi a unor acţionări prestabilite cum sunt: întreruperea funcţionării instalaţiilor de ventilare- climatizare din incinta protejată; închiderea elementelor de protecţie a golurilor funcţionale (uşi, ferestre, trape etc.); întreruperea funcţionării unor instalaţii care pot perturba stingerea etc. Alertarea automată a serviciului privat/voluntar pentru situaţii de urgenţă este obligatorie, iar a serviciului profesionist pentru situaţii de urgenţă se face la cererea beneficiarului; c) temporizarea declanşării instalaţiei de stingere corespunzător efectuării unor acţiuni şi măsuri de protecţie a utilizatorilor (de regulă sub 60 de secunde). Nu se admite un timp de temporizare care să depăşească 120 de secunde; d) funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiei de stingere. 14.27. Instalaţiile fixe de stingere la care punerea în funcţiune este automată, pot fi prevăzute şi cu posibilitatea de blocaj a comenzii de declanşare a deversării automate. Această blocare se poate asigura şi de la centrala de semnalizare şi comandă, când aceasta este amplasată în apropierea incintei protejate şi se poate interveni la ea în timp util. 14.28. Dispozitivele de comandă şi de acţionare trebuie să fie sigure în funcţionare. Toate acţionările automate trebuie să fie dublate de acţionări manuale. Stocarea dioxidului de carbon în instalaţiile fixe de înaltă presiune 14.29. Dioxidul de carbon utilizat pentru stingerea incendiilor în instalaţiile fixe de înaltă presiune se stochează în recipienţi (butelii) metalice. Cantitatea (masa) înmagazinată este stabilită în funcţie de capacitatea buteliei, aşa cum se indică în anexa nr. 16, tabelul 16.1. 14.30. Temperatura camerei în care se amplasează recipienţii (buteliile) cu dioxid de carbon trebuie asigurată obligatoriu între - 5°C şi + 35°C. 14.31. Recipienţii (buteliile) cu dioxid de carbon se protejează împotriva radiaţiilor termice directe sau indirecte, iar dacă este posibil, trebuie să fie amplasate îndepărtat şi izolate de surse de trepidaţii. 14.32 Gruparea buteliilor cu dioxid de carbon în cadrul instalaţiilor fixe de stingere se face în baterii, separat cele active de cele de rezervă. 14.33. Buteliile montate în baterii trebuie să fie racordate la colector şi fixate pe stelaj, astfel încât să aibă asigurată stabilitatea şi funcţionarea corespunzătoare în condiţii deosebite (seism, incendiu etc.). Fiecare butelie se prevede cu dispozitivele necesare utilizării individuale. În locul de amplasare a sistemelor de baterii se asigură iluminat de siguranţă corespunzător. 14.34. Fiecare butelie trebuie să aibă indicator de golire şi se racordează la colectorul bateriei prin racorduri flexibile, cu supape de sens, astfel ca schimbarea buteliei să se facă fără a afecta funcţionarea celorlalte butelii din cadrul bateriei. Pierderea în greutate a buteliilor aferente bateriilor de comandă se semnalizează la punctul de comandă sau acolo unde se consideră necesar de către proiectantul instalaţiei. Stocarea în rezervoare a dioxidului de carbon în instalaţii de joasă presiune 14.35. Recipienţii de stocare de joasă presiune trebuie să menţină alimentarea instalaţiei cu dioxid de carbon lichid la o presiune nominală de 20,7 bar, corespunzătoare unei temperaturi de aproximativ -18°C. 14.36. (1) Presiunea de încercare pentru recipienţii de joasă presiune trebuie să fie de cel puţin 30 bar. Ei trebuie să fie siguri în funcţionare pentru temperaturi de până la - 29°C. (2) Conform prescripţiilor tehnice ISCIR, fiecare recipient de joasă presiune trebuie să fie echipat cu indicator de nivel al lichidului de CO(2) şi manometru cu contacte electrice legat la un sistem de alarmă de supraveghere pentru presiunile maxime şi minime (de 22 bar şi respectiv 17,2 bar). 14.37. Recipienţii de stocare trebuie prevăzuţi cu dispozitive sau mijloace care să permită verificarea cantităţii (masei) de dioxid de carbon stocată, semnalând automat golirea acestora. 14.38. Recipienţii se racordează individual la colectorul instalaţiei, astfel încât să permită înlocuirea lor individuală fără afectarea funcţionării instalaţiei. 14.39. (1) Recipienţii de joasă presiune trebuie să fie izolaţi termic şi echipaţi cu mijloace de răcire sau încălzire (sau cu amândouă dacă este necesar). (2) Sistemul de răcire trebuie să menţină temperatura de - 18°C în recipientul izolat termic, recomandându-se ca serpentina evaporatorului agregatului frigorific să fie montată la partea superioară a recipientului (în spaţiul de vapori). 14.40. Încălzirea recipienţilor se prevede numai atunci când temperatura mediului ambiant poate avea valori sub - 23°C (creând presiuni în interior sub 17,2 bar). Sistemul de încălzire trebuie să menţină în recipientul izolat termic temperatura de - 18°C. funcţionarea sistemului de încălzire trebuie reglată automat. 14.41. Termoizolarea recipienţilor de stocare de joasă presiune trebuie astfel dimensionată şi realizată încât, la un timp maxim de nefuncţionare al agregatului de răcire de 4 ore (pentru perioada cu temperatura exterioară cea mai ridicată), să nu se deschidă supapele de siguranţă. 14.42. În recipienţii de stocare de joasă presiune, corespunzător reglajului supapelor de siguranţă, gradul de umplere se poate lua între 0,8 şi 0,9 kg/l. 14.43. Dacă dioxidul de carbon utilizat pentru stingere este stocat în rezervoare utilizate şi în scopuri tehnologice, atunci trebuie asigurată rezerva permanentă de dioxid de carbon lichid necesar pentru stingere. Dispozitive de siguranţă 14.44. La sistemele de stingere cu dioxid de carbon cu stocarea substanţei în recipienţi de înaltă presiune, dispozitivele de siguranţă trebuie să funcţioneze la o creştere a presiunii între 165 bar şi 207 bar. 14.45. La sistemele de stingere cu dioxid de carbon cu stocarea substanţei lichide în recipienţi de joasă presiune, în cazul creşterii presiunii la 30 bar trebuie să se deschidă supapele de siguranţă. Aceste supape trebuie să aibă o funcţionare sigură şi închidere etanşă, iar deschiderea lor să se facă în scurt timp. Trebuie să se elimine posibilitatea blocării supapelor de siguranţă prin îngheţ. Reţele de conducte 14.46. Reţelele de conducte se compun din: a) conducte de transport; b) conducte de distribuţie; c) conducte de comandă: ● pentru dioxid de carbon; ● pentru aer comprimat. 14.47. Colectorul, conductele de transport şi de distribuţie, precum şi armăturile utilizate trebuie să reziste la presiunile şi temperaturile precizate de producător. Presiunile de probă trebuie să fie cel puţin de trei ori presiunea de lucru a acestora. 14.48. Conductele utilizate trebuie să reziste la temperaturile scăzute (de regulă între - 29°C şi + 66°C) şi la presiunile de lucru ale dioxidului de carbon din instalaţiile de stingere, fără a suferi deformări, cu excepţia celor necesare pentru dilatări şi contracţii. 14.49. În funcţie de condiţiile specifice, la instalaţiile de stins incendiu cu dioxid de carbon se pot utiliza următoarele feluri de conducte: a) ţevi şi fitinguri din oţel zincate la interior şi la exterior, în spaţii puţin nocive; b) ţevi şi fitinguri din cupru sau din alamă, în spaţii puţin nocive; c) ţevi din materiale speciale (oţeluri inoxidabile) şi ţevi cu protecţii antiacide, în spaţii extrem de corosive. 14.50. Este interzisă folosirea în instalaţiile de stins incendii cu dioxid de carbon a ţevilor şi fitingurilor din fontă. Îmbinările ţevilor se execută, de regulă, cu fitinguri filetate sau cu flanşe. 14.51. Presiunea de transport a dioxidului de carbon prin conducte trebuie să fie superioară presiunii punctului triplu, în vederea evitării formării dopurilor de gheaţă (rezultate din transformarea dioxidului de carbon în zăpadă carbonică). 14.52. Pentru evitarea producerii expansiunii dioxidului de carbon şi îngheţarea lui pe conducte, la proiectarea şi realizarea sistemelor de stingere se adoptă soluţia cu secţiuni variabile ale conductelor, corespunzătoare debitelor de dioxid de carbon transportate. 14.53. Traseele conductelor pentru dioxid de carbon trebuie să fie cât mai scurte posibil şi de regulă, conductele se pozează aparent, iar în cazul în care nu este posibil se asigură posibilităţi de vizitare şi control. 14.54. În situaţia în care conductele de transport străbat spaţii supuse condiţiilor atmosferice exterioare, conductele se protejează corespunzător (termic şi anticorosiv). 14.55. La traversarea pereţilor şi planşeelor clădirilor de către conductele instalaţiilor de stingere cu dioxid de carbon, se prevăd sisteme de etanşare adecvate. 14.56. Pentru protecţia anticorosivă a instalaţiei de aer comprimat din componenţa instalaţiilor cu dioxid de carbon de joasă presiune, se prevăd filtre uscătoare (cu silicagel sau un produs cu proprietăţi echivalente) pentru reducerea umidităţii. Duze de refulare 14.57. Duzele prin care se refulează dioxidul de carbon se dispun în incintele protejate (încăperi, spaţii, echipamente etc.), în aşa fel încât să realizeze o inundare rapidă şi uniformă. Se utilizează numai duze astfel dimensionate şi realizate încât să elimine posibilitatea îngheţării dioxidului de carbon în instalaţie. 14.58. Duzele de refulare trebuie să fie marcate de producător cu principalele caracteristici tehnice, respectiv tipul duzei, diametrul şi protecţia anticorosivă. 14.59. (1) Debitele specifice ale duzelor în funcţie de presiunea de refulare, sunt cele din tabelul 14.1. pentru instalaţii de înaltă presiune (presiunea de stocare de 51,7 bar) şi tabelul 14.2. pentru instalaţii de joasă presiune (presiunea de stocare de 20,7 bar). (2) Suprafeţele secţiunilor orificiilor de debitare a duzelor de refulare corespunzătoare diametrelor acestora, sunt cele din Anexa nr. 16, tabel 16.2. Tabelul 14.1 Debitele specifice ale duzelor de refulare pentru instalaţii de înaltă presiune (presiunea de stocare de 51,7 bar)
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Presiunea de │Debitul specific │
│refulare în │de refulare (rata │
│secţiunea │de descărcare a │
│orificiului de │duzei) [kg/min/ │
│debitare a duzei │mmp] │
│[bar] │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│51,7 │3,258 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│50,0 │2,706 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│48,3 │4,403 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│46,5 │2,174 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│44,8 │1,995 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│43,1 │1,840 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│41,4 │1,706 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│39,6 │1,590 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│37,9 │1,488 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│36,2 │1,397 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│34,5 │1,309 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│32,8 │1,224 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│31,0 │1,140 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│29,3 │1,063 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│27,6 │0,985 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│25,9 │0,908 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│24,1 │0,830 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│22,4 │0,760 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│20,7 │0,690 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│17,2 │0,549 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│13,8 │0,419 │
└───────────────────┴──────────────────┘
14.60. Duzele de refulare trebuie să aibă rezistenţa mecanică corespunzătoare utilizării în condiţii normale de lucru (presiuni, temperaturi, deteriorări mecanice). Se recomandă ca duzele de refulare să se execute din metale rezistente la coroziune. 14.61. Dacă condiţiile de amplasare a duzelor pot conduce la înfundarea lor, trebuie prevăzute cu discuri de ruptură sau capace. Aceste dispozitive de obturare trebuie să asigure o deschidere sigură, totală şi rapidă a duzelor atunci când sistemul de stingere intră în funcţiune. 14.62. La sistemele de stingere locală, fixarea duzelor trebuie să fie sigură pentru a nu permite desprinderea lor. Amplasarea duzelor se stabileşte de către proiectant în funcţie de condiţiile specifice ale incintei. Armături şi dispozitive de control 14.63. Armăturile şi dispozitivele de control funcţional cuprind dispozitivele de închidere- deschidere a recipienţilor (buteliilor), de declanşare a deversării dioxidului de carbon, de distribuţie a dioxidului de carbon, de verificare a prezenţei dioxidului de carbon în recipienţi. Acestea trebuie proiectate, realizate şi întreţinute astfel încât să asigure buna funcţionare a instalaţiei şi să fie sigure în exploatare pentru temperaturi cuprinse între -29°C şi +66°C, precum şi marcate cu limitele de temperaturi pentru care au fost proiectate. 14.64. Dispozitivele care controlează eliberarea şi distribuţia dioxidului de carbon trebuie să poată fi comandate şi manual în caz de urgenţă. Aceste dispozitive de comandă se amplasează în locuri uşor accesibile operatorilor. Tabelul 14.2 Debitele specifice ale duzelor de refulare pentru instalaţii de joasă presiune (presiunea de stocare de 20,7 bar)
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Presiunea de │Debitul specific │
│refulare în │de refulare (rata │
│secţiunea │de descărcare a │
│orificiului de │duzei) [kg/min/ │
│debitare a duzei │mmp] │
│[bar] │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│20,7 │2,970 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│20,0 │2,041 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│19,3 │1,671 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│18,6 │1,443 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│17,9 │1,284 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│17,2 │1,165 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│16,5 │1,073 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│15,9 │0,992 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│15,2 │0,918 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│14,5 │0,851 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│13,8 │0,792 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│13,1 │0,737 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│12,4 │0,688 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│11,7 │0,642 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│11,0 │0,600 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│10,3 │0,559 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│9,7 │0,521 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│9,0 │0,485 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│8,3 │0,449 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│7,6 │0,414 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│6,9 │0,381 │
└───────────────────┴──────────────────┘
14.65. Robinetele utilizate trebuie să satisfacă condiţiile de exploatare ale instalaţiilor cu dioxid de carbon în ceea ce priveşte temperatura şi debitul, să închidă etanş iar deschiderea să fie totală şi rapidă (pentru a nu provoca blocarea lor prin îngheţ). 14.66. Robinetele folosite la instalaţiile cu stocare la înaltă presiune şi care sunt menţinute permanent sub presiune, trebuie să reziste la presiuni de minimum 250 bar (robinetele de pe butelii), iar acelea ce nu sunt menţinute permanent sub presiune (robinetele de linie) trebuie să aibă rezistenţa de cel puţin 150 bar. 14.67. Robinetele folosite la instalaţiile de stocare de joasă presiune trebuie să reziste la presiunea de cel puţin 125 bar. 14.68. La punerea în funcţiune, toate robinetele instalaţiilor de stingere cu dioxid de carbon - indiferent de tipul constructiv - se marchează şi sigilează în poziţia normală de utilizare şi se asigură neacţionarea lor de către persoane neautorizate. 14.69. Pentru eliminarea posibilităţilor de declanşare accidentală a instalaţiilor de stingere, pe conductele de alimentare se prevăd obligatoriu armături de închidere-deschidere dublate, sigure în funcţionare. 14.70. (1) Armăturile şi dispozitivele de control funcţional trebuie marcate de producător cu principalele caracteristici tehnice (presiuni, debite, diametre, tensiuni, puteri etc.). (2) Pe conductele de transport se prevăd robinete "de linie", cu rol de protecţie a incintelor protejate la eventualele declanşări accidentale. La instalaţiile ce folosesc pentru stocarea dioxidului de carbon recipienţi de joasă presiune, robinetul de linie se montează în aval de robinetul manual de pe conducta principală de transport. La instalaţiile cu recipienţi (butelii) de înaltă presiune, robinetul de linie se montează în aval de colectorul bateriei. 14.71. Dacă dintr-un rezervor de joasă presiune sau dintr-o baterie de înaltă presiune se alimentează cu dioxid de carbon incinte de stingere separate, se montează robinete de linie pe fiecare conductă de dirijare a dioxidului de carbon spre incintele de inundare. 14.72. La instalaţiile de înaltă presiune, pe colectorul bateriei se prevede supapa de golire care se menţine deschisă până la presiunea de 2 bar, astfel încât dioxidul de carbon scăpat din butelii prin eventuale neetanşeităţi să fie evacuat în exterior. Alte elemente ale instalaţiilor fixe de stingere 14.73. Pentru controlul bunei funcţionări a instalaţiilor de stingere se prevăd: a) aparate locale pentru controlul parametrilor dioxidului de carbon stocat în rezervoare (manometre şi indicatoare de nivel); b) aparate locale pentru controlul parametrilor instalaţiei de răcire (termometre montate unul la intrarea iar altul la ieşirea evaporatorului) la instalaţiile care folosesc recipienţi de joasă presiune pentru stocarea dioxidului de carbon în stare lichidă; c) aparatura proprie de control a agregatelor frigorifice (manometre şi termometre pentru controlul parametrilor agentului frigorific şi a sistemului de ungere), separată de cele menţionate în aliniatul 2. 14.74. Pentru comanda deschiderii robinetelor cu acţionare pneumatică se utilizează aerul comprimat stocat într-un recipient în care se menţine în permanenţă presiunea necesară acţionarii. Aerul comprimat trebuie să fie asigurat dintr-o sursă sigură (tehnologică sau proprie). Amplasarea în construcţii a componentelor instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu dioxid de carbon Amplasarea bateriilor de butelii cu dioxid de carbon în instalaţiile fixe de înaltă presiune 14.75. Se recomandă ca bateriile cu recipienţi (butelii) cu dioxid de carbon să fie amplasate într-o încăpere separată, protejata corespunzător, cu acces uşor din exterior, direct sau dintr-o circulaţie funcţională (coridor, hol etc.). În cazul instalaţiilor de stingere locale montate direct pe utilaje, bateriile cu recipienţi cu dioxid de carbon se pot amplasa şi în secţiile de fabricaţie, cu condiţia ca încăperile să fie dotate cu instalaţii mecanice de ventilare generală. 14.76. Spaţiile în care se montează bateriile active şi de comandă aferente instalaţiei fixe de stins incendiu cu dioxid de carbon (staţiile de distribuţie), se separă de restul construcţiei. Elementele de separare trebuie să fie minimum REI 120 minute pentru pereţi şi REI 60 minute pentru planşee, iar uşa de acces trebuie să fie de clasa minim A2-s1,d0. Rezistenţa la foc a uşii trebuie să fie minimum EI(2) 30 - C, dacă accesul nu este direct în exterior. În cazul în care încăperile în care se amplasează bateriile cu recipiente cu dioxid de carbon au un perete exterior cu ferestre, acestea trebuie să aibă geamuri protejate împotriva radiaţiilor solare. 14.77. Încăperile staţiilor de distribuţie a dioxidului de carbon se prevăd cu ventilare natural-organizată (ferestre mobile şi goluri de admisie a aerului), sau cu ventilare mecanică. La staţia de distribuţie se prevede obligatoriu ventilare mecanică de avarie care să asigure un număr de (5 ... 10) schimburi orare de aer. Aspiraţia acestei instalaţii trebuie să fie de la partea inferioară a încăperii, iar comanda de acţionare se asigură manual din exterior. 14.78. (1) Structurile metalice ale bateriilor active şi de comandă se montează lângă pereţi, la distanţa de minimum 0,15 m de aceştia. Pe partea de acţionare manuală a bateriilor (faţă de zidurile frontale) şi între baterii se asigură distanţe de 0,80-1,00 m, pentru a permite efectuarea cu uşurinţă a operaţiilor de montaj, verificare şi control a echipamentelor instalaţiei de stingere. (2) În situaţia montării a câte două baterii spate în spate, se sigură distanţa de 0,15 m între ele şi 0,80 m faţă de bateriile vecine. La stabilirea dispunerii elementelor componente din cadrul staţiei de distribuţie trebuie să se asigure accesul personalului de supraveghere la butelii, precum şi la punctele de comandă ale acestora (cutii, cleme, ventile etc.). Amplasarea recipientelor cu dioxid de carbon în instalaţii fixe de joasă presiune 14.79. (1) Recipienţii (buteliile) de stocare şi accesoriile acestora trebuie dispuse astfel încât inspectarea, probarea, reîncărcarea şi alte lucrări de întreţinere să se poată face uşor, iar întreruperile de funcţionare să fie minime. (2) Recipienţii de stocare se amplasează cât mai aproape posibil de incintele protejate, ferite de foc sau de explozie. (3) Recipienţii de stocare trebuie protejaţi împotriva fenomenelor meteorologice grele, a deteriorărilor mecanice, coroziunilor chimice sau a altor degradări. Amplasarea reţelei de conducte pentru transportul şi distribuţia dioxidului de carbon 14.80. Amplasarea elementelor reţelei de transport şi distribuţie a dioxidului de carbon se face astfel încât să nu afecteze gabaritul căilor de acces şi de evacuare, permiţând circulaţia persoanelor în condiţii de siguranţă. 14.81. (1) Conductele instalaţiei interioare de distribuţie a dioxidului de carbon se montează aparent sau în canale, având acces pentru control. Traseul se alege astfel încât să conducă la pierderi minime de sarcină, iar conductele trebuie să fie bine fixate şi ferite de acţiuni mecanice, termice şi chimice. (2) Conductele de transport a dioxidului de carbon montate în canale împreună cu conducte de fluide calde sau pozate aerian la mai puţin de 0,50 m de conductele calde, se protejează termic. 14.82. (1) Conductele de transport, distribuţie şi comandă se pozează cu respectarea următoarelor distanţe minime de siguranţă: a) 0,20 m faţă de cabluri electrice de joasă tensiune; b) 0,30 m faţă de cabluri cu tensiuni de 1 până la 20 kV (inclusiv); c) 0,35 m faţă de cabluri cu tensiuni de la 20 până la 35 kV, inclusiv; d) 0,50 m faţă de conducte calde cu t(s) ≥ 50°C; e) 0,30 m faţă de conducte pentru fluide reci cu t(s) < 50°C. (2) Pozarea conductelor de transport a dioxidului de carbon se face obligatoriu deasupra traseelor cablurilor electrice şi sub conductele calde. Amplasarea armăturilor, dispozitivelor şi echipamentelor 14.83. Toate dispozitivele de acţionare, armăturile pentru eliberarea dioxidului de carbon şi dispozitivele de siguranţă trebuie să fie amplasate, montate şi protejate în mod corespunzător astfel încât să poată fi uşor acţionate, să nu fie supuse la deteriorări mecanice, coroziuni chimice sau alte deteriorări care le-ar scoate din funcţiune. 14.84. Dispozitivele care controlează eliberarea şi distribuţia dioxidului de carbon şi sunt prevăzute cu declanşare manuală în caz de urgenţă (exemplu, robineţii de linie), se grupează pe cât posibil, astfel încât acţionările manuale să se facă dintr-un singur loc sau din cât mai puţine locuri. 14.85. Gurile de aspiraţie ale instalaţiei de ventilare prevăzute pentru evacuarea dioxidului de carbon din staţia de distribuţie sau după caz, după stingere în incinta protejată, se amplasează cât mai aproape de pardoseală. 14.86. Agregatele frigorifice aferente instalaţiilor de stingere de joasă presiune se amplasează în apropierea recipienţilor aferenţi. Amplasarea duzelor de refulare (deversare) a dioxidului de carbon 14.87. Duzele de refulare se dispun la partea superioară a incintei protejate (sub plafon, pardoseală înaltă, planşeu tehnologic etc.), perpendicular pe suprafaţa de protejat şi la 1/3 din înălţimea incintei, instalate sub un unghi de 45° până la 90° (pentru a asigura umplerea cu dioxid de carbon a spaţiilor inferioare). 14.88. Duzele trebuie dispuse astfel încât produsele care au luat foc să nu fie agitate sau împrăştiate de jetul de dioxid de carbon. Executarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu dioxid de carbon Condiţii generale 14.89. Subansamblurile şi echipamentele instalaţiei de stingere se transportă ambalate, păstrându-se caracteristicile tehnice şi constructive cu care au fost realizate de producător şi se depozitează în condiţii de siguranţă. 14.90. Înainte de montarea conductelor şi a celorlalte accesorii aferente acestora, se verifică starea lor, neadmiţându-se trecerea la montaj dacă au deformări sau urme de lovire. 14.91. Montajul şi prima punere în funcţiune a agregatului frigorific, precum şi reglarea ventilului de laminare pentru asigurarea temperaturii în evaporator se realizează conform instrucţiunilor precizate în cărţile tehnice ale utilajelor. 14.92. Producătorii şi, după caz, furnizorii de baterii şi echipamente trebuie să livreze odată cu acestea şi piesele de rezervă necesare. Montarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu dioxid de carbon 14.93. Conductele de transport şi de distribuţie a dioxidului de carbon se montează conform prevederilor proiectului şi specificaţiilor producătorului şi se leagă la pământ corespunzător prevederilor normativului I 7. Probarea instalaţiilor fixe de stingere 14.94. (1) În toate locurile unde se utilizează dioxidul de carbon ca substanţă de stingere şi există riscul ca oamenii să fie afectaţi, se prevăd indicatoare corespunzătoare de avertizare. (2) În interiorul incintelor protejate supuse inundării cu dioxid de carbon se afişează vizibil panouri inscripţionate (standard de referinţă ISO 3864/1,2, 3, 4 şi ISO 7010) cu următorul text: (a se vedea imaginea asociată) Figura 14.1. Indicator pentru avertizare asupra faptului că spaţiile sunt protejate cu dioxid de carbon 14.95. Pe feţele exterioare ale uşilor incintelor în care sunt amplasate bateriile de recipiente (butelii) cu dioxid de carbon, se inscripţionează: (a se vedea imaginea asociată) Figura 14.2. Indicator pentru avertizare pentru spaţiile în care se depozitează butelii cu dioxid de carbon 14.96. În apropierea bateriilor de comandă (pentru instalaţiile de înaltă presiune) sau în camera de comandă (pentru instalaţiile de joasă presiune), la loc vizibil se afişează panouri conţinând: a) schemele de funcţionare ale instalaţiei; b) instrucţiunile de exploatare ale instalaţiei; c) instrucţiunile specifice de securitate şi sănătate în muncă şi măsurile pentru prevenirea accidentelor umane în timpul şi după inundarea cu dioxid de carbon Recepţia instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu dioxid de carbon 14.97. Recepţia instalaţiei se face de către comisia constituită în conformitate cu legislaţia în vigoare. Comisia este obligată să verifice, în afară de prevederile generale, dacă sunt: a) respectate prevederile privind sistemul de detectare, semnalizare şi stingere cu dioxid de carbon stabilite în proiectele de execuţie şi în documentaţiile tehnice; b) montate şi puse în funcţiune toate instalaţiile, aparatura şi echipamentele din sistemul de semnalizare şi stingere; c) predate beneficiarului instrucţiunile de folosire a tuturor aparatelor şi echipamentelor instalaţiei şi s-a instruit personalul de servire a instalaţiei; d) stabilite condiţiile şi programul de întreţinere şi verificări periodice, care să asigure funcţionarea corectă a instalaţiei. Dimensionarea instalaţiilor de stingere a incendiilor cu dioxid de carbon Debite şi consumuri specifice pentru inundarea totală 14.98. (1) Debitul specific de dioxid de carbon folosit la stingerea incendiilor din spaţii închise utilizând sisteme cu inundare totală depinde de concentraţia minimă de dioxid de carbon necesară pentru fiecare substanţă, concentraţie care se stabileşte volumetric în procente de dioxid de carbon şi aer. Pentru substanţe ce se pot stinge la o concentraţie de până la 34% (volum de CO(2) în aer), debitul specific are valori de la 0,7 la 1,15 kg/mc, în funcţie de volumul spaţiului protejat. (2) Debitul specific se determină conform tabelului 14.3. Tabelul 14.3 Debite specifice şi cantităţi minime de CO(2) necesare stingerii incendiilor (substanţe ce se pot stinge la o concentraţie volumică de până la 34% CO(2) în aer)
┌─────────┬────────┬──────────┬────────────┬──────────┐
│ │Debitul │ │ │ │
│Volumul │specific│Coeficient│Intensitatea│Cantitatea│
│spaţiului│de │de volum │iniţială de │(masa) │
│protejat │dioxid │[mc/kg CO │refulare a │minimă │
│[mc] │de │(2)] │CO(2) │necesară │
│ │carbon │ │[kg CO(2)/ │[kg] │
│ │[kg CO │ │mc] │ │
│ │(2)/mc] │ │ │ │
├─────────┼────────┼──────────┼────────────┼──────────┤
│Până la │1,15 │0,86 │1,60 │- │
│4,00 │ │ │ │ │
├─────────┼────────┼──────────┼────────────┼──────────┤
│4,00 - │1,07 │0,93 │ │4,5 │
│14,00 │ │ │ │ │
├─────────┼────────┼──────────┼────────────┼──────────┤
│14,00 - │1,01 │0,99 │ │15,1 │
│57,00 │ │ │ │ │
├─────────┼────────┼──────────┼────────────┼──────────┤
│57,00 - │0,90 │1,11 │1,34 │45,4 │
│127,00 │ │ │ │ │
├─────────┼────────┼──────────┼────────────┼──────────┤
│127,00 - │0,80 │1,25 │ │113,5 │
│1415,00 │ │ │ │ │
├─────────┼────────┼──────────┼────────────┼──────────┤
│1415,00 -│0,77 │1,30 │ │1135,0 │
│2000,00 │ │ │ │ │
├─────────┼────────┼──────────┼────────────┼──────────┤
│peste │0,70 │1,43 │ │1450,0 │
│2000 │ │ │ │ │
└─────────┴────────┴──────────┴────────────┴──────────┘
14.99. Concentraţia minimă de dioxid de carbon necesară stingerii incendiilor pentru diferite substanţe, stabilită volumetric în procente de CO(2) în aer, este precizată în tabelul 14.4. Tabelul 14.4 Concentraţia volumică minimă de CO(2) necesară stingerii incendiilor pentru diferite substanţe
┌──────────────┬────────────┬────────────┐
│Denumirea │ │ │
│substanţei │Concentraţia│Concentraţia│
│combustibile*)│teoretică │minimă de │
│ │minimă de │calcul de │
│ │CO(2) │CO(2) │
│ │[%] │[%] │
│ │ │ │
├──────────────┼────────────┼────────────┤
│Acetilena, │ │ │
│sulfura de │55 │66 │
│carbon │ │ │
├──────────────┼────────────┼────────────┤
│Acetona, │26 │31 │
│alcool metilic│ │ │
├──────────────┼────────────┼────────────┤
│Benzen │31 │37 │
├──────────────┼────────────┼────────────┤
│Butadiena │34 │41 │
├──────────────┼────────────┼────────────┤
│Butan, │ │ │
│gazolina, │ │ │
│petrol │ │ │
│lampant, │28 │34 │
│ulei, │ │ │
│lubrifianţi │ │ │
├──────────────┼────────────┼────────────┤
│Oxid de carbon│53 │64 │
├──────────────┼────────────┼────────────┤
│Gaze naturale,│31 │37 │
│ciclopropan │ │ │
├──────────────┼────────────┼────────────┤
│Etan │33 │40 │
├──────────────┼────────────┼────────────┤
│Eter etilic │38 │46 │
├──────────────┼────────────┼────────────┤
│Alcool etilic │36 │43 │
├──────────────┼────────────┼────────────┤
│Etilena │41 │49 │
├──────────────┼────────────┼────────────┤
│Diclorura de │21 │25 │
│etilena │ │ │
├──────────────┼────────────┼────────────┤
│Oxid de │44 │53 │
│etilena │ │ │
├──────────────┼────────────┼────────────┤
│Benzina │28 │34 │
├──────────────┼────────────┼────────────┤
│Hexan, pentan │29 │35 │
├──────────────┼────────────┼────────────┤
│Hidrogen │62 │74 │
├──────────────┼────────────┼────────────┤
│Izobutan, │ │ │
│propan, │30 │36 │
│propilena │ │ │
├──────────────┼────────────┼────────────┤
│Metan │25 │30 │
└──────────────┴────────────┴────────────┘
────────── *) Pentru substanţe neindicate în tabel, în cazul în care se cunoaşte concentraţia de oxigen "O(2)" în procente, concentraţia de dioxid de carbon la care arderea încetează se poate calcula cu relaţia: %CO(2) = 100*[21-O(2)]/21────────── 14.100. Pentru substanţele la care este necesară o concentraţie de CO(2) în aer de peste 34%, debitul specific de dioxid de carbon indicat în art. 14.98 se amplifică cu un coeficient de corecţie "K", a cărui valoare este dată în tabelul 14.5. Tabelul 14.5 Valorile coeficientului de corecţie "K" în funcţie de concentraţia de stingere
┌────────────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┐
│Concentraţia│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│de stingere │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│cu dioxid de│34 │40 │45 │50 │55 │60 │67 │70 │75 │80 │
│carbon [%] │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Coeficientul│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│de corecţie │1,00│1,20│1,40│1,60│1,85│2,15│2,45│2,80│3,25│3,75│
│[K] │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
└────────────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┘
14.101. La stingerea incendiilor în spaţiile cu temperatură ridicată (peste 93°C) sau cu temperatura joasă (sub 18°C), cantitatea (masa) de dioxid de carbon se măreşte cu: a) 1% la fiecare 2,7°C peste 93°C; b) 1% la fiecare 0,6°C sub temperatura de 18°C. 14.102 Pentru spaţiile cu substanţe combustibile care ard mocnit, debitul (consumul) specific de dioxid de carbon în condiţiile unei bune etanşări a spaţiului respectiv, se alege, după caz între 1,33 şi 2,67 kg/mc, după cum este indicat în tabelul 14.6. Tabelul 14.6 Debitul (consumul) specific de CO(2) pentru stingerea unui incendiu mocnit
┌─────────────────────────┬────────────┐
│Denumirea materialului │Consumul │
│care arde │specific │
│ │de dioxid de│
│ │carbon, i(s)│
│ │[kg/mc] │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Echipament electric fără │ │
│ulei, │ │
│izolaţia conductoarelor │1,33 │
│electrice │ │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Maşini electrice mici, │ │
│canale şi │ │
│tuneluri de cable │ │
│(volumul │1,60 │
│încăperii până la 60,000 │ │
│mc) │ │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Arhive │2,00 │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Depozite de blănuri, │ │
│colectoare de │2,67 │
│praf │ │
└─────────────────────────┴────────────┘
14.103. Pentru stingerea incendiilor la generatoare electrice consumul de CO(2) (kg), în funcţie de volumul spaţiului protejat şi timpul necesar menţinerii unei concentraţii minime de stingere, este dat în tabelul 14.7. Tabelul 14.7 Consumul de CO(2) (kg) pentru stingerea incendiilor la generatoare electrice (pentru concentraţii volumice minime de 30% CO(2) în aer)
┌────────┬───────────────────────────────────────────────┐
│Consumul│Volumul spaţiului protejat (mc), corespunzător │
│de CO(2)│timpului de menţinere a concentraţiei de dioxid│
│[kg] │de carbon pentru stingere [min] │
│ ├─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┤
│ │5 │10 │15 │20 │30 │40 │50 │60 │
├────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│45 │34,0 │28,3 │22,7 │17,0 │14,2 │11,3 │8,5 │5,7 │
├────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│68 │51,0 │42,5 │34,0 │28,3 │21,2 │17,0 │14,2 │11,3 │
├────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│91 │63,0 │55,2 │45,3 │36,8 │28,3 │24,7 │18,4 │14,2 │
├────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│113 │93,4 │69,3 │56,6 │46,7 │36,8 │29,7 │22,7 │17,0 │
├────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│136 │130,3│87,8 │66,0 │56,6 │46,7 │36,8 │28,3 │19,8 │
├────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│159 │172,7│116,1│84,9 │70,8 │56,6 │46,7 │34,0 │25,5 │
├────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│181 │218,0│153,0│107,6│89,2 │70,8 │56,6 │45,3 │34,0 │
├────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│214 │262,0│192,5│138,7│113,3│87,8 │73,6 │59,5 │45,3 │
├────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│227 │315,8│229,4│172,7│141,6│110,4│93,4 │79,3 │62,3 │
├────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│249 │348,3│269,0│209,5│172,7│138,7│119,0│102,0│87,8 │
├────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│272 │393,6│308,7│243,5│204,0│170,0│147,2│127,4│110,4│
├────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│295 │436,1│348,3│279,0│235,0│199,6│175,6│155,7│136,0│
└────────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┘
Debite şi consumuri specifice de dioxid de carbon pentru stingerea locală a incendiului 14.104. (1) La instalaţiile care utilizează sistemul stingerii locale se iau în calcul următoarele valori: ● minimum 8 kg CO(2) pentru fiecare mc de suprafaţă de lichid combustibil; ● 6 kg CO(2) la fiecare mc de suprafaţă a instalaţiilor sau a utilajelor. (2) Lungimea jetului de dioxid de carbon are valorile din tabelul 14.8. Tabelul 14.8 Lungimea jetului de dioxid de carbon în funcţie de diametrul duzei (la presiune joasă)
┌─────────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┐
│Diametrul│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│duzei │4 │5 │6 │7 │8 │9 │10 │11 │12 │14 │
│[mm] │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Lungimea │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│jetului │1,20│1,40│1,60│1,80│2,00│2,20│2,40│2,60│2,70│3,00│
│[m] │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
└─────────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┘
14.105. Timpul de refulare a dioxidului de carbon nu trebuie să depăşească 60 secunde, iar timpul de menţinere a concentraţiei de stingere trebuie să fie de minimum 20 minute. Determinarea cantităţii (masei) totale de dioxid de carbon necesară stingerii incendiului 14.106. La determinarea cantităţii (masei) totale de dioxid de carbon necesară stingerii incendiului se ţine seama de necesitatea realizării concentraţiei de dioxid de carbon, respectiv de debitul specific, de timpul în care substanţa de stingere trebuie refulată şi de volumul spaţiului protejat. 14.107. Volumul de calcul al spaţiului protejat reprezintă diferenţa între volumul total al spaţiului respectiv şi volumul echipamentelor, mobilierului etc. montate în interior. Determinarea numărului de butelii necesare instalaţiilor fixe de înaltă presiune 14.108. Fiecare incintă protejată, trebuie să fie asigurată cu câte o baterie activă principală şi după caz, o baterie activă de rezervă. Pentru protecţia a maximum 5 incinte, între care este exclusă posibilitatea de propagare a focului, se admite prevederea de baterii active principale şi după caz, baterii active de rezervă comune, dimensionate pentru a asigura stingerea incendiului la cea mai mare incintă protejată. 14.109. Pentru cazuri deosebite, când importanţa obiectivului sau riscul de incendiu ori de explozie necesită măsuri de protecţie severe, se prevăd baterii active principale şi baterii active de rezervă independente pentru fiecare incintă. Dacă este exclusă posibilitatea de propagare a focului de la o incintă protejată la alta şi în această situaţie se admite folosirea în comun a bateriei active de rezervă pentru maximum două incinte protejate. Bateriile active de rezervă trebuie să conţină aceiaşi cantitate de dioxid de carbon ca şi bateriile active principale. 14.110. În cazul în care pentru protecţia unei incinte rezultă necesare mai multe baterii active principale, acestea pot fi grupate pe un colector comun. Este permisă folosirea bateriilor active principale pentru protecţia mai multor incinte, cu condiţia ca instalaţia să fie astfel dispusă şi comandată încât fiecare incintă de stingere să poată fi inundată cu dioxid de carbon fără să le afecteze pe celelalte. Dimensionarea recipienţilor de stocare la instalaţiile de joasă presiune 14.111. Recipienţii pentru stocarea dioxidului de carbon se calculează ţinând cont de cantitatea (masa) de dioxid de carbon necesară pentru stingere, volumul total al recipienţilor şi masa specifică a dioxidului de carbon lichid. După caz, pentru fiecare recipient operativ se prevede câte un recipient de rezervă. Dimensionarea agregatelor frigorifice şi a termoizolaţiei rezervoarelor de stocare a dioxidului de carbon 14.112. Dimensionarea agregatelor frigorifice şi a termoizolaţiei rezervoarelor de stocare a dioxidului de carbon se efectuează pe baza puterii frigorifice a instalaţiei respective. Dimensionarea conductelor pentru dioxidul de carbon 14.113. La dimensionarea conductelor pentru transportul dioxidului de carbon se au în vedere următoarele: a) evitarea formării dopurilor de zăpadă carbonică în conducte şi la deversare; b) starea bifazică (lichidă şi gazoasă) a dioxidului de carbon în recipiente şi pe conducte; c) debitul de curgere; d) presiunea dioxidului de carbon în conductă; e) compactitatea dioxidului de carbon la capătul conductei; f) coeficientul de rezistenţă hidraulică specifică a conductei; g) lungimea conductei. 14.114. Pentru instalaţii de înaltă presiune debitul se determină luând în considerare presiunea medie de stocare de 51,7 bar (pentru depozitare normală la temperatura de 21°C). Debitele de descărcare prin duze au valorile din tabelul 14.1. Presiunea de calcul la duze trebuie să fie mai mare de 13,8 bar. 14.115. Diametrul conductelor de distribuţie se determină în funcţie de debitul de dioxid de carbon refulat prin distribuitor, de debitul de dioxid de carbon refulat în spaţiul protejat cu volumul cel mai mare şi de diametrul conductei principale (sau al distribuitorului). 14.116. La instalaţiile de înaltă presiune diametrul conductei de transport (conducta magistrală, colector) se poate determina cu aproximaţie, ţinând cont de diametrul conductei principale, de diametrul nominal al capului de debitare al buteliei şi de numărul buteliilor de lucru. 14.117. Pentru instalaţii de joasă presiune debitul se determină luând în considerare presiunea medie de stocare de 20,7 bar în timpul descărcării. Presiunea de calcul la duze trebuie să fie mai mare de 8,6 bar. Debitul de deversare pentru duze este indicat în tabelul 14.3. 14.118. Pentru dimensionarea conductelor principale de transport ale instalaţiilor cu dioxid de carbon de joasă presiune se poate utiliza orientativ tabelul 14.9, în care sunt date valorile debitelor de transport pentru diverse diametre şi lungimi de conducte. 14.119. Pentru sistemele instalaţiilor cu dioxid de carbon de joasă presiune, dacă o parte din spaţiul protejat trebuie inundat total iar o parte prin stingere locală, debitul de deversare pentru partea de inundare totală trebuie să asigure concentraţia necesară într-un timp care să nu fie mai mare decât timpul de deversare folosit de partea sistemului de stingere locală. Verificarea debitelor de curgere şi calculul pierderilor de sarcină în conductele instalaţiilor cu dioxid de carbon 14.120. (1) Debitul de dioxid de carbon, la curgerea bifazică în conducte, se determină cu relaţia:
3617 D^5,25 Y
Q = √────────────────── [kg/min]
L + 8,08 D^1,25 Z
în care: Q este debitul de CO(2) la curgere bifazică în conductă, [kg/min]; D - diametrul interior al conductei, [mm]; Y; Z - factorii care depind de presiunea din recipiente (butelii) şi conducte; L = l + l(e) - lungimea totală, egală cu suma între lungimea fizică (l) a conductei şi lungimea echivalentă rezistenţelor locale [l(e)], [mm]. Tabelul 14.9 Diametrele conductelor principale de transport ale instalaţiilor de joasă presiune, pentru diferite valori ale debitelor de CO(2) (kg/min) şi lungimi ale conductelor (m)
┌──────────┬───────────────────────────────────────┐
│Diametrul │Lungimile conductelor [m] │
│interior ├────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┤
│(diametrul│15 │30 │60 │90 │120 │150 │180 │210 │
│nominal) ├────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┤
│[mm] │Debite de dioxid de carbon [kg/min] │
├──────────┼────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┤
│15 │36 │28 │ │ │ │ │ │ │
├──────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│20 │75 │61 │48 │ │ │ │ │ │
├──────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│25 │136 │113 │88 │75 │ │ │ │ │
├──────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│32 │76 │231 │183 │156 │ │ │ │ │
├──────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│40 │400 │340 │272 │234 │209 │ │ │ │
├──────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│50 │703 │612 │508 │444 │400 │363 │ │ │
├──────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│70 │1040│930 │794 │694 │621 │575 │ │ │
├──────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│80 │1720│1540│1340│1180│1078│1005│934 │ │
├──────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│100 │3170│2900│2560│2315│2130│2000│1855│ │
├──────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│125 │5220│4900│4350│3990│3690│3490│3260│1755│
├──────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│150 │7600│7260│6570│6070│5670│5390│5040│3080│
├──────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│150 │7600│7260│6570│6070│5670│5390│5040│4800│
├──────────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┤
│* Durata de deversare a substanţei de stingere, de│
│regulă nu trebuie să depăşească 60 secunde │
└──────────────────────────────────────────────────┘
(2) Relaţia de mai sus scrisă sub forma:
L 3617Y
────── = ────────── - 8,08Z
D^1,25 Q
(─────)
D^2
este transpusă grafic în nomogramele din figurile 16.2 şi 16.3 din Anexa nr. 16.1. (3) În tabelul 14.10, sunt date valorile factorilor Y şi Z în funcţie de presiune, pentru cazul stocării dioxidului de carbon la presiunea de 51,7 bar în instalaţii de înaltă presiune, iar în tabelul 14.11, sunt precizate valorile factorilor Y şi Z în funcţie de presiune, pentru cazul stocării dioxidului de carbon la presiunea de 20,7 bar în instalaţii de joasă presiune. (4) În tabelul 14.12, sunt date valorile lui D^1,25 şi D^2 pentru diferite valori ale diametrelor (D) ale conductelor. 14.121. Verificarea debitelor de curgere a dioxidului de carbon în conducte se efectuează cu ajutorul nomogramelor din Anexa nr. 16, figura 16.2 pentru instalaţii cu CO(2) de înaltă presiune (presiunea de depozitare 51,7 bar) şi respectiv figura 16.3 pentru instalaţii cu CO(2) de joasă presiune (presiunea de depozitare 20,7 bar). 14.122. (1) Pierderile totale de sarcină la curgerea dioxidului de carbon în conducte se determină ca suma dintre pierderile de sarcină liniare şi locale. (2) Pentru calculul pierderilor de sarcină liniare se folosesc valorile rezistenţelor specifice ale conductelor cu diametre diferite, determinate pentru diferite rugozităţi ale acestora şi redate în tabelul 14.13. Tabelul 14.10 Valorile factorilor Y şi Z în funcţie de presiune, pentru cazul stocării la presiunea de 51,7 bar, în instalaţii de înaltă presiune
┌────────────────┬─────────┬───────────┐
│Presiunea │Y │Z │
│[bar] │ │ │
├────────────────┼─────────┼───────────┤
│51,7 │0 │0 │
├────────────────┼─────────┼───────────┤
│50,0 │1200 │0,0825 │
├────────────────┼─────────┼───────────┤
│48,3 │2300 │0,165 │
├────────────────┼─────────┼───────────┤
│46,5 │3320 │0,249 │
├────────────────┼─────────┼───────────┤
│44,8 │4280 │0,333 │
├────────────────┼─────────┼───────────┤
│43,1 │5130 │0,417 │
├────────────────┼─────────┼───────────┤
│41,4 │5960 │0,501 │
├────────────────┼─────────┼───────────┤
│39,6 │6710 │0,585 │
├────────────────┼─────────┼───────────┤
│37,9 │7370 │0,672 │
├────────────────┼─────────┼───────────┤
│36,2 │7980 │0,760 │
├────────────────┼─────────┼───────────┤
│34,5 │8530 │0,849 │
├────────────────┼─────────┼───────────┤
│32,8 │9060 │0,939 │
├────────────────┼─────────┼───────────┤
│31,0 │9530 │1,033 │
├────────────────┼─────────┼───────────┤
│29,3 │9970 │1,132 │
├────────────────┼─────────┼───────────┤
│27,6 │10400 │1,237 │
├────────────────┼─────────┼───────────┤
│25,9 │10740 │1,350 │
├────────────────┼─────────┼───────────┤
│24,1 │11020 │1,479 │
├────────────────┼─────────┼───────────┤
│22,4 │11410 │1,629 │
├────────────────┼─────────┼───────────┤
│20,7 │11560 │1,844 │
├────────────────┼─────────┼───────────┤
│17,2 │11950 │2,164 │
├────────────────┼─────────┼───────────┤
│13,8 │12150 │2,623 │
└────────────────┴─────────┴───────────┘
Tabelul 14.11 Valorile factorilor Y şi Z în funcţie de presiune, pentru cazul stocării la presiunea de 20,7 bar în instalaţii de joasă presiune
┌───────────────────┬─────────┬─────────┐
│Presiunea │Y │Z │
│[bar] │ │ │
├───────────────────┼─────────┼─────────┤
│20,7 │0 │0 │
├───────────────────┼─────────┼─────────┤
│20,0 │603 │0,12 │
├───────────────────┼─────────┼─────────┤
│19,3 │1138 │0,24 │
├───────────────────┼─────────┼─────────┤
│18,6 │1613 │0,36 │
├───────────────────┼─────────┼─────────┤
│17,9 │2033 │0,48 │
├───────────────────┼─────────┼─────────┤
│17,2 │2406 │0,60 │
├───────────────────┼─────────┼─────────┤
│15,5 │3163 │0,90 │
├───────────────────┼─────────┼─────────┤
│13,8 │3723 │1,20 │
├───────────────────┼─────────┼─────────┤
│12,0 │4137 │1,50 │
├───────────────────┼─────────┼─────────┤
│10,3 │4443 │1,80 │
├───────────────────┼─────────┼─────────┤
│8,7 │4670 │2,11 │
├───────────────────┼─────────┼─────────┤
│6,9 │4837 │2,41 │
└───────────────────┴─────────┴─────────┘
Tabelul 14.12 Valorile lui D^1,25 şi D^2 pentru diferite valori ale diametrelor (D) conductelor
┌──────────┬──────────┬───────┬────────┐
│Diametrul │Diametrul │D^1,25 │D^2 │
│nominal │interior │ │ │
│[inch] │[inch] │ │ │
├──────────┼──────────┼───────┼────────┤
│1/2 │0,622 │0,5521 │0,3869 │
├──────────┼──────────┼───────┼────────┤
│3/4 │0,824 │0,7850 │0,6790 │
├──────────┼──────────┼───────┼────────┤
│1 │1,049 │1,0615 │1,1000 │
├──────────┼──────────┼───────┼────────┤
│1 │0,957 │0,9465 │0,9158 │
├──────────┼──────────┼───────┼────────┤
│1 1/4 │1,380 │1,4960 │1,9040 │
├──────────┼──────────┼───────┼────────┤
│1 1/4 │1,278 │1,3590 │1,6330 │
├──────────┼──────────┼───────┼────────┤
│1 1/2 │1,610 │1,8130 │2,5920 │
├──────────┼──────────┼───────┼────────┤
│1 1/2 │1,500 │1,6600 │2,2500 │
├──────────┼──────────┼───────┼────────┤
│2 │2,067 │2,4750 │4,2720 │
├──────────┼──────────┼───────┼────────┤
│2 │1,939 │2,2880 │3,7600 │
├──────────┼──────────┼───────┼────────┤
│2 1/2 │2,469 │3,0900 │6,0960 │
├──────────┼──────────┼───────┼────────┤
│2 1/2 │2,323 │2,8650 │5,3960 │
├──────────┼──────────┼───────┼────────┤
│3 │3,068 │4,0600 │9,4130 │
├──────────┼──────────┼───────┼────────┤
│3 │2,900 │3,7900 │8,4100 │
├──────────┼──────────┼───────┼────────┤
│4 │4,026 │5,7100 │16,2100 │
├──────────┼──────────┼───────┼────────┤
│4 │3,826 │5,3400 │14,6400 │
├──────────┼──────────┼───────┼────────┤
│5 │5,047 │7,5400 │25,4700 │
├──────────┼──────────┼───────┼────────┤
│5 │4,813 │7,1400 │23,1600 │
├──────────┼──────────┼───────┼────────┤
│6 │6,065 │9,5000 │36,7800 │
├──────────┼──────────┼───────┼────────┤
│6 │5,761 │8,9200 │33,1900 │
└──────────┴──────────┴───────┴────────┘
Tabelul 14.13 Valorile rezistenţelor specifice (A) ale conductelor de diametre diferite, determinate pentru diferite rugozităţi ale acestora
┌──────────────┬────────────────────────────────┐
│Diametrul (mm)│Rezistenţa specifică (A) │
│ │(10^6 s^2/m^6) │
├───────┬──────┼──────────┬──────────┬──────────┤
│Nominal│De │Rugozitate│Rugozitate│Rugozitate│
│ │calcul│maximă │medie │minimă │
│ │ │ │ │ │
├───────┼──────┼──────────┼──────────┼──────────┤
│20 │20,25 │1,643 │1,15 │0,98 │
├───────┼──────┼──────────┼──────────┼──────────┤
│25 │26,00 │0,4367 │0,306 │0,261 │
├───────┼──────┼──────────┼──────────┼──────────┤
│32 │34,75 │0,09386 │0,0656 │0,059 │
├───────┼──────┼──────────┼──────────┼──────────┤
│40 │40,00 │0,04453 │0,0312 │0,0277 │
├───────┼──────┼──────────┼──────────┼──────────┤
│50 │52,00 │0,01108 │0,0078 │0,00698 │
├───────┼──────┼──────────┼──────────┼──────────┤
│70 │67,00 │0,002893 │0,00202 │0,00187 │
├───────┼──────┼──────────┼──────────┼──────────┤
│80 │79,50 │0,001168 │0,00082 │0,000755 │
├───────┼──────┼──────────┼──────────┼──────────┤
│100 │105,00│0,0002874 │0,000187 │- │
├───────┼──────┼──────────┼──────────┼──────────┤
│125 │130,00│0,0008083 │0,0000605 │- │
├───────┼──────┼──────────┼──────────┼──────────┤
│150 │155,00│0,00003395│0,0000238 │- │
└───────┴──────┴──────────┴──────────┴──────────┘
14.123. (1) Pentru determinarea pierderilor locale de sarcină în fitinguri şi armături se folosesc lungimi echivalente de conducte de dimensiuni corespunzătoare, care se adaugă lungimilor fizice ale conductelor. (2) Aceste lungimi echivalente au valorile din tabelele 14.14 şi 14.15. Lungimea echivalentă a robinetului buteliei trebuie să includă tubul sifon, robinetul, capul de deversare şi legătura flexibilă de legare la colector. Tabelul 14.14 Lungimi echivalente rezistenţelor locale pentru fitinguri şi armături de ţevi filetate (exprimate în metri)
┌─────────┬─────┬─────┬────────┬───────────┬────────┐
│ │Cot │Cot │Cot de │ │Cuplaje │
│Diametrul│din │din │90° │Teuri cu │sau │
│ţevii │ţeavă│ţeavă│cu teu │ramificaţie│robinete│
│[inch] │la │la │de │egală │cu │
│ │45° │90° │scurgere│ │sertar │
│ │ │ │ │ │ │
├─────────┼─────┼─────┼────────┼───────────┼────────┤
│3/8 │0,18 │0,40 │0,24 │0,82 │0,09 │
├─────────┼─────┼─────┼────────┼───────────┼────────┤
│1/2 │0,24 │0,52 │0,30 │1,04 │0,12 │
├─────────┼─────┼─────┼────────┼───────────┼────────┤
│3/4 │0,30 │0,67 │0,43 │1,37 │0,15 │
├─────────┼─────┼─────┼────────┼───────────┼────────┤
│1 │0,40 │0,85 │0,55 │1,74 │0,18 │
├─────────┼─────┼─────┼────────┼───────────┼────────┤
│1 1/2 │0,52 │1,13 │0,70 │2,29 │0,24 │
├─────────┼─────┼─────┼────────┼───────────┼────────┤
│1 1/2 │0,61 │1,31 │0,82 │2,65 │0,27 │
├─────────┼─────┼─────┼────────┼───────────┼────────┤
│2 │0,80 │1,68 │1,07 │3,41 │0,37 │
├─────────┼─────┼─────┼────────┼───────────┼────────┤
│2 1/2 │0,94 │2,01 │1,25 │4,08 │0,43 │
├─────────┼─────┼─────┼────────┼───────────┼────────┤
│3 │1,16 │2,50 │1,55 │5,06 │0,55 │
├─────────┼─────┼─────┼────────┼───────────┼────────┤
│4 │1,51 │3,26 │2,04 │6,64 │0,73 │
├─────────┼─────┼─────┼────────┼───────────┼────────┤
│5 │1,92 │4,10 │2,56 │8,35 │0,91 │
├─────────┼─────┼─────┼────────┼───────────┼────────┤
│6 │2,32 │4,94 │3,08 │10,0 │1,07 │
└─────────┴─────┴─────┴────────┴───────────┴────────┘
Tabelul 14.15 Lungimi echivalente rezistenţelor locale pentru fitinguri şi armături de ţevi sudate (exprimate în metri)
┌─────────┬─────┬─────┬────────┬───────────┬────────┐
│ │Cot │Cot │Cot de │ │Robinete│
│Diametrul│din │din │90° │Teuri cu │cu │
│ţevii │ţeavă│ţeavă│cu teu │ramificaţie│sertar │
│[inch] │la │la │de │egală │ │
│ │45° │90° │scurgere│ │ │
├─────────┼─────┼─────┼────────┼───────────┼────────┤
│3/8 │0,06 │0,21 │0,15 │0,49 │0,09 │
├─────────┼─────┼─────┼────────┼───────────┼────────┤
│1/2 │0,09 │0,24 │0,21 │0,64 │0,12 │
├─────────┼─────┼─────┼────────┼───────────┼────────┤
│3/4 │0,12 │0,34 │0,27 │0,85 │0,15 │
├─────────┼─────┼─────┼────────┼───────────┼────────┤
│1 │0,15 │0,43 │0,34 │1,07 │0,18 │
├─────────┼─────┼─────┼────────┼───────────┼────────┤
│1 1/4 │0,21 │0,55 │0,46 │1,40 │0,24 │
├─────────┼─────┼─────┼────────┼───────────┼────────┤
│1 1/2 │0,24 │0,64 │0,52 │1,65 │0,27 │
├─────────┼─────┼─────┼────────┼───────────┼────────┤
│2 │0,30 │0,85 │0,67 │2,10 │0,37 │
├─────────┼─────┼─────┼────────┼───────────┼────────┤
│2 1/2 │0,37 │1,01 │0,82 │2,50 │0,43 │
├─────────┼─────┼─────┼────────┼───────────┼────────┤
│3 │0,46 │1,25 │1,00 │3,11 │0,55 │
├─────────┼─────┼─────┼────────┼───────────┼────────┤
│4 │0,61 │1,65 │1,34 │4,08 │0,73 │
├─────────┼─────┼─────┼────────┼───────────┼────────┤
│5 │0,76 │2,04 │1,68 │5,12 │0,91 │
├─────────┼─────┼─────┼────────┼───────────┼────────┤
│6 │0,91 │2,47 │2,01 │6,16 │1,07 │
└─────────┴─────┴─────┴────────┴───────────┴────────┘
14.124. Pierderile totale de sarcină (liniare şi locale), pe traseul principal de alimentare cu dioxid de carbon trebuie să fie mai mici, cel mult egale, cu sarcina disponibilă, determinată pe baza căderii de presiune admisă. La stabilirea sarcinii disponibile, se ţine seama, după caz, de coeficienţii de corecţie pentru diferenţa de înălţime, ale căror valori sunt în tabelul 14.16. Dimensionarea duzelor de deversare a dioxidului de carbon 14.125. Debitul duzei de deversare este precizat în tabelul 14.1, pentru instalaţii de înaltă presiune şi în tabelul 14.2, pentru instalaţii de joasă presiune. 14.126. Suprafaţa totală a orificiilor de debitare ale duzelor trebuie să fie egală cu minimum 90% din suprafaţa secţiunii utile a conductelor la lungimi de distribuţie până la 100 m şi minimum 80% pentru conducte de lungimi mai mari. Se recomandă ca diametrul orificiului de debitare al duzei să fie: a) 7 - 9 mm pentru încăperi cu volum până la 500 mc; b) 10 - 11 mm pentru încăperi cu volum de la 500 mc la 1000 mc; c) 12 - 14 mm pentru încăperi cu volume peste 1000 mc. Tabelul 14.16 Valorile coeficienţilor de corecţie pentru diferenţa de înălţime
┌───────────────────┬───────────────────┐
│Sisteme de joasă │Sisteme de înaltă │
│presiune │presiune │
├──────────┬────────┼──────────┬────────┤
│Presiunea │Corecţia│Presiunea │Corecţia│
│medie în │de │medie în │de │
│conductă │elevaţie│conductă │elevaţie│
├──────────┼────────┼──────────┼────────┤
│[bar] │[bar/m] │[bar] │[bar/m] │
├──────────┼────────┼──────────┼────────┤
│20,7 │0,100 │51,7 │0,080 │
├──────────┼────────┼──────────┼────────┤
│19,3 │0,078 │48,3 │0,068 │
├──────────┼────────┼──────────┼────────┤
│17,9 │0,060 │44,8 │0,058 │
├──────────┼────────┼──────────┼────────┤
│16,5 │0,047 │41,4 │0,049 │
├──────────┼────────┼──────────┼────────┤
│15,2 │0,037 │37,9 │0,040 │
├──────────┼────────┼──────────┼────────┤
│13,8 │0,030 │34,5 │0,034 │
├──────────┼────────┼──────────┼────────┤
│12,4 │0,024 │31,0 │0,028 │
├──────────┼────────┼──────────┼────────┤
│11,0 │0,019 │27,6 │0,024 │
├──────────┼────────┼──────────┼────────┤
│9,6 │0,015 │24,1 │0,019 │
├──────────┼────────┼──────────┼────────┤
│8,3 │0,012 │20,7 │0,016 │
├──────────┼────────┼──────────┼────────┤
│6,9 │0,009 │17,2 │0,012 │
├──────────┴────────┼──────────┼────────┤
│ │13,8 │0,009 │
└───────────────────┴──────────┴────────┘
15. Condiţii generale pentru utilizarea gazelor, (altele decât dioxidul de carbon) în instalaţii fixe de stingere a incendiilor 15.1. Gazele (altele decât dioxidul de carbon) utilizate în instalaţiile fixe de stingere a incendiilor sunt menţionate în tabelul 15.1. Tabel 15.1 Gazele utilizate în instalaţiile fixe de stingere a incendiilor (standarde de referinţă SR EN 15004-1÷10)
┌─────────┬───────────────────────────┬───────┬─────────┐
│Produse │ │ │ │
│de │Compoziţie chimică │Formula│Standard │
│stingere │ │ │de │
│(gaze │ │ │referinţă│
│inerte) │ │ │SR EN │
│ │ │ │ │
├─────────┼───────────────────────────┼───────┼─────────┤
│ │ │CF(3) │ │
│ │ │CF(2) C│ │
│FK-5-1-12│Dodecafluoro-2-methylpentan│(O)CF │15004-2 │
│ │-3- one │[CF(3)]│ │
│ │ │(2) │ │
│ │ │ │ │
├─────────┼───────────────────────────┼───────┼─────────┤
│ │ │CHCl(2)│ │
│HCFC │ │CF(3) │ │
│amestec A│Dichlorotrifluoroethane │CHClF │ │
│HCFC-123 │Chlorotetrafluoroethane │(2) │15004-3 │
│HCFC-22 │Chlorotetrafluoroethane │CHClFCF│ │
│HCFC-124 │Isopropenyl-1- │(3) │ │
│ │methylcyclohexene │C(10)H │ │
│ │ │(16) │ │
│ │ │ │ │
├─────────┼───────────────────────────┼───────┼─────────┤
│HFC 125 │Pentafluoroethane │CHF(2) │15004-4 │
│ │ │CF(3) │ │
├─────────┼───────────────────────────┼───────┼─────────┤
│ │ │CF(3) │ │
│HFC 227ea│Heptafluoropropane │CHFCF │15004-5 │
│ │ │(3) │ │
├─────────┼───────────────────────────┼───────┼─────────┤
│HFC 23 │Trifluoromethane │CHF(3) │15004-6 │
├─────────┼───────────────────────────┼───────┼─────────┤
│IG-01 │Argon │Ar │15004-7 │
├─────────┼───────────────────────────┼───────┼─────────┤
│IG-100 │Azot │N(2) │15004-8 │
├─────────┼───────────────────────────┼───────┼─────────┤
│IG-55 │Azot (50%) │N(2) │ │
│ │Argon (50%) │Ar │15004-9 │
├─────────┼───────────────────────────┼───────┼─────────┤
│IG-541 │Azot (52%) │N(2) │ │
│ │Argon (40%) │Ar │15004-10 │
│ │Dioxid de carbon (8%) │CO(2) │ │
└─────────┴───────────────────────────┴───────┴─────────┘
15.2. (1) Proiectarea, instalarea, întreţinerea şi securitatea instalaţiilor de stingere cu gaze se face conform standardului SR EN 15004-1 şi părţilor corespunzătoare din SR EN 15004. (2) Componentele instalaţiilor de stingere cu gaze trebuie să fie conforme cu părţile corespondente din standardul SR EN 12094 sau reglementări echivalente. 15.3. Proiectarea, instalarea şi întreţinerea instalaţiilor de stingere cu gaze se face de către persoane autorizate, conform legii. 15.4. Pentru a realiza stingerea incendiului în incinta protejată, instalaţiile de stingere cu gaze inerte se realizează în sistemul cu inundare totală. 15.5. Instalaţiile de stingere a incendiilor prin inundare totală sunt utilizate în principal pentru a asigura protecţia împotriva riscurilor într-o incintă sau un echipament, cum ar fi: a) riscuri de natură electrică sau electronică b) instalaţii de telecomunicaţii c) lichide şi gaze inflamabile sau combustibile d) echipamente sau bunuri de mare valoare 15.6. Enumerarea echipării cu instalaţii de stingere cu gaze este minimală, investitorii pot prevedea şi în alte situaţii astfel de instalaţii, în funcţie de riscul de incendiu, amplasare, valoarea clădirii şi a bunurilor protejate 15.7. (1) Instalaţiile de stingere cu gaze inerte nu se utilizează în incendii implicând următoarele tipuri de materiale: a) produse chimice care asigură propria alimentare cu oxigen (de exemplu, nitratul de celuloză); b) amestecuri conţinând materiale oxidante (de exemplu, nitratul de sodiu); c) produse susceptibile de descompuneri termice (de exemplu, anumiţi peroxizi organici); d) metale combustibile (de exemplu, sodiu, potasiu, zirconiu) hidruri reactive, care pot reacţiona cu produsele de stingere. (2) De asemenea, gazele inerte nu se utilizează în medii în care există suprafeţe importante care ating temperaturi superioare temperaturii de descompunere a produsului de stingere şi care sunt încălzite prin alte mijloace decât focul. (3) Se recomandă precauţii la utilizarea acestor instalaţii în medii potenţial explozive datorită pericolului descărcărilor electrostatice. 15.8. (1) Se interzice refularea simultană a unor produse de stingere diferite pentru a proteja aceeaşi incintă. (2) Amestecul unor produse de stingere în acelaşi rezervor este permis numai după obţinerea certificărilor sau agrementărilor necesare conform legii pentru soluţia tehnică adoptată. 15.9. Gazele de stingere utilizate nu trebuie să fie bune conducătoare de electricitate. 15.10 Instalaţiile de stingere cu gaze trebuie să îndeplinească cerinţele de securitate prevăzute la art. 5.1.şi art. 5.2. din SR EN 15004-1. Măsuri de protecţie 15.11. La proiectarea instalaţiilor de stingere cu gaze trebuie să fie luate în considerare toate riscurile pentru personal create prin refularea agenţilor de stingere gazoşi.Măsurile minime de securitate luate trebuie să fie în conformitate cu tabelul 15.2. Tabel 15.2 Măsuri minime de securitate
┌────────────┬───────────┬─────────┬───────────┐
│Concentraţia│Dispozitive│Comutator│Dispozitiv │
│maximă │de │de │de │
│ │întârziere │acţionare│dezactivare│
│ │ │automat/ │ │
│ │ │manual │ │
├────────────┼───────────┼─────────┼───────────┤
│Până la │ │ │ │
│NOAEL │Necesar │Nu este │Nu este │
│inclusiv │ │necesară │necesar │
├────────────┼───────────┼─────────┼───────────┤
│Între NOAEL │Necesar │Necesară │Nu este │
│şi LOAEL │ │ │necesar │
├────────────┼───────────┼─────────┼───────────┤
│LOAEL sau │Necesar │Necesară │Necesar │
│mai mare │ │ │ │
└────────────┴───────────┴─────────┴───────────┘
15.12. (1) Pentru spaţii în mod normal neocupate,concentraţia maximă nu trebuie să depăşească LOAEL pentru agenţi de stingere utilizaţi cu excepţia cazului în care se utilizează un dispozitiv de dezactivare. (2) În timp ce încăperea este ocupată, se recomandă ca instalaţiile la care se aşteaptă ca NOAEL să fie depăşit, să fie puse pe modul ne-automat. 15.13. Orice modificare a volumului incintei sau orice adăugare sau eliminare de obiecte fixe care nu sunt incluse în proiectul original nu trebuie să influenţeze asigurarea concentraţiei agentului de stingere. În aceste situaţii, instalaţia trebuie să fie recalculată pentru a se asigura că este atinsă concentraţia nominală cerută şi concentraţia maximă este în conformitate cu tabelul 15.2. 15.14. În spaţiile neocupabile, concentraţia maximă poate depăşi LOAEL pentru agentul de stingere utilizat, fără a fi necesar un dispozitiv de dezactivare. 15.15. (1) În zonele care sunt protejate prin instalaţii cu inundare totală şi care pot fi ocupate, trebuie să fie prevăzute următoarele: a) dispozitive de întârziere: i) pentru aplicaţii în care o întârziere a refulării nu creşte semnificativ ameninţarea reprezentată de incendiu asupra vieţii persoanelor şi asupra bunurilor, instalaţiile de stingere trebuie să conţină o alarmă de pre-refulare cu un timp de întârziere suficient pentru a permite evacuarea personalului înainte de refulare; ii) dispozitivele de întârziere trebuie să fie utilizate numai pentru evacuarea personalului şi/sau pentru pregătirea spaţiului cu risc pentru refulare. b) comutator automat/manual şi dispozitive de dezactivare în situaţiile când sunt cerute în conformitate cu SR EN 15004-1; c) căi de evacuare, care trebuie să fie libere tot timpul, iar iluminatul de siguranţă şi indicatoarele corespunzătoare cu direcţiile de evacuare să minimizeze distanţele de parcurs; d) uşi batante cu deschidere spre exterior cu autoînchidere şi care nu se pot deschide decât din interior, chiar şi atunci când acestea sunt blocate din exterior; e) alarme continue vizuale şi sonore la intrările şi ieşirile identificate în zona protejată şi alarme vizuale continue la exteriorul zonei protejate, care funcţionează până spaţiul protejat a fost adus în condiţii de securitate; f) indicatoare de avertizare şi instrucţiuni adecvate; g) când este necesar, alarme pre-refulare în aceste spaţii, care sunt distincte faţă de alte semnale de alarmă şi care, după detecţia incendiului, intră în funcţiune imediat la începutul timpului de întârziere; h) mijloace pentru a asigura o ventilare naturală sau forţată a acestor spaţii, după orice refulare de agent de stingere. De multe ori este necesară o ventilare forţată. (2) Trebuie acordată importanţă eliminării complete a atmosferelor periculoase şi nu doar deplasarea acestora într-un alt spaţiu, deoarece cei mai mulţi agenţi de stingere sunt mai grei decât aerul. a) instrucţiuni şi exerciţii de antrenament pentru întreg personalul din interiorul sau din vecinătatea spaţiilor protejate, inclusiv personalul de montare sau întreţinere care poate fi în zonă, pentru a se asigura comportamentul corespunzător când sistemul funcţionează. b) trebuie să fie prevăzute echipamente pentru respiraţie individuală a personalului şi să se efectueze instruire pentru utilizarea acestora; c) personalul nu trebuie să intre în incintă înainte de a se verifica dacă acest lucru se poate face în deplină securitate. 15.16. Calculul debitului instalaţiei de stingere cu gaze şi a concentraţiei de produse de stingere se efectuează conform capitolului 7 din SR EN 15004-1 şi reglementărilor specifice. 15.17. Punerea în funcţiune şi recepţia instalaţiilor de stingere cu gaze se face conform capitolului 8 din SR EN 15004-1. 15.18. Verificarea şi mentenanţa instalaţiilor de stingere cu gaze precum şi pregătirea personalului de exploatare a se face conform capitolului 9 din SR EN 15004-1. 16. Instalaţii fixe de stingere a incendiilor cu IG - 100 Echiparea tehnică a clădirilor cu instalaţii fixe de inertizare şi stingere a incendiilor cu IG - 100 Sisteme de inertizare şi stingere a incendiilor cu IG - 100 16.1. Proprietăţile IG - 100, mecanismul stingerii incendiului cu IG - 100 şi domeniile recomandate pentru instalaţiile cu IG - 100 sunt prezentate în anexa nr. 17. 16.2. Instalaţiile de inertizare şi/sau de stingere a incendiilor cu IG - 100 se diferenţiază după următoarele criterii principale: a) felul acţiunii de inertizare; b) felul acţiunii de stingere; c) modul acţionării instalaţiilor; d) felul comenzii acţionării. 16.3. Din punctul de vedere al acţiunii de inertizare, instalaţiile cu IG - 100 pot fi: a) prin şifonare - la care IG - 100 este introdus în spaţiul de vapori al incintei sau al echipamentului tehnologic pe măsură ce se evacuează lichidul din incintă sau echipament; b) prin vacuumare - la care IG - 100 este introdus în incinte sau echipamente tehnologice în care există lichide inflamabile şi în care amestecurile de vapori-aer se află la presiuni mai mici decât presiunea atmosferică; c) prin presiune - la care IG - 100 este introdus sub presiune în incinte sau echipamentul tehnologic; d) în flux continuu - la care IG - 100 este introdus şi evacuat în flux continuu din incinta sau echipamentul tehnologic realizând circulaţia IG - 100 în incinta şi/sau echipament. 16.4. Din punct de vedere al acţiunii de stingere, instalaţiile cu IG - 100 sunt cu inundare totală. (standard de referinţă SR EN 15004-8) 16.5. Acţionarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu IG - 100 poate fi automată şi/sau manuală. 16.6. Comenzile de acţionare automată ale instalaţiilor fixe de stingere a incendiului cu IG - 100 pot fi: a) pneumatice; b) mecanice; c) electrice; d) mixte. 16.7. Inertizarea incintelor şi a echipamentelor tehnologice cu IG - 100 se poate realiza prin: a) introducerea continuă a unui debit constant de IG - 100 în incinta sau echipamentul respectiv; b) introducerea discontinuă a unui debit variabil de IG - 100 pentru menţinerea unei presiuni superioare celei atmosferice. 16.8. Substanţa de stingere IG - 100 este stocată în butelii la o presiune de 200 bar sau 300 bar, la temperatura de umplere de 15°C. În tabelul 16.1 sunt date presiunile maxime de lucru ale substanţei de stingere a incendiului IG - 100, la temperatura de 50°C. Riscuri 16.9. Pentru concentraţii volumice uzuale de IG - 100 în aer necesare stingerii incendiului (43,7%) nu există riscuri majore pentru persoane. Indicele NOAEL (nici un efect advers observabil) corespunde unei concentraţii volumice de IG - 100 în spaţiul protejat de 43%, determinat la o concentraţie volumică minimă de oxigen de 12% iar indicele LOAEL (cel mai mic efect advers observabil) corespunde la o concentraţie volumică de IG - 100 în spaţiul protejat de 52%, respectiv la o concentraţie volumică minimă de oxigen de 10%. 16.10. La concentraţii volumice ale IG - 100 în aer mai mari de 78%, aerul devine toxic şi prezintă riscuri pentru persoane. Tabel 16.1 Presiunile maxime de lucru ale substanţei gazoase de stingere a incendiului IG - 100 la temperatura de 50°C
