Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
────────── Aprobată de Ordinul nr. 3.201 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 13 iunie 2017.────────── ÎNDRUMĂTOR privind cazuri particulare de expertizare tehnică a clădirilor pentru cerinţa fundamentală "rezistenţă mecanică şi stabilitate", indicative 254 - 2017 Cuprins 1. Obiect şi domeniu de aplicare 2. Documente de referinţă 3. Cazuri particulare de expertizare tehnică a clădirilor pentru cerinţa fundamentală "rezistenţă mecanică şi stabilitate" 3.1. Expertiza tehnică pentru realizarea de clădiri noi în zona adiacentă clădirilor existente 3.1.1. Cazuri şi condiţii de aplicare 3.1.2. Conţinutul - cadru al expertizei tehnice 3.2. Expertiza tehnică pentru verificarea capacităţii unui element structural 3.2.1. Cazuri şi condiţii de aplicare 3.2.2. Conţinutul - cadru al expertizei tehnice 3.3. Expertiza tehnică pentru reconfigurarea pereţilor nestructurali în clădirile existente 3.3.1. Cazuri şi condiţii de aplicare 3.3.2. Conţinutul - cadru al expertizei tehnice 3.4. Expertiza tehnică pentru reabilitarea termică a clădirilor 3.4.1. Cazuri şi condiţii de aplicare 3.5. Expertiza tehnică pentru evaluarea clădirilor supuse unor riscuri majore, altele decât riscul seismic 3.5.1. Cazuri şi condiţii de aplicare 3.5.2. Conţinutul - cadru al expertizei tehnice 3.6. Expertiza tehnică pentru demolarea clădirilor 3.6.1. Cazuri şi condiţii de aplicare 3.6.2. Conţinutul - cadru al expertizei tehnice 1. Obiect şi domeniu de aplicare Expertizarea tehnică a unei construcţii este o activitate complexă, care are drept scop evaluarea stării tehnice a acesteia şi formularea în cadrul raportului de expertiză tehnică de concluzii şi recomandări referitoare la condiţii, limitări, măsuri şi/sau soluţii de intervenţie care se impun pentru asigurarea nivelurilor minime de calitate privind cerinţele fundamentale aplicabile, în funcţie de categoria de importanţă a construcţiei. Expertizele tehnice se elaborează cu respectarea reglementărilor tehnice în vigoare, de către experţi tehnici atestaţi tehnico-profesional, în funcţie de cerinţele fundamentale prevăzute în lege, pe domenii de construcţii şi specialităţi de instalaţii. Obligaţiile şi răspunderile experţilor tehnici, sunt prevăzute de Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, republicată, precum şi de actele subsecvente acesteia (Hotărârea Guvernului nr. 925/1995 pentru aprobarea Regulamentului de verificare şi expertizare tehnică de calitate a proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor; Ordinul MLPTL nr. 777/2003 privind aprobarea reglementării tehnice "îndrumător pentru atestarea tehnico - profesională a specialiştilor cu activitate în construcţii", cu modificările şi completările ulterioare). Cu toate că riscul preponderent asociat fondului construit existent sau în curs de edificare este cel generat de acţiunea seismică, pe durata de viaţă a unei construcţii pot apărea diverse vulnerabilităţi generate de riscuri conexe însemnate, precum: fenomene naturale extraordinare (inundaţii, căderi semnificative de zăpadă, rafale puternice de vânt, alunecări/tasări de teren, incendii, etc.), acţiuni produse de factorul uman (incendii, explozii, intervenţii la construcţii, etc.), precum şi cazuri de tratare necorespunzătoare sau incorectă a activităţilor legate de conceperea, proiectarea, executarea, exploatarea şi urmărirea comportării în timp a construcţiilor, care pot conduce la afectarea substanţială a rezistenţei mecanice şi stabilităţii acestora. În ceea ce priveşte riscul la acţiunea cutremurului, evaluarea seismică a clădirilor existente se efectuează pe baza prevederilor reglementării tehnice Cod de proiectare seismică - Partea a III-a - Prevederi pentru evaluarea seismică a clădirilor existente, indicativ P 100-3/2008. Metodologiile de evaluare, respectiv metodologiile de nivel 1, 2 sau 3, se clasifică în acest caz funcţie de baza conceptuală, nivelul de rafinare a metodelor de calcul şi nivelul de detaliere a operaţiunilor de verificare şi se aplică diferenţiat în funcţie de categoria şi clasa de importanţă şi expunere la cutremur a clădirii, zona seismică, regimul de înălţime, sistemul structural, configuraţia elementelor de închidere, etc. Prin excepţie, clădirile care nu necesită evaluarea seismică decât în cazul în care proprietarii doresc să le sporească performanţele faţă de cele iniţiale (art. 1.1 alin.(4) din codul P 100-3/2008), cu condiţia să nu fi fost efectuate lucrări de intervenţie pe durata de utilizare a acestora care să le afecteze gradul de asigurare seismică stabilit prin proiect, sunt cele proiectate pe baza prevederilor reglementării tehnice Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinţe, social-culturale, agroozotehnice şi industriale, indicativ P 100 - 1992, cu modificările şi completările ulterioare (reglementare tehnică abrogată prin ordinul MTCT nr. 489/05.04.2005), precum şi cele având cel mult cinci niveluri supraterane, indiferent de sistemul constructiv, proiectate pe baza prevederilor reglementării tehnice Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinţe, social-culturale, agroozotehnice şi industriale, indicativ P 100-81 (reglementare tehnică abrogată prin ordinul MLPAT nr. 3/N/14.04.1992). Pe parcursul existenţei construcţiilor, pot apărea situaţii în care proprietarii acestora solicită diverse modificări, care pot avea efecte