┌──────────────────┬───────────────────┐
│Presiunea de │Presiunea maximă de│
│stocare la │lucru la │
│temperatura de │temperatura │
│15°C │de 50°C │
│[bar] │[bar] │
├──────────────────┼───────────────────┤
│200 │240 │
├──────────────────┼───────────────────┤
│300 │360 │
└──────────────────┴───────────────────┘
Componentele instalaţiilor fixe de stingere cu IG - 100 16.11. Instalaţiile fixe de stingere a incendiului cu IG - 100 se compun, în principal, din: a) sursa de alimentare cu IG - 100; b) instalaţia de reducere a presiunii; c) dispozitive de acţionare; d) reţeaua de distribuţie cu duze de refulare a IG - 100 în spaţiul protejat; e) dispozitive de avertizare a oamenilor; f) dispozitive de semnalizare a intrării în funcţiune a instalaţiei (intrarea în funcţiune a instalaţiei se face după avertizarea şi evacuarea oamenilor). 16.12. (1) Sursele de alimentare cu IG - 100 ale instalaţiilor fixe de stingere a incendiului sunt: a) rezervoare de înmagazinare la presiunea de (6. . .8) bar (pentru IG - 100 provenit din fracţionarea aerului în instalaţii tehnologice); b) recipienţi (butelii) de IG - 100 la presiuni de 200 şi 300 bar. (2) Lungimea conductei de la rezervoarele sau buteliile de IG - 100 până la distribuitor nu trebuie să depăşească 200 m. Dimensionarea instalaţiilor de stingere a incendiilor cu IG - 100 16.13. Concentraţia volumică procentuală de IG - 100 necesar stingerii incendiului, determinată pentru heptan, este de 33,6% iar concentraţia volumică minimă de proiectare (de calcul) pentru stingerea incendiului, este de 43,7%. 16.14. Volumul de IG - 100, la starea de referinţă corespunzătoare temperaturii de 20°C şi presiunii de 1,013 bar, necesar pentru stingerea incendiului, V(S) [mc], se determină cu relaţia:
v(R) 100
V(S) = V──────ln (────────) [mc]
v 100 - C
în care: V este volumul net al spaţiului protejat [mc]; C - concentraţia volumică procentuală de IG - 100 necesar stingerii incendiului, la temperatura din spaţiul protejat, t [°C] şi presiunea de 1,013 bar abs., [%]; v(R) - volumul specific al IG - 100 la starea de referinţă, [mc/kg]; v - volumul specific al IG - 100, la presiunea de 1,013 bar şi temperatura, t [°C], din spaţiul protejat, determinat cu relaţia: v = k(1) + k(2)t [mc/kg] unde: k(1) = 0,79968 şi k(2) = 0,00293 sunt constante specifice IG - 100; t - temperatura de calcul din spaţiul protejat, [°C]. 16.15. Valorile volumului specific al IG - 100, v [mc/kg], la diferite temperaturi, t [°C], precum şi valorile raportului V(S)/V [mc IG - 100/mc] la diferite valori de proiectare ale concentraţiei volumice procentuale, C [%], necesară stingerii incendiului, sunt date în tabelul 16.2. Tabelul 16.2 Valorile volumului specific al IG - 100, v [mc/kg], la diferite temperaturi t [°C], precum şi valorile raportului V(S)/V [mc IG - 100/mc], la diferite valori de proiectare ale concentraţiei volumice procentuale, C [%], necesară stingerea incendiului
┌──────┬────────┬───────────────────────────────────────────────┐
│ │ │Volumul de IG - 100, V(S) [mc], necesar │
│Tempe-│Volumul │stingerii incendiului, │
│ratura│specific│raportat la unitatea de volum net, V [mc], al │
│ │ │spaţiului │
│ │ │protejat V(S)/V [mc IG - 100/mc], │
│ │ ├───────────────────────────────────────────────┤
│ │ │Concentraţia volumică procentuală de │
│ │ │proiectare, necesară │
├──────┼────────┤stingerii incendiului │
│ │ │C [%] │
│t │v │ │
│ │ │ │
├──────┼────────┼─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┤
│°C │mc/kg │34% │38% │42% │46% │50% │54% │58% │62% │
├──────┼────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│-40 │0,6825 │0,523│0,601│0,685│0,775│0,872│0,977│1,091│1,022│
│-35 │0,6971 │0,512│0,589│0,671│0,759│0,853│0,956│1,068│1,191│
│-30 │0,7118 │0,501│0,576│0,657│0,743│0,836│0,936│1,046│1,167│
│-25 │0,7264 │0,491│0,565│0,644│0,728│0,819│0,917│1,025│1,143│
│-20 │0,7411 │0,481│0,554│0,631│0,714│0,803│0,899│1,005│1,121│
├──────┼────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│-15 │0,7557 │0,472│0,543│0,619│0,700│0,787│0,882│0,985│1,099│
│-10 │0,7704 │0,463│0,533│0,607│0,686│0,772│0,865│0,966│1,078│
│-5 │0,7850 │0,454│0,523│0,596│0,674│0,758│0,849│0,948│1,058│
│0 │0,7997 │0,446│0,513│0,585│0,661│0,744│0,833│0,931│1,038│
│5 │0,8143 │0,438│0,514│0,574│0,649│0,731│0,818│0,914│1,020│
├──────┼────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│10 │0,8290 │0,430│0,495│0,564│0,638│0,718│0,804│0,898│1,002│
│15 │0,8436 │0,423│0,486│0,554│0,627│0,705│0,790│0,883│0,984│
│20 │0,8583 │0,416│0,478│0,545│0,616│0,693│0,777│0,868│0,968│
│25 │0,8729 │0,409│0,470│0,536│0,606│0,682│0,763│0,853│0,951│
│30 │0,8876 │0,402│0,462│0,527│0,596│0,670│0,751│0,839│0,936│
├──────┼────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│35 │0,9022 │0,395│0,455│0,518│0,586│0,659│0,739│0,825│0,920│
│40 │0,9169 │0,389│0,447│0,510│0,577│0,649│0,727│0,812│0,906│
│45 │0,9315 │0,383│0,440│0,502│0,568│0,639│0,715│0,799│0,891│
│50 │0,9462 │0,377│0,434│0,494│0,559│0,629│0,704│0,787│0,878│
│55 │0,9608 │0,371│0,427│0,487│0,550│0,619│0,694│0,775│0,864│
├──────┼────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│60 │0,9755 │0,366│0,421│0,479│0,542│0,610│0,683│0,763│0,851│
│65 │0,9901 │0,360│0,414│0,472│0,534│0,601│0,673│0,752│0,839│
│70 │1,0048 │0,355│0,408│0,465│0,526│0,592│0,663│0,741│0,827│
│75 │1,0194 │0,350│0,402│0,459│0,519│0,584│0,654│0,730│0,815│
│80 │1,0341 │0,345│0,397│0,452│0,511│0,575│0,645│0,720│0,803│
├──────┼────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│85 │1,0487 │0,340│0,391│0,446│0,504│0,567│0,636│0,710│0,792│
│90 │1,0634 │0,335│0,386│0,440│0,497│0,559│0,627│0,700│0,781│
│95 │1,0780 │0,331│0,384│0,434│0,491│0,552│0,618│0,691│0,770│
│100 │1,0927 │0,326│0,375│0,428│0,484│0,544│0,610│0,681│0,760│
└──────┴────────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┘
16.17. Timpul necesar pentru asigurarea concentraţiei minime de IG - 100 necesară stingerii incendiului este de 1,5 la 3 minute, iar timpul de menţinere a acestei concentraţii este de 20 minute. Executarea instalaţiilor de stingere a incendiilor cu IG - 100 Condiţii generale 16.18. Înainte de montarea echipamentelor, aparatelor, conductelor şi a accesoriilor acestora, trebuie să se verifice starea lor de integritate. Ele nu trebuie să prezinte deformări, urme de loviri etc. 16.19. Rezervoarele şi recipientelor (buteliile) cu IG - 100, precum şi distribuitorul instalaţiei se amplasează în încăperi uşor accesibile, ferite de radiaţii termice. Buteliile cu IG - 100 se introduc pe piaţă şi se utilizează conform reglementărilor tehnice în vigoare. 16.20. Traseele conductelor cu IG - 100 trebuie să nu intersecteze traseele altor conducte prin care circulă fluide care pot contamina sistemul. 16.21. Conductele cu IG - 100 se execută din ţevi din oţel care trebuie să aibă suprafaţa interioară netedă. În cazul montării în spaţii cu agenţi corosivi, conductele se protejează împotriva coroziunii. 16.22. Recipientele (buteliile) sub presiune şi armăturile aferente trebuie să respecte prevederile reglementărilor tehnice în vigoare. 16.23. Se iau măsuri de evitare a înfundării conductelor şi a duzelor cu impurităţi care ar bloca transportul şi distribuţia IG - 100, precum şi refularea acestuia în incinta protejată. 16.24. Conductele de transport şi distribuţie se leagă la pământ, conform prevederilor normativului I 7. 17. Instalaţii fixe de stingere a incendiilor, cu substanţe HFC - 227ea Echiparea tehnică a clădirilor cu instalaţii fixe de stingere a incendiilor cu substanţa HFC - 227ea Sisteme de stingere a incendiilor cu substanţa HFC - 227ea 17.1. Proprietăţile substanţei de stingere HFC - 227ea, mecanismul stingerii incendiilor cu această substanţă şi domeniile recomandate pentru instalaţiile de stingere a incendiilor cu HFC - 227ea, sunt prezentate în anexa nr. 18 17.2. Instalaţiile fixe de stingere a incendiilor cu HFC - 227ea se utilizează în sistem de inundare totală. (standard de referinţă SR EN 15004-5) 17.3. Sistemul cu inundare totală este folosit pentru stingerea incendiilor în spaţii închise. Riscuri 17.4. Prin mecanismul de stingere a incendiului cu HFC - 227ea are loc descompunea unor molecule, iar produsul de descompunere esenţial este HF (hidrogen fluorurat). 17.5. Pericolul asociat cu produşii de descompunere ai HFC - 227ea depinde de concentraţia de HF din incinta protejată şi care, în principal, este funcţie de: a) raportul dintre mărimea incendiului şi volumul spaţiului protejat; b) timpul de ardere (perioada cuprinsă între izbucnirea şi stingerea incendiului). Se asigură un interval de timp cât mai mic posibil între momentul detectării incendiului şi acţionarea sistemului de deversare a substanţei de stingere. 17.6. Emanaţia de HF are miros iritant chiar în cantităţi mici. Acest miros constituie o alarmă preventivă pentru oameni de a nu intra în spaţiul protejat decât după ce acesta a fost ventilat. În plus, produşii rezultaţi în urma arderii pot fi toxici şi de aceea personalul specializat care intră în spaţiul respectiv după incendiu, trebuie să poarte aparat autonom de respiraţie. 17.7. În general, substanţa de stingere a incendiului HFC - 227ea nu este toxică pentru om. La concentraţia necesară de stingere (7,5%), nu are efecte adverse observabile asupra organismului uman. Efectele adverse pot apare de la o concentraţie mai mare de 10,5% (anexa nr. 18, pct. 5). 17.8. Măsurile de siguranţă ce trebuie luate pentru evacuarea persoanelor din diferite tipuri de spaţii, în funcţie de concentraţia volumică de substanţă de stingere tip HFC - 227ea) din aceste incinte, sunt prezentate în tabelul 17.1. 17.9. Substanţa de stingere HFC - 227ea are un efect slab asupra majorităţii elastomerilor, conform datelor prezentate în tabelul 17.2. 17.10. Substanţa de stingere de HFC - 227ea nu are efect de coroziune asupra metalelor folosite în mod curent pentru conductele şi echipamentele instalaţiilor, după cum rezultă din datele prezentate în tabelul 17.3. Soluţii tehnice de realizare a instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu substanţa HFC - 227ea Componentele instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu substanţa HFC - 227ea 17.11. Instalaţiile fixe de stingere a incendiilor cu substanţa HFC - 227ea se compun din: a) Recipiente (butelii) cu HFC - 227ea grupate în baterie; b) Colector de substanţă de stingere HFC - 227ea (sau conducte colectoare în cazul sistemelor cu mai multe baterii); c) Dispozitive de acţionare; d) Dispozitive şi echipamente de semnalizare şi comandă; e) Conducte pentru transportul şi distribuţia substanţei de stingere; f) Duze pentru refularea substanţei de stingere; g) Aparatură pentru control. Tabelul 17.1 Măsurile de siguranţă ce trebuie luate pentru evacuarea oamenilor din spaţiile protejate, în funcţie de concentraţia volumică a HFC - 227ea în aerul din aceste spaţii
┌─────────┬────────────┬───────────────┐
│Tip de │Concentraţia│Măsuri de │
│spaţii │volumică de │siguranţă │
│ │substanţă │ │
│ │tip HFC - │ │
│ │227ea în │ │
│ │aer C (%) │ │
│ │ │ │
├─────────┼────────────┼───────────────┤
│Spaţii în│ │Evacuare │
│mod │C < 9% │recomandată │
│normal │9% < C < │Evacuare │
│ocupate │10,5% │posibilă sub 1 │
│ │ │minut │
├─────────┼────────────┼───────────────┤
│ │ │Evacuare │
│Spaţii în│ │posibilă sub 30│
│mod │C > 10,5% │s, sau │
│normal │ │trebuie │
│neocupate│ │folosite │
│ │ │aparate de │
│ │ │respirat │
└─────────┴────────────┴───────────────┘
Tabelul 17.2 Efectele HFC - 227ea asupra elastomerilor
┌─────────┬─────────────────┬─────────────────┐
│Elastomer│HFC - 227ea faza │HFC - 227ea faza │
│ │gazoasă │lichidă │
│ ├────────┬────────┼────────┬────────┤
│ │Variaţia│Variaţia│Variaţia│Variaţia│
│ │în │în │în │în │
│ │duritate│volum │duritate│volum │
├─────────┼────────┼────────┼────────┼────────┤
│Butyl │0 │+4,5 │-5 │+7,0 │
├─────────┼────────┼────────┼────────┼────────┤
│EPDM │+2 │+1,1 │+2 │+1,3 │
├─────────┼────────┼────────┼────────┼────────┤
│Cauciuc │0 │+4,1 │-5 │+4,8 │
├─────────┼────────┼────────┼────────┼────────┤
│Neopren G│+2 │+1,9 │+3 │+0,86 │
├─────────┼────────┼────────┼────────┼────────┤
│Silicon │-3 │+2,2 │+2 │+5,7 │
└─────────┴────────┴────────┴────────┴────────┘
Tabelul 17.3 Efectele de coroziune ale HFC - 227ea asupra metalelor
┌────────────────────────┬─────────────┐
│Metalul │Rata de │
│ │coroziune │
│ │[mil/an] │
├────────────────────────┼─────────────┤
│Aluminiu 1100 │0,0000 │
├────────────────────────┼─────────────┤
│Aluminiu 2024 │0,0081 │
├────────────────────────┼─────────────┤
│Oţel inox 304 │0,0009 │
├────────────────────────┼─────────────┤
│Oţel carbon 1020 │0,0010 │
├────────────────────────┼─────────────┤
│Bronz CDA 268 │0,0009 │
├────────────────────────┼─────────────┤
│Cupru CDA 110 │0,0008 │
├────────────────────────┼─────────────┤
│Nichel 200 │0,0000 │
├────────────────────────┼─────────────┤
│Argint │0,0000 │
└────────────────────────┴─────────────┘
────────── 1 mil = 2,554 x 10^-5 m────────── 17.12. În spaţiile închise protejate cu instalaţii fixe de stingere, este recomandată asigurarea unei instalaţii de exhaustare a produselor rezultate în urma incendiului. Atunci când se prevede, această instalaţie trebuie să fie diferită de instalaţia normală de ventilare a clădirii. Evacuarea produselor rezultate în urma incendiului se face numai în exteriorul clădirii. În interiorul staţiei cu recipiente (butelii) cu substanţă de stingere este obligatorie prevederea instalaţiei de exhaustare. Instalaţii de detectare, semnalizare şi comandă 17.13. Instalaţia de stingere a incendiului cu HFC - 227ea se echipează cu detectoare de incendiu. La semnalizarea unui detector, centrala de semnalizare trebuie să declanşeze "prealarma", iar atunci când două detectoare (aparţinând fiecare unei linii diferite de detecţie) semnalizează simultan sau este acţionat un buton de incendiu, centrala de semnalizare să declanşeze "comanda de stingere". Comanda de stingere se poate declanşa şi numai în urma acţionării butonului de incendiu. După o temporizare reglabilă, variind între câteva secunde şi două minute - tipic 30 secunde, centrala trebuie să dea comanda pentru declanşarea stingerii prin deschiderea vanei de sector corespunzătoare incintei în care a izbucnit incendiul şi apoi acţionează vana de pe recipient (butelie) pentru deversarea substanţei de stingere. Pentru o arie protejată de un singur recipient de substanţă de stingere, vana de sector poate lipsi. 17.14. Centrala de semnalizare şi comandă asigură monitorizarea activării vanelor, oferă informaţii precise în cazul operării în regim de urgenţa şi permite iniţializarea comenzilor pentru oprirea funcţionării instalaţiilor de ventilare şi de aer condiţionat, închiderea elementelor mobile de protecţie a golurilor funcţionale (uşi, ferestre, trape etc.), alertarea serviciului de pompieri etc. 17.15. Alarmarea în caz de incendiu este asigurată acustic şi optic. Deversarea substanţei de stingere în spaţiul protejat este semnalizată în centrala de semnalizare şi comandă. Dimensionarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu substanţa HFC - 227ea 17.16. Concentraţiile volumice, C[%], de substanţă HFC-227ea, necesare pentru stingerea incendiilor, respectiv minime de proiectare, pentru diferite substanţe combustibile şi incendii de suprafaţă (clasa A), sunt date în tabelul 17.5 Tabelul 17.4 Concentraţii ale HFC 227ea, de referinţă de stingere şi nominale
┌────────────────┬────────┬────────────┐
│Combustibil │Stingere│Valoarea │
│ │%, în │nominală │
│ │volum │minimă │
│ │ │%, în volum │
├────────────────┼────────┼────────────┤
│Clasa B │ │ │
│Heptan (arzător │ │ │
│cupă) │6,7 │9,0 │
│Heptan (cameră │6,9 │ │
│de │ │ │
│încercare │ │ │
├────────────────┼────────┼────────────┤
│Suprafaţă Clasa │ │ │
│A │4,9 │ │
│Focar de lemn │6,1 │7,9 │
│PMMA │6,1 │ │
│PP │6,1 │ │
│ABS │ │ │
├────────────────┼────────┼────────────┤
│Risc ridicat │vezi │ │
│Clasa A │nota a │8,5 │
│ │ │ │
└────────────────┴────────┴────────────┘
┌──────────────────────────────────────┐
│NOTĂ: │
│Valorile agentului de stingere pentru │
│combustibil clasa B şi incendiu de │
│suprafaţă clasa A sunt determinate │
│prin încercări, în conformitate cu │
│standardul SR EN 15004-1:2009, anexele│
│B şi C. │
│ │
│Concentraţia minimă nominală pentru │
│combustibil de clasă B Concentraţia │
│minimă │
│nominală pentru combustibil clasa B │
│este valoarea cea mai mare dintre │
│concentraţiile de stingere ale │
│arzătorului cupă cu heptan sau camerei│
│de │
│încercare cu heptan înmulţită cu 1,3. │
│ │
│Concentraţia minimă nominală pentru │
│incendiu de suprafaţă clasa A este │
│valoarea cea mai mare dintre │
│concentraţiile de stingere ale │
│focarului de lemn, │
│PMMA, PP sau ABS înmulţită cu 1,3. în │
│absenţa uneia dintre cele 4 valori de │
│stingere, concentraţia minimă nominală│
│pentru clasa A de suprafaţă trebuie să│
│fie cea risc ridicat clasa A. │
│ │
│A se vedea EN 15004-1:2008, 7.5.1.3, │
│pentru informaţii despre combustibilii│
│din clasa A. │
│ │
│Pentru informaţii despre combustibilii│
│din clasa A, a se vedea │
│SR EN 15004-1:2009, 7.5.1.3,. │
│ │
│Concentraţiile de stingere şi nominale│
│pentru încercările de incendiu în sală│
│sunt date numai cu titlu informativ. │
│ │
│Concentraţii de stingere mai mici şi │
│mai mari decât cele arătate pentru │
│focarele de încercare la scara camerei│
│pot să fie realizate şi premise atunci│
│când sunt validate prin rapoarte de │
│încercări de laboratoare recunoscute │
│internaţional. │
├──────────────────────────────────────┤
│a Concentraţia minimă nominală pentru │
│risc ridicat clasa A trebuie să fie │
│cea │
│mai mare dintre cea pentru incendiu de│
│suprafaţă clasa A sau 95% din │
│concentraţia minimă nominală pentru │
│clasa B. │
└──────────────────────────────────────┘
Tabel 17.5 Concentraţiile volumice, C[%] de substanţă HFC - 227ea în aer, de inertizare, respectiv, minime de proiectare, pentru diferite substanţe combustibile
┌────────────────┬─────────────────────┐
│Substanţă │Concentraţia volumică│
│combustibilă │de │
│ │HFC - 227ea în aer C │
│ │[%] │
│ ├──────────┬──────────┤
│ │de │minimă de │
│ │inertizare│proiectare│
├────────────────┼──────────┼──────────┤
│izobutan │11,3 │12,4 │
├────────────────┼──────────┼──────────┤
│1-cloro-1, │ │ │
│1-difluoretan │2,2 │2,9 │
│(HCFC 1416) │ │ │
├────────────────┼──────────┼──────────┤
│1,1-difluoretan │8,6 │9,5 │
│(HCFC 152a) │ │ │
├────────────────┼──────────┼──────────┤
│difluoretan │3,5 │3,9 │
│(HCFC 32) │ │ │
├────────────────┼──────────┼──────────┤
│etilen oxid │13,6 │15,0 │
├────────────────┼──────────┼──────────┤
│metan │8,0 │8,8 │
├────────────────┼──────────┼──────────┤
│pentan │11,6 │12,8 │
├────────────────┼──────────┼──────────┤
│propan │11,6 │12,8 │
└────────────────┴──────────┴──────────┘
17.19. Cantitatea (masa), m[kg] de substanţă HFC - 227ea necesară stingerii incendiului, se determină cu relaţia:
V C
m = ─── (───────) [kg]
v 100-C
în care: m - masa de substanţă de stingere a incendiului HFC - 227ea, [kg]; V - volumul net al spaţiului protejat, [mc]. Volumul net se determină scăzând din volumul brut volumul ocupat de obiectele solide nepermeabile şi nemutabile. Volumele care au o deschizătură spre spaţiul protejat trebuie adăugat (de exemplu: ventilaţii fără trapă de închidere la alarma de incendiu, deschizături care nu se închid automat etc.); C - concentraţia volumică de substanţă HFC - 227ea în aer, necesară stingerii incendiului, [%]; v - volumul specific de vapori de substanţă de stingere HFC - 227ea [mc/kg], la presiunea de 1,013 bar, determinat cu relaţia: v = k(1) + k(2) t [mc/kg] unde: k(1) = 0,1269; k(2) = 0,000513; t - temperatura în spaţiul protejat, [°C]. 17.20. Valorile volumului specific, v [mc/kg] de substanţă de stingere HFC - 227ea, la diferite temperaturi t [°C], precum şi masa de substanţă de stingere raportată la unitatea de volum a spaţiului protejat m/V [kg/mc] în funcţie de concentraţia volumică de stingere a incendiului C [%], sunt redate în tabelul 17.6. 17.21. Masa volumică de umplere a unui rezervor nu trebuie să fie mai mare decât valorile prezentate în tabelele 17.7 şi 17.8 pentru sisteme de 25 bar şi 42 bar. Tabelul 17.7 Caracteristicile rezervorului de stocare a HFC 227ea - 25 bar
┌───────────────────────┬───────┬──────┐
│Proprietăţi │Unităţi│Valori│
│ │de │ │
│ │măsură │ │
├───────────────────────┼───────┼──────┤
│Nivel de umplere maxim │kg/mc │1150 │
├───────────────────────┼───────┼──────┤
│Presiunea maximă de │ │ │
│lucru a rezervorului la│Bar │34 │
│50°C │ │ │
├───────────────────────┼───────┼──────┤
│Suprapresiune la 20°C │Bar │25 │
└───────────────────────┴───────┴──────┘
Tabelul 17.8 Caracteristicile rezervorului de stocare a HFC 227ea - 42 bar
┌───────────────────────┬───────┬──────┐
│Proprietăţi │Unităţi│Valori│
│ │de │ │
│ │măsură │ │
├───────────────────────┼───────┼──────┤
│Nivel de umplere maxim │kg/mc │1150 │
├───────────────────────┼───────┼──────┤
│Presiunea maximă de │ │ │
│lucru a rezervorului la│Bar │53 │
│50°C │ │ │
├───────────────────────┼───────┼──────┤
│Suprapresiune la 20°C │Bar │42 │
└───────────────────────┴───────┴──────┘
17.22 Rezervoarele trebuie să fie presurizate cu azot cu un conţinut de apă care să nu depăşească 60 x 10^-6 % în masă la o presiune de echilibru de [25(0)^+1,25] bar şi [42(0)^+2,1] bar la o temperatură de 21°C. Executarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu HFC - 227ea Condiţii generale 17.23. Echipamentul necesar instalaţiei fixe de stingere a incendiilor cu substanţă HFC-27ea, trebuie să aibă asigurată calitatea corespunzătoare şi se verifică printr-o recepţie atentă pe baza documentelor însoţitoare (documente de calitate, instrucţiuni tehnice, agrement tehnic etc). 17.24. Producătorii şi furnizorii de baterii şi echipamente de stingere trebuie să livreze odată cu acestea şi piesele de rezervă necesare, conform prescripţiilor producătorului. 17.25. (1) Subansamblurile şi echipamentele instalaţiei de stingere se transportă în ambalajele originale, păstrându-se caracteristicile tehnice şi constructive cu care au fost realizate de producător. (2) Beneficiarul instalaţiei este obligat să asigure depozitarea în condiţii de siguranţă a subansamblurilor, echipamentelor şi a materialelor până la terminarea montajului şi punerea în funcţiune a instalaţiei, răspunzând alături de unitatea de montaj de păstrarea lor. Montarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu HFC - 227ea 17.24. Înainte de montarea conductelor şi a celorlalte accesorii aferente acestora, se verifică starea lor, neadmiţându-se trecerea la montaj dacă prezintă turtiri sau alte urme de lovire care au modificat forma sau secţiunea acestora. 17.25. Pe timpul montajului se iau măsuri pentru ca în interiorul conductelor de orice fel să nu pătrundă corpuri străine, care să stânjenească transportul sau refularea substanţei de stingere. 17.26. Conductele de transport şi distribuţie a substanţei de stingere se execută conform proiectului şi se leagă la instalaţiile de împământare, respectându-se prevederile normativului I7 sau a reglementărilor echivalente . 17.27. După montare conductele se curăţă, iar înainte de montarea duzelor se suflă cu aer sau alt gaz sub presiune îndepărtând eventualelor corpuri străine pătrunse accidental. Tabel 17.6
┌──────┬────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Tempe-│Volum │Cerinţe de masă pentru HFC 227ea pe unitatea de volum de spaţiu │
│ratura│specific│protejat, m/V(kg/mc) Această informaţie se referă numai la HFC 227ea │
│ │de │şi nu poate reprezenta orice alt produs conţinând 1,1,1,2,3,3,3- │
│T │vapori │pentafluoretan ca un component │
│°C │S ├─────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │mc/kg │Concentraţia nominală (în volum) │
│ │ ││ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│ │ │6% │ 7% │ 8% │ 9% │ 10% │ 11% │ 12% │ 13% │ 14% │ 15% │
├──────┼────────┼──────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┤
│- 10 │0,1215 │0,5254│0,6196│0,7158│0,8142│0,9147│1,0174│1,1225│1,2301│1,3401│1,4527│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│- 5 │0,1241 │0,5142│0,6064│0,7005│0,7967│0,8951│0,9957│1,0985│1,2038│1,3114│1,4216│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│0 │0,1268 │0,5034│0,5936│0,6858│0,7800│0,8763│0,9748│1,0755│1,1785│1,2839│1,3918│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│5 │0,1294 │0,4932│0,5816│0,6719│0,7642│0,8586│0,9550│1,0537│1,1546│1,2579│1,3636│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│10 │0,1320 │0,4834│0,5700│0,6585│0,7490│0,8414│0,9360│1,0327│1,1316│1,2328│1,3364│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│15 │0,1347 │0,4740│0,5589│0,6457│0,7344│0,8251│0,9178│1,0126│1,1096│1,2089│1,3105│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│20 │0,1373 │0,4650│0,5483│0,6335│0,7205│0,8094│0,9004│0,9934│1,0886│1,1859│1,2856│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│25 │0,1399 │0,4564│0,5382│0,6217│0,7071│0,7944│0,8837│0,9750│1,0684│1,1640│1,2618│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│30 │0,1425 │0,4481│0,5284│0,6104│0,6943│0,7800│0,8676│0,9573│1,0490│1,1428│1,2388│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│35 │0,1450 │0,4401│0,5190│0,5996│0,6819│0,7661│0,8522│0,9402│1,0303│1,1224│1,2168│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│40 │0,1476 │0,4324│0,5099│0,5891│0,6701│0,7528│0,8374│0,9239│1,0124│1,1029│1,1956│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│45 │0,1502 │0,4250│0,5012│0,5790│0,6586│0,7399│0,8230│0,9080│0,9950│1,0840│1,1751│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│50 │0,1527 │0,4180│0,4929│0,5694│0,6476│0,7276│0,8093│0,8929│0,9784│1,0660│1,1555│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│55 │0,1553 │0,4111│0,4847│0,5600│0,6369│0,7156│0,7960│0,8782│0,9623│1,0484│1,1365│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│60 │0,1578 │0,4045│0,4770│0,5510│0,6267│0,7041│0,7832│0,8641│0,9469│1,0316│1,1183│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│65 │0,1604 │0,3980│0,4694│0,5423│0,6167│0,6929│0,7707│0,8504│0,9318│1,0152│1,1005│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│70 │0,1629 │0,3919│0,4621│0,5338│0,6072│0,6821│0,7588│0,8371│0,9173│0,9994│1,0834│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│75 │0,1654 │0,3859│0,4550│0,5257│0,5979│0,6717│0,7471│0,8243│0,9033│0,9841│1,0668│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│80 │0,1679 │0,3801│0,4482│0,5178│0,5890│0,6617│0,7360│0,8120│0,8898│0,9694│1,0509│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│85 │0,1704 │0,3745│0,4416│0,5102│0,5803│0,6519│0,7251│0,8000│0,8767│0,9551│1,0354│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│90 │0,1730 │0,3690│0,4351│0,5027│0,5717│0,6423│0,7145│0,7883│0,8638│0,9411│1,0202│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│95 │0,1755 │0,3638│0,4290│0,4956│0,5636│0,6332│0,7044│0,7771│0,8516│0,9277│1,0057│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│100 │0,1780 │0,3587│0,4229│0,4886│0,5557│0,6243│0,6945│0,7662│0,8396│0,9147│0,9916│
├──────┴────────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┤
│ │
│m/V este necesarul de masă de agent (în kilograme pe metru cub); adică masa, m, │
│în │
│kilograme de agent necesară pe metru cub de volum protejat V pentru a produce │
│concentraţia indicată la temperatura specificată. │
│ │
│V este volumul net al spaţiului cu risc de incendiu (în metri cubi); adică │
│volumul │
│închis minus structurile fixe impenetrabile agentului de stingere. │
│c V │
│m = (─────────) ─── │
│100-c S │
│ │
│T este temperatura (în grade Celsius); adică temperatura nominală din zona de │
│risc │
│ │
│S este volumul specific (în metri cubi pe kilogram); volumul specific al │
│vaporilor │
│supraîncălziţi de HCFC Blend A la o presiune de 1,013 bar poate fi prin │
│S = k(1) + k(2)T │
│unde k(1) = 0,1269; k(2) = 0,000513 │
│ │
│c este concentraţia (în procente); adică concentraţia volumetrică de HFC 227ea │
│în aer │
│la temperatura indicată, şi la presiunea absolută de 1,013 bar. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
18. Instalaţii fixe de stingere a incendiilor cu IG - 541 Echiparea tehnică a clădirilor cu instalaţii fixe de stingere a incendiilor cu IG - 541 Sisteme de stingere a incendiilor cu IG - 541 18.1. Proprietăţile substanţei IG - 541, mecanismul stingerii incendiului cu IG - 541 şi domeniile recomandate pentru instalaţiile de stingere cu IG - 541, sunt prezentate în anexa nr. 19. 18.2. (1) Instalaţiile de stingere a incendiului cu gaze tip IG - 541 se realizează în sistem de inundare totală. (standard de referinţă SR EN 15004-10) (2) Sistemul cu inundare totală se realizează pentru spaţii închise la care uşile, ferestrele, tubulaturile etc., se pot închide înainte sau simultan cu începerea deversării gazului. 18.3. Pentru stingerea incendiilor din interiorul spaţiilor prin inundare totală, întreg spaţiul trebuie să fie umplut cu substanţa de stingere IG - 541, astfel încât procentul de oxigen să scadă (în timp scurt), sub valoarea de menţinere a arderii. 18.4. La sistemele cu inundare totală pentru incendii instantanee şi de suprafaţă (declanşate de lichide inflamabile), cantitatea (masa) de substanţă de stingere deversată trebuie să acopere pierderile datorate neetanşeităţilor. Suprafaţa totală (mc) a golurilor ce nu pot fi închise trebuie să fie sub 3% din volumul (mc) incintei protejate, sau 10% din aria totala (mc) a suprafeţelor laterale şi părţilor superioare şi inferioare ale incintei. Riscuri 18.5. La concentraţia volumică standard de stingere a incendiului, de până la 43%, substanţa de stingere IG - 541 nu pune viaţa oamenilor în pericol. 18.6. După stingerea incendiului, accesul persoanelor în încăperile respective este permis numai după evacuarea nocivităţilor prin ventilare natural - organizată sau instalaţie de ventilare mecanică. Soluţii tehnice de realizare a instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu IG - 541 Componentele instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu IG - 541 18.7. Instalaţiile fixe de stingere a incendiilor cu IG - 541 se compun, în principal, din: a) butelii cu IG - 541, grupate în baterii; b) racorduri flexibile pentru conectare la colector; c) colector; d) dispozitive de acţionare electrică şi mecanică a buteliei pilot; e) dispozitive şi echipamente electrice de detectare, semnalizare (acustică şi optică) şi de comandă; f) aparatura de control; g) elemente de monitorizare a stării elementelor de închidere a golurilor (uşi, ferestre, trape etc.); h) reţeaua de conducte pentru transportul şi distribuţia substanţei de stingere; i) duze pentru refularea substanţei de stingere în spaţiul protejat. 18.8. Gazul IG - 541 este stocat în butelii la o presiune de 150 bar, 200 bar sau 300 bar, la temperatura de umplere de 15°C. În tabelul 18.1 sunt date presiunile maxime de lucru ale substanţei de stingere a incendiului IG - 541, la temperatura de 50°C. Tabelul 18.1 Presiunile maxime de lucru ale substanţei gazoase de stingere a incendiului IG - 541 la temperatura de 50°C
┌─────────────────┬────────────────────┐
│Presiunea de │Presiunea maximă de │
│stocare │lucru │
│la temperatura de│la temperatura de │
│15°C │50°C │
│[bar] │[bar] │
├─────────────────┼────────────────────┤
│150 │175 │
├─────────────────┼────────────────────┤
│200 │235 │
├─────────────────┼────────────────────┤
│300 │360 │
└─────────────────┴────────────────────┘
18.9. Buteliile de stocare a substanţei de stingere trebuie să fie protejate împotriva radiaţiilor termice directe sau indirecte, îndepărtate şi izolate de surse de trepidaţii. 18.10. Buteliile de stocare a substanţei de stingere IG - 541 sunt supuse verificărilor conform prescripţiilor tehnice în vigoare. 18.11. Fiecare butelie de stocare trebuie prevăzută cu dispozitiv de siguranţă la presiune. 18.12. Buteliile montate în baterii se racordează la colectorul comun şi se fixează pe stelaj sau direct pe perete (dacă acesta asigură rezistenţa necesară). Fiecare butelie se prevede cu dispozitive necesare utilizării individuale. 18.13. Fiecare butelie se racordează la colectorul bateriei prin racorduri flexibile cu supape de sens, astfel ca schimbarea unei butelii să nu afecteze funcţionarea celorlalte butelii din baterie. Dimensionarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu IG - 541 18.14. Concentraţiile volumice de substanţă IG - 541 în aerul din spaţiul protejat, necesară stingerii incendiului, respectiv minime de proiectare, pentru diferite substanţe combustibile şi incendii de suprafaţă (clasa A), au valorile redate în tabelul 18.2 18.15. Concentraţiile volumice de IG - 541 în aerul din spaţiul protejat, de inertizare, respectiv, minime, de proiectare, pentru substanţele combustibile metan şi propan, au valorile date în tabelul 18.3. 18.16. Volumul de substanţă gazoasă IG - 541, raportat la starea de referinţă corespunzătoare presiunii de 1,013 bar şi temperaturii de 20°C, V [mc], necesar pentru stingerea incendiului, se determină cu relaţia:
v(R) 100
V(S) = V ─────── ln (───────) [mc]
v 100-C
în care: V este volumul net al spaţiului protejat [mc]; C - concentraţia volumică de substanţă gazoasă IG - 541 în aerul din spaţiul protejat, necesară stingerii incendiului, la temperatura indicată şi la presiunea de 1,013 bar absolut [%]; v(R) - volumul specific al gazului IG - 541 la starea de referinţă, [mc/kg]; v - volumul specific al gazului IG - 541 la temperatura de calcul din spaţiul protejat şi la presiunea de 1,013 bar, determinat cu relaţia: v = k(1) + k(2)t [mc/kg]; unde: k(1) = 1,683 şi k(2) = 0,0044 sunt constante specifice substanţei gazoase IG - 541; t - temperatura de calcul din spaţiul protejat, [°C]. 18.17. Valorile volumului specific, v [mc/kg], de substanţă gazoasă IG - 541, la diferite temperaturi t [°C], precum şi valorile raportului V(S)/V [mc IG - 541/mc], între volumul, V(S) de substanţă gazoasă IG - 541 la starea de referinţă (t = 20°C şi p = 1,013 bar) şi volumul, V, al spaţiului protejat, în funcţie de concentraţia volumică de proiectare pentru stingerea incendiului cu IG - 541 C[%] în spaţiul protejat, sunt date în tabelul 18.4. Tabel 18.2 Concentraţii IG-541 de referinţă de stingere şi nominale
┌────────────────────┬────────┬────────┐
│Combustibil │Stingere│Valoarea│
│ │% în │nominală│
│ │volum │minimă %│
│ │ │în volum│
├────────────────────┼────────┼────────┤
│Clasă B │ │ │
│Heptan (arzător │31,7 │ │
│cupă) │ │48,1 │
│Heptan (cameră de │37,0 │ │
│încercare) │ │ │
├────────────────────┼────────┼────────┤
│Suprafaţă de Clasă A│ │ │
│Focar de lemn │28,2 │ │
│PMMA │30,7 │39,9 │
│PP │30,6 │ │
│ABS │30,7 │ │
├────────────────────┼────────┼────────┤
│Risc ridicat Clasa A│a │45,7 │
├────────────────────┴────────┴────────┤
│Valorile agentului de stingere pentru │
│com- │
│bustibili de clasa B şi incendiu de │
│suprafaţă clasa A sunt determinate │
│prin │
│încercare în conformitate cu │
│EN 15004-1:2008, anexele B şi C. │
│ │
│Concentraţia minimă nominală pentru │
│combus- │
│tibil clasa B este valoarea cea mai │
│mare │
│dintre concentraţiile de stingere ale │
│arză- │
│torului cupă cu heptan sau camerei de │
│încercare cu heptan înmulţită cu 1,3. │
│ │
│Concentraţia minimă nominală pentru │
│combus- │
│tibil suprafaţă de clasa A este │
│valoarea │
│cea mai mare dintre concentraţiile de │
│stingere ale focarului de lemn, PMMA, │
│PP │
│sau ABS înmulţită cu 1,3. în absenţa │
│uneia │
│dintre cele 4 valori de stingere, │
│concen- │
│traţia minimă de proiectare pentru │
│clasa A │
│de suprafaţă trebuie să fie cea de la │
│clasa │
│A pericol mare. │
│ │
│A se vedea 7.5.1.3 din SR EN │
│15004-1:2009, │
│pentru îndrumare asupra │
│combustibililor de │
│suprafaţă clasă A. │
│ │
│Concentraţiile de stingere şi nominale│
│pentru focarele de încercare la scara │
│camerei sunt numai pentru scopuri │
│informative. Concentraţii de stingere │
│mai │
│mici şi mai mari decât cele arătate │
│pentru │
│focarele de încercare la scara camerei│
│pot │
│să fie realizate şi premise atunci │
│când │
│sunt validate prin rapoarte de │
│încercări de │
│laboratoare recunoscute internaţional.│
├──────────────────────────────────────┤
│a Concentraţia minimă de proiectare │
│pentru │
│combustibil risc ridicat clasa A │
│trebuie să │
│fie cea mai mare dintre risc ridicat │
│clasa │
│A sau 95% din concentraţia minimă │
│nominală │
│pentru clasa B. │
└──────────────────────────────────────┘
Tabel 18.3 Concentraţiile volumice, C[%] de IG - 541 în aerul din spaţiul protejat, de inertizare, respectiv, minime de proiectare
┌────────────┬─────────────────────────┐
│ │Concentraţia volumică de │
│Substanţă │IG - 541 în aer C [%] │
│combustibilă├──────────┬──────────────┤
│ │de │minime de │
│ │inertizare│proiectare │
├────────────┼──────────┼──────────────┤
│metan │43,0 │47,3 │
├────────────┼──────────┼──────────────┤
│propan │49,0 │53,9 │
└────────────┴──────────┴──────────────┘
Tabel 18.4 Valorile volumului specific, v [mc/kg], de gaz IG - 541 la diferite temperaturi t [°C] şi ale raportului V(S)/V [mc IG - 541/mc], în funcţie de concentraţia volumică de proiectare pentru stingerea incendiului cu IG - 541 C [%] în spaţiul protejat
┌──────┬────────┬───────────────────────────────────────────────┐
│Tempe-│Volumul │Volumul de substanţă de stingere IG - 541, V(S)│
│ratura│specific│raportat la │
│ │ │unitatea de volum, V, a spaţiului protejat │
│ │ │V(S)/V [mc IG - 541/mc], │
│ │ ├───────────────────────────────────────────────┤
│ │ │Concentraţia volumică de proiectare pentru │
│t │v │stingerea incendiului │
│ │ │C [%] │
├──────┼────────┼─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┤
│°C │mc/kg │34% │38% │42% │46% │50% │54% │58% │62% │
├──────┼────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│-40 │0,5624 │0,521│0,600│0,684│0,773│0,870│0,975│1,089│1,214│
│-35 │0,5743 │0,511│0,587│0,669│0,757│0,852│0,954│1,066│1,189│
│-30 │0,5863 │0,500│0,575│0,656│0,742│0,834│0,935│1,044│1,165│
│-25 │0,5982 │0,490│0,564│0,643│0,727│0,818│0,916│1,023│1,142│
│-20 │0,6102 │0,481│0,553│0,630│0,713│0,802│0,898│1,003│1,119│
├──────┼────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│-15 │0,6221 │0,471│0,542│0,618│0,699│0,786│0,881│0,984│1,098│
│-10 │0,6341 │0,463│0,532│0,606│0,686│0,772│0,864│0,960│1,077│
│-5 │0,6460 │0,454│0,522│0,595│0,673│0,757│0,848│0,948│1,057│
│0 │0,6580 │0,446│0,513│0,584│0,661│0,744│0,833│0,931│1,038│
│5 │0,6699 │0,438│0,504│0,574│0,649│0,730│0,818│0,914│1,018│
├──────┼────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│10 │0,6819 │0,430│0,495│0,564│0,638│0,717│0,804│0,898│1,001│
│15 │0,6938 │0,423│0,486│0,554│0,627│0,705│0,790│0,882│0,984│
│20 │0,7058 │0,416│0,478│0,545│0,616│0,693│0,777│0,868│0,968│
│25 │0,7177 │0,409│0,470│0,536│0,606│0,682│0,764│0,853│0,951│
│30 │0,7297 │0,402│0,462│0,527│0,596│0,670│0,751│0,839│0,936│
├──────┼────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│35 │0,7416 │0,395│0,455│0,518│0,586│0,660│0,739│0,826│0,921│
│40 │0,7536 │0,389│0,448│0,510│0,577│0,649│0,727│0,812│0,906│
│45 │0,7655 │0,383│0,441│0,502│0,568│0,639│0,716│0,890│0,892│
│50 │0,7775 │0,377│0,434│0,494│0,559│0,629│0,705│0,787│0,878│
│55 │0,7894 │0,371│0,427│0,487│0,551│0,620│0,694│0,776│0,865│
├──────┼────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│60 │0,8014 │0,366│0,421│0,480│0,543│0,610│0,684│0,764│0,852│
│65 │0,8133 │0,361│0,415│0,473│0,535│0,601│0,674│0,753│0,840│
│70 │0,8253 │0,355│0,409│0,466│0,527│0,593│0,664│0,742│0,827│
│75 │0,8372 │0,350│0,403│0,459│0,519│0,584│0,655│0,731│0,916│
│80 │0,8492 │0,345│0,397│0,453│0,512│0,576│0,645│0,721│0,804│
├──────┼────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│85 │0,8611 │0,341│0,392│0,446│0,505│0,568│0,636│0,711│0,793│
│90 │0,8731 │0,336│0,386│0,440│0,498│0,560│0,628│0,701│0,782│
│95 │0,8850 │0,331│0,381│0,434│0,491│0,553│0,619│0,692│0,772│
│100 │0,8970 │0,327│0,376│0,429│0,485│0,545│0,611│0,683│0,761│
├──────┴────────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┤
│NOTĂ: │
│V(S)/V este necesarul de volum agent (în metri cubi pe metru │
│cub); adică │
│cantitatea Q (în metri cubi) de agent necesară la o temperatură│
│de referinţă de │
│20°C şi o presiune de 1,013 bar pe metru cub de volum protejat │
│pentru a produce │
│concentraţia indicată la temperatura specificată: │
│Q(R) = m ● S(R) │
│unde: │
│S(R) este volumul specific de referinţă (în metri cubi pe │
│kilogram); adică │
│volumul specific de vapori la temperatura de referinţă de │
│umplere pentru │
│vaporii supraîncălziţi IG-541 la o presiune de 1,013 bar care │
│poate fi │
│aproximată cu formula: │
│S(R) = k(1) + k(2) ● T(R) │
│unde: k(1) = 0,65799; k(2) = 0,002239; │
│T(R) este temperatura de referinţă (în grade Celsius), adică │
│temperatura de │
│umplere (20°C din tabel). │
│V 100 │
│m = ─── ln ───── │
│S 100-c │
│V este volumul cu spaţiului cu risc de incendiu (în metri │
│cubi); adică volumul │
│închis minus structurile fixe impenetrabile de agentului de │
│stingere. │
│ │
│T este temperatura (în grade Celsius); adică temperatura │
│nominală din zona de │
│risc. │
│ │
│S este volumul specific (în metri cubi pe kilogram); volumul │
│specific al │
│vaporilor supraîncălziţi de IG-541 la o presiune de 1,013 bar │
│aproximată prin │
│S = k(1) + k(2)T │
│unde k(1) = 0,2413; k(2) = 0,00088. │
│ │
│c este concentraţia (în procente); adică concentraţia │
│volumetrică a agentului │
│de stingere de IG-541 în aer la temperatura indicată, şi la o │
│presiune absolută │
│de 1,013 bar. │
└───────────────────────────────────────────────────────────────┘
18.18. La alegerea tipului şi numărului de butelii cu IG - 541, a echipamentelor şi dispozitivelor de acţionare precum şi a tipului şi numărului duzelor de refulare, se ţine seama de prevederile şi instrucţiunile producătorului acestora. Executarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu IG - 541 Condiţii generale 18.19. Subansamblurile, echipamentele, aparatele şi dispozitivele instalaţiei de stingere a incendiilor cu IG - 541 se transportă ambalate, păstrându-se caracteristicile tehnice şi constructive cu care au fost realizate de producător şi se depozitează în condiţii de siguranţă. 18.20. Beneficiarul instalaţiei de stingere a incendiului cu IG - 541 are obligaţia asigurării depozitării în condiţii de siguranţă a subansamblurilor, echipamentelor şi materialelor aferente până la terminarea montajului şi a punerii în funcţiune a instalaţiei, răspunzând de păstrarea lor împreună cu unitatea de montaj. Montarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu IG - 541 18.21. Înainte de montarea buteliilor (recipientelor), echipamentelor, dispozitivelor de acţionare, conductelor şi a celorlalte accesorii aferente instalaţiei de stingere se verifică starea lor, neadmiţându-se montajul dacă prezintă deformări sau urme de lovire. 18.22. La montarea bateriilor de butelii, a echipamentelor şi a dispozitivelor de comandă şi acţionare se respectă instrucţiunile de montaj precizate în cărţile tehnice ale acestora (care trebuie puse la dispoziţie de producători). 18.23. Reţelele de conducte de transport şi distribuţie, precum şi conductele pe care se montează duzele de refulare se fixează rigid cu bride care să preia efortul produs la refularea substanţei de stingere. Bridele de fixare a conductelor de transport trebuie să permită dilatări şi contracţii funcţionale. 18.24. Conductele de transport şi distribuţie a substanţei de stingere IG - 541 se execută conform proiectului şi se leagă la pământ conform prevederilor reglementărilor tehnice specifice. 19. Instalaţii fixe de stingere a incendiilor cu IG-01 Echiparea tehnică a clădirilor cu instalaţii de stingere a incendiilor cu IG-01 Sisteme de stingere a incendiilor cu argon 19.1. Proprietăţile argonului ca substanţă de stingere sunt prezentate în tabelul 20.1 din anexa 20, iar mecanismul stingerii incendiului cu argon şi domeniile recomandate pentru instalaţiile de stingere a incendiului cu argon, sunt redate în anexa nr. 20 19.2. Instalaţiile de stingere a incendiului cu argon se realizează în sistem de inundare totală (standard de referinţă SR EN 15004-7). 19.3. Sistemul de inundare totală se realizează pentru spaţii închise, la care uşile, ferestrele, tubulaturile etc., se pot închide înainte sau simultan cu începerea deversării argonului. 19.4. Pentru stingerea incendiului prin inundare totală, întregul volum al spaţiului protejat trebuie umplut cu argon, astfel încât, concentraţia volumică procentuală a oxigenului din aer să scadă, în timp scurt, de la valoarea iniţială de 21,9%, la valoarea de 12%, când arderea încetează. Riscuri 19.5. La concentraţia volumică standard de stingere a incendiului, până la 48,8%, argonul ca substanţă de stingere a incendiului nu pune în pericol viaţa oamenilor. 19.6. După stingerea incendiului, accesul persoanelor în încăperile respective este permis numai după evacuarea nocivităţilor prin ventilare natural-organizată sau instalaţie de ventilare mecanică. Soluţii tehnice de realizare a instalaţiilor de stingere a incendiilor cu argon Componentele instalaţiei de stingere a incendiului cu argon 19.7. Instalaţiile de stingere a incendiilor cu argon, se compun, în principal, din: a) instalaţia de stocare a argonului: i) butelii de oţel sau ansambluri de butelii grupate în baterie; ii) supape de descărcare; iii) colector de descărcare; iv) componente auxiliare de control. b) instalaţia de declanşare: i) cilindri pilot ii) supapa pilot c) instalaţia de distribuţie: i) conducte şi ansambluri; ii) ajutaje (duze) de refulare a agentului stingător în spaţiul protejat. d) echipamente electrice de alimentare, detectare, semnalizare şi comandă; e) sisteme de susţinere pentru: i) butelii cu argon; ii) blocul colector. 19.8. Presiunile de stocare a argonului în butelii şi presiunile maxime de lucru, în funcţie de temperatură, sunt în tabelul 19.1 Tabelul 19.1 Presiunile de stocare a argonului în butelii şi presiunile maxime de lucru, în funcţie de temperatură
┌─────────────────┬────────────────────┐
│Presiunea de │Presiunea maximă de │
│stocare la │lucru la │
│temperatura de │temperatura de 50°C │
│15°C │[bar] │
│[bar] │ │
├─────────────────┼────────────────────┤
│160 │188 │
├─────────────────┼────────────────────┤
│200 │235 │
├─────────────────┼────────────────────┤
│300 │362 │
└─────────────────┴────────────────────┘
19.9. Fiecare butelie cu argon este prevăzută cu dispozitiv de siguranţă la presiune. 19.10. Buteliile cu argon montate în baterie se fixează pe stelaj sau direct pe perete (dacă acesta asigură rezistenţa necesară). Fiecare butelie se prevede cu dispozitive necesare utilizării individuale. 19.11. Fiecare butelie cu argon se racordează la colectorul bateriei prin racorduri flexibile cu supape de sens, astfel ca schimbarea unei butelii să nu afecteze funcţionarea celorlalte butelii din baterie. 19.12. Se iau măsuri de protecţie a buteliilor cu argon împotriva radiaţiilor termice şi a vibraţiilor (trepidaţiilor). Dimensionarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu argon 19.13. Concentraţiile volumice de argon în aerul din spaţiul protejat, necesare stingerii incendiilor, respectiv minime de proiectare, pentru diferite substanţe combustibile şi incendii de suprafaţă (clasa A), au valorile date în tabelul 19.2. Tabelul 19.2 Concentraţiile volumice de argon în aerul din spaţiul protejat, necesare pentru stingerea incendiilor, respectiv, minime de proiectare pentru diferite substanţe combustibile şi incendii de suprafaţă (clasa A)
┌────────────┬─────────────────────────┐
│Substanţă │Concentraţia volumică de │
│combustibilă│argon în aerul │
│ │din spaţiul protejat │
│ │C[%] │
│ ├───────────┬─────────────┤
│ │de stingere│minima de │
│ │a │proiectare │
│ │incendiului│ │
├────────────┼───────────┼─────────────┤
│n - heptan │37,5 │48,8 │
├────────────┼───────────┼─────────────┤
│acetona │32,9 │42,8 │
├────────────┼───────────┼─────────────┤
│acetonitril │32,9 │42,8 │
├────────────┼───────────┼─────────────┤
│butanol │35,9 │46,7 │
├────────────┼───────────┼─────────────┤
│ciclohexan │36,4 │47,3 │
├────────────┼───────────┼─────────────┤
│diesel │27,1 │35,2 │
│(motorină) │ │ │
├────────────┼───────────┼─────────────┤
│etanol │40,5 │52,6 │
├────────────┼───────────┼─────────────┤
│hexan │36,9 │48,0 │
├────────────┼───────────┼─────────────┤
│metan │34,8 │45,2 │
├────────────┼───────────┼─────────────┤
│metanol │44,0 │57,2 │
├────────────┼───────────┼─────────────┤
│propan │40,1 │52,1 │
├────────────┼───────────┼─────────────┤
│toluen │28,3 │36,8 │
├────────────┼───────────┼─────────────┤
│Incendii de │ │ │
│suprafaţă │29,2 │38,0 │
│(clasa A) │ │ │
└────────────┴───────────┴─────────────┘
19.14. Concentraţia volumică a argonului pentru inertizarea metanului este de 55,8% respectiv, minimă de proiectare de 61,4%. 19.15. Volumul de argon V(S) [mc], la raportat la starea de referinţă corespunzătoare presiunii p = 1,013 bar şi temperaturii t = 20°C, necesar pentru stingerea incendiului, se determină cu relaţia:
v(R) 100
V(S) = V ───── ln (───────) [mc]
v 100-C
în care: V este volumul net al spaţiului protejat [mc]; C - concentraţia volumică de argon, din spaţiul protejat, necesară stingerii incendiului, la temperatura indicată şi la presiunea de 1,013 bar absolut, [%]; v(R) - volumul specific al argonului la starea de referinţă, [mc/kg]; v - volumul specific al argonului, la temperatura de calcul din spaţiul protejat şi la presiunea de 1,013 bar, determinat cu relaţia: v = k(1) + k(2)t [mc/kg]; unde: k(1) = 0,56119 şi k(2) = 0,0020545 sunt constante specifice argonului; t - temperatura de calcul din spaţiul protejat, [°C]. 19.16. Valorile volumului specific, v [mc/kg], de argon, la diferite temperaturi t [°C], precum şi valorile raportului V(S)/V [mc argon/mc], între volumul de argon la starea de referinţă, necesar stingerii incendiului, V(S) [mc] şi volumul net al spaţiului protejat, V [mc], în funcţie de valorile concentraţiei volumice de proiectare C [%], de stingere a incendiului cu argon, în spaţiul protejat, sunt date în tabelul 19.3. 19.17. La sistemele cu inundare totală, pentru incendii instantanee şi de suprafaţă (declanşate de lichide inflamabile), volumul de substanţă de stingere deversată, V(S) [mc], trebuie să acopere pierderile datorate neetanşeităţilor. Suprafaţa totală [mc] a golurilor nu poate fi peste 3% din volumul V [mc] al spaţiului protejat, sau 10% din aria totală [mc] a suprafeţelor laterale şi părţilor superioare şi inferioare ale incintei. În situaţia în care, din motive tehnice sau tehnologice, aceste condiţii nu se pot realiza, se adoptă sistemul de stingere locală. 19.18. Determinarea tipului, numărului şi capacităţii buteliilor de stocare a argonului, a tipului echipamentelor şi dispozitivelor de acţionare, precum şi dimensionarea conductelor, reductorului de presiune şi a duzelor de refulare, se efectuează în funcţie de valorile concentraţiei de stingere şi al volumului net al spaţiului protejat, ţinând seama şi de prevederile şi instrucţiunile producătorului acestora. Executarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu argon Condiţii generale 19.19. Echipamentele, aparatele, dispozitivele şi subansamblele instalaţiei de stingere a incendiilor cu argon se transportă ambalate, păstrându-se caracteristicile tehnice şi constructive cu care au fost realizate de producător şi se depozitează în condiţii de siguranţă. 19.20. Beneficiarul instalaţiei de stingere a incendiului cu argon are obligaţia asigurării depozitării în condiţii de siguranţă a subansamblurilor, echipamentelor şi materialelor aferente până la terminarea montajului şi a punerii în funcţiune a instalaţiei, răspunzând de păstrarea lor împreună cu unitatea de montaj. Montarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu argon 19.21. Înainte de montarea buteliilor cu argon, dispozitivelor de acţionare, conductelor şi a celorlalte accesorii aferente instalaţiei de stingere, se verifică starea lor, neadmiţându-se montajul dacă prezintă deformări sau urme de lovire. 19.22. La montarea bateriilor de butelii cu argon, a echipamentelor şi a dispozitivelor de comandă şi acţionare, se respectă instrucţiunile de montaj precizate în cărţile tehnice ale acestora (care trebuie puse la dispoziţie de producători). Tabelul 19.3 Valorile volumului specific, v [mc/kg], de argon, la diferite temperaturi t [°C] şi ale raportului V(S)/V [mc argon/mc], în funcţie de valorile concentraţiei volumice de proiectare, C [%] pentru stingerea incendiului cu argon în spaţiul protejat
┌──────┬────────┬───────────────────────────────────────────────┐
│Tempe-│Volumul │Volumul de substanţă de stingere argon, (IG-01)│
│ratura│specific│V(S) raportat │
│ │ │la unitatea de volum, V, a spaţiului protejat │
│ │ │V(S)/V [mc argon/mc] │
│ │ ├───────────────────────────────────────────────┤
│ │ │Concentraţia volumică de proiectare pentru │
│t │v │stingerea incendiului │
│ │ │C [%] │
├──────┼────────┼─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┤
│°C │mc/kg │34% │38% │42% │46% │50% │54% │58% │62% │
├──────┼────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│-40 │0,4790 │0,522│0,601│0,685│0,775│0,872│0,976│1,091│1,217│
│-35 │0,4893 │0,511│0,588│0,671│0,758│0,853│0,956│1,068│1,191│
│-30 │0,4996 │0,501│0,576│0,657│0,743│0,836│0,936│1,046│1,167│
│-25 │0,5098 │0,491│0,565│0,644│0,728│0,819│0,917│1,025│1,143│
│-20 │0,5201 │0,481│0,554│0,631│0,714│0,803│0,899│1,005│1,120│
├──────┼────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│-15 │0,5304 │0,472│0,543│0,619│0,700│0,787│0,882│0,985│1,099│
│-10 │0,5406 │0,463│0,533│0,607│0,686│0,772│0,865│0,966│1,078│
│-5 │0,5509 │0,454│0,523│0,596│0,674│0,758│0,849│0,948│1,058│
│0 │0,5612 │0,446│0,513│0,585│0,661│0,744│0,833│0,931│1,038│
│5 │0,5715 │0,438│0,504│0,574│0,649│0,731│0,816│0,914│1,020│
├──────┼────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│10 │0,5817 │0,430│0,495│0,564│0,638│0,718│0,804│0,898│1,002│
│15 │0,5920 │0,423│0,486│0,554│0,627│0,705│0,790│0,883│0,984│
│20 │0,6023 │0,416│0,478│0,545│0,616│0,693│0,777│0,868│0,968│
│25 │0,6126 │0,406│0,470│0,536│0,606│0,682│0,794│0,853│0,951│
│30 │0,6228 │0,402│0,462│0,527│0,596│0,670│0,751│0,839│0,936│
├──────┼────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│35 │0,6331 │0,395│0,455│0,518│0,586│0,659│0,739│0,825│0,920│
│40 │0,6434 │0,389│0,448│0,510│0,577│0,649│0,727│0,812│0,906│
│45 │0,6536 │0,383│0,440│0,502│0,568│0,639│0,716│0,799│0,892│
│50 │0,6639 │0,377│0,434│0,494│0,559│0,629│0,704│0,787│0,878│
│55 │0,6742 │0,371│0,427│0,487│0,550│0,619│0,694│0,775│0,864│
├──────┼────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│60 │0,6845 │0,366│0,421│0,479│0,542│0,610│0,683│0,763│0,851│
│65 │0,6947 │0,360│0,414│0,472│0,537│0,601│0,673│0,752│0,839│
│70 │0,7050 │0,355│0,408│0,465│0,526│0,592│0,663│0,741│0,827│
│75 │0,7153 │0,350│0,403│0,459│0,519│0,584│0,654│0,730│0,815│
│80 │0,7256 │0,345│0,397│0,452│0,511│0,575│0,645│0,720│0,802│
├──────┼────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│85 │0,7358 │0,340│0,391│0,446│0,504│0,567│0,636│0,710│0,792│
│90 │0,7461 │0,335│0,386│0,440│0,497│0,560│0,627│0,700│0,781│
│95 │0,7564 │0,331│0,381│0,434│0,491│0,552│0,618│0,691│0,770│
│100 │0,7666 │0,326│0,376│0,428│0,484│0,545│0,610│0,682│0,760│
└──────┴────────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┘
19.23. Reţelele de conducte de transport şi distribuţie, precum şi conductele pe care se montează duzele de refulare, se fixează rigid cu bride, care să preia efortul produs la refularea substanţei de stingere. Bridele de fixare a conductelor trebuie să permită dilatări şi contracţii funcţionale. 19.24. Conductele de distribuţie a argonului se execută conform proiectului şi se leagă la pământ conform prevederilor normativului I 7. 20. Instalaţii de stingere a incendiilor cu substanţe HCFC AMESTEC A Echiparea tehnică a clădirilor cu instalaţii de stingere a incendiilor cu substanţe de tip HCFC Amestec A Sisteme de stingere a incendiilor cu substanţe de tip HCFC Amestec A 20.1. Proprietăţile substanţei HCFC Amestec A de stingere a incendiilor, mecanismul stingerii incendiului cu substanţa HCFC Amestec A şi domeniile recomandate pentru instalaţiile de stingere a incendiilor cu substanţa HCFC Amestec A, sunt prezentate în anexa nr. 21. 20.2. Instalaţiile de stingere a incendiului cu substanţe HCFC Amestec A, se realizează în sistem de inundare totală (standard de referinţă SR EN 15004-3) 20.3. Sistemul de inundare totală se poate utiliza numai în spaţii închise, la care golurile funcţionale (uşi, ferestre, tubulaturi etc.), se pot închide înainte sau simultan cu începerea deversării substanţei de stingere. Pentru stingerea incendiilor din interiorul unui spaţiu prin inundare totală, întreg volumul acestuia trebuie umplut cu substanţa gazoasă HCFC Amestec A, în timpul cel mai scurt posibil. 20.4. La sistemele de stingere cu inundare totală, trebuie să se asigure deversarea substanţei HCFC/A pe suprafeţele lichidelor combustibile sau suprafeţelor solide. Riscuri 20.5. Timpul maxim de expunere umană, la concentraţii volumice de substanţă HCFC/A în aer de până la 10,5%, este de 5 minute. 20.6. În concentraţii mai mari decât concentraţia de proiectare (standard) de 10,5% necesară stingerii incendiilor, substanţa de stingere HCFC Amestec A poate produce asfixia. În condiţii normale de utilizare pentru stingere, HCFC Amestec A are o toxicitate scăzută la inhalare, concentraţia sa letală fiind peste limita atinsă în situaţii de urgenţă. 20.7. Efectele expunerii la gazele de stingere HCFC Amestec A pot fi iritaţii uşoare ale nasului şi căilor respiratorii, ameţeli. Expunerile îndelungate pot provoca greaţa, voma, palpitaţii şi decesul prin stop cardiac. Contactul cu ochii poate provoca iritaţii. Aceste substanţe pot avea efect criogenic ce provoacă degerături. Soluţii tehnice de realizare a instalaţiilor de stingere a incendiilor cu substanţa HCFC Amestec A Componentele instalaţiei de stingere a incendiului cu substanţa HCFC Amestec A 20.8. Instalaţia de stingere a incendiului cu substanţa HCFC Amestec A se compune, în principal, din: a) recipienţi (butelii) cu gaze de stingere; b) dispozitive de acţionare; c) echipamente de detectare, semnalizare şi comandă; d) duze de refulare; e) tablou de comandă; f) cabluri de legătură. 20.9. (1) Asigurarea conexiunilor între detector, recipienţi şi tabloul de comandă constă din conectarea: a) cablurilor electrice la tabloul de comandă; b) sursei de tensiune. (2) În plus, se verifică toate LED-urile (se apasă butonul de control), se verifică dacă toate LED-urile sunt stinse, se simulează o greşeală la simulatorul recipientului (LED-ul trebuie să fie verde), se deconectează simulatorul recipientului (LED-ul trebuie să fie roşu), se apasă butonul detectorului de incendiu (toate LED-urile recipienţilor trebuie să se aprindă). Dimensionarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu substanţa HCFC/A 20.10. Concentraţiile volumice, C[%], de substanţă HCFC Amestec A, în aerul din spaţiul protejat, necesare pentru stingerea incendiului, respectiv minime de proiectare, pentru diferite substanţe combustibile şi incendii de suprafaţă (clasa A), au valorile date în tabelul 20.1 Tabelul 20.1 Concentraţiile volumice, C[%] de substanţă HCFC Amestec A în aerul din spaţiul protejat, necesare pentru stingerea incendiului, respectiv, minime de proiectare pentru diferite substanţe combustibile şi incendii de suprafaţă (clasa A)
┌────────────┬─────────────────────────┐
│ │Concentraţia volumică de │
│Substanţă │HCFC Amestec A │
│combustibilă│în aerul din spaţiu │
│ │protejat │
│ │C[%] │
│ ├───────────┬─────────────┤
│ │de stingere│minimă de │
│ │a │proiectare │
│ │incendiului│ │
├────────────┼───────────┼─────────────┤
│heptan │9,9 │12,9 │
├────────────┼───────────┼─────────────┤
│acetona │9,5 │12,4 │
├────────────┼───────────┼─────────────┤
│acetonitril │7,0 │10,9 │
├────────────┼───────────┼─────────────┤
│butanol │12,2 │15,9 │
├────────────┼───────────┼─────────────┤
│ciclohexan │9,9 │12,9 │
├────────────┼───────────┼─────────────┤
│diesel │9,6 │12,5 │
│(motorină) │ │ │
├────────────┼───────────┼─────────────┤
│etanol │11,0 │14,3 │
├────────────┼───────────┼─────────────┤
│hexan │10,9 │14,2 │
├────────────┼───────────┼─────────────┤
│hidrogen │20,1 │26,1 │
├────────────┼───────────┼─────────────┤
│metan │13,7 │17,8 │
├────────────┼───────────┼─────────────┤
│metanol │15,1 │19,6 │
├────────────┼───────────┼─────────────┤
│propan │12,6 │16,4 │
├────────────┼───────────┼─────────────┤
│toluen │7,0 │9,1 │
├────────────┼───────────┼─────────────┤
│Incendii de │ │ │
│suprafaţă │7,2 │9,4 │
│(clasa A) │ │ │
└────────────┴───────────┴─────────────┘
20.11. Concentraţiile volumice de HCFC/A în aerul din spaţiul protejat, pentru inertizare, respectiv minime de proiectare, pentru diferite substanţe combustibile, au valorile date în tabelul 20.2. 20.12. Cantitatea (masa), m[kg] de substanţă HCFC/A necesară stingerii incendiului, se determină cu relaţia:
V C
m = ───(───────) [kg]
v 100-C
în care: m este masa de substanţă de stingere a incendiului HCFC/A, [kg]; V - volumul net al spaţiului protejat, [mc]; C - concentraţia volumică procentuală de substanţă HCFC/A în aerul din spaţiul protejat, necesară stingerii incendiului, [%]; v - volumul specific al vaporilor substanţei de stingere HCFC/A [mc/kg], la presiunea de 1,013 bar, determinat cu relaţia: v = k(1) + k(2) t [mc/kg] unde: k(1) = 0,2413; k(2) = 0,00088 sunt constante specifice substanţei de stingere HCFC/A; t - temperatura în mediul spaţiului protejat, [°C]. Tabel 20.2 Concentraţiile volumice, C[%] de substanţă HCFC/A în aerul din spaţiul protejat, pentru inertizare, respectiv, minime de proiectare, pentru diferite substanţe combustibile
┌─────────────┬────────────────────────┐
│Substanţă │Concentraţia volumică de│
│combustibilă │HCFC/A în aer │
│ │C[%] │
│ ├──────────┬─────────────┤
│ │de │minimă de │
│ │inertizare│proiectare │
├─────────────┼──────────┼─────────────┤
│metan │18,6 │20,5 │
├─────────────┼──────────┼─────────────┤
│propan │18,3 │20,1 │
├─────────────┼──────────┼─────────────┤
│difluoretan │ │ │
│(HCFC - 152a)│13,6 │15,0 │
├─────────────┼──────────┼─────────────┤
│difluoretan │8,6 │9,5 │
│(HFC - 32) │ │ │
├─────────────┼──────────┼─────────────┤
│izobutan │18,4 │20,2 │
└─────────────┴──────────┴─────────────┘
20.13 Valorile volumului specific, v [mc/kg] de substanţă de stingere HCFC/A, la diferite temperaturi t [°C], precum şi masa de substanţă de stingere raportată la unitatea de volum a spaţiului protejat m/V [kg/HCFC/A/mc] în funcţie de concentraţia volumică de proiectare pentru stingerea incendiului, C [%], sunt date în tabelul 21.3. 20.14. Alegerea tipului şi determinarea numărului de butelii cu substanţa de stingere HCFC/A, precum şi alegerea celorlalte echipamente componente ale instalaţiei de stingere cu HCFC/A, se efectuează în funcţie de valorile concentraţiilor de stingere a incendiului şi ţinând seama de prevederile şi instrucţiunile producătorului de echipamente pentru aceste instalaţii. Executarea instalaţiilor de stingere a incendiilor cu substanţa HCFC/A Condiţii generale 20.15. Fiind un gaz lichefiat, substanţa de stingere HCFC/A se depozitează în butelii din oţel, la presiunea de 25 bar, respectiv la presiunea de 42 bar. 20.16. (1) Caracteristicile de stocare în butelii ale substanţei de stingere HCFC/A sunt următoarele: a) la presiunea de stocare de 25 bar: - densitatea maximă de umplere: 900 kg/mc; – presiunea maximă de lucru la temperatura de 50°C: 35 bar; – suprapresiunea la temperatura de 20°C: 25 bar b) la presiunea de stocare de 42 bar: - densitatea maximă de umplere: 900 kg/mc; – presiunea maximă de lucru la temperatura de 50°C: 53 bar; – suprapresiunea la temperatura de 20°C: 42 bar (2) Rezervoarele de HCFC/A trebuie să fie presurizate cu azot cu un conţinut de umiditate de maximum 60 x 10^-6 % din masa la o presiune de echilibru de (25^+1,25) bar şi [42(0)^+2,1] bar la o temperatură de 20°C. 20.17. Buteliile cu HCFC/A trebuie să se protejeze împotriva loviturilor, luând măsuri speciale pe timpul transportului şi depozitării acestora. 20.18. Trebuie să se evite transportul buteliilor în autovehicule care nu au spaţiul de depozitare al acestora separat de cabina şoferului. Şoferul autovehiculului trebuie avertizat şi instruit în legătură cu potenţialele riscuri pe care le comportă transportul buteliilor cu HCFC/A, pentru a se evita orice accident sau situaţie de urgenţă. Tabelul 20.3 Volumul specific, v [mc/kg] de substanţă de stingere a incendiului HCFC/A, la diferite temperaturi t [°C] şi ale raportului m/V [kg HCFC/A/mc], în funcţie de concentraţia volumică de proiectare pentru stingerea incendiului C [%]
┌──────┬────────┬───────────────────────────────────────────────────────────┐
│Tempe-│Volumul │Masa de substanţă de stingere HCFC/A raportată la unitatea │
│ratura│specific│de volum a spaţiului protejat m/V [kg/mc] │
│ │al │ │
│ │vapori- │ │
│ │lor de ├───────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │HCFC/A │Concentraţia volumică de proiectare pentru │
│ │ │stingerea incendiului │
├──────┼────────┤C [%] │
│t │v │ │
│ │ │ │
├──────┼────────┼─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┤
│°C │mc/kg │7% │8% │9% │10% │11% │12% │13% │14% │15% │16% │
├──────┼────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│-35 │0,210 │0,358│0,413│0,470│0,528│0,588│0,648│0,710│0,774│0,839│0,906│
│-30 │0,215 │0,352│0,405│0,461│0,517│0,576│0,635│0,696│0,758│0,822│0,887│
│-25 │0,219 │0,343│0,397│0,451│0,507│0,564│0,622│0,682│0,743│0,805│0,869│
│-20 │0,224 │0,337│0,389│0,442│0,497│0,553│0,610│0,668│0,728│0,790│0,852│
│-15 │0,228 │0,330│0,381│0,434│0,487│0,542│0,598│0,655│0,714│0,774│0,835│
├──────┼────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│-10 │0,232 │0,324│0,374│0,426│0,478│0,532│0,587│0,643│0,700│0,760│0,819│
│-5 │0,237 │0,318│0,367│0,418│0,469│0,522│0,576│0,631│0,687│0,745│0,804│
│0 │0,241 │0,312│0,360│0,410│0,461│0,512│0,565│0,619│0,675│0,731│0,789│
│5 │0,246 │0,306│0,354│0,403│0,452│0,503│0,555│0,608│0,663│0,718│0,775│
│10 │0,250 │0,301│0,348│0,396│0,444│0,494│0,545│0,598│0,651│0,706│0,762│
├──────┼────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│15 │0,254 │0,296│0,342│0,389│0,437│0,486│0,536│0,587│0,640│0,693│0,748│
│20 │0,259 │0,291│0,336│0,382│0,429│0,477│0,527│0,577│0,629│0,682│0,736│
│25 │0,263 │0,286│0,330│0,376│0,422│0,469│0,518│0,568│0,618│0,670│0,723│
│30 │0,268 │0,281│0,325│0,369│0,415│0,462│0,509│0,558│0,608│0,659│0,711│
│35 │0,272 │0,277│0,320│0,363│0,408│0,454│0,501│0,549│0,598│0,648│0,700│
├──────┼────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│40 │0,277 │0,272│0,314│0,358│0,402│0,447│0,493│0,540│0,589│0,638│0,689│
│45 │0,281 │0,268│0,310│0,352│0,395│0,440│0,485│0,532│0,579│0,628│0,678│
│50 │0,285 │0,264│0,305│0,347│0,389│0,433│0,478│0,524│0,570│0,618│0,667│
│55 │0,290 │0,260│0,300│0,341│0,383│0,427│0,471│0,516│0,562│0,609│0,657│
│60 │0,294 │0,256│0,296│0,336│0,378│0,420│0,463│0,508│0,553│0,600│0,647│
├──────┼────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│65 │0,299 │0,252│0,291│0,331│0,372│0,414│0,457│0,500│0,545│0,591│0,638│
│70 │0,303 │0,248│0,287│0,326│0,367│0,408│0,450│0,593│0,537│0,582│0,628│
│75 │0,307 │0,245│0,283│0,322│0,361│0,402│0,444│0,486│0,529│0,573│0,620│
│80 │0,312 │0,241│0,279│0,317│0,356│0,396│0,437│0,479│0,522│0,566│0,611│
│85 │0,317 │0,238│0,275│0,313│0,351│0,391│0,432│0,472│0,515│0,558│0,602│
│90 │0,321 │0,235│0,271│0,308│0,346│0,385│0,425│0,466│0,508│0,550│0,594│
│95 │0,325 │0,232│0,267│0,304│0,342│0,380│0,419│0,460│0,501│0,543│0,586│
└──────┴────────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┘
20.19. Înainte de efectuarea transportului buteliilor cu HCFC/A se iau următoarele măsuri de siguranţă: a) toate valvele trebuie să fie închise şi bine fixate; b) trebuie să se asigure o ventilare corespunzătoare; c) buteliile să fie inscripţionate corespunzător; d) trebuie să se evite orice fel de loviri sau manevre greşite ale buteliilor. 20.20. Depozitarea buteliilor este admisă numai în locuri uscate, bine ventilate şi cu temperaturi moderate. 20.21. Depozitarea şi păstrarea buteliilor neutilizate, se face numai cu duza de refulare închisă. 20.22. Întrucât buteliile descărcate pot conţine substanţe reziduale, trebuie adoptate măsuri de siguranţă la depozitarea acestora. 20.23. Încărcarea şi reîncărcarea buteliilor cu substanţa HCFC/A se face numai în butelii perfect etanşe, evitând scăpările accidentale. 20.24. Înainte de montarea echipamentelor şi a celorlalte accesorii aferente instalaţiei de stingere a incendiului cu HCFC/A se verifică starea acestora, neadmiţându-se trecerea la montaj dacă prezintă defecţiuni. Montarea instalaţiilor de stingere a incendiilor cu HCFC/A 20.25. Se acordă o atenţie deosebită montării corecte a cablurilor de legătură, a detectoarelor de incendiu şi a duzelor de refulare. 20.26. La montarea echipamentelor instalaţiei de stingere a incendiilor cu HCFC/A trebuie să se respecte prevederile normativului şi instrucţiunile de montaj din documentaţia producătorului de echipamente. 21. Instalaţii fixe de stingere a incendiilor cu substanţe HFC - 125 Echiparea tehnică a clădirilor cu instalaţii fixe de stingere a incendiilor cu substanţa HCF - 125 Sisteme de stingere a incendiilor cu substanţa HFC - 125 21.1. Proprietăţile substanţei HFC-125 de stingere a incendiilor, mecanismul stingerii incendiilor cu substanţa HFC-125 şi domeniile recomandate pentru instalaţiile de stingere a incendiilor cu HFC-125, sunt prezentate în anexa nr. 22. 21.2. Instalaţiile fixe de stingere a incendiilor cu HFC-125 se realizează în sistem de inundare totală (standard de referinţă SR EN 15004-4). 21.3. Sistemul cu inundare totală este folosit pentru stingerea incendiilor în spaţii închise. 21.4. Sistemul de stingere cu HFC-125 se foloseşte la stingerea incendiilor de suprafaţă, în special de lichide combustibile sau suprafeţe solide. Riscuri 21.5. Pentru concentraţiile volumice ale substanţei de stingere HFC-125 în aerul din spaţiul protejat, cuprinse între 7,5% şi 10%, timpul maxim de expunere umană este de 5 minute. 21.6. În concentraţii volumice mai mari de 10%, substanţa de stingere HFC-125 poate produce asfixia. 21.7. În condiţii normale de utilizare pentru stingere, substanţa HFC-125 are o toxicitate scăzută la inhalare, concentraţia volumică letală a substanţei de stingere HFC-125 (peste 70%), fiind peste limita atinsă în situaţii de urgenţă. 21.8. La descompunerea substanţei HFC-125 rezultată în urma contactului cu flacăra şi la temperaturi înalte cauzate de incendiu, se formează gaze acide care provoacă iritaţii ale căilor respiratorii, ameţeli, greaţă, efecte cardiace (palpitaţii). Detectarea rapidă a incendiului, combinată cu timpul scurt de descărcare a substanţei de stingere HFC-125 în spaţiul protejat, reduce la minimum formarea produşilor acizi. Soluţii tehnice de realizare a instalaţiilor de stingere a incendiilor cu substanţa HFC-125 Componentele instalaţiilor de stingere a incendiilor cu substanţa HFC-125 21.9. Instalaţiile fixe de stingere a incendiilor cu substanţa HFC-125, se compun, în principal, din: a) butelii de stocare a substanţei de stingere HFC-125; b) dispozitive de acţionare; c) dispozitive şi echipamente de semnalizare şi comandă; d) conducte pentru transportul şi distribuţia substanţei de stingere; e) duze pentru refularea substanţei de stingere; f) aparatură pentru control. 21.10. Pentru spaţii închise protejate cu instalaţii fixe de stingere cu substanţa HFC-125 se recomandă asigurarea unei instalaţii de exhaustare a produselor rezultate în urma incendiului. Atunci când se prevede, această instalaţie trebuie să fie diferită de instalaţia normală de ventilare a clădirii. Evacuarea produselor rezultate în urma incendiului se face numai în exteriorul clădirii. În incinta staţiei cu butelii cu substanţă de stingere HFC-125 este obligatorie prevederea instalaţiei de exhaustare. Instalaţia de detectare, semnalizare şi comandă 21.11. Instalaţia de stingere cu HFC-125 se echipează cu detectoare de incendiu. La semnalizarea unui detector, centrala de semnalizare trebuie să declanşeze prealarma, iar atunci când două detectoare (aparţinând fiecare unei linii diferite de detecţie) semnalizează simultan sau este acţionat un buton de incendiu, centrala de semnalizare să declanşeze comanda de stingere. Comanda de stingere e poate declanşa şi numai în urma acţionării butonului de incendiu. După o temporizare reglabilă, variind între câteva secunde şi două minute, centrala trebuie să dea comanda pentru declanşarea stingerii prin deschiderea unei vane de pe recipient pentru deversarea substanţei de stingere. 21.12. Alarmarea în caz de incendiu trebuie asigurată acustic şi optic. Deversarea substanţei de stingere HFC-125 în spaţiul protejat, trebuie să fie semnalizată în centrala de semnalizare şi comandă. 21.13. Centrala de semnalizare şi comandă trebuie să asigure monitorizarea activării vanelor, să ofere informaţii precise în cazul operării în regim de urgenţă şi să permită iniţializarea comenzilor pentru oprirea funcţionării instalaţiilor de ventilare, închiderea elementelor mobile de protecţie a golurilor funcţionale (uşi, ferestre, trape etc.), alertarea serviciului de pompieri etc. Stocarea substanţei de stingere HFC-125 în butelii 21.14. Masa volumică de umplere cu substanţă de stingere HFC-125 a unui rezervor nu trebuie să fie mai mare decât valorile prezentate în tabelele 21.1 şi 21.2 pentru sisteme de 25 bar şi 42 bar. Tabelul 21.1 Caracteristicile rezervorului de stocare a HFC 125 - 25 bar
┌──────────────────┬────────────┬──────┐
│Proprietăţi │Unităţi de │Valori│
│ │măsură │ │
├──────────────────┼────────────┼──────┤
│Nivel de umplere │kg/mc │929 │
│maxim │ │ │
├──────────────────┼────────────┼──────┤
│Presiunea maximă │ │ │
│de lucru a │ │ │
│rezervorului la │Bar │40 │
│50°C │ │ │
├──────────────────┼────────────┼──────┤
│Suprapresiune la │Bar │25 │
│20°C │ │ │
└──────────────────┴────────────┴──────┘
Tabelul 21.2 Caracteristicile rezervorului de stocare a HFC 125 - 42 bar
┌──────────────────┬────────────┬──────┐
│Proprietăţi │Unităţi de │Valori│
│ │măsură │ │
├──────────────────┼────────────┼──────┤
│Nivel de umplere │kg/mc │929 │
│maxim │ │ │
├──────────────────┼────────────┼──────┤
│Presiunea maximă │ │ │
│de lucru a │ │ │
│rezervorului la │Bar │63 │
│50°C │ │ │
├──────────────────┼────────────┼──────┤
│Suprapresiune la │bar │42 │
│20°C │ │ │
└──────────────────┴────────────┴──────┘
21.15 Rezervoarele trebuie să fie presurizate cu azot cu un conţinut de apă care să nu depăşească 60 x 10^-6 % în masă la o presiune de echilibru de [25(0)^+1,25] bar şi [42(0)^+2,1] bar la o temperatură de 21°C. Dimensionarea instalaţiilor de stingere a incendiilor cu substanţa HFC-125 21.16. Concentraţia volumică procentuală de stingere a incendiului determinată pentru n- heptan este de 8,1% iar concentraţia volumică minimă de proiectare pentru stingerea incendiului în acest caz este de 10,5%. 21.17. Pentru stingerea incendiilor din clasele A şi C, concentraţia volumică de stingere, minimă de proiectare, este de 8,7%. 21.18. Cantitatea (masa), m [kg], de substanţă HFC-125 necesară pentru stingerea incendiului, se determină cu relaţia:
V C
m = ──── (───────) [kg]
v 100 - C
în care: V - volumul net al spaţiului protejat, [mc]; C - concentraţia volumică procentuală de substanţă HFC-125 în aerul din spaţiul protejat, necesară stingerii incendiului, [%]; v - volumul specific al vaporilor substanţei de stingere HFC-125 [mc/kg], la presiunea de 1,013 bar, determinat cu relaţia: v = k(1) + k(2) t [mc/kg] unde: k(1) = 0,1825; k(2) = 0,0007 sunt constante specifice substanţei de stingere HFC-125; t - temperatura de calcul în spaţiul protejat, [°C]. 21.19. Valorile volumului specific, v [mc/kg] de substanţă de stingere HFC-125, la diferite temperaturi t [°C], precum şi masa de substanţă de stingere HFC-125 raportată la volumul spaţiului protejat m/V [kg HFC-125/mc] în funcţie de concentraţia volumică de proiectare pentru stingerea incendiului, C [%], sunt date în tabelul 21.3. 21.20. Alegerea tipului şi determinarea numărului de butelii cu substanţa de stingere HFC-125, precum şi alegerea celorlalte echipamente componente ale instalaţiei de stingere a incendiului cu HFC-125, se efectuează în funcţie de concentraţia de stingere, masa de substanţă de stingere necesară şi ţinând seama de prevederile şi instrucţiunile producătorului de echipamente pentru aceste instalaţii. Executarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu HFC-125 Condiţii generale 21.21. Echipamentul necesar instalaţiei fixe de stingere a incendiilor cu substanţa HFC-125 trebuie să aibă asigurată calitatea corespunzătoare şi se verifică printr-o recepţie atentă pe baza documentelor însoţitoare (documente de calitate, instrucţiuni tehnice, agrement tehnic etc). 21.22. Producătorii şi furnizorii de baterii şi echipamente de stingere a incendiilor cu HFC-125, trebuie să livreze odată cu acestea şi piesele de rezervă necesare. 21.23. (1) Subansamblurile şi echipamentele instalaţiei de stingere a incendiilor cu HFC-125, se transportă în ambalajele originale, păstrându-se caracteristicile tehnice şi constructive cu care au fost realizate de producător. (2) Beneficiarul instalaţiei este obligat să asigure depozitarea în condiţii de siguranţă a subansamblurilor, echipamentelor şi a materialelor până la terminarea montajului şi punerea în funcţiune a instalaţiei, răspunzând alături de unitatea de montaj de păstrarea lor. Tabelul 21.3 Valorile volumului specific, v [mc/kg] de substanţă de stingere a incendiului HFC - 125, la diferite temperaturi t [°C] şi ale raportului m/V [kg HFC-125/mc], în funcţie de concentraţia volumică de proiectare pentru stingerea incendiului C [%]
┌──────┬────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Tempe-│Volumul │Masa de substanţă de stingere HFC-125, raportată la unitatea │
│ratura│specific│de volum a spaţiului protejat m/V [kg HFC-125/mc] │
│ │al │ │
│ │vapori- │ │
│ │lor ├─────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │ │Concentraţia volumică de proiectare pentru │
│ │ │stingerea incendiului │
├──────┼────────┤C [%] │
│t │v │ │
│ │ │ │
├──────┼────────┼──────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┤
│°C │mc/kg │7% │8% │9% │10% │11% │12% │13% │14% │15% │16% │
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│-45 │0,1497 │0,5028│0,5809│0,6607│0,7422│0,8256│0,9109│0,9982│1,0874│1,1788│1,2724│
│-40 │0,1534 │0,4907│0,5669│0,6447│0,7243│0,8057│0,8889│0,9741│1,0612│1,1504│1,2417│
│-35 │0,1572 │0,4788│0,5532│0,6291│0,7068│0,7862│0,8675│0,9505│1,0356│1,1226│1,2117│
│-30 │0,1608 │0,4681│0,5408│0,6151│0,6910│0,7686│0,8480│0,9293│1,0124│1,0975│1,1846│
│-25 │0,1645 │0,4576│0,5286│0,6012│0,6754│0,7513│0,8290│0,9084│0,9896│1,0728│1,1579│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│-20 │0,1682 │0,4475│0,5170│0,5880│0,6606│0,7348│0,8107│0,8884│0,9678│1,0492│1,1324│
│-15 │0,1719 │0,4379│0,5059│0,5753│0,6464│0,7190│0,7933│0,8693│0,9470│1,0266│1,1081│
│-10 │0,1755 │0,4289│0,4955│0,5635│0,6331│0,7042│0,7770│0,8514│0,9276│1,0055│1,0853│
│-5 │0,1791 │0,4203│0,4855│0,5522│0,6204│0,6901│0,7614│0,8343│0,9089│0,9853│1,0635│
│0 │0,1828 │0,4118│0,4757│0,5410│0,6078│0,6761│0,7460│0,8174│0,8905│0,9654│1,0420│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│5 │0,1864 │0,4038│0,4665│0,5306│0,5961│0,6631│0,7316│0,8016│0,8733│0,9467│1,0219│
│10 │0,1900 │0,3962│0,4577│0,5205│0,5848│0,6505│0,7177│0,7864│0,8568│0,9288│1,0025│
│15 │0,1935 │0,3890│0,4494│0,5111│0,5742│0,6387│0,7047│0,7722│0,8413│0,9120│0,9844│
│20 │0,1971 │0,3819│0,4412│0,5018│0,5637│0,6271│0,6919│0,7581│0,8259│0,8953│0,9664│
│25 │0,2007 │0,3750│0,4333│0,4928│0,5536│0,9158│0,6794│0,7445│0,8111│0,8793│0,9491│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│30 │0,2042 │0,3686│0,4258│0,4843│0,5441│0,6053│0,6678│0,7318│0,7972│0,8642│0,9328│
│35 │0,2078 │0,3622│0,4185│0,4759│0,5347│0,5948│0,6562│0,7191│0,7834│0,8492│0,9166│
│40 │0,2113 │0,3562│0,4115│0,4681│0,5258│0,5849│0,6454│0,7072│0,7704│0,8352│0,9014│
│45 │0,2149 │0,3503│0,4046│0,4602│0,5170│0,5751│0,6345│0,6953│0,7575│0,8212│0,8863│
│50 │0,2184 │0,3446│0,3982│0,4528│0,5088│0,5659│0,6244│0,6842│0,7454│0,8080│0,8721│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│55 │0,2219 │0,3392│0,3919│0,4457│0,5007│0,5570│0,6145│0,6734│0,7336│0,7953│0,8584│
│60 │0,2254 │0,3339│0,3858│0,4388│0,4930│0,5483│0,6050│0,6629│0,7222│0,7829│0,8451│
│65 │0,2289 │0,3288│0,3799│0,4321│0,4854│0,5400│0,5957│0,6528│0,7112│0,7710│0,8321│
│70 │0,2324 │0,3239│0,3742│0,4256│0,4781│0,5318│0,5868│0,6430│0,7005│0,7593│0,8196│
│75 │0,2358 │0,3192│0,3688│0,4194│0,4712│0,5242│0,5783│0,6337│0,6904│0,7484│0,8078│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│80 │0,2393 │0,3145│0,3634│0,4133│0,4643│0,5165│0,5698│0,6244│0,6803│0,7374│0,7960│
│85 │0,2428 │0,3100│0,3581│0,4073│0,4576│0,5090│0,5616│0,6154│0,6705│0,7268│0,7845│
│90 │0,2463 │0,3056│0,3531│0,4051│0,4511│0,5018│0,5536│0,6067│0,6609│0,7165│0,7734│
│95 │0,2498 │0,3013│0,3481│0,3959│0,4448│0,4918│0,5459│0,5982│0,6517│0,7064│0,7625│
└──────┴────────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┘
Montarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu HFC - 125 21.24. La amplasarea şi montarea buteliilor cu substanţa de stingere a incendiului HFC-125, se ţine seama de: a) cantitatea (masa) de substanţă (agent) de stingere. Buteliile alese trebuie să asigure capacitatea de stocare pentru toată cantitatea de substanţă de stingere a incendiilor HFC-125 cerută de sistem; b) tipul sistemului şi al zonei de protecţie. O zonă poate fi protejată cu mai multe butelii având duze independente sau cu o singură butelie (recipient) de capacitate mare care se descarcă printr-un sistem de ţevi de distribuţie având 2, 4 sau mai multe duze; c) mărimea sistemului de distribuţie. Se recomandă ca amplasarea şi configuraţia sistemului de distribuţie să fie cât mai aproape de spaţiul (zona) protejat. Se poate adopta soluţia împărţirii reţelei de distribuţie în tronsoane mai mici, fiecare alimentat de la o butelie separată; d) tipul de butelii şi posibilităţile de întreţinere a acestora. 21.25. Înainte de montarea buteliilor, conductelor, duzelor şi a celorlalte accesorii aferente acestora, se verifică starea lor, neadmiţându-se trecerea la montaj dacă prezintă turtiri sau alte urme de lovire care au modificat forma sau secţiunea acestora. 21.26. Pe timpul montajului se iau măsuri pentru ca în interiorul conductelor de orice fel să nu pătrundă corpuri străine, care să stânjenească transportul sau refularea substanţei de stingere. 21.27. Conductele de distribuţie a substanţei de stingere se execută conform proiectului şi se leagă la instalaţiile de împământare, respectându-se prevederile normativului I 7 sau a reglementărilor echivalente. 21.28. După montare conductele se curăţă, iar înainte de montarea duzelor se suflă cu aer sau alt gaz sub presiune îndepărtând eventualelor corpuri străine pătrunse accidental. 22. Instalaţii fixe de stingere a incendiilor cu substanţa FK-5-1-12 Echiparea tehnică a clădirilor cu instalaţii fixe de stingere a incendiilor cu substanţa FK-5-1-12 Sisteme de stingere a incendiilor cu substanţa FK-5-1-12 22.1. Proprietăţile substanţei de stingere FK-5-1-12, mecanismul stingerii incendiului cu această substanţă şi domeniile recomandate pentru instalaţiile de stingere a incendiilor cu substanţa FK-5-1-12 sunt prezentate în anexa nr. 23. 22.2. Instalaţiile fixe de stingere a incendiilor cu substanţa FK-5-1-12 se utilizează în sistem de inundarea totală a încăperii (spaţiului) protejat împotriva incendiului. (standard de referinţă SR EN 15004-2) 22.3. Parametrii principali implicaţi în alegerea sistemului de stingere a incendiului cu substanţa FK-5-1-12 sunt: a) nu modifică concentraţia de oxigen; b) prezenţa permanentă sau nepermanentă a persoanelor în încăperea (spaţiul) protejat împotriva incendiului; c) efectul caracteristic al substanţei de stingere FK-5-1-12 asupra personalului uman şi asupra echipamentelor din încăperea (zona) protejată împotriva incendiului; d) proprietăţile fizico-chimice ale substanţei de stingere a incendiului FK-5-1-12 şi efectele secundare în procesul de stingere a incendiului. 22.4. Sistemul de stingere cu substanţa de stingere FK-5-1-12 se foloseşte la stingerea incendiilor de suprafaţă din clasa A în special de lichide combustibile, sau suprafeţe solide. Riscuri 22.5. (1) În general, substanţa de stingere a incendiului FK-5-1-12, nu este toxică pentru om. La concentraţia necesară de stingere a incendiului (4.0% < C < 7.2%), nu are efecte adverse observabile asupra organismului uman. (2) Efecte adverse pot apare la concentraţii volumice procentuale de substanţă de stingere FK-5-1-12 în aerul încăperii protejate, mai mari de 10.5% (anexa nr. 23). 22.6. (1) Pericolul asociat cu produşii de descompunere ai substanţei de stingere a incendiului FK-5-1-12 depinde de: a) raportul dintre mărimea incendiului şi volumul spaţiului protejat; b) timpul de ardere (perioada de timp cuprinsă între izbucnirea şi stingerea incendiului). (2) Se asigură un interval de timp cât mai mic posibil între momentul detectării incendiului şi acţionarea sistemului de deversare a substanţei de stingere şi anume, sub 10 secunde (anexa nr. 23). 22.7. Măsurile de siguranţă ce trebuie luate pentru evacuarea persoanelor din diferite tipuri de încăperi (spaţii) în funcţie de concentraţia volumică procentuală de substanţă de stingere a incendiului FK-5-1-12 în aerul încăperii, sunt prezentate în anexa nr. 23. Soluţii tehnice de realizare a instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu substanţa FK-5-1-12. Componentele instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu substanţa FK-5-1-12. 22.8. Instalaţia automată (fixă) de stins incendiu cu substanţa FK-5-1-12 este compusă din: a) sistemul mecanic, care cuprinde: buteliile pentru stocarea (depozitarea) substanţei de stingere FK-5-1-12; vane de acţionare; conductele de transport şi distribuţie; supape (clapete) de sens; manometre; duze de refulare a substanţei de stingere în spaţiul protejat; b) sistemul electronic care asigură acţionarea (declanşarea) sistemului mecanic. Instalaţia de detectare, semnalizare şi comandă 22.9. Instalaţia automată pentru detecţia şi comanda stingerii incendiului cu substanţa FK- 5-1-12 asigură următoarele funcţiuni: a) detecţia automată a incendiului în spaţiile supravegheate şi protejate la incendiu b) semnalizarea acustică şi optică în caz de alarmă de incendiu; c) comanda automată a deschiderii vanei pentru evacuarea substanţei de stingere FK-5-1-12 din butelii în conductele de transport şi mai departe la duzele de refulare din spaţiul protejat; d) confirmarea eliberării substanţei de stingere în spaţiul protejat; e) comanda interblocării instalaţiei de ventilaţie; f) supervizarea permanentă a tuturor circuitelor electrice ale instalaţiei de stingere g) supervizarea permanentă a presiunii din butelia cu substanţă de stingere. 22.10. Sesizarea apariţiei incendiului se face atât prin observare directă cât şi prin prelucrarea semnalelor date de detectoarele de incendiu, semnale convertite de instalaţia de semnalizare în semnale optice sau/şi acustice (sirene). 22.11. Acţionarea automată a instalaţiei de stingere a incendiului cu substanţa FK-5-1-12, se realizează prin reţeaua de comandă care este alcătuită dintr-un sistem de cabluri electrice prin care se transmite de la unitatea centrală de stingere, comanda electrică de declanşare a capului de acţionare a vanei montată pe butelia din cadrul bateriei active principale sau ale bateriei active de rezervă (dacă instalaţia este prevăzută cu baterie de rezervă). 22.12. Funcţionarea instalaţiei cu comanda "NORMAL MANUAL" cuprinde aceleaşi etape postdetectare (sesizare) ca şi cele din regimul AUTOMAT. 22.13. Comanda NORMAL MANUAL a instalaţiei de stins incendiu cu substanţa FK-5-1-12 se face de către un operator care acţionează butonul de alarmă de incendiu. 22.14. În cazul în care, datorită unor cauze accidentale, la comanda NORMAL MANUAL prin butonul de alarmă de incendiu, instalaţia de stingere cu substanţa FK-5-1-12 nu a intrat în funcţiune, operatorul trebuie să deschidă manual vana montată pe capul buteliei. 22.15. În cazul unor instalaţii cu butelii de rezervă pentru substanţa de stingere FK-5-1-12, este interzisă efectuarea unei a doua reprize de stingere, prin cuplarea bateriei cu butelii de rezervă şi deversarea substanţei FK-5-1-12 din acestea în zona protejată, deoarece se depăşeşte concentraţia volumică procentuală de maximum 10.5% de substanţă FK-5-1-12 în aerul încăperii, concentraţie de la care substanţa FK-5-1-12 poate deveni periculoasă pentru personalul aflat accidental în spaţiul protejat. Stocarea substanţei de stingere FK-5-1-12 în butelii 22.16. (1) Substanţa de stingere FK-5-1-12 este stocată în butelii, în faza de lichid suprapresurizat, la presiunea de 25 bar (abs) şi la temperatura de 20°C, respectiv de 42 bar (abs) şi la temperatura de 20°C. (2) Proprietăţile fizice ale substanţei de stingere FK-5-1-12 stocată în butelii la parametrii de mai sus, sunt redate în tabelul 22.1. (3) La refularea prin duze în atmosfera spaţiului protejat, lichidul se vaporizează şi substanţa FK-5-1-12 trece în faza gazoasă. Tabelul 22.1 Proprietăţile fizice ale substanţei de stingere FK-5-1-12 stocată în butelii (SR EN 15004-2)
┌─────────────────┬──────────┬──────────┐
│Proprietăţile │Stocare la│Stocare la│
│substanţei de │presiunea │presiunea │
│stingere │de 25 bar │de 42 bar │
│FK-5-1-12 │(abs) │(abs) │
├─────────────────┼──────────┼──────────┤
│Densitatea maximă│1480 kg/mc│1480 kg/mc│
├─────────────────┼──────────┼──────────┤
│Presiunea maximă │ │ │
│în butelie, la │29 bar │48 bar │
│temperatura de │(abs) │(abs) │
│50°C │ │ │
├─────────────────┼──────────┼──────────┤
│Suprapresurizare │ │ │
│la temperatura de│25 bar │42 bar │
│50°C │(abs) │(abs) │
└─────────────────┴──────────┴──────────┘
Dimensionarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu substanţa FK-5-1-12 22.17. Concentraţiile volumice procentuale, C[%] de substanţă FK-5-1-12 necesare pentru stingerea incendiilor, respectiv minime de proiectare, pentru diferite substanţe combustibile şi incendii de suprafaţă (clasa A) sunt date în tabelul 23.2 din anexa nr. 23. 22.18. Cantitatea (masa), m [kg] de substanţă FK-5-1-12 necesară stingerii incendiului, se determină cu relaţia:
V C
m = ──── (───────) [kg]
v 100 - C
în care: m - masa de substanţă de stingere a incendiului FK-5-1-12, [kg]; V - volumul net al spaţiului protejat, [mc]. Volumul net se determină scăzând din volumul brut volumul ocupat de obiectele solide nepermeabile şi nemutabile. Volumele care au o deschizătură spre spaţiul protejat trebuie adăugat (de exemplu: ventilaţii fără trapă de închidere la alarma de incendiu, deschizături care nu se închid automat etc.); C - concentraţia volumică procentuală de substanţă FK-5-1-12 în aer, necesară stingerii incendiului, la temperatura indicată şi la presiunea de 1.013 bar (abs), [%]; v - volumul specific de vapori de substanţă de stingere FK-5-1-12 [mc/kg], la presiunea de 1.013 bar, determinat cu relaţia: v = k(1) + k(2) t [mc/kg] unde: k(1) = 0.066; k(2) = 0.000274; t - temperatura în spaţiul protejat, [°C]. 22.19. Valorile volumului specific, v [mc/kg] de substanţă de stingere FK-5-1-12 la diferite temperaturii t [°C], precum şi masa de substanţă de stingere raportată la unitatea de volum a spaţiului protejat m/V [kg/mc] în funcţie de concentraţia volumică de stingere a incendiului C [%], sunt redate în tabelul 22.5. 22.20. Densitatea de umplere a rezervorului nu trebuie să depăşească valorile date în tablele 22.2 şi 22.3 pentru sistemele de 25 bar şi respectiv de 42 bar. Tabelul 22.2 Caracteristicile rezervorului de stocare pentru FK-5-1-12 - 25 bar
┌──────────────────────┬───────┬───────┐
│Proprietate │Unitate│Valoare│
├──────────────────────┼───────┼───────┤
│Densitatea de umplere │kg/mc │1 480 │
│maximă │ │ │
├──────────────────────┼───────┼───────┤
│Presiunea maximă de │ │ │
│lucru a │Bar │29 │
│rezervorului la 50°C │ │ │
├──────────────────────┼───────┼───────┤
│Presurizare la 20°C │Bar │25 │
└──────────────────────┴───────┴───────┘
Tabelul 22.3 Caracteristicile rezervorului de stocare pentru FK-5-1-12 - 42 bar
┌──────────────────────┬───────┬───────┐
│Proprietate │Unitate│Valoare│
├──────────────────────┼───────┼───────┤
│Densitatea de umplere │kg/mc │1 440 │
│maximă │ │ │
├──────────────────────┼───────┼───────┤
│Presiunea maximă de │ │ │
│lucru a │Bar │48 │
│rezervorului la 50°C │ │ │
├──────────────────────┼───────┼───────┤
│Presurizare la 20°C │Bar │42 │
└──────────────────────┴───────┴───────┘
22.21. Rezervoarele de FK-5-1-12 trebuie să fie presurizate cu azot cu un conţinut de umiditate de maximum 60 x 10^-6 % din masa la o presiune de echilibru de [25(0)^+1,25] bar şi [42(0)^+2,1] bar la o temperatură de 20°C. Executarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu substanţa FK-5-1-12 Condiţii generale 22.22. Producătorii şi furnizorii de baterii cu butelii şi echipamente de stingere cu substanţa FK-5-1-12 trebuie să livreze odată cu acestea şi piesele de rezervă necesare, conform prescripţiilor producătorului. 22.23. Subansamblele şi echipamentele instalaţiei de stingere cu substanţa FK-5-1-12 se transportă în ambalajele originale, păstrându-se caracteristicile tehnice şi constructive cu care au fost realizate de producător. 22.24. Echipamentul necesar instalaţiei fixe de stingere a incendiilor cu substanţă FK-5-1-12 trebuie să aibă asigurată calitatea corespunzătoare şi se verifică printr-o recepţie atentă pe baza documentelor însoţitoare (certificat de calitate, instrucţiuni tehnice, agrement tehnic etc.). 22.25. Subansamblele instalaţiei de stingere a incendiului cu substanţa FK-5-1-12 trebuie să respecte condiţiile tehnice prevăzute în SR EN 15004-2 sau o reglementare echivalentă. 22.26. Beneficiarul instalaţiei de stingere a incendiului cu substanţa FK-5-1-12 este obligat să asigure depozitarea în condiţii de siguranţă a subansamblelor, echipamentelor şi a materialelor până la terminarea montajului şi punerea în funcţiune a instalaţiei, răspunzând alături de unitatea de montaj de păstrarea acestora. Montarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu substanţa FK-5-1-12 22.27. Înainte de montarea buteliilor cu substanţa de stingere FK-5-1-12, a conductelor şi a celorlalte accesorii aferente acestora, se verifică starea lor, neadmiţându-se trecerea la montaj dacă prezintă turtiri sau alte urme de lovire care au modificat forma sau secţiunea acestora. Tabelul 22.5 Volumul specific, v [mc/kg] al substanţei de stingere FK-5-1-12, la diferite temperaturi t [°C] şi masa de substanţă de stingere FK-5-1-12 raportată la unitatea de volum a spaţiului protejat m/V [kg/mc] în funcţie de concentraţia volumică de proiectare pentru stingerea incendiului C[%]
┌──────┬────────┬───────────────────────────────────────────────────────┐
│Tempe-│Volumul │Masa de substanţă de stingere FK-5-1-12 raportată la │
│ratura│specific│unitatea │
│ │al │de volum a spaţiului protejat m/V [kg/mc] │
│ │vapori- │ │
│ │lor de │ │
│ │FK-5- ├───────────────────────────────────────────────────────┤
│ │1-12 │Concentraţia volumică de proiectare pentru │
│ │ │stingerea incendiului │
├──────┼────────┤C [%] │
│t │v │ │
│ │ │ │
├──────┼────────┼──────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┤
│°C │mc/kg │3% │4% │5% │6% │7% │8% │9% │10% │
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│-20 │0.0609 │0.5077│0.6840│0.8640│1.0407│1.2357│1.4275│1.6236│1.8241│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│-15 │0.0623 │0.4965│0.6690│0.8450│1.0248│1.2084│1.3961│1.5879│1.7839│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│-10 │0.0637 │0.4859│0.6545│0.8268│1.0027│1.1824│1.3660│1.5537│1.7455│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│-5 │0.0650 │0.4756│0.6407│0.8094│0.9816│1.1575│1.3372│1.5209│1.7087│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│0 │0.0664 │0.4658│0.6275│0.7926│0.9613│1.1336│1.3096│1.4895│1.6734│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│5 │0.0678 │0.4564│0.6148│0.7766│0.9418│1.1106│1.2831│1.4593│1.6395│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│10 │0.0691 │0.4473│0.6026│0.7612│0.9232│1.0886│1.2576│1.4304│1.6070│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│15 │0.0705 │0.4386│0.5909│0.7464│0.9052│1.0674│1.2332│1.4026│1.5757│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│20 │0.0719 │0.4302│0.5796│0.7322│0.8879│1.0471│1.2096│1.3758│1.5457│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│25 │0.0733 │0.4222│0.5688│0.7184│0.8713│1.0275│1.1870│1.3500│1.5167│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│30 │0.0746 │0.4144│0.5583│0.7052│0.8553│1.0086│1.1652│1.3252│1.4888│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│35 │0.0760 │0.4069│0.5482│0.6925│0.8399│0.9904│1.1442│1.3013│1.4620│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│40 │0.0774 │0.3997│0.5385│0.6802│0.8250│0.9728│1.1239│1.2783│1.4361│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│45 │0.0787 │0.3928│0.5291│0.6684│0.8106│0.9559│1.1043│1.2560│1.4111│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│50 │0.0801 │0.3860│0.5201│0.6570│0.7967│0.9395│1.0854│1.2345│1.3869│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│55 │0.0815 │0.3795│0.5113│0.6459│0.7833│0.9237│1.0671│1.2137│1.3636│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│60 │0.0829 │0.3733│0.5029│0.6352│0.7704│0.9084│1.0495│1.1936│1.3410│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│65 │0.0842 │0.3672│0.4947│0.6247│0.7578│0.8936│1.0324│1.1742│1.3191│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│70 │0.0856 │0.3613│0.4868│0.6148│0.7457│0.8793│1.0158│1.1554│1.2980│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│75 │0.0870 │0.3556│0.4791│0.6052│0.7339│0.8654│0.9998│1.1372│1.2775│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│80 │0.0883 │0.3501│0.4716│0.5958│0.7225│0.8520│0.9843│1.1195│1.2577│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│85 │0.0897 │0.3447│0.4644│0.5866│0.7115│0.8390│0.9692│1.1024│1.2385│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│90 │0.0911 │0.3395│0.4574│0.5778│0.7008│0.8263│0.9547│1.0858│1.2198│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│95 │0.0925 │0.3345│0.4507│0.5692│0.6904│0.8141│0.9405│1.0697│1.2014│
├──────┼────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│100 │0.0938 │0.3296│0.4441│0.5609│0.6803│0.8022│0.9267│1.0540│1.1842│
└──────┴────────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┘
22.28. Înainte de montarea buteliilor pe bateriile respective, trebuie să se efectueze verificarea stării de încărcare a buteliilor cu substanţa de stingere a incendiului FK-5-1-12, prin cântărirea buteliilor bucată cu bucată, admiţându-se pentru montaj numai acele butelii care conţin întreaga cantitate de substanţă FK-5-1-12 înscrisă de producător pe eticheta de identificare. 22.29. La montarea buteliilor cu substanţa de stingere FK-5-1-12, a conductelor, echipamentelor, aparatelor şi accesoriilor instalaţiei de stingere a incendiului, trebuie să se respecte întocmai prescripţiile tehnice şi indicaţiile de montaj în documentaţia de execuţie. 22.30. Pe timpul montajului se iau măsuri pentru ca în interiorul conductelor de orice fel să nu pătrundă corpuri străine, care să stânjenească transportul sau refularea substanţei de stingere FK-5-1-12. 22.31. Buteliile cu substanţa de stingere a incendiului FK-5-1-12 se montează la o distanţă faţă de pereţi, de max 0.05 m, iar faţă de zidurile frontale, pe partea de acţionare a buteliilor, la o distanţă de 0.80 m. 22.32. (1) Între butelii trebuie să se menţină o distanţă de minimum 0.55 m pentru a se permite efectuarea cu uşurinţă a operaţiilor de montaj, verificare şi control a echipamentelor instalaţiei de stingere. (2) În situaţia montării a câte două baterii pe acelaşi perete, se menţine o distanţă de minimum 0.55 m între ele şi 0.80 m faţă de bateriile vecine. 22.33. După fixarea buteliilor, acestea trebuie să se echipeze cu colectoare şi supape de reţinere, pârghii manuale de declanşare, indicatoare de evacuare din butelii a substanţei de stingere (manometre sau manometre cu contacte electrice, pe scurt manocontacte), precum şi contactul de presiune care trebuie să semnalizeze în centrală eventuala scădere a presiunii din butelii sub 22.4 bar (abs). 22.34. Trebuie să se adopte măsuri de siguranţă împotriva declanşării accidentale a oricărei butelii până la racordarea lor şi începerea probelor finale. 22.35. Conductele de transport şi distribuţie de stingere FK-5-1-12 se execută conform proiectului şi se leagă la instalaţiile de împământare, respectându-se prevederile normativului I 7 sau a reglementărilor echivalente. 22.36. Conductele de transport şi distribuţie trebuie să se fixeze cu bride cu garnituri din cauciuc, pentru a permite preluarea deformaţiilor din dilatare sau contracţie. 22.37. Conductele de transport şi distribuţie trebuie să se monteze cu o pantă de scurgere de minimum 0.5% pentru a permite eliminarea condensului în punctul de cea mai joasă cotă. 22.38. După montare, conductele se curăţă, iar înainte de montarea duzelor se suflă cu aer comprimat sau alt gaz sub presiune îndepărtând eventualele corpuri străine pătrunse accidental. 22.39. După montarea duzelor, până la darea în funcţiune şi recepţia instalaţiei de stingere, trebuie să se asigure protecţia duzelor prin acoperire individuală cu folie de polietilenă sau alt material corespunzător. 22.40. În final, trebuie să se racordeze buteliile active principale şi de rezervă pe colectoare, prin intermediul furtunelor de presiune şi a valvelor unidirecţionale (dacă instalaţia este prevăzută cu aceste elemente). 22.41. După racordarea buteliilor trebuie să se efectueze o verificare minuţioasă a întregului ansamblu de baterii (active şi de rezervă), atât în privinţa montajului cât şi în ce priveşte corecta funcţionare a indicatoarelor de deversare a substanţei de stingere a incendiului FK-5-1-12. PARTEA a a IV-a PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA INSTALAŢIILOR DE STINGERE A INCENDIILOR CU AEROSOLI 23. Instalaţii de stingere a incendiilor cu aerosoli Echiparea tehnică a clădirilor cu instalaţii de stingere a incendiilor cu aerosoli Sisteme de stingere a incendiilor cu aerosoli 23.1. Proprietăţile generatoarelor de aerosoli, mecanismul stingerii incendiilor şi domeniile recomandate pentru stingerea incendiilor cu aerosoli, sunt date în anexa nr. 24. Domeniile recomandate pentru care se pot utiliza generatoare de aerosoli trebuie să fie precizate în manualul de proiectare al furnizorului sistemului. 23.2. Generatoarele cu aerosoli nu trebuie utilizate pentru stingerea incendiilor care implică următoarele materiale: a) substanţe chimice care furnizează propria alimentare de oxigen, cum ar fi azotatul de celuloză; b) amestecuri care conţin materiale oxidante, cum ar fi cloratul de sodiu sau azotatul de sodiu; c) produse chimice susceptibile de descompunere autotermică, cum ar fi unii peroxizi organici; d) metale reactive (cum ar fi sodiul, potasiul, magneziu, titanul şi zirconiul), hidruri reactive sau amide metalice, dintre care unele care pot reacţiona violent cu unele gaze de stingere; e) agenţi de oxidare cum ar fi oxizi sau fluoruri de azot; f) materiale piroforice cu ar fi fosforul alb sau compuşii metalo-organici. 23.2. Generatoarele de aerosoli pentru stingerea incendiilor se clasifică după: a) formă; b) masa de agent de stingere; c) modul de punere în funcţiune; d) posibilităţile utilizare. 23.3. Cantitatea (masa) de agent de stingere (grame) din generatoare trebuie să fie calculată astfel încât să se asigure inundarea totală a volumului spaţiului închis protejat. 23.4. (1) După modul de punere în funcţiune, generatoarele de aerosoli pentru stingerea incendiilor pot fi cu acţionare: a) electrică; b) termică; c) mecanică sau mecanică - pneumatică. (2) Sistemele de stingere cu aerosoli pot fi cu acţionare automată, cu acţionare manuală sau ambele. 23.5. Generatoarele de aerosoli cu acţionare electrică pot fi acţionate prin comandă manuală sau printr-o comandă automată transmisă de detectori şi o centrală de semnalizare a incendiilor. 23.6. Generatoarele de aerosoli cu acţionare termică se bazează pe autoaprinderea unui fitil organic la o temperatură prestabilită (de regulă, 170°C) iar pentru anumite situaţii se pot adopta şi alte praguri de temperatură, sau un element fuzibil (bimetal, bulb din sticlă etc). 23.7. Generatoarele de aerosoli cu acţionare mecanică pot fi acţionate printr-un sistem mecanic (cablu de acţionare), iar cele cu acţionare mecanică - pneumatică prin declanşarea unui cartuş cu gaze sub presiune (azot). 23.8. După modul de dispunere a generatoarelor de aerosoli pentru stingerea incendiilor în spaţiile închise protejate, se disting variantele: a) individuale, de regulă, în spaţii protejate cu volum mic şi amplasate izolat; b) instalaţii independente, constituite dintr-o reţea de generatoare de aerosoli pentru stingerea incendiilor (fiecare generator cu acţionare proprie), de regulă, prevăzute în spaţii protejate cu volum mare şi în care există posibilitatea izbucnirii rapide a incendiului; c) instalaţii automate acţionate de un sistem centralizat de detectare-semnalizare incendiu, ceea ce asigură declanşarea simultană a generatoarelor şi reacţia rapidă în caz de izbucnire a incendiului; 23.9. În varianta de utilizare independentă, generatoarele de aerosoli pentru stingerea incendiilor pot fi dispuse individual sau în grupuri de maximum 5 bucăţi. Pentru o astfel de variantă se poate opta pentru spaţii care nu generează riscuri pentru vecinătăţi şi incinte izolate la care se asigură supravegherea de către personal. 23.10. Montarea generatoarelor de aerosoli pentru stingerea incendiilor într-o instalaţie acţionată de un sistem centralizat de detectare - semnalizare incendiu conduce la creşterea nivelului de protecţie (timpul de reacţie la stimul se reduce semnificativ) şi ca urmare se reduc pagubele. 23.11. Instalaţiile acţionate de un sistem de detectare - semnalizare incendiu sunt recomandate pentru protecţia incintelor cu valori mari, sau, în care există posibilitatea unei dezvoltări rapide a incendiilor. Riscuri pentru personal 23.12. Aerosolii în cantităţi reduse nu prezintă efecte nocive importante pentru persoane şi pentru mediul înconjurător. 23.13. Descărcarea generatoarelor de aerosoli poate genera riscuri pentru personal atât pentru personalul din incinta în care este refulat agentul de stingere cât şi pentru personalul din incintele învecinate în care acesta poate migra. Aceste riscuri sunt date de: a) reducerea vizibilităţii. Când sunt acţionate, generatoarele de aerosoli reduc vizibilitatea atât în timpul refulării cât şi pe durata timpului de menţinere; b) atmosferă potenţial toxică. Se pot atinge niveluri toxice de gaze cum ar fi: monoxid de carbon, oxizi de azot şi amoniac, produse de ardere tipice reacţiilor generate de aerosoli; c) riscuri termice. Refularea aerosolilor se face la temperaturi ridicate. În funcţie de scopurile instalaţiei, temperatura din incintă la care trebuie refulat aerosolul nu trebuie să fie mai mare de 75°C dacă sunt persoane în incinta protejată, 200°C dacă în spaţiul respectiv sunt prezente materiale combustibile şi 400°C dacă se asigură protecţia structurii. Imediat după refulare, generatoarele de aerosoli pot fi fierbinţi, deci prin urmare, trebuie să se utilizeze mănuşi de protecţie la scoaterea acestora, dar nu mai devreme de 15 minute de la terminarea refulării; d) turbulenţă. Este cauzată de viteza mare de refulare prin duze care poate disloca obiecte nesecurizate corespunzător, cum ar fi documente, plăci din tavanul suspendat sau corpuri de iluminat. 23.14. Trebuie să se evite expunerea nejustificată a personalului la atmosfere în care a fost refulat aerosol. Soluţii tehnice de realizare a instalaţiilor de stingere a incendiilor cu aerosoli Componentele generatoarelor de aerosoli pentru stingerea incendiilor 23.15. Generatoarele de aerosoli condensaţi pentru stingerea incendiilor sunt constituite din următoarele elemente principale: a) carcasă; b) amestecător de formare a aerosolului solid; c) dispozitiv(e) de aprindere (activator); d) mecanism de răcire (răcitor); e) orificii de refulare; f) consolă de montare. 23.16. Forma şi dimensiunile carcasei generatoarelor de aerosoli se realizează astfel încât să corespundă cerinţelor funcţionale. 23.17. Elementele principale din compunerea generatoarelor de aerosoli enumerate la punctul 23.15 trebuie să fie conforme cu prevederile CEN TR 15276-1 sau cu alte reglementări tehnice echivalente. Cerinţe generale privind proiectarea generatoarelor de aerosoli pentru stingerea incendiilor 23.18. Incinta protejată trebuie să asigure condiţii de etanşeitate pentru a păstra agentul de stingere refulat. Prin ventilare se asigură prevenirea presurizării excesive sau depresurizării spaţiului respectiv. Metodele de calcul de determinare a ariei minime de ventilare trebuie oferită de producător. Tipul şi amplasarea grilelor de ventilare trebuie să asigure conţinut maxim posibil de agent de stingere în timpul şi după descărcare. 23.19. Pentru prevenirea pierderilor de agent de stingere prin deschideri spre spaţii învecinate, deschiderile trebuie să fie închise etanş în permanenţă sau să fie echipate cu dispozitive de autoînchidere. 23.20. Ariile deschiderilor fără elemente de închidere trebuie reduse la maximum. Trebuie să se evite prezenţa golurilor în tavan sau acoperiş. Orice astfel de pierdere de agent de stingere trebuie să fie compensată prin suplimentarea cantităţilor calculate de agent de stingere la o valoare necesară menţinerii parametrilor de proiectare. 23.21. Instalaţiile de ventilare - climatizare a spaţiilor protejate cu instalaţii de stingere a incendiilor cu aerosoli trebuie să fie oprite sau să fie izolate prin intermediul clapetelor antifoc. În situaţiile în care instalaţiile de ventilare climatizare au tronsoane comune cu instalaţiile pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi sau există cerinţe speciale de răcire a echipamentelor prin evacuarea aerului încălzit, trebuie să se ia în calcul şi cantităţile şi debitele necesare pentru a se asigura cantitatea totală pentru stingerea incendiilor. 23.22. Toate instalaţiile din spaţiul protejat, cum ar fi robinete de combustibil şi pompe de alimentare, pompe de căldură şi pulverizatoare de vopsea care dacă funcţionează pot influenţa calitatea şi eficienţa aerosolilor, trebuie să fie oprite cu prioritate sau cel târziu simultan cu momentul începerii refulării agentului de stingere. 23.23. La refularea unui aerosol într-un volum închis, se poate produce o suprapresiune dată de cantitatea de gaze generate şi de efectul creşterii temperaturii din spaţiul protejat. Amestecul de aerosol şi aer trebuie să determine o creştere a presiunii care determină evacuarea surplusului prin neetanşeităţi. Temperatura aerului este mai mare în timpul descărcării aerosolilor dar aceasta scade atunci când căldura degajată este absorbită de suprafeţele solide din încăpere. 23.24. Este important să se asigure concentraţia nominală de proiectare şi să fie menţinută pentru o perioadă de timp suficient de mare pentru a permite o intervenţie a serviciilor de urgenţă. denumit timp de menţinere. Este de asemenea important ca sursa de incendiu să nu reaprindă incendiul după ce agentul de stingere a fost evacuat. 23.25. Intervalul de timp de la punctul 23.24 nu trebuie să fie mai mic de 10 minute, dacă nu se specifică altfel. Acest interval de timp se bazează pe următoarele criterii: a) la începutul perioadei de timp, concentraţia la nivelul golurilor de comunicaţie este egală cu concentraţia de proiectare; b) la sfârşitul perioadei de timp, concentraţia de aerosoli la 10%, 50% şi 90% din înălţimea spaţiului protejat nu este mai mică de 85% decât concentraţia de proiectare. 23.26. Timpul de descărcare al agentului de stingere nu trebuie să fie mai mare de 90 de secunde la temperatura de 20°C. În anumite aplicaţii se pot utiliza acţionări secvenţiale ale generatoarelor de aerosoli. 23.27. Generatoarele cu aerosoli trebuie să funcţioneze în condiţii de temperatură, umiditate şi vibraţii în limitele specificate de către producători. 23.28. În mod normal generatoarele trebuie să fie proiectate să funcţioneze în intervalul de temperaturi - 20°C ÷ 50°C şi de umiditate a mediului ambiant mai mare de 95%, în concordanţă cu specificaţiile producătorului. Dimensionarea generatoarelor de aerosoli pentru stingerea incendiilor 23.29. Calculul agentului de stingere trebuie să ţină seamă de variaţiile de presiune faţă de presiunea de la nivelul mării. Presiunea este funcţie de altitudine, presurizare sau depresurizarea incintei protejate şi variaţii de presiune date de condiţiile meteorologice. Pentru aerosolii condensaţi se face referire numai la un factor de masă. Altitudinea nu influenţează calculele factorului nominal (densitate). Parametrul care poate fi influenţat de altitudine este distribuţia în spaţiu a agentului de stingere din incinta protejată. 23.30. La înălţimi situate peste nivelul mării cantitatea calculată la nivelul mării trebuie să fie amplificată pentru a compensa scăderea de presiune. Factorul nominal determinat la nivelul mării trebuie să fie înmulţit cu un coeficient de corecţie: e^-p(0) gh/P(0) în care: p(0) reprezintă densitatea aerosolului la nivelul mării, în kg/mc; g acceleraţia gravitaţională 9,81 m/s2; h înălţimea faţă de nivelul mării, în m; P(0) presiunea exercitată de un aerosol condensat specificat la nivelul mării, în Pascal. 23.31. La determinarea distribuţiei agentului de stingere în incinta protejată trebuie să se ţină seamă de efectele date de temperatură şi ventilaţie asigurându-se după caz, compensarea cu agent de stingere pentru scăpările din incintă. 23.32. Dimensionarea generatoarelor de aerosoli constă în determinarea cantităţii (masei) de agent necesar pentru stingerea incendiului şi alegerea, pe această bază, a tipului şi numărului corespunzător de generatoare de aerosoli pentru stingerea incendiului, funcţie de specificaţia tehnică a producătorului. 23.33. Cantitatea (masa) de agent necesară stingerii incendiului cu generatoare de aerosoli într-un spaţiu închis cu dimensiuni determinate, se stabileşte în funcţie de volumul net al spaţiului protejat; 23.34. (1) Cantitatea (masa) totală de agent necesar pentru stingerea incendiului cu generatoare de aerosoli, se determină cu relaţia: M = c x V [g] în care: M este masa netă totală de agent de stingere, [g]; c - coeficient de corecţie [g/mc]; V - volumul spaţiului protejat, [mc]. (2) Volumul spaţiului protejat trebuie să includă toate golurile de comunicaţie aferente cu spaţiile învecinate (23.36). (3) În proiectare, pentru diferite materiale combustibile din spaţiul protejat, trebuie luat în calcul combustibilul cu coeficientul cel mai mare. 23.35. Numărul generatoarelor de aerosoli de acelaşi fel necesar pentru stingerea incendiului, se determină cu relaţia:
│ m │
n = │────│
│m(g)│
└ ┘
în care: m este cantitatea (masa) netă totală de agent de stingere, [g]; m(g) - masa netă a agentului de stingere a unui tip de generator de aerosoli, [g]. Numărul (n) de generatoare de aerosoli rezultat din calcul, se rotunjeşte la numărul întreg. 23.36. Se recomandă să se utilizeze generatoare de aerosoli identice. Dacă se utilizează generatoare de aerosoli cu dimensiuni diferite, masa totală de aerosol nu trebuie să fie mai mică decât cantitatea nominală de proiectare. Cel mai mic generator de aerosoli trebuie să asigure protecţia pe toată înălţimea spaţiului protejat, dacă nu au fost executate încercări privind refularea uniformă a aerosolilor pentru înălţimi mai mari. Executarea instalaţiilor de stingere a incendiilor cu generatoare de aerosoli Condiţii generale 23.37. Înainte de montare se verifică şi inspectează vizual componentele instalaţiei pentru stingerea incendiilor, urmărind integritatea şi starea lor funcţională. 23.38. La generatoarele de aerosoli cu declanşator electric, se verifică obligatoriu integritatea circuitului electric intern (cu tester). 23.39. La amplasarea şi montarea generatoarelor de aerosoli pentru stingerea incendiilor se au în vedere următoarele: a) suporturile de fixare să asigure prinderea lor simplă, rapidă şi rigidă; b) poziţia de montare să fie stabilită în funcţie de capacitatea generatorului de aerosoli şi de zona protejată; c) poziţia de montare să ţină seama de posibilitatea stratificării termice (în cazul generatoarelor cu fitil); d) capacitatea de stingere şi zona de acoperire a generatorului de aerosoli prevăzut (la amplasarea instalaţiilor acţionate de sisteme de detectare şi semnalizare a incendiilor); e) variaţia temperaturii şi atingerea valorii critice a temperaturii pentru detectoarele de temperatură sau de declanşare prin fitil a generatorului de aerosoli (în incintele cu plafoane casetate); f) distanţele dintre grinzile transversale care pot realiza zone cu acumulări de căldură (la plafoanele înclinate); g) traseul probabil al migrării fumului în caz de incendiu. Montarea generatoarelor de aerosoli pentru stingerea incendiilor 23.40. Generatoarele de aerosoli pentru stingerea incendiilor pot fi instalate pe pereţii şi/sau tavanele incintelor, ori în interiorul echipamentelor protejate, respectând specificaţiile producătorului. 23.41. Distanţa faţă de pardoseala incintei protejate de generatoarele de aerosoli pentru stingerea incendiilor trebuie să fie de circa 2,00 m (pentru generatoare cu masă peste 2 kg, distanţa poate fi mai mare). 23.42. Generatoarele de aerosoli pentru stingerea incendiilor se instalează pe console. La instalarea pe pereţi a generatoarelor trebuie păstrată distanţa de cel puţin 1,00 m faţă de rafturi sau obiecte învecinate. Această distanţă trebuie mărita pentru generatoare de aerosoli cu masa mai mare de 2 kg. 23.43. Aceleaşi reguli se aplică şi în cazul instalării generatoarelor pe tavane, respectându-se distanţele prevăzute pentru cele montate pe pereţi. 23.44. Trebuie să se evite instalarea generatoarelor de aerosoli pentru stingerea incendiilor în dreptul uşilor, a ventilatoarelor, trapelor, ferestrelor, paravanelor etc. 23.45. Prin montaj trebuie să se evite infiltrarea noroiului, uleiurilor, substanţelor corosive şi a altor substanţe în interiorul generatoarelor de aerosoli pentru stingerea incendiilor, inclusiv la fitilul termic sau fuzibil. 23.46. Generatoarele de aerosoli pentru stingerea incendiilor trebuie poziţionate în incintele protejate astfel încât dispersarea aerosolului să nu împiedice evacuarea utilizatorilor în caz de incendiu. 23.47. Detectoarele de incendiu aferente instalaţiei de stingere a incendiilor cu generatoare de aerosoli şi respectiv fitilul termic sau fuzibilul pentru activarea generatoarelor de aerosoli, trebuie dispuse în apropierea punctelor probabile de izbucnire a incendiului. 23.48. Acţionările manuale de activare trebuie instalate în locuri uşor accesibile personalului specializat şi abilitat. 23.49. Atunci când utilizează mai mult de o unitate de generatoare de aerosoli pentru stingerea incendiilor este obligatorie conectarea acestora în paralel la sursa de energie. 23.50. Conectarea la reţeaua de alimentare cu energie electrică a generatoarelor de aerosoli cu acţionare electrică se realizează obligatoriu în următoarea ordine: a) se conectează firele la terminalele generatorului de aerosoli; b) se conectează firele la componentele sistemului de stingere a incendiilor; c) se conectează firele la sursa de energie. 23.51. Generatoarele de aerosoli cu acţionare prin fitil termic sau element fuzibil pot avea aceste dispozitive asamblate la unitatea activă sau neasamblate. Documentaţie 23.51. Documentaţia trebuie să cuprindă detalii privind evaluarea incintei protejate şi eficacitatea instalaţiei. Evaluarea trebuie să conţină date privind clasa de periculozitate a materialelor, amplasarea surselor de risc, delimitările incintei, măsurile de protecţie adoptate împotriva spaţiilor cu risc şi expunerea la pericole de incendiu a spaţiilor vecine. 23.52. Planurile incintei protejate şi al instalaţiei de stingere cu aerosoli trebuie să fie durabile în timp şi fie editate pe suport fizic rezistent la apă, trebuie să fie afişat în vecinătatea punctelor de acţionare manuală a instalaţiei, sau dacă acestea nu sunt prevăzute, la fiecare intrare în incinta protejată. 23.53. Aceste planuri trebuie să conţină următoarele: a) planul ariei (ariilor) protejate; b) amplasarea generatoarelor de aerosoli; 1) alarmele vizuale şi sonore; 2) căile de evacuare; 3) comutatorul de scoatere din funcţiune; 4) punctele de acţionare manuală; 5) dispozitivul electric de aprindere; 6) dispozitivul termic de aprindere. c) Anul montării instalaţiei, extinderi executate şi particularităţile instalaţiei precum şi următoarele: 1) Numele persoanei fizice sau juridice care a executat instalaţia şi a responsabililor pentru mentenanţa instalaţiei; 2) Textul "INSTALAŢIE DE STINGERE CU AEROSOLI CONDENSAŢI"; 3) Numărul şi tipul generatoarelor de aerosoli instalaţi; 4) Masa totală a compoziţiei de aerosoli, în grame Recepţia instalaţiilor de stingere a incendiilor cu generatoare de aerosoli 23.54. Recepţia instalaţiilor fixe se face de către o comisie constituită conform legislaţiei în vigoare. Comisia este obligată să verifice: a) respectarea prevederilor privind sistemul de detectare, semnalizare şi stingere a incendiului prevăzute în proiect şi în documentaţiile tehnice ale producătorului; b) modul de executare şi punere în funcţiune a instalaţiei de stingere cu generatoare de aerosoli; c) predarea către beneficiar a instrucţiunilor de funcţionare, întreţinere şi exploatare a instalaţiei de stingere cu generatoare de aerosoli şi instruirea personalului de servire a acesteia. 23.55. Recepţia instalaţiei fixe de stingere consta din verificarea: a) funcţionării instalaţiei de detectare şi semnalizare a incendiului (dacă există); b) existenţei generatoarelor de aerosoli; c) existenţei panourilor de avertizare pentru evacuarea oamenilor, a instrucţiunilor de exploatare şi a măsurilor ce se întreprind în timpul unei intervenţii în caz de incendiu. 23.56. Odată cu recepţia instalaţiei de stingere a incendiului cu generatoare de aerosoli, beneficiarul are obligaţia înfiinţării unui registru de evidenţă (numerotat şi sigilat), în care trebuie să se consemneze datele principale privind verificarea, exploatarea şi întreţinerea instalaţiei. 23.57. După terminarea lucrărilor se verifică dacă montarea generatoarelor de aerosoli pentru stingerea incendiilor s-a efectuat corespunzător instrucţiunilor de montare şi a documentaţiei tehnice. 23.58. Verificările de recepţie se stabilesc şi se efectuează pe baza de contract, de comun acord cu beneficiarul, sau prin sistemul calităţii proprii a producătorului. Verificarea şi mentenanţa instalaţiilor de stingere a incendiilor cu generatoare de aerosoli 23.59. Verificările trebuie efectuate numai de personal autorizat şi constă în verificarea şi încercarea funcţionalităţii instalaţiei. 23.60. Concluziile verificărilor sunt consemnate într-un raport de verificare care trebuie să fie întocmit împreună cu beneficiarul. 23.61. Numele persoanei fizice sau juridice autorizate care a efectuat verificarea, data verificării şi data expirării trebuie să fie menţionate pe o etichetă care se ataşează pe generatoarele de aerosoli. 23.62. La fiecare 6 luni, trebuie să se verifice: a) Dacă generatoarele de aerosoli şi dispozitivele de acţionare sunt intacte; b) Dacă generatoarele de aerosoli sunt montate în securitate; c) Dacă generatoarele prezintă urme de coroziune; d) Durata de viaţă a generatoarelor. 23.63. La fiecare 12 luni, trebuie să se verifice dacă au survenit modificări în construcţia incintei protejate în măsură să influenţeze performanţele de stingere ale instalaţiei. În condiţiile în care se constată modificări ale volumului incintei protejate sau a riscului protejat se impune reproiectarea instalaţiei pentru a se asigura gradul de protecţie iniţial. 23.64. Executarea unor teste de etanşeitate şi luate măsurilor în consecinţă pentru a se asigura reţinerea agentului de stingere pentru perioada cerută. PARTEA a V-a PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA INSTALAŢIILOR DE STINGERE A INCENDIILOR CU SPUMĂ 24. Instalaţii de stingere a incendiilor cu spumă Soluţii tehnice de realizare a instalaţiilor de stingere a incendiilor cu spumă Componentele instalaţiilor de stingere a incendiilor cu spumă 24.1. Proprietăţile spumanţilor concentraţi şi ale spumei folosite la stingerea incendiilor, mecanismul stingerii cu spumă a incendiului şi domeniile recomandate pentru stingerea cu spumă a incendiilor, sunt prezentate în anexa nr. 25. 24.2. Domeniile de utilizare ale instalaţiilor de stingere cu spumă sunt prezentate în tabelul 24.1. Aceste prevederi nu trebuie privite ca o restricţie a progresului tehnic.Selectarea domeniului de utilizare trebuie realizată de către persoane competente şi cu experienţă în domeniul respectiv. În alegerea tipului de instalaţie de stingere adecvat, proiectanţii trebuie să ţină seama de riscurile specifice procesului tehnologic, de caracteristicile construcţiei, de riscurile datorate substanţelor şi materialelor folosite. Tabelul 24.1 Domeniile de utilizare ale instalaţiilor de stingere cu spumă în funcţie de riscul de incendiu
┌───────────────┬────────┬────────┬─────────┐
│Risc de │Joasă │Medie │Înaltă │
│incendiu │înfoiere│înfoiere│înfoiere │
│ │ │ │ │
├───────────────┼────────┼────────┼─────────┤
│Rezervoare de │ │ │ │
│produse │Da │Nu │Nu │
│inflamabile │ │ │ │
├───────────────┼────────┼────────┼─────────┤
│Cuve de │ │ │ │
│colectare │Da │Da │Da │
│rezervoare │ │ │ │
├───────────────┼────────┼────────┼─────────┤
│Procese │Da │Da │Da │
│tehnologice │ │ │ │
├───────────────┼────────┼────────┼─────────┤
│Hangare │Da │Numai │Da │
│ │ │<1400 mc│ │
├───────────────┼────────┼────────┼─────────┤
│Zone de │ │ │ │
│transvazare a │Da │Da │Da │
│combustibilului│ │ │ │
├───────────────┼────────┼────────┼─────────┤
│Ambalare şi │ │ │ │
│depozitare │Da │Nu │Da │
│plastice │ │ │ │
├───────────────┼────────┼────────┼─────────┤
│Reciclare │Da │Nu │Nu │
│plastice │ │ │ │
├───────────────┼────────┼────────┼─────────┤
│Manipulare şi │ │ │ │
│depozitare │Da │Nu │Nu │
│deşeuri │ │ │ │
├───────────────┼────────┼────────┼─────────┤
│Gaze naturale │Nu │Nu │Da (şi în│
│lichefiate │ │ │exterior)│
│ │ │ │ │
├───────────────┼────────┼────────┼─────────┤
│Depozite │Da │Nu │Da │
│anvelope │ │ │ │
├───────────────┼────────┼────────┼─────────┤
│Hârtie │ │ │ │
│depozitată în │Nu │Nu │Da │
│suluri │ │ │ │
├───────────────┼────────┼────────┼─────────┤
│Debarcadere, │Da │Da │Nu │
│porturi │ │ │ │
├───────────────┼────────┼────────┼─────────┤
│Transformatoare│Da │Nu │Da │
│cu ulei │ │ │ │
├───────────────┼────────┼────────┼─────────┤
│Tuneluri de │Nu │Nu │Da │
│cabluri │ │ │ │
├───────────────┼────────┼────────┼─────────┤
│GPL │Nu │Da │Da(şi în │
│ │ │ │exterior)│
├───────────────┼────────┼────────┼─────────┤
│Depozite de │ │ │ │
│combustibil, │Da │Nu │Da │
│clasa A şi B │ │ │ │
└───────────────┴────────┴────────┴─────────┘
24.3. În general, instalaţiile de stingere cu spumă nu se utilizează pentru stingerea incendiilor de: a) substanţe chimice care degajă oxigen (ca nitratul de celuloză) sau agenţi oxidanţi care pot întreţine arderea; b) echipament electric necapsulat; c) metale care reacţionează cu apa, cum sunt: sodiu, potasiu d) substanţe periculoase ce reacţionează cu apa: pentoxidul de fosfor sau trietilaluminiu e) metale combustibile: aluminiu, magneziu 24.4. Din punctul de vedere al alcătuirii constructive a instalaţiilor de stingere a incendiilor cu spumă, acestea pot fi: a) fixe; b) semifixe; c) mobile. 24.5. (1) Instalaţiile fixe de stingere a incendiilor cu spumă se compun, în principal, din: a) instalaţii de alimentare cu apă; b) recipienţi pentru spumanţi; c) generatoare de spumă cu insuflare de aer; d) dozatoare; e) pompe pentru apă şi pentru spumant; f) conducte pentru soluţie spumantă; g) deversoare de spumă; h) dispozitive de punere în funcţiune şi control (2) Pompele, recipienţii de spumant, dozatoarele, dispozitivele de punere în funcţiune şi de control trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: a) să fie amplasate la distanţe de siguranţă faţă de pericolele de incendiu, fie prin amplasarea în spaţii delimitate cu elemente rezistente la foc fie prin asigurarea unor măsuri de protecţie activă împotriva incendiilor fie combinaţii ale acestora; b) să fie accesibile în caz de incendiu; c) să fie interzis accesului persoanelor neautorizate; d) să se asigure ventilarea corespunzătoare (dacă sunt amplasate în spaţii închise); e) să echipate cu dispozitive pentru spălarea instalaţiei şi a elementelor componente; f) să nu fie instalate în spaţii de producţie şi/sau depozitare cu produse inflamabile sau combustibile; g) să fie marcate corespunzător; h) să fie protejate împotriva lovirilor mecanice; i) să fie adecvate să funcţioneze în intervalul de temperaturi minime şi maxime din spaţiul în care acestea sunt amplasate. 24.6. (1) Instalaţiile fixe sunt acele instalaţii la care toate componentele sistemului de stingere cu spumă şi pentru furnizarea soluţiei spumante sunt instalate permanent. (2) Instalaţiile fixe de stingere cu spumă pot fi prevăzute cu racorduri de alimentare cu apă de la pompele autospecialelor de pompieri. Pentru a preveni scurgerea ape trebuie instalaţia trebuie prevăzută cu o supapă de reţinere în amonte de sistemul de stingere cu spumă. (3) Necesarul de apă trebuie stabilit şi marcat pe racord. Racordurile de alimentare de la pompele mobile trebuie marcate cu următoarele date: a) tipul de spumă; b) proporţia de dozaj (%); c) presiunea minimă de pompare. 24.7. Instalaţiile semifixe sunt acele instalaţii la care soluţia de spumă este refulată prin conducte şi duze instalate fix, ca şi componentele de generare a spumei, în timp ce spumantul concentrat (rezervoare de spumant şi dozatoare) şi apa sunt furnizate de dispozitive mobile acţionate de personal specializat. 24.8. Instalaţiile mobile sunt acele instalaţii la care toate componentele sunt mobile (portabile şi/sau transportabile) şi sunt manevrate, amplasate şi direcţionate de către personal specializat. 24.9. (1) Componentele instalaţiilor de stingere cu spumă trebuie să fie conforme cu SR EN 13565-1 sau o reglementare echivalentă. (2) Conductele de apă şi soluţie de spumă trebuie să fie proiectate, dimensionate, alimentate şi instalate conform prevederilor din SR EN 12845 sau o reglementare echivalentă. (3) Dozarea spumantului concentrat cu apă se realizează în camera unui echipament (dozare centralizată) sau în vecinătatea obiectului protejat (dozare independentă). (4) În situaţia utilizării dozării centralizate, spumantul concentrat este asigurat prin sistemul de conducte şi supape de distribuţie către generatorul de spumă. (5) În situaţia dozării independente, spumantul concentrat este alimentat direct în sistemul de ţevi de distribuţie a spumei ce protejează obiectul. 24.10. Spumanţii concentraţi utilizaţi în instalaţiile de stingere cu spumă trebuie să fie conformi cu SR EN 1568-1, 2, 3, 4 sau o reglementare echivalentă. 24.11. Spuma se introduce în rezervoarele incendiate pe la partea superioară sau inferioară a acestora. Se recomandă ca spuma să fie introdusă deasupra stratului de apă ce s-ar putea acumula la baza rezervorului de lichid combustibil. 24.12. Introducerea spumei pe la partea inferioară a rezervorului se poate folosi numai la rezervoarele cilindrice, cu capac fix, în care se depozitează hidrocarburi. În anumite cazuri, pe baza unei analize temeinice, se poate aplica şi la rezervoare cu capac plutitor. 24.13. Introducerea spumei pe la baza rezervorului nu are eficacitate pentru produse petroliere cu vâscozitate cinematică mai mare de 4,40 mc/s (la temperatura minimă de depozitare). 24.14. Instalaţia de stingere cu spumă se prevede cu robinete de secţionare, membrane de rupere dimensionate corespunzător contrapresiunii din rezervor şi robinet cu clapetă de reţinere (care împiedică scurgerea combustibilului în instalaţia de producere a spumei). 24.15. Se recomandă montarea de filtre pe conductele de alimentare cu apă, în amonte de dozator. Riscuri 24.16. Unele spume pot prezenta risc ecologic. În aceste cazuri trebuie obţinute acordurile necesare conform legii 24.17. Spumantul concentrat, după diluarea cu apă la concentraţia recomandată pentru utilizare normală, trebuie să nu prezinte nici un risc toxic pentru viaţă, relativ la mediul ambiant. 24.18. Orice tendinţă a spumantului concentrat de a produce efecte fiziologice nocive, metodele necesare pentru a preveni aceste efecte şi primul ajutor care se poate acorda în acest caz, trebuie prezentate de furnizor, fie în specificaţia tehnică ce însoţeşte produsul livrat, fie prin marcare pe recipientele de transport. Dimensionarea instalaţiilor de stingere a incendiilor cu spumă 24.19. (1) Soluţiile spumante se realizează în concentraţii volumice de 1%, 3%, 5% sau 6%, în funcţie de tipul spumantului concentrat şi de utilajele dozatoare utilizate. (2) Sistemele de stingere cu spumă trebuie să fie în proiectate astfel încât să acopere în mod eficient suprafaţa/volumul protejat, ţinând seama de următoarele: a) tipul de combustibil protejat; b) caracteristicile de dispersie a spumei; c) tipul de aplicaţie; d) obstacole; e) distrugerea spumei datorită arderii, drenajului, descompunerii mecanice, dispersiei; f) pierderea de spumă datorată vântului şi a curenţilor calzi ascensionali. 24.20. Valorile debitelor specifice necesare stingerii incendiilor cu spumă, se stabilesc prin încercări de către producătorul spumantului concentrat respectiv. 24.21. Pentru instalaţii de stingere mobile la rezervoare, valorile debitelor specifice necesare stingerii incendiilor cu spumă, se majorează cu 30%. Instalaţii de stingere a incendiilor cu spumă de joasă şi medie înfoiere 24.22 Cantităţile necesare pentru spuma de joasă şi medie înfoiere trebuie să fie determinate cu relaţia: q = q(t)h ● f(C) ● f(O) ● f(H) (24.1) unde: q reprezintă minimul de cantitate de soluţie spumantă [l/min ● mc]; q(th) - cantitatea nominală de soluţie spumantă [l/min ● mc]; f(C) - factorul de corecţie pentru clasa de soluţie spumantă; f(O) - factorul de corecţie pentru tipul de obiect protejat; f(H) - factorul de corecţie în funcţie de distanţa duzelor pentru sistemele exterioare 24.23. Cantitatea nominală de soluţie spumantă, q(th), are valoarea de 4,0 l/min ● mc. 24.24. (1) Pentru alegerea factorului de corecţie pentru clasa de soluţie spumantă, f(C), se vor consulta prevederile tabelelor 24.2 şi 24.3 Tabelul 24.2 Factorul de corecţie f(c) - joasă înfoiere - imiscibil cu apa (conform EN 1568-3)