asupra structurii de rezistenţă şi/sau componentelor sale nestructurale, precum: recompartimentări, schimbări de destinaţie, extinderi, montare de echipamente, panouri publicitare sau antene, reabilitări termice, etc. În acest caz, pentru situaţiile de vulnerabilitate generate de alte riscuri principale/majore decât acţiunea cutremurului, îndrumătorul prezintă cazuri particulare de expertizare tehnică în care expertul tehnic atestat pentru cerinţa fundamentală "rezistenţă mecanică şi stabilitate" apreciază documentat, pe bază de constatări, investigaţii şi analize calitative/cantitative specifice, că nu este necesară evaluarea seismică a clădirii. Pentru fiecare dintre cazurile particulare de expertizare tehnică care fac obiectul prezentului îndrumător, respectiv cele privind: 1. realizarea de clădiri noi în zona adiacentă clădirilor existente; 2. stabilirea locală a capacităţii unui element structural; 3. reconfigurarea pereţilor nestructurali în clădirile existente; 4. reabilitarea termică a clădirilor; 5. evaluarea clădirilor supuse unor riscuri majore altele decât riscul seismic; 6. demolarea clădirilor, sunt prezentate cazurile specifice şi condiţiile de aplicare, precum şi conţinutul - cadru al expertizei tehnice pentru verificarea gradului de îndeplinire a cerinţei fundamentale "rezistenţă mecanică şi stabilitate", inclusiv aspectele tehnice şi etapele specifice de investigare şi evaluare, care trebuie avute în vedere în scopul fundamentării tehnico - economice a deciziei de intervenţie. Faţă de conţinutul - cadru precizat raportul de expertiză tehnică poate fi completat cu rezultatele unor analize/cercetări suplimentare considerate necesare pentru fundamentarea deciziei. Alegerea strategiei, soluţiei şi tehnicii de intervenţie se face fără a afecta îndeplinirea cerinţelor minime privind securitatea la incendiu, respectiv siguranţa şi accesibilitatea în exploatare a clădirilor, astfel cum sunt acestea definite în reglementările tehnice în vigoare. Evaluarea performanţei probabile a clădirilor în cazurile particulare 1 - 6 reclamă competenţă înaltă şi experienţă deosebită întrucât activitatea de expertizare tehnică se realizează printr-o analiză cuprinzătoare şi judecată inginerească a tuturor condiţiilor care descriu starea tehnică a clădirii, precum şi a corelaţiei între efectele acestora. Totodată, procurarea datelor şi efectuarea testelor, dacă este cazul, trebuie realizate de personal calificat în domeniu iar expertiza tehnică trebuie elaborată de un expert tehnic atestat pentru cerinţa fundamentală "rezistenţă mecanică şi stabilitate", cu experienţa specifică şi minimum necesară pentru expertizarea clădirii respective. În situaţia în care expertiza tehnică pentru cerinţa fundamentală "rezistenţă mecanică şi stabilitate" se referă la unul dintre cazurile particulare de mai sus şi clădirea întruneşte cumulativ condiţiile specifice corespunzătoare fiecărui caz în parte, pentru fundamentarea deciziei expertul tehnic poate lua în considerare şi evaluarea seismică de ansamblu a clădirii, conform prevederilor codului P 100-3/2008. Îndrumătorul se adresează specialiştilor cu activitate în domeniul construcţiilor atestaţi în condiţiile legii, proiectanţilor, organismelor de verificare şi control în domeniul construcţiilor. Îndrumătorul se adresează şi investitorilor/beneficiarilor/proprietarilor/ administratorilor/ utilizatorilor de clădiri în condiţiile în care, investitorii au obligaţia expertizării clădirilor de către experţi tehnici atestaţi în situaţiile în care este necesară executarea de lucrări de intervenţie, de natura celor prevăzute de Legea nr. 10/1995 republicată, iar proprietarii/administratorii/utilizatorii de clădiri au obligaţia asigurării realizării lucrărilor de intervenţii, astfel cum este impus/prevăzut de reglementările/prevederile legale. 2. Documente de referinţă Prezentul îndrumător se utilizează împreună cu, în principal, următoarele documente de referinţă: a. Acte normative
┌────┬────────────────────────────────────────────┬────────────────────────────────────────┐
│Nr. │ │ │
│crt.│ Act normativ │ Publicaţia │
├────┼────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────┤
│ 1.│Legea nr. 10/1995 privind calitatea în │Monitorul Oficial al României, Partea I,│
│ │construcţii, republicată │nr. 765 din 30 septembrie 2016 │
├────┼────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────┤
│ 2.│Legea nr. 50/1991 privind autorizarea │ │
│ │executării lucrărilor de construcţii cu │Monitorul Oficial al României, Partea I,│
│ │modificările şi completările ulterioare │nr. 933 din 13 octombrie 2004 │
├────┼────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────┤
│ 3.│Ordin MDRL nr. 839/2009 pentru aprobarea │ │
│ │Normelor Metodologice de aplicare a Legii │ │
│ │nr. 50/1991 privind autorizarea executării │ │
│ │lucrărilor de construcţii, cu modificările │Monitorul Oficial al României, Partea I,│
│ │şi completările ulterioare │nr. 797 şi 797 bis din 23 noiembrie 2009│
├────┼────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────┤
│ 4.│OG nr. 20/1994 privind măsuri pentru │ │
│ │reducerea riscului seismic al construcţiilor│ │
│ │existente, republicată, cu modificările şi │Monitorul Oficial al României, Partea I,│
│ │completările ulterioare │nr. 806 din 19 decembrie 2013 │
├────┼────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────┤
│ 5.│HG nr. 1364/2001 pentru aprobarea Normelor │ │