┌───────────┬───────────┬───────────┬─────────────┐
│ │ │ │Tipuri uzuale│
│ │ │ │de spumă cu │
│ │ │ │caracter │
│ │Factor de │Factor de │informativ │
│Clasa de │corecţie - │corecţie - │(toţi │
│performanţă│pentru │pentru │spumogenii │
│la stingere│cazul │cazul │trebuie să │
│- EN 1568-3│incendiilor│incendiilor│îndeplinească│
│ │de │lichidului │clasificările│
│ │revărsări │în │de │
│ │[f(c)] │profunzime │performanţă │
│ │ │[f(c)] │cerute în EN │
│ │ │ │1568) │
│ │ │ │ │
│ │ │ │ │
│ │ │ │ │
├───────────┼───────────┼───────────┼─────────────┤
│1A │1,0 │1,0 │AFFF(AR), │
│ │ │ │FFFP(AR), │
│ │ │ │FFFP │
├───────────┼───────────┼───────────┼─────────────┤
│1B │1,0 │1,1 │AFFF(AR), │
│ │ │ │FFFP(AR), │
│ │ │ │FFFP │
├───────────┼───────────┼───────────┼─────────────┤
│1C │1,1 │1,25 │AFFF, FFFP │
├───────────┼───────────┼───────────┼─────────────┤
│1D │1,1 │NA │AFFF, FFFP │
├───────────┼───────────┼───────────┼─────────────┤
│2A │1,0 │1,0 │FP, FP(AR) │
├───────────┼───────────┼───────────┼─────────────┤
│2B │1,0 │1,1 │FP, FP(AR) │
├───────────┼───────────┼───────────┼─────────────┤
│2C │1,1 │1,25 │FP │
├───────────┼───────────┼───────────┼─────────────┤
│2D │1,1 │NA │FP │
├───────────┼───────────┼───────────┼─────────────┤
│3B │1,5 │NA │S, P │
├───────────┼───────────┼───────────┼─────────────┤
│3C/3D │1,75 │NA │S │
├───────────┴───────────┴───────────┴─────────────┤
│NOTĂ - NA menţionează faptul că aceste aplicaţii │
│ar necesita cantităţi │
│de aplicare mai mari precum şi un timp de operare│
│mai îndelungat pentru │
│a putea realiza stingerea şi prin urmare, nu sunt│
│recomandate │
└─────────────────────────────────────────────────┘
(2) Soluţiile spumante încercate pentru utilizarea ca spumă de medie înfoiere în conformitate cu EN 1568-1 trebuie să aibă un factor de corecţie f(c) = 1,0 pentru cazurile incendiilor de revărsări şi f(c) = 1,5 pentru cazurile incendiilor de lichid în profunzime. (3) Soluţiile spumante de asemenea încercate în conformitate cu EN 1568-3 şi care au obţinut clasa 1A/B/C sau 2 A/B/C trebuie utilizate cu un factor de corecţie de f(c)=1,0 pentru cazurile incendiilor de lichid în profunzime. Tabelul 24.3 Factorul de corecţie f(c) - joasă înfoiere - miscibil cu apa (conform EN 1568-4)
┌───────────┬───────────┬───────────┬─────────────┐
│ │ │ │Tipuri uzuale│
│ │ │ │de spumă cu │
│ │ │ │caracter │
│ │Factor de │Factor de │informativ │
│Clasa de │corecţie - │corecţie - │(toţi │
│performanţă│pentru │pentru │spumogenii │
│la stingere│cazul │cazul │trebuie să │
│- EN 1568-4│incendiilor│incendiilor│îndeplinească│
│ │de │lichidului │clasificările│
│ │revărsări │în │de │
│ │[f(c)] │profunzime │performanţă │
│ │ │[f(c)] │cerute în EN │
│ │ │ │1568) │
│ │ │ │ │
│ │ │ │ │
│ │ │ │ │
├───────────┼───────────┼───────────┼─────────────┤
│1A │1,5 │2,0 │AFFF(AR), │
│ │ │ │FFFP(AR), │
├───────────┼───────────┼───────────┼─────────────┤
│1B │1,5 │2,25 │AFFF(AR), │
│ │ │ │FFFP(AR), │
├───────────┼───────────┼───────────┼─────────────┤
│1C │1,5 │2,5 │AFFF(AR), │
│ │ │ │FFFP(AR), │
├───────────┼───────────┼───────────┼─────────────┤
│2A │2,0 │2,5 │AFFF(AR), │
│ │ │ │FFFP(AR), │
│ │ │ │FP(AR) │
├───────────┼───────────┼───────────┼─────────────┤
│2B │2,0 │2,75 │AFFF(AR), │
│ │ │ │FFFP(AR), │
│ │ │ │FP(AR) │
├───────────┼───────────┼───────────┼─────────────┤
│2C │2,0 │3,0 │AFFF(AR), │
│ │ │ │FFFP(AR), │
│ │ │ │FP(AR) │
├───────────┴───────────┴───────────┴─────────────┤
│NOTĂ - Aceşti factori minimi de corecţie au la │
│bază aplicări moderate pe │
│Metanol, isopropil alcool sau acetonă. Mai multă │
│spumă distructivă │
│pentru combustibili poate necesita factori de │
│corecţie mai mari - care │
│urmează să fie determinate prin încercări │
│standardizate. Producătorul │
│spumantului trebuie să fie consultat. │
└─────────────────────────────────────────────────┘
24.25 Soluţiile spumante tip AR pot fi utilizate pentru spume de medie înfoiere dacă au fost realizate încercări şi este prezentat raportul de încercare. 24.26 (1) Pentru rezervoare de stocare a lichidelor inflamabil şi a zonelor de procesare, cantităţile aplicate de spumă pot fi determinate utilizând Ecuaţia (24.1) şi factorii de corecţie pentru forma obiectului [f(o)] prezentaţi în Tabelul 24.4 (2) Rezervoarele cu capac flotant interior, alte tipuri constructive decât cele prezentate în nota ca cea a Tabelului 24.3, vor fi tratate ca necesitând protecţie pe întreaga suprafaţă. Tabelul 24.4 Factori de corecţie f(o) - Rezervoare de stocare a lichidelor inflamabile - înfoiere joasă şi timpi de operare (t) caracteristici
┌──────────┬─────────┬──────────┬──────────┬───────────────────────┐
│ │Tipul de │Linii │Dispozitiv│Sisteme fixe │
│Pericolul │incendiu │manuale │de control├─────────────┬─────────┤
│ │ │ │^a │ │Deversare│
│ │ │ │ │Deversare pe │semi │
│ │ │ │ │suprafaţă │şi înecat│
│ │ │ │ │ │^b │
├──────────┼─────────┼──────────┼──────────┼─────────────┼─────────┤
│ │ │ │< 45 m dia│ │ │
│Rezervoare│Pe │< 10 m dia│2,5 t: 60 │Se tratează │ │
│deschise │întreaga │2,5 t: 60 │min │ca │N/A │
│cu capac │suprafaţă│min │> 45 m < │rezervoarele │ │
│flotant │ │ │60 m │cu capac │ │
│ │ │ │dia │conic fix │ │
│ │ │ │2,75 t: 90│ │ │
│ │ │ │min │ │ │
│ │ │ │> 60m dia │ │ │
│ │ │ │3,0 t: 90 │ │ │
│ │ │ │min │ │ │
├──────────┼─────────┼──────────┼──────────┼─────────────┼─────────┤
│Rezervoare│ │NUMAI CA │ │ │ │
│des- │Numai pe │REZERVĂ │N/A │3,0 t: 20 min│N/A │
│chise cu │contur │2 ieşiri │ │ │ │
│capac │ │fiecare de│ │ │ │
│flotant │ │200 l/min │ │ │ │
│ │ │t: 30 min │ │ │ │
├──────────┼─────────┼──────────┼──────────┼─────────────┼─────────┤
│ │ │ │ │< 45 m dia │ │
│ │ │ │Se │1,0 t: 60 min│ │
│ │ │ │tratează │> 45 m < 60 m│ │
│Rezervoare│ │< 10 m dia│ca │dia │ │
│cu │Pe │2,5t: 60 │rezervoa- │1,25 t: 60 │1,0 t │
│capac │întreaga │min │rele │min > 60 m │pentru │
│conic fix │suprafaţă│ │deschise │dia │60 min │
│ │ │rezervoare│cu capac │1,5 t: 60 min│ │
│ │ │de │flotant - │Se va acorda │ │
│ │ │diametre │înecat │atenţie la │ │
│ │ │mari │ │utilizarea │ │
│ │ │NA WM - NA│ │spumei în │ │
│ │ │ │ │centrul │ │
│ │ │ │ │rezervorului │ │
│ │ │ │ │în │ │
│ │ │ │ │cazul │ │
│ │ │ │ │rezervoarelor│ │
│ │ │ │ │de │ │
│ │ │ │ │diametre mari│ │
├──────────┼─────────┼──────────┼──────────┼─────────────┼─────────┤
│ │ │ │NA cu │ │ │
│ │ │ │excepţia │ │ │
│ │ │ │cazurilor │ │ │
│ │ │ │izolate de│ │ │
│Rezervoare│ │ │rezervor │ │ │
│cu │Pe │ │fără │Se tratează │ │
│capac │întreaga │NA │capac şi │ca rezervor │NA │
│flotant │suprafaţă│ │incendiu │cu capac │ │
│interior -│ │ │pe │conic │ │
│TOATE │ │ │întreaga │ │ │
│tipurile │ │ │suprafaţă │ │ │
│de capac │ │ │- se │ │ │
│flotant │ │ │tratează │ │ │
│ │ │ │ca │ │ │
│ │ │ │rezervor │ │ │
│ │ │ │deschis cu│ │ │
│ │ │ │capac │ │ │
│ │ │ │flotant │ │ │
├──────────┼─────────┼──────────┼──────────┼─────────────┼─────────┤
│Rezervor │ │ │ │Se tratează │ │
│cu capac │Pe contur│NA │NA │ca rezervor │NA │
│flotant │ │ │ │deschise cu │ │
│interior │ │ │ │capac flotant│ │
│(c) │ │ │ │- pe contur │ │
├──────────┴─────────┴──────────┴──────────┴─────────────┴─────────┤
│NOTĂ - NA semnifică faptul că acest tip de protecţie nu este │
│considerată potrivită pentru situaţia de faţă fără ca oportu- │
│nitatea folosirii şi eficacitatea acesteia să fie certificate de │
│teste independente validate. │
│a) dispozitivele de control nu sunt adecvate pentru combustibilii │
│WM. │
│b) cantităţile deversate înecat au la bază o distribuţie uniformă │
│a spumei cu minimizarea distanţei parcurse │
│(vezi Tabelul 4). │
│c) următoarele tipuri constructive de capac trebuie considerate │
│adecvate pentru protecţia pe contur: │
│- platformă dublă de oţel; │
│- ponton de oţel; │
│- construcţie metalică din celule închise tip fagure în contact │
│direct cu suprafaţa lichidului, conform API 650, pentru │
│rezervoare sudate destinate stocării uleiului. │
│Tipuri de combustibilii: WM = Miscibili cu apa (necesită spumanţi │
│tip AR) - factorul de corecţie depinde de tipul de │
│combustibil. │
│Acesta poate fi crescut dacă se determină printr-un test de │
│incendiu. │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────┘
NOTE: (1) Sunt incluse în acest tabel amestecurile de petrol/alcool şi petrol fără plumb care nu conţin un procent volumic de aditivi oxigenaţi mai mare de 10%. Când procentul volumic de aditivi oxigenaţi depăşeşte 10%, protecţia este asigurată în mod normal în conformitate cu cerinţele WM (spume AR) dacă nu există date obţinute în urma unor teste independente care să ateste că alte soluţii spumante sunt adecvate. (2) Lichidele inflamabile al căror punct de fierbere este mai mic de 40°C pot necesita cantităţi aplicate mai mari. Cantităţile adecvate trebuie determinate prin încercare. Lichidele inflamabile cu o gamă largă de puncte de fierbere pot forma un strat de căldură în urma arderii prelungite şi astfel pot necesita factori de corecţie de 2,0 sau mai mari. (3) Trebuie acordată atenţie atunci când se aplică spumă pe substanţe de vâscozitate ridicată încălzite la temperaturi mai mari de 90°C. O cantitate mai mică aplicată iniţial poate fi oportună pentru a reduce spumarea şi împroşcarea cu lichid. (4) De asemenea trebuie acordată atenţie când se aplică spumă în rezervoare ce conţin lichide fierbinţi. (ex: acele rezervoare incendiate într-un interval mai mare de 1 oră). 24.27. Cantităţile aplicate pentru spumă necesară pentru revărsări, zone îndiguite şi pentru alte pericole trebuie determinată folosind Ecuaţia (24.1) şi factorii de corecţie pentru spumă [f(O)] definite în Tabelele 24.5 şi 24.6. 24.28. (1) Factorul de corecţie, f(H), are următoarele valori: f(H) = 1,0 pentru duze amplasate < 5 m faţă de suprafaţa protejată; f(H) = 1,25 pentru duze amplasate > 5 m faţă de suprafaţa protejată (doar pentru spume de joasă înfoiere). (2) Pentru aplicaţii specifice, factorul de corecţie al duzelor pentru spume de medie înfoiere trebuie să fie determinat prin încercări. 24.29. (1) Cantităţile aplicate trebuie tratate ca fiind cantităţile debitate de diverse dispozitive de refulare - ele ţin seamă de posibilele pierderi. Cantităţile aplicate se bazează pe date rezultate din regimul de funcţionare. (2) dispozitivul de control şi protecţie al capacului plutitor al rezervorului este adecvat numai pentru incendiile care se manifestă pe întreaga suprafaţă şi poate fi potenţial periculoasă utilizarea pentru monitorizarea incendiilor ventilate sau a incendiilor manifestate pe contur. (3) Monitorizarea cantităţilor aplicate presupune echipament adecvat de mare capacitate şi o suprafaţă pe care să se desfăşoare incendiul. Aceste cantităţi aplicate presupun un timp mare de ardere înainte de aplicarea efectivă a spumei. (4) Cantităţile aplicate pentru sistemele fixe presupune un timp redus de ardere înainte de aplicarea efectivă a spumei. Instalaţii de stingere a incendiilor cu spumă la rezervoare pentru lichide combustibile 24.30. (1) Deversoarele de spumă ale instalaţiilor fixe sau semifixe trebuie să fie uniform distribuite pe conturul rezervoarelor. Distanţa dintre deversoare pe contur nu trebuie să depăşească: a) 26 m pentru rezervoare cu capac flotant şi b) 30 m pentru rezervoare cu capac fix. (2) Cel puţin două deversoare vor fi prevăzute pentru protecţia cu baraje de spumă a rezervoarelor cu capac flotant. (3) Cerinţele nu sunt aplicabile rezervoarelor cu capac conic. (vezi 24.31). Tabelul 24.5 Factori de corecţie f(O) - Revărsări şi zone îndiguite cu timpi de operare (t)
┌────────────────┬───────┬─────────────────┬───────────────────┬───────────────────┐
│ │ │LINII MANUALE │DISPOZITIVE DE │SISTEME FIXE DE │
│PERICOLUL │TIPUL │ │CONTROL │DEVERSARE SPUMĂ │
│ │DE ├────────┬────────┼─────────┬─────────┼─────────┬─────────┤
│ │COMBUS-│Joasă │Medie │Cu │Fără │Deversare│Deversare│
│ │TIBIL │înfoiere│înfoiere│aspiraţie│aspiraţie│joasă │medie │
│ │ │ │ │ │ │înfoiere │înfoiere │
├────────────────┼───────┼────────┼────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│Incendierea unor│ │< 400 mc│< 400 mc│1,5 t: 30│1,5 t: 30│0,75 t: │0,75 t: │
│revărsări (< 25 │WI-V │1,0 t: │1,0 t: │min │min │15 min │15 min │
│mm adâncimea │ │15 min │15 min │ │ │ │ │
│combustibilului)│ │> 400 mc│> 400 mc│ │ │ │ │
│ │ │NA │NA │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────┼───────┼────────┼────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│Incendierea │ │ │ │ │< 400 mc │ │400 mc │
│combustibililor │ │ │ │< 400 mc │1,5 t: 30│< 400 mc │1,0 t: 15│
│în │ │< 400 mc│< 400 mc│1,5 t: 30│min │1,0 t: 20│min │
│zona digului (> │WI-V │1,0 t: │1,0 t: │min │> 400 mc │min │> 400 mc │
│25 mm adâncimea │ │30 min │15 min │> 400 mc │< 2 000 │> 400 mc │< 2 000 │
│combustibilului)│ │> 400 │> 400 mc│< 2 000 │mc │<2 000 mc│mc │
│Zone de │ │NA │NA │mc │2,0 t: 45│1,00 t: │1,0 t: 30│
│procesare/ │ │ │ │2,25 t: │min │45 min │min │
│încărcare) │ │ │ │45 min │> 2 000 │> 2 000 │> 2 000 │
│Risc ridicat de │ │ │ │>2 000 mc│mc │mc │mc │
│împroşcare şi │ │ │ │2,5 t: 60│2,25 t: │1,25 t: │1,25t: 30│
│revărsare │ │ │ │min │60 min │45 min │min b │
│ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────┼───────┼────────┼────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│Incendierea │ │ │ │ │ │< 400 mc │< 400 mc │
│combustibililor │ │ │ │ │ │1.0 * t: │1.0* t: │
│în │ │< 400 mc│< 400 mc│ │ │20min │15 min │
│zona digului (> │WM │1,0* t: │1,5* t: │NA │NA │(numai │(numai │
│25 mm adâncimea │ │30 min │20 min │ │ │spume │spume │
│combustibilului)│ │(numai │(AR │ │ │AR) │AR) │
│Zone de │ │spume │foams │ │ │> 400 mc │>400 mc │
│procesare/ │ │AR) │only) │ │ │< 2 000 │< 2 000 │
│încărcare │ │> 400 │> 400 mc│ │ │mc │mc │
│Risc ridicat de │ │NA │NA │ │ │1,0* t: │1,0* │
│împroşcare şi │ │ │ │ │ │45 min │t: 30 min│
│revărsare │ │ │ │ │ │(numai │(numai │
│ │ │ │ │ │ │spume │spume │
│ │ │ │ │ │ │AR) │AR) │
│ │ │ │ │ │ │>2,000 mc│> 2 000 │
│ │ │ │ │ │ │1,25 t: │mc │
│ │ │ │ │ │ │45 min │1,25 t: │
│ │ │ │ │ │ │ │30 min^a │
│ │ │ │ │ │ │ │b │
└────────────────┴───────┴────────┴────────┴─────────┴─────────┴─────────┴─────────┘
NOTE: (1) NA reprezintă faptul că acest tip de protecţie nu este considerată corespunzătoare pentru această utilizare fără ca oportunitatea folosirii şi eficacitatea acesteia să fie certificate de teste independente validate. a) pentru spuma de medie înfoiere sunt aplicabile cerinţele de la art. 24.1. b) raportul de înfoiere pentru zonele de procesare/încărcare trebuie să fie < 80:1. Utilizarea spumelor de medie înfoiere trebuie limitată pentru aplicaţii la nivelul solului sau pentru recipiente. (2) WM = Miscibil cu apa (necesită spume tip AR). Factorul minim de corecţie * depinde de tipul de combustibil. Rata de aplicare poate creşte - dacă se determină prin încercări. (3) Tipurile de combustibil: WI-V = Imiscibil cu apa - Volatil (Temperatura de aprindere mai mică de 40°C), WI-C = Imiscibil cu apa- Combustibil (Temperatura de aprindere mai mare de 40°C). Tabelul 24.6 Factori de corecţie f(o) - Alte pericole cu timpi de operare (t)
┌────────────────┬───────┬─────────────────┬────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────┐
│ │ │LINII MANUALE │DISPOZITIVE DE │SISTEME FIXE AUTOMATE │
│PERICOL │Tipul │ │CONTROL │ │
│ │de ├────────┬────────┼──────────┬─────────┼──────────┬─────────┬──────────┬──────────┬────────┤
│ │combus-│Joasă │Medie │Neaspirate│Aspirate │Inundare │Inundare │Deversoare│Deversoare│Înfoiere│
│ │tibil │înfoiere│înfoiere│ │ │apă-spumă │apă-spumă│de │de │înaltă │
│ │ │ │ │ │ │neasipartă│asipartă │înfoiere │înfoiere │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │joasă │medie │ │
├────────────────┼───────┼────────┼────────┼──────────┼─────────┼──────────┼─────────┼──────────┼──────────┼────────┤
│Incendierea la │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│interior a unor │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│revărsări │ │1 x 200 │1 x 200 │ │ │2,0 │1,5 │1,0 │1,0 │Vezi │
│îndiguite (> 25 │ │l/min t:│l/min t:│ │ │t: 30 min │t: 30 min│t: 20 min │t: 15 min │punctul │
│mm │ │20 min │20 min │ │ │ │ │ │ │7 │
│adâncimea │ │Doar │Doar │ │ │ │ │ │ │ │
│combustibilului)│ │pentru │pentru │ │ │ │ │ │ │ │
│(risc ridicat de│ │protec- │protec- │ │ │ │ │ │ │ │
│revărsare) │ │ţie su- │ţie su- │ │ │ │ │ │ │ │
│ │ │plimen- │plimen- │ │ │ │ │ │ │ │
│ │ │tară │tară │ │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────┼───────┼────────┼────────┼──────────┼─────────┼──────────┼─────────┼──────────┼──────────┼────────┤
│Zone interioare │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│de procesare/ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│zone de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│manipulare │WI & WM│< 10 mc │< 10 mc │NA │NA │1,5 │1,5 │1,5 │1,5 │Vezi │
│combustibil │ │1,0 t: │1,0 t: │ │ │t: 15 min │t: 15 min│t: 15 min │t: 15 min │punctul │
│şi depozite de │ │ │30 min │ │ │ │ │ │ │7 │
│lichide │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│inflamabile (< │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│25 adâncimea │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│combustibilului)│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│*a) │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────┼───────┼────────┼────────┼──────────┼─────────┼──────────┼─────────┼──────────┼──────────┼────────┤
│Ambalări │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│materiale │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│plastice, │Clasa A│N.A. │N.A. │N.A. │N.A. │Sisteme de│*c) │N.A. │< 1 m │Vezi │
│depozitare, │ │ │ │ │ │capete │ │ │înălţimea │punctul │
│reciclare │ │ │ │ │ │sprinkler │ │ │stivei │7 │
│şi materiale │ │ │ │ │ │închise EN│ │ │2,0 │ │
│plastice │ │ │ │ │ │12845 │ │ │t: 10 min │ │
│ │ │ │ │ │ │spumă │ │ │> 1 m*d) │ │
│ │ │ │ │ │ │îmbunătă- │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ţită │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │30 min*c) │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────┼───────┼────────┼────────┼──────────┼─────────┼──────────┼─────────┼──────────┼──────────┼────────┤
│Lichide │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│inflamabile │ │N.A. │N.A. │N.A. │N.A. │Sisteme de│*d) │N.A. │N.A. │Vezi │
│depozitate în │ │ │ │ │ │capete │ │ │ │punctul │
│stive în magazii│ │ │ │ │ │sprinkler │ │ │ │9 │
│ │ │ │ │ │ │închise EN│ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │12845 │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │spumă │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │îmbunătă- │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ţită │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │30 min*c) │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────┼───────┼────────┼────────┼──────────┼─────────┼──────────┼─────────┼──────────┼──────────┼────────┤
│Sortare deşeuri │Clasa A│N.A. │N.A. │1,5*b) │1,5*b) │Sisteme de│1,5*b) │N.A. │N.A. │ │
│şi depozitare │şi │ │ │t: 20 min │t: 20 min│capete │t: 20 min│ │ │ │
│ │materi-│ │ │(doar │(doar │sprinkler │ │ │ │ │
│ │ale │ │ │pentru │pentru │închise │ │ │ │ │
│ │plasti-│ │ │depozite │depozite │EN 12845 │ │ │ │ │
│ │ce │ │ │deschise) │deschise)│spumă îm- │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │bunătăţită│ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │30 min*c) │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────┼───────┼────────┼────────┼──────────┼─────────┼──────────┼─────────┼──────────┼──────────┼────────┤
│Depozite în │ │N.A. │N.A. │N.A. │N.A. │Sisteme de│*d) │N.A. │N.A. │Vezi │
│stive de pneuri │ │ │ │ │ │capete │ │ │ │punctul │
│ │ │ │ │ │ │sprinkler │ │ │ │9 │
│ │ │ │ │ │ │închise │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │EN 12845 │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │spumă │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │îmbunătă- │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ţită │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │30 min*c) │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────────┴───────┴────────┴────────┴──────────┴─────────┴──────────┴─────────┴──────────┴──────────┴────────┤
│*a) Pentru zonele aglomerate pot fi necesare dispozitive de refulare │
│adiţionale. │
│*b) Factorul minim de corecţie depinde de tipul solventului. Acesta poate fi │
│crescut - determinat prin încercare la foc independentă │
│*c) Timpul depinde de evaluarea riscului şi dotările locale. │
│*d) Modelul de bază trebuie să fie stabilit prin evaluarea de risc/încercare la │
│foc │
└───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
24.32. (1) Etanşările de vapori trebuie prevăzute pentru a preveni scurgerea gazelor sau vaporilor din rezervoarele cu capac fix în aer. (2) Aceste dispozitive trebuie să fie rezistente la acţiunea vaporilor pe produşi stocaţi. Trebuie să poată fi distruse sau uşor de deschis în cazul acţionării sistemului de spumă. 24.32. Etanşările de vapori trebuie să fie conforme cu cerinţele EN 13565-1 24.33. (1) Numărul deversoarelor de suprafaţă care utilizează camere de spumă, trebuie să fie prevăzute în conformitate cu prevederile Tabelului 24.7. (2) Deversoarele de spumă ale sistemelor fixe şi semifixe trebuie să fie alimentate individual din afara digului prin linii de alimentare ce trebuie prevăzute cu robinete de izolare. Acest lucru permite izolarea fiecărei camere de spumă deteriorată de incendiu şi/sau de explozie sau trebuie să fie utilizat un sistem inelar de dirijare spumă pentru conectarea deversoarelor de spumă. Tabelul 24.7 Cerinţe pentru camera de spumă
┌─────────────────┬────────────────────┐
│Diametrul │Numărul de │
│rezervorului (m) │deversoare │
├─────────────────┼────────────────────┤
│≤ 24 │1 │
├─────────────────┼────────────────────┤
│> 24 până la 36 │2 │
├─────────────────┼────────────────────┤
│> 36 până la 42 │3 │
├─────────────────┼────────────────────┤
│> 42 până la 48 │4 │
├─────────────────┼────────────────────┤
│> 48 până la 54 │5 │
├─────────────────┼────────────────────┤
│> 54 până la 60 │6 │
├─────────────────┼────────────────────┤
│ │6 + 1 deversoare │
│> 60 │pentru fiecare │
│ │alţi 465 mc │
│ │Suprafaţa în exces a│
│ │rezervorului de 2827│
│ │mc │
└─────────────────┴────────────────────┘
Introducere de spumă sub nivelul liber al lichidului din rezervor 24.34. Spuma poate fi introdusă într-un rezervor sub suprafaţa liberă a lichidului, fie prin intermediul conductelor, fie prin puncte speciale de injecţie a spumei. 24.35. Viteza spumei pe ultimii 3 m a sistemului de conducte de distribuţie trebuie să fie mică decât: a) 3 m/s pentru lichide cu temperatura de aprindere < 25°C şi punct de fierbere > 40°C; b) 6 m/s pentru toate celelalte lichide. 24.36. Punctele de injecţie a spumei trebuie să fie cu cel puţin 300 mm mai sus faţă de nivelul cel mai înalt de apariţie a apei prevăzute cu evacuări ce nu permit acumularea de sedimente. 24.37. Un racord de testare trebuie prevăzut pentru fiecare generator de spumă de înaltă presiune inversă, util pentru reglarea debitului generatorului, cu robinet de testare şi izolare şi manometru de măsurare a presiunii inverse. 24.38. Fiecare conductă de introducere a spumei trebuie prevăzută cu un robinet de izolare, placă de siguranţă împotriva supraalimentarii şi robinet de sens. 24.39. Placa de siguranţă împotriva supraalimentarii trebuie montată pe toate conductele de introducere a spumei în amonte de fiecare robinet de sens. Placa de siguranţă împotriva supraalimentarii şi opritorul său trebuie realizate din materiale adecvate în raport cu combustibilul şi mediul la care sunt expuse. Acestea trebuie să fie capabilă să reziste presiunii termice exercitate de combustibil în rezervor şi capabile să se rupă la o presiune egală sau mai mică decât presiunea minimă produsă de generatorul de spumă de înaltă presiune inversă la presiunea de intrare proiectată specifică sistemului (utilizând rezultatele testării generatoarelor de spumă de înaltă presiune inversă în conformitate cu EN 13565-1). 24.40. Reţeaua de conducte dintre punctul de injecţie a spumei, din rezervor sau pe conducta de produs, şi generatorul de înaltă presiune inversă, trebuie să fie montată cu o pantă = 200:1 şi echipată cu dispozitive de scurgere adecvate. 24.41. Când injecţia de spumă se face prin conductele de produs: a) robinetul de închidere dintre duza rezervorului şi punctul de injecţie a spumei trebuie menţinut în poziţia deschis; b) robinetul de izolare, placa de siguranţă împotriva supraalimentarii şi robinetul de sens trebuie instalate cât mai aproape posibil de racordul liniei de spumă la conducta pentru produs. 24.42. Numărul deversoarelor înecate trebuie prevăzute în conformitate cu Tabelul 24.8. Tabelul 24.8 Cerinţe pentru deversoarele înecate şi semi-înecate
┌────────────┬─────────────────────────┐
│Diametrul │Numărul de deversoare │
│rezervorului├────────────┬────────────┤
│(m) │Temperatura │Temperatura │
│ │de │de │
│ │aprindere ≤ │aprindere > │
│ │40°C │40°C │
├────────────┼────────────┼────────────┤
│≤ 24 │1 │1 │
├────────────┼────────────┼────────────┤
│> 24 până la│2 │1 │
│36 │ │ │
├────────────┼────────────┼────────────┤
│> 36 până la│3 │2 │
│42 │ │ │
├────────────┼────────────┼────────────┤
│> 42 până la│4 │2 │
│48 │ │ │
├────────────┼────────────┼────────────┤
│> 48 până la│5 │2 │
│54 │ │ │
├────────────┼────────────┼────────────┤
│> 54 până la│6 │3 │
│60 │ │ │
├────────────┼────────────┼────────────┤
│ │6 + 1 │3 + 1 │
│ │deversoare │deversoare │
│> 60 │pentru 465 │pentru 700 │
│ │mc │mc │
│ │Suprafaţa în│Suprafaţa în│
│ │exces │exces │
│ │a │a │
│ │rezervorului│rezervorului│
│ │de │de │
│ │2827 mc │2827 mc │
└────────────┴────────────┴────────────┘
24.43. Deversarea semi-înecată nu trebuie utilizată pentru protecţia produselor depozitate la temperaturi mai mari de 80°C şi/sau cu o vâscozitate ≥ 100 mmc/s. 24.44. Deversarea înecată nu trebuie utilizată: a) pentru protecţia combustibililor miscibili cu apa (WM) precum alcoolul, esterul, cetona, aldehida sau alte produse ce necesită pentru stingere o soluţie spumantă rezistentă la alcool (AR); b) protecţia hidrocarburilor cu temperatura de aprindere < 25°C şi punctul de fierbere > 40°C; c) pentru protecţia combustibililor care sunt depozitaţi la temperaturi mai mari de 80°C şi/sau cu o vâscozitate ≥ 100 mmc/s. Rezervoare cu capac flotant 24.45. Asigurarea protecţiei pe contur pe contur se realizează prin deversoarele de spumă care trebuie poziţionate deasupra celei mai înalte poziţii posibile a capacului flotant. 24.46. Deversoarele fixe de spumă pentru protecţia pe contur trebuie montate deasupra corpului rezervorului (la partea superioară) pentru a refula spuma în zona de etanşare. Trebuie instalat un dig de spumă pe capacul flotant. Pentru a realiza o spumă eficace pe zona de etanşare trebuie asigurată o distanţă de minimum 500 mm între partea superioară a digului de spumă şi partea superioară a corpului rezervorului faţă de nivelul maxim admis de umplere al rezervorului. 24.47. Digul de spumă trebuie: 1) să fie circular şi realizat din foaie de oţel cu o grosime minimă de 3,5 mm; 2) să fie sudat sau bine fixat pe capacul flotant; 3) să fie proiectat să reţină spuma pe suprafaţa de etanşare într-un strat care să permită curgerea laterală a spumei către breşa creată în etanşare; 4) să nu aibă o înălţime mai mică de 600 mm; 5) să se extindă mai mult de 50 mm deasupra oricărei etanşări metalice secundare sau a oricărei etanşări secundare combustibile; 6) să nu fie la mai puţin de 50 mm deasupra oricărui panou ce străpunge etanşarea metalică secundară; 7) să nu fie la mai puţin de 600 mm de la corpul rezervorului; 8) să aibă încorporate drenaj pentru apa de ploaie care să asigure 280 mmc per mc zonă îndiguită, cu o înălţime maximă a fantei de 10 mm. 24.48. În cazul unui incendiu protecţiile sau părţile etanşării nu trebuie să afecteze curgerea spumei în zona de etanşare.────────── Acest lucru poate fi realizat printr-un interstiţiu circular înalt de 100 mm între protecţie şi ponton sau străpungeri şi închideri ori prin alegerea materialului etanşării secundare care să permită distrugerea la 300°C în aşa fel încât spuma să poată ajunge în interstiţiu.────────── 24.49. Deversoarele de spumă pentru protecţia pe contur, cu ghidaje pentru direcţionarea spumei dacă este necesar, trebuie să asigure curgerea uniformă şi liberă a tuturor spumelor în suprafaţa de etanşare. 24.50. Una din liniile manuale de spumă aflate în rezervă, care sunt specificate în Tabelul 24.3, trebuie să reprezinte o coloană uscată cu racord poziţionat aproape de scară pentru accesul la partea superioară a rezervorului. 24.51. Spuma pentru protecţia pe contur trebuie utilizată numai la capacele flotante de construcţie tip ponton. 24.52. Protecţia pe contur nu trebuie utilizată pentru capace flotante în care capacul: a) este alcătuit dintr-o diafragmă flotantă; b) reprezintă o acoperire de plastic; c) flotantul este din plastic sau alt material chiar dacă este capsulat în metal sau fibră de sticlă; d) se bazează pe un dispozitiv flotant a cărui închidere poate cauza scufundarea în cazul în care este avariată; e) este un capac concav. Zone îndiguite şi zone de procesare 24.53. Deversoarele de spumă trebuie prevăzute astfel încât să asigure o distribuţie uniformă a spumei. 24.54. Trebuie luate măsuri pentru a preveni avarierea suprafeţelor de îndiguire de către debitul de spumă refulat din deversoare, dacă este cazul. 24.55. Pentru protecţia zonelor îndiguite aspiraţia generatorului de spumă de înfoiere medie nu trebuie să depăşească 80:1. 24.56. Distanţa de refulare a spumei nu trebuie să depăşească 30 m. 24.57. Aria dispozitivelor de control trebuie redusă cu 30% din cea determinată prin încercări în conformitate cu EN 13565-1, pentru a ţine seamă şi de efectul vântului. Instalaţii de stingere a incendiilor cu înaltă înfoiere 24.58. Spuma de înaltă înfoiere este eficientă pentru a fi utilizată în spaţii închise unde se utilizează pentru inundarea incendiului şi eliminarea aerului necesar întreţinerii arderii. Conţinutul relativ mic de apă nu are efect de răcire a suprafeţelor solide, principiul de stingere fiind înăbuşirea focarului. Întrucât în timpul unui incendiu stratul de spumă se poate distruge trebuie să se asigure o compensare prin aplicarea unei cantităţi suplimentare. 24.59. Spuma de înaltă înfoiere este eficientă pentru inundarea totală a spaţiilor închise cum ar fi, tunelurile de cabluri, spaţii pentru depozitare subterane, subsoluri, calele navelor, depozite sau hangare pentru avioane. Aceste instalaţii se pot utiliza la incendii de lichide inflamabile dar şi la materiale combustibile solide cum ar fi hârtia sau lemnul. 24.60. Instalaţiile de stingere cu spumă de înaltă înfoiere pot de asemenea să fie utilizate pentru: a) să asigure suprimarea vaporilor de la scurgerile toxice sau inflamabile; b) să asigure lipsa aerului în rezervoare atunci când se execută lucrări de sudură. 24.61 Pentru instalaţiile de stingere a incendiilor cu spumă de înaltă înfoiere se utilizează diferiţi timpi de inundare, care reprezintă intervalul de timp în care se asigură grosimea stratului de spumă necesar. Această grosime nu trebuie să fie mai mică de 3 m sau mai mică decât înălţimea pericolului protejat, cu excepţia cazurilor în care se utilizează instalaţiile cu inundare totală. 24.62 Se pot utiliza instalaţii care asigură protecţie parţială în condiţiile în care spaţiile cu pericol nu se află în totalitate în incinta respectivă, de exemplu în zone separate cu ecrane de separare. În aceste condiţii se aplică factori de compensare corespunzători. 24.63 Spuma de înaltă înfoiere refulată în interiorul incintei va determina deplasarea aerului. Trebuie să se asigure condiţii pentru evacuarea corespunzătoare a aerului pentru a se asigura umplerea întregului volum protejat. 24.64. Generatoarele de spumă de înaltă înfoiere trebuie să aibă o alimentare adecvată de aer proaspăt, de exemplu aer fără produse combustibile - cu excepţia cazului în concentra generator de spumă şi sunt special concepute şi testate pentru a îndeplini în mod adecvat în astfel de condiţii. 24.65. Generatoare de spumă de înaltă înfoiere nu trebuie să fie amplasate astfel încât acestea să fie expuse direct la căldură degajată în cazul unui incendiu. Fac excepţie cazurile care au îndeplinit criteriile de performanţă specifice încercărilor de expunere la căldură directă menţionate în SR EN 13565-1. 24.66. Generatoare de spumă de înaltă înfoiere pot produce spumă cu raporturi de înfoiere între 500:1 şi 1000:1. Alegerea raportului de înfoiere este determinată de următoarele caracteristici: a) cerinţe de amestec; b) stabilitatea la vânt (pentru aplicaţiile din exterior); c) stabilitatea împotriva curenţilor calzi; 24.67. Spuma cu înaltă înfoiere este generată de aerul sau de apa introduse în soluţia spumantului, (pompă de apă acţionată electric sau de motoare termice). În cazul în care se utilizează pompele electrice ca surse de alimentare, pentru acestea trebuie să se asigure o sursă disponibilă în orice moment şi pe toată durata necesară timpului de funcţionare. 24.68. (1) Spumanţii concentraţi utilizaţi pentru instalaţiile de stingere a incendiilor cu spumă de înaltă înfoiere trebuie să îndeplinească cerinţele SR EN 1568-2 (2) În cazul în care generatoarele de spumă de înaltă înfoiere utilizează aer din interiorul spaţiului protejat, este necesar să se precizeze dacă acestea asigură concentraţiile cerute, dacă acesta este rezultatul unor încercări şi dacă sunt corespunzătoare pentru a fi utilizate pentru scopul propus. 24.69. (1) Pentru determinarea rezervei de spumant pentru o instalaţie de stingere a incendiilor cu spumă de înaltă înfoiere poate fi utilizată una din următoarele metode: a) calculul înfoierii spumei pe minut (numai pentru incinta incendiată). Viteza minimă de umplere trebuie să fie de 1,5 m/min înfoiere netă, multiplicată cu factorii de compensare (CN şi CL) pentru eventuale pierderi, factori stabiliţi conform prevederilor art, 24.74 b) calculul timpului de inundare totală (dimensionat pentru 3 pericole) (2) Timpii de inundare maximi recomandaţi reprezentând intervalul de timp de momentul începerii deversării spumei până la inundarea totală pentru diferite categorii de pericole sunt prezentate în tabelul 24.9. Tabelul 24.9 Durata maximă de inundare pentru instalaţiile cu spumă de înaltă înfoiere
┌──────────────┬───────────┬───────────┐
│ │Construcţie│Construcţie│
│Pericol │cu │cu │
│ │elementele │elementele │
│ │rezistente │rezistente │
│ │la │la │
│ │foc 30 │foc 90 │
│ │minute │minute │
├──────────────┼───────────┼───────────┤
│Lichide │ │ │
│inflamabile cu│ │ │
│temperatura de│2 minute │3 minute │
│aprindere │ │ │
│sub 40°C │ │ │
├──────────────┼───────────┼───────────┤
│Lichide │ │ │
│inflamabile cu│ │ │
│temperatura de│3 minute │3 minute │
│aprindere │ │ │
│peste 40°C │ │ │
├──────────────┼───────────┼───────────┤
│Materiale │ │ │
│combustibile │ │ │
│cu densitate │ │ │
│mică │ │ │
│Cauciuc │ │ │
│spongios │ │ │
│Mase plastice │ │ │
│spongioase │3 minute │4 minute │
│Role de │ │ │
│ţesături │ │ │
│Hârtie │ │ │
│creponată │ │ │
├──────────────┼───────────┼───────────┤
│Materiale │ │ │
│combustibile │ │ │
│cu densitate │ │ │
│mare │ │ │
│Role de hârtie│5 minute │6 minute │
│Gospodărie de │ │ │
│cărbune │ │ │
├──────────────┼───────────┼───────────┤
│Materiale │ │ │
│combustibile │ │ │
│cu densitate │ │ │
│mare │ │ │
│Role de hârtie│4 minute │5 minute │
│Gospodărie de │ │ │
│cărbune │ │ │
├──────────────┼───────────┼───────────┤
│Anvelope de │3 minute │4 minute │
│cauciucuri │ │ │
├──────────────┼───────────┼───────────┤
│Materiale │ │ │
│combustibile │ │ │
│în cutii de │ │ │
│carton, pungi,│5 minute │6 minute │
│butoaie din │ │ │
│fibre │ │ │
└──────────────┴───────────┴───────────┘
24.70. Dacă se utilizează instalaţiile de stingere cu spumă pentru protecţia acestor materiale trebuie să se aibă în vedere asigurarea echipamentelor adecvate pentru utilizarea prevăzută.────────── NOTA 1: Aceşti timpi de inundare nu pot fi luaţi în considerare pentru situaţiile în care aceste materiale se depozitează la înălţimi mai mari de 4,6 metri; NOTA 2: Materialele combustibile care sunt miscibile cu apa nu sunt incluse în acest tabel, pentru acestea fiind necesare debite de spumă şi timpi de inundare mai mari; NOTA 3: Dacă este necesar, timpul de inundare poate fi mărit astfel încât să se asigure o viteză minimă de inundare de 3 m/min.────────── 24.71. Nu se recomandă ca instalaţiile de stingere cu spumă de înaltă înfoiere să fie utilizate împreună cu instalaţiile de stingere cu sprinklere. Dacă trebuie instalate ambele instalaţii, atunci trebuie să se asigure faptul că instalaţia cu sprinklere nu trebuie să intre în funcţiune atunci când instalaţia de stingere cu spumă este în funcţiune. 24.72. Generatoarele de spumă trebuie să fie amplasate astfel încât să se asigure acoperirea totală a volumului protejat. Dacă este necesar, spuma trebuie să fie distribuită prin conducte pentru a se obţine o distribuţie corespunzătoare. 24.73. (1) Înainte de refularea unei instalaţii de stingere cu spumă de înaltă înfoiere să se asigure timp suficient de evacuare pentru personalul din orice zona protejată. Aparate şi echipamentele alimentate cu energie electrică trebuie să fie deconectate atunci când un sistem este activat. (2) Aceste tipuri de instalaţii nu se utilizează în cazul în care timpul pentru evacuarea personalului produce întârzieri semnificative pentru activarea instalaţiei. 24.74. Cantităţile necesare pentru instalaţiile de stingere a incendiilor cu inundare totală care utilizează spuma de înaltă înfoiere trebuie să fie determinate cu relaţia:
V
R = ─── ● CN ● CL (24.2)
T
unde: R este debitul de spumă [mc/min]; V - volumul inundat [mc]; T - timpul de inundare [min]; CN - factor de compensare pentru contracţia spumei normale datorate soluţiei de drenare, incendiu, suprafaţă uscată sau umedă etc. Are valoarea de minimum 1,15 CL - factor de compensare pentru pierderile de spumă datorate scurgerilor din zona uşilor şi a ferestrelor în cazul în care acestea sunt închise, dar nu sunt etanşe. Are valoarea de minimum 1,15. În funcţie de etanşeitatea golurilor din elementele de delimitare a incintei protejate se utilizează factori mai mari. 24.75. Timpii de inundare specificaţi în tabelul 24.9 se bazează pe un interval de timp de întârziere de maximum 30 secunde între momentul detectării incendiului şi momentul începerii deversării spumei. Orice întârziere mai mare de 30 secunde trebuie să fie luată în considerare pentru aceşti timpi de inundare pentru calculul debitului de descărcare. 24.76. Eficienţa instalaţiilor de stingere a incendiilor cu spumă de înaltă înfoiere depinde de obţinerea şi menţinerea unei grosimi a stratului de spumă în interiorul unei incinte, scurgerile de spumă din incinta protejată fiind evitate. Golurile amplasate la o înălţime mai mică decât înălţimea de umplere trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de închidere automată, care trebuie să acţionate cel târziu la începutul refulării spumei. În cazul în care există deschideri care nu pot fi prevăzute cu dispozitive de închidere automată, instalaţia trebuie să asigure şi compensarea pierderilor probabile de spumă. 24.77. Pentru instalaţiile de stingere a incendiilor cu spumă de înaltă înfoiere cu inundare totală trebuie să se asigure o cantitate de spumant concentrat pentru a îndeplini cerinţele de funcţionare continuă a instalaţiei pentru un volum de spumă de patru ori mai mare decât cel al incintei protejate, dar care asigură funcţionarea continuă pentru cel puţin 15 minute. De asemenea, trebuie luată în considerare asigurarea stocurilor suplimentare de spumant pentru utilizarea în timpul operaţiunilor specifice după stingerea incendiului. Instalaţii cu sprinklere pentru spumă şi sisteme de inundare Instalaţii cu sprinklere pentru spumă 24.78. Instalaţiile cu sprinklere cu spumă sunt sisteme de capete sprinkler fără aspiraţie ce au dozatorul de soluţie spumantă încorporat în alimentarea de apă. Astfel de sisteme pot fi alimentate cu apă, soluţie spumantă şi aer. Duzele trebuie să fie sprinklere cu elemente fuzibile în conformitate cu EN 12259-1. Sistemele de sprinklere cu spumă îmbunătăţită trebuie să fie utilizate pentru depozitele de lichide inflamabile în recipiente şi unde scurgerea de lichid inflamabil este limitată. 24.79. Nu este recomandată utilizarea capetelor sprinkler închise în situaţiile în care pot apare scurgeri de lichid inflamabil astfel încât prin ardere să se determine o suprafaţă mare incendiată, datorită întârzierii deversării spumei la viteza de aplicare necesară, provocată de intrarea în funcţiune a fiecărui cap sprinkler în parte. 24.80. Proiectarea instalaţiilor cu sprinklere cu spumă îmbunătăţită se realizează în conformitate cu prevederile prezentului normativ, ale SR EN 12845 şi ale Tabelului 24.6. Trebuie asigurată o cantitate suficientă de soluţie spumantă pentru ca instalaţia cu sprinklere să poată funcţiona la debitul maxim proiectat. Sisteme de inundare 24.81. Inundarea cu spumă presupune o reţea de conducte deschise prevăzute cu pulverizatoare/duze deschise sau deversoare. Se stabilesc prin proiect cerinţele de protecţie a zonelor unde poate exista pericolul de revărsare (adâncimea lichidului < 25 mm) cauzat de lichidele inflamabile implicate în proces. 24.82. Inundarea cu spumă este potrivită pentru protecţia zonelor de procesare chimică, transfer de combustibili, hangare pentru avioane, ambalare în materiale plastice, rampe de gunoi, depozite de anvelope, transformatoare şi comutatoare cu ulei. 24.83. În situaţiile în care sistemele de inundare sunt necesare funcţionării ca sisteme de răcire cu apă pulverizată, acestea trebuie proiectate ca sisteme de apă pulverizată iar spuma trebuie să fie produsă utilizând soluţie spumantă adecvată pentru tipul de duze utilizate. 24.84. Spuma trebuie refulată de duze deasupra obiectelor protejate şi trebuie prevăzute, de asemenea, duze pe perimetrul zonei protejate. Acolo unde sunt obstacole ce pot afecta distribuirea eficientă a spumei, trebuie să fie prevăzute duze suplimentare montate la o înălţime mai mică. Amplasarea duzelor trebuie să asigure o întrepătrundere a jeturilor de-a lungul suprafeţei protejate şi trebuie să asigure acoperirea determinată prin încercări în conformitate cu EN 13565-1. 24.85. La intrarea în funcţiune a sistemului de inundare cu spumă trebuie să de întrerupă alimentarea surselor de energie pentru consumatorii din zona de refulare. Suprafaţa maximă pentru fiecare sistem de inundare de la o singură supapă trebuie să fie de 3000 mc. 24.86. Rata de aplicare a spumei trebuie determinată folosind ecuaţia 24.1 şi factorii de corecţie pentru spumă [f(O)] stabiliţi în Tabelul 24.5. 24.87. Duzele şi deversoarele de aspirare trebuie să fie conforme cu SR EN 13565-1. Duzele fără aspirare trebuie să fie în conformitate cu SR EN 12259-1. 24.88. Rezerva de spumogen şi apă trebuie să fie calculată astfel încât să asigure densitatea minimă proiectată pe suprafaţa protejată de sistemul de inundare aşa cum este cerut în Tabelul 24.5 şi Tabelul 24.6. 24.89. Proiectarea unor instalaţii de stingere cu spumă pentru protecţia unor destinaţii speciale cum ar fi danele în încărcare - descărcare, hangare de avioane, instalaţii sau depozite cu gaze ori lichide inflamabile se efectuează conform cap. 8, 9 şi 10 din SR EN 13656-2: 2009 sau a reglementărilor tehnice echivalente. Executarea instalaţiilor de stingere a incendiilor cu spumă 24.90. (1) Rezerva de spumant concentrat, pompele, dozatoarele, aparatele, conductele şi armăturile instalaţiei de preparare centralizată a spumei se adăpostesc de intemperii şi de acţiunea incendiului (căldură, fum şi gaze nocive), într-o clădire independentă numită centrala de spumă. Aceasta trebuie să fie amplasată într-un loc ferit în raport cu poziţia rezervoarelor, în afara cuvei de retenţie sau în alte spaţii protejate din clădiri închise. (2) Acolo unde sistemul trebuie umplut în prealabil cu spumă, trebuie asigurate racorduri de scurgere şi spălare la capetele reţelei de distribuţie. Acestea trebuie să permită ca soluţia spumantă din reţeaua de distribuţie să poată fi evacuată şi înlocuită cu soluţie spumantă proaspătă. Soluţia spumantă scoasă din sistem trebuie să fie gestionată corespunzător conform cerinţelor specifice de protecţie a mediului. 24.91. Clădirea centralei de spumă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii principale: a) să fie realizată, corespunzător nivelului II de stabilitate la foc; b) pereţii dinspre rezervoarele protejate să aibă numai fante (vizoare) cu deschidere liberă de 0,20 x 0,10 m, executate astfel încât prin ele să se poată supraveghea evoluţia incendiului la rezervoarele protejate; c) pardoseala să fie cu pantă care să permită scurgerea apei în exterior; d) să asigure spaţiul de depozitare a rezervei de spumant concentrat, în condiţiile specifice fiecărui produs; e) să fie prevăzută cu instalaţie electrică de iluminat pentru continuarea lucrului în caz de avarie, executată în conformitate cu prevederile normativului I. 7; f) să permită accesul şi aprovizionarea cu spumant concentrat; g) să aibă asigurate mijloacele sigure de comunicaţie cu serviciul de pompieri, cu staţia de pompare a apei pentru incendiu, camera de comandă etc. 24.92. Instalaţiile din centrala de preparare a soluţiei spumante şi reţelele de conducte trebuie să fie prevăzute cu legături şi robinete pentru spălare cu apă după utilizare. 24.93. (1) Pornirea pompelor şi deschiderea robinetului de pe conducta de soluţie spumantă poate fi manuală, locală sau de la distanţă, precum şi automată, de la detectoare de incendiu. Pornirea automată şi de la distanţă trebuie dublată de o pornire manuală. (2) Pompele funcţionează până la acţionarea manuală a opririi funcţionării acestora sau până la epuizarea surselor de alimentare. Scoaterea din funcţiune a pompelor trebuie să fie semnalizată optic şi acustic la camera de comandă. (3) Pentru situaţiile în care instalaţia de stingere cu spumă se echipează cu mai multe pompe trebuie să se stabilească pornirea secvenţială automată a acestora; (4) În situaţiile în care pentru spaţiile protejate sunt necesare presiuni de lucru diferite, staţiile de pompare trebuie să fie echipate cu pompă (pompe) auxiliare. 24.94. Instalaţiile fixe de stingere cu spumă se prevăd cu o pompă de rezervă. Alimentarea pompelor cu energie se asigură din două surse independente (două surse electrice, o sursă electrică şi o sursă de altă natură (termică, pneumatică, abur etc.) sau două surse termice. 24.95. Pe distribuitorul principal se montează ştuţuri cu robinete şi racorduri având cuplaj Storz cu diametrul de trecere de 65 mm pentru introducerea soluţiei spumante şi direct de la autospecialele de intervenţie (în cazul defectării pompelor fixe). 24.96. Când o instalaţie de preparare a spumei serveşte câteva obiecte, de la distribuitorul principal se prevăd conducte individuale spre fiecare obiect protejat sau o reţea inelară de conducte. 24.97. La toate distribuitoarele principale de soluţie spumantă se prevăd conducte cu robinete manuale de închidere şi cu racorduri având cuplaj Storz cu diametrul de trecere de 65 mm pentru alimentarea ţevilor portabile generatoare de spumă sau a tunurilor de spumă mecanică. 24.98. Conductele de la centrala de spumă până la obiectele protejate se montează fie îngropat, fie suprateran (pe estacade sau chituci, ori pe pereţii clădirilor). 24.99. (2) În cazul conductelor montate îngropat, robinetul de golire se montează în cămin. (1) Conductele exterioare şi interioare se montează cu pantă de 5 la mie spre robinetele de golire amplasate în punctele cele mai joase. 24.100. Conductele amplasate în clădiri şi în exterior trebuie să fie marcate în funcţie de mediul fluid transportat. Standardul de referinţă este ISO 3864/1,2, 3, 4 şi ISO 7010. 24.101. Conductele de spumă alimentate de la un distribuitor secundar amplasat în interiorul cuvei de retenţie a rezervoarelor nu se prevăd cu robinete de secţionare. 24.102. Pentru limitarea posibilităţilor de deteriorare a instalaţiei în caz de explozie la rezervor, conductele verticale de spumă trebuie să fie astfel realizate încât să nu permită smulgerea lor uşoară. 24.103. Deversoarele pentru introducerea spumei la rezervoare se amplasează la distanţe egale între ele. Probarea instalaţiilor de stingere a incendiilor cu spumă 24.104. Conductele instalaţiilor cu spumă pentru stingerea incendiilor sunt supuse la proba hidraulică de rezistenţă la presiunea de probă egală cu 1,5 ori presiunea de regim şi la proba de etanşeitate cu aer comprimat. 24.105. Probele de funcţionare constau în verificarea şi controlul funcţionării echipamentelor şi armăturilor de comandă, a vehiculării spumei în conductele de transport şi distribuţie, precum şi a dispozitivelor de dispersare a spumei în spaţiile protejate împotriva incendiilor. Recepţia instalaţiilor de stingere a incendiilor cu spumă 24.106. Recepţia instalaţiilor de stingere a incendiilor cu spumă se face de către comisia constituită conform legislaţiei în vigoare. 24.107. Recepţia constă din verificarea: a) funcţionării instalaţiei de detectare, semnalizare şi comandă; b) funcţionării sistemului de generare, transport şi dispersare a spumei în incinta protejată; c) existenţa panourilor de avertizare privind evacuarea personalului, a instrucţiunilor de exploatare şi a măsurilor ce se întreprind în timpul intervenţiei de stingere. PARTEA a VI-a PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA INSTALAŢIILOR DE STINGERE A INCENDIILOR CU PULBERE 25. Instalaţii fixe de stingere cu pulberi a incendiilor Echiparea tehnică a clădirilor cu instalaţii fixe de stingere cu pulberi a incendiilor 25.1. Proprietăţile pulberilor stingătoare de incendiu şi mecanismul stingerii cu pulberi a incendiilor sunt prezentate în anexa nr. 26. 25.2. Sistemele de stingere cu pulberi a incendiilor se pot folosi pentru: a) lichide inflamabile sau combustibile şi gaze combustibile; b) solide combustibile având caracteristici de ardere similare cu naftalina şi răşina, care se topesc când sunt implicate într-un incendiu; c) combustibili cum ar fi lemn, hârtie sau materiale textile amplasate astfel încât pulberea stingătoare să poată să ajungă pe toate suprafeţele care ard în cazul unui incendiu. 25.3. Sistemele cu pulbere stingătoare nu trebuie să fie utilizate pentru: a) produse chimice care conţin oxigen în structură cum ar fi nitratul de celuloză; b) combustibili amplasaţi astfel încât există un risc de ardere în profunzime sau de incendiu mocnit la care substanţa de stingere nu poate ajunge; c) echipamente de cardare în prelucrări textile sau echipament electric sensibil pentru faptul că, la expunerea la temperaturi mai mari de 120°C sau umiditate relativă mai mare de 50%, se pot forma depuneri care sunt corozive şi dificil de înlăturat. 25.4. Instalaţiile fixe de stingere a incendiilor cu pulberi se clasifică după următoarele criterii principale: a) după felul acţiunii de stingere; b) după modul de acţionare; c) după felul comenzilor de acţionare. 25.5. După felul acţiunii de stingere instalaţiile sunt pentru: a) stingere locală (de suprafaţă); b) stingere în volum (inundare totală). 25.6. Din punct de vedere al acţionării, instalaţiile de stingere cu pulberi pot fi: a) automate; b) manuale. Acţionările automate se prevăd obligatoriu şi cu acţionări manuale. 25.7. Comenzile de acţionare ale instalaţiilor de stingere cu pulberi pot fi: a) pneumatice; b) mecanice; c) electrice; d) pirotehnice; e) cu deschidere manuală. Riscuri 25.8. Stingerea cu pulbere a unei descărcări necontrolabile de lichide inflamabile sau gaze combustibile poate avea ca rezultat o explozie subsecventă. 25.9. Pulberea, când este descărcată, trebuie să fie difuzată din zona imediată de descărcare care se depune apoi pe suprafeţele înconjurătoare. Prin curăţare promptă trebuie să se minimizeze posibila pătare sau coroziune a anumitor materiale care ar putea să apară în prezenţa umezelii. 25.10. În cazul în care persoane pot fi expuse unei descărcări de pulbere, stingătoare de incendiu trebuie să fie prevăzute măsuri de securitate corespunzătoare pentru a asigura evacuarea promptă a unor astfel de locuri şi pentru a furniza mijloace pentru salvare promptă a oricărei persoane surprinse. Măsuri de securitate corespunzătoare includ antrenare personal, semnale de avertizare, alarme de incendiu, dispozitive de întârziere şi mijloace de protecţie respiratorie. În orice caz, trebuie să fie respectate regulile naţionale şi legislaţia în vigoare în locul de utilizare. 25.11. Descărcarea pulberii poate crea pericole cum ar fi vizibilitate redusă şi dificultăţi temporare de respiraţie. Soluţii tehnice de realizare a instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu pulberi 25.12. Soluţiile tehnice de realizare a instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu pulberi, trebuie să fie în conformitate cu prevederile standardelor SR EN 12416-2+A1:2007, SR EN 12416-1+A2:2007 şi cu părţile corespunzătoare din EN 54, unde este cazul, sau o reglementare echivalentă. 25.13. Instalaţiile fixe de stingere a incendiului cu pulberi se compun, în principal, din următoarele subansambluri: a) unitate rezervor cu pulbere incluzând regulator de presiune; b) unitate gaz propulsor cu sistem de întârziere mecanic şi/sau electric; c) sistem de declanşare şi comandă (declanşare manuală sau automată); d) distribuitor principal cu ansamblu robinete distribuitoare; e) duze pentru inundare totală sau acţiune directă; f) subansambluri pentru sisteme complete cu pulbere. 25.14. Componentele mecanice trebuie să fie în conformitate cu standardul SR EN 12416-1+A2:2007, sau o reglementare echivalentă iar componentele electrice trebuie să fie în conformitate cu partea corespunzătoare din EN 54 sau o reglementare echivalentă. Componentele utilizate în sistemul cu pulbere trebuie să fie compatibile. Instalatorul trebuie să declare şi să documenteze compatibilitatea în conformitate cu SR EN 12416-1+A2:2007, articolul 12. sau o reglementare echivalentă Dacă componentele nu sunt furnizate de un singur producător, atunci trebuie să fie efectuată o verificare de funcţionare fără descărcare de pulbere în vederea confirmării compatibilităţii sistemului complet. 25.15. Când sunt incluse în sistem mai mult de cinci zone separate de descărcare, trebuie să fie conectată o cantitate de rezervă de pulbere şi gaz propulsor de cel puţin aceeaşi valoare cu cantitatea de alimentare permanentă. După comutarea manuală cantitatea de rezervă şi cantitatea de alimentare trebuie să fie în întregime în mod operaţional. Cantitatea de rezervă trebuie să fie depozitată într-un rezervor separat. 25.16. Rezervorul cu pulbere stingătoare şi rezervorul cu gaz propulsor, ca şi cantităţile de rezervă trebuie să fie amplasate cât mai aproape posibil de zona de inundare, dar neexpuse la riscul de incendiu. Rezervorul trebuie să fie marcat cu:"REZERVORUL NU TREBUIE SĂ FIE EXPUS LA RISCUL DE INCENDIU". 25.17. Sistemul de stingere cu pulbere trebuie să fie cu declanşare automată şi manuală sau numai cu declanşare manuală. 25.18. Detectoarele de incendiu trebuie să fie în conformitate fie cu partea corespunzătoare din standardul EN 54 sau, în absenţa sa, cu o specificaţie corespunzătoare valabilă în locul de utilizare al subansamblului sau în conformitate cu SR EN 12094-9 sau o reglementare echivalentă. 25.19. Numărul şi amplasarea detectoarelor de incendiu depind de tipul lor, de structura camerei (dimensiune, înălţime, suprafaţă plafon şi suprafaţă acoperiş etc) şi de condiţiile de mediu din suprafaţa protejată. Senzorii de incendiu trebuie să fie amplasaţi astfel încât aceştia să prevină alarme false. 25.20. La instalarea detectoarelor de incendiu trebuie să se ţină seamă de înălţimea maximă de montaj a acestora dată de producător. 25.21. Aria protejată de detectoarele de incendiu este determinată de caracteristicile tehnice ale acestora. 25.22. În cazul sistemelor cu acţiune directă, senzorii de incendiu trebuie să fie amplasaţi în apropiere de şi în conformitate cu obiectul de protejat. 25.23. Sistemele electrice de detectare a incendiului pentru iniţierea descărcării pulberii trebuie să fie configurate în conexiune de coincidenţă. 25.24. Dacă sunt necesare dispozitive de întârziere (mecanice sau pneumatice) pentru evacuarea zonelor inundate, descărcarea trebuie să fie întârziată pentru o anumită durată de timp după acţionare. Acest timp de avertizare prealabilă nu trebuie să fie mai mare decât este necesar pentru a asigura evacuarea în siguranţă. Dacă acest timp depăşeşte 30 s trebuie să fie reconsiderate toate măsurile de protecţie la incendiu. 25.25. Declanşarea descărcării sistemului cu pulbere trebuie să se facă numai după ce au fost activate sonor alarmele şi s-a terminat timpul de avertizare prealabilă, comandat de dispozitivul de întârziere. 25.26. Dispozitivele manuale de acţionare a instalaţiilor cu pulbere pentru stingerea incendiilor, trebuie să fie amplasate lângă ieşire, în exteriorul camerelor protejate sau lângă obiectele protejate în cazul sistemelor cu acţiune directă. 25.27. Dispozitivele manuale de acţionare trebuie să fie instalate la o înălţime normală de operare, în locuri cu vizibilitate foarte bună. Acestea trebuie să fie protejate împotriva acţionării accidentale. 25.28. Dispozitivele de alarmă trebuie să fie instalate pentru a avertiza persoanele din interiorul zonei protejate şi pentru a preveni accesul persoanelor în zonele protejate. Sursa de alimentare trebuie să fie proiectată pentru ca dispozitivul de alarmă să sune cel puţin 30 min. 25.29. Atunci când sistemul este acţionat, o alarmă de incendiu trebuie să fie transmisă într-un loc cu ocupare continuă (de exemplu unitate de pompieri sau altă staţie centrală de alarmă). 25.30. Sistemul cu pulbere trebuie să fie echipat cu cel puţin un dispozitiv de alarmă audibil. Alarmele trebuie să sune după acţionarea sistemului de detectare a incendiului. În caz de pericol pentru persoane trebuie să fie utilizate două dispozitive de alarmă complet independente (dispozitive pneumatice de alarmă alimentate de aceeaşi sursă ca dispozitivul de întârziere în timp şi un dispozitiv electric de alarmă de tensiune monitorizată joasă). 25.31. Suplimentar alarmelor audibile, pot fi instalate indicatoare vizuale de alarmă. Dimensionarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu pulberi a. Sisteme cu inundare totală 25.32. La proiectarea instalaţiilor fixe de stingere cu pulberi a incendiilor se ţine seama atât de caracteristicile de stingere, cât şi de cele de curgere ale pulberii folosite. 25.33. Soluţia de inundare totală a spaţiului protejat se adoptă în situaţii în care ariile însumate ale tuturor deschiderilor spaţiului protejat (uşi, ferestre, obloane, luminatoare, trape etc.), reprezintă maximum 15% din aria totală a acestuia. 25.34. Pierderea de pulbere din incintă reduce, în general, eficienţa la stingere a sistemului şi trebuie să fie minimizată prin închiderea deschiderilor oriunde este posibil. 25.35. Cantitatea de pulbere descărcată şi debitul de aplicare trebuie să fie suficiente pentru a crea şi menţine cantitatea calculată (Q) peste tot în incintă, cu o marjă de siguranţă adecvată pentru a compensa orice deschideri care nu se pot închide, şi pentru orice sistem de ventilare care nu este oprit sau închis când sistemul este activat. Închiderea deschiderilor trebuie să fie stabilită încât să se producă anterior începutului descărcării. 25.36. (1) Cantitatea totală minimă de pulbere G(pmin) se determină cu relaţia: G(pmin) = K(1) V + K(2) A(S) + K(3) A(L) + K(4) L(V)t [kg] unde: K(1) - factor cantitate de bază, (kg/mc); K(2) - factor cantitate suplimentară pentru deschideri 1% < A(R) < 5% din suprafaţa totală A(R), (kg/mc) K(3) - factor cantitate suplimentară pentru deschideri > 5% din suprafaţa totală, (kg/mc); K(4) - factor cantitate suplimentară pentru a compensa orice sistem de ventilaţie care nu este oprit sau închis pe durata descărcării, (kg/mc); V - volumul total al incintei, (mc); A(R) - suprafaţa totală a incintei (pereţi, plafon, pardoseală), (mc); A(S) - suprafaţa totală a deschiderilor > 5% din A(R), (mc); A(L) - suprafaţa totală a deschiderilor 5% < A(R) < 15% din A(R), (mc); L(V) - debit ventilaţie, (mc/s); t - timp descărcare, (s) (2) Pentru incendii de hidrocarburi trebuie să fie utilizate următoarele valori pentru factorii K: K(1) = 0,65 kg/mc K(2) = 2,5 kg/mp K(3) = 5,0 kg/mp K(4) = 0,65 kg/mc (3) Pentru alte tipuri de incendiu factorii K pot fi determinaţi prin încercări la foc sau pot fi preluaţi din instalaţii de referinţă. 25.37. Debitul minim de descărcare a pulberii stingătoare de incendiu Q(pmin) este dat de relaţia:
G(pmin)
Q(pmin) = ──────── [kg/s]
t
25.38. Durata de la declanşarea sistemului cu pulbere până la descărcarea cantităţii minime calculate de pulbere, G(p min) respectiv, durata unei reprize de stingere (timpul de descărcare) trebuie să depăşească 30 s (t ≤ 30 s). 25.39. În calculul volumului spaţiului protejat împotriva incendiului se ia în considerare volumele mobilierului şi al utilajelor, care se scad din volumul total al spaţiului protejat. 25.40. Intensitatea de stingere în volum, i(sv), este definită prin relaţia:
Q(p)
i(sv) = ───── [kg/smc]
V
în care: Q(p) este debitul de pulbere de stingere a incendiului, [kg/s]; V - volumul incintei protejate 25.41. Intensităţile de stingere cu pulbere a incendiului se determină prin încercări în laboratoare autorizate şi se precizează de către producătorul pulberii. 25.42. Pentru stingerea în volum, în absenţa altor date se poate adopta intensitatea de stingere, i(sv) = 0,020 kg/smc. 25.43. Intensităţile de stingere a incendiilor de suprafaţă, recomandate pentru lichide inflamabile, au valorile din tabelul 25.1: Tabelul 25.1 Valorile intensităţilor de stingere cu pulberi a incendiilor de suprafaţă, în funcţie de clasa şi temperatura de inflamabilitate a lichidelor combustibile
┌───────────────┬───────────────┬────────────┐
│Clasa de │Temperatura de │Intensitatea│
│inflamabilitate│inflamabilitate│de stingere │
│a lichidelor │[t(i)] │(IS) │
│combustibile │[°C] │[kg/s.mp] │
├───────────────┼───────────────┼────────────┤
│L I │t(i) ≤ 28 │0,130 │
├───────────────┼───────────────┼────────────┤
│L II │28 < t(i) 55 │0,070 │
├───────────────┼───────────────┼────────────┤
│L III │55 < t(i) 100 │0,060 │
├───────────────┼───────────────┼────────────┤
│L IV │t(i) > 100 │0,050 │
└───────────────┴───────────────┴────────────┘
25.44. Pentru stingerea cu pulberi a incendiilor de suprafaţă la alte categorii de substanţe combustibile decât cele încadrate în tabelul 25.1 se poate adopta intensitatea de stingere de 0,130 kg/s.mp. 25.45. Capacitatea (volumul) vaselor pentru stocarea pulberii se determină având în vedere funcţionarea instalaţiei timp de două reprize. Volumul pulberii nu trebuie să depăşească 90% din volumul vaselor pentru stocare. 25.46. Se recomandă ca întreaga cantitate de pulbere să fie stocată în vase de aceeaşi capacitate. 25.47. Presiunea de calcul a vaselor de stocare a pulberii este de maximum 15 bar, iar presiunea de lucru este de maximum 10 bar. 25.48. Volumul de gaz (la presiunea atmosferică) pentru vehicularea unui kilogram de pulbere, v(g) [mc/kg], se recomandă să fie de minimum: a) v(g) = 0,015 mc/kg pulbere, în cazul dioxidului de carbon; b) v(g) = 0,025 mc/kg pulbere, în cazul azotului. 25.49. Volumul de gaz V(g) [mc], la presiunea atmosferică, se determină cu relaţia: V(g)= G(p) v(g) [mc] în care: G(p) este cantitatea totală de pulbere stingătoare de incendiu, deversată în spaţiul protejat [kg] v(g) - are semnificaţia indicată la art. 25.48 25.50. Volumul de gaz necesar vehiculării pulberii se păstrează în recipienţi (butelii), la presiunea de 150 bar pentru dioxid de carbon şi 150 bar sau 200 bar pentru azot, sau în rezervoare în care se asigură presiunea necesară vehiculării pulberii. Recipientele cu gaz sub presiune se echipează cu regulatoare de presiune. 25.51. Numărul de recipienţi (butelii) cu gaz de vehiculare pentru stingere [n(b)], se determină cu relaţia:
V(g)
n(b) = ─────
V(b)