│ │metodologice de aplicare a OG nr. 20/1994 │ │
│ │privind măsuri pentru reducerea riscului │ │
│ │seismic al construcţiilor existente, │ │
│ │republicată, cu modificările şi completările│Monitorul Oficial al României, Partea I,│
│ │ulterioare │nr. 100 din 5 februarie 2002 │
├────┼────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────┤
│ 6.│HG nr. 925/1995 privind aprobarea │ │
│ │Regulamentului de verificare şi expertizare │ │
│ │tehnică de calitate a proiectelor, a │ │
│ │execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor - │Monitorul Oficial al României, Partea I,│
│ │cu modificările şi completările ulterioare │nr. 286 din 11 decembrie 1995 │
├────┼────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────┤
│ 7.│HG nr. 766/1997 pentru aprobarea unor │ │
│ │regulamente privind calitatea în │ │
│ │construcţii; Anexa nr. 3 - Regulament │ │
│ │privind stabilirea categoriei de importanţă │ │
│ │a construcţiilor, cu modificările şi │Monitorul Oficial al României, Partea I,│
│ │completările ulterioare │nr. 352 din 10 decembrie 1997 │
├────┼────────────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────────┤
│ 8.│Legea nr. 372/2005 privind performanţa │Monitorul Oficial al României, Partea I,│
│ │energetică a clădirilor, republicată │nr. 764 din 30 septembrie 2016 │
└────┴────────────────────────────────────────────┴────────────────────────────────────────┘
b. Acte normative cu caracter tehnic (reglementări tehnice):
┌────┬──────────────────────────────────────────┬──────────────────────────────────────────┐
│Nr. │ │ Act normativ prin care se aprobă │
│crt.│ Reglementare tehnică │ reglementarea tehnică/publicaţia │
├────┼──────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤
│ 1.│Cod de proiectare. Bazele proiectării │Ordinul ministrului dezvoltării regionale │
│ │construcţiilor, indicativ CR 0 - 2012 │şi turismului nr. 1530/23.08.2012, │
│ │ │publicat în Monitorul Oficial al României,│
│ │ │Partea I nr. 647 şi nr.647 bis din │
│ │ │11 septembrie 2012, cu completările │
│ │ │ulterioare │
├────┼──────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤
│ 2.│Cod de proiectare seismică- partea a III-a│Ordinul ministrului dezvoltării regionale │
│ │- Prevederi pentru evaluarea seismică a │şi locuinţelor nr. 704/09.09.2009, │
│ │clădirilor existente, indicativ │Partea I nr. 647 şi nr. 647 bis din │
│ │P 100-3/2008 │1 octombrie 2009, cu completările │
│ │ │ulterioare │
├────┼──────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤
│ 3.│Normativ privind cerinţele de proiectare, │Ordinul ministrului dezvoltării regionale │
│ │execuţie şi monitorizare a excavaţiilor │şi administraţiei publice nr. 2104/2014, │
│ │adânci în zone urbane, indicativ │publicat în Monitorul Oficial al României,│
│ │NP 120 - 2014 │Partea I nr. 863 bis din 27 noiembrie 2014│
├────┼──────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤
│ 4.│Normativ privind documentaţiile geotehnice│Ordinul ministrului dezvoltării regionale │
│ │pentru construcţii, indicativ NP 074-2014 │şi administraţiei publice nr. 1130/ │
│ │ │17.07.2014, publicat în Monitorul Oficial │
│ │ │al României, Partea I nr. 597 bis din │
│ │ │11 august 2014. │
├────┼──────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤
│ 5.│Normativ pentru proiectarea structurilor │Ordinul ministrului dezvoltării regionale │
│ │de fundare directă, indicativ NP 112-2014 │şi administraţiei publice nr. 2352/ │
│ │ │24.11.2014, publicat în Monitorul Oficial │
│ │ │al României, Partea I nr. 935 bis din │
│ │ │22 decembrie 2014 │
├────┼──────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤
│ 6.│Cod de proiectare seismică - Partea I - │Ordinul ministrului transporturilor, │
│ │Prevederi de proiectare pentru clădiri, │construcţiilor şi turismului nr. 1711/ │
│ │indicativ P 100-1/2006 │08.08.2013, publicat în Monitorul Oficial │
│ │ │al României, Partea I nr. 803 bis din │
│ │ │25 septembrie 2006, cu modificările şi │
│ │ │completările ulterioare │
├────┼──────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤
│ 7.│Cod de proiectare pentru structuri din │Ordinul ministrului dezvoltării regionale │
│ │zidărie, indicativ CR 6 - 2013 │şi administraţiei publice nr. 2464/ │
│ │ │08.08.2013, publicat în Monitorul Oficial │
│ │ │al României, Partea I nr. 582 bis din │
│ │ │13 septembrie 2013 │
├────┼──────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤
│ 8.│Cod de proiectare seismică - Partea I - │Ordinul ministrului dezvoltării regionale │
│ │Prevederi de proiectare pentru clădiri, │şi administraţiei publice nr. 2465/ │
│ │indicativ P 100-1/2013 │08.08.2013, publicat în Monitorul Oficial │
│ │ │al României, Partea I nr. 558 bis din │
│ │ │3 septembrie 2013 │
├────┼──────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤
│ 9.│Cod de proiectare a construcţiilor cu │Ordinul ministrului dezvoltării regionale │
│ │pereţi structurali de beton armat, │şi administraţiei publice nr. 2361/ │
│ │indicativ CR 2-1-1.1/2013 │24.07.2013, publicat în Monitorul Oficial │
│ │ │al României, Partea I nr. 583 bis din │
│ │ │13 septembrie 2013 │
├────┼──────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤
│ 10.│Cod de practică privind executarea şi │Ordinul ministrului dezvoltării regionale │
│ │urmărirea execuţiei lucrărilor de zidărie,│şi administraţiei publice nr. 1426/ │
│ │indicativ NE 036-2014 │06.08.2014, publicat în Monitorul Oficial │
│ │ │al României, Partea I nr. 624 bis din │
│ │ │26 august 2014 │
├────┼──────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤
│ 11.│Ghid privind proiectarea şi executarea │Ordinul ministrului dezvoltării regionale │
│ │lucrărilor de reabilitare termică a │şi administraţiei publice nr. 2211/ │
│ │blocurilor de locuinţe, indicativ │26.06.2013, publicat în Monitorul Oficial │
│ │GP 123-2013 │al României, Partea I nr. 538 bis din │
│ │ │26 august 2013 │
└────┴──────────────────────────────────────────┴──────────────────────────────────────────┘
3. Cazuri particulare de expertizare tehnică a clădirilor pentru cerinţa fundamentală "rezistenţă mecanică şi stabilitate" 3.1. Expertiza tehnică pentru realizarea de clădiri noi în zona adiacentă clădirilor existente 3.1.1. Cazuri şi condiţii de aplicare În cazul edificării de clădiri noi în zona adiacentă clădirilor existente, expertiza tehnică are ca scop evaluarea condiţiilor în care aceasta poate fi amplasată în vecinătatea sau/şi la limita de proprietate a unor construcţii supraterane sau subterane, cu respectarea legislaţiei şi reglementărilor tehnice aplicabile, în vigoare. Situarea în zona adiacentă clădirilor existente are în vedere amplasarea clădirii noi la o distanţă mai mică decât diferenţa între cota de fundare a acesteia şi cea a clădirii/clădirilor existente, sau amplasarea acesteia, după caz, la o distanţă mai mică decât zona de influenţă a excavaţiei, stabilită prin studiul geotehnic/expertiza geotehnică. Expertiza tehnică priveşte şi următoarele cazuri: - edificarea clădirii noi în vecinătatea fondului construit existent situat pe aceeaşi proprietate sau dincolo de limita de proprietate, în zona adiacentă clădirilor existente; – alipirea la calcan a clădirii noi în raport cu clădirile existente din zona adiacentă; – măsura în care extinderea/supraînălţarea clădirii are influenţe asupra comportării clădirilor existente situate în zona adiacentă acesteia. în acest caz, este necesară şi efectuarea, cu respectarea prevederilor codului P 100-3/2008, a expertizării tehnice a clădirii la care se realizează lucrările respective de intervenţie (extindere/supraînălţare). Pentru cazurile susmenţionate, expertizarea tehnică pentru cerinţa fundamentală "rezistenţă mecanică şi stabilitate" se efectuează fără evaluarea seismică a clădirilor adiacente existente, dacă acestea respectă cumulativ următoarele condiţii: - nu au fost încadrate anterior, prin raport de expertiză tehnică, în clasa de risc seismic R(s) I conform normativului P 100-92, respectiv clasa R(s) I conform codului P 100-3/2008, şi nu prezintă pericol public, astfel cum este definit acesta pentru construcţiile existente multietajate, cu destinaţia de locuinţă, conform OG nr. 20/1994, cu modificările şi completările ulterioare; – nu sunt încadrate în categoria A de importanţă, conform HG nr. 766/1997; – nu sunt clasate/în curs de clasare ca monument istoric. Elaborarea expertizei tehnice pentru realizarea de clădiri noi în zona adiacentă clădirilor existente se realizează cu respectarea conţinutului - cadru prezentat la pct. 3.1.2. 3.1.2. Conţinutul - cadru al expertizei tehnice Conţinutul - cadru şi etapele care trebuie parcurse în procesul de documentare, constatare, investigare şi evaluare calitativă şi/sau cantitativă, sunt următoarele: a) identificarea clădirii noi (adresă, documentaţie cadastrală, certificat de urbanism, funcţiune, etc.); b) definirea temei şi scopul expertizei tehnice; c) identificarea amplasamentului prin: acţiunile relevante privind comportarea clădirii (gravitaţionale, seismice, climatice - vânt, zăpadă, temperatură -, geotehnice, tehnologice, trafic, etc.), natura şi stratificaţia terenului de fundare, reţelele edilitare, căile de comunicaţie, etc.; d) descrierea clădirilor existente aflate în vecinătatea imediată a amplasamentului pe baza datelor istorice, inspecţiei vizuale, analizării documentaţiei tehnice de proiectare şi execuţie, precum şi a reglementărilor tehnice aplicabile, cu precizarea funcţiunii, anului construcţiei, regimului de înălţime şi dimensiunilor relevante, precum şi a cel puţin următoarelor aspecte tehnice: tip de fundaţie, sistem structural, compartimentări, închideri, modificări, degradări, intervenţii, categoria de importanţă, clasa de risc seismic, dacă este cazul, etc. e) întocmirea releveului fotografic şi descriptiv al stării fizice a clădirilor existente astfel cum aceasta a fost identificată la data expertizării tehnice. Releveul fotografic se realizează atât la exteriorul, cât şi la interiorul clădirilor existente, şi trebuie să acopere cel puţin zona adiacentă noii clădiri. Releveul este recomandabil să fie însoţit de releveul avariilor/degradărilor pentru acestea, după caz; f) descrierea clădirii noi (regim de înălţime, dimensiuni relevante, categoria de importanţă, fundaţii, sistem structural, compartimentări, închideri, sisteme tehnice, echipamente, etc.) cu menţionarea diferenţei de cotă de fundare faţă de cotele de fundare ale clădirilor existente, inclusiv distanţa faţă de acestea, cu respectarea codului P 100-1/2013 pentru evitarea efectului de coliziune (planşee decalate, regim de înălţime diferit, supante, componente nestructurale ancorate de faţade, etc.); g) identificarea interacţiunilor clădirii noi cu clădirile adiacente (rosturi seismice, influenţa asupra fundaţiilor existente, tasări suplimentare, etc.); h) prezentarea