în care: V(g) are semnificaţia anterioară; V(b) - volumul de gaz dintr-un recipient (butelie) - [mc] 25.52. Numărul total de recipienţi (butelii) cu gaz de vehiculare [N(b)] necesar într-o instalaţie de stingere a incendiului cu pulbere, se determină cu relaţia: N(b) = n(b) + n^/(b) + n^//(b) în care: n(b) are semnificaţia anterioară; n^/(b) = 1 (numărul de butelii pentru acţionarea instalaţiei); n^//(b) = numărul de butelii necesar pentru spălarea cu gaz a instalaţiei după funcţionare (în funcţie de mărimea instalaţiei). b. Sisteme cu aplicare locală 25.53. Sistemele cu aplicare locală sunt utilizate pentru a proteja obiecte separate şi se proiectează în mod diferit pentru incendii de suprafaţă şi incendii de echipament. 25.54. Cantitatea necesară de pulbere Q nu trebuie să fie mai mică decât cantitatea de pulbere dată de relaţia: Q = K(5) V(i) unde: Q este cantitatea de pulbere (kg); V(i) volum imaginar (mc) în jurul proiecţiei pericolului pe toate feţele la cea mai apropiată margine solidă sau la o distanţă de 1,5 m de pericol, oricare este cea mai mică; K(5) = 1,2 kg/mc 25.55. În cazul unei combinaţii de incendii de suprafaţă şi de echipament, trebuie să fie aleasă cea mai mare valoare calculată a cantităţii de pulbere. 25.56. Durata de declanşare a sistemului cu pulbere până la descărcarea cantităţii calculate de pulbere nu trebuie să depăşească 30 s. 25.57. Duzele pentru aplicare locală pentru incendiu de suprafaţă sau de echipament trebuie să fie amplasate în conformitate cu recomandarea producătorului. c. Dimensionarea conductelor 25.58. Pentru transportul şi distribuţia pulberii se folosesc ţevi din oţel inoxidabil, cupru, aliaj de cupru sau oţel protejat împotriva coroziunii (de exemplu: ţevi din oţel galvanizat) sau alte materiale cu proprietăţi mecanice şi fizice echivalente. 25.59. Diametrul interior al conductei principale care pleacă de la vasele de stocare a pulberii la distribuitor se alege folosind nomogramele din figura 25.1 din anexa nr. 26, în funcţie de debitul de pulbere, Q(p), de concentraţia amestecului pulbere-gaz în raport de masa (μ) şi de coeficientul de frecare al pulberii (lambda n). 25.60. Valoarea minimă a debitului de pulbere pentru asigurarea continuităţii curgerii, este de 0,035 kg/s (valoarea optimă fiind de (0,500 ÷ 2,500) kg/s, în funcţie de diametrul conductei). 25.61. Lungimea conductei de la rezervorul de stocare a pulberii până la distribuitor nu trebuie să depăşească 100 m. 25.62. Aria secţiunii tuturor conductelor de distribuţie a pulberii ce pleacă din acelaşi distribuitor trebuie să fie egală cu aria secţiunii conductei principale. 25.63. Diametrul ştuţurilor pe care se montează duzele de refulare nu trebuie să fie mai mic decât diametrul duzelor. 25.64. Numărul duzelor se calculează în funcţie de intensitatea de stingere şi de forma jetului de pulbere. 25.65. Aria totală a secţiunii duzelor [A(d)] trebuie să reprezinte 0,6 la 0,8 din aria secţiunii conductei la care se montează duzele. Amplasarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu pulberi 25.66. Rezervoarele de stocare a pulberii, recipienţii (buteliile) cu gaz de vehiculare, modulul de comandă al instalaţiei şi distribuitorul, se amplasează în încăperi uşor accesibile, ferite de radiaţii termice. 25.67. Recipientele (buteliile) cu gaz de vehiculare se certifică conform reglementărilor în vigoare 25.68. Conductele cu duze se amplasează astfel încât distanţa de la duze la focarul incendiului să nu depăşească 5,00 m. Executarea instalaţiilor fixe de stingere cu pulberi a incendiilor Condiţii generale 25.69. Subansamblurile şi echipamentele se transportă ambalate, păstrându-se caracteristicile tehnice şi constructive cu care au fost realizate de către producător şi se depozitează în condiţii de siguranţă. 25.70. Beneficiarul instalaţiei are obligaţia asigurării condiţiilor pentru depozitarea în siguranţă a subansamblurilor instalaţiei, echipamentelor şi materialelor până la terminarea montajului şi punerea în funcţiune a instalaţiei, răspunzând de păstrarea lor alături de unitatea de montaj. Montarea instalaţiilor fixe de stingere cu pulberi a incendiilor 25.71. Pe timpul montajului se iau măsuri speciale pentru ca în interiorul conductelor să nu pătrundă corpuri străine care ar putea stânjeni transportul sau refularea pulberii stingătoare de incendiu. 25.72. Recipientele (buteliile) sub presiune şi armăturile aferente acestora, se certifică conform reglementărilor în vigoare 25.73. În scopul asigurării fluidizării pulberii, gazul de vehiculare se introduce prin partea inferioară a vasului de stocare a pulberii, prin cel puţin patru puncte. Un punct de introducere a gazului de vehiculare se prevede şi pe conducta principală de pulbere (de la robinetul de linie la vasul de stocare). 25.74. Conductele pentru transportul pulberii realizate din ţevi din oţel trebuie să fie cu suprafeţele interioare netede. Conductele pentru pulbere, montate în spaţii cu mediu corosiv, se protejează corespunzător. 25.75. Conductele de transport şi distribuţie a pulberii stingătoare de incendiu se leagă la pământ, cu prize de pământ a căror rezistenţă este de maximum 4Ω, respectându-se prevederile normativului I 7. 25.76. Conductele pentru comanda pneumatică trebuie să fie astfel montate încât să nu stânjenească intervenţia personalului de exploatare şi verificare. 25.77. Conductele şi armăturile sistemului de distribuţie a pulberii nu trebuie să prezinte schimbări bruşte ale secţiunii de trecere. 25.78. Raza de curbură a conductelor de pulbere trebuie să fie de cel puţin 10 x diametrul conductei (curbele trebuie să fie evitate pe cât posibil). 25.79. Reţelele de distribuţie pe care se montează duzele de refulare, trebuie să fie fixate rigid cu bride care să preia efortul produs la refularea pulberii. La conductele de transport, bridele de fixare trebuie să permită dilatări şi contracţii funcţionale. 25.80. După montare, conductele se curăţă, iar înainte de montarea duzelor se suflă cu aer sub presiune (sau alt gaz), pentru îndepărtarea eventualelor corpuri străine pătrunse accidental. Probarea instalaţiilor fixe de stingere cu pulberi a incendiilor 25.81. Instalaţiile fixe de stingere cu pulbere a incendiilor sunt supuse probei hidraulice de rezistenţa la presiune, a probei de etanşeitate cu aer comprimat şi a probei de funcţionare. Presiunea de probă hidraulică de rezistenţă este de 1,5 ori presiunea de regim. 25.82. Proba de funcţionare trebuie să includă controlul funcţionării dispozitivelor de comandă, de alarmare, a armăturilor de siguranţă şi a aparaturii de măsurare. 25.83. Odată cu încheierea probelor de recepţie trebuie definitivată şi instruirea personalului care asigură exploatarea şi întreţinerea instalaţiei de stingere, consemnându-se acest lucru în procesul verbal de recepţie. Recepţia instalaţiilor fixe de stingere cu pulberi a incendiilor 25.84. Recepţia instalaţiilor fixe de stingere cu pulberi a incendiilor se face de către comisia constituită în conformitate cu legislaţia în vigoare. 25.85. Comisia de recepţie este obligată să verifice: a) respectarea prevederilor reglementărilor tehnice, a proiectelor şi a documentaţiilor tehnice privind sistemul de detectare, semnalizare şi stingere cu pulbere a incendiului; b) procesele verbale de recepţie internă, documentele de calitate şi de garanţie ale producătorilor de echipamente, precum şi după caz, certificatele de conformitate sau agrementele tehnice pentru materialele, aparatele şi echipamentele instalate; c) funcţionarea instalaţiei de detectare, semnalizare şi comandă; d) funcţionarea sistemului de distribuţie a pulberii; e) existenta panourilor de avertizare privind evacuarea personalului, a instrucţiunilor de exploatare şi a măsurilor ce se întreprind în timpul intervenţiei în caz de incendiu. 25.86. Rezultatele verificărilor şi a probelor efectuate în prezenţa comisiei de recepţie se consemnează într-un proces verbal de recepţie. Comanda şi punerea în funcţiune a instalaţiilor fixe de stingere cu pulbere a incendiilor 25.87. Instalaţiile fixe de stingere a incendiilor cu pulbere, în principiu, funcţionează astfel: a) ca urmare a detectării izbucnirii incendiului se declanşează modulul de comandă (în cazul instalaţiilor automate); b) deschide robinetele de pe conductele de distribuţie a pulberii stingătoare; c) deschide robinetele de pe conductele cu agent de vehiculare a pulberii stingătoare şi temporizează (unde este cazul) deschiderea lor; d) opreşte funcţionarea instalaţiei de ventilare şi închide golurile tehnologice şi funcţionale (uşi, ferestre, obloane etc.) din pereţii şi planşeele incintei protejate; e) refulează pulberea; f) semnalizează acustic şi optic funcţionarea instalaţiei de stingere şi eventualele defecţiuni. PARTEA a VII-a PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA INSTALAŢIILOR DE STINGERE A INCENDIILOR CU ABUR 26. Instalaţii de stingere cu abur a incendiilor Soluţii tehnice de realizare a instalaţiilor fixe de stingere cu abur a incendiilor Componentele instalaţiilor fixe de stingere cu abur a incendiilor 26.1. Proprietăţile aburului ca substanţă de stingere a incendiului, mecanismul stingerii cu pulberi a incendiilor şi domeniile recomandate pentru instalaţiile de stingerea cu abur a incendiilor, sunt prezentate în anexa nr. 27. 26.2. Instalaţiile fixe de stingere cu abur a incendiilor se compun din: a) sursa de alimentare cu abur; b) conducta principală de abur (legată la sursa de alimentare înaintea robinetului de închidere a consumatorilor tehnologici); c) robinetul conductei principale de alimentare cu abur (normal deschis); d) ventilul automat de acţionare; e) reţeaua de distribuţie a aburului (cu conducte perforate); f) detectoare de incendiu (amplasate în incinta protejată); g) tabloul electric de comandă al instalaţiei; h) butoane de acţionare manuală; i) dispozitiv de semnalizare acustică locală (pentru avertizarea personalului aflat în incinta protejată; j) conducta de alimentare cu abur a instalaţiei semifixe, cu hidranţi de abur. 26.3. Instalaţiile fixe de stingere cu abur a incendiului pot fi cu acţionare automată şi/sau manuală. 26.4. Instalaţiile semifixe de stingere cu abur a incendiilor se compun dintr-o conductă de alimentare cu abur pe care se montează, de regulă din 25,00 în 25,00 m, hidranţi de abur pentru intervenţie manuală de stingere a începuturilor de incendiu izbucnite pe sol sau la diferite nivele ale instalaţiilor tehnologice. 26.5. Hidrantul de abur se compune dintr-un robinet montat pe o conducta cu diametrul de 25 mm la care se racordează un furtun din cauciuc în lungime de cel mult 15,00 m, având la capătul liber o ţeavă de 2,00 m lungime, cu orificiul de refulare cu diametrul de 15 mm. 26.6. Ţevile de refulare a aburului (izolate termic), sunt prevăzute cu mânere de prinde-re şi se păstrează cu furtunul asamblat la robinete, pe suporţii prevăzuţi în acest scop. 26.7. Instalaţiile semifixe, cu linii de furtun, se folosesc atât în incinte închise cât şi la instalaţii tehnologice în aer liber. Amplasarea lor se face astfel încât fiecare punct cu pericol de incendiu să poată fi servit de unul sau două jeturi simultane de abur. Dimensionarea instalaţiilor de stingere cu abur a incendiilor 26.8. Debitul de calcul al instalaţiei de stingere cu abur a incendiilor (q) se determină cu relaţia: q = i(sa) V [kg/s] în care: V este volumul spaţiului protejat (mc); i(sa) - intensitatea de stingere a incendiului cu abur (cantitatea de abur introdusă în unitatea de timp pentru fiecare metru cub din volumul încăperii) - [kg/smc]. 26.9. Valorile intensităţii de stingere a incendiilor cu abur, determinate în funcţie de destinaţia şi etanşeitatea spaţiului protejat, sunt cele din tabelul 26.1. Tabelul 26.1 Valorile intensităţii de stingere a incendiului cu abur, în funcţie de destinaţia şi etanşeitatea spaţiului protejat
┌────┬────────────┬───────────────┬───────────┐
│ │ │ │Intensitate│
│Nr. │Etanşeitatea│Destinaţia │de │
│crt.│spaţiului │spaţiului │stingere [i│
│ │protejat │protejat │(sa)] │
│ │ │ │[kg/s.mc] │
├────┼────────────┼───────────────┼───────────┤
│ │ │- Spaţii cu │ │
│ │ │închidere │ │
│ │ │etanşă (a │ │
│ │Spaţii la │uşilor, │ │
│1 │care toate │ferestrelor, │ │
│ │golurile │luminatoarelor,│0,0025 │
│ │se închid │golurilor │ │
│ │etanş │pentru │ │
│ │ │ventilare │ │
│ │ │etc.). │ │
│ │ │- Rezervoare şi│ │
│ │ │conducte etanşe│ │
├────┼────────────┼───────────────┼───────────┤
│ │ │- Spaţii la │ │
│ │ │care se pot │ │
│ │ │închide etanş │ │
│ │ │toate golurile │ │
│ │Spaţii cu │(cu excepţia │ │
│2 │etanşeitate │ferestrelor, │ │
│ │relativă │luminatoarelor │ │
│ │ │şi golurilor │ │
│ │ │pentru │ │
│ │ │ventilare). │0,0050 │
│ │ │- Clădiri din │ │
│ │ │materiale │ │
│ │ │incombustibile │ │
│ │ │- Rezervoare │ │
│ │ │neetanşe │ │
└────┴────────────┴───────────────┴───────────┘
26.10. Cantitatea totală de abur necesară stingerii unui incendiu, Q, se determină cu relaţia: Q = q ● T(t) [kg] în care: q - debitul de calcul al instalaţiei de stingere cu abur a incendiului, determinat conform art. 27.8 (kg/s); T(t) - durata teoretică de stingere a incendiului (care se consideră de 180 secunde pentru spaţii etanşe şi de 300 secunde pentru spaţii cu etanşeitate relativă). 26.11. Diametrul conductei de alimentare cu abur, d(a), se determină cu relaţia:
q ● v
d(a) = 1,128 √ ─────── [m]
w(a)
în care: q - debitul de calcul al instalaţiei de stingere cu abur a incendiului (kg/s); w(a) = 30 la 50 m/s (viteza aburului în conductă); v - volumul specific al aburului (mc/kg), având valorile din tabelul 26.2. 26.12. Viteza efectivă a aburului în conductă, w(ef), se determină cu relaţia:
4qv
w(ef) = ────────── [m/s]
p[d(a)]^2
în care q, v şi d(a) au semnificaţiile anterioare. 26.13. Presiunea aburului în conductele fixe de distribuţie se recomandă să fie de minimum 3 bar, iar la furtunurile pentru hidranţi presiunea aburului trebuie să fie maximum 3,5 bar. 26.14. Debitul de abur la un orificiu de distribuţie, q(0), se determina cu relaţia:
p
q(0) = 2,05μf √ ─ [kg/s]
v
în care: μ = 0,6 (coeficientul compactităţii jetului de abur) f - aria secţiunii orificiului, (mp); p - presiunea aburului, (bar); v - are semnificaţia anterioară. Tabelul 26.2 Valorile volumului specific al aburului în funcţie de presiune şi temperatură
┌────────────────┬───────────┬─────────┐
│Presiunea │Temperatura│Volumul │
│aburului │aburului │specific │
│la sursă │[°C] │v │
│[bar] │ │[mc/kg] │
├────────────────┼───────────┼─────────┤
│1 │99,09 │1,7250 │
├────────────────┼───────────┼─────────┤
│2 │119,62 │0,9016 │
├────────────────┼───────────┼─────────┤
│3 │132,88 │0,6166 │
├────────────────┼───────────┼─────────┤
│4 │142,92 │0,4706 │
├────────────────┼───────────┼─────────┤
│5 │151,11 │0,3816 │
├────────────────┼───────────┼─────────┤
│6 │158,08 │0,3213 │
├────────────────┼───────────┼─────────┤
│7 │164,17 │0,2778 │
├────────────────┼───────────┼─────────┤
│8 │169,61 │0,2448 │
├────────────────┼───────────┼─────────┤
│9 │174,53 │0,2189 │
├────────────────┼───────────┼─────────┤
│10 │179,04 │0,1981 │
└────────────────┴───────────┴─────────┘
26.15. Repartiţia aburului la orificiile de distribuţie trebuie să fie cât mai uniformă pe toată lungimea conductei. Această condiţie este îndeplinită dacă coeficientul adimensional α, are valorile α = 0,3 ... 0,5, relaţia de calcul fiind:
Σf
α = ──── = 0,3...0,5
S
în care: f are semnificaţia anterioară; S - aria secţiunii transversale a conductei de distribuţie (exprimată în aceleaşi unităţi de măsură ca şi f). 26.16. Distanţa dintre orificiile de ieşire a aburului, l, se determină cu relaţia:
L
l = ─── [m]
n
în care: L este lungimea conductei de distribuţie a aburului (m); n - are semnificaţia anterioară. 26.17. (1) Numărul orificiilor de ieşire a aburului, n, se determină cu relaţia:
q
n = ────
q(0)
în care q şi q(0) au semnificaţiile anterioare. (2) Numărul de orificii de ieşire a aburului se poate determina cu ajutorul nomogramei din Anexa nr. 27, figura 27.1. (3) Valorile din nomogramă sunt valabile pentru coeficientul α = 0,3 (a este definit la art. 26.15). (4) Pentru α = 0,5, valorile din nomogramă se înmulţesc cu 1,65, iar pentru valori intermediare ale lui α numărul de orificii se determină prin interpolare. 26.18. Diametrul interior al conductei de distribuţie a aburului, d(d), se determină cu relaţia:
4Σf
d(d) = √ ─── [m]
pα
în care f şi α au semnificaţiile anterioare. 26.19. Durata reală de stingere, T(r), se determină cu relaţia:
V ● rho(a)
T(r) = ──────────── ≤ T(t) [m]
n ● q(o)
în care: V, n, q(0) şi T(t) au semnificaţiile anterioare; rho(a) - densitatea aburului (se consideră rho(a) = 0,768 kg/mc). 26.20. Înălţimea perdelelor exterioare de abur, h, se determină cu relaţia:
rho(a) w(a)
h = ──────── ● ───── ● √ L(a)(d(0))^2 [m]
rho(aer) w(v)
în care: rho(a) şi w(a) au semnificaţiile anterioare; d(0) - diametrul orificiului, [m]; rho(aer) - densitatea aerului (rho(aer) = 1,26 kg/mc); w(v) - viteza vântului [m/s]; L(a) - distanţa de la conducta de alimentare a perdelei de abur până la obiectivul protejat, [m]. Executarea instalaţiilor fixe de stingere cu abur a incendiilor Condiţii generale 26.21. Echipamentul necesar instalaţiei de stingere cu abur a incendiilor trebuie să aibă asigurată calitatea corespunzătoare, produsele fiind recepţionate atent pe baza documentelor prezentate (documente de calitate, agremente tehnice, instrucţiuni etc.). 26.22. Subansamblurile şi echipamentele instalaţiei se transportă ambalate, păstrându-se caracteristicile tehnice şi constructive cu care au fost realizate de producător. 26.23. Înainte de montarea conductelor şi a celorlalte accesorii aferente se verifică starea lor, neadmiţându-se montajul dacă prezintă deformări sau urme de lovire. Montarea instalaţiilor fixe de stingere cu abur a incendiilor 26.24. Robinetele de acţionare ale instalaţiilor de stingere cu abur a incendiilor se amplasează în locuri uşor accesibile, în exteriorul incintei protejate şi la 15,00 ÷ 25,00 m de instalaţiile tehnologice protejate. Robinetele se prevăd cu indicatoare care să permită identificarea instalaţiilor pe care le servesc. 26.25. Conductele interioare de distribuţie a aburului se montează la 0,20 ÷ 0,30 m de pardoseală, cu orificiile astfel dispuse încât jeturile de abur să fie dirijate spre interiorul incintei protejate. În cazul rezervoarelor cu lichide combustibile, conductele de distribuţie a aburului se montează în interior, la partea superioară a rezervorului, în jurul mantalei. La rezervoarele cu diametru (latura) mai mare de 15,00 m se prevăd cel puţin două racorduri la reţeaua de distribuţie, montate distanţat între ele cu cel puţin un sfert de circumferinţă (perimetru). 26.26. Instalaţiile de refulare a aburului pot fi alcătuite din conducte metalice perforate, cu orificiile având diametrul de 4 ÷ 5 mm, (ori prevăzute cu ştuţuri cu diametrul de maximum 38 mm) sau din furtunuri din cauciuc (denumite hidranţi de abur) racordate la o conducta de abur. 26.27. Perdelele exterioare de protecţie sunt alcătuite din conducte de abur perforate la partea superioară şi inferioară (care se pot etaja). Se recomandă ca distanţa dintre două orificii succesive ale unei ţevi să fie de maximum 0.15 m, iar distanţa între axele a două conducte etajate să fie de minimum 0,70 m. 26.28. Instalaţiile de stingere de tipul hidranţilor de abur se alimentează dintr-un distribuitor cu robinete având diametrul de 25 mm, la care se racordează furtunuri flexibile pentru abur de maximum 15,00 m lungime. Fiecare furtun se prevede cu o ţeavă de refulare cu diametrul de 25 mm şi lungime de 2,00 m, având diametrul orificiului de refulare a aburului de 15 mm. Ţevile pentru abur se prevăd cu mânere de prindere izolate termic, iar roţile de manevră ale robinetelor se izolează termic. 26.29. Pentru evitarea acumulării electricităţii statice, reţelele de abur şi suprafeţele metalice din spaţiile protejate trebuie să aibă asigurată continuitatea electrică şi să fie legate la pământ. Probarea instalaţiilor fixe de stingere cu abur a incendiilor 26.30. Instalaţiile de stingere cu abur a incendiilor sunt supuse probelor hidraulice de rezistenţă la presiune, de etanşeitate şi de funcţionare. Proba hidraulică de rezistenţă se efectuează la presiunea de probă egala cu 1,5 ori presiunea de regim. 26.31. Proba de funcţionare constă în verificarea funcţionării armăturilor de comandă, a aparatelor de control şi semnalizare, precum şi a reţelei de transport şi distribuţie a aburului necesar stingerii incendiului. Recepţia instalaţiilor fixe de stingere cu abur a incendiilor 26.32. Recepţia lucrărilor se face de către comisia constituită în conformitate cu legislaţia în vigoare. 26.33. Comisia de recepţie este obligată să verifice: a) respectarea prevederilor proiectelor de execuţie şi a documentaţiilor tehnice; b) respectarea prevederilor reglementărilor tehnice de executare a instalaţiilor cu abur; c) procesele verbale de recepţie internă, certificatele de garanţie, de calitate şi după caz, agrementele tehnice ale materialelor şi echipamentelor. 26.34. Rezultatele verificărilor şi a probelor efectuate în prezenţa comisiei de recepţie se consemnează într-un proces verbal de recepţie. PARTEA a VIII-a EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE STINGERE A INCENDIILOR 27. Organizarea exploatării instalaţiilor de stingere a incendiilor Prevederi generale 27.1. Exploatarea instalaţiilor de stingere a incendiilor, începe după recepţia acestora, când este certificată realizarea de către constructor a lucrărilor, în conformitate cu prevederile contractuale şi cu cerinţele documentelor oficiale, care atestă că instalaţiile respective pot fi date în folosinţă. 27.2. Exploatarea instalaţiilor de stingere a incendiilor, trebuie făcută pe întreaga perioadă de utilizare a acestora, asigurându-se permanent intrarea în funcţiune şi funcţionarea lor la parametrii proiectaţi, în caz de incendiu. 27.3. La exploatarea instalaţiilor de stingere a incendiilor trebuie să se respecte prevederile prezentului normativ, ale Normelor Generale de apărare împotriva incendiilor, aprobate prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 163/2007, instrucţiunile de exploatare şi mentenanţă prevăzute în proiect, precum şi prevederile din specificaţiile şi fişele tehnice ale aparatelor, utilajelor, echipamentelor, materialelor şi substanţelor de stingere date de producător. 27.4. Exploatarea instalaţiilor de stingere a incendiilor, cuprinde următoarele operaţii: a) controlul, verificarea şi mentenanţa instalaţiilor, pentru asigurarea funcţionării lor eficiente, la parametrii proiectaţi, în caz de incendiu; b) revizia tehnică; c) repararea instalaţiilor de stingere a incendiilor. 27.5. Având în vedere că, un sistem sau o instalaţie de stingere a incendiilor, poate sta fără utilizare perioade de timp îndelungate, instalatorul trebuie să furnizeze utilizatorului o procedură documentată de control, verificare şi mentenanţă a sistemului, care să asigure funcţionarea corectă şi eficientă a instalaţiei în caz de incendiu. 27.6. (1) Beneficiarul trebuie să elaboreze şi să aplice un program propriu de control şi verificare, să stabilească un grafic de verificări, reparaţii curente şi mentenanţă şi să documenteze înregistrări adecvate, inclusiv registrul menţionat la 27.15. (2) Programul propriu de control şi verificare se realizează pe baza prevederilor proiectului şi a instrucţiunilor de exploatare ale instalaţiilor de stingere a incendiilor, elaborate de proiectant, cu respectarea reglementărilor specifice. 27.7. Programul, respectiv graficul trebuie să cuprindă prevederi referitoare la întreaga instalaţie, pe categorii de elemente ale acesteia şi pe operaţiuni funcţionale, consemnate în instrucţiunile de exploatare ale instalaţiilor de stingere a incendiilor. 27.8. (1) Controlul şi verificarea instalaţiilor de stingere a incendiilor, se efectuează de către personalul de exploatare specializat şi instruit în acest scop, pe baza unui program stabilit. 27.9. Reparaţiile curente se efectuează la unele elemente sau la o parte din acestea, care pot afecta buna funcţionare a sistemului sau instalaţiei respective ori a unor componente ale acestora. Reparaţiile curente se fac pe baza constatărilor rezultate în urma controlului, verificării, reviziilor tehnice şi/sau preventiv, pentru elementele susceptibile a se defecta într-o perioadă scurtă de timp. 27.10. Revizia instalaţiilor de stingere a incendiilor, se face periodic, conform specificaţiilor menţionate la fiecare element al instalaţiei şi are ca scop cunoaşterea stării tehnice instalaţiilor la un anumit moment, în vederea luării măsurilor care să asigure funcţionarea acestora în caz de incendiu, la parametrii proiectaţi. 27.11. Reparaţiile şi reviziile tehnice ale instalaţiilor de stingere a incendiilor se efectuează numai de către personal autorizat conform legii. 27.12. În cazul reabilitării tehnice a instalaţiilor de stingere a incendiilor, unele elemente componente ale acestora sunt înlocuite sau reparate, pentru a asigura funcţionarea lor la parametrii prevăzuţi în proiect. 27.13. În cazul modernizării instalaţiilor de stingere a incendiilor, se asigură funcţionarea acestora la parametrii din proiect. La reabilitarea şi modernizarea instalaţiilor de stingere a incendiilor se au în vedere constatările făcute cu ocazia controalelor, verificărilor şi reviziilor efectuate în timpul exploatării şi duratele de viaţă normate, precum şi gradele de uzură tehnică şi morală a elementelor instalaţiei şi influenţa lor în exploatare, frecvenţa apariţiei unor defecţiuni, cheltuielile necesare remedierilor şi altele. Responsabilii cu exploatarea instalaţiilor de stingere a incendiilor şi obligaţiile acestora 27.14. Responsabilitatea exploatării sistemelor şi instalaţiilor de stingere a incendiilor revine beneficiarului (proprietar sau utilizator) obiectivelor (clădirilor) protejate împotriva incendiului cu astfel de sisteme şi instalaţii. 27.15. Conducerea societăţii deţinătoare a instalaţiei de stingere a incendiilor, trebuie să numească prin dispoziţie scrisă un responsabil cu exploatarea instalaţiei, care are sarcina de a asigura efectuarea riguroasă şi la timp a controalelor şi verificărilor ale instalaţiei, de a urmări modul în care persoana fizică sau juridică autorizată efectuează activităţile prevăzute în graficul de de verificări, reparaţii curente şi mentenanţă şi de a ţine la zi REGISTRUL DE EVIDENŢĂ, întocmit conform modelului din anexa nr. 28. 27.16. În registrul instalaţiei se trec minim următoarele înregistrări: a) rezultatele verificărilor; b) evenimentele care afectează instalaţia (de exemplu, incendii, declanşări neintenţionate, dezactivări, defecte ş.a.), măsurile luate sau care trebuie luate; c) lucrări de întreţinere şi reparaţii (motiv, natură) 27.17. Beneficiarii (proprietarii, administratorii şi utilizatorii) instalaţiilor de stingere a incendiilor, sunt obligaţi să efectueze la timp lucrările de întreţinere şi reparaţii, respectiv să folosească instalaţiile de stingere în conformitate cu instrucţiunile de exploatare. 27.18. Evidenţa lucrărilor de reparaţii curente şi a reparaţiilor capitale la instalaţiile de stingere a incendiilor, trebuie să se ţină într-un registru special, întocmit după modelul din anexa nr. 29. 27.19. Pentru efectuarea lucrărilor de reparaţii curente şi reparaţii capitale ce se execută cu foc deschis, unitatea executantă trebuie să emită persoanelor care execută astfel de lucrări un PERMIS DE LUCRU CU FOC (după modelul redat în anexa nr. 30), conform precizărilor din Normele Generale de apărare împotriva incendiilor 27.20. Persoanele care efectuează reparaţii sau alte lucrări, care în mod normal nu lucrează în interiorul zonelor protejate, trebuie să înceapă lucrarea numai după ce au primit o aprobare scrisă de la responsabilul desemnat al utilizatorului în care se precizează data începerii lucrării şi durata ei; pe durata lucrării utilizatorul trebuie să ia măsuri alternative de apărare împotriva incendiilor. 27.21. După fiecare activitate de verificare, reparaţie sau mentenanţă persoana fizică sau juridică autorizată trebuie să înainteze beneficiarului un raport de control datat şi semnat, care trebuie să includă înregistrări referitoare la activitatea desfăşurată, orice modificări efectuate sau necesare şi orice alte detalii despre factorii externi, de exemplu condiţiile de vreme, care pot afecta rezultatele. 27.22. La controalele periodice trebuie să se identifice orice modificări de structură, activitate, mod de depozitare, încălzire, iluminat sau echipamente etc. a clădirii şi trebuie să se analizeze efectele care pot fi exercitate asupra clasificării riscului sau asupra proiectării instalaţiei. 27.23. (1) Exploatarea instalaţiilor de stingere a incendiilor se efectuează cu personal de exploatare, având sarcini permanente în acest scop în condiţiile art. 27.8. 27.24. Personalul de exploatare are obligaţia de a cunoaşte în detaliu configuraţia instalaţiei, modul de punere în funcţiune al acesteia şi măsurile prestabilite ce trebuie luate în caz de incendiu, poziţia şi rolul fiecărui element al sistemului, parametrii funcţionali prevăzuţi în documentaţia de proiectare şi urmările nerespectării acestora, cauzele posibile care pot perturba buna funcţionare a sistemului şi modul de înlăturare a acestora. În acest scop se foloseşte schema funcţională şi instrucţiunile de exploatare ale echipamentelor, aparatelor şi utilajelor date de producător. 27.25. Personalul de exploatare are obligaţia să remedieze imediat orice defecţiune îndată ce aceasta a fost sesizată, pentru a menţine instalaţia de stingere în permanentă stare de funcţionare, în caz de incendiu. 27.26. Lucrările efectuate în timpul exploatării (reparaţii, modificări, extinderi, modernizări etc.) se recepţionează în conformitate cu prevederile Normativului pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de instalaţii aferente construcţiilor, indicativ C 56-02 şi ale Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora aprobat prin H.G. nr. 273/1994, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu prevederile prezentului normativ. 27.27. Extinderea, modificarea sau completarea unor instalaţii de stingere a incendiilor se poate face numai pe baza unui proiect avizat de proiectantul iniţial al instalaţiei sau a unei expertize tehnice întocmite de un expert tehnic atestat în condiţiile legii. 27.28. În cazul schimbării temporare sau definitive a personalului de exploatare a instalaţiei de stingere a incendiului, se întocmeşte un PROCES VERBAL DE PREDARE-PRIMIRE, după modelul redat în anexa nr. 31. Noul responsabil cu exploatarea instalaţiei de stingere a incendiilor, are obligaţiile prevăzute în prezentul normativ. Materiale, echipamente, aparate şi utilaje 27.29. Înlocuirea unor materiale, echipamente, aparate sau utilaje ale instalaţiilor de stingere a incendiilor, în cadrul lucrărilor de reparaţii (modificări, extinderi, modernizări etc.) se face numai cu acordul organelor în drept, conform legislaţiei în vigoare. 27.30. Materialele, echipamentele, aparatele şi utilajele folosite pentru înlocuirea celor necorespunzătoare din instalaţiile de stingere a incendiilor, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să satisfacă condiţiile pentru îndeplinirea cerinţelor fundamentale; b) să îndeplinească cerinţele de introducere pe piaţă şi de utilizare prevăzute în legislaţia în vigoare; c) să conducă la reducerea cheltuielilor de exploatare şi întreţinere ale instalaţiei de stingere a incendiului. Măsuri de tehnica securităţii şi sănătăţii în muncă şi de apărare împotriva incendiilor 27.31. Personalul care pune în funcţiune şi exploatează instalaţiile de stingere a incendiilor trebuie să fie instruit şi trebuie să ia la cunoştinţă de prevederile prezentului normativ, de normele de tehnica securităţii şi sănătăţii în muncă şi de apărare împotriva incendiilor. 27.32. Pentru personalul din spaţiile protejate cu instalaţii de stingerea incendiilor, se asigură instructaje periodice asupra modului de comportare în caz de incendiu. Acestea trebuie să urmărească în principal următoarele: a) evacuarea zonei în timpul de temporizare prevăzut; b) cunoaşterea semnalului caracteristic de alarmare; c) cunoaşterea căilor de evacuare şi parcurgerea lor rapidă, fără panică; d) închiderea uşilor de către ultimele persoane care se evacuează din incintă; e) adunarea în locul stabilit şi verificarea prezenţei oamenilor din incinta supusă inundării. 27.33. În toate spaţiile unde se utilizează substanţe de stingere gazoase şi există riscul ca oamenii să fie afectaţi, trebuie să se prevadă măsuri de siguranţă corespunzătoare pentru a se asigura evacuarea imediată a acestora şi preîntâmpinarea accesului în astfel de atmosferă, precum şi mijloacele necesare acordării primului ajutor oricăror persoane afectate. 27.34. În caz de descărcare accidentală a gazelor de stingere, se procedează la evacuarea urgentă a oamenilor din incintă, iar accesul ulterior trebuie să fie permis numai cu aparat de protecţie a căilor respiratorii 27.35. Personalul de exploatare şi întreţinere a instalaţiei de stingere trebuie fi dotat cu echipamente de protecţie, potrivit reglementărilor legale, ca de exemplu: a) mănuşi impermeabile; b) aparat autonom de respiraţie (la peste 1.000 ppm); c) ochelari de protecţie (mască de protecţie); d) încălţăminte impermeabilă; e) îmbrăcăminte de protecţie confecţionată din materiale rezistente. 27.36. În interiorul spaţiilor protejate supuse inundării cu substanţe gazoase de stingere şi în care există riscul ca oamenii să fie afectaţi, se afişează la loc vizibil, indicatoare de avertizare inscripţionate. Standardul de referinţă este ISO 3864/1, 2, 3, 4 şi ISO 7010. 27.37. În staţiile de distribuţie, în apropierea bateriilor de butelii cu substanţe de stingere, se afişează la loc vizibil panouri conţinând: a) schemele de funcţionare ale instalaţiei; b) instrucţiunile de exploatare ale instalaţiei; c) instrucţiunile specifice de securitate şi sănătate în muncă şi măsurile pentru prevenirea accidentelor umane în timpul şi după inundarea cu substanţe gazoase de stingere; d) adunarea în locul stabilit şi verificarea prezenţei oamenilor din incinta supusă inundării. 27.38. Căile de acces spre spaţiile supuse inundării cu substanţe gazoase de stingere se marchează şi păstrează libere pentru a asigura condiţii de evacuare rapidă şi în deplină siguranţă a oamenilor. 27.39. Pentru fiecare instalaţie cu substanţe gazoase de stingere se prevăd mijloace şi echipamente de protecţie a căilor respiratorii. Se recomandă ca mijloacele şi echipamentele de protecţie să se păstreze într-o încăpere apropiată, protejată faţă de incinta ce se inundă cu dioxid de carbon şi la care accesul este uşor. 27.40. Este interzisă intrarea oamenilor în spaţiile inundate cu substanţe gazoase de stingere, fără echipament de protecţie corespunzător (aparate autonome de respirat). 27.41. Pentru spaţiile închise la care instalaţia de stingere a lucrat, operatorul de serviciu trebuie să asigure măsuri de avertizare la uşile de acces în spaţiul inundat, pentru a nu permite intrarea accidentală înainte ca acesta să fie ventilat. Se afişează panouri inscripţionate (standard de referinţă ISO 3864/1, 2, 3, 4 şi ISO 7010) conform indicatorului din figura 27.1. (a se vedea imaginea asociată) Figura 27.1. Indicator pentru interzicerea accesului în spaţiile în care au fost refulat substanţe de stingere 27.42. Este obligatoriu ca după terminarea acţiunii de stingere să se ia măsuri de eliminare prin ventilare a gazelor de ardere şi a gazelor de stingere. Numai după aceea trebuie să se permită accesul oamenilor în incintă. 27.43. După acţionarea la incendiu, instalaţiile se verifică, completează şi se remediază defecţiunile, punându-se în funcţiune de personal autorizat, cu respectarea prevederilor normativului şi a specificaţiilor producătorului. 28. Exploatarea instalaţiilor de stingere cu apă a incendiilor Exploatarea instalaţiilor de stingere a incendiilor cu hidranţi interiori şi hidranţi exteriori 28.1. (1) Hidranţii de incendiu - interiori şi exteriori - trebuie menţinuţi permanent în stare de funcţionare. În acest scop, utilizatorul trebuie să desemneze o persoană care să efectueze verificarea instalaţiei de hidranţi periodic, în funcţie de condiţiile de mediu şi de risc de incendiu, dar cel puţin săptămânal. (2) La hidranţii interiori se urmăreşte, în principal: a) modul de manevrare a robinetelor, urmărindu-se ca deschiderea, respectiv închiderea să se facă uşor şi complet; b) starea furtunului să fie corespunzătoare din punct de vedere calitativ, astfel încât să nu cedeze la presiunea apei; c) accesul la hidranţi să fie permanent liber; în acest scop nu se depozitează materiale în faţa hidranţilor sau pe hidranţi; d) să nu fie descompletat; e) să nu fie defecte evidente, scurgeri sau corodări; f) marcarea să fie lizibilă şi corectă. (2) Persoana desemnată trebuie să ia imediat acţiunile corective necesare. 28.2. Persoanele care lucrează în încăperi prevăzute cu hidranţi de incendiu interiori trebuie să cunoască modul de folosire a acestora. 28.3. (1) Beneficiarul trebuie să încheie un contract cu o persoană fizică sau juridică autorizată, în condiţiile art. 27.8, pentru efectuarea unui program de verificări şi mentenanţă, cel puţin semestrial, care include verificarea funcţionării cu furtunul derulat complet, sub presiune, urmărind următoarele aspecte: a) furtunul nu este corodat, nu sunt scurgeri, deformări, distrugeri, crăpături, pe întreaga lungime; în cazul unui semn de defect, furtunul se înlocuieşte imediat cu un alt furtun încercat la presiunea de lucru maximă; b) dispozitivele de fixare sunt solide şi nedeteriorate; c) debitul de apă este continuu şi suficient (se recomandă utilizarea unui debitmetru şi a unui manometru); d) sistemul de derulare funcţionează uşor; e) ţeava funcţionează corespunzător. (2) Dacă este necesară o reparaţie urgentă, se afişează inscripţia DEFECT şi se informează imediat persoana competentă pentru a lua măsuri alternative de protecţie. (3) La fiecare cinci ani toate furtunurile trebuie presurizate la presiune maximă de lucru. 28.4. La hidranţii de incendiu exteriori se verifică: a) starea tehnică a cutiilor de protecţie, înlocuindu-se cele deteriorate datorită circulaţiei autovehiculelor sau a unor intervenţii necorespunzătoare; b) gradul de etanşeitate a garniturilor; c) existenţa indicatoarelor de marcare a hidranţilor. 28.5. (1) De pe hidranţii amplasaţi în spaţiile verzi se înlătură pământul şi iarba, astfel încât poziţia lor să fie uşor de identificat în orice moment. În acelaşi scop, pe timpul iernii după fiecare ninsoare, se înlătură zăpada de pe cutiile hidranţilor. (2) În cazul efectuării unor lucrări (modernizarea unor căi de acces, săpături la diverse reţele, etc.) se urmăreşte permanent ca hidranţii subterani să nu fie acoperiţi cu beton, asfalt, etc. sau să fie blocaţi prin parcare. 28.6. Defectele frecvente ale hidranţilor de incendiu şi modul de remediere a acestora sunt prezentate în tabelul 28.1. Tabelul 28.1 Defectele frecvente ale hidranţilor de incendiu şi modul de remediere a acestora
┌──────────────────┬──────────┬────────────┐
│Tipul de defecte │Elemente │Acţiuni de │
│ │componente│remediere │
├──────────────────┼──────────┼────────────┤
│1. absenţă capac │ │ │
│de manevră, capac │ │1. │
│robinet; │robinet │înlocuire; │
│2. racord defect; │hidrant, │2. reparare;│
│3. garnituri │racord │3. │
│deteriorate sau │furtun │înlocuire; │
│lipsa acestora; │ │4. montare; │
│4. absenţă roată │ │5. înlocuire│
│de manevră; │ │sau │
│5. scurgeri ale │ │reparare; │
│robinetelor; │ │ │
├──────────────────┼──────────┼────────────┤
│6. blocarea │ │6. │
│hidranţilor; │ │înlăturarea │
│ │ │materialelor│
│ │ │depozitate │
│7. modul de │ │pe hidranţi │
│manevrare uşoară a│ │sau │
│robinetelor │ │în faţa │
│(închidere, │ │acestora; │
│deschidere) - │ │7. reparare;│
│operare │ │ │
│necorespunzătoare.│ │ │
├──────────────────┼──────────┼────────────┤
│1. deteriorări │ │ │
│(tăieturi, │ │1. │
│crăpături, etc.); │ │înlocuire; │
│2. racorduri │furtun de │2. înlocuire│
│deteriorate; │refulare │sau │
│3. garnituri │ │reparare; │
│defecte sau │ │3. │
│deteriorate; │ │înlocuire; │
│4. furtun │ │4. │
│neracordat la │ │racordare; │
│robinet; │ │ │
├──────────────────┼──────────┼────────────┤
│1. lipsa ţevii de │ │1. │
│refulare; │ │înlocuire; │
│2. garnitură lipsă│ţevi de │2. │
│sau deteriorată; │refulare │înlocuire; │
│3. ţeavă │ │3. │
│deteriorată; │ │înlocuire; │
│4. ţeava nu │ │4. reparaţii│
│operează │ │sau │
│corespunzător; │ │înlocuire; │
├──────────────────┼──────────┼────────────┤
│1. verificarea │ │ │
│tuturor │ │1. reparare │
│condiţiilor │ │sau │
│referitoare │ │înlocuire a │
│la coroziunea ori │ │elementelor │
│deteriorarea │ │componente │
│elementelor │ │sau │
│componente; │ │a întregii │
│2. uşa cutiei nu │ │cutii; │
│se deschide │ │2. reparare;│
│complet; │cutie │3. │
│3. geamul uşii │hidrant │înlocuire; │
│este crăpat sau │ │4. reparare │
│spart; │ │sau │
│4. absenţa │ │înlocuire; │
│dispozitivului │ │5. echipare │
│pentru spart │ │cu │
│geamuri │ │dispozitiv; │
│în caz de │ │6. │
│intervenţie; │ │înlăturarea │
│5. blocarea │ │obiectelor │
│accesului la │ │sau │
│hidranţi; │ │materialelor│
│6. verificarea │ │depozitate │
│tuturor │ │7. │
│elementelor │ │înlocuirea │
│componente │ │oricărui │
│(robinet hidrant │ │element │
│interior, │ │defect şi │
│furtunuri şi ţevi │ │echiparea │
│de refulare, │ │cu cele care│
│stingătoare); │ │nu există; │
│ │ │ │
└──────────────────┴──────────┴────────────┘
Exploatarea coloanelor uscate 28.7. (1) La clădirile dotate cu coloane uscate se asigură în permanenţă accesul liber al maşinilor de pompieri la racordul de alimentare cu apă al clădirii, indiferent de anotimp, precum şi accesul formaţiilor de pompieri la racordurile de alimentare cu apă din clădire. (2) În acest scop, spaţiile de acces trebuie să fie în permanenţă libere, nefiind admisă depozitarea de materiale, etc. care să blocheze accesul sau să mascheze racordul. 28.8. Periodic se verifică şi se asigură existenţa indicaţiei "RACORD INCENDIU" la fiecare racord de alimentare, în vederea facilitării intervenţiilor. Exploatarea instalaţiilor de stingere a incendiilor cu sprinklere, sprinklere deschise şi pulverizatoare 28.9. Instalaţiile de stingere a incendiilor cu acţionare automată şi manuală necesită o supraveghere specială şi permanentă pentru a putea fi menţinute în stare de funcţionare. 28.10. Instalatorul trebuie să furnizeze utilizatorului o procedură documentată de control şi verificare a sistemului. Procedura trebuie să includă şi instrucţiuni privind acţiunile ce trebuie efectuate în caz de defect a sistemului, cu menţionarea specială a procedurii de urgenţă pentru pornirea manuală a pompelor. 28.11. Beneficiarul trebuie să aplice un program propriu de control şi verificare, să stabilească un grafic de verificări, reparaţii curente şi mentenanţă şi să documenteze înregistrări adecvate, inclusiv registrul menţionat la 27.16. 28.12. Beneficiarul trebuie să încheie un contract cu o persoană fizică sau juridică autorizată, pentru efectuarea graficului de verificare, reparaţii curente şi mentenanţă, în condiţiile art. 27.8 24.59. Verificările planificate şi executate, constatările respective şi măsurile luate se consemnează în registrul de control al instalaţiei. 24.60. (1) În situaţiile în care, pe sprinklere sau pe duzele de refulare a apei, sunt aplicate alte materiale decât cele ale producătorului, atunci acestea trebuie să fie înlocuite cu altele noi, care au aceleaşi caracteristici tehnice, cum ar fi, de exemplu, diametrul orificiului, răspunsul la acţiunea termică sau distribuţia apei. (2) Capetele sprinkler sau duzele de refulare a apei protejate împotriva coroziunii la care se constată urme de lovire din timpul instalării sau exploatării se permite să fie reparate o singură dată, numai utilizând produse pentru acoperire de la producător, astfel încât să se asigure protecţia totală a acestor produse pentru construcţii. Programul propriu de control şi verificare al utilizatorului Control săptămânal 28.15. Următoarele aspecte trebuie minim verificate şi înregistrate: a) indicaţiile tuturor manometrelor de presiune de apa şi aer; Presiunea în reţeaua de conducte din instalaţiile apă-aer, mixte sau cu preacţionare nu trebuie să scadă cu mai mult de 1,0 bar pe săptămână. b) toate nivelele de apă în rezervoare (inclusiv rezervoarele de apă de amorsare a pompelor şi rezervoarelor tampon închise); c) poziţia corectă a tuturor robineţilor. 28.16. Fiecare dispozitiv de alarmă cu motor hidraulic supus verificării trebuie să sune cel puţin 30 s. 28.17. Verificarea pompelor automate trebuie să includă următoarele: a) verificarea nivelurilor combustibilului şi lubrifianţilor în motoarele diesel; b) reducerea presiunii apei la dispozitivul de pornire, simulând condiţia pornirii automate, c) verificarea şi înregistrarea presiunii de început în momentul pornirii pompei; d) verificarea presiunii uleiului în motoarele diesel şi debitul apei la răcire prin circuitele de răcire deschise. 28.18. (1) Verificarea de repornire a motorului diesel se efectuează astfel, imediat după verificarea pornirii pompelor a) motorul trebuie rulat timp de 20 min sau perioada de timp specificată de furnizor. Motorul trebuie oprit şi imediat repornit manual; b) trebuie verificat nivelul apei în circuitul primar al sistemelor de răcire închise. (2) În timpul verificării trebuie monitorizat presiunea uleiului (atunci când există manometru), temperaturile motorului şi a lichidului de răcire. Trebuie să se efectueze un control general pentru verificarea scurgerilor de combustibil sau de lichid de răcire. 28.19 Trebuie să se verifice traseul şi amplasarea sistemelor de încălzire, funcţionarea corectă a sistemului de încălzire necesar pentru a preveni îngheţarea instalaţiei. Control lunar 28.20. (1) Se verifică nivelul electrolitului şi densitatea acidului din bateriile cu plumb (incluzând bateriile de pornire ale motorului diesel şi cele de alimentare ale tabloului de comandă). Dacă densitatea este scăzută, încărcătorul bateriilor trebuie verificat şi, dacă acesta funcţionează normal, bateria sau bateriile afectate trebuie înlocuite (2) Se verifică racordul de alimentare a instalaţiei de la pompele mobile. Graficul de verificări, reparaţii curente şi întreţinere 28.21. Trebuie să se efectueze minimum activităţile menţionate mai jos, precum şi orice procedură recomandată de producător şi instalator. 28.22. După fiecare activitate de verificare, reparaţie sau mentenanţă trebuie înaintat utilizatorului un raport de control datat şi semnat, care trebuie să includă înregistrări referitoare la activitatea desfăşurată, orice modificări efectuate sau necesare şi orice alte detalii despre factorii externi, de exemplu condiţiile de vreme, care pot afecta rezultatele. Control trimestrial 28.23. Trebuie să se identifice orice modificări de structură, activitate, mod de depozitare, încălzire, iluminat sau echipamente etc. a clădirii şi trebuie să se analizeze efectele care pot fi exercitate asupra clasificării riscului şi/sau pericolului de incendiu ori asupra proiectării instalaţiei de sprinklere 28.24. Sprinklerele afectate de depozitare trebuie curăţate cu atenţie. Capetele de sprinklere vopsite sau deformate trebuie înlocuite. O atenţie deosebită trebuie acordată sprinklerelor din cabinele de vopsire, unde este necesară curăţarea mult mai frecventă şi/sau măsuri de protecţie. 28.25. Reţeaua de conducte şi suporturile trebuie verificate pentru a observa orice urmă de coroziune şi, dacă este cazul, trebuie vopsite. Vopselele pe bază de bitum aplicate pe conducte, incluzând capetele ţevilor filetate ale conductelor galvanizate şi suporturile de susţinere trebuie reînnoite de câte ori este necesar. Trapele de vizitare ale conductelor trebuie reparate de câte ori este necesar. Reţeaua de conducte electrice trebuie verificată pentru împământare. Reţeaua de conducte pentru sprinklere nu trebuie folosită pentru împământarea echipamentelor. 28.26. Fiecare sursă de alimentare cu apă trebuie verificată cu aparatul de control şi semnalizare aferent sistemului. Pompele trebuie pornite automat şi presiunea de alimentare a debitului corespunzător nu trebuie să fie mai mică decât nivelul corespunzător valorii. 28.27. Orice sursă secundară de alimentare cu energie electrică de la generatoarele diesel trebuie verificată. 28.28. Toate robinetele de oprire care controlează curgerea de apă către sprinklere trebuie acţionate astfel încât să asigure funcţionarea normală şi să se închidă din nou, sigur, în poziţia indicată 28.29. Se verifică dispozitivele de alarmare vizuală şi auditivă 28.30. Trebuie verificat numărul şi starea pieselor de schimb. Control semestrial 28.31 Se verifică instalaţia electrică a centralei de transmitere a semnalului de incendiu la dispecerat sau la pompieri. Control anual 28.32. Fiecare pompă de alimentare cu apă a instalaţiei trebuie verificată la încărcarea maximă (prin intermediul conductei de încercare conectată la refularea pompei situate în aval de clapeta de reţinere de la refularea pompei) şi trebuie să asigure valorile presiune şi debit înscrise pe plăcuţa indicatoare. Trebuie stabilite toleranţe corespunzătoare pentru pierderile de presiune în conducta de alimentare şi robinetele dintre sursa de alimentare şi fiecare aparat de control şi semnalizare. 28.33. Se încearcă alarma de defect de repornire a motorului diesel. Imediat după această verificare motorul trebuie să pornească utilizând sistemul de pornire manual a sistemului. 28.34. Robinetele cu flotor din rezervoarele cu apă trebuie verificate în scopul de a asigura funcţionarea lor corectă. 28.35. Filtrele de aspiraţie a pompelor şi bazinul de decantare şi filtrele sale trebuie controlate cel puţin anual şi curăţate când este necesar. Control efectuat la trei ani 28.36. Toate rezervoarele trebuie examinate extern pentru a verifica coroziunea. Acestea trebuie golite, curăţate şi examinate pentru ca verifica coroziunea internă. Dacă este necesar, toate rezervoarele trebuie revopsite şi/sau trebuie refăcută protecţia împotriva coroziunii. 28.37. Toate robinetele de oprire ale surselor de alimentare, robinete de alarmă şi unisens trebuie examinate şi înlocuite sau reparate dacă este necesar, 28.38. După procedura de control, verificare, încercare, reparaţii curente şi întreţinere, toate părţile componente ale instalaţiei trebuie readuse în condiţiile obişnuite de funcţionare. Eventualele defecţiuni sesizate cu ocazia verificărilor şi reviziilor se remediază imediat pentru a se repune instalaţia de stingere a incendiilor în stare de funcţionare, în cel mai scurt timp. 28.39. Trebuie să se asigure o rezervă de sprinklere pentru a înlocui sprinklerele utilizate sau defecte. Sprinklerele de schimb, împreună cu cheile pentru sprinklere trebuie păstrate într-un dulap sau dulapuri localizate într-o poziţie uşor accesibilă unde temperatura nu depăşeşte 27°C. 28.40. (1) Numărul sprinklerelor de rezervă per sistem trebuie să conţină toate tipurile de sprinklere montate în instalaţie, iar acesta trebuie să fie de minimum: a) 6 pentru instalaţiile clasate în LH; b) 24 pentru instalaţiile clasate în OH; c) 36 pentru instalaţiile clasate în HHP şi HHS. (2) În completare la prevederile aliniatului (1) trebuie să se asigure că stocul minim de sprinklere, se asigură astfel: a) 6 capete dacă instalaţia are maximum 300 de capete; b) 12 capete dacă instalaţia are mai mult de 300 de capete, dar mai puţin de 1000 de capete; c) 24 de capete dacă instalaţia are mai mult de 1000 de capete. (3) Pentru fiecare tip de sprinkler în parte producătorul trebuie să pună la dispoziţia beneficiarului un dispozitiv pentru desfacerea sprinklerelor respective. Aceste dispozitive se păstrează în aceeaşi cameră cu sprinklerele de rezervă (4) Stocul trebuie realimentat prompt după ce piesele de schimb sunt folosite. 28.41. Ori de câte ori se constată defecţiuni, se iau neîntârziat măsuri de reparare sau înlocuire a pieselor uzate sau cu defecţiuni. Pentru aceasta trebuie asigurată o rezervă suficientă de piese de schimb (manometre, robinete, garnituri, etc.). 28.42. Curăţirea de praf, scame sau alte depuneri pe sprinklerele montate în instalaţie, se face în funcţie de necesitate, cel puţin odată la trei luni, folosind o perie cu păr lung şi moale, fără a deranja dispozitivul de declanşare. 28.43. Pe timpul efectuării de reparaţii la construcţii sau instalaţii, ca şi înainte de darea în exploatare a instalaţiei de stingere, când aceasta este fără presiune pentru o perioadă mai lungă de timp, se recomandă, pentru protejare, acoperirea sprinklerelor şi duzelor cu câte o pungă din material plastic. 28.44. Cel puţin odată la trei luni se verifică şi corectează funcţionarea manometrelor, cu ajutorul manometrului de control. 28.45. Pentru a asigura o exploatare corectă a instalaţiei de stingere a incendiilor trebuie să se asigure următoarele măsuri: a) toate vanele se numerotează pentru identificare, având totodată marcaje distincte, indicând ramura cu sprinklere standard, sprinklere deschise sau pulverizatoare pe care o controlează; b) pe fiecare vană se marchează sensul în care se deschide; c) se asigură accesul permanent la fiecare vană, inclusiv la cele montate la înălţime, prin prevederea unei scări de acces. 28.46. Fiecare vană se controlează prin manevrarea tijei de acţionare pentru a constata dacă este complet deschisă. 28.47. Este interzisă folosirea conductelor instalaţiei de stingere a incendiului pentru suspendarea sau rezemarea unor obiecte, materiale, etc. Exploatarea instalaţiilor de stingere a incendiilor cu ceaţă de apă 28.22. (1) În perioadele de timp cât în spaţiile prevăzute a fi inundate de ceaţă de apă pentru stingerea incendiilor, există personal, în cazul când sistemul a fost proiectat să funcţioneze automat, comanda declanşării instalaţiei trebuie să fie obligatoriu în poziţia "manual". (2) Este interzis, în lipsa măsurilor speciale de siguranţă, a se umbla la dispozitivele de declanşare automată ale instalaţiei de stingere a incendiilor cu ceaţă de apă. 28.23. Poziţia robinetelor şi butoanelor de acţionare trebuie clar semnalizată prin indicatoare, iar căile de acces la ele trebuie să fie libere şi corespunzător luminate pe timpul nopţii. 28.24. Cel puţin o dată pe săptămână se verifică starea tehnică a duzelor de pulverizare a apei, care trebuie să aibă orificiile de refulare curate şi să nu prezinte nici un fel de deteriorări. 28.25. Periodic, la intervale de 7-10 zile, se verifică starea de funcţionare a supapelor şi a robinetelor automate de acţionare, pentru a se asigura stingerea incendiului încă din faza incipientă a acestuia. 28.26. Zilnic, se verifică presiunea apei şi a aerului (sau azotului) comprimat la manometrele montate în punctele instalaţiei indicate prin proiect. 28.27. Semestrial, se execută o probă de funcţionare a instalaţiei de stingere a incendiului cu ceaţă de apă. Eventualele deficienţe, constatate cu această ocazie, trebuie să se remedieze imediat, astfel încât instalaţia să poată intra în funcţiune imediat, în caz de incendiu. 29. Exploatarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu gaze Exploatarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu dioxid de carbon 29.1. La exploatarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu CO(2), trebuie să se se ţină seama că: a) nu se admite ca instalaţia de stingere să fie acţionată accidental, deoarece degajarea de CO(2) poate pune în pericol vieţi omeneşti; b) procesul de stingere comandat de o instalaţie automată de detectare, semnalizare şi comandă trebuie astfel condus, încât, până la declanşarea deversării dioxidului de carbon să se realizeze automat unele acţiuni prestabilite (alarmarea persoanelor care se găsesc în incinta respectivă, întreruperea funcţionării instalaţiilor de ventilare generală sau locală, acţionarea elementelor de închidere a golurilor din pereţi sau planşee, alertarea serviciului de pompieri etc); c) acţionarea instalaţiei să fie posibilă numai după efectuarea măsurilor de siguranţă prestabilite. 29.2. Controlul, verificarea şi întreţinerea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu dioxid de carbon se efectuează periodic (după caz, zilnic, săptămânal, lunar, trimestrial, anual), pentru depistarea oricăror defecţiuni la elementele componente ale acestora. 29.3. Pentru asigurarea bunei funcţionări a instalaţiilor de stingere a incendiilor cu dioxid de carbon, se efectuează: a) controlul parametrilor dioxidului de carbon stocat în rezervoare folosind aparate locale corespunzătoare (manometre, termometre, indicatoare de nivel); b) controlul parametrilor instalaţiei de răcire la instalaţiile care folosesc recipienţi de joasă presiune pentru stocarea dioxidului de carbon în stare lichidă, folosind manometre, termometre (unul la intrarea iar altul la ieşirea evaporatorului) precum şi aparatura proprie de control a agregatelor frigorifice (manometre şi termometre pentru controlul presiunilor şi temperaturilor agentului frigorific şi a sistemului de ungere); c) controlul sistemului de detectare, semnalizare şi comandă a instalaţiei de stingere cu CO(2), care trebuie să asigure detectarea începutului de incendiu şi efectuarea acţionărilor automate prestabilite. 29.4. Rezultatul controlului şi verificării, precum şi propunerile de soluţii pentru remedierea defecţiunilor se menţionează într-un proces verbal de constatare (registru de evidenţă). 29.5. Revizia tehnică a instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu dioxid de carbon se efectuează cel puţin o dată pe an şi are drept scop stabilirea măsurilor tehnice necesare asigurării funcţionării la parametrii proiectaţi a instalaţiilor de stingere, în caz de incendiu. 29.6. În cadrul reviziei tehnice se verifică funcţionarea sistemului de detectare, semnalizare şi comandă a instalaţiei de stingere, care trebuie să prezinte siguranţă în funcţionare. 29.7. În cadrul reviziei tehnice se verifică funcţionarea a minimum două detectoare de incendiu amplasate în aceeaşi incintă protejată. 29.8. Se verifică circuitele de semnalizare care asigură transmiterea semnalelor de la detectoare la centrala proprie de semnalizare şi comandă. Aceste circuite sunt distincte şi independente de cele ale butoanelor manuale de semnalizare a incendiului, care, de asemenea, trebuie verificate. 29.9. La centralele de semnalizare şi comandă se verifică dacă alarmarea utilizatorilor şi punerea în funcţiune (declanşarea) instalaţiei de stingere are loc cu temporizarea respectivă şi numai după efectuarea acţionărilor prestabilite. 20.10. (1) Se verifică sistemul de punere automată în funcţiune a instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu dioxid de carbon. Acesta poate fi cu acţionare pneumatică, mecanică, electrică, pneumo - mecanică, electrică combinată cu pneumatică (pentru sistemele de joasă presiune), electrică combinată cu pneumo - mecanică (pentru sistemele de înaltă presiune), sau cu alte sisteme de acţionare. (2) Dispozitivele de comandă şi de acţionare trebuie să fie în perfectă stare de funcţionare. În caz contrar se iau imediat măsuri de remediere a defecţiunilor sau după caz, de înlocuire a acestora cu altele noi. (3) Toate acţionările (automate şi-sau manuale), trebuie verificate periodic. 29.11. La recipienţii (buteliile) din oţel în care este stocat dioxidul de carbon se verifică integritatea acestora (să nu prezinte urme de loviri), să nu aibă urme de coroziuni, să nu prezinte scăpări de gaze şi să aibă în perfectă stare indicatorul de golire. 29.12. La bateriile de butelii se verifică etanşeitatea racordurilor flexibile şi funcţionarea supapelor de sens. Buteliile sunt racordate individual la colectorul instalaţiei, astfel încât buteliile defecte pot fi înlocuite fără să afecteze funcţionarea instalaţiei. 29.13. Se verifică termoizolaţia recipienţilor de stocare a dioxidului de carbon de joasă presiune, care nu trebuie să prezinte deteriorări şi să aibă grosimea şi materialul prevăzute în proiect. 29.14. Se verifică funcţionarea sistemului de răcire a recipienţilor cu dioxid de carbon de joasă presiune, care trebuie să menţină temperatura de -18°C la presiunea de 20,7 bar în recipientul izolat termic, fiind recomandat ca serpentina evaporatorului frigorific să fie montată la partea superioară a recipientului (în spaţiul de vapori). 29.15. Conform reglementărilor tehnice specifice fiecare recipient de joasă presiune trebuie să fie echipat cu indicator de nivel al lichidului de CO(2) şi manometru cu contacte electrice legat la un sistem de alarmă de supraveghere pentru presiunile maxime şi minime (de 22 şi respectiv 17,2 bar). 29.16. Se verifică dispozitivele de măsurare a cantităţii (masei) de dioxid de carbon stocată şi sistemul de semnalizare automată a golirii rezervoarelor de stocare. 29.17. La instalaţiile de stingere a incendiilor cu dioxid de carbon de înaltă presiune, se verifică dacă dispozitivele (supapele) de siguranţă funcţionează la o creştere a presiunii între 165 şi 207 bar. 29.18. La instalaţiile de stingere a incendiilor cu dioxid de carbon, cu stocarea substanţei lichide în recipienţi de joasă presiune, se verifică dacă la depăşirea presiunii de 30 bar se deschid supapele de siguranţă. Aceste supape trebuie să aibă o funcţionare sigură şi închidere etanşă, iar deschiderea lor să se facă în timp scurt. Se iau măsuri de evitare a blocării supapelor de siguranţă datorită îngheţului. 29.19. Revizia tehnică a reţelei de conducte, se referă la: a) conductele de transport; b) conductele de distribuţie; c) conductele de comandă: - pentru dioxid de carbon; – pentru aer comprimat. 29.20. Conductele şi fitingurile utilizate trebuie să fie în perfectă stare, fără coroziuni sau deteriorări cauzate de lovituri mecanice. 29.21. La conductele de transport montate aerian şi care străbat spaţii supuse condiţiilor atmosferice, se verifică izolaţia termică şi protecţia anticorosivă. 29.22. Se verifică sistemele de etanşare la traversarea pereţilor şi planşeelor clădirilor de către conductele instalaţiilor de stingere cu dioxid de carbon. 29.23. La instalaţia de aer comprimat din componenţa instalaţiei de stingere cu dioxid de carbon de joasă presiune, se verifică dacă filtrul uscător (pentru reducerea umidităţii) este în perfectă stare de funcţionare. 29.24. Se verifică dacă robinetele utilizate satisfac condiţiile de exploatare ale instalaţiilor cu dioxid de carbon în ceea ce priveşte temperatura şi debitul, dacă închid etanş şi dacă deschiderea lor este totală şi rapidă (pentru a nu provoca blocarea lor prin îngheţ). 29.25. (1) Armăturile şi dispozitivele de control funcţional se menţin marcate de producător cu principalele caracteristici tehnice (presiuni, diametre etc.). (2) Cu ocazia reviziei tehnice, se verifică integritatea robinetelor şi dacă sunt marcate de producător. 29.26. La instalaţiile fixe, de stingere a incendiului cu dioxid de carbon, de înaltă presiune, se verifică supapa de golire montată pe colectorul bateriei. Aceasta se menţine deschisă până la presiunea de 2 bar, astfel încât dioxidul de carbon scăpat din butelii prin eventualele neetanşeităţi să fie evacuat în exterior. 29.27. Aparatele de măsură şi control (manometre, termometre, debitmetre etc.) a parametrilor dioxidului de carbon, a aerului comprimat şi agentului frigorific utilizat, se verifică metrologic, conform prevederilor cărţilor tehnice ale acestora. 29.28. Revizia tehnică a duzelor de refulare a dioxidului de carbon în incinta protejată, constă în verificarea orificiilor (care trebuie să fie libere de orice impurităţi) iar duzele să aibă marcate de producător caracteristicile tehnice principale (tipul duzei, diametrul etc.) şi, după caz, să fie prevăzute cu protecţie anticorosivă conform prevederilor din documentaţia de proiectare. Verificarea şi mentenanţa instalaţiilor de stingere cu gaze (altele decât dioxidul de carbon) şi pregătirea personalului Verificare Generalităţi 29.29. Cel puţin anual, toate instalaţiile trebuie să fie temeinic verificate şi încercate de personal competent pentru a stabili că acestea funcţionează corect. 29.30. Raportul de verificare cu recomandări trebuie să fie completat împreună cu proprietarul. 29.31. Cel puţin odată la fiecare 6 luni, conţinutul rezervoarelor trebuie să fie verificat, astfel: a) gaze lichefiate: pentru agenţi de stingere halocarbonaţi, dacă un rezervor indică o pierdere de cantitate de agent de stingere de mai mult de 5% sau o pierdere de presiune (ajustată pentru temperatură) mai mare de 10%, acesta trebuie să fie reumplut sau înlocuit. b) gaze nelichefiate: pentru agenţi de stingere cu gaze inerte, presiunea indică cantitatea de agent de stingere. 29.32. În cazul în care un rezervor cu agent de stingere prezintă o pierdere de presiune (ajustată pentru temperatură) cu mai mult de 5%, acestea trebuie să fie reumplute sau înlocuite. În cazul în care se utilizează pentru acest scop manometre de presiune sau dispozitive de monitorizare a greutăţii, acestea trebuie să fie etalonate faţă de un dispozitiv calibrat separat cel puţin anual. 29.33. Toţi agenţii de stingere scoşi din rezervoare pe timpul procedurilor de întreţinere sau reparare trebuie să fie colectaţi şi reciclaţi sau eliminaţi într-o manieră ecologică în conformitate cu legile şi regulamentele existente. Sunt exceptate amestecurile de gaze inerte alcătuite din gaze care în mod normal se găsesc în atmosfera terestră. 29.34. Data verificării şi numele persoanei care efectuează inspecţia trebuie să fie înregistrată pe o etichetă fixată pe rezervor. Rezervoare 29.35. Rezervoarele trebuie să fie supuse unor încercări periodice aşa cum este cerut prin standardul naţional relevant. Furtun 29.36. Toate furtunurile instalaţiei trebuie să fie examinate anual pentru a verifica că nu sunt deteriorări. În cazul în care la examinarea vizuală se constată vreo deteriorare, furtunul trebuie să fie înlocuit. Incintă 29.37. Cel puţin odată la 12 luni trebuie să fie stabilit dacă s-au produs deschideri în elementele de delimitare sau alte schimbări ale incintei care pot determina scăpări şi influenţa performanţa de stingere. Dacă acest lucru nu poate fi determinat vizual, acesta trebuie stabilit prin repetarea încercării pentru etanşeitatea incintei în conformitate cu prevederile standardului naţional aplicabil. 29.38. În cazul în care încercarea de etanşeitate relevă creşterea scurgerilor care conduc la incapacitatea de a menţine agentul de stingere pentru perioada cerută, trebuie să fie efectuate operaţiuni de remediere. 29.39. (1) Atunci când se constată că au avut loc modificări ale volumului incintei sau la tipul de risc din interiorul incintei, sau ambele, instalaţia trebuie să fie reproiectată pentru a oferi gradul iniţial de protecţie. (2) Se recomandă ca tipul de risc din cadrul incintei şi volumul său ocupat, să fie cu regularitate verificat pentru a se asigura că poate fi realizată şi menţinută concentraţia cerută de agent de stingere. Mentenanţă Generalităţi 29.40. Instalatorul trebuie să furnizeze utilizatorului instrucţiunile pentru utilizare specificând cerinţele pentru verificare şi pregătire a personalului cu privire la măsurile de securitate a persoanelor. Trebuie să se adauge, în cazul în care este necesar, informaţii cu privire la riscurile reziduale. 29.41. Utilizatorul trebuie să efectueze un program de control, să organizeze o planificare a întreţinerilor şi să păstreze o evidenţă a controalelor şi a mentenanţei.────────── Capacitatea continuă pentru performanţă efectivă a instalaţiei de stingere a incendiului depinde în întregime de procedurile de exploatare şi modul adecvat în care sunt respectate şi, dacă este posibil, de încercări efectuate regulat. Instalatorul trebuie să furnizeze utilizatorului un document care să permită înregistrarea detaliilor controlului şi utilizări.────────── Programul de verificare al utilizatorului 29.42. Instalatorul trebuie să furnizeze utilizatorului un program de verificare pentru instalaţie şi pentru componentele sale. 29.43. Programul trebuie să conţină instrucţiuni despre măsurile care trebuie luate în caz de defect. 29.44. Programul de verificare al utilizatorului are ca scop identificarea defectelor într-un stadiu incipient pentru a permite corecţii înainte ca instalaţia să poată să poată fi acţionată. 