rezultatelor sondajelor asupra fundaţiilor existente şi/sau a rezultatelor investigaţiilor privind natura terenului de fundare, etc.; i) prezentarea rezultatelor evaluărilor calitative şi cantitative (prin calcul) efectuate în scopul fundamentării concluziilor şi recomandărilor; j) menţionarea explicită a măsurilor care se impun pentru a nu afecta îndeplinirea cerinţei fundamentale "rezistenţă şi stabilitate" pentru clădirile învecinate, situate pe aceeaşi proprietate sau la limita de proprietate, sau, după caz, menţionarea că nu este necesară luarea de asemenea măsuri; k) prezentarea eventualei influenţe pe care o poate avea amplasarea clădirii noi asupra zonelor învecinate, situate pe aceeaşi proprietate sau în vecinătatea limitei de proprietate, neocupate de construcţii la data expertizării, în cazul în care aceste zone urmează a se edifica construcţii, cu precizarea de recomandări şi limitări care se impun pentru a nu limita gradul de îndeplinire a oricărei alte cerinţe fundamentale aplicabile acestora, după caz; l) prezentarea de concluzii şi recomandări cu privire, în principal, la aspecte, precum: condiţii de construire, limitări impuse, măsuri şi intervenţii necesare, recomandări de urmărire în timp a comportării clădirilor învecinate, care ulterior, după realizarea clădirii noi, se consemnează în cartea tehnică a construcţiei. Faţă de conţinutul - cadru precizat, raportul de expertiză poate fi completat cu alte aspecte/investigaţii/analize considerate necesare în scopul evaluării judicioase a condiţiilor de amplasare a clădirii noi în vecinătatea sau/şi la limita de proprietate a clădirilor existente. 3.2. Expertiza tehnică pentru verificarea capacităţii unui element structural 3.2.1. Cazuri şi condiţii de aplicare În cazul verificării capacităţii unui element sau părţi de construcţie, expertiza tehnică privind cerinţa fundamentală "rezistenţă mecanică şi stabilitate" are ca scop atât evaluarea calitativă şi cantitativă a proprietăţilor mecanice, a stării de eforturi şi deformaţii sau a capacităţii sale, cât şi verificarea măsurii în care acestea respectă prevederile reglementărilor tehnice aplicabile, în vigoare. Expertiza tehnică priveşte verificarea capacităţii de rezistenţă, rigiditate şi stabilitate a unui element/părţi structurale de construcţie pentru următoarele situaţii: a) schimbarea configuraţiei unui element de construcţie, cu importanţă secundară, cu păstrarea nivelului de solicitare transmis către elementele pe care acesta descarcă: Exemple: schimbarea configuraţiei pentru rigle/stâlpi de închidere cu rol de preluare a sarcinilor din vânt şi greutate proprie, pane, grinzi secundare ale planşeelor, plăci din beton armat dacă nu este afectată comportarea acestora de şaibă orizontală, rampe de scară; Elementele de construcţie cu importanţă secundară sunt elemente structurale cu rol determinant pentru funcţia pentru care sunt prevăzute în cadrul clădirii, dar care nu contribuie la asigurarea nivelului minim de rezistenţă şi stabilitate structurală de ansamblu, astfel cum este acesta stabilit de reglementările tehnice în vigoare. b) înlocuirea unui element secundar sau principal cu un element cu rigiditate şi rezistenţă similară: Exemple: înlocuirea unei contravântuiri cu păstrarea rigidităţii şi rezistenţei acesteia; înlocuirea unei grinzi prefabricate într-o clădire industrială de tip hală, ca urmare a producerii unui accident (de exemplu: lovire cu un utilaj); c) remodelarea unei părţi de construcţie, cu păstrarea nivelului/schemei de încărcare proiectate/existente, care se transmite către restul structurii: Exemple: remodelarea unei mansarde; remodelarea structurală a ultimului etaj al clădirii; d) schimbarea locală a configuraţiei încărcărilor, fără a creşte nivelul de solicitare/deformare de ansamblu la nivelul etajului şi/sau local, în alte zone ale planşeului, astfel cum este acesta prevăzut de reglementările tehnice în vigoare: Exemple: amplasarea pe planşeu a unui utilaj; reconfigurarea unei zone de clădire cu micşorarea încărcării utile. În cazul structurilor static nedeterminate verificarea capacităţii de rezistenţă, rigiditate şi stabilitate poate necesita şi efectuarea unui calcul structural de ansamblu. Pentru cazurile a) - d), expertizarea tehnică pentru cerinţa fundamentală "rezistenţă mecanică şi stabilitate" se efectuează fără evaluarea seismică a clădirii, dacă aceasta respectă cumulativ următoarele condiţii: - a fost proiectată conform normativului P 100-92 sau conform codului P 100-1/2006, respectiv codului P 100-1/2013, şi nu au fost efectuate lucrări de intervenţie, astfel cum sunt reglementate de Legea nr. 10/1995, care să îi diminueze capacitatea de rezistenţă şi stabilitate de ansamblu avută în vedere la proiectare sau este o clădire cu cel mult cinci niveluri supraterane, indiferent de sistemul constructiv, proiectată conform normativului P 100-81 şi nu au fost efectuate lucrări de intervenţie, astfel cum sunt reglementate de Legea nr. 10/1995, care să îi diminueze capacitatea de rezistenţă şi stabilitate de ansamblu avută în vedere la proiectare; – nu au fost încadrată anterior, prin raport de expertiză tehnică, în clasa de risc seismic R(s) I conform normativului P 100-92, respectiv R(s) I conform codului P 100-3/2008, şi nu prezintă pericol public, astfel cum este definit acesta pentru construcţiile existente multietajate cu destinaţia de locuinţă, conform OG nr. 20/1994, cu modificările şi completările ulterioare; – nu este încadrată în categoria A de importantă, conform HG nr. 766/1997; – nu este clasată/în curs de clasare ca monument istoric; Elaborarea expertizei tehnice pentru stabilirea locală a capacităţii unui element structural se realizează cu respectarea conţinutului - cadru prezentat la pct. 3.2.2. 3.2.2. Conţinutul - cadru al expertizei tehnice Conţinutul - cadru şi etapele care trebuie parcurse în procesul de documentare, constatare, investigare şi evaluare calitativă şi/sau cantitativă, sunt următoarele: a) identificarea clădirii (adresă, funcţiune, an construcţie, regim de înălţime, dimensiuni relevante, categorie de importanţă, clasă de risc seismic, dacă este cazul, etc.); b) definirea temei şi scopul expertizei tehnice; c) identificarea amplasamentului prin precizarea acţiunilor relevante privind comportarea clădirii (gravitaţionale, seismice, climatice - vânt, zăpadă, temperatură-, geotehnice, tehnologice, trafic, etc), etc.; d) descrierea generală a clădirii pe baza datelor istorice, inspecţiei vizuale, analizării documentaţiei tehnice de proiectare şi execuţie, precum şi a reglementărilor tehnice aplicabile, cu precizarea cel puţin a următoarelor aspecte tehnice: tip de fundaţie, sistem structural, compartimentări, închideri, modificări, degradări, intervenţii, etc. e) descrierea structurii elementului sau părţii de construcţie pentru care se efectuează stabilirea locală a capacităţii (funcţiune, alcătuire, geometrie, detalii de execuţie, legături/prinderi, etc.); f) aprecierea stării clădirii în zona intervenţiei preconizate (inspecţia vizuală, evidenţierea stării de degradare, identificarea cauzelor degradărilor, releveul fotografic cu comentarii); g) prezentarea, după caz, a rezultatelor sondajelor sau investigaţiilor efectuate privind produsele pentru construcţii puse în operă, detaliile structurale executate, etc.; h) prezentarea rezultatelor evaluărilor calitative şi cantitative efectuate în scopul fundamentării concluziilor şi recomandărilor; i) menţionarea explicită a măsurilor care se impun pentru a nu afecta îndeplinirea cerinţei fundamentale "rezistenţă şi stabilitate" a clădirii pe durata/urmare efectuării intervenţiei locale, sau, după caz, menţionarea că nu este necesară luarea de asemenea măsuri; j) prezentarea de măsuri generale şi specifice de protecţie pe perioada lucrărilor; k) prezentarea de concluzii şi recomandări cu privire, în principal, la aspecte, precum: condiţii de construire/înlocuire, limitări impuse de schimbarea configuraţiei/remodelare, măsuri şi intervenţii necesare, care ulterior, după realizarea lucrărilor, se consemnează în cartea tehnică a construcţiei. Faţă de conţinutul - cadru precizat raportul de expertiză poate fi completat cu rezultatele altor analize/cercetări considerate necesare pentru fundamentarea deciziei. 3.3. Expertiza tehnică pentru reconfigurarea pereţilor nestructurali în clădirile existente 3.3.1. Cazuri şi condiţii de aplicare Pereţii nestructurali sunt elemente de construcţie, cu rol de închidere şi compartimentare, care nu sunt luate în considerare la proiectarea seismică a ansamblului structurii din cauza rezistenţei insuficiente sau a modului de legătură cu structura. De regulă, pereţii nestructurali cu rol de închidere şi compartimentare a spaţiilor din clădiri au continuitate pe verticala acestora şi nu au fundaţii proprii. Pereţii nestructurali se identifică şi se evaluează pentru fiecare clădire existentă în parte, conform prevederilor codurilor P 100-3/2008, CR 6-2013 şi CR 2-1.1/2013. Reconfigurarea pereţilor nestructurali constă în adăugarea de pereţi cu funcţiuni/roluri similare, desfiinţarea parţială/totală de pereţi existenţi, practicarea sau închiderea de goluri în pereţii existenţi. Prin reconfigurare, rolul pereţilor nestructurali şi al altor elemente de construcţie în procesul de funcţionare a clădirii se poate modifica în ceea ce priveşte satisfacerea cerinţelor de confort termic, izolare fonică, securitate la incendiu, siguranţă şi accesibilitate în exploatare, astfel cum sunt acestea definite în reglementările tehnice în vigoare. Pentru clădirile cu structura din beton sau oţel (structura principală în cadre sau cu pereţi din beton armat, structura din oţel sau structura duală), pereţii de închidere şi compartimentare pot fi încadraţi din punct de vedere al modului de alcătuire şi relativ la obiectul acestui îndrumător, în următoarele două categorii: - categoria 1: pereţi cu rigiditate redusă la acţiuni în planul lor, realizaţi în soluţie uşoară (pereţi din sticlă, pereţi din gips carton, măşti cu tencuială pe plasă de rabiţ, etc.), pereţi neînrămaţi realizaţi din zidărie de orice tip (zidărie cu elemente din argilă arsă sau beton celular autoclavizat, elemente de zidărie pline sau cu goluri) sau parapete din zidărie de orice tip; – categoria 2: pereţi realizaţi din zidărie de orice tip (zidărie cu elemente din argilă arsă sau beton celular autoclavizat, elemente de zidărie pline sau cu goluri), înrămaţi în ochiurile cadrelor de beton sau oţel, sau în golurile pereţilor de beton. Pentru clădirile cu structura din zidărie, pereţii de închidere şi compartimentare realizaţi din zidărie de orice tip, grosime, configuraţie sau alcătuire nu fac obiectul prezentului îndrumător. a) Pentru cazurile de reconfigurare a pereţilor nestructurali încadraţi în categoria 