29.45. Un program adecvat este prezentat în continuare: a) săptămânal: se verifică vizual dacă s-au produs schimbări în nivelul riscului şi etanşeitatea incintei care ar putea reduce eficacitatea instalaţiei. Se efectuează un control vizual că nu există deteriorări evidente a conductelor şi că toate comenzile şi componentele sunt corect montate şi nu sunt deteriorate. Se verifică presiunea manometrelor şi dispozitivele de cântărire, dacă există, pentru citirea corectă şi se iau măsuri corespunzătoare menţionate în manualul utilizatorilor. b) lunar: se verifică întreg personalul care poate să acţioneze echipamentul sau instalaţia pe baza unei instruiri corespunzătoare şi care este autorizat să efectueze acest lucru şi, în special, că angajaţii noi au fost instruiţi în utilizarea acesteia. Grafic de mentenanţă 29.46. Un grafic de întreţinere trebuie să cuprindă cerinţele referitoare la controlul periodic şi încercarea pentru instalaţia complet montată, inclusiv rezervoarele presurizate, după cum se specifică în standardele naţionale corespunzătoare. 29.47. Graficul trebuie să fie elaborat de o persoană competentă care trebuie să pună la dispoziţia utilizatorului un raport de control datat şi semnat, informând asupra oricărei remedieri efectuate sau necesare. 29.48. În timpul întreţinerii trebuie să fie adoptate măsuri de protecţie şi prevenire pentru a evita refularea de agent de stingere. Un grafic adecvat este prezentat în anexa F din SR EN 15001-1. Pregătirea personalului 29.49. Toate persoanele care pot să verifice, încerce, să întreţină sau să acţioneze instalaţiile de stingere a incendiilor trebuie să fie pregătite şi instruite în mod corespunzător, în funcţie de atribuţiile pe care îl îndeplinesc. 29.50. Personalul care lucrează într-o incintă protejată de un agent de stingere trebuie să fie instruit asupra funcţionării şi utilizării instalaţiei, în special în ceea ce priveşte aspectele legate de siguranţă. Exploatarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu IG - 100 29.51. Controlul, verificarea şi întreţinerea instalaţiilor fixe de inertizare şi/sau stingere a incendiilor cu IG - 100, se efectuează periodic (după caz, zilnic, săptămânal, lunar, trimestrial, anual), urmărindu-se depistarea defecţiunilor ce trebuie remediate imediat la elementele componente ale acestora şi anume: a) sursele de alimentare cu IG - 100, care pot fi: - rezervoare de înmagazinare la presiunea de 0,8 bar (pentru IG - 100 provenit din fracţionarea aerului lichid în instalaţii tehnologice); – recipienţi (butelii) de IG - 100 la presiuni de 150 la 200 bar; b) instalaţia de reducere a presiunii (reductoare de presiune, manometre de control, robinete etc.); c) dispozitivele de acţionare a instalaţiei; d) reţeaua de distribuţie cu duze de refulare a IG - 100; e) dispozitivele de avertizare a oamenilor; f) dispozitivele de semnalizare a intrării în funcţiune a instalaţiei. 29.52. Se verifică presiunile de stocare a IG - 100 în rezervoare şi butelii indicate de manometrele respective, care trebuie să se afle în perfectă stare de funcţionare. Manometrele defecte se demontează din instalaţie, se repară şi se etalonează în cel mai scurt timp de către unităţile specializate şi autorizate. Până la repararea lor, se înlocuiesc cu manometre de rezervă în bună stare de funcţionare şi cu aceeaşi clasă de precizie. 29.53. Se verifică funcţionarea reductoarelor de presiune, inclusiv a manometrelor de control care indică presiunile din amonte şi aval de reductoare. 29.54. Se controlează şi se verifică dispozitivele de acţionare şi de semnalizare a intrării în funcţiune a instalaţiei de stingere a incendiului cu IG - 100. Intrarea în funcţiune a instalaţiei de stingere se face numai după alertarea (avertizarea) şi evacuarea oamenilor din incinta protejată. 29.55. Constatările rezultate în urma controlului şi verificării instalaţiei de inertizare şi/sau stingere a incendiilor cu IG - 100, se trec într-un proces verbal (registru de evidenţă) care cuprinde şi propunerile de soluţii pentru remedierea tuturor defectelor, astfel încât instalaţia să fie în perfectă stare de funcţionare, în caz de incendiu. 29.56. Revizia tehnică a instalaţiilor fixe de inertizare şi/sau stingere a incendiilor cu IG - 100 se face anual, stabilindu-se în detaliu măsurile necesare pentru asigurarea funcţionării instalaţiilor, în caz de incendiu, la parametrii proiectaţi. 29.57. La revizia tehnică a rezervoarelor de înmagazinare şi a buteliilor cu IG - 100, se verifică: a) starea lor de integritate: să nu prezinte deformări, urme de loviri etc.; b) protecţia anticorosivă (să fie continuă, fără deteriorări); c) etanşeitatea la îmbinările fixe (prin sudură) sau demontabile ale racordurilor la conducte sau aparate anexe de măsură şi control (manometre, supape de siguranţă etc.); d) etanşeitatea armăturilor montate pe rezervoare (robinete de închidere, clapete de reţinere, ventile de siguranţă etc.) şi manevrabilitatea acestora. 29.58. Se verifică starea tehnică a conductei de legătură de la rezervoarele sau buteliile cu IG - 100, până la distribuitorul instalaţiei. Această conductă să fie bine protejată anticorosiv, să fie uşor accesibilă, bine fixată şi ferită de orice acţiuni care ar putea să ducă la scoaterea ei din funcţiune. 29.59. Revizia tehnică a instalaţiei de reducere a presiunii IG - 100, constă în: a) verificarea şi reglarea reductoarelor de presiune de către unităţi specializate; b) controlul şi verificarea metrologică a manometrelor de către unităţi autorizate conform legislaţiei tehnice în vigoare. 29.60. Se verifică funcţionarea dispozitivelor pneumatice, mecanice, electrice sau mixte, de acţionare a instalaţiei de inertizare şi/sau stingere a incendiilor cu IG - 100, precum şi a dispozitivelor instalaţiei de semnalizare şi alarmare (avertizare) în caz de incendiu. 29.61. Revizia tehnică a reţelei de conducte pentru distribuţia IG - 100 constă în: a) verificarea stării de integritate a ţevilor din oţel, care trebuie să nu prezinte deformări, urme de loviri etc. şi să nu fie înfundate cu diverse impurităţi; b) verificarea protecţiei anticorosive a conductelor din oţel; c) verificarea instalaţiei de protecţie împotriva descărcărilor electrice atmosferice prin legarea la pământ a ţevilor din oţel pentru transportul şi distribuţia IG - 100; d) verificarea duzelor de refulare a IG - 100, care trebuie să aibă orificiile libere şi să nu fie corodate. 29.62. Rezultatul verificărilor făcute la revizia tehnică a instalaţiei de inertizare şi/sau stingere a incendiilor cu IG - 100 se consemnează într-un proces verbal care stă la baza efectuării reparaţiilor şi a recepţiei lucrărilor după efectuarea reparaţiilor. Exploatarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu substanţa HFC - 227ea 29.63. La exploatarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu substanţa HFC - 227ea, se au în vedere: a) schemele şi instrucţiunile de funcţionare ale instalaţiilor de stingere a incendiului; b) sistemele de acţionare ale instalaţiei (automat, normal manuală, manuală în caz de urgenţă; c) regulile de exploatare şi întreţinere a agregatelor, echipamentelor şi aparatelor care intră în componenţa instalaţiilor de stingere a incendiilor cu substanţa HFC - 227ea; d) modul de evacuare a oamenilor din incintele inundate cu substanţa HFC - 227ea şi sarcinile personalului de exploatare în caz de incendiu; e) măsuri specifice de tehnica securităţii şi sănătăţii în muncă şi pentru prevenirea accidentelor umane în timpul şi după inundarea cu substanţă de stingere. 29.64. Exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu substanţa HFC - 227ea se efectuează numai de către personal instruit în vederea cunoaşterii şi aplicării normelor de tehnica securităţii şi sănătăţii în muncă şi de apărare împotriva incendiilor. 29.65. Personalul de exploatare trebuie să cunoască: a) modul de funcţionare a instalaţiei şi felul cum se ia hotărârea privind declanşarea stingerii incendiului; b) condiţiile iniţiale obligatorii în care trebuie să se găsească întotdeauna instalaţia de stingere a incendiilor cu substanţa HFC - 227ea; c) operaţiile obligatorii înaintea declanşării funcţionării instalaţiei de stingere şi manevrele operaţiei de declanşare pentru inundarea incintei protejate cu substanţa HFC - 227ea; d) operaţiile specifice tehnico - administrative de restabilire a stării normale de funcţionare; e) modul de înlocuire a recipienţilor (buteliilor) şi de transport pentru reîncărcarea lor. 29.66. Controlul, verificarea şi întreţinerea instalaţiei fixe de stingere a incendiilor cu substanţa HFC - 227ea se efectuează periodic (după caz, zilnic, săptămânal, lunar, trimestrial, anual) şi are drept scop depistarea defecţiunilor elementelor componente ale instalaţiilor în vederea remedierii lor imediate, şi anume la: a) recipienţii (buteliile) cu HFC - 227ea; b) colectorul de substanţă de stingere; c) dispozitivele şi echipamentele instalaţiei de semnalizare şi comandă; d) dispozitivele de acţionare automată şi/sau manuală a instalaţiei de stingere; e) aparatura de siguranţă şi control; f) reţeaua de conducte pentru transportul şi distribuţia substanţei de stingere; g) duze pentru refularea substanţei de stingere în incinta protejată. 29.67. Rezultatele controlului şi verificării, precum şi propunerile de soluţii tehnice pentru remedierea imediată a defecţiunilor constatate, se trec într-un proces - verbal (registru de evidenţă). 29.68. Revizia tehnică a instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu substanţa HFC-227ea se efectuează anual, în scopul stabilirii măsurilor tehnice necesare asigurării funcţionării instalaţiilor în deplină siguranţă, la parametrii proiectaţi, în caz de incendiu. 29.69. Revizia tehnică a buteliilor în care este stocată sub presiune substanţa de stingere HFC - 227ea, constă în verificarea stării de integritate a acestora, (să nu prezinte deformări, urme de loviri etc.), a protecţiei anticorosive şi a etanşeităţii racordurilor. Buteliile trebuie să îndeplinească cerinţele din reglementările tehnice specifice. 29.70. Se verifică colectoarele bateriilor de butelii cu HFC - 227ea, care trebuie să fie etanşe, să nu prezinte coroziuni locale şi să aibă montate toate armăturile anexe. 29.71. Se verifică centrala de semnalizare a incendiului, care este o centrală autonomă, controlată de un microprocesor şi care trebuie să îndeplinească funcţiunile de semnalizare, alarmare şi comandă a punerii în funcţiune a bateriei cu butelii cu substanţa de stingere HFC - 227ea. 29.72. Se verifică dispozitivele de acţionare automată şi/sau manuală ale instalaţiei de stingere precum şi aparatura de măsurare, siguranţă şi control. Aparatele de măsurare a parametrilor substanţei de stingere se verifică metrologic în unităţi specializate şi autorizate. 29.73. Revizia tehnică a instalaţiei de exhaustare din spaţiul protejat a produselor rezultate în urma incendiului ca şi a instalaţiei de exhaustare a eventualelor scăpări de gaze din staţia de butelii cuprinde verificarea ventilatoarelor, a motoarelor electrice de acţionare a acestora şi a reţelelor de canale de evacuare. Evacuarea produselor rezultate în urma incendiului şi respectiv a scăpărilor de gaze din staţiile de butelii, se face numai în exteriorul clădirii, în zone lipsite de risc pentru oameni şi/sau pentru mediul înconjurător. 29.74. La conductele reţelei de transport şi distribuţie a substanţei de stingere HFC-227ea, se urmăreşte ca ţevile să nu prezinte turtiri sau alte urme de lovire care au modificat forma sau secţiunea acestora, să nu fie corodate sau înfundate cu diverse impurităţi. Se verifică instalaţia de protecţie contra descărcărilor electrice accidentale (instalaţia de împământare) a reţelei de conducte de transport şi distribuţie a substanţei de stingere HFC-227ea. 29.75. Se verifică etanşeitatea şi manevrabilitatea armăturilor de închidere şi control, nefiind admise robinete cu grad avansat de uzură sau cu garnituri defecte. 29.76. Se controlează duzele de refulare montate pe conductele din spaţiul protejat, care trebuie să aibă orificiile libere de impurităţi, să nu fie corodate şi să aibă marcate de producător caracteristicile tehnice principale (tipul duzei, diametrul etc.). Exploatarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu IG-541 29.77. Controlul, verificarea şi întreţinerea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu IG - 541 se efectuează periodic (după caz, zilnic, săptămânal, lunar, trimestrial, anual), pentru constatarea eventualelor defecţiuni la elementele componente ale acestora şi anume: a) buteliile cu IG - 541; b) racordurile flexibile pentru conectarea buteliilor la colector; c) colector; d) dispozitivele de acţionare electrică şi mecanică a buteliei pilot; e) dispozitivele şi echipamentele electrice de detectare, semnalizare (acustică şi optică) şi de comandă; f) aparatura de control; g) elementele de monitorizare a stării elementelor de închidere a golurilor (uşi, ferestre, trape etc.); h) reţeaua de conducte pentru transportul şi distribuţia substanţei de stingere; i) duze pentru refularea gazului IG - 541 în incinta protejată. 29.78. Se verifică etanşeitatea racordurilor bateriilor cu butelii la colectorul comun precum şi dispozitivele necesare utilizării individuale. Fiecare butelie se racordează la colectorul bateriei prin racorduri flexibile cu supape de sens, astfel că în timpul exploatării, schimbarea unei butelii să nu afecteze continuitatea funcţionării celorlalte butelii din baterie. 29.79. Se controlează sistemul de fixare a buteliilor cu gaze IG - 541, care poate fi pe stelaj sau direct pe perete. 29.80. Se verifică dispozitivele de siguranţă la presiune ale fiecărei butelii. 29.81. Se controlează dacă buteliile cu IG - 541 au fost periodic verificate. Buteliile trebuie să îndeplinească cerinţele din reglementările tehnice specifice. 29.82. Se controlează aparatele pentru măsurarea parametrilor substanţei de stingere IG - 541 stocată în butelii şi anume: manometre, termometre etc, luându-se măsuri imediate de remediere a eventualelor defecţiuni. 29.83. Se verifică dispozitivele de acţionare electrică, mecanică sau pneumatică, precum şi dispozitivele şi echipamentele electrice de detectare şi semnalizare a incendiului. 29.84. Se verifică etanşeitatea şi modul de fixare al reţelei de conducte de distribuţie a gazului IG - 541, precum şi duzele de refulare, care trebuie să aibă orificiile libere de orice fel de impurităţi. 29.85. Constatările rezultate în urma controlului şi verificării instalaţiei de stingere a incendiilor cu IG - 541, precum şi propunerile de soluţii pentru remedierea defectelor apărute, se consemnează într-un proces verbal de constatare (registru de evidenţă). 29.86. Revizia tehnică generală a instalaţiei de stingere a incendiilor cu IG - 541 se efectuează, de regulă, anual, cu scopul de a stabili măsurile necesare asigurării bunei funcţionări a instalaţiei, în orice moment, în caz de incendiu. Exploatarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu IG - 01 29.87. La exploatarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu argon, trebuie să se ţină seama că: a) sistemul cu inundare totală se utilizează numai în spaţii închise, la care golurile funcţionale (uşi, ferestre, tubulaturi etc.), se închid înainte sau simultan cu începerea deversării substanţei de stingere; b) fiind un sistem ultrarapid de stingere a incendiului, la sistemele cu inundare totală, întreg volumul spaţiului este umplut cu argon într-un interval de timp foarte scurt (de ordinul zecilor de secunde). 29.88. În cadrul reviziei tehnice se verifică sistemul de detectare, semnalizare şi comandă a instalaţiei în caz de incendiu. 29.89. Se verifică dispozitivele şi echipamentele de acţionare automată şi manuală a instalaţiei de stingere, prin simularea unui incendiu. Verificarea se poate face cu o singură butelie sau cu o baterie de butelii, în funcţie de complexitatea instalaţiei. Se verifică acţionarea instalaţiei atât local, cât şi la distanţă, fără deversarea în spaţiul protejat a substanţei de stingere. 29.90. Trebuie să se verifice duzele de refulare a argonului în spaţiul protejat, care trebuie să fie agrementate şi în perfectă stare de funcţionare. 29.91. Rezultatele reviziei tehnice ca şi propunerile de soluţii pentru remedierea eventualelor defecţiuni, se consemnează într-un proces verbal de constatare (registru de evidenţă). Exploatarea instalaţiilor de stingere a incendiilor cu substanţe HCFC Amestec A 29.92. În timpul exploatării sistemelor şi instalaţiilor de stingere a incendiilor cu substanţe tip HCFC Amestec A, trebuie să se asigure măsuri pentru: a) eliminarea posibilităţilor de declanşare accidentală a instalaţiei de stingere; b) efectuarea automată, înainte de declanşare, a alarmării utilizatorilor şi a unor acţionări prestabilite cum sunt: întreruperea funcţionării unor instalaţii care pot perturba stingerea incendiului (inclusiv a instalaţiei de ventilare din spaţiul protejat); închiderea elementelor de protecţie a golurilor funcţionale (uşi, ferestre, trape etc). Alertarea automată a serviciului voluntar/privat pentru situaţii de urgenţă este obligatorie, iar a serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă se face la cererea beneficiarului; c) temporizarea declanşării instalaţiei de stingere, corespunzător efectuării unor acţiuni şi măsuri de protecţie a utilizatorilor; d) funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiei de stingere. 29.93. Controlul, verificarea stării tehnice şi întreţinerea sistemelor şi instalaţiilor de stingere a incendiilor cu substanţe HCFC Amestec A se efectuează periodic (după caz, zilnic, săptămânal, lunar, trimestrial, anual) şi are drept scop depistarea eventualelor defecţiuni la elementele componente ale acestora şi anume: a) echipamente de detectare, semnalizare şi comandă (detectoare de incendiu şi centrala de semnalizare şi comandă); b) recipienţi (butelii) cu gaze de stingere tip HCFC Amestec A; c) dispozitive de acţionare; d) tablou de comandă; e) cabluri de legătură; f) duze de refulare. 29.94. Pentru verificarea funcţionării sistemului şi instalaţiei fără deversarea substanţei de stingere în incinta protejată, se procedează astfel: a) se conectează detectoarele de incendiu; b) se testează recipienţii (buteliile) de stocare sub presiune a substanţei HCFC/A; c) se deconectează duza de refulare şi se conectează echipamentul de testare; d) se testează circuitul electric al recipienţilor; e) se verifică funcţionarea detectorului (prin apropierea unei flăcări la distanţa de 10 cm); f) se conectează cablurile la recipienţi. 29.95. Conexiunile între detectoare, butelii cu substanţa HCFC Amestec A şi tabloul de comandă, se realizează prin conectarea: a) cablurilor electrice la tabloul de comandă; b) sursei de tensiune. 29.96. La buteliile cu substanţe tip HCFC Amestec A sub presiune, se verifică dacă: a) sunt inscripţionate şi certificate conform reglementărilor în vigoare; b) au toate valvele închise şi bine fixate; c) nu au deformaţii, urme de loviri etc. 29.97. Se verifică starea tehnică a duzelor de refulare a substanţei de stingere, care trebuie să aibă orificiile curate, să fie bine montate şi să nu fie blocate de diferite obstacole. 29.98. Aparatele de măsurare şi control sunt verificate metrologic conform legii. 29.99. Revizia tehnică a centralei de semnalizare şi comandă se efectuează de personal specializat în unităţile service indicate de producător. 29.100. Rezultatele reviziei tehnice ca şi propunerile de soluţii pentru remedierea eventualelor defecţiuni, se consemnează într-un proces verbal de constatare (registru de evidenţă). Exploatarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu substanţe HFC - 125 29.101. La exploatarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu substanţe tip HFC-125, în sistem cu inundare totală a spaţiului protejat, trebuie să se ţină seamă de următoarele: a) sistemul trebuie să asigure o pre-alarmă cu un timp de întârziere a descărcării substanţei de stingere, care să permită evacuarea persoanelor din spaţiul protejat; b) comutatoarele automat/manual ale instalaţiei de stingere trebuie să fie în perfectă stare de funcţionare; c) căile de evacuare trebuie să fie menţinute libere permanent şi semnalizate cu ajutorul indicatoarelor direcţionale adecvate şi a iluminatului de avarie; d) uşile de evacuare trebuie să fie deschise spre exterior, prevăzute cu sisteme de închidere automată şi cu dispozitive de deschidere anti - panică funcţionând din interior, chiar atunci când uşile sunt încuiate din exterior; e) în interiorul spaţiului protejat trebuie să fie prevăzute dispozitive de alarmă optică şi acustică având funcţionare continuă, la toate intrările şi la ieşirile de evacuare. Dispozitive similare trebuie să fie prevăzute la aceleaşi intrări şi ieşiri şi în exteriorul spaţiului protejat; f) trebuie să fie prevăzute sisteme de ventilare naturală sau mecanică pentru evacuarea substanţei de stingere din spaţiul protejat, după stingerea incendiului. trebuie s fie preferată, în general, ventilaţia mecanică; g) trebuie să se efectueze o instruire corespunzătoare a personalului din (sau de lângă) zonele protejate, pentru a asigura reacţia corectă atunci când sistemul funcţionează. La instruire trebuie să participe şi persoanele de exploatare şi de întreţinere. 29.102. Cu ocazia reviziei tehnice, sunt controlate şi verificate toate elementele componente ale instalaţiei de stingere a incendiilor cu substanţe tip HCF-125 iar eventualele defecţiuni constatate şi soluţiile tehnice de remediere imediată a lor, trebuie să fie consemnate în registrul de evidenţă al instalaţiei. Exploatarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu substanţa FK-5-1-12 29.103. Exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu substanţa FK-5-1-12 se efectuează numai de către personal autorizat conform legii. 29.104. La exploatarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu substanţa FK-5-1-12 se au în vedere: a) schemele şi instrucţiunile de funcţionare ale instalaţiilor de stingere a incendiului; b) sistemele de acţionare ale instalaţiei (automat, normal manuală, manuală în caz de urgenţă); c) regulile de exploatare şi întreţinere a agregatelor, echipamentelor şi aparatelor care intră în componenţa instalaţiilor de stingere a incendiilor cu substanţa FK-5-1-12; d) modul de evacuare a oamenilor din incintele inundate cu substanţa FK-5-1-12 şi sarcinile personalului de exploatare în caz de incendiu; e) măsuri specifice de tehnica securităţii şi sănătăţii în muncă şi pentru prevenirea accidentelor umane în timpul şi după inundarea cu substanţă de stingere. 29.105. Personalul de exploatare trebuie să cunoască: a) modul de funcţionare a instalaţiei şi felul cum se ia hotărârea privind declanşarea stingerii incendiului; b) condiţiile iniţiale obligatorii în care trebuie să se găsească întotdeauna instalaţia de stingere a incendiilor cu substanţa FK-5-1-12; c) operaţiile obligatorii înaintea declanşării funcţionării instalaţiei de stingere şi manevrele operaţiei de declanşare pentru inundarea incintei protejate cu substanţa FK-5-1-12; d) operaţiile specifice tehnico-administrative de restabilire a stării normale de funcţionare; e) modul de înlocuire a recipienţilor (buteliilor) şi de transport pentru reîncărcarea lor. 29.106. Controlul, verificarea şi întreţinerea instalaţiei fixe de stingere a incendiilor cu substanţa FK-5-1-12 se efectuează periodic (după caz, zilnic, săptămânal, lunar, trimestrial, anual) şi are drept scop depistarea defecţiunilor elementelor componente ale instalaţiilor în vederea remedierii lor imediate, şi anume la: a) buteliile cu substanţa de stingere a incendiului FK-5-1-12; b) colectorul de substanţă de stingere; c) dispozitivele şi echipamentele instalaţiei de semnalizare şi comandă; d) dispozitivele de acţionare automată şi/sau manuală a instalaţiei de stingere; e) aparatura de siguranţă şi control; f) duze pentru refularea substanţei de stingere în incinta protejată. 29.107. Controlul buteliilor în care este stocată sub presiune substanţa de stingere FK-5-1-12 constă în verificarea stării de integritate a acestora, (să nu prezinte deformări, urme de loviri etc.), a protecţiei anticorosive şi a etanşeităţii racordurilor. Buteliile trebuie să fie certificate conform legii Se respectă instrucţiunile tehnice furnizorului de butelii cu substanţa de stingere a incendiilor FK-5-1-12. 29.108. Se verifică colectoarele bateriilor de butelii cu FK-5-1-12, care trebuie să fie etanşe, să nu prezinte coroziuni locale şi să aibă montate toate armăturile anexe. 29.109. Se verifică centrala de semnalizare a incendiului, care este o centrală autonomă, controlată de un microprocesor şi care trebuie să îndeplinească funcţiunile de semnalizare, alarmare şi comandă a punerii în funcţiune a bateriei cu butelii cu substanţa de stingere FK-5-1-12. 29.110. Se verifică dispozitivele de acţionare automată şi/sau manuală ale instalaţiei de stingere precum şi aparatura de măsurare, siguranţă şi control. Aparatele de măsurare a parametrilor substanţei de stingere se verifică metrologic în unităţi specializate şi automatizate. 29.111. La instalaţia de detectare, semnalizare şi alarmare în caz de incendiu, se verifică: a) fiecare detector de fum conform instrucţiunilor producătorului (partea electrică) b) traseele de cabluri şi circuite electrice, precum şi integritatea şi starea funcţionării fiecărui circuit; c) întrerupătoarele şi siguranţele fuzibile; d) capacitatea acumulatorilor. 29.112. La conductele reţelei de transport şi distribuţie a substanţei de stingere a incendiului FK-5-1-12 se urmăreşte ca ţevile să nu prezinte turtiri sau alte urme de lovire care au modificat forma sau secţiunea acestora, să nu fie corodate sau înfundate cu diverse impurităţi. Se verifică instalaţia de protecţie contra descărcărilor electrice accidentale (instalaţia de împământare) a reţelei de conducte de transport şi distribuţie a substanţei de stingere FK-5-1-12. 29.113. Se verifică etanşeitatea şi manevrabilitatea armăturilor de închidere şi control, nefiind admise robinete cu grad avansat de uzură sau cu garnituri defecte. 29.114. Se controlează duzele de refulare montate pe conductele din spaţiul protejat, care trebuie să aibă orificiile libere de impurităţi, să nu fie corodate şi să aibă marcate de producător caracteristicile tehnice principale (tipul duzei, diametrul etc.). 29.115. Revizia tehnică a instalaţiei de exhaustare din spaţiul protejat a produselor rezultate în urma incendiului ca şi a instalaţiei de exhaustare a eventualelor scăpări de gaze din staţia de butelii cuprinde verificarea ventilatoarelor, a motoarelor electrice de acţionare a acestora şi a reţelelor de canale de evacuare. Evacuarea produselor rezultate în urma incendiului şi respectiv a scăpărilor de gaze din staţiile de butelii, se face numai în exteriorul clădirii, în zone lipsite de risc pentru oameni şi/sau pentru mediul înconjurător. 29.116. Revizia tehnică anuală a instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu substanţa FK-5-1-12 se efectuează în scopul stabilirii măsurilor tehnice necesare asigurării funcţionării instalaţiilor în deplină siguranţă, la parametrii proiectaţi, în caz de incendiu. 29.117. Rezultatele controlului şi verificării instalaţiei de stingere a incendiului cu substanţa FK-5-1-12 precum şi propunerile de soluţii tehnice pentru remedierea imediată a defecţiunilor constatate, se trec într-un proces - verbal (registru de evidenţă). 30. Exploatarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu aerosoli 30.1. La exploatarea instalaţiilor de stingere a incendiilor cu generatoare de aerosoli, trebuie să se ţină seamă de următoarele: a) substanţa de stingere este stocată în recipiente fără presiune, de dimensiuni reduse, realizate în diferite forme şi mărimi; b) generatoarele de aerosoli sunt autonome şi automate; c) generatoarele de aerosoli realizează viteze mari de stingere; d) generatoarele de aerosoli care au acţionat la stingerea incendiului trebuie înlocuite cu altele noi, de acelaşi tip. 30.2. Controlul, verificarea şi întreţinerea instalaţiilor de stingere a incendiilor cu generatoare de aerosoli se efectuează periodic (după caz, zilnic, săptămânal, lunar, trimestrial, anual), pentru depistarea eventualelor defecţiuni ce pot să apară la elementele componente ale acestora şi anume: a) carcasa generatorului; b) substanţa solidă stingătoare; c) activator; d) răcitor; e) borne electrice, fitil sau fuzibil (pentru acţionarea activatorului); f) orificii de refulare. 30.3. La generatoarele de aerosoli pentru stingerea incendiilor, se verifică: a) suporţii de fixare, care trebuie să asigure prinderea lor simplă, rapidă şi rigidă; b) poziţia de montare, în funcţie de capacitatea generatorului de aerosoli şi de zona protejată. Poziţia de montare trebuie să ţină seama de posibilitatea stratificării termice (în cazul generatoarelor de aerosoli acţionate cu fitil termic); c) capacitatea de stingere şi de zona de acoperire a generatorului de aerosoli prevăzut (la amplasarea instalaţiilor acţionate de sisteme de detectare şi semnalizare a incendiilor); d) variaţia temperaturii şi atingerea valorii critice a temperaturii pentru detectoarele de temperatură sau de declanşare prin fitil a generatorului de aerosoli (în incintele cu plafoane casetate); e) distanţele dintre grinzile transversale care pot realiza zone cu acumulări de căldură (la plafoanele înclinate); f) traseul probabil al migrării fumului în caz de incendiu. 30.4. Săptămânal, se verifică şi se inspectează vizual componentele instalaţiei pentru stingerea incendiilor cu generatoare de aerosoli urmărind integritatea şi starea lor funcţională. 30.5. La generatoarele de aerosoli cu declanşator electric, se verifică obligatoriu integritatea circuitului electric intern (cu tester). Generatoarele de aerosoli cu acţionare electrică pot fi acţionate prin comandă manuală sau printr-o comandă automată transmisă de detectoarele de incendiu prin centrala de comandă şi semnalizare a incendiilor. 30.6. Se controlează dacă acţionările manuale de activare a generatoarelor de aerosoli sunt instalate în locuri uşor accesibile personalului de exploatare autorizat în acest scop. 30.7. La generatoarele de aerosoli cu acţionare termică se verifică starea fitilului organic care trebuie să se autoaprindă la temperatura prestabilită (de regulă 170°C). 30.8. În cazul generatoarelor de aerosoli cu acţionare mecanică se verifică starea tehnică a cablului de acţionare iar la cele cu acţionare pneumatică se controlează cartuşul cu gaz (azot) sub presiune care asigură declanşarea generatorului de aerosoli. 30.9. Se verifică dacă detectoarele de incendiu aferente instalaţiei de stingere a incendiilor cu generatoare de aerosoli şi respectiv fitilul termic sau fuzibilul pentru activarea generatoarelor de aerosoli, sunt dispuse în apropierea punctelor probabile de izbucnire a incendiului. 30.10. Întrucât eficienţa generatoarelor de aerosoli la stingerea incendiilor, depinde în mare măsură de respectarea condiţiilor de amplasare şi montaj a acestora, cu ocazia controlului se verifică dacă distanţele de montaj prevăzute în proiect sunt respectate şi dacă jetul de aerosoli nu este blocat de anumite obstacole. 30.11. Pe durata exploatării trebuie să se evite infiltrarea noroiului, uleiurilor, substanţelor corosive şi a altor substanţe în interiorul generatoarelor de aerosoli pentru stingerea incendiilor, inclusiv la fitilul termic sau fuzibil. 30.12. Trebuie să se adopte măsuri pentru evitarea declanşării generatoarelor de aerosoli din alte cauze decât cea provocată de incendiu. 30.13. În cazul declanşării accidentale a generatoarelor de aerosoli, din alte cauze decât datorită incendiului, sunt necesare lucrări de reparaţii şi înlocuirea generatoarelor declanşate cu altele noi. Aceste lucrări trebuie efectuate în cel mai scurt timp pentru a nu afecta siguranţa în funcţionare a instalaţiei de stingere, în caz de incendiu. 30.14. Revizia tehnică a sistemului şi instalaţiei de stingere a incendiilor cu generatoare de aerosoli se efectuează anual şi are drept scop stabilirea măsurilor tehnice necesare asigurării funcţionării instalaţiei, în orice moment, în caz de incendiu. 30.15. Revizia tehnică a sistemului şi instalaţiei de stingere a incendiilor cu generatoare de aerosoli se efectuează de către personal autorizat conform legii; 30.16. Generatoarele de aerosoli nu necesită reparaţii curente. Cel mult, pot apare necesare unele reparaţii la sistemele de fixare a generatoarelor de aerosoli pe elementele de construcţie ale incintei protejate. 30.17. Reparaţiile curente pot fi necesare pentru remedierea eventualelor defecţiuni la sistemele electrice de acţionare a generatoarelor de aerosoli. La sistemele de acţionare termică, de regulă, filtrul termic defect trebuie înlocuit. 30.18. Defecţiunile constatate la instalaţia de detectare, semnalizare şi comandă trebuie remediate imediat pentru asigurarea funcţionării generatoarelor de aerosoli în caz de incendiu. 30.19. Atunci când gradul de uzură al generatoarelor de aerosoli este avansat sau când durata normată de exploatare a instalaţiei de stingere cu generatoare de aerosoli este expirată, se efectuează lucrări de reabilitare tehnică şi/sau de modernizare a acesteia. 30.20. Generatoarele de aerosoli cu uzură avansată se înlocuiesc cu generatoare noi, de acelaşi tip, care să asigure performanţele de stingere a incendiului prevăzute în proiect. 30.21. Înlocuirea generatoarelor de aerosoli pentru stingerea incendiilor din instalaţiile existente este posibilă numai cu acordul producătorului şi al proiectantului instalaţiei, conform legislaţiei în vigoare. 30.22. Rezultatele controlului, verificării, reviziei tehnice, precum şi lucrările de remediere propuse, se consemnează într-un registru de constatare şi se iau măsuri pentru remedierea imediată a eventualelor defecţiuni. 31. Exploatarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu spumă 31.1. Instalaţiile de stingere cu spumă a incendiilor necesită o supraveghere specială şi permanentă pentru a putea fi menţinute în stare de funcţionare. 31.2. (1) Instalatorul trebuie să furnizeze beneficiarului o procedură documentată de control, verificare şi mentenanţă a sistemului. (2) Instrucţiunile de punere în funcţiune a echipamentelor şi planurile spaţiilor protejate de instalaţia de stingere cu spumă trebuie să fie durabile în timp, editate pe suport fizic rezistent la apă. Acestea trebuie să fie afişate vizibil în spaţiile echipamentelor. (3) Prevederile de la liniatul precedent sunt aplicabile şi situaţiilor în care echipamentele sunt amplasate în spaţii distincte. Aceste spaţii trebuie să fie marcate pe planurile instalaţiei de stingere a incendiilor cu spumă. 31.3. Beneficiarul trebuie să elaboreze şi să aplice un program propriu de control şi verificare, să stabilească un grafic de verificări, reparaţii curente şi mentenanţă şi să documenteze înregistrări adecvate, inclusiv registrul menţionat la 27.16. 31.4. Beneficiarul trebuie să numească prin dispoziţie scrisă un responsabil cu verificarea şi mentenanţa sistemului, conform 27.15. 31.5. Beneficiarul trebuie să încheie un contract cu o persoană fizică sau juridică autorizată, pentru efectuarea graficului de verificare, reparaţii curente şi mentenanţă, conform 27.8. 31.6. În registrul instalaţiei se trec minim următoarele înregistrări: a) rezultatele verificărilor; b) evenimentele care afectează instalaţia (de exemplu, incendii, declanşări neintenţionate, dezactivări, defecte ş.a.), măsurile luate sau care trebuie luate; c) lucrări de întreţinere şi reparaţii (motiv, natură) 31.7. (1) Ori de câte ori se constată defecţiuni, se iau neîntârziat măsuri de reparare sau înlocuire a pieselor uzate sau cu defecţiuni. Pentru aceasta trebuie asigurată o rezervă suficientă de piese de schimb (duze, manometre, robinete, garnituri, etc.). (2) Până la remedierea defecţiunilor datorate neetanşeităţii instalaţiei, porţiunile de instalaţie defecte se scot din folosinţă, izolându-se. 31.8. Dispozitivele montate pe conductele de spumă ale rezervoarelor cu capac fix, trebuie să satisfacă următoarele condiţii: a) să permită măturarea spumei şi reducerea energiei cinetice a soluţiei de stingere, creând astfel condiţii prielnice pentru curgerea ei lină spre suprafaţa lichidului incendiat; b) să permită montarea şi verificarea periodică a dispozitivului de etanşare, care separă în mod normal reţeaua conductelor de spumă de spaţiul de vapori din rezervă; c) să asigure posibilitatea refulării spumei în exteriorul rezervorului în timpul încercărilor ce se efectuează la recepţia instalaţiei, la verificarea periodică a stării de funcţionare, la spălarea cu apă a conductelor de spumă etc.; d) să fie executate din materiale care să reziste la solicitările din timpul incendiului. 31.9. (1) Se verifică dacă conductele de soluţie spumantă şi de spumant concentrat sunt protejate contra radiaţiei termice, degradărilor mecanice şi îngheţului. (2) Generatoarele fiecărui obiect alimentate din distribuitorul principal prin linii independente trebuie prevăzute cu robinete de acţionare normal închise; generatoarele unui obiect pot fi alimentate şi dintr-un distribuitor secundar amplasat în exteriorul cuvei de retenţie, cu robinetele normal deschise, legat de distribuitorul principal printr-o conductă şi un robinet de acţionare normal închis. 31.10. Conductele de soluţie spumantă alimentate de la un distribuitor secundar amplasat în interiorul cuvei de retenţie a rezervoarelor nu se prevăd cu robinete de secţionare. 31.11. Conductele trebuie să fie prevăzute cu pante de scurgere şi robinete de golire. 31.12. Instalaţiile din casa de preparare a soluţiei spumante şi reţelele de conducte trebuie să fie prevăzute cu legături şi robinete pentru spălare cu apă după utilizare. 31.13. Toate distribuitoarele principale de soluţie spumantă se prevăd cu conducte cu robinete manuale de închidere şi racorduri având cuplaj Storz cu diametrul de trecere de 65 mm pentru alimentarea ţevilor portabile generatoare de spumă sau a tunurilor de spumă. 31.14. Se verifică dacă conductele amplasate în clădiri sau în exteriorul acestora sunt marcate în funcţie de mediul fluid transportat. 31.15. Este interzisă folosirea conductelor instalaţiei de stingere a incendiului pentru suspendarea sau rezemarea unor obiecte, materiale, etc. Programul propriu de control şi verificare al BENEFICIARULUI 31.16. Beneficiarul trebuie să programeze verificări periodice pentru a se asigura că instalaţia funcţionează la parametrii nominali. 31.17. Frecvenţa şi tipul verificărilor depind de tipul instalaţiei, de natura riscului de incendiu, de condiţiile de mediu ş.a. şi se efectuează în conformitate cu instrucţiunile producătorului. 31.18. Verificările trebuie efectuate de personal competent, instruit în legătură cu responsabilităţile sale, cu o cunoaştere aprofundată a instalaţiei. 31.19. În cazul identificării unor deficienţe sau defecte, beneficiarul este obligat să ia imediat acţiuni corective. Zilnic 31.20. Se verifică indicatoarele instalaţiei. 31.21. Se verifică vizual etanşeitatea instalaţiei (conducte, îmbinări, armături de închidere şi de serviciu); Săptămânal 31.22. Următoarele aspecte trebuie minim verificate şi înregistrate: a) starea duzelor (dacă nu sunt obturate); b) starea conductelor (eventuala deteriorare) şi poziţia operaţională a robineţilor de oprire; c) funcţionarea corectă a sistemului de încălzire necesar pentru a preveni îngheţarea instalaţiei; d) nivelul în rezervoarele de apă şi spumant concentrate (toate rezervoarele trebuie să fie la nivelul nominal); e) starea dispozitivelor de pornire a pompelor (automate şi manuale); f) identificarea scurgerilor, deteriorărilor, urmelor de coroziune; se întreprind imediat acţiuni corective; g) controlul modului de alimentare cu apă (presiune, debit); h) controlul calităţii apei. Lunar 31.23. Următoarele aspecte trebuie minim verificate şi înregistrate: a) starea bateriilor, verificarea se efectuează conform instrucţiunilor producătorului b) starea conductelor, duzelor, suporţilor ş.a., eventuale deteriorări sau distrugeri; c) protecţia la îngheţ a conductelor încărcate permanent; d) starea dispozitivelor de pornire a pompelor (automate şi manual); e) funcţionalitatea sistemului de detectare; f) funcţionalitatea sistemului de declanşare a instalaţiei. g) cantitatea de spumant concentrat. 31.24. Verificarea pompelor automate trebuie să includă următoarele (se exceptează pompele de spumant concentrat): a) verificarea nivelurilor combustibilului şi lubrifianţilor în motoarele diesel; b) verificarea şi înregistrarea presiunii de început în momentul pornirii pompei; c) verificarea presiunii uleiului în motoarele diesel şi debitul apei la răcire prin circuitele de răcire deschise. 31.25. Verificarea de repornire a motorului diesel se efectuează astfel, imediat după verificarea pornirii pompelor - motorul trebuie rulat timp de cel puţin 10 min sau perioada de timp specificată de furnizor. Motorul trebuie oprit şi imediat repornit manual; – trebuie verificat nivelul apei în circuitul primar al sistemelor de răcire închise. În timpul verificării trebuie monitorizat presiunea uleiului (atunci când există manometru), temperaturile motorului şi a lichidului de răcire. Trebuie să se efectueze un control general pentru verificarea scurgerilor de combustibil sau de lichid de răcire. Graficul de verificări, reparaţii curente şi MENTENANŢĂ 31.26. Trebuie să se efectueze minim activităţile menţionate mai jos, precum şi orice procedură recomandată de producător şi instalator. 31.27. După fiecare activitate de verificare, reparaţie sau mentenanţă trebuie înaintat utilizatorului un raport de control datat şi semnat, care trebuie să includă înregistrări referitoare la activitatea desfăşurată, orice modificări efectuate sau necesare şi orice alte detalii despre factorii externi, de exemplu condiţiile de vreme, care pot afecta rezultatele. Trimestrial 31.28. Trebuie să se identifice orice modificări de structură, activitate, mod de depozitare, încălzire, iluminat sau echipamente etc. a clădirii şi se trebuie să se analizeze efectele care pot fi exercitate asupra clasificării riscului sau asupra proiectării instalaţiei. 31.29. Duzele de refulare trebuie curăţate cu atenţie. 31.30. Pentru a evita defectarea armăturilor datorită depunerilor de impurităţi din apă, se curăţă filtrele montate pe conductele de alimentare cu apă, din amonte de dozatoare. 31.31. Se efectuează un test funcţional pentru dozator, fără a utiliza spumant concentrat 31.32. Se verifică funcţionarea valvelor şi a componentelor mecanice de acţionare 31.33. Reţeaua de conducte şi suporturile trebuie verificate pentru a observa orice urmă de coroziune şi, dacă este cazul, trebuie vopsite. 31.34. Se verifică dispozitivele de alarmare vizuală şi auditivă 31.35. Se verifică numărul şi starea pieselor de schimb. Semestrial 31.36. Se verifică instalaţia de detectare şi semnalizare a incendiilor, transmiterea semnalului de incendiu la dispecerat sau la pompieri. Anual 31.37. Se verifică rezervorul de spumant concentrat, pentru a identifica eventuale corodări ş.a. 31.38. Se verifică calitatea spumantului concentrat. Se urmăresc minim următoarele: a) tipul spumantului concentrat; b) densitatea; c) PH-ul; d) sedimente; e) timpul de drenaj; f) coeficientul de înfoiere. 31.39. Revizia instalaţiei de stingere a incendiilor cu spumă, se face periodic, de regulă o dată pe an şi constă în: a) controlul etanşeităţii instalaţiei de alimentare cu apă şi al instalaţiei de alimentare cu spumă (conducte, îmbinări, armături de închidere etc.); b) verificarea gradului de corodare sau depunere, prin demontarea unor armături de pe traseu şi controlarea capetelor conductelor; c) verificarea modului de fixare al suporţilor conductelor şi armăturilor şi a gradului de uzură garniturilor aferente; d) verificarea modului de funcţionare al armăturilor de închidere (uşurinţă în manevrare, gradul de închidere şi deschidere, starea garniturilor). În cazul blocării sau reducerii secţiunii de trecere din cauza depunerilor, armăturile se demontează şi se curăţă, iar pentru etanşare se folosesc garnituri noi; e) verificarea rezervoarelor pentru spumanţii concentraţi; f) verificarea funcţionării pompelor pentru spumanţii concentraţi inclusiv a instalaţiei de alimentare cu energie electrică a motoarelor pompelor respective; g) verificarea generatoarelor de spumă şi a dozatoarelor, prin demontarea şi verificarea pieselor componente şi dacă este cazul, înlocuirea celor defecte; h) verificarea deversoarelor şi a celorlalte dispozitive de descărcare a spumei pe suprafeţele protejate împotriva incendiului. La trei ani 31.40. La fiecare trei ani, se face o încercare de stingere conform SR EN 1568/1,2,3,4, (în funcţie de tipul spumantului concentrat) pe o probă luată din rezervor. 31.41. Toate rezervoarele trebuie examinate extern pentru a verifica coroziunea. Acestea trebuie golite, curăţate şi examinate pentru ca verifica coroziunea internă. Dacă este necesar, toate rezervoarele trebuie revopsite şi/sau trebuie refăcută protecţia împotriva coroziunii. 31.42. Pe durata efectuării reparaţiilor, în special în cazuri de avarii, se iau măsuri de siguranţă (scoaterea din funcţiune a echipamentelor sau părţilor de instalaţie avariate) pentru evitarea oricăror accidente şi limitarea pagubelor materiale. 32. Exploatarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu pulberi 32.1. Instalaţiile de stingere cu pulbere a incendiilor necesită o supraveghere specială şi permanentă pentru a putea fi menţinute în stare de funcţionare. 32.2. Instalatorul trebuie să furnizeze beneficiarului o procedură documentată de control, verificare şi mentenanţă a sistemului. 32.3. Beneficiarul trebuie să aplice un program propriu de control şi verificare, să stabilească un grafic de verificări, reparaţii curente şi mentenanţă şi să documenteze înregistrări adecvate, inclusiv registrul menţionat la 27.16. 32.4. Beneficiarul trebuie să numească prin dispoziţie scrisă un responsabil cu verificarea şi mentenanţa sistemului, conform 27.15. 32.5. Beneficiarul trebuie să încheie un contract cu o persoană fizică sau juridică autorizată, conform 27.8., pentru efectuarea graficului de verificare, reparaţii curente şi mentenanţă. 32.6. În registrul instalaţiei se trec minim următoarele înregistrări: - rezultatele verificărilor; – evenimentele care afectează instalaţia (de exemplu, incendii, declanşări neintenţionate, dezactivări, defecte ş.a.), măsurile luate sau care trebuie luate; – lucrări de întreţinere şi reparaţii (motiv, natură) 32.7. Ori de câte ori se constată defecţiuni, se iau neîntârziat măsuri de reparare sau înlocuire a pieselor uzate sau cu defecţiuni. Pentru aceasta trebuie asigurată o rezervă suficientă de piese de schimb (duze, manometre, robinete, garnituri, etc.). 32.8. După fiecare acţionare a instalaţiei de stingere reţeaua de conducte prin care s-a vehiculat pulberea, este purjată cu un curent de azot comprimat, dintr-o butelie separată, prin intermediul unui reductor de presiune. 32.9. Este interzisă folosirea conductelor instalaţiei de stingere a incendiului pentru suspendarea sau rezemarea unor obiecte, materiale, etc. Programul propriu de control şi verificare al beneficiarului 32.10. Beneficiarul trebuie să programeze verificări periodice pentru a se asigura că instalaţia funcţionează la parametrii nominali. 32.11. Frecvenţa şi tipul verificărilor depind de tipul instalaţiei, de natura riscului de incendiu, de condiţiile de mediu ş.a.şi se efectuează în conformitate cu instrucţiunile producătorului. 32.12. Verificările trebuie efectuate de personal competent, instruit în legătură cu responsabilităţile sale, cu o cunoaştere aprofundată a instalaţiei. 32.13. În cazul identificării unor deficienţe sau defecte, beneficiarul este obligat să ia imediat acţiuni corective. Zilnic 32.14. Se verifică indicatoarele instalaţiei. Lunar 32.15. Următoarele aspecte trebuie minim verificate şi înregistrate: a) starea duzelor (să nu fie obturate); b) starea conductelor (eventual deteriorare) şi a poziţiei operaţionale a duzelor c) starea de curăţenie a conductelor cu aer comprimat, azot ş.a. d) starea acoperirilor de protecţie pe duze; e) cantitatea de gaz propulsor (prin măsurarea presiunii sau cântărire, în funcţie de gazul utilizat) f) cantitatea de pulbere g) funcţionalitatea sistemului de detectare; h) funcţionalitatea sistemului de declanşare a instalaţiei. 32.16. Masa gazului de vehiculare a pulberii (de regulă, azotul) din butelii se verifică cel puţin o dată pe lună. La scăderea presiunii azotului sub 120 bar, buteliile trebuie înlocuite. 32.17. Concomitent cu verificarea gradului de umplere a buteliilor cu azot, se procedează la examinarea reductorului de presiune, a etanşeităţii racordurilor şi a dispozitivelor de închidere a buteliilor. Anual 32.18. Calitatea pulberii se verifică cel puţin anual. Graficul de verificări, reparaţii curente şi mentenanţă 32.19. Trebuie să se efectueze minim activităţile menţionate mai jos, precum şi orice procedură recomandată de producător şi instalator. 32.20. După fiecare activitate de verificare, reparaţie sau mentenanţă trebuie înaintat utilizatorului un raport de control datat şi semnat, care trebuie să includă înregistrări referitoare la activitatea desfăşurată, orice modificări efectuate sau necesare şi orice alte detalii despre factorii externi, de exemplu condiţiile de vreme, care pot afecta rezultatele. Trimestrial 32.21. Trebuie să se identifice orice modificări de structură, activitate, mod de depozitare, încălzire, iluminat sau echipamente etc. a clădirii şi trebuie să se analizeze efectele care pot fi exercitate asupra clasificării riscului sau asupra proiectării instalaţiei. 32.22. Se verifică duzele de refulare, şi în caz de nevoie, se curăţă orificiile înfundate cu impurităţi. 32.23. Se verifică sistemul de comandă şi punere în funcţiune a instalaţiei de stingere a incendiului cu pulberi, fără introducerea pulberii în reţeaua de conducte. 32.24. Reţeaua de conducte şi suporturile trebuie verificate pentru a observa orice urmă de coroziune şi, dacă este cazul, trebuie vopsite. 32.25. Se verifică dispozitivele de alarmare vizuală şi auditivă 32.26. Se verifică numărul şi starea pieselor de schimb. Semestrial 32.27. Se verifică instalaţiile de detectare, semnalizare, avertizare şi alarmare în caz de incendiu, transmiterea semnalului de incendiu la dispecerat sau la pompieri. 32.28. La rezervoarele de stocare a pulberii se verifică etanşeitatea, presiunea şi cantitatea de pulbere din interior, prin cântărire, urmărindu-se să se încadreze în normele stabilite; 32.29. Verificarea rezervoarelor de stocare a pulberii stingătoare de incendiu, se face în conformitate cu reglementările în vigoare privind echipamentele sub presiune.Se verifică etanşeitatea rezervoarelor de stocare a pulberii şi a racordurilor acestora la instalaţia de stingere. 32.30. Se verifică starea tehnică a sistemului de vehiculare a pulberii: buteliile cu gaz de vehiculare; distribuitoare; reţeaua de conducte şi duzele de refulare. 32.31. Se verifică starea pulberii stocată în rezervoare: umiditatea pulberii din rezervoare şi eventuala formare a aglomerărilor. 32.32. Pentru determinarea umidităţii pulberii, se foloseşte metoda indicată de producător sau, în caz contrar, metoda următoare: se ia o probă cu masa de 5 g şi se usucă la temperatura de cel mult 60°C. Concentraţia de umiditate, în procente, se determină cu relaţia:
m(1) - m(2)
C = ──────────── ● 100 [%]
m(1)
în care: m(1) - ste masa probei de pulbere înainte de uscare, în g; m(2) - masa probei de pulbere după uscare, în g. Umiditatea maximă admisă a pulberii este de 0,5%. Anual 32.33. Dacă instalaţia de stingere nu s-a folosit timp îndelungat, atunci pentru curăţirea conductelor, anual, trebuie să se purjeze cu aer comprimat. Întreaga instalaţie trebuie să se întreţină în perfectă stare pentru a intra imediat în funcţiune în caz de incendiu. 32.34. Pentru asigurarea bunei funcţionări, cel puţin o dată pe an se efectuează revizia tehnică generală a instalaţiei de stingere a incendiilor cu pulberi. Cu ocazia acestei revizii, se face o probă de refulare a pulberii, verificându-se toate elementele componente ale instalaţiei. 32.35. Recipientele (buteliile) cu gaz (azot) de vehiculare a pulberii se verifică conform reglementărilor în vigoare. 32.36. Revizia tehnică a reţelei de conducte pentru vehicularea pulberii stingătoare de incendiu, constă în: - verificarea etanşeităţii tuturor îmbinărilor; – verificarea protecţiei anticorosive a ţevilor din oţel; – curăţarea conductelor la interior prin suflarea unui curent de aer sub presiune pentru îndepărtarea eventualelor impurităţi sau corpuri străine pătrunse accidental. 32.37. Se verifică dacă conductele de transport şi distribuţie a pulberii sunt legate la prizele de pământ, conform prevederilor Normativului I 7 sau a reglementărilor echivalente. 33. Exploatarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu abur 33.1. Instalaţiile, aparatele şi dispozitivele de semnalizare optică sau acustică a depăşirii limitelor maxime sau minime de operare a diverşilor parametrii ca presiune, temperatură etc., trebuie să funcţioneze în permanenţă, în mod normal, în timpul funcţionării instalaţiilor tehnologice protejate împotriva incendiilor. Aceste dispozitive trebuie să fie echipate cu sisteme de control al funcţionării lor. Este interzisă scoaterea din funcţiune sau blocarea lor în timpul funcţionării instalaţiilor tehnologice protejate, cu care sunt în legătură. Instalaţiile de semnalizare trebuie să fie prevăzute cu alimentare cu energie electrică, de siguranţă, în caz de avarie. 33.2. Controlul, verificarea şi întreţinerea instalaţiilor de stingere a incendiilor cu abur se efectuează periodic (după caz, zilnic, săptămânal, lunar, trimestrial, anual) şi are drept scop depistarea oricăror defecte la elementele componente ale instalaţiei şi anume: a) sursa de alimentare cu abur; b) conducta principală de abur(legată la sursa de alimentare înaintea robinetului de închidere a consumatorilor tehnologici); c) robinetul conductei principale de alimentare cu abur (normal deschis); d) ventilul automat de acţionare; e) reţeaua de distribuţie a aburului (cu conducte perforate); f) detectoare de incendiu (amplasate în incinta protejată); g) tabloul electric de comandă al instalaţiei; h) butoane de acţionare manuală; i) dispozitiv de semnalizare acustică locală (pentru avertizarea personalului aflat în incinta protejată); j) conducta de alimentare cu abur a instalaţiei semifixe, cu hidranţi de abur. 33.3. Cazanele de abur care alimentează instalaţia de stingere a incendiului, trebuie să funcţioneze permanent şi să asigure debitul de abur necesar stingerii incendiului. La cazanele de abur se verifică: a) starea tehnică a elementelor componente ale cazanului, inclusiv a racordurilor de intrare a apei, de ieşire a aburului şi a armăturilor de închidere, siguranţă şi control; b) instalaţia de ardere: funcţionarea arzătoarelor; tirajul; modul de evacuare a gazelor de ardere; c) instalaţia de automatizare a cazanului; d) aparatele de măsurare şi control a parametrilor aburului produs (manometre; termometre etc.). 33.4. La conductele de abur care alimentează instalaţia de stingere, se verifică: a) etanşeitatea tuturor îmbinărilor; b) dacă prezintă coroziuni locale; c) starea tehnică a izolaţiei termice. 33.5. Orificiile de refulare a aburului de pe conductele pentru stingerea incendiului trebuie să fie verificate săptămânal, pentru a nu fi astupate sau blocate cu diferite materiale. 34.6. Robinetele prizelor de abur pentru incendiu trebuie să fie verificate periodic şi reparate la nevoie pentru a asigura buna lor funcţionare. 33.7. Se verifică dacă robinetele de acţionare au roţile de manevră uşor accesibile, manevrabile şi izolate termic. 33.8. (1) Robinetele de acţionare ale instalaţiilor de stingere a incendiului cu abur trebuie să fie prevăzute cu tăbliţe pentru indicarea locului unde se distribuie aburul prin robinetele şi conductele respective. (2) Conductele de abur pentru incendiu şi robinetele de pe acestea trebuie să fie vopsite în roşu. 33.9. La instalaţiile de stingere a incendiului cu abur, furtunurile flexibile trebuie să fie racordate permanent la robinetele de acţionare şi menţinute în bună stare de funcţionare, iar ţevile de refulare a aburului trebuie să fie prevăzute cu mânere izolate termic. 33.10. Furtunurile flexibile trebuie racordate la robinete pentru a asigura jeturi de abur la toate punctele vulnerabile, în caz de incendiu. Ele trebuie să fie păstrate pe suporturi. 33.11. Înainte de folosirea aburului pentru prevenirea sau stingerea incendiului trebuie să se procedeze la scurgerea condensului din conductele de abur respective. 33.12. Este interzisă punerea în funcţiune a instalaţiilor tehnologice protejate, dacă instalaţiile cu abur pentru prevenirea şi stingerea incendiilor sunt descompletate sau defecte. 33.13. Toate defecţiunile constatate cu ocazia controlului şi verificării instalaţiei de stingere a incendiilor cu abur se consemnează într-un proces verbal de constatare (registru de evidenţă), în vederea efectuării reparaţiilor necesare. 33.14. Revizia tehnică a instalaţiei de stingere a incendiilor cu abur se efectuează cel puţin o dată pe an şi este determinată de gradul de uzură al utilajelor, echipamentelor şi aparatelor din componenţa sa şi de durata normată de exploatare a acestora. 33.15. În cadrul reviziei tehnice se verifică de către personalul de exploatare specializat toate elementele componente ale instalaţiei. De regulă, revizia tehnică a instalaţiei de stingere cu abur se efectuează în timpul opririi instalaţiilor tehnologice protejate împotriva incendiilor. 33.16. Revizia tehnică a cazanelor de abur se face în conformitate cu reglementările tehnice în vigoare. 33.17. La revizia tehnică a reţelei de conducte pentru distribuţia aburului necesar stingerii incendiului, se verifică: a) dacă ţevile din oţel prezintă coroziuni locale; b) etanşeitatea tuturor îmbinărilor pe întreg traseul reţelei de conducte; c) calitatea izolaţiei termice a conductelor; d) modul de fixare a conductelor şi suporţilor acestora; e) orificiile de refulare a aburului (să nu fie înfundate sau blocate de diferite obstacole). 33.18. Se verifică starea tehnică a tabloului electric de comandă al instalaţiei precum şi toate elementele instalaţiei de detectare şi semnalizare a incendiului inclusiv legăturile acestora la tabloul central de comandă. 33.19. Toate constatările rezultate în urma reviziei tehnice a instalaţiei de stingere a incendiului cu abur, se consemnează într-un proces verbal (registru de evidenţă), care stă la baza efectuării reparaţiilor curente sau a reparaţiilor capitale. ANEXE ANEXA nr. 1 Standarde de referinţă specifice şi conexe domeniului securităţii la incendiu şi instalaţiilor de stingere a incendiilor 1. EN 12845: 2004+A2: 2009 Instalaţii fixe de luptă împotriva incendiului. Sisteme automate de stingere tip sprinkler. Dimensionare, instalare şi întreţinere 2. SR EN 12416-1+A2: 2007 Sisteme fixe de stingere a incendiilor. Sisteme de stingere cu pulbere. Partea 1: Cerinţe şi metode de încercare pentru elementele componente 3. SR EN 12416-2+A1: 2007 Sisteme fixe de stingere a incendiilor. Sisteme de stingere cu pulbere. Partea 2: Proiectare, instalare şi stingere 4. SR EN 13565-1+A1: 2008 Sisteme fixe de luptă împotriva incendiilor. Sisteme cu spumă. Partea 1: Cerinţe şi metode de încercare pentru componente. 5. SR EN 13565-2: 2009 şi EN 13565-2:2009/AC:2009 Sisteme fixe de luptă împotriva incendiilor. Sisteme cu spumă. Partea 2: Proiectare, construcţie şi întreţinere 6. SR EN 671-1: 2002 şi SR EN 671-1: 2002/AC: 2003 - Sisteme fixe de luptă împotriva incendiilor. Sisteme echipate cu furtun. Partea 1: Hidranţi interiori echipaţi cu furtunuri semirigide. 7. SR EN 671-2: 2002 şi SR EN 671-2: 2002/A1: 2004 - Sisteme fixe de luptă împotriva incendiilor. Partea 2: Hidranţi interiori echipaţi cu furtunuri plate. 8. SR EN 671-3:2009 Instalaţii fixe de luptă împotriva incendiilor. Sisteme echipate cu furtun. Partea 3: Întreţinerea hidranţilor interiori echipaţi cu furtunuri semirigide şi a sistemelor echipate cu furtunuri plate 9. SR EN 14339:2006 Hidranţi de incendiu subterani 10. SR EN 14384:2006 Hidranţi de incendiu supraterani 11. SR EN 12259-1+A1:2002, SR EN 12259-1+A1:2002/A2:2004, SR EN 12259-1+A1:2002/A3:2006 Protecţie împotriva incendiilor. Sisteme fixe de luptă împotriva incendiilor. Componentele sistemelor de tip sprinkler şi cu apă pulverizată. Partea 1: Sprinklere 12. SR EN 12259-2:2002, SR EN 12259-2:2002/A1:2002, SR EN 12259-2:2002/A2:2006, SR EN 12259-2:2002/AC:2003 Sisteme fixe de luptă împotriva incendiului. Componente pentru sisteme cu sprinklere şi cu apă pulverizată. Partea 2: Sistem de supape de alarmă apă - apă 13. SR EN 12259-3:2002, SR EN 12259-3:2002/A1:2003, SR EN 12259-3:2002/A2: 2006 Sisteme fixe de stingere a incendiilor Componente pentru sisteme sprinkler şi cu apă pulverizată. Partea 3: Sisteme de supapă de alarmă apă - aer 14. SR EN 12259-4:2002, SR EN 12259-4:2002/A1: 2003 Sisteme fixe de luptă împotriva incendiilor. Componente pentru sisteme cu sprinklere şi cu apă pulverizată. Partea 4: Dispozitive de alarmare cu motor hidraulic 15. SR EN 12259-5:2003 Sisteme fixe de luptă împotriva incendiului. Componente pentru sprinkler şi sisteme de pulverizare cu apă. Partea 5: Detectoare de curgere a apei 16. ISO 6182-7:2004 Fire protection - Automatic sprinkler systems - Part 7: Requirements and test methods for early suppression fast response (ESFR) sprinklers 17. CEN/TS 14972:2011 Fixed firefighting systems - Watermist systems - Design and installation 18. SR CEN/TS 14816:2009 Sisteme fixe de luptă împotriva incendiilor. Sisteme cu apă pulverizată. Concepţie, instalare şi întreţinere 19. Seria de standarde SR EN 54 - Sisteme de detectare şi de alarma la incendiu. 20. Seria de standarde SR EN 12094 Sisteme fixe de luptă împotriva incendiului. Componente pentru sisteme de stingere cu gaz. 21. Seria de standarde SR EN 12101 Sisteme pentru controlul fumului şi gazelor fierbinţi. 22. SR EN 60598-2-22:2004/A1:2004 Corpuri de iluminat. Partea 2-22: Condiţii speciale. Corpuri de iluminat pentru iluminatul de siguranţă 23. STAS R 12245-84 - Instalaţii de stingere a incendiilor. Instalaţii de stingere cu abur. Prescripţii de proiectare. 24. STAS 6724/1,2-1995 - Ventilarea dependinţelor din clădirile de locuit. Ventilarea naturală. Prescripţii de proiectare. Ventilarea dependinţelor din clădirile de locuit. Ventilarea mecanica cu ventilator central de evacuare. Prescripţii de proiectare. 25. SR 1343-1:2006 - Alimentări cu apă - Partea 1: Determinarea cantităţilor de apă potabilă pentru localităţi urbane şi rurale. 26. STAS 185/1-89 - Instalaţii sanitare de încălzire centrală, de ventilare şi de gaze naturale. Conducte pentru fluide. Semne şi culori convenţionale. 27. STAS 4369-81 - Instalaţii de încălzire şi ventilare. Terminologie. 28. STAS 1478/90 - Instalaţii sanitare. Alimentarea cu apă la construcţiile civile şi industriale. Prescripţii fundamentale de proiectare. 29. SR 12294: 1993 - Iluminatul artificial. Iluminatul de siguranţă în industrie. 30. SR EN 2 - Clase de incendiu. 31. SR EN 3-10: 2010 - Stingătoare de incendiu portabile. Partea 10: Prevederi pentru evaluarea conformităţii stingătorului de incendiu portabil cu EN 3-7. 32. SR EN 3-7+A1:2007 - Stingătoare de incendiu portative. Partea 7: Caracteristici, performanţe şi metode de încercare 33. SR EN 15004-1:2009 Instalaţii de stingere a incendiilor. Instalaţii de stingere cu gaz. Partea 1: Proiectare, instalare şi mentenanţă 34. SR EN 15004-2:2009 Instalaţii fixe de luptă împotriva incendiilor. Instalaţii de stingere cu gaz. Partea 2: Proprietăţi fizice şi proiectare instalaţii de stingere cu gaz pentru agentul de stingere FK-5-1-12 35. SR EN 15004-3:2009 Instalaţii fixe de luptă împotriva incendiilor. Instalaţii de stingere cu gaz. Partea 3: Proprietăţi fizice şi proiectare instalaţii de stingere cu gaz pentru agentul de stingere HCFC Amestec A 36. SR EN 15004-4:2009 Instalaţii fixe de luptă împotriva incendiilor. Instalaţii de stingere cu gaz. Partea 4: Proprietăţi fizice şi proiectarea instalaţiilor de stingere cu gaze pentru agentul de stingere HFC 125 37. SR EN 15004-5:2009 Instalaţii fixe de luptă împotriva incendiilor. Instalaţii de stingere cu gaze. Partea 5: Proprietăţi fizice şi proiectarea instalaţiilor de stingere cu gaz pentru agentul de stingere HFC 227ea 38. SR EN 15004-6:2009 Sisteme fixe de luptă împotriva incendiilor. Sisteme de stingere cu gaz. Partea 6: Proprietăţi fizice şi concepţia sistemelor pentru agent extinctor HFC 23 39. SR EN 15004-7:2009 Instalaţii fixe de luptă împotriva incendiilor. Instalaţii de stingere cu gaze. Partea 7: Proprietăţi fizice şi proiectarea instalaţiilor de stingere cu gaz pentru agentul de stingere IG-01 40. SR EN 15004-8:2009 Instalaţii fixe de luptă împotriva incendiilor. Instalaţii de stingere cu gaze. Partea 8: Proprietăţi fizice şi proiectarea instalaţiilor de stingere cu gaz pentru agentul de stingere IG-100 41. SR EN 15004-9:2009 Instalaţii fixe de luptă împotriva incendiilor. Instalaţii de stingere cu gaze. Partea 9: Proprietăţi fizice şi proiectarea instalaţiilor de stingere cu gaz pentru agentul de stingere IG-55 42. SR EN 15004-10:2009 Instalaţii fixe de luptă împotriva incendiilor. Instalaţii de stingere cu gaze. Partea 10: Proprietăţi fizice şi proiectare instalaţii de stingere cu gaz pentru agentul de stingere IG-541 43. CEN/TR 15276-1:2009 Fixed firefighting systems - Condensed aerosol extinguishing systems - Part 1: Requirements and test methods for components 44. CEN/TR 15276-2:2009 Fixed firefighting systems - Condensed aerosol extinguishing systems - Part 2: Design, installation and maintenance 45. SR ISO 3864-1:2009 Simboluri grafice. Culori şi semne de securitate. Partea 1: Principii de proiectare pentru semne de securitate în locurile de muncă şi în zonele publice 46. ISO 3864-1: 2011 Graphical symbols -- Safety colours and safety signs -- Part 1: Design principles for safety signs and safety markings 47. SR ISO 3864-2:2009 Simboluri grafice. Culori şi semne de securitate. Partea 2: Principii de proiectare pentru etichetarea de securitate a produselor 48. SR ISO 3864-3:2009 Simboluri grafice. Culori şi semne de securitate. Partea 3: Principii de proiectare simboluri grafice utilizate în semnele de securitate 49. ISO 3864-4:2011 Graphical symbols -- Safety colours and safety signs -- Part 4: Colorimetric and photometric properties of safety sign materials 50. ISO 7010: 2011 Graphical symbols -- Safety colours and safety signs -- Registered safety signs 51. CEN/TS 15176:2005 Evaluation of conformity for fixed firefighting systems standards 52. SR EN 1568-1:2008 Agenţi de stingere a incendiilor. Spumanţi concentraţi. Partea 1: Cerinţe pentru spumanţi concentraţi de medie înfoiere pentru aplicare pe suprafaţă pe lichide nemiscibile cu apa 53. SR EN 1568-2:2008 Agenţi de stingere a incendiilor. Spumanţi concentraţi. Partea 2: Cerinţe pentru spumanţi concentraţi de înaltă înfoiere pentru aplicare pe suprafaţă pe lichide nemiscibile cu apa 54. SR EN 1568-3:2008 Agenţi de stingere a incendiilor. Spumanţi concentraţi. Partea 3: Cerinţe pentru spumanţi concentraţi de joasă înfoiere pentru aplicare pe suprafaţă pe lichide nemiscibile cu apa 55. SR EN 1568-4:2008 Agenţi de stingere a incendiilor. Spumanţi concentraţi. Partea 4: Cerinţe pentru spumanţi concentraţi de joasă înfoiere pentru aplicare pe suprafaţă pe lichide miscibile cu apa 56. EN 615:2009 Fire protection - Fire extinguishing media - Specifications for powders (other than class D powders) 57. SR EN 25923:2002 Protecţia împotriva incendiilor. Agenţi de stingere a incendiilor. Dioxid de carbon 58. STAS 6054-77 Teren de fundare. Adâncimi maxime de îngheţ. Zonarea teritoriului Republicii Socialiste România ANEXA nr. 2 Valori recomandate pentru intensităţi de stingere, i(s), protecţie şi răcire, i(pr)