1, expertizarea tehnică pentru cerinţa fundamentală "rezistenţă mecanică şi stabilitate" se efectuează fără evaluarea seismică a clădirii existente în ansamblu şi se realizează cu respectarea conţinutului - cadru prezentat la pct. 3.3.2. b) Pentru cazurile de reconfigurare a pereţilor nestructurali încadraţi în categoria 2 expertizarea tehnică pentru cerinţa fundamentală "rezistenţă mecanică şi stabilitate" se efectuează fără evaluarea seismică a clădirii existente, dacă aceasta respectă cumulativ următoarele condiţii: - a fost proiectată conform normativului P 100-92 sau conform codului P 100-1/2006, respectiv codului P 100-1/2013, şi ● nu au fost efectuate lucrări de intervenţie, astfel cum sunt reglementate de Legea nr. 10/1995, care să îi diminueze capacitatea de rezistenţă şi stabilitate de ansamblu avută în vedere la proiectare, sau ● au fost efectuate lucrări de intervenţie, în baza unei expertize tehnice/cu acordul proiectantului, după caz, şi cu respectarea prevederilor art. 18 din Legea nr. 10/1995 republicată, aplicabile la data elaborării acestora, pentru ridicarea gradului de asigurare seismică cel puţin la nivelul minim al indicatorului R3, astfel cum este precizat în codul P 100-3/2008; sau este o clădire cu cel mult cinci niveluri supraterane, indiferent de sistemul constructiv, proiectată conform normativului P 100-81, şi ● nu au fost efectuate lucrări de intervenţie, astfel cum sunt reglementate de Legea nr. 10/1995, care să îi diminueze capacitate de rezistenţă şi stabilitate de ansamblu avută în vedere la proiectare, sau ● au fost efectuate, lucrări de intervenţie, în baza unei expertize tehnice/cu acordul proiectantului, după caz, şi cu respectarea prevederilor art. 18 din Legea nr. 10/1995 republicată, aplicabile la data elaborării acestora, pentru ridicarea gradului de asigurare seismică cel puţin la nivelul minim al indicatorului R3, astfel cum este precizat în codul P 100-3/2008; – nu a fost încadrată anterior, prin raport de expertiză tehnică, în clasa de risc seismic R(s) I conform normativului P 100-92, respectiv R(s) I conform codului P 100-3/2008, şi nu prezintă pericol public, astfel cum este definit acesta pentru construcţiile existente multietajate cu destinaţia de locuinţă, conform OG nr. 20/1994, cu modificările şi completările ulterioare; – nu a suferit intervenţii succesive de reconfigurare structurală a pereţilor înrămaţi, care să conducă la modificări ale rigidităţilor de nivel în sensul neîndeplinirii condiţiilor din codul P 100-1/2013. – nu este încadrată în categoria A de importantă, conform HG nr. 766/1997; – nu este clasată/în curs de clasare ca monument istoric. Pentru cazurile de reconfigurare a pereţilor nestructurali încadraţi în categoria 2 la clădirile existente care respectă cumulativ condiţiile de mai sus, expertizarea tehnică pentru cerinţa fundamentală "rezistenţă mecanică şi stabilitate" se efectuează fără evaluarea seismică în ansamblu şi se realizează cu respectarea conţinutului - cadru prezentat la pct. 3.3.2. În situaţia în care structura de rezistenţă prezintă vulnerabilităţi de conformare la acţiunea cutremurului în raport cu prevederile actuale ale reglementărilor tehnice aplicabile şi/sau starea clădirii o impune, expertul tehnic poate avea în vedere, pentru o mai bună fundamentare a deciziei de intervenţie, elaborarea unei expertize seismice de ansamblu a clădirii, conform prevederilor codului P 100-3/2008. În toate cazurile de modificare a configuraţiei pereţilor nestructurali din zidărie de orice tip prin eliminarea acestora, în condiţiile în care intervenţia constă în suprimarea semnificativă a pereţilor nestructurali, precum şi la mai multe niveluri inferioare ale clădirilor multietajate, prin expertiza tehnică se vor propune măsuri de intervenţie pentru reducerea deformaţiilor locale la nivelul planşeelor şi a degradării pereţilor nestructurali de la nivelurile superioare. 3.3.2. Conţinutul - cadru al expertizei tehnice Conţinutul - cadru şi etapele care trebuie parcurse în procesul de documentare, constatare, investigare şi evaluare calitativă şi/sau cantitativă, sunt următoarele: a) identificarea clădirii existente (adresă, funcţiuni, an execuţie, regim de înălţime, dimensiuni relevante, categoria de importanţă, clasa de risc seismic, după caz; b) definirea temei şi scopul expertizei tehnice; c) identificarea amplasamentului prin precizarea acţiunilor relevante privind comportarea clădirii (gravitaţionale, seismice, climatice, geotehnice, tehnologice, etc.); d) descrierea generală a clădirii pe baza datelor istorice, inspecţiei vizuale, analizării documentaţiei tehnice de proiectare şi execuţie, precum şi a reglementărilor tehnice aplicabile, cu precizarea cel puţin a următoarelor aspecte tehnice: tip de fundaţie, sistem structural, compartimentări, închideri, modificări, degradări, intervenţii, sisteme tehnice/echipamente amplasate la nivelul respectiv al clădirii, etc. e) întocmirea releveului fotografic şi descriptiv al stării fizice a nivelului respectiv/ansamblului clădirii, însoţit de releveul avariilor/degradărilor, după caz; f) identificarea pereţilor nestructurali şi a gradului de avariere g) identificarea relaţiei între structură şi pereţii nestructurali, precum şi tipul/calitatea legăturilor între aceştia, inclusiv în ceea ce priveşte regularitatea acestora pe verticala şi pe orizontala clădirii; h) identificarea pereţilor