┌────────────────────────────────────────────────────────┐
│A. Intensităţi de stingere şi protecţie cu apă şi apă │
│pulverizată pentru │
│materiale cu H(c) < 3 m şi intensităţi pentru protecţia │
│golurilor │
├─────────────────┬─────────────────────────────┬────────┤
│Materiale │ │ │
│combustibile ce │i(s) │ │
│ard sau secţii │ │i(pr) │
│de producţie în ├─────────┬─────────┬─────────┤[l/s m] │
│care s-a produs │ │ │ │ │
│incendiul │[l/s mp] │[l/s mp] │pulv │ │
│ │ │ │[l/s mp] │ │
│ │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│Acoperişuri mari │0,13-0,15│0,65-0,75│0,13-0,15│0,07 │
│combustibile │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│Anvelope din │0,2 │1,1 │0,15 │0,1 │
│cauciuc │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│Baza metalică │ │ │ │ │
│neizolată a unor │ │ │ │ │
│coloane sau │- │- │- │0,08 │
│vase tehnologice │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│Benzi rulante │- │- │- │0,17 │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│Bumbac afânat │0,08 │- │0,03 │0,015 │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│Cabluri electrice│ │ │ │ │
│cu izolaţia │0,25 │- │0,2 │0,1 │
│combustibilă │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│Carbolit │0,06 │ │- │ │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│Cărţi pe rafturi │0,04 │- │0,03 │- │
│din lemn │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│Celuloză afânata │0,05 │- │0,04 │- │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│Cherestea în │ │ │ │ │
│stive cu spaţii │ │ │ │ │
│intermediare │ │ │- │ │
│între acestea: │ │ │ │ │
│- până la 10 m ├─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│ │- │0,6 │- │- │
│- până la 25 m │ │ │ │ │
│ ├─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│- până la 40 m │- │0,2 │- │- │
│ │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│Clădiri de │ │ │ │ │
│producţie având │ │ │ │ │
│nivelul de │ │ │ │ │
│stabilitate la │0,06-0,2 │0,4-0,5 │0,13 │0,07 │
│incendiu III, IV │ │ │ │ │
│sau V │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│Corpul avioanelor│0,3 │- │0,2 │0,1 │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│Diverse materiale│ │ │ │ │
│în exteriorul │ │ │ │ │
│carcasei │0,2 │- │0,18 │0,1 │
│navelor │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│Diverse materiale│ │ │ │ │
│în interiorul │ │ │ │ │
│carcasei │0,11 │- │0,8 │0,05 │
│navelor │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│Deşeuri de mase │0,2 │- │0,1 │0,05 │
│plastice │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│Elemente │ │ │ │ │
│orizontale │ │ │ │ │
│combustibile sau │ │ │ │0,2-0,5 │
│materiale │- │- │- │────────│
│protejate prin │ │ │ │0,15-0,3│
│proiect cu │ │ │ │ │
│instalaţii fixe │ │ │ │ │
│de stingere │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│Garaje │0,12 │- │0,05 │0,03 │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│Instalaţii │ │ │ │ │
│tehnologice │ │ │ │ │
│vulnerabile la │ │ │ │0,2-0,5 │
│incendii din │- │- │- │────────│
│secţii cu pericol│ │ │ │0,3-0,75│
│deosebit │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│Instalaţii pe │ │ │ │ │
│cheiuri şi în │ │ │ │ │
│interiorul │0,2 │- │0,13 │0,1 │
│navelor │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│Instalaţii pe │- │0,4-1 │- │0,2-0,5 │
│cheiuri │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│Lemn sub formă de│0,1 │- │0,06 │0,05 │
│grinzi şi mobilă │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│Lemn rotund în │ │ │ │ │
│stive (cu spaţii │ │ │ │ │
│intermediare │ │ │ │0,4 l/ │
│de 10 m): │- │0,8 │- │s-m │
│- peste 30% │ │ │ │ │
│umiditate ├─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│ │ │ │ │0,7 l/ │
│- sub 30% │- │1,4 │- │s-m │
│umiditate │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│Lemn şi deşeuri │- │- │0,13 │- │
│din lemn │ │ │──── │──── │
│ │ │ │0,17 │0,08 │
│ │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┴─────────┴─────────┼────────┤
│Materiale │ │ │
│combustibile ce │i(s) │ │
│ard sau secţii │ │i(pr) │
│de producţie în ├─────────┬─────────┬─────────┤[l/s mp]│
│care s-a produs │ │ │ │ │
│incendiul │[l/s mp] │[l/s mp] │pulv │ │
│ │ │ │[l/s mp] │ │
│ │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│Materiale │ │ │ │ │
│celulozice │ │ │ │ │
│diverse (lemn, │ │ │ │ │
│hârtie, │ │ │ │ │
│textile, paie, │ │ │ │ │
│furaje etc.), │0,1 │- │0,07 │0,05 │
│nedepozitate în │ │ │ │ │
│stive înalte şi │ │ │ │ │
│nebalotate │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│Materiale diverse│ │ │ │ │
│în pivniţele │ │ │ │ │
│clădirilor, │ │ │ │ │
│având nivelul de │ │ │ │ │
│stabilitate la │0,3-1 │- │0,2 │0,15 │
│incendiu I │ │ │ │ │
│sau II │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│Păcură │- │- │0,2 │- │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│Pereţi exteriori │ │ │ │ │
│din lemn, │ │ │ │ │
│şoproane, │ │ │ │ │
│depozite │ │ │ │ │
│de materiale │ │ │ │ │
│solide, la o │0,08-0,1 │0,4-0,5 │0,08 │0,04 │
│intensitate medie│ │ │ │ │
│a │ │ │ │ │
│incendiului │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│Polistiren │0,25 │- │0,2 │0,15 │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│Pompe de lichide │ │ │ │ │
│combustibile, │ │ │ │ │
│estacade, │ │ │ │ │
│claviaturi de │ │ │ │ │
│robinete, │ │ │ │ │
│echipamente de │ │ │ │ │
│siguranţă şi │- │- │- │0,17 │
│control, │ │ │ │ │
│răcitoare cu aer,│ │ │ │ │
│vase │ │ │ │ │
│neizolate termic │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│Produse │0,1 │- │0,07 │0,03 │
│carbolitice │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│Plexiglas │0,2 │- │0,17 │0,08 │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│Săli de teatru - │0,1-0,15 │- │0,1 │0,05 │
│spectacole │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│Scene amenajate │0,2-0,3 │- │0,2 │0,1 │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│Secţii de │ │ │ │ │
│distribuţie a │ │ │ │ │
│răşinii sau │ │ │ │ │
│terebentinei, │ │ │ │ │
│secţii de │ │ │ │ │
│fabricarea │ │ │ │ │
│negrului │ │ │ │ │
│de fum, │- │- │0,12 │0,06 │
│articolelor de │ │ │ │ │
│cauciuc, a │ │ │ │ │
│lacurilor │ │ │ │ │
│şi vopselelor │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│Secţii de │ │ │ │ │
│distilare a │ │ │ │ │
│gudronului, │ │ │ │ │
│fabrici de │ │ │ │ │
│chibrituri, │ │ │ │ │
│secţii de │ │ │ │ │
│fabricare sau │ │ │ │ │
│prelucrare a │- │- │0,17 │0,08 │
│spumei de │ │ │ │ │
│materiale │ │ │ │ │
│plastice │ │ │ │ │
│(fără depozitare)│ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│Secţii de │ │ │ │ │
│fabricare şi │ │ │ │ │
│prelucrare a │- │- │0,25 │0,12 │
│celuloidului │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│Structuri │ │ │ │ │
│metalice pentru │ │ │ │ │
│diferite │ │ │ │ │
│echipamente şi │- │- │- │0,17 │
│conducte: │ │ │ │ │
│- pentru partea │ │ │ │ │
│verticală; ├─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│ │ │ │ │ │
│- pentru partea │- │- │- │0,08 │
│orizontală │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│Stive de scânduri│ │ │ │ │
│cu umiditate: │0,21 │- │- │0,1 │
│- mai mare de │ │ │ │ │
│30%; ├─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│ │0,45 │- │- │0,2 │
│- mai mică de 30%│ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│Textolit │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│Transformatoare: │ │ │ │ │
│- mantaua │- │- │- │0,17 │
│transformatorului│ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│Turbă în stive │ │ │ │ │
│lungi cu │- │- │0,02 │- │
│umiditate 40% │ │ │ │ │
├─────────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┤
│Umectarea aerului│ │ │ │ │
│pentru reducerea │ │ │ │ │
│temperaturii în │ │ │ │ │
│zona de ardere la│ │ │ │ │
│incendiile │ │ │ │ │
│produse la │ │ │ │ │
│încăperi sau în │- │- │- │0,1 │
│vecinătatea │ │ │ │ │
│utilajelor │ │ │ │ │
│tehnologice │ │ │ │ │
└─────────────────┴─────────┴─────────┴─────────┴────────┘
┌─────────────────────────────────────────────────────────────┐
│B. Intensităţi de stingere recomandate pentru depozitele cu │
│stive înalte i(s) [l/s.mp] │
├────────────┬────┬────┬────┬────┬───┬────┬────┬────┬────┬────┤
│H(c) [m] - │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│înălţimea de│3 │4 │5 │6 │7 │8 │9 │10 │11 │12 │
│depozitare │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼────┼────┼────┼────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Materiale │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│combustibile│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│obişnuite în│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│stive mai │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│mari de 4 m,│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│care nu │- │6,5 │7,6 │8,7 │9,7│10,7│11,6│12,5│13,4│14,3│
│prezintă un │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│pericol │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│similare │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│celor de mai│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│jos │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼────┼────┼────┼────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Butelii şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│bidoane de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│alcool în │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│cutii de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│carton, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│articole din│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│materiale │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│plastice │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│(fără │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│spume), │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│rulouri de │4,1 │5 │5,9 │6,7 │7,5│8,2 │8,9 │9,6 │10,3│11 │
│hârtie sau │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│hârtie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│asfaltată în│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│poziţie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│orizontală, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│lemne şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│articole din│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│lemn │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼────┼────┼────┼────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Hârtie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│bituminată, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│rulouri de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│hârtie, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│carton sau │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│carton │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│asfaltat, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│aşezată pe │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│verticală, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│orice │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│materiale │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│sau aparate │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│ambalate în │2,9 │3,5 │4,1 │4,7 │5,2│5,7 │6,3 │6,7 │7,2 │7,7 │
│cutii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│de spumă │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│plastică, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│spumă de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│cauciuc sau │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│materiale │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│plastice │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│altele │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│decât cele │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│de mai jos │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼────┼────┼────┼────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Bucăţi de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│spumă de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│cauciuc sau │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│materiale │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│plastice în │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│vrac, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│rulouri │1,5 │2 │2,3 │2,7 │3 │3,3 │3,6 │3,8 │4,1 │4,1 │
│de foi de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│spumă de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│cauciuc sau │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│materiale │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│plastice │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼────┼────┼────┼────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Intensitatea│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│minimă de │0,12│0,17│0,21│0,25│0,3│0,33│0,37│0,41│0,45│0,5 │
│protecţie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│(ipr) │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┴────┴────┴────┴────┴───┴────┴────┴────┴────┴────┤
│C. Intensităţi de stingere recomandate pentru materiale │
│celulozice cu H(c) ≥ 3m │
├────────────┬────┬────┬────┬────┬───┬────┬────┬────┬────┬────┤
│Textile, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│lemn, │5,2 │6,5 │7,6 │8,7 │9,7│10,7│11,6│12,5│13,4│14,3│
│articole din│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│lemn │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼────┼────┼────┼────┼───┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Paie, fân, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│lucernă, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│coceni de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│porumb, în │2,9 │3,5 │4,1 │4,7 │5,2│5,7 │6,3 │6,7 │7,2 │7,7 │
│şire │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│compacte sau│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│balotate │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
└────────────┴────┴────┴────┴────┴───┴────┴────┴────┴────┴────┘
ANEXA nr. 3 Numărul jeturilor în funcţiune simultană pentru instalaţii cu hidranţi de incendiu interiori
┌────┬────────────────┬─────────┬───────────┐
│ │ │ │ │
│Nr. │Destinaţia şi │Numărul │Debitul de │
│Crt.│caracteristicile│jeturilor│calcul al │
│ │clădirii │în │instalaţiei│
│ │protejate │funcţiune│[l/s] │
│ │ │simultană│ │
│ │ │ │ │
│ │ │ │ │
├────┼────────────────┼─────────┼───────────┤
│ │- Clădiri │ │ │
│ │administrative, │ │ │
│ │pentru turism, │ │ │
│ │cult, │ │ │
│ │învăţământ, │ │ │
│ │financiar │ │ │
│ │bancare şi │ │ │
│ │sport; │ │ │
│ │- Gări autogări │ │ │
│ │şi aerogări; │ │ │
│ │- Spaţii │ │ │
│ │accesibile │ │ │
│1. │publicului din │ │ │
│ │staţiile de │ │ │
│ │metrou; │ │ │
│ │- Clădiri cu │ │ │
│ │săli aglomerate,│ │ │
│ │cu excepţia │ │ │
│ │sălii; │ │ │
│ │- Construcţii │1 │2,1 │
│ │civile cu A(c) >│2 │4,2 │
│ │600 mp şi mai │ │ │
│ │mult de 3 (trei)│ │ │
│ │niveluri │ │ │
│ │supraterane cu │ │ │
│ │excepţia │ │ │
│ │locuinţelor: │ │ │
│ │a) cu un volum │ │ │
│ │mai mic de │ │ │
│ │25.000 mc │ │ │
│ │b) cu un volum │ │ │
│ │de 25.000 mc sau│ │ │
│ │mai mare. │ │ │
├────┼────────────────┼─────────┼───────────┤
│ │- Clădiri pentru│ │ │
│ │comerţ, cultură,│ │ │
│ │sănătate şi cele│ │ │
│ │de învăţământ │ │ │
│ │care adăpostesc │ │ │
│ │copii de vârstă │ │ │
│ │preşcolară; │ │ │
│ │- Clădiri de │ │ │
│ │producţie şi/sau│ │ │
│ │depozitare; │ │ │
│ │- Clădiri cu │ │ │
│2. │funcţiuni mixte;│ │ │
│ │- Garaje, │ │ │
│ │parcaje │ │ │
│ │subterane sau │ │ │
│ │supraterane │ │ │
│ │închise, clădiri│ │ │
│ │şi │ │ │
│ │spaţii │ │ │
│ │subterane; │1 │2,1 │
│ │- Depozite cu │2 │4,2 │
│ │stive înalte cu │ │ │
│ │înălţimi de │ │ │
│ │depozitare mai │ │ │
│ │mari de │ │ │
│ │6 metri; │ │ │
│ │a) cu un volum │ │ │
│ │mai mic de 5.000│ │ │
│ │mc │ │ │
│ │b) cu un volum │ │ │
│ │de 5.000 mc sau │ │ │
│ │mai mare. │ │ │
├────┼────────────────┼─────────┼───────────┤
│ │Săli aglomerate │ │ │
│ │şi săli de │ │ │
│ │competiţii │ │ │
│ │sportive cu o │ │ │
│ │capacitate │ │ │
│3. │de peste 600 │ │ │
│ │locuri: │ │ │
│ │a) situate în │ │ │
│ │clădiri cu nivel│2 │4,2 │
│ │de stabilitate │ │ │
│ │la incendiu │3 │6,3 │
│ │I şi II. │ │ │
│ │b) situate în │ │ │
│ │clădiri cu nivel│ │ │
│ │de stabilitate │ │ │
│ │la incendiu III │ │ │
│ │şi IV. │ │ │
├────┼────────────────┼─────────┼───────────┤
│4. │Clădiri înalte; │2 │4.2 │
├────┼────────────────┼─────────┼───────────┤
│ │- Teatre, │ │ │
│ │cluburi şi case │ │ │
│ │de cultură cu │ │ │
│5. │scenă amenajată:│ │ │
│ │a) cu mai puţin │3 │6,3 │
│ │de 1000 locuri │4 │8,4 │
│ │b) cu 1000 │ │ │
│ │locuri sau mai │ │ │
│ │mult │ │ │
├────┼────────────────┼─────────┼───────────┤
│ │Clădiri foarte │ │ │
│ │înalte: │ │ │
│6. │a) cu un volum │ │ │
│ │până la 50.000 │3 │6,3 │
│ │mc │4 │8,4 │
│ │b) cu un volum │ │ │
│ │peste 50.000 mc │ │ │
└────┴────────────────┴─────────┴───────────┘
────────── NOTA 1: Bătaia eficace a unui jet trebuie să asigure, pentru presiunea de 2 bar, următoarele lungimi minime: a) 10 metri pentru jetul compact; b) 6 metri pentru jetul pulverizat sub formă de perdea; c) 3 metri pentru jetul pulverizat conic. NOTA 2: Debitele menţionate în coloana 4, reprezintă valoarea cumulată a jeturilor în funcţiune simultană. NOTA 3: La stabilirea numărului jeturilor în funcţiune simultană se va ţine seamă şi de prevederile reglementărilor tehnice în vigoare.────────── ANEXA nr. 4 Debitele minime ale jetului compact şi pulverizat pentru hidranţi de incendiu interiori, echipaţi cu furtunuri semirigide (SR EN 671-1)
┌───────────┬──────────────┬────────────┐
│ │Debit minim de│ │
│Diametrul │curgere Q [l/ │Coeficientul│
│duzei │min] │K │
│de refulare├────┬────┬────┤(a se vedea │
│sau │P = │P = │P = │NOTA) │
│diametrul │0,2 │0,4 │0,6 │ │
│echivalent,│MPa │MPa │MPa │ │
│[mm] │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │
├───────────┼────┼────┼────┼────────────┤
│4 │12 │18 │22 │9 │
├───────────┼────┼────┼────┼────────────┤
│5 │18 │26 │31 │13 │
├───────────┼────┼────┼────┼────────────┤
│6 │24 │34 │41 │17 │
├───────────┼────┼────┼────┼────────────┤
│7 │31 │44 │53 │22 │
├───────────┼────┼────┼────┼────────────┤
│8 │39 │56 │68 │28 │
├───────────┼────┼────┼────┼────────────┤
│9 │48 │66 │80 │33 │
├───────────┼────┼────┼────┼────────────┤
│10 │59 │84 │102 │42 │
├───────────┼────┼────┼────┼────────────┤
│12 │90 │128 │156 │64 │
├───────────┴────┴────┴────┴────────────┤
│NOTĂ: Debitul Q la presiunea P este │
│calculat cu relaţia │
│Q = K √(10 ● P), în care debitul Q este│
│exprimat în litri/minut şi │
│presiunea P în MegaPascali, în scara │
│manometrică (1Mpa = 10 bar). │
└───────────────────────────────────────┘
ANEXA nr. 5 Debitele minime ale jetului compact şi pulverizat pentru hidranţi de incendiu interiori, echipaţi cu furtunuri plate (SR EN 671-2)
┌───────────┬──────────────┬────────────┐
│ │Debit minim de│ │
│Diametrul │curgere Q [l/ │Coeficientul│
│duzei │min] │K │
│de refulare├────┬────┬────┤(a se vedea │
│sau │P = │P = │P = │NOTA) │
│diametrul │0,2 │0,4 │0,6 │ │
│echivalent,│MPa │MPa │MPa │ │
│[mm] │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │
├───────────┼────┼────┼────┼────────────┤
│9 │66 │92 │112 │46 │
├───────────┼────┼────┼────┼────────────┤
│10 │78 │110 │135 │55 │
├───────────┼────┼────┼────┼────────────┤
│11 │93 │131 │162 │68 │
├───────────┼────┼────┼────┼────────────┤
│12 │100 │140 │171 │72 │
├───────────┼────┼────┼────┼────────────┤
│13 │120 │170 │208 │85 │
├───────────┴────┴────┴────┴────────────┤
│NOTĂ: Debitul Q la presiunea P este │
│calculat cu relaţia │
│Q = K √(10 ● P), în care debitul Q este│
│exprimat în litri/minut şi │
│presiunea P în MegaPascali, în scara │
│manometrică (1Mpa = 10 bar). │
└───────────────────────────────────────┘
ANEXA nr. 6 Debitul pentru un incendiu exterior q(ie) [l/s] şi numărul de incendii simultane pentru centre populate
┌────────────┬─────────┬─────────────────┐
│Numărul │Numărul │q(ie) [l/s] │
│locuitorilor│de ├────────┬────────┤
│din centrul │incendii │clădiri │clădiri │
│populat │simultane│cu 1...4│cu peste│
│(N) │(n) │niveluri│4 │
│ │ │ │niveluri│
├────────────┼─────────┼────────┼────────┤
│5.000 │1 │5 │10 │
├────────────┼─────────┼────────┼────────┤
│5.001 ... │1 │10 │15 │
│10.000 │ │ │ │
├────────────┼─────────┼────────┼────────┤
│10.001 ... │2 │10 │15 │
│25.000 │ │ │ │
├────────────┼─────────┼────────┼────────┤
│25.001 ... │2 │20 │25 │
│50.000 │ │ │ │
├────────────┼─────────┼────────┼────────┤
│50.001 ... │2 │25 │75 │
│100.000 │ │ │ │
├────────────┼─────────┼────────┼────────┤
│100.001 ... │2 │30 │40 │
│200.000 │ │ │ │
├────────────┼─────────┼────────┼────────┤
│200.001 ... │3 │40 │55 │
│300.000 │ │ │ │
├────────────┼─────────┼────────┼────────┤
│300.001 ... │3 │- │70 │
│400.000 │ │ │ │
├────────────┼─────────┼────────┼────────┤
│400.001 ... │3 │- │80 │
│500.000 │ │ │ │
├────────────┼─────────┼────────┼────────┤
│500.001 ... │3 │- │85 │
│600.000 │ │ │ │
├────────────┼─────────┼────────┼────────┤
│600.001 ... │3 │- │90 │
│700.000 │ │ │ │
├────────────┼─────────┼────────┼────────┤
│700.001 ... │3 │- │95 │
│800.000 │ │ │ │
├────────────┼─────────┼────────┼────────┤
│800.001 ... │3 │- │100 │
│1.000.000 │ │ │ │
└────────────┴─────────┴────────┴────────┘
OBSERVAŢII: 1. Valorile din Anexa nr. 6 se aplică şi în cazul cartierelor izolate, separate de centrul populat printr-o zonă neconstruită, mai lată de 300 m; 2. Debitul pentru un incendiu (q(ie)) şi numărul de incendii simultane (n) pentru centrele populate cu peste 1.000.000 de locuitori se determină pe bază de studii speciale. ANEXA nr. 7 Debitul de apă pentru stingerea din exterior a incendiilor q(ie) la clădirile civile, cu excepţia locuinţelor
┌───────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Nivelul de │Debitul de apă pentru stingerea unui incendiu, q(ie)[l/s] │
│stabilitate│raportat la volumul compartimentului de incendiu, în mc │
│la incendiu├────┬───────────┬───────────┬────────────┬─────────────┬─────────────┬─────────────┬─────┤
│al clădirii│până│2001...3000│3001...5000│5001...10000│10001...15000│15001...30000│30001...50000│peste│
│ │la │ │ │ │ │ │ │50000│
│ │2000│ │ │ │ │ │ │ │
├───────────┼────┼───────────┼───────────┼────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────┼─────┤
│I - II │5 │5 │5 │10 (5) │10 (5) │15 (10) │20 (15) │25 │
│ │ │ │ │ │ │ │ │(20) │
├───────────┼────┼───────────┼───────────┼────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────┼─────┤
│III │5 │5 │10 │10 │15 (10) │20 (15) │- │- │
├───────────┼────┼───────────┼───────────┼────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────┼─────┤
│IV │5 │10 │10 │15 (10) │- │- │- │- │
├───────────┼────┼───────────┼───────────┼────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────┼─────┤
│V │5 │10 │15 (10) │20 (15) │- │- │- │- │
└───────────┴────┴───────────┴───────────┴────────────┴─────────────┴─────────────┴─────────────┴─────┘
OBSERVAŢII: 1. Debitul de apă pentru stingerea din exterior a incendiilor pentru clădiri din centre populate se ia din standardul de referinţă SR 1343-1:2006. 2. În cazul în care în aceste ansambluri de clădiri se prevede în perspectivă posibilitatea executării unor construcţii cu caracter deosebit (clădiri înalte, foarte înalte cu săli aglomerate, centre comerciale etc.) care necesită un debit mai mare pentru stingerea incendiului, la stabilirea soluţiei de alimentare cu apă trebuie să se aibă în vedere şi alte construcţii. 3. Pentru stabilirea debitelor la clădiri cu mai multe compartimente de incendiu, debitul se alege pentru compartimentul cu volumul cel mai mare. Pentru clădirile înalte, foarte înalte şi sălile aglomerate cu scenă amenajată, debitul se alege pentru volumul întregii clădiri. 4. Valorile din paranteze se aplică pentru construcţiile echipate cu instalaţii de stingere cu sprinklere ANEXA nr. 8 Debitul de apă pentru stingerea din exterior a unui incendiu q(ie) la clădiri de producţie şi depozitare
┌───────────┬─────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Nivelul de │ │Debitul de apă pentru stingerea unui incendiu, q(ie)[l/s] │
│stabilitate│Risc de │raportat la volumul compartimentului de incendiu, în mc │
│la incendiu│incendiu ├────┬───────────┬───────────┬────────────┬─────────────┬──────────────┬───────────────┬──────┤
│al clădirii│ │până│2001...3000│3001...5000│5001...20000│20001...50000│50001...200000│200001...400000│peste │
│ │ │la │ │ │ │ │ │ │400001│
│ │ │2000│ │ │ │ │ │ │ │
├───────────┼─────────┼────┼───────────┼───────────┼────────────┼─────────────┼──────────────┼───────────────┼──────┤
│ │mic │ │ │ │ │ │ │ │20 │
│I - II │foarte │5 │5 │5 │10 │10 │10 │20 (15) │(15) │
│ │mare, │5*) │10 │10 │15 │20 (15) │30 (20) │35 (20) │40 │
│ │mare şi │ │ │ │ │ │ │ │(30) │
│ │mijlociu,│ │ │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────┼─────────┼────┼───────────┼───────────┼────────────┼─────────────┼──────────────┼───────────────┼──────┤
│III │mic │5 │5 │10 │15 (10) │20 (15) │30 (15) │- │- │
│ │mijlociu │5 │10 │15 (10) │20 (15) │30 (20) │40 (20) │- │- │
├───────────┼─────────┼────┼───────────┼───────────┼────────────┼─────────────┼──────────────┼───────────────┼──────┤
│IV - V │mic │5 │10 │15 (10) │20 (15) │20 (15) │- │- │- │
│ │mijlociu │5 │15 │20 (15) │25 (20) │40 (30) │- │- │- │
└───────────┴─────────┴────┴───────────┴───────────┴────────────┴─────────────┴──────────────┴───────────────┴──────┘
────────── *) numai pentru risc mijlociu────────── OBSERVAŢII 1. Pentru stabilirea debitelor la clădire împărţite în compartimente de incendiu debitul de apă se calculează pentru compartimentul cu volumul cel mai mare. 2. Valorile din paranteze se aplică pentru construcţiile echipate cu instalaţii de stingere cu sprinklere ANEXA nr. 9 Debitul de apă pentru stingerea din exterior a unui incendiu q(ie) la clădiri monobloc
┌────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ │Debitul de apă pentru stingerea unui incendiu, q(ie) [l/s] raportat la volumul │
│Risc │clădirii în mc │
│de ├──────┬───────────────┬───────────────┬───────────────┬───────────────┬───────────────┬───────────────┬───────────────┤
│incendiu│până │100001...200000│200001...300000│300001...400000│400001...500000│500001...600000│600001...700000│700001...800000│
│ │la │ │ │ │ │ │ │ │
│ │100000│ │ │ │ │ │ │ │
├────────┼──────┼───────────────┼───────────────┼───────────────┼───────────────┼───────────────┼───────────────┼───────────────┤
│foarte │30 │40 │50 │60 │70 │80 │90 │100 │
│mare, │ │ │ │ │ │ │ │ │
│mare şi │ │ │ │ │ │ │ │ │
│mijlociu│ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────┼──────┼───────────────┼───────────────┼───────────────┼───────────────┼───────────────┼───────────────┼───────────────┤
│mic │15 │20 │25 │30 │35 │40 │45 │50 │
└────────┴──────┴───────────────┴───────────────┴───────────────┴───────────────┴───────────────┴───────────────┴───────────────┘
ANEXA nr. 10 Debitul de apă pentru stingerea unui incendiu q(ie) la depozitele deschise de cherestea în funcţie de volumul stivelor
┌────────┬────┬────────┬─────────┬──────────┬───────────┬───────────┬───────────┬────────────┐
│Volumul │până│ │ │ │ │ │ │ │
│stivelor│la │51...200│201...500│501...1000│1001...2500│2501...5000│5001...7500│7501...10000│
│mc │50 │ │ │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────┼────┼────────┼─────────┼──────────┼───────────┼───────────┼───────────┼────────────┤
│Debitul │ │ │ │ │ │ │ │ │
│q(ie) │5 │10 │15 │20 │25 │35 │45 │50 │
│[l/s] │ │ │ │ │ │ │ │ │
└────────┴────┴────────┴─────────┴──────────┴───────────┴───────────┴───────────┴────────────┘
OBSERVAŢII: 1. Prin volumul stivelor se înţelege produsul dintre suprafaţa utilă şi înălţimea de depozitare, din sectorul cel mai mare. 2. Pentru depozitele cu volumul stivelor dintr-un sector mai mare de 10000 mc, debitul se stabileşte de către proiectant, pe bază de studiu. ANEXA nr. 11 Debitul specific de apă pentru stingerea unui incendiu q(ie) la depozitele de buşteni, traverse de cale ferată, lemn de foc
┌────────┬────┬─────────┬──────────┬───────────┬────────────┬─────┐
│Volumul │până│ │ │ │ │peste│
│stivelor│la │101...500│501...2000│2001...5000│5001...10000│10000│
│mc │100 │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │
├────────┼────┼─────────┼──────────┼───────────┼────────────┼─────┤
│Debitul │ │ │ │ │ │ │
│q(ie) │5 │10 │15 │25 │30 │40 │
│[l/s] │ │ │ │ │ │ │
└────────┴────┴─────────┴──────────┴───────────┴────────────┴─────┘
OBSERVAŢII: 1. Prin volumul stivelor se înţelege produsul dintre suprafaţa utilă şi înălţimea de depozitare, din sectorul cel mai mare. 2. Debitul se reduce cu 50% pentru stivele de buşteni prevăzute cu instalaţii de conservare prin stropire, care asigură în permanenţă buştenilor o umiditate de peste 70%. ANEXA nr. 12 Debitul specific de apă pentru stingerea unui incendiu q(ie), la depozitele de rumeguş şi tocătură de lemn
┌────────┬────┬──────────┬───────────┬────────────┬─────┐
│Volumul │până│ │ │ │peste│
│stivelor│la │501...2000│2001...5000│5001...10000│10000│
│mc │500 │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │
├────────┼────┼──────────┼───────────┼────────────┼─────┤
│Debitul │ │ │ │ │ │
│q(ie) │10 │20 │25 │30 │40 │
│[l/s] │ │ │ │ │ │
└────────┴────┴──────────┴───────────┴────────────┴─────┘
ANEXA nr. 13 Debitul specific de apă pentru stingerea unui incendiu q(ie), la depozitele de talaj
┌────────┬────┬─────────┬──────────┬───────────┬────────────┬─────┐
│Volumul │până│ │ │ │ │peste│
│stivelor│la │101...500│501...2000│2001...5000│5001...10000│10000│
│mc │100 │ │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │ │ │
├────────┼────┼─────────┼──────────┼───────────┼────────────┼─────┤
│Debitul │ │ │ │ │ │ │
│q(ie) │10 │15 │25 │35 │45 │50 │
│[l/s] │ │ │ │ │ │ │
└────────┴────┴─────────┴──────────┴───────────┴────────────┴─────┘
ANEXA nr. 14 Debitul specific de apă pentru stingerea unui incendiu q(ie), la depozitele de cărbuni
┌────────┬────┬──────────┬────────────┬─────┐
│Volumul │până│ │ │peste│
│stivelor│la │101...1000│1001...10000│10000│
│mc │100 │ │ │ │
│ │ │ │ │ │
├────────┼────┼──────────┼────────────┼─────┤
│Debitul │ │ │ │ │
│q(ie) │5 │10 │15 │20 │
│[l/s] │ │ │ │ │
└────────┴────┴──────────┴────────────┴─────┘
OBSERVAŢIE: Debitul se stabileşte în funcţie de volumul stivei celei mai mari. ANEXA nr. 14bis Presiunea disponibilă la ajutajul ţevii de refulare, H(i), debitul specific q(ih) şi diametrul d al orificiului ajutajului al ţevii de refulare cu care se echipează hidrantul de incendiu în funcţie de lungimea jetului compact, L
┌────────┬───────────────────────────────────────────┐
│ │Diametrul orificiului ţevii de │
│Lungimea│refulare, d în mm │
│jetului ├──────────┬──────────┬──────────┬──────────┤
│compact │14 │16 │18 │20 │
│L ├─────┬────┼─────┬────┼─────┬────┼─────┬────┤
│[m] │ │q │ │q │ │q │ │q │
│ │H(i) │(ih)│H(i) │(ih)│H(i) │(ih)│H(i) │(ih)│
│ │[bar]│[l/ │[bar]│[l/ │[bar]│[l/ │[bar]│[l/ │
│ │ │s] │ │s] │ │s] │ │s] │
├────────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┤
│6 │- │- │- │- │0.75 │3.04│0.75 │3.75│
├────────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┤
│7 │- │- │0.92 │2.64│0.9 │3.31│0.89 │4.1 │
├────────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┤
│8 │- │- │1.06 │2.84│1.04 │3.58│1.02 │4.4 │
├────────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┤
│9 │- │- │1.22 │3.05│1.19 │3.8 │1.17 │4.7 │
├────────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┤
│10 │1,43 │2.52│1.38 │3.24│1.34 │4.05│1.31 │5 │
├────────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┤
│11 │1.61 │2.68│1.55 │3.43│1.51 │4.29│1.47 │5.3 │
├────────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┤
│12 │1.81 │2.84│1.73 │3.63│1.68 │4.53│1.63 │5.6 │
├────────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┤
│13 │2.02 │3.01│1.92 │3.82│1.86 │4.75│1.8 │5.85│
├────────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┤
│14 │2.25 │3.16│2.13 │4.03│2.04 │5 │1.98 │6.15│
├────────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┤
│15 │2.49 │3.34│2.35 │4.23│2.25 │5.25│2.18 │6.45│
└────────┴─────┴────┴─────┴────┴─────┴────┴─────┴────┘
ANEXA nr. 15 Clasificarea pericolelor tipice (conform SR EN 12845) Tabelele 15.1, 15.2 şi 15.3 conţin listele cu clasificarea pericolelor minime. Datele trebuie să fie utilizate ca şi ghid pentru locaţii nemenţionate în mod special. Tabelul 15.1 Activităţi clasificate ca pericol mic
┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Şcoli şi alte instituţii de educaţie (anumite spaţii) vezi art. 7.4 │
│ Birouri (anumite spaţii) vezi art 7.4 │
│ Închisori │
└────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
Tabelul 15.2 Activităţi clasificate ca pericol mediu
┌───────────┬────────────────────────────────────────────────────┐
│Activitatea│Grup de risc mediu │
│ ├───────────┬───────────┬──────────────┬─────────────┤
│ │OH1 │OH2 │OH3 │OH4 │
├───────────┼───────────┼───────────┼──────────────┼─────────────┤
│Sticlă şi │ │ │fabrici de │ │
│ceramică │ │ │sticlă │ │
├───────────┼───────────┼───────────┼──────────────┼─────────────┤
│ │ │ │lucrări de │ │
│ │ │ │vopsire │ │
│Produse │lucrări din│fabrici de │fabrici de │ │
│chimice │domeniul │film │săpun │ │
│ │cimentului │fotografic │laboratoare │ │
│ │ │ │fotografice │ │
│ │ │ │ateliere de │ │
│ │ │ │aplicare a │ │
│ │ │ │vopselurilor │ │
│ │ │ │pe bază de │ │
│ │ │ │apă │ │
├───────────┼───────────┼───────────┼──────────────┼─────────────┤
│ │fabrici de │ │Fabrici de │ │
│Industrie │prelucrare │lucrări │materiale │ │
│mecanică │a foilor │metalice │electronice │ │
│ │metalice │ │Fabrici de │ │
│ │(tole) │ │echipamente │ │
│ │ │ │radio │ │
│ │ │ │Fabrici de │ │
│ │ │ │maşini de │ │
│ │ │ │spălat │ │
│ │ │ │Ateliere auto │ │
├───────────┼───────────┼───────────┼──────────────┼─────────────┤
│ │ │Abatoare, │Fabrici pentru│ │
│ │ │fabrici │hrana │ │
│Alimente şi│ │de │animalelor │Distilerii de│
│băuturi │ │prelucrare │Mori de │alcool │
│ │ │a │cereale │ │
│ │ │cărnii │Fabrici de │ │
│ │ │Brutării │supe şi │ │
│ │ │Fabrici de │legume │ │
│ │ │biscuiţi │deshidratate │ │
│ │ │Fabrici de │Fabrici de │ │
│ │ │bere │zahăr │ │
│ │ │Fabrici de │ │ │
│ │ │ciocolată │ │ │
│ │ │Cofetării │ │ │
│ │ │Fabrici de │ │ │
│ │ │prelucrare │ │ │
│ │ │a │ │ │
│ │ │laptelui │ │ │
├───────────┼───────────┼───────────┼──────────────┼─────────────┤
│ │Spitale │ │ │Cinematografe│
│ │Hoteluri │ │ │şi │
│Diverse │Biblioteci │Laboratoare│Studiouri de │teatre │
│ │(excluzând │(fizice) │radiodifuziune│Săli de │
│ │depozitele │Spălătorii │Camere tehnice│concerte │
│ │de cărţi) │Parcaje │Clădiri pentru│Fabrici de │
│ │Restaurante│auto │ferme │tutun │
│ │Şcoli vezi │Muzee │ │Studiouri de │
│ │art. 7.4 │ │ │producţie │
│ │Birouri │ │ │film şi TV │
│ │vezi art. │ │ │ │
│ │7.4 │ │ │ │
├───────────┼───────────┼───────────┼──────────────┼─────────────┤
│ │ │ │Legătorii │Procesarea │
│Hârtie │ │ │Fabrici de │deşeurilor │
│ │ │ │carton │de hârtie │
│ │ │ │Fabrici de │ │
│ │ │ │hârtie │ │
├───────────┼───────────┼───────────┼──────────────┼─────────────┤
│ │Săli de │ │ │ │
│ │informatică│ │ │ │
│Birouri şi │(cameră │ │Spaţii pentru │Săli pentru │
│magazine │server cu │ │aprovizionare │expoziţii │
│ │excepţia │ │Centre │(a) │
│ │depozitării│ │comerciale │ │
│ │casetelor) │ │ │ │
│ │Birouri │ │ │ │
│ │vezi art. │ │ │ │
│ │7.4 │ │ │ │
├───────────┼───────────┼───────────┼──────────────┼─────────────┤
│ │ │ │fabrici de │ │
│ │ │ │covoare │ │
│ │ │ │(excl. cauciuc│ │
│ │ │ │şi mase │ │
│ │ │ │plastice │ │
│ │ │ │spumă) │ │
│ │ │Fabrici │pânză şi │mori de │
│ │ │pentru │îmbrăcăminte │bumbac │
│ │ │bunurile │fabrici │plante de in │
│ │ │din │fabrici de │de │
│ │ │piele │fibre de │preparare │
│ │ │ │bord │cânepă de │
│ │ │ │fabrici de │pregătire │
│ │ │ │încălţăminte │plante │
│ │ │ │(exclusiv │ │
│ │ │ │materiale │ │
│ │ │ │plastice şi │ │
│ │ │ │cauciuc) │ │
│ │ │ │fabrici de │ │
│ │ │ │tricotat │ │
│ │ │ │lenjerie de │ │
│ │ │ │fabrici │ │
│ │ │ │fabrici de │ │
│ │ │ │saltele │ │
│ │ │ │(excl. spumă │ │
│ │ │ │din │ │
│ │ │ │material │ │
│ │ │ │plastic) │ │
│ │ │ │fabrici de │ │
│ │ │ │cusut mori │ │
│ │ │ │de ţesut │ │
│ │ │ │mori de lână │ │
│ │ │ │şi lână │ │
│ │ │ │pieptănată │ │
├───────────┼───────────┼───────────┼──────────────┼─────────────┤
│ │ │ │fabrici de │ │
│ │ │ │prelucrare a │ │
│Cherestea │ │ │lemnului │fabricile de │
│şi lemn │ │ │fabrici de │cherestea │
│ │ │ │mobilă (fără │fabrici de │
│ │ │ │materiale │placaj │
│ │ │ │plastice de │ │
│ │ │ │spumă) │ │
│ │ │ │mobilier de │ │
│ │ │ │showroom-uri │ │
│ │ │ │tapiţerie din │ │
│ │ │ │material │ │
│ │ │ │plastic (fără │ │
│ │ │ │spumă), │ │
│ │ │ │fabrici de │ │
├───────────┴───────────┴───────────┴──────────────┴─────────────┤
│Notă: În situaţiile în care spaţiile clasificate în OH1 sau OH2 │
│sunt vopsite sau acoperite cu alte │
│produse cu sarcină termică mare, acestea trebuie să fie │
│considerate ca fiind OH3 │
├────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│(a) Spaţiile foarte mari trebuie luate în considerare. │
└────────────────────────────────────────────────────────────────┘
────────── Notă: prezentele clasificări trebuie să fie corelate cu standardul SR EN 12845 sau cu alte reglementări echivalente.────────── Tabelul 15.3 Activităţi clasificate ca pericol mare
┌──────────────┬─────────────┬───────────┬─────────┐
│HHP1 │HHP2 │HHP3 │HHP4 │
├──────────────┼─────────────┼───────────┼─────────┤
│Fabrici de │ │ │ │
│linoleum şi │ │Fabrici de │Fabrici │
│acoperiri │Fabrici de │nitrat de │de │
│textile de │brichete │celuloză │artificii│
│pardoseală │ │ │ │
├──────────────┼─────────────┼───────────┼─────────┤
│Fabrici de │ │ │ │
│răşină, negru │ │ │ │
│de fum şi │ │ │ │
│terebentină │ │ │ │
│Fabrici de │ │ │ │
│înlocuitor de │ │ │ │
│cauciuc │ │ │ │
│Fabrici de │ │ │ │
│rumeguş │ │ │ │
│Fabrici de │ │ │ │
│chibrituri │ │ │ │
│Ateliere de │ │ │ │
│aplicări a │ │ │ │
│vopselurilor │ │ │ │
│pe bază de │ │ │ │
│solvent │ │ │ │
│Fabrici de │Distilarea │ │ │
│frigidere │gudroanelor │Pneuri │ │
│Activităţi de │Depouri │pentru │ │
│tipărire │pentru │maşini şi │ │
│Fabrici de │autobuze, │camioane │ │
│cabluri pentru│camioane │Fabrici de │ │
│PP/PE/PS │neîncărcate │materiale │ │
│sau alte │şi │de factor │ │
│caracteristici│vagoane de │Mc (vezi │ │
│de ardere │cale ferată │tabelul │ │
│similare, │Fabrici de │B.1) │ │
│altele decât │lumânări de │Fabrici de │ │
│OH3 │ceară şi │materiale │ │
│Injecţii │parafină │plastice │ │
│pentru mulaje │Săli pentru │spongioase,│ │
│(materiale │maşini ce │cauciuc │ │
│plastice) │lucrează cu │spongios şi│ │
│pentru PP/PE/ │hârtie │bunuri din │ │
│PS sau alte │Fabrici de │cauciuc │ │
│caracteristici│covoare │spongios │ │
│de ardere │incluzând │(excluzând │ │
│similare, │cauciuc şi │M4 vezi │ │
│altele decât │materiale │Tabelul │ │
│OH3 │plastice │B.1) │ │
│Fabrici de │spongioase │ │ │
│materiale şi │Mori de │ │ │
│bunuri │rumeguş │ │ │
│plastice │Confecţionare│ │ │
│(excluzând │de plăci │ │ │
│materialele │aglomerate │ │ │
│plastice │Fabrici de │ │ │
│spongioase) │vopsea, │ │ │
│pentru │coloranţi │ │ │
│PP/PE/PS sau │şi lacuri │ │ │
│alte │ │ │ │
│caracteristici│ │ │ │
│de │ │ │ │
│ardere │ │ │ │
│similare, │ │ │ │
│altele decât │ │ │ │
│OH3 │ │ │ │
│Fabrici de │ │ │ │
│bunuri din │ │ │ │
│cauciuc │ │ │ │
│Fabrici de │ │ │ │
│fibre │ │ │ │
│sintetice │ │ │ │
│(excluzând │ │ │ │
│fibrele │ │ │ │
│acrilice) │ │ │ │
│Fabrici de │ │ │ │
│frânghii │ │ │ │
│Fabrici de │ │ │ │
│covoare │ │ │ │
│incluzând │ │ │ │
│materialele │ │ │ │
│plastice │ │ │ │
│neexpandate │ │ │ │
│Fabrici de │ │ │ │
│încălţăminte │ │ │ │
│incluzând │ │ │ │
│materiale │ │ │ │
│plastice şi │ │ │ │
│cauciuc │ │ │ │
├──────────────┴─────────────┴───────────┴─────────┤
│NOTA 1: Poate fi necesară o protecţie adiţională │
│locală │
└──────────────────────────────────────────────────┘
Tabelul 15.4 Produse depozitate şi categorii
┌─────────────┬─────────┬──────────────┐
│Produs │Categorie│Comentarii │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│ │ │Se cere │
│ │ │protecţie │
│Adezivi │III │specială │
│ │ │pentru │
│ │ │solvenţi │
│ │ │inflamabili │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Adezivi │I │Fără solvenţi │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Alcool │I │≤ 20% grade de│
│ │ │puritate │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│ │ │> 20% grade de│
│ │ │puritate numai│
│Alcool │III │în sticle sau │
│ │ │alte │
│ │ │asemenea vezi │
│ │ │Anexa G │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Alfa*1) │III │Vrac sau │
│ │ │baloturi │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Alimente în │I │În cutii de │
│conserve │ │carton şi tăvi│
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│ │ │Predominant │
│Aparate │ │construcţie │
│electrice │I │metalică cu │
│ │ │mai puţin de │
│ │ │5% masă │
│ │ │plastică │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Aparate │III │Altele │
│electrice │ │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Articole de │II │ │
│piele │ │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Articole │I │ │
│metalice │ │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Aţe de fibre │II │ │
│naturale │ │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│ │ │Măsuri │
│Baloturi de │II │speciale, este│
│bumbac │ │necesară o │
│ │ │arie protejată│
│ │ │mai mare │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│ │ │Se cere │
│ │ │protecţie │
│Baterii, pile│ │specială │
│umede │II │pentru │
│ │ │acumulatori │
│ │ │goi │
│ │ │de material │
│ │ │plastic │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Baterii, pile│II │ │
│uscate │ │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Bere │I │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Bere │II │Containere în │
│ │ │cutii de lemn │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Blănuri │II │În cutii plate│
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│ │ │Stocarea pe │
│Cabluri sau │ │rafturi │
│fire │II │necesită │
│electrice │ │sprinklere de │
│ │ │rafturi │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│ │ │Pot fi │
│ │ │necesare │
│Cânepă │II │măsuri │
│ │ │speciale, │
│ │ │pentru mărirea│
│ │ │suprafeţei │
│ │ │implicate │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Carne │II │Răcită sau │
│ │ │îngheţată │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Cârpe, │II │Vrac sau │
│zdrenţe │ │baloturi │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Cartoane │ │ │
│parafinate │III │ │
│montate │ │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Cartoane │ │ │
│parafinate │II │ │
│plate │ │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Carton (cu │ │Rulouri │
│excepţia │II │depozitate │
│celui │ │orizontal │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Carton (cu │ │Rulouri │
│excepţia │III │depozitate │
│celui │ │vertical │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Carton │ │Rulouri │
│(ondulat) │III │depozitate │
│ │ │orizontal │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Carton │ │Rulouri │
│(ondulat) │IV │depozitate │
│ │ │verticale │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Carton (toate│II │Depozitat plat│
│tipurile) │ │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Carton │II │În rulouri │
│asfaltat │ │orizontale │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Carton │III │În rulouri │
│asfaltat │ │verticale │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Carton │II │ │
│stratificat │ │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│ │ │Cele │
│ │ │depozitate pe │
│Cauciucuri │ │verticală, pe │
│depozitate pe│IV │rafturi, │
│orizontală │ │nu fac │
│ │ │obiectul │
│ │ │acestui │
│ │ │standard │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Cărţi │II │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Ceară │IV │ │
│(parafină) │ │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│ │ │În baloturi │
│Celuloză │II │fără nitrit, │
│ │ │fără acetat │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Ceramică │I │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Cereale │II │În cutii │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Chibrituri │III │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Covor de │II │ │
│fibră │ │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Cutii de │ │Cutii goale, │
│carton │III │grele şi │
│ │ │asamblate │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Cutii de │ │Cutii goale, │
│carton │II │uşoare şi │
│ │ │asamblate │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Dale de │III │ │
│mochetă │ │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Dulciuri de │II │ │
│cofetărie │ │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│ │ │În saci sau │
│Făină │II │pungi de │
│ │ │hârtie │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Fertilizatori│ │Poate cere │
│solide │II │măsuri │
│ │ │speciale │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Fibră de │I │Neprelucrată │
│sticlă │ │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│ │ │Măsuri │
│ │ │speciale │
│Fibre │II │precum mărirea│
│vegetale │ │arie de │
│ │ │declanşare │
│ │ │pot fi │
│ │ │necesare │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Foi de placaj│IV │ │
│de lemn │ │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Frânghie de │ │ │
│fibre │II │ │
│sintetice │ │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Haine │II │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Hârtie │II │Foi depozitate│
│ │ │pe orizontală │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│ │ │Masa < 5 kg/ │
│ │ │100 mp (de │
│Hârtie │III │exemplu hârtie│
│ │ │igienică), │
│ │ │role │
│ │ │depozitate pe │
│ │ │orizontală │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│ │ │Masa < 5 kg/ │
│ │ │100 mp (de │
│Hârtie │IV │exemplu hârtie│
│ │ │igienică), │
│ │ │role │
│ │ │depozitate pe │
│ │ │verticală │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│ │ │Masa = 5 kg/ │
│ │ │100 mp (de │
│Hârtie │III │exemplu │
│ │ │ziare), role │
│ │ │depozitate pe │
│ │ │verticală │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│ │ │Masa = 5 kg/ │
│ │ │100 mp (de │
│Hârtie │II │exemplu │
│ │ │ziare), role │
│ │ │depozitate pe │
│ │ │orizontală │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Hârtie │III │ │
│bitumată │ │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│ │ │Pot fi │
│ │ │necesare │
│Hârtie, deşeu│III │măsuri │
│ │ │speciale, │
│ │ │pentru mărirea│
│ │ │suprafeţei │
│ │ │implicate │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Hârtie, │II │Rulouri, │
│materie primă│ │baloturi │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│ │ │Pot fi │
│ │ │necesare │
│In │II │măsuri │
│ │ │speciale, │
│ │ │pentru mărirea│
│ │ │suprafeţei │
│ │ │implicate │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Ingrediente │II │În saci │
│alimentare │ │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Împletituri │III │ │
│de răchită │ │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Încălţăminte │II │Cu masă │
│ │ │plastică ≤5% │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Încălţăminte │III │Cu masă │
│ │ │plastică >5% │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Lapte pudră │II │În saci sau │
│ │ │pungi │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│ │ │A se vedea │
│Lemn │ │lemn de │
│ │ │construcţie │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Lemn de │ │ │
│construcţie │II │ │
│netăiat │ │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Lemn de │ │În stive │
│construcţie │III │ventilate │
│tăiat │ │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Lemn de │ │În stive │
│construcţie │II │neventilate │
│tăiat │ │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│ │ │ │
│Lemn, placă │ │Depozitată │
│aglomerată, │ │plat, │
│placaj │II │excluzând │
│ │ │stivele │
│ │ │ventilate │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Linoleum │III │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Lumânări │III │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Iută │II │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│ │ │Excluzând │
│Mangal │II │mangalul │
│ │ │impregnat │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Mecanisme de │ │ │
│aprindere a │ │ │
│focului │III │ │
│(grătar) │ │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Mobilă de │II │ │
│lemn │ │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│ │ │Cu fibre şi │
│Mobilă, │ │materiale │
│umplută │II │naturale dar │
│ │ │excluzând │
│ │ │materialele │
│ │ │plastice │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│ │ │Stocarea pe │
│Mochete, fără│ │rafturi │
│substrat de │II │necesită │
│spumă │ │instalarea de │
│ │ │sprinklere de │
│ │ │rafturi │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Negru de fum │III │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Olărit │I │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Panouri de │II │ │
│fibre │ │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Pânză de in │II │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Pânză │III │ │
│gudronată │ │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Pânză pentru │II │Stocat pe │
│acoperiş în │ │orizontală │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Pânză pentru │III │Stocat pe │
│acoperiş în │ │verticală │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Pasta de lemn│II │Baloturi │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Pastă de │II │ │
│celuloză │ │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Perne │II │Pene sau puf │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Piei │II │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Plută │II │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│ │ │Excluzând │
│Răşină │III │lichidele │
│ │ │inflamabile │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Rechizite │III │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Rumeguş │IV │Baloturi │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│ │ │Cu materiale │
│Saltele │IV │plastice │
│ │ │spongioase │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│ │ │Altele decât │
│ │ │cele cu │
│Saltele │II │materiale │
│ │ │plastice │
│ │ │spongioase │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Săpun, │ │ │
│solubil în │II │ │
│apă │ │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Seminţe │I │În saci │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Sticlărie │I │Goală │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Textile │ │A se vedea │
│ │ │ţesături │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Tricotaje │II │A se vedea │
│ │ │haine │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Tutun │II │Foi şi produse│
│ │ │finite │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Ţesături de │ │ │
│lână sau │II │ │
│bumbac │ │ │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Ţesături │III │Depozitate │
│sintetice │ │plat │
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Vopsele │I │Pe bază de apă│
├─────────────┼─────────┼──────────────┤
│Zahăr │II │În pungi sau │
│ │ │saci │
└─────────────┴─────────┴──────────────┘
────────── *1) NOTĂ NAŢIONALĂ: alfa (Stipa tenacissima) este o plantă graminee originară din Algeria, din care se fac coarde, fibre etc.────────── ANEXA nr. 16 Proprietăţile dioxidului de carbon 1. Dioxidul de carbon (CO(2)) utilizat ca substanţă de stingere a incendiilor, (standardul de referinţă EN 25923), trebuie să fie fără urme de umezeală, oxigen, sulf sau alte impurităţi. 2. Dioxidul de carbon nu arde şi nu întreţine arderea. La starea normală fizică (la presiunea pN = 101325 N/mp şi temperatura absolută T(N) = 273,15 K), densitatea dioxidului de carbon este de 1,976 kg/l, deci mai greu decât aerul. 3. Dioxidul de carbon fiind un gaz incolor şi inodor, se recomandă ca la utilizarea lui să se prevadă odorizarea cu gaze nepericuloase, cu miros specific. 4. Temperatura critică a dioxidului de carbon (la punctul critic figura 16.1) fiind de 31,4°C, se poate lichefia cu uşurinţă. (a se vedea imaginea asociată) Figura 16.1. Variaţia presiunii dioxidului de carbon, cu temperatura 5. Temperatura de fierbere a dioxidului de carbon lichid la presiunea atmosferică normală, de 760 mm Hg, este de -78,5°C. 6. La presiunea de 5,28 bar şi temperatura de -56,2°C (la punctul triplu), dioxidul de carbon poate fi prezent simultan în stare solidă, lichidă sau gazoasă. Sub această presiune, dioxidul de carbon poate fi numai în stare solidă sau gazoasă, această stare depinzând de temperatură. 7. Dacă dioxidul de carbon comprimat într-un recipient de stocare se destinde până la presiunea atmosferică, se obţine CO(2) solid, sub formă de zăpadă carbonică. La descărcarea dioxidului de carbon lichid în atmosferă, o mare parte a lichidului se transformă rapid în vapori, cu mărirea considerabilă a volumului. Restul de lichid se transformă în particule fin divizate de gheaţă uscată, la temperatura de -79°C. 8. Dioxidul de carbon, ca substanţă de stingere a incendiului, are următoarele caracteristici: - nu distruge obiectele şi materialele stinse; – pătrunde în orificiile materialului aprins (fiind mai greu decât aerul); – este rău conducător de electricitate; – nu se deteriorează prin stocare îndelungată; – nu este sensibil la acţiunea temperaturilor scăzute. Tabelul 16.1 Cantitatea de dioxid de carbon în funcţie de capacitatea recipientului
┌─────────────┬──┬────┬────┬────┬────┬────┬───┐
│Capacitatea │ │ │ │ │ │ │ │
│recipientului│40│36 │33 │30 │27 │25 │8*)│
│(litri) │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────────┼──┼────┼────┼────┼────┼────┼───┤
│Cantitatea de│ │ │ │ │ │ │ │
│dioxid de │ │ │ │ │ │ │ │
│carbon │25│22,5│20,5│18,7│16,8│15,6│6 │
│(kg) │ │ │ │ │ │ │ │
└─────────────┴──┴────┴────┴────┴────┴────┴───┘
────────── NOTA: *) - capacitatea pentru recipienţi de comandă────────── Tabelul 16.2 Suprafeţele secţiunilor orificiilor de debitare a duzelor de refulare a dioxidului de carbon corespunzătoare diametrelor acestora
┌──────────────────┬───────────────────┐
│Diametrul duzei │Suprafaţa │
│ │secţiunii duzei │
├────────┬─────────┼─────────┬─────────┤
│mm │Inch │mmp │inch*2) │
├────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│066 │0,026 │0,34 │0,00053 │
├────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│1,59 │1/16 │1,98 │0,00307 │
├────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│1,78 │0,070 │2,48 │0,00385 │
├────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│1,93 │0,076 │2,93 │0,00454 │
├────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│1,98 │5/64 │3,10 │0,0048 │
├────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│2,06 │0,081 │3,32 │0,00515 │
├────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│2,18 │0,086 │3,75 │0,00581 │
├────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│2,38 │3/32 │4,45 │0,0069 │
├────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│2,78 │7/64 │6,06 │0,0094 │
├────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│3,18 │1/8 │7,94 │0,0123 │
├────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│3,57 │9/64 │10,00 │0,0155 │
├────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│3,97 │5/32 │12,39 │0,0192 │
├────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│4,37 │1 1/64 │14,97 │0,0232 │
├────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│4,76 │3/16 │17,81 │0,0276 │
├────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│5,16 │1 3/64 │20,90 │0,0324 │
├────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│5,56 │7/32 │24,26 │0,0376 │
├────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│5,95 │1 5/64 │27,81 │0,0431 │
├────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│6,35 │1/4 │31,68 │0,0491 │
├────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│6,75 │1 7/64 │35,74 │0,0554 │
├────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│7,14 │9/32 │40,06 │0,0621 │
├────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│7,54 │19/64 │44,65 │0,0692 │
├────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│7,94 │5/16 │49,48 │0,0767 │
├────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│8,73 │1 1/32 │59,87 │0,0928 │
├────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│9,53 │3/8 │71,29 │0,1105 │
├────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│10,32 │1 3/32 │83,61 │0,1296 │
├────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│11,11 │7/16 │96,97 │0,1503 │
├────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│11,91 │15/32 │111,29 │0,1725 │
├────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│12,70 │1/2 │126,71 │0,1964 │
├────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│14,29 │9/16 │160,32 │0,2485 │
├────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│15,88 │5/8 │197,94 │0,3068 │
├────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│17,46 │1 1/16 │239,48 │0,3712 │
├────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│19,05 │3/4 │285,03 │0,4418 │
├────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│25,40 │1 │506,45 │0,785 │
├────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│38,10 │1 1/2 │1138,71 │1,765 │
├────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│50,80 │2 │2025,80 │3,14 │
└────────┴─────────┴─────────┴─────────┘
(a se vedea imaginea asociată) Figura 16.2. - Nomogramă pentru calculul de verificare a debitelor de curgere a dioxidului de carbon în conductele instalaţiilor de înaltă presiune (presiunea de depozitare a CO(2) de 51,7 bar la temperatura de 17,7°C). (a se vedea imaginea asociată) Figura 16.3. - Nomogramă pentru calculul de verificare a debitelor de curgere a dioxidului de carbon în conductele instalaţiilor de joasă presiune (presiunea de depozitare a CO(2) de 20,7 bar la temperatura de 21°C). Mecanismul stingerii incendiilor cu dioxid de carbon. Domenii recomandate pentru instalaţiile de stingere a incendiilor cu dioxid de carbon 9. Dioxidul de carbon acţionează la stingerea incendiilor prin reducerea concentraţiei de oxigen sau a fazei gazoase a combustibilului incendiat din atmosfera incintei respective, până la o valoare a concentraţiei de oxigen la care combustia (arderea) încetează. 10. Dioxidul de carbon se utilizează la stingerea substanţelor combustibile care prin ardere nu furnizează oxigenul necesar combustiei, sau sunt caracterizate prin ardere de suprafaţă. Dioxidul de carbon nu se utilizează pentru stingerea incendiilor în profunzime. 11. Efectul de stingere al dioxidului de carbon constă, în principal, în faptul că substituie rapid oxigenul şi alte gaze din aer şi răceşte mediul incendiat. 12. Efectul optim în acţiunea de stingere a incendiilor cu dioxid de carbon se obţine atunci când se menţine etanşeitatea în incintele închise (încăperi, echipamente, zone etc.) şi concentraţia minimă necesară, în intervalul de timp care permite completa înăbuşire a focarului. 13. Descărcarea vaporilor de dioxid de carbon nu este eficientă pentru stingerea incendiilor. 14. Dioxidul de carbon descărcat sub formă de CO(2) lichid reprezentând 70 până la 75% din cantitatea totală de dioxid de carbon conţinută în recipienţi (butelii), capacitatea nominală a recipientelor pentru un sistem trebuie să fie cu 40% mai mare decât cea rezultată din calcul. 15. La proiectarea instalaţiilor de stingere cu CO(2) se au în vedere următoarele: - nu se admite ca procesul de stingere să fie acţionat accidental, deoarece degajarea de CO(2) poate pune în pericol vieţi omeneşti; – procesul de stingere dirijat de o instalaţie automată de detectare, semnalizare şi comandă trebuie astfel conceput încât până la declanşarea deversării dioxidului de carbon să se realizeze automat unele acţiuni prestabilite (alarmarea persoanelor care se găsesc în incinta respectivă, întreruperea funcţionării instalaţiilor de ventilare generală sau locală, acţionarea elementelor de închidere a golurilor din pereţi sau planşee, alertarea serviciului de pompieri etc); – acţionarea instalaţiei să fie posibilă numai după efectuarea măsurilor de siguranţă prestabilite. 16. Se recomandă prevederea echipării cu instalaţii fixe de stingere a incendiului cu dioxid de carbon a incintelor închise (cu volum limitat), destinate: - echipamentelor electrice şi electronice; – depozitelor de valori (bănci, muzee, vămi etc); – depozitelor de materiale; – spaţiilor dintre planşeele de rezistenţă şi pardoselile înalte, etc. ANEXA nr. 17 Proprietăţile IG - 100 1. IG - 100, denumit şi azot, având formula chimică N2 este folosit ca substanţă de stingere a incendiului. 2. IG - 100 este un gaz inert, incolor şi incombustibil. 3. Proprietăţile principale ale IG - 100, sunt următoarele:
- masa moleculară: 28,02
- temperatura de fierbere la presiunea de 1,013 bar abs.: -195,8°C
- temperatura de îngheţare: -210,0°C
- volumul specific al vaporilor supraîncălziţi, la temperatura
de 20°C şi presiunea de 1,013 bar: 0,858 mc/kg
- densitatea relativă a IG - 100 în raport cu aerul: 0,967;
- concentraţia volumică a IG - 100 în aer: 78%
4. Proprietăţile chimice principale ale IG - 100 sunt următoarele: - puritatea moleculară, în concentraţie volumică: min. 99,6% – conţinutul de umiditate, în concentraţie masică: max. 50 ● 10-6 – concentraţia volumică a oxigenului în IG - 100: max. 0,1% – solubilitatea: parţial solubil în apă, greu solubil în alcool. 5. Proprietăţile toxicologice ale IG - 100 sunt: - nici un efect advers observabil (indicele NOAEL) la o concentraţie volumică de IG - 100 de 43%; – cel mai mic efect advers observabil (indicele LOAEL) la o concentraţie volumică de IG - 100 de 52%; Mecanismul stingerii incendiilor cu IG - 100. Domenii recomandate pentru stingerea cu IG - 100 a incendiilor 6. Efectul IG - 100 de prevenire a aprinderii şi/sau de stingere a incendiului amestecurilor de substanţe combustibile (vapori, gaze sau praf) cu aer este dat de reducerea procentului de oxigen din amestec. 7. Instalaţiile de stingere a incendiilor cu IG - 100 se prevăd conform reglementărilor tehnice în vigoare şi pot folosi pentru: - inertizarea spaţiilor închise sau a instalaţiilor tehnologice, prin înlocuirea parţială a aerului din spaţiile respective cu IG - 100, diluând amestecurile de combustibili cu aerul; – stingerea incendiilor din instalaţii tehnologice sau spaţii închise; – vehicularea pulberilor stingătoare; – acţionarea automată a instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu pulberi sau gaze, etc. ANEXA nr. 18 Proprietăţile substanţei de stingere HFC - 227ea 1. Substanţa gazoasă cu denumirea chimică heptafluorpropan, având formula chimică CF(3)CHFCF(3) este folosită ca substanţă de stingere a incendiilor sub indicativul HFC - 227ea. 2. Utilizarea substanţei de stingere a incendiilor HFC - 227ea, este admisă numai dacă are avizele şi agrementele tehnice legale. 3. Proprietăţile fizice principale ale substanţei de stingere HFC - 227ea, sunt următoarele:
- masa moleculară: 170
- temperatura de fierbere la presiunea de 1,013 bar (absolut): -16,4°C
- temperatura de îngheţare: -131,1°C
- temperatura critică: 101,7°C
- presiunea critică: 29,12 bar abs.
- volumul critic: 274 cmc/mol
- densitatea critică: 621 kg/mc
- presiunea vaporilor la temperatura de 20°C: 3,91 bar abs.
- densitatea lichidului la temperatura de 20°C: 1407 kg/mc
- densitatea vaporilor saturaţi la temperatura de 20°C: 31,176 kg/mc
- volumul specific al vaporilor supraîncălziţi la presiunea
de 1,013 bar şi temperatura de 20°C: 0,1373 mc/kg
4. Substanţa de stingere a incendiului HFC - 227ea, are următoarele proprietăţi chimice:
- puritatea moleculară: minimum 99,0% mol/mol;
- aciditatea (HCl echivalent) în concentraţie masică: maximum 3 x 10^-4%
- conţinutul de umiditate, în concentraţie masică: maximum 1 x 10^-3%;
(respectiv, 10 ppm);
- reziduuri nevolatile: maximum 0,01%.
5. Proprietăţile toxicologice ale substanţei de stingere a incendiului, HFC - 227ea, sunt următoarele:
- concentraţie volumică letală de HFC - 227ea în aer
la o durată de expunere de 4 ore (ALC) > 80% (20% O(2));
- nici un efect advers observabil (NOAEL) la o concentraţie
volumică de HFC - 227ea în aer de 9%
- cel mai mic efect advers observabil (LOAEL) la o concentraţie
volumică de HFC - 227ea în aer de 10,5%
6. În tabelul 18.1 sunt prezentate caracteristicile de stingere ale substanţei HFC - 227ea comparativ cu alte substanţe de stingere. TABEL 18.1 Caracteristicile de stingere ale substanţei HFC - 227ea, în comparaţie cu dioxidul de carbon
┌───────────┬─────────────┬────────────┐
│Criterii │HFC - 227ea │CO(2) │
├───────────┼─────────────┼────────────┤
│Structura │(butelii) │(butelii) │
│sistem: │cilindri de │cilindri de │
│- înaltă │oţel │oţel │
│presiune │17, 32, 67 │67 litri │
│ │litri │ │
│ │42 bar │ │
├───────────┼─────────────┼────────────┤
│- joasă │butelii 25 │Rezervoare │
│presiune │bar │de 1000 │
│ │ │-10000 kg │
├───────────┼─────────────┼────────────┤
│ │Efect chimic │ │
│Efectul de │prin oprirea │ │
│stingere │reacţiei în │Reducere de │
│ │lanţ a │oxigen │
│ │combustiei │ │
├───────────┼─────────────┼────────────┤
│Domeniul de│ │ │
│aplicare: │ │ │
│- │ │ │
│combustibil│Da │Da │
│lichid │Da │Da │
│- lichide │Da │Da │
│- │ │ │
│instalaţii │ │ │
│electrice │ │ │
├───────────┼─────────────┼────────────┤
│Timpul de │ │ │
│acţiune │rapid, │lung, │
│(deversare │10 secunde │60 secunde │
│substanţă) │ │ │
├───────────┼─────────────┼────────────┤
│Cantitatea │ │ │
│medie de │64 kg │135 kg │
│agent │1 cil. de 67 │3 cil. de 45│
│de stingere│litri │litri │
│pentru 100 │ │ │
│mc │ │ │
├───────────┼─────────────┼────────────┤
│Efecte │ODP = 0 │ │
│asupra │(factor de │ │
│mediului │apreciere │efect de │
│ │a stratului │sera │
│ │de ozon) │ │
├───────────┼─────────────┼────────────┤
│Nivel de │ │ │
│oxigen în │ │10,5% │
│incinta │19,3% │periculos │
│după │ │pentru viaţă│
│descărcare │ │ │
│(%) │ │ │
└───────────┴─────────────┴────────────┘
Mecanismul stingerii incendiilor cu substanţa HFC - 227ea. Domenii recomandate pentru instalaţiile de stingere a incendiilor cu substanţa HFC - 227ea 7. Acţiunea substanţei de stingere HFC - 227ea asupra incendiilor este de tip chimic prin inhibarea reacţiilor de oxidare ce se produc între combustibili şi oxigen. 8. Când este acţionat sistemul de stingere, substanţa HFC - 227ea circulă prin conducte în faza lichidă şi se transformă în vapori la destinderea prin duzele de refulare în spaţiul protejat. Destinderea substanţei de stingere este însoţită de scăderea temperaturii în incintă, iar răcirea în continuare a atmosferei face ca vaporii din aer să condenseze, creând o ceaţă groasă. 9. Introducerea rapidă a substanţei de stingere gazoase în spaţiul protejat face ca presiunea să crească până la aproximativ 1 mbar. 10. Substanţa de stingere HFC - 227ea este recomandată pentru stingerea incendiilor din clasele: - A: materiale solide; – B: lichide inflamabile; – C: gaze. ANEXA nr. 19 Proprietăţile substanţei de stingere IG - 541 1. Substanţa gazoasă cu denumirea comercială IG - 541, folosită ca substanţă (agent) de stingere cu indicativul IG - 541, este un amestec de trei gaze, în următoarele concentraţii volumice: - azot 52%; – argon 40%; – dioxid de carbon 8%. 2. Utilizarea gazului IG - 541 ca substanţă de stingere a incendiului este admisă numai dacă are avizele şi agrementele tehnice legale. 3. Proprietăţile fizice principale ale substanţei de stingere a incendiilor IG - 541, sunt următoarele:
- masa moleculară: 34
- temperatura de fierbere la presiunea de 1,013 bar (absolut): -196°C
- temperatura de îngheţare: -78,5°C
- presiunea vaporilor la temperatura de 20°C: 152 bar abs.
- volumul specific al vaporilor supraîncălziţi la presiunea
de 1,013 bar şi temperatura de 20°C 0,697 mc/kg
4. Gazul IG - 541 este incolor şi inodor. 5. Proprietăţile chimice ale substanţei de stingere IG - 541 sunt prezentate în tabelul 19.1. TABEL 19.1 Proprietăţile chimice ale substanţei de stingere IG - 541
┌────────────────┬─────────────────────┐
│Proprietatea │Gazul component │
│ ├──────┬───────┬──────┤
│ │Azot │Argon │Dioxid│
│ │ │ │de │
│ │ │ │carbon│
├────────────────┼──────┼───────┼──────┤
│Puritatea │ │ │ │
│moleculară în │ │ │ │
│concentraţie │99,99%│99,997%│99,5% │
│volumică, │ │ │ │
│minimum │ │ │ │
├────────────────┼──────┼───────┼──────┤
│Conţinutul de │ │ │ │
│umiditate, în │5●10^ │4●10^ │10●10^│
│concentraţie │-6% │-6% │-6% │
│masică maximum │ │ │ │
├────────────────┼──────┼───────┼──────┤
│Oxigen, în │3●10^ │3●10^ │10●10^│
│concentraţie │-6% │-6% │-6% │
│masică maximum │ │ │ │
└────────────────┴──────┴───────┴──────┘
6. Proprietăţile toxicologice ale substanţei IG - 541: - nici un efect advers observabil (NOAEL) la o concentraţie volumică de IG - 541 în aer de 43%; – cel mai mic efect advers observabil (NOAEL) la o concentraţie volumică de IG - 541 în aer de 52%; 7. IG - 541 este un gaz nepoluant, ecologic, nu atacă stratul de ozon şi nu este toxic. 8. Proprietăţile substanţei IG - 541 de stingere a incendiilor comparativ cu alte substanţe de stingere sunt prezentate în tabelul 19.2. TABEL 19.2 Proprietăţile substanţei IG - 541 de stingere a incendiilor comparativ cu dioxidul de carbon
┌──────────────┬────────────┬────────────┐
│Proprietăţi │ │ │
│ale substanţei│IG - 541 │CO(2) │
│de stingere │ │ │
├──────────────┼────────────┼────────────┤
│Forma fizică │ │ │
│de stocare la │ │ │
│temperatura │Gazoasă │Lichidă │
│ambiantă │ │ │
├──────────────┼────────────┼────────────┤
│Concentraţia │ │ │
│volumică de │ │ │
│stingere a │34 - 50% │34 - 75% │
│incendiului │ │ │
│(%) │ │ │
├──────────────┼────────────┼────────────┤
│ │Reduce │ │
│ │oxigenul │ │
│Caracteristica│necesar │ │
│de stingere │arderii │Reduce │
│ │(creşte CO │oxigenul │
│ │(2), │necesar │
│ │favorizând │arderii │
│ │sporirea │ │
│ │respiraţiei)│ │
├──────────────┼────────────┼────────────┤
│Concentraţia │Scade de la │Scade de la │
│volumică de │21% la 12% │21% la 15% │
│oxigen (%) │ │sau mai │
│ │ │puţin │
├──────────────┼────────────┼────────────┤
│Vizibilitatea │ │Scădere │
│în timpul │Fără efect │severă │
│descărcării │ │ │
├──────────────┼────────────┼────────────┤
│ │Viaţa e │ │
│Siguranţa │sigură la │ │
│personalului │concentraţia│Atmosfera nu│
│ │volumică de │întreţine │
│ │stingere │viaţa │
│ │standard │ │
├──────────────┼────────────┼────────────┤
│ │ │foc rece cu │
│Scăderea │ │posibile │
│temperaturii │Minimală │formări de │
│ │ │zăpadă pe │
│ │ │componentele│
│ │ │sensibile │
├──────────────┼────────────┼────────────┤
│Evacuarea │Ventilare │Ventilare │
│substanţei │normală sau │puternică; │
│după │puternică │extracţie │
│descărcare │ │inferioară │
│ │ │ │
├──────────────┼────────────┼────────────┤
│Verificarea │Verificarea │ │
│cantităţii de │presiunii │Cântărirea │
│substanţă │fiecărei │fiecărei │
│din butelia de│butelii │butelii │
│depozitare │ │ │
├──────────────┼────────────┼────────────┤
│Timpul │Panou de │Mecanic sau │
│întârzierii │comandă │electronic │
│descărcării │electronică │ │
├──────────────┼────────────┼────────────┤
│Timp de │60 secunde │60 secunde │
│descărcare │ │ │
├──────────────┼────────────┼────────────┤
│Efectul asupra│Ecologic │Ecologic │
│mediului │compatibil │compatibil │
└──────────────┴────────────┴────────────┘
Mecanismul stingerii incendiilor cu IG - 541. Domenii recomandate pentru instalaţii de stingere a incendiilor cu IG - 541 9. Substanţa de stingere IG - 541 acţionează la stingerea incendiului prin reducerea concentraţiei de oxigen, din atmosfera spaţiului închis, până la valoarea limită la care arderea (combustia) încetează. 10. Efectul de stingere a incendiului în spaţiul protejat are loc prin reducerea conţinutului de oxigen la aproximativ 12,5%, în timp ce conţinutul de dioxid de carbon creşte la circa 4%. 11. Timpul de stingere a incendiului cu gaz IG - 541 trebuie să fie de maximum 22 de secunde pentru incendiu de clasa A şi 17 secunde pentru incendiu de clasa B. 12. Substanţa IG - 541 se utilizează la stingerea incendiilor de materiale şi substanţe combustibile care prin ardere nu furnizează ele însele oxigenul necesar combustiei, sau sunt caracterizate prin ardere de suprafaţa. Substanţa IG - 541 nu se utilizează pentru stingerea incendiilor în profunzime (focuri mocnite). 13. Se recomandă utilizarea substanţei IG - 541 pentru stingerea incendiilor la: - incinte cu tehnică de calcul: (reţele de calculatoare, bănci de suporturi magnetice, tunele de cabluri, sub pardoselile înalte ale centrelor de calcul etc.); – incinte cu aparatură şi echipamente electronice sau de telecomunicaţii (diagnosticări, tratamente şi cercetări medicale, centrale telefonice, staţii radio/TV, centre de comunicaţii, staţii de satelit, reţea telefonie celulară, etc.); – incinte din producţie şi transporturi (camere de comandă, calculatoare de proces, sisteme robotice, linii automate de producţie, echipamente şi generatoare electrice, laboratoare, vopsitorii, simulatoare de zbor, control trafic aerian, maritim, fluvial sau rutier, etc.); – incinte cu valori: (tezaure, muzee, biblioteci, galerii de artă, colecţii, arhive, depozite etc.). ANEXA nr. 20 Proprietăţile substanţei de stingere IG - 01 1. Substanţa gazoasă cu denumirea chimică argon (Ar) este folosită ca substanţă de stingere a incendiului sub indicativul IG-01. 2. Utilizarea argonului ca substanţă de stingere a incendiului este admisă numai dacă are agrement tehnic. 3. Proprietăţile fizice principale ale argonului sunt următoarele: - masa moleculară: 39,948 – temperatura de fierbere la presiunea de 1,013 bar: -185,9°C – temperatura de îngheţare: -189,4°C – temperatura critică: -1,22,3°C – presiunea critică: 49,0 bar – densitatea critică: 536 kg/mc – volumul specific la presiunea de 1,013 bar şi temperatura de 20°C: 0,602 mc/kg 4. Argonul este un gaz incolor, inodor şi inert din punct de vedere chimic. 5. Argonul face parte din categoria gazelor nobile sau rare (alături de neon, heliu, kripton, xenon şi radon) existente în aerul atmosferic. Concentraţia volumică procentuală a argonului în aerul atmosferic este de 0,9327%. 6. Proprietăţile chimice principale ale argonului, sunt: - puritatea, în concentraţie volumică, minimum: 99,9% – conţinutul de umiditate, în concentraţie masică, maximum: 50 ● 10^-6 7. Coeficientul de solubilitate a argonului în apă, este de 0,0343 la temperatura de 25°C şi 0,0300 la temperatura de 37°C. 8. Argonul se dizolvă, ca şi celelalte gaze inerte, în alcool etilic, benzen şi ciclohexan. 9. Proprietăţile toxicologice ale argonului: - nici un efect advers observabil (NOAEL) la o concentraţie volumică de argon în aer de 43%; – cel mai mic efect advers observabil (NOAEL) la o concentraţie volumică de argon în aer de 52%; 10. Argonul este un gaz ecologic (nepoluant), nu atacă stratul de ozon şi nu este toxic. 11. Ca substanţă de stingere a incendiului, argonul are următoarele proprietăţi: - nu distruge obiectele şi materialele stinse; – pătrunde în cele mai mici orificii ale materialului aprins; – are o conductibilitate termică redusă şi este un rău conducător de electricitate; – nu se deteriorează prin stocare (conservare îndelungată); – nu este sensibil la variaţiile de temperatură ale mediului din incinta protejată. 12. În tabelul 20.1 se prezintă caracteristicile argonului ca substanţă de stingere a incendiilor comparativ cu cele ale dioxidului de carbon (CO(2)). Tabelul 20.1 Caracteristicile argonului ca substanţă de stingere a incendiului, comparativ cu cele ale dioxidului de carbon (CO(2))
┌────────────────┬────────────┬────────────┐
│Caracteristicile│ │ │
│substanţei de │ARGON │CO(2) │
│stingere a │ │ │
│incendiului │ │ │
├────────────────┼────────────┼────────────┤
│Forma fizică de │ │ │
│stocare la │ │ │
│temperatura │Gazoasă │Lichidă │
│ambiantă │ │ │
├────────────────┼────────────┼────────────┤
│Concentraţia │ │ │
│volumică │ │ │
│procentuală de │47,8% │34 - 75% │
│stingere a │ │ │
│incendiului │ │ │
├────────────────┼────────────┼────────────┤
│ │Reduce │Reduce │
│Caracteristica │oxigenul │oxigenul │
│de stingere │necesar │necesar │
│ │arderii │arderii │
├────────────────┼────────────┼────────────┤
│Concentraţia │Scade de la │Scade de la │
│volumică │21,9% la 12%│21% la 15% │
│procentuală de │ │sau mai │
│oxigen │ │puţin │
├────────────────┼────────────┼────────────┤
│Vizibilitatea în│ │Scădere │
│timpul │Fără efect │severă │
│descărcării │ │ │
├────────────────┼────────────┼────────────┤
│ │Viaţa e │ │
│Siguranţa │sigură la │ │
│personalului │concentraţia│Atmosfera nu│
│ │volumică de │întreţine │
│ │stingere │viaţa │
│ │normată │ │
├────────────────┼────────────┼────────────┤
│ │ │Foc rece cu │
│Scăderea │ │posibile │
│temperaturii │Minimală │formări de │
│ │ │zăpadă │
│ │ │carbonică pe│
│ │ │componentele│
│ │ │sensibile │
├────────────────┼────────────┼────────────┤
│Evacuarea │Ventilare │Ventilare │
│substanţei după │normală sau │puternică; │
│descărcare │puternică │extracţie │
│ │ │inferioară │
├────────────────┼────────────┼────────────┤
│Verificarea │Verificarea │ │
│cantităţii de │presiunii │Cântărirea │
│substanţă │fiecărei │fiecărei │
│din butelia de │butelii │butelii │
│depozitare │ │ │
├────────────────┼────────────┼────────────┤
│Timpul │Panou de │Mecanic sau │
│întârzierii │comandă │electronic │
│descărcării │electronică │ │
├────────────────┼────────────┼────────────┤
│Timp de │60 secunde │60 secunde │
│descărcare │ │ │
├────────────────┼────────────┼────────────┤
│Efectul asupra │Ecologic │Ecologic │
│mediului │compatibil │compatibil │
└────────────────┴────────────┴────────────┘
Mecanismul stingerii incendiilor cu argon. Domenii recomandate pentru instalaţii de stingere a incendiilor cu argon 13. Argonul acţionează la stingerea incendiului prin reducerea concentraţiei de oxigen sau a fazei gazoase a combustibilului incendiat din atmosfera spaţiului protejat, până la o valoare a concentraţiei de oxigen de aproximativ 12%, la care arderea încetează. 14. Argonul se utilizează la stingerea substanţelor combustibile care prin ardere nu furnizează oxigenul necesar combustiei, sau sunt caracterizate prin ardere de suprafaţă. Argonul nu se utilizează pentru stingerea incendiilor în profunzime (incendii mocnite). 15. Efectul optim în acţiunea de stingere a incendiilor cu argon, se obţine atunci când se menţine etanşeitatea în spaţiile închise (carcasele echipamentelor) şi se realizează concentraţia necesară de stingere într-un interval de timp foarte mic (de ordinul secundelor), care permite inhibarea procesului de ardere în atmosferă inertă şi completa înăbuşire a focului. 16. Timpul teoretic de stingere cu argon este de maximum 22 de secunde pentru incendiu de clasa A şi 17 secunde pentru incendiu de clasa B. 17. Argonul este folosit eficient pentru stingerea incendiilor la: - echipamentele infrastructurii informaţionale (dulapuri cu servere, dulapuri pentru stocarea datelor, centre de calculatoare, automate bancare, unităţi de telefonie celulară ş.a.); – spaţii de producţie şi camere de comandă, sisteme robotice, linii automate de producţie, echipamente şi generatoare electrice, laboratoare, vopsitorii, simulatoare de zbor, control trafic aerian, maritim, fluvial sau rutier etc.; – spaţii care adăpostesc valori deosebite (tezaure, muzee, biblioteci, galerii de artă, colecţii, arhive etc.). ANEXA nr. 21 Proprietăţile substanţelor tip HCFC Amestec A de stingere a incendiilor 1. Amestecul de gaze lichefiate are compoziţia chimică dată în tabelul 21.1 şi este folosit ca substanţă (agent) de stingere a incendiului cu indicativul HCFC Amestec A TABEL 21.1 Compoziţia chimică a substanţei de stingere a incendiului HCFC/A
┌────────────────────────────────────┬────────────┬─────────────┐
│Componentul │Concentraţia│Toleranţa │
├──────────────────┬───────┬─────────┤masică │concentraţiei│
│Denumirea │Formula│Indicativ│procentuală │masice în │
│ │chimică│ │în amestec │amestec │
│ │ │ │[%] │[%] │
├──────────────────┼───────┼─────────┼────────────┼─────────────┤
│Diclortrifluoretan│CHCl(2)│HCFC - │4,75 │±0,5 │
│ │CF(3) │123 │ │ │
├──────────────────┼───────┼─────────┼────────────┼─────────────┤
│Clordifluormetan │CHCl F │HCFC - 22│82,00 │±0,8 │
│ │(2) │ │ │ │
├──────────────────┼───────┼─────────┼────────────┼─────────────┤
│Clortetrafluoretan│CHCl │HCFC - │9,50 │±0,9 │
│ │fCF(3) │124 │ │ │
├──────────────────┼───────┼─────────┼────────────┼─────────────┤
│Izoprenil - 1 - │ │ │ │ │
│metilciclohexan │C(10)H │ │3,75 │±0,5 │
│ │(10) │ │ │ │
└──────────────────┴───────┴─────────┴────────────┴─────────────┘
2. Proprietăţile fizice principale ale substanţei HCFC Amestec A de stingere a incendiilor, sunt următoarele: - masa moleculară: 92,9 – temperatura de fierbere la presiunea de 1,013 bar abs.: -32,6°C – temperatura de îngheţare < -107,2°C – temperatura critică: 125°C – volumul critic: 170 cmc/mol – densitatea critică: 580 kg/mc – presiunea vaporilor la temperatura de 20°C: 8,25 bar abs. – densitatea lichidului la temperatura de 20°C: 1200 kg/mc – densitatea vaporilor saturaţi la temperatura de 20°C: 31 kg/mc – volumul specific al vaporilor supraîncălziţi la temperatura de 20°C şi presiunea de 1,013 bar: 0,259 mc/kg 3. Proprietăţile chimice ale substanţei HCFC Amestec A, exprimate în concentraţii masice procentuale, sunt următoarele: - puritatea minimum 99,9% – aciditate maximum 3 ● 10^-6% – conţinutul de apă maximum 10 ● 10^-6% – reziduuri nevolatile maximum 0,01% – materii sau sedimente în suspensie neobservabile 4. Stabilitatea şi reactivitatea chimică a substanţei HCFC Amestec A: - în condiţii normale, substanţa HCFC/A este un compus stabil; – poate reacţiona violent cu aluminiu, sodiu sau potasiu (toate sub formă de pudră); – poate să detoneze dacă este adusă în contact cu litiu; – se descompune termic în clorură de hidrogen, fluorură de hidrogen şi fosgen. 5. Proprietăţile toxicologice ale substanţei HCFC Amestec A sunt următoarele:
- concentraţia volumică letală de HCFC Amestec A
la o durată de expunere de 4 ore (4 - hL C(50)) 64%
- nici un efect advers observabil (NOAEL) la o
concentraţie volumică de substanţă HCFC/A în aer de 10%;
- cel mai mic efect advers observabil (NOAEL) la o
concentraţie volumică de HCFC/A în aer de 10%;
Mecanismul stingerii incendiului cu substanţa HCFC Amestec A. Domenii recomandate pentru instalaţii de stingere a incendiului cu substanţa de tip HCFC Amestec A 6. Substanţa HCFC Amestec A acţionează asupra incendiilor prin inhibarea reacţiei chimice de oxidare a substanţelor combustibile. 7. Introducerea rapidă a substanţei de stingere în spaţiul protejat, face ca presiunea să crească în spaţiul respectiv, până la aproximativ 1 mbar. 9. Destinderea substanţei de stingere HCFC Amestec A la ieşirea din duzele de refulare, este însoţită de scăderea temperaturii aerului în spaţiul protejat, astfel că vaporii de apă din aer condensează şi se formează o ceaţă groasă. 10. Substanţa HCFC Amestec A este recomandată pentru stingerea incendiilor de materiale combustibile solide (clasa A), lichide inflamabile (clasa B) şi gaze combustibile (clasa C). ANEXA nr. 22 Proprietăţile substanţelor tip HFC-125 de stingere a incendiilor 1. Substanţa gazoasă cu denumirea chimică pentafluoretan, având formula chimică CF(3)CHF(2), este folosită ca substanţă de stingere a incendiilor cu indicativul HFC-125. 2. Utilizarea substanţei HCF-125 la stingerea incendiilor este admisă numai dacă are certificarea, avizele şi agrementele tehnice legale. 3. Proprietăţile fizice principale ale substanţei de stingere HFC-125 (conform standardul de referinţă SR EN 15004 - 4: 2008) sunt următoarele:
- masa moleculară: 120,02
- temperatura de fierbere la presiunea de 1,013 bar abs.: -48,50°C
- temperatura de îngheţare: -103,00°C
- temperatura critică: 66,25°C
- presiunea critică: 35,95 bar abs.
- volumul critic: 210 cmc/mol
- densitatea critică: 571,9 kg/mc
- presiunea vaporilor la temperatura de 20°C: 12,09 bar abs.
- densitatea lichidului la temperatura de 20°C: 1218 kg/mc
- densitatea vaporilor saturaţi la temperatura de 20°C 76,92 kg/mc
- volumul specific al vaporilor supraîncălziţi la
temperatura de 20°C şi presiunea de 1,013 bar 0,1974 mc/kg
4. Proprietăţile chimice ale substanţei de stingere HFC-125, exprimate în concentraţii masice procentuale, sunt următoarele: - puritatea minimum 99,6% – aciditate maximum 3 ● 10^-6% – conţinutul de apă maximum 10 ● 10^-6% – reziduuri nevolatile maximum 0,01% – materii sau sedimente în suspensie neobservabile 5. Proprietăţile toxicologice ale substanţei HFC-125 sunt următoarele:
- concentraţia volumică letală de substanţă HFC-125 la
o durată de expunere de 4 ore (ALC) > 64%
- nici un efect advers observabil (NOAEL) la o concentraţie
volumică de substanţă HFC-125 în aer de 7,5%;
- cel mai mic efect advers observabil (NOAEL) la o concentraţie
volumică de HFC-125 în aer de 10%;
- limita de expunere acceptabilă (LEA) pentru HFC-125 la
1000ppm/volum este de 8 ore până la 12 ore expunere continuă.
6. Substanţa HFC-125 este un produs ecologic, nu atacă statul de ozon (ODP=0) şi este netoxic. Mecanismul stingerii incendiului cu substanţa HFC-125. Domenii recomandate pentru instalaţiile de stingere a incendiilor cu substanţa HFC-125 7. Substanţa HFC-125 acţionează la stingerea incendiilor prin inhibarea reacţiei chimice de oxidare (ardere) a substanţelor combustibile. 8. Substanţa HFC-125 se recomandă pentru stingerea incendiilor din clasa A (lemn, hârtie, ţesături etc.) şi clasa C (electrice). Pentru utilizare la stingerea incendiilor din clasa B este necesar avizul producătorului de substanţă HFC-125 pentru fiecare aplicaţie în parte. ANEXA nr. 23 Proprietăţile substanţei de stingere FK-5-1-12 1. Substanţa cu denumirea chimică dodecafluor-2-metilpentan-3-1, având formula chimică CF3CF2C(O)CF(CF3)2 este folosită ca substanţă de stingere a incendiilor sub indicativul FK-5-1-12. 2. Utilizarea substanţei de stingere a incendiilor FK-5-1-12 este admisă numai dacă are avizele şi agrementele tehnice legale. 3. La temperatura mediului ambiant de 20°C, substanţa FK-5-1-12 este un lichid clar, fără culoare (incolor) şi fără miros (inodor). 4. Substanţa FK-5-1-12 este stocată în butelii (cilindri) din oţel, fiind presurizată cu azot la presiunea de 25 bar (abs) la temperatura de de 20°C (presiune joasă), respectiv la presiunea de 42 bar (abs) la temperatura de 20°C (presiune înaltă). 5. Proprietăţile fizice principale ale substanţei de stingere a incendiilor FK-5-1-12, sunt următoarele:
- masa moleculară 316.04
- temperatura de fierbere la presiunea
de 1.013 bar (absolut): 49.2°C
- temperatura de îngheţare: -108.0°C
- temperatura critică: 168.66°C
- presiunea critică: 18.646 bar
- volumul critic: 494.5 cmc/mol
- densitatea critică: 639.1 kg/mc
- densitatea lichidului la temperatura de 20°C: 1616 kg/mc
- densitatea vaporilor saturaţi la temperatura de 20°C: 4.3305 kg/mc
- volumul specific al vaporilor supraîncălziţi la
presiunea de 1.013 bar (abs) şi temperatura de 20°C: 0.0719 kg/mc
- căldura latentă de vaporizare la punctul de fierbere: 88.0 kJ/kg
- căldura specifică a lichidului: 1.103 kJ/kg °C
- căldura specifică a vaporilor la presiunea de
1.013 bar (absolut): 0.891 kJ/kg °C
- presiunea vaporilor la temperatura de 20°C (abs): 0.3260 bar
6. Substanţa de stingere a incendiului FK-5-1-12 are următoarele proprietăţi chimice: - puritatea moleculară mol/mol minimum 99.0% – aciditatea în concentraţie masică maximum 3 x 10^-6 – conţinutul de umiditate, în concentraţie masică maximum 0.001% – reziduuri nevolatile, în concentraţie masică maximum 0.03% 7. Proprietăţile toxicologice ale substanţei de stingere a incendiului FK-5-1-12, sunt următoarele: - indicele NOAEL - nici un efect advers observabil, la o concentraţie volumică procentuală de substanţă FK-5-1-12 în aer de 10%. – indicele LOAEL - cel mai mic efect advers observabil, la o concentraţie volumică procentuală de substanţă FK-5-1-12 în aer de > 10%. 8. Concentraţiile volumice procentuale (uzuale) de stingere a incendiilor (incendii din clasele A, B) sunt 4.0% < C < 10.0% volume de substanţă FK-5-1-12 în aerul încăperii protejate împotriva incendiului. În tabelul 23.1 sunt redate concentraţiile volumice procentuale, C [%], de substanţă FK-5-1-12 pentru stingerea incendiilor, respectiv concentraţiile minime de proiectare, pentru incendii clasa B, incendii de suprafaţă clasa A şi pentru alte substanţe combustibile. Tabelul 23.1. Concentraţiile volumice procentuale de substanţă FK-5-1-12 de stingere a incendiilor, respectiv minime de proiectare
┌──────────────────┬───────────────────┐
│Substanţa │Concentraţia │
│combustibilă │volumică │
│ │procentuală C [%] │
│ ├────────┬──────────┤
│ │de │minimă de │
│ │stingere│proiectare│
│ │ │ │
├──────────────────┼────────┼──────────┤
│Incendii clasa B │ │ │
│Heptan │4.5 │5.9 │
│Metiletil ketonă │ │ │
├──────────────────┼────────┼──────────┤
│Acetonă │4.5 │5.9 │
├──────────────────┼────────┼──────────┤
│Alcool etilic │5.5 │7.2 │
├──────────────────┼────────┼──────────┤
│Alcool metilic │6.5 │8.5 │
├──────────────────┼────────┼──────────┤
│Incendii de │4.0 │5.6 │
│suprafaţă clasa A │ │ │
└──────────────────┴────────┴──────────┘
9. În tabelul 23.2 sunt prezentate caracteristicile de stingere a incendiului, ale substanţei FK-5-1-12, comparativ cu alte substanţe de stingere. Tabelul 23.2 Caracteristicile de stingere a incendiului, ale substanţei FK-5-1-12, în comparaţie cu alte substanţe de stingere
┌────────────┬─────────┬─────────┬─────────┬────────┬──────┐
│Proprietăţi │FK-5-1-12│HFC-125 │HFC-227ea│Gaze │CO(2) │
│ │ │ │ │inerte │ │
├────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┼──────┤
│Concentraţia│ │ │ │ │ │
│volumică │ │ │ │ │ │
│procentuală │ │ │ │ │ │
│(uzuală) de │4-7.2% │8.7-12.1%│7.5-8.7% │38-40% │30-75%│
│stingere a │ │ │ │ │ │
│incendiului │ │ │ │ │ │
├────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┼──────┤
│Indicele │10% │7.5% │9% │43% │- │
│NOAEL │ │ │ │ │ │
├────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┼──────┤
│Coeficient │67-150% │Nu │3-20% │7-13% │letal │
│de siguranţă│ │ │ │ │ │
├────────────┼─────────┼─────────┼─────────┼────────┼──────┤
│Temperatura │ │ │ │ │ │
│de fierbere │ │ │ │ │ │
│la │ │ │ │ │ │
│presiunea │ │ │ │ │ │
│normală de │49.2°C │-48.5°C │-16.4°C │-196.0°C│- │
│1.013 bar │ │ │ │ │ │
│(abs) │ │ │ │ │ │
└────────────┴─────────┴─────────┴─────────┴────────┴──────┘
10. Timpul de deversare/inundare şi respectiv de stingere a incendiului cu substanţa FK-5-1-12 este sub 10 secunde. 11. La concentraţiile volumice normale de stingere a incendiului (volume de substanţă FK-5-1-12 în aer) de 4.0% < C < 7.2%, concentraţia volumică a oxigenului din aerul camerei protejate împotriva incendiului, scade nesemnificativ, de la 21% la 20.2%, astfel că această scădere a concentraţiei de oxigen nu prezintă pericol pentru persoane. 12. În tabelul 23.3 se prezintă timpul de evacuare a persoanelor din încăperile (spaţiile) inundate cu substanţa de stingere a incendiului FK-5-1-12, în funcţie de diferite concentraţii volumice procentuale de substanţă FK-5-1-12 în aerul încăperii. Tabelul 23.3 Timpul de evacuare a persoanelor din încăperile (spaţiile) inundate cu substanţa de stingere a incendiului FK-5-1-12
┌─────────────┬────────────┬───────────┐
│ │ │Timpul de │
│Tipul │ │evacuare a │
│încăperii │Concentraţia│persoanelor│
│(spaţiului) │volumică │din │
│protejat │procentuală │încăperile │
│împotriva │de │inundate cu│
│incendiului │substanţă de│substanţa │
│ │stingere a │de stingere│
│ │incendiului │a │
│ │în │incendiului│
│ │aerul │FK-5-1-12 │
│ │încăperii │ │
│ │[C] │ │
│ │ │ │
│ │ │ │
├─────────────┼────────────┼───────────┤
│Încăpere │ │ │
│(spaţiu) │ │Evacuare │
│ocupată (în │9% < C < │posibilă │
│mod normal) │10.5% │sub 5.0 │
│permanent de │ │minute │
│persoane │ │ │
├─────────────┼────────────┼───────────┤
│Încăpere │ │Evacuare │
│(spaţiu) │ │posibilă │
│neocupată (în│ │sub 1.0 │
│mod │C > 10.5% │minut, │
│normal) │ │sau trebuie│
│permanent de │ │folosite │
│persoane │ │măşti sau │
│ │ │aparate de │
│ │ │respirat │
└─────────────┴────────────┴───────────┘
13. Substanţa de stingere a incendiului FK-5-1-12 nu lasă reziduri pe echipamentele din spaţiul protejat. 14. Substanţa de stingere a incendiului FK-5-1-12 are un coeficient (factor) de distrugere (depreciere) a stratului de ozon ODP = 0, o durată de remanenţă în stratosferă a produşilor de descompunere termică ALT de numai 5 zile şi un coeficient de încălzire globală GWP = 1.0 (egal cu al dioxidului de carbon). Mecanismul stingerii incendiilor cu substanţa FK-5-1-12. Domenii recomandate pentru instalaţiile de stingere a incendiilor cu substanţa FK-5-1-12. 15. Substanţa de stingere FK-5-1-12 acţionează asupra incendiilor în două moduri: - termic, prin preluarea căldurii latente de vaporizare a lichidului FK-5-1-12 din energia termică dezvoltată în procesul de ardere şi ca urmare, prin scăderea temperaturii focarului şi deci, răcirea corpurilor care ard; – chimic, prin eliberarea unor radicali care inhibă reacţia în lanţ de oxidare a reactanţilor şi ca urmare, întreruperea procesului de ardere. 16. Când este acţionat sistemul de stingere, substanţa FK-5-1-12 circulă prin conducte în fază lichidă şi se transformă în vapori la destinderea prin duzele de refulare în spaţiul imediat, întrerupând arderea prin efectele termice şi chimice precizate la art. 15. 17. Substanţa de stingere FK-5-1-12 este recomandată pentru stingerea incendiilor din clasele: A - materiale solide; B - lichide inflamabile; C - gaz 18. Domeniile recomandate pentru stingerea incendiilor cu substanţa FK-5-1-12 sunt următoarele: - muzee, galerii de arte, librării, biblioteci; – depozite; – echipamente de procesare electronică a datelor; – camere de operare, camere de control, camere cu atmosferă controlată – centre de supraveghere a traficului aerian, centre de telecomunicaţii, camere de cuplare/comandă, centre de semnalizare de cale ferată; – centre financiare şi bănci; – echipamente electronice şi de procesare a datelor; – echipamente medicale şi de laborator; – instalaţii militare; – platforme petroliere şi instalaţii de gaze, fabrici petrochimice; – generatoare, staţii de pompare; – camere de control industriale. ANEXA nr. 24 Proprietăţile generatoarelor de aerosoli pentru stingerea incendiilor 1. Generatoarele de aerosoli pentru stingerea incendiilor sunt recipiente metalice de diverse forme şi mărimi care utilizează pentru generarea aerosolilor o substanţa solidă (tip SBK) ce conţine săruri de potasiu. Fiecare recipient are încorporat un sistem special, propriu, de activare independent al generatorului. Unele tipuri de generatoare de aerosoli pot avea mecanism propriu de absorbţie a căldurii. 2. Pentru identificarea unei game de produse se pot utiliza o grupare de litere şi cifre având semnificaţii determinate (tip generator, cantitate substanţă, declanşare), şi anume: - generator de aerosoli pentru stingerea incendiilor; – cantitatea de agent de stingere (în grame); – declanşare manuală. 3. Principalele caracteristici ale instalaţiilor cu generatoare de aerosoli pentru stingerea incendiilor, sunt: - viteza mare de stingere (de ordinul zecilor de secunde şi eficienţa superioară comparativ cu alte sisteme convenţionale); – stocarea agent de stingere în recipiente fără presiune; – produse ecologice (potenţial nul de depreciere a stratului de ozon iar timpul de viaţă în atmosferă al aerosolului, neglijabil); – anticorosive; – diminuează considerabil daunele materiale (jetul de aerosoli acţionează strict asupra focarului de incendiu şi nu deteriorează celelalte bunuri aflate în incintă); – netoxice (pentru oameni, animale sau plante); – generatoarele de aerosoli sunt autonome şi automate; – generatoarele de aerosoli sunt realizate în diferite forme şi mărimi (utilizabile în funcţie de volumul care trebuie protejat); – instalare cu costuri reduse şi rentabile economic. 4. Proprietăţile fizice principale ale aerosolului descărcat de generatoarele sunt următoarele:
- conductivitate electrică: - nulă până la 24000 V;
- corosivitate: - nulă;
- şoc termic: - nul;
- încărcare electrostatică: - nulă;
- reziduuri după stingere: - neglijabile;
5. Din punct de vedere chimic, aerosolul este constituit din microparticule de compuşi de potasiu şi unele gaze în cantităţi mici. 6. Particulele de compuşi de potasiu sunt de dimensiuni atât de mici încât rămân în suspensie un timp relativ lung, fiind purtate de curenţii de convecţie naturală generaţi de fenomenul de ardere. Aceasta conduce la creşterea eficienţei agent de stingere. 7. Timpul maxim de stingere a incendiului cu aerosoli descărcaţi de generatoarele este de 40 secunde (inhibarea are efect şi după timpul de descărcare). 8. Proprietăţile ecologice ale aerosolului descărcat de generatoarele, sunt următoarele: - potenţialul de distrugere al stratului de ozon (O.D.P.) este nul; – potenţialul de încălzire globală a atmosferei (G.W.P.) este nul; – timpul de viaţă în atmosferă (remanenţă, A.L.T.): între 30 şi 120 min. 9. Forma şi dimensiunile carcasei generatoarelor de aerosoli sunt realizate astfel încât să corespundă cerinţelor funcţionale. Carcasele pot fi cilindrice sau paralelipipedice. Funcţie de spaţiul protejat şi de mărimea produsului carcasa se poate realiza din metal, masă plastică sau carton. Mecanismul stingerii incendiilor. Domenii recomandate 10. Activarea generatorului sub acţiunea focului iniţiază reacţia chimică a agentului de stingere a incendiului şi generează jetul de aerosoli care conţine azot, apă şi compuşi de potasiu (aerosolul generat stinge incendiul prin inhibarea reacţiei chimice de ardere). 11. Aerosolul fiind constituit din microparticule de compuşi de potasiu şi unele gaze, datorită raportului mare între suprafaţa microparticulelor şi masa acestora, cantitatea necesară de material activ pentru stingerea incendiului este mică. 12. Stingerea incendiului cu jetul de aerosoli se realizează prin două acţiuni: acţiunea fizică şi acţiunea chimică. 13. Acţiunea fizică de stingere este determinată de caracteristicile fizico - chimice ale metalelor alcaline (litiul, sodiul, potasiul). Aceste elemente, în comparaţie cu celelalte, necesită cea mai mică energie de ionizare (au cel mai scăzut potenţial de ionizare). Astfel, cu un aport mic de energie este posibilă eliminarea electronilor de valenţă din aceşti atomi. Cantitatea necesară de energie de ionizare este furnizată de energia flăcării. Ionizarea potasiului în timpul stingerii este indicată de culoarea violetă a flăcării. În acest fel energia flăcării se reduce în funcţie de potenţialul de ionizare al elementelor respective prezente în ea. 14. Acţiunea chimică se bazează pe unele reacţii în succesiune rapidă (cu viteză mare) între atomi şi fragmente de molecule instabile (radicali), care au loc în flacără în timpul arderii. Astfel de reacţii constituie aşa numitele reacţii în lanţ ale radicalilor (reacţii radicalice în lanţ). Deoarece radicalii sunt instabili, ei tind prin reacţii ulterioare succesive, să atingă un nivel final de stabilitate. Produşii finali stabili sunt, printre alţii, dioxidul de carbon (CO(2)) şi apa (H(2)O). Potasiul, provenit prin disocierea carbonatului de potasiu, reacţionează în timpul arderii cu radicali hidroxil (OH) liberi, formând hidroxidul de potasiu (KOH), care este un compus foarte stabil. În această etapă se întrerupe reacţia în lanţ a radicalilor liberi şi flacăra se stinge. 15. Aerosolii se pot utiliza pentru stingerea incendiilor de tip A, B şi C, precum şi pentru prevenirea exploziei amestecurilor de gaze şi/sau pulberi (praf) cu aerul. 16. Aerosolii sunt recomandaţi pentru stingerea incendiilor de substanţe gazoase, solide şi lichide, în special a celor care derivă din hidrocarburi (gaze naturale, produse petroliere, combustibili, lubrifianţi etc.) şi a incendiilor la echipamente electrice cu tensiuni până la 24.000 V. 17. Folosirea aerosolilor este recomandată şi pentru stingerea incendiilor din construcţii civile, de producţie sau depozitare (magazine, depozite, hoteluri, muzee, bănci, birouri, hale, echipamente electrice sau electronice şi altele similare). 18. Aerosolii pentru stingerea incendiilor nu sunt recomandaţi pentru stingerea incendiilor de metale piroforice şi a substanţelor care ard şi mocnesc în lipsa oxigenului. ANEXA nr. 25 Proprietăţile spumanţilor concentraţi şi ale spumei folosite la stingerea incendiilor 1. Spuma folosită la stingerea incendiilor este un agregat de bule umplute cu aer, format dintr-o soluţie apoasă a unui spumant concentrat corespunzător. 2. Spumantul concentrat poate fi: - spumant concentrat proteinic (P), obţinut din substanţe proteinice hidrolizate; – spumant concentrat fluoroproteinic (FP) - spumant concentrat proteinic cu adaos de agenţi activi de suprafaţă fluoruraţi; – spumant concentrat sintetic (S), bazat pe un amestec de agenţi activi de suprafaţă hidrocarbonaţi şi care poate conţine fluorocarburi cu stabilizatori adiţionali; – spumant concentrat rezistent la alcooli (AR), care este rezistent la descompunere atunci când se aplică pe suprafaţa unui alcool sau a unor solvenţi polari; – spumant concentrat care formează film apos (AFFF), bazat pe un amestec de hidrocarburi şi agenţi de suprafaţă fluoruraţi şi care are capacitatea de a forma un film apos pe suprafaţa anumitor hidrocarburi; – spumant concentrat fluoroproteinic FFFP), care formează un film apos pe suprafaţa anumitor hidrocarburi. 3. În concordanţă cu rezultatele obţinute la încercarea de performanţă la foc, spumantul concentrat se clasifică: - pentru performanţele de stingere: în clasele: I, II sau III; – pentru rezistenţa la reaprindere, în nivelurile: A, B, C sau D. 4. Clasele de performanţă la stingere şi nivelurile de rezistenţă la reaprindere tipice, anticipate pentru spumanţii concentraţi de tip AFFF, FFFP, FP, P şi S sunt prezentate în tabelul 25.1 (standard de referinţă SR EN 1568/1-4). Tabelul 25.1 Caracteristicile tipice previzibile pentru diferite tipuri de spumanţi concentraţi
┌──────┬───────────┬───────────┬───────┐
│Tip │Clasa de │Nivel de │Formare│
│ │performanţă│rezistenţă │de film│
│ │la stingere│la │ │
│ │ │reaprindere│ │
├──────┼───────────┼───────────┼───────┤
│AFFF │ │ │ │
│(nu │ │ │ │
│AR) │ │ │ │
│AFFF │ │ │ │
│(AR) │ │ │ │
│FFFP │I │C │Da │
│(nu │I │B │Da │
│AR) │I │B │Da │
│FFFP │I │A │Da │
│(AR) │II │A │Nu │
│FP (nu│II │A │Nu │
│AR) │III │B │Nu │
│FP │III │B │Nu │
│(AR) │III │C │Nu │
│P (nu │III │C │Nu │
│AR) │ │ │ │
│P (AR)│ │ │ │
│S (nu │ │ │ │
│AR) │ │ │ │
│S (AR)│ │ │ │
└──────┴───────────┴───────────┴───────┘
6. Dacă un spumant concentrat este indicat ca fiind corespunzător pentru a fi utilizat cu apă de mare, concentraţiile recomandate pentru utilizarea cu apă potabilă şi cu apă de mare trebuie să fie identice. 7. Înainte şi după condiţionarea la temperatură, spumantul concentrat, declarat de către furnizor că nu este afectat de congelare şi decongelare, nu trebuie să prezinte, vizual, nici un semn de stratificare şi neomogenitate (SR EN 1568/1-4). 8. Orice sediment existent în spumantul concentrat înainte de îmbătrânirea forţată, trebuie să se disperseze printr-o sită cu ochiuri de 180 μm şi volumul procentual de sediment nu trebuie să fie mai mare de 0,25%. 9. Orice sediment existent în spumantul concentrat supus îmbătrânirii forţate, trebuie să se disperseze printr-o sită cu ochiuri de 180 μm şi volumul procentual de sediment nu trebuie să fie mai mare de 1,0%. 10. Înainte şi după condiţionarea la temperatură, debitul spumantului concentrat nu trebuie să fie mai mic decât debitul unui lichid de referinţă, cu vâscozitatea cinematică de 200 mmp/s. 11. pH-ul spumantului concentrat, înainte şi după condiţionarea la temperatură, nu trebuie să fie mai mic de 6,0 şi mai mare de 9,5 la temperatura de (20 ± 2)°C. Dacă există o diferenţă mai mare de 0,5 unităţi de pH între cele două valori (înainte şi după condiţionarea la temperatură), spumantul respectiv trebuie desemnat ca fiind "sensibil la temperatură". 12. Tensiunea superficială a soluţiei spumante, preparată din spumantul concentrat, înaintea condiţionării la temperatură, la concentraţia de utilizare recomandată de furnizor, trebuie să fie în limitele de ±10% faţă de valoarea caracteristică. După condiţionarea la temperatură, dacă valoarea tensiunii superficiale a soluţiei spumante, este mai mică de 0,95 ori sau mai mare de 1,05 ori faţă de valoarea obţinută înainte de condiţionarea la temperatură, spumantul concentrat trebuie desemnat ca fiind "sensibil la temperatură". 13. Diferenţa dintre tensiunea interfacială între soluţia spumantă preparată din spumantul concentrat înainte de condiţionarea la temperatură şi ciclohexan şi valoarea caracteristică, nu trebuie să depăşească 1,0 mN/m sau 10% din valoarea caracteristică, oricare valoare dintre acestea ar fi mai mare. După condiţionarea la temperatură, dacă cele două valori diferă cu mai mult de 0,5 mN/m sau dacă valoarea obţinută după condiţionarea la temperatură este mai mică de 0,95 ori sau mai mare de 1,05 ori faţă de valoarea obţinută înainte de condiţionarea la temperatură, oricare dintre ele ar fi mai mare, spumantul concentrat trebuie desemnat ca fiind "sensibil la temperatură". 14. Coeficientul de etalare a soluţiei spumante, preparată din spumantul concentrat, pe care furnizorul o revendică a fi de tip "care formează film" înainte şi după condiţionarea la temperatură (determinat conform prevederilor SR EN 1568/1-4) trebuie să fie pozitiv. 15. Coeficientul de înfoiere (k) este raportul dintre volumul de spumă şi volumul soluţiei spumante din care spuma a fost generată. 16. În funcţie de valorile coeficienţilor de înfoiere realizaţi, spumele se clasifică în: a) spumă de joasă înfoiere: k = 1 la 20; b) spumă de medie înfoiere: k = 21 la 200; c) spumă de înaltă înfoiere: k > 201. 17. Prin asociere, denumirile de joasă, medie sau înaltă înfoiere se aplică şi echipamentelor, sistemelor şi spumanţilor concentraţi corespunzători. 18. Spuma produsă din spumantul concentrat, înainte şi după condiţionarea la temperatură, cu apă potabilă şi, dacă este corespunzător, cu apă de mare sintetică, trebuie să aibă un coeficient de înfoiere de ± 20% faţă de valoarea caracteristică, sau ±1,0 din valoarea caracteristică, oricare din aceste valori ar fi mai mare. Dacă oricare din valorile coeficientului de înfoiere, obţinute după condiţionarea la temperatură, este mai mică de 0,85 ori sau mai mare de 1,15 ori faţă de valoarea corespunzătoare obţinută înaintea condiţionării la temperatură, spumantul concentrat trebuie desemnat ca "sensibil la temperatură". 19. Spuma produsă din spumantul concentrat, înainte şi după condiţionarea la temperatură, cu apă potabilă şi, dacă este corespunzător, cu apă de mare sintetică, trebuie să aibă un timp de drenaj de 25% de ± 20% faţă de valoarea caracteristică. Dacă orice valoare a timpului de drenaj 25%, obţinută după condiţionarea la temperatură, este mai mică de 0,8 ori sau mai mare de 1,2 ori faţă de valoarea obţinută înaintea condiţionării la temperatură, spumantul trebuie desemnat ca fiind "sensibil la temperatură". 20. Spuma produsă din spumantul concentrat, înainte şi dacă spumantul concentrat este desemnat ca "sensibil la temperatură", după condiţionarea la temperatură, cu apă potabilă şi, dacă este corespunzător, cu apă de mare sintetică, trebuie să aibă o clasă de stingere şi un nivel de rezistenţă la reaprindere aşa cum se specifică în tabelul 25.2 (standard de referinţă SR EN 1568/1-4). Tabelul 25.2 Timpi maximi de stingere şi timpi minimi de reaprindere (în minute) (standard de referinţă SR EN 1568/1-4)
┌───────────┬───────────┬────────────────────┬────────────────────┐
│ │ │Încercare cu │Încercare cu │
│Clasa de │Nivelul de │aplicare lentă │aplicare forţată │
│performantă│rezistentă ├────────┬───────────┼────────┬───────────┤
│la stingere│la │Timp de │Timp de │Timp de │Timp de │
│ │reaprindere│stingere│reaprindere│stingere│reaprindere│
│ │ │mai mic │mai mare de│mai mic │mai │
│ │ │de │ │de │mare de │
│ │ │ │ │ │ │
├───────────┼───────────┼────────┴───────────┼────────┼───────────┤
│ │A │Nu este aplicabil │3 │ │
│ │ │ │ │Pt. A - 10 │
│I ├───────────┼────────┬───────────┼────────┤Nu este │
│ │B │5 │15 │3 │aplicabil │
│ │ │ │ │ │ │
│ ├───────────┼────────┼───────────┼────────┤ │
│ │C │5 │10 │3 │ │
│ │ │ │ │ │ │
│ ├───────────┼────────┼───────────┼────────┤ │
│ │D │5 │5 │3 │ │
│ │ │ │ │ │ │
├───────────┼───────────┼────────┴───────────┼────────┼───────────┤
│ │A │Nu este aplicabil │4 │10 │
│II ├───────────┼────────┬───────────┼────────┼───────────┤
│ │B │5 │15 │4 │ │
│ │ │ │ │ │Nu este │
│ ├───────────┼────────┼───────────┼────────┤aplicabil │
│ │C │5 │10 │4 │ │
│ │ │ │ │ │ │
│ ├───────────┼────────┼───────────┼────────┤ │
│ │D │5 │5 │4 │ │
│ │ │ │ │ │ │
├───────────┼───────────┼────────┼───────────┼────────┴───────────┤
│III │B │5 │15 │Nu este aplicabil │
│ ├───────────┼────────┼───────────┤ │
│ │C │5 │10 │ │
│ ├───────────┼────────┼───────────┤ │
│ │D │5 │5 │ │
└───────────┴───────────┴────────┴───────────┴────────────────────┘
────────── NOTE: 1 - Nu există nivel de rezistenţă A pentru clasa III 2 - Clasele de performanţă la stingere şi nivelurile de rezistenţă la reaprindere tipice pentru diferite tipuri de spumanţi concentraţi sunt precizate în standardul SR EN 1568/1-4. 3 - Pentru încercarea de performanţă la foc, clasa I este cea mai înaltă, iar clasa III cea mai joasă. Pentru rezistenţa la reaprindere, nivelul A este cel mai înalt, iar nivelul D este cel mai jos. Spumanţii concentraţi pot fi comparaţi după fiecare factor separat, dar nu neapărat necesar în combinaţie.────────── De exemplu, un spumant IC este superior unuia ID sau altuia IIC, atâta timp cât este superior la stingere, dar inferior ca rezistenţă, la reaprindere. Mecanismul stingerii cu spumă a incendiului. Domenii recomandate pentru instalaţiile de stingere cu spumă a incendiilor 21. Spuma utilizată pentru stingere formează o barieră între substanţa combustibilă şi oxigenul din aer, separând carburantul de comburant. 22. Spumanţii pentru stingerea incendiilor sunt utilizaţi pe scară largă pentru controlul şi stingerea incendiilor de lichide inflamabile şi pentru inhibarea reaprinderii. De asemenea, ei pot fi utilizaţi pentru prevenirea aprinderii lichidelor inflamabile şi în anumite condiţii, stingerea incendiilor de solide combustibile. 23. Spumanţii concentraţi, de fabricaţie, grade şi clase diferite, sunt adesea incompatibili şi nu trebuie amestecaţi, decât dacă s-a stabilit dinainte că nu rezultă o pierdere de eficacitate inacceptabilă. 24. Spumanţii pot fi utilizaţi în combinaţie cu alte substanţe de stingere, în mod particular cu dioxid de carbon şi pulberi. 25. Acolo unde spuma şi pulberea pot fi aplicate simultan sau succesiv, utilizatorii trebuie să se asigure că orice interacţiune nefavorabilă nu produce o pierdere de eficacitate inacceptabilă. 26. Spumanţii sunt adecvaţi pentru aplicarea pe suprafaţa incendiilor de lichide nemiscibile cu apă. 27. Instalaţiile de stingere a incendiilor cu spumă nu se folosesc în cazurile în care este interzisă prezenţa apei, precum şi atunci când substanţele care ard pot reacţiona cu spumanţii şi pot forma amestecuri toxice sau explozibile. 28. În instalaţiile de stingere a incendiilor cu spumă, se folosesc numai spumanţi, utilaje şi echipamente conform legislaţiei în vigoare. ANEXA nr. 26 Proprietăţile pulberilor pentru stingerea incendiilor 1. Componentul de baza al majorităţii pulberilor stingătoare de incendiu este bicarbonatul de sodiu. Pulberea cu bicarbonat de sodiu, trebuie să fie în conformitate cu norma europeană EN 615. 2. În afara pulberii pe bază de bicarbonat de sodiu, se mai produc pulberi pe bază de bicarbonat de potasiu, sulfat de amoniu, carbonat de sodiu, sulf, uree, diferite produse ale borului. 3. Amestecarea diferitelor tipuri de pulbere (ABC şi BC) poate duce la aglutinare şi producerea de gaz va creşte presiunea în rezervor la un nivel nesigur. S-a întâmplat ca aceste creşteri de presiune să provoace spargerea rezervoarelor şi să determine răniri corporale şi distrugeri. 4. Pulberea recuperată poate să fi fost contaminată anterior şi să fi absorbit umezeală. Dacă este reciclată, pulberea poate eventual să devină aglutinată şi să întrerupă curgerea pulberii, când se utilizează la un incendiu. 5. Cu cât procentul de bicarbonat de sodiu este mai mare, cu atât capacitatea pulberii ca substanţă de stingere creşte, deoarece restul componentelor au rolul de a ameliora mobilitatea pulberii şi de a o feri de aglomerare la umiditate. 6. Pulberile pe bază de bicarbonat de sodiu folosite în multe ţări, sunt măcinate fin (1 cmc de pulbere conţine 25 de milioane de particule cu efect activ de stingere). Sporirea fineţei de măcinare peste o anumită limită nu mai duce la o intensificare a efectului de stingere deoarece masa particulelor de pulbere fiind prea mică, energia lor cinetică devine insuficientă pentru a le permite pătrunderea în focarul de ardere. 5. Sub acţiunea căldurii produsă la incendiu, bicarbonatul de sodiu se descompune conform relaţiei:
NaHCO(3)───→ Na(2)CO(3) + CO(2) + H(2)O
←───
La descompunerea totala a 1 kg de pulbere de bicarbonat de sodiu, se degajă 0,26 kg dioxid de carbon şi se consumă o cantitate de căldura necesară pentru evaporarea a 300 cmc de apă, căreia îi corespunde un efect de răcire de 0,11 kWh. 8. Pentru vehicularea pulberii stingătoare în conductele instalaţiei de stingere a incendiului se utilizează un gaz propulsor care poate fi unul din gazele indicate în tabelul 26.1. Tabelul 26.1 Gaze propulsoare pentru pulberi stingătoare de incendiu
┌─────────────┬────────────────────────┐
│Gaz propulsor│Conţinut maxim de apă % │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Aer │0,006 │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Argon │0,006 │
├─────────────┼────────────────────────┤
│CO(2) │0,015 │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Heliu │0,006 │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Azot │0,006 │
└─────────────┴────────────────────────┘
9. Cantitatea de gaz propulsor trebuie să fie calculată pentru zona de inundare cea mai defavorabilă hidraulic, astfel încât cantitatea necesară de pulbere să fie descărcată în cel puţin timpul de descărcare minim şi trebuie să fie prevăzută o cantitate suplimentară de gaz propulsor pentru a goli rezervorul cu pulbere şi pentru a permite să fie curăţate conductele de distribuţie la presiunea de lucru pentru o durată de cel puţin 1 min. 10. Când se utilizează CO(2) ca gaz propulsor sistemul trebuie să fie proiectat cu atenţie, pentru a asigura că nivelul concentraţiei de CO(2) nu depăşeşte 5% în volum din incinta protejată. CO(2) trebuie să fie în conformitate cu norma europeană EN 25923. 11. În figura 25.1 sunt prezentate nomogramele de dimensionare a conductelor principale de transport a pulberii stingătoare de incendiu. Mecanismul stingerii cu pulberi a incendiilor. Domenii recomandate pentru instalaţiile de stingere cu pulberi a incendiilor 12. Pulberea acţionează la stingerea incendiului prin descompunerea ei în contact cu temperaturile ridicate dezvoltate în focar, având drept efect primar întreruperea reacţiilor de ardere în lanţ şi ca efect secundar, răcirea şi înăbuşirea focarului. 13. Instalaţiile fixe de stingere a incendiilor cu pulberi se prevăd, conform reglementărilor tehnice în vigoare şi se utilizează pentru stingerea incendiilor de substanţe combustibile solide, lichide sau gazoase. 14. În instalaţiile de stingere cu pulberi se utilizează numai pulberi pentru clasele de incendiu definite în standard, verificate de către laboratoare autorizate. 15. Pulberea stingătoare de uz general având drept componenţi de bază bicarbonaţi sau fosfaţi alcalini, se utilizează la stingerea incendiilor din clasele A, B şi C, precum şi a celor din instalaţii şi aparate electrice sub tensiune. Aceasta pulbere nu se utilizează la stingerea incendiilor din clasa D (ca de exemplu cele provocate de metale pulverulente, piroforice, pentru care se utilizează pulbere specială). (a se vedea imaginea asociată) (a se vedea imaginea asociată) Figura 26.1. Nomograme de dimensionare a conductelor principale de transport a pulberii: a - pentru lambda(n) = 0,0166 ... 0,063; b - pentru lambda(n)= 0,025 ... 1 ANEXA nr. 27 Proprietăţile aburului ca substanţă de stingere a incendiului 1. Ca substanţă de stingere a incendiului este recomandat atât aburul saturat (care este cel mai eficient), cât şi aburul supraîncălzit 2. Aburul, ca substanţă de stingere a incendiului, este recomandat să se utilizeze în instalaţii fixe şi semifixe, în special acolo unde există o sursă permanentă de abur şi care asigură cantitatea de abur necesară funcţionării instalaţiei de stingere. (a se vedea imaginea asociată) Figura 27.1. Nomogramă pentru determinarea numărului de orificii de ieşire a aburului pentru stingerea incendiului. Mecanismul stingerii cu abur a incendiilor. Domenii recomandate pentru instalaţiile de stingere cu abur a incendiilor 3. Efectul de stingere al aburului se bazează pe reducerea concentraţiei de oxigen în zona de ardere, până la o limita la care arderea încetează. Pentru aceasta este necesară o concentraţie volumică a aburului în aer de minimum 35%. 4. Instalaţiile de stingere cu abur a incendiului se prevăd în conformitate cu reglementările tehnice în vigoare şi pot fi folosite pentru: - stingerea incendiilor declanşate pe suprafeţe mici (prin inundarea incintelor închise cu volume mai mici de 500 mc), precum şi pentru stingerea incendiilor la rezervoare conţinând fluide cu temperatura de inflamabilitate peste 100°C şi un volum mai mic de 5000 mc; – limitarea propagării incendiilor prin crearea de perdele de abur astfel amplasate încât să constituie bariere continue de abur; – prevenirea incendiilor şi exploziilor în spaţii în care pot apare scăpări de fluide inflamabile (explozibile), prin inundarea spaţiilor respective pentru diluarea amestecurilor de astfel de fluide. 5. Instalaţiile de stingere a incendiilor cu abur nu se utilizează în cazurile în care, în spaţiul supus inundării există: - materiale care în contact cu apa ar reacţiona violent; – materiale care s-ar topi la temperatura jetului de abur; – instalaţii electrice sub tensiune; – persoane care nu pot fi evacuate. ANEXA nr. 28 Registru de evidenţă a activităţilor de control, verificări şi revizii tehnice ale sistemelor şi instalaţiilor de stingere a incendiilor cu substanţe speciale (conform anexei 7 din Normele generale privind apărarea împotriva incendiilor) REGISTRU DE CONTROL pentru instalaţiile de detectare, semnalizare, alarmare, alertare, limitare şi stingere a incendiilor
┌─────────────────────────────────────────┐
│Nr. crt. (fişă) .............. │
└─────────────────────────────────────────┘
┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Denumirea instalaţiei ............................................ │
├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Producător/importator/furnizor ................................... │
├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Caracteristici principale (loc amplasare, zone protejate, componente etc.) │
│.................................................................. │
├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Certificat CE/Certificat de conformitate al produsului/Agrement │
│.................................................................. │
├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Documentaţie tehnică aferentă certificatului │
│.................................................................. │
├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Persoana fizică/juridică ce a executat proiectarea │
│Certificat atestare/autorizare │
│.................................................................. │
├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Persoana fizică/juridică ce a executat montarea │
│Certificat atestare/autorizare │
├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Persoana fizică/juridică ce execută verificarea, întreţinerea, repararea │
│Certificat atestare/autorizare │
│Contract nr. .................. │
│Perioada contractului │
│.................................................................. │
├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Solicitare service deranjamente │
│Telefon, e-mail, fax │
├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Personal responsabil │
│Data ........... │
└────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Denumirea instalaţiei ............................................│
├──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Producător/importator/furnizor ...................................│
├──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Caracteristici principale (loc amplasare, zone protejate, │
│componente etc.) │
│..................................................................│
├──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Certificat CE/Certificat de conformitate al produsului/Agrement │
│..................................................................│
├──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Documentaţie tehnică aferentă certificatului │
│..................................................................│
├──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Persoana fizică/juridică ce a executat proiectarea │
│Certificat atestare/autorizare │
│..................................................................│
├──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Persoana fizică/juridică ce a executat montarea │
│Certificat atestare/autorizare │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Persoana fizică/juridică ce execută verificarea, întreţinerea, │
│repararea │
│Certificat atestare/autorizare │
│Contract nr. .................. │
│Perioada contractului │
│..................................................................│
├──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Solicitare service deranjamente │
│Telefon, e-mail, fax │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Personal responsabil │
│Data ........... │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────┘
Date evenimente
┌────┬────┬─────┬───────────┬─────┬─────────┬─────────┐
│ │ │ │ │ │ │Numele în│
│Nr. │Data│Locul│Evenimentul│Cauza│Acţiune │clar │
│crt.│ │ │ │ │corectivă│- │
│ │ │ │ │ │ │Semnătura│
│ │ │ │ │ │ │- │
├────┼────┼─────┼───────────┼─────┼─────────┼─────────┤
│ │ │ │ │ │ │ │
├────┼────┼─────┼───────────┼─────┼─────────┼─────────┤
│ │ │ │ │ │ │ │
├────┼────┼─────┼───────────┼─────┼─────────┼─────────┤
│ │ │ │ │ │ │ │
└────┴────┴─────┴───────────┴─────┴─────────┴─────────┘
────────── NOTĂ: 1. În registrul de control pentru instalaţiile de detectare, semnalizare, alertare, alarmare, limitare şi stingere a incendiilor se consemnează toate datele relevante privind: a) executarea controalelor stării de funcţionare, a operaţiunilor de verificare, întreţinere şi reparaţii; b) executarea de modificări; c) acţionările în situaţii de incendiu; d) evenimente produse: alarme de incendiu, alarme false de incendiu, defecte, întreruperi, declanşări intempestive, teste, dezactivări temporare - cu menţionarea cauzelor care le-au determinat şi a acţiunilor corective efectuate. 2. Datele consemnate trebuie să indice clar şi precis data (anul, luna, ziua, ora, după caz, minutele şi secundele) şi locul de producere a evenimentului. 3. Toate evenimentele trebuie înregistrate corespunzător. 4. Registrul se completează pentru fiecare instalaţie din dotare. 5. Se numeşte un responsabil pentru completarea registrului; numele responsabilului este trecut în registru. 6. Se notează componentele înlocuite şi cauzele înlocuirii.────────── MODEL
1. Denumirea (tipul) instalaţiei fixe de stingere a incendiului ..........
..........................................................................
2. Caracteristicile tehnice principale ale instalaţiei fixe de stingere
..........................................................................
..........................................................................
3. Data punerii în funcţiune a instalaţiei fixe de stingere a incendiului
..........................................................................
..........................................................................
4. Data controlului, verificării sau reviziei tehnice a instalaţiei de
stingere
..........................................................................
..........................................................................
5. Numele şi prenumele persoanelor care au efectuat controlul, verificarea
sau revizia tehnică a instalaţiei de stingere ........
..........................................................................
6. Calitatea (funcţia) persoanelor care au efectuat controlul, verificarea
sau revizia tehnică a instalaţiei de stingere, denumirea şi adresa unităţii
de care aparţin
..........................................................................
..........................................................................
7. Elementele instalaţiei de stingere verificate
..........................................................................
..........................................................................
8. Constatări şi propuneri de măsuri tehnice pentru remedierea defecţiunilor
consemnate
..........................................................................
..........................................................................
9. Executantul şi perioada propusă pentru executarea lucrărilor de reparaţii
curente sau reparaţii capitale ............
..........................................................................
..........................................................................
10. Data repunerii instalaţiei fixe de stingere a incendiului în stare de
intervenţie
..........................................................................
..........................................................................
RESPONSABIL TEHNIC CU SEMNĂTURILE PERSOANELOR CARE AU
EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR EXECUTAT CONTROLUL, VERIFICAREA
FIXE DE STINGERE A INCENDIILOR SAU REVIZIA TEHNICĂ A INSTALAŢIEI
............................... FIXE DE STINGERE A INCENDIILOR
...............................
...............................
...............................
ANEXA nr. 29
REGISTRU DE EVIDENŢĂ A LUCRĂRILOR DE REPARAŢII
EFECTUATE LA INSTALAŢIA DE STINGERE A INCENDIILOR
MODEL
1. Numele şi prenumele persoanei care ţine evidenţa lucrărilor de
reparaţii ................................................................
..........................................................................
..........................................................................
2. Denumirea (tipul) instalaţiei fixe de stingere a incendiului ..........
..........................................................................
..........................................................................
3. Data punerii în funcţiune a instalaţiei fixe de stingere a incendiului
..........................................................................
..........................................................................
4. Unitatea executantă, numele şi prenumele persoanelor care au executat
lucrările de reparaţii
..........................................................................
..........................................................................
5. Descrierea lucrărilor de reparaţii executate
..........................................................................
..........................................................................
6. Data (perioada) de executare a lucrărilor de reparaţii ................
..........................................................................
..........................................................................
7. Numele, prenumele şi funcţia persoanelor care au verificat şi recepţionat
lucrările de reparaţii executate şi unitatea de care aparţin .............
..........................................................................
..........................................................................
8. Data repunerii în stare de intervenţie a instalaţiei fixe de stingere
a incendiilor
..........................................................................
..........................................................................
9. Observaţii
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
SEMNĂTURILE PERSOANELOR SEMNĂTURILE PERSOANELOR CARE
CARE AU EXECUTAT AU VERIFICAT ŞI RECEPŢIONAT
LUCRĂRILE DE REPARAŢII LUCRĂRILE DE REPARAŢII
......................... .............................
......................... .............................
......................... .............................
ANEXA nr. 30
UNITATE EMITENTĂ
PERMIS DE LUCRU CU FOC
Nr. ...... din ........
┌──────────────────────────────────────┐
│Se eliberează prezentul Permis de │
│lucru cu foc dnei/dlui ............, │
│ajutat de dna/dl. .............., │
│care urmează să execute │
│.............., folosind la (în) │
│.......... . Lucrările încep la data │
│de ......... │
│ora ..........., şi se încheie la data│
│de ......... ora ........ │
├──────────────────────────────────────┤
│Premergător, pe timpul şi la │
│terminarea lucrărilor cu foc se vor │
│lua următoarele măsuri: │
├──────────────────────────────────────┤
│1. Îndepărtarea sau protejarea │
│materialelor combustibile din zona de │
│executare a lucrărilor şi din │
│apropierea acesteia, pe o rază de │
│.......... metri, astfel: │
├──────────────────────────────────────┤
│ │
├──────────────────────────────────────┤
│ │
├──────────────────────────────────────┤
│ │
├──────────────────────────────────────┤
│2. Golirea, izolarea, spălarea, │
│aerisirea conductelor, utilajelor sau │
│instalaţiilor, prin: │
├──────────────────────────────────────┤
│ │
├──────────────────────────────────────┤
│ │
├──────────────────────────────────────┤
│3. Ventilarea spaţiilor în care se │
│execută lucrările se realizează │
│astfel: │
├──────────────────────────────────────┤
│ │
├──────────────────────────────────────┤
│ │
├──────────────────────────────────────┤
│4. Verificarea zonei de lucru şi a │
│vecinătăţilor acesteia, înlăturarea │
│surselor de aprindere şi a │
│condiţiilor care favorizează │
│producerea incendiilor şi a │
│exploziilor, protejarea antifoc a │
│materialelor │
│din zonă. │
├──────────────────────────────────────┤
│5. Începerea lucrărilor cu foc s-a │
│făcut în baza buletinului de analiză │
│nr. ........ din .........., │
│eliberat de .................... │
│(acolo unde este cazul). │
├──────────────────────────────────────┤
│6. Respectarea normelor de apărare │
│împotriva incendiilor, specifice │
│tehnologiei de lucru: │
├──────────────────────────────────────┤
│ │
├──────────────────────────────────────┤
│ │
├──────────────────────────────────────┤
│ │
├──────────────────────────────────────┤
│ │
├──────────────────────────────────────┤
│ │
├──────────────────────────────────────┤
│ │
├──────────────────────────────────────┤
│ │
├──────────────────────────────────────┤
│7. În zona de lucru se asigură │
│următoarele mijloace de stingere a │
│incendiilor: │
├──────────────────────────────────────┤
│ │
├──────────────────────────────────────┤
│ │
├──────────────────────────────────────┤
│ │
├──────────────────────────────────────┤
│8. Lucrările cu foc deschis nu se │
│execută dacă sunt condiţii de vânt │
├──────────────────────────────────────┤
│9. Pe timpul lucrărilor se asigură │
│supravegherea acestora de către dna/dl│
│............... │
├──────────────────────────────────────┤
│10. Şeful serviciului public voluntar/│
│privat pentru situaţii de urgenţă este│
│anunţat despre începerea, │
│întreruperea şi încheierea lucrării. │
├──────────────────────────────────────┤
│11. Controlul măsurilor de apărare │
│împotriva incendiilor se asigură de │
│către dna/dl ............ │
├──────────────────────────────────────┤
│12. Supravegherea lucrărilor cu foc se│
│asigură de către dna/dl ............ │
├──────────────────────────────────────┤
│13. Incendiul sau orice alt eveniment │
│se anunţă la ............. prin │
│............ │
├──────────────────────────────────────┤
│14. Alte măsuri specifice de apărare │
│împotriva incendiului │
├──────────────────────────────────────┤
│ │
├──────────────────────────────────────┤
│ │
├──────────────────────────────────────┤
│15. Personalul de execuţie, control şi│
│supraveghere a fost instruit asupra │
│măsurilor de apărare │
│împotriva incendiului │
├──────────────────┬─────────┬─────────┤
│Responsabili │Numele şi│Semnătura│
│ │prenumele│ │
├──────────────────┼─────────┼─────────┤
│Emitentul │ │ │
├──────────────────┼─────────┼─────────┤
│Şeful sectorului │ │ │
│în care se execută│ │ │
│lucrările │ │ │
├──────────────────┼─────────┼─────────┤
│Executanţii │ │ │
│lucrărilor cu foc │ │ │
├──────────────────┼─────────┼─────────┤
│Serviciul public │ │ │
│voluntar/privat │ │ │
│pentru situaţii de│ │ │
│urgenţă │ │ │
└──────────────────┴─────────┴─────────┘
ANEXA nr. 31 PROCES VERBAL DE PREDARE - PRIMIRE ÎN EXPLOATARE A INSTALAŢIEI FIXE DE STINGERE A INCENDIILOR (MODEL)
1. Denumirea (tipul) instalaţiei fixe de stingere a incendiilor ..........
..........................................................................
..........................................................................
2. Denumirea unităţii beneficiare ........................................
3. Adresa unităţii beneficiare ...........................................
..........................................................................
4. Data punerii în funcţiune a instalaţiei de stingere ...................
5. Caracteristicile tehnice principale ale instalaţiei de stingere .......
..........................................................................
..........................................................................
6. Reprezentantul unităţii de exploatare care face predarea instalaţiei
..........................................................................
..........................................................................
7. Reprezentantul unităţii (beneficiar, proprietar) care ia în primire
instalaţia ..............
..........................................................................
..........................................................................
8. Au fost predate şi luate în primire următoarele părţi şi elemente
componente ale instalaţiei de stingere a incendiului .....................
..........................................................................
..........................................................................
9. Observaţii ..............................
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
10. Cu ocazia predării şi primirii în exploatare a instalaţiei de stingere
a incendiilor, s-au predat următoarele documente şi acte justificative:
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
Localitatea ..................
Data .........................
REPREZENTANTUL UNITĂŢII REPREZENTANTUL UNITĂŢII
CARE PREDĂ INSTALAŢIA CARE PRIMEŞTE INSTALAŢIA
(Semnătura şi ştampila) (Semnătura şi ştampila)
.......................... ...........................
ANEXA nr. 32 ZONAREA DUPĂ ADÂNCIMEA MAXIMĂ DE ÎNGHEŢ (a se vedea imaginea asociată) ANEXA nr. 33 TERMINOLOGIE 33.1. Instalaţie alternativă în derivaţie (conducte apă-aer sau apă-apă) - parte a unei instalaţii apă-apă care, în funcţie de temperatura ambiantă, este umplută selectiv cu apă sau aer/gaz inert şi care este controlată de o supapă de control şi semnalizare apă-aer sau mixtă. 33.2. Instalaţie (conductă) apă-aer - instalaţie a cărei reţea de conducte este umplută cu aer sau gaz inert sub presiune 33.3. Instalaţie (conductă) apă-apă - instalaţie a cărei reţea de conducte este umplută întotdeauna cu apă 33.4. Instalaţie în derivaţie apă-aer - parte a unei instalaţii apă-aer sau a unei instalaţii alternative care este umplută permanent cu aer sau gaz inert sub presiune 33.5. Instalaţie cu preacţionare - una sau mai multe instalaţii apă-aer sau mixte, a căror supapă de control şi semnalizare poate fi acţionată de către un sistem independent de detectare şi semnalizare a incendiului în zona protejată 33.6. Sistem de stingere tip sprinklere toate componentele care oferă protecţie locală cu sprinklere, alcătuite din una sau mai multe instalaţii sprinkler, reţeaua de conducte racordate la instalaţie şi la sursa (sursele) de apă; 33.7. Sprinkler (automat) - duză cu un element termosensibil de obturare care se deschide pentru a refula apa pentru stingerea incendiului. ----- 