nestructurali şi stabilirea acelora care urmează a face obiectul intervenţiei din cadrul nivelului/ansamblului clădirii (funcţiune, poziţie în plan, alcătuire, geometrie, detalii de execuţie, legături/prinderi, caracteristici mecanice, caracteristici ale produselor pentru construcţii utilizate, după caz, etc.), cu încadrarea acestora în categoriile 1 sau 2; i) descrierea lucrărilor de intervenţii propuse (desfiinţare parţială/totală, modificare, adăugare pentru compartimentare/recompartimentare), cu stabilirea influenţei lucrărilor asupra planşeelor şi precizarea măsurilor necesare pentru asigurarea protecţiei acestora sau, după caz, cu stabilirea măsurilor constructive necesare pentru protejarea elementelor structurale adiacente şi pentru asigurarea rezistenţei şi stabilităţii pereţilor asupra cărora nu se intervine; j) prezentarea rezultatelor evaluărilor calitative şi cantitative, efectuate în scopul fundamentării concluziilor şi recomandărilor propuse, fără afecta/scădea nivelul de rigiditate/rezistenţă laterală al structurii (calcule de siguranţă şi stabilitate structurală a nivelului respectiv/ansamblului clădirii, la starea limită ultimă şi de serviciu, inclusiv evaluarea influenţei intervenţiilor asupra greutăţii totale a clădirii şi, implicit, asupra efectului acţiunii seismice); k) precizarea de măsuri generale şi specifice de protecţie pe perioada lucrărilor; l) prezentarea de concluzii şi recomandări cu privire, în principal, la aspecte precum: rolul pereţilor nestructurali în comportarea generală a nivelului/ansamblului clădirii, condiţii pentru construirea/modificarea/înlocuirea acestora, limitări impuse de schimbarea configuraţiei, măsuri şi intervenţii necesare, care ulterior, după realizarea lucrărilor, se consemnează în cartea tehnică a construcţiei. Faţă de conţinutul - cadru precizat raportul de expertiză tehnică poate fi completat cu rezultatele altor analize/cercetări considerate necesare pentru fundamentarea deciziei. 3.4. Expertiza tehnică pentru reabilitarea termică a clădirilor 3.4.1. Cazuri şi condiţii de aplicare În cazul reabilitării termice a clădirilor privind creşterea performanţei energetice a acestora expertiza tehnică se efectuează în vederea realizării de lucrări de intervenţie la anvelopa clădirii, terasă/planşeu peste ultimul nivel, planşeu peste subsol, instalaţii/echipamente montate aparent pe faţadele/terasa clădirii şi sistem de încălzire. Pe lângă aceste lucrări se pot realiza şi unele lucrări conexe de reparaţii /refacere a integrităţii elementelor de construcţii, a căror necesitate se justifică prin expertiza tehnică pentru cerinţa fundamentală "rezistenţă mecanică şi stabilitate" şi, după caz, auditul energetic, precum: repararea elementelor de construcţie ale faţadei care prezintă potenţial pericol de desprindere şi/sau afectează funcţionalitatea clădirii; repararea acoperişului tip terasă/şarpantă; repararea trotuarelor de protecţie, în scopul eliminării infiltraţiilor la infrastructura clădirii, etc. Lucrările conexe nu privesc sistemul structural al clădirii, respectiv starea tehnică a acestuia, intervenţiile efectuate/necesare pentru punerea în siguranţă la acţiunea seismică, etc. Pentru reabilitarea termică a clădirilor, expertizarea tehnică pentru cerinţa fundamentală "rezistenţă mecanică şi stabilitate" se efectuează fără evaluarea seismică a clădirii, dacă acestea respectă cumulativ următoarele condiţii: - a fost proiectată conform normativului P 100-92 sau conform codului P 100-1/2006, respectiv codului P 100-1/2013, şi nu au fost efectuate lucrări de intervenţie, astfel cum sunt reglementate de Legea nr. 10/1995, care să îi diminueze capacitatea de rezistenţă şi stabilitate de ansamblu avută în vedere la proiectare, sau este o clădire cu cel mult cinci niveluri supraterane, indiferent de sistemul constructiv, proiectată conform normativului P 100-81 şi nu au fost efectuate lucrări de intervenţie, astfel cum sunt reglementate de Legea nr. 10/1995, care să îi diminueze capacitatea de rezistenţă şi stabilitate de ansamblu avută în vedere la proiectare; – nu a fost încadrată anterior, prin raport de expertiză tehnică, în clasa de risc seismic R(s) I conform normativului P 100-92, respectiv R(s) I conform codului P 100-3/2008, şi nu au fost executate sau se află în curs de execuţie lucrările de intervenţie pentru creşterea nivelului de siguranţă la acţiuni seismice; – nu este clasată/în curs de clasare ca monument istoric. Elaborarea expertizei tehnice pentru reabilitarea termică a clădirilor pentru care nu este necesar să se efectueze evaluarea seismică se realizează cu respectarea conţinutului - cadru prezentat la pct. 3.4.2. 3.4.2. Conţinutul - cadru al expertizei tehnice Conţinutul - cadru şi etapele care trebuie parcurse în procesul de documentare, constatare, investigare şi evaluare calitativă şi/sau cantitativă, sunt următoarele: a) identificarea clădirii existente (adresă, funcţiuni, an execuţie, regim de înălţime, dimensiuni, aspecte arhitecturale relevante, categoria de importanţă, clasa de risc seismic, dacă este cazul); b) definirea temei şi scopul expertizei tehnice; c) identificarea amplasamentului prin precizarea acţiunilor relevante privind comportarea clădirii (gravitaţionale, seismice, climatice, geotehnice, tehnologice, etc.); d) descrierea generală a clădirii pe baza datelor istorice, inspecţiei vizuale, analizării documentaţiei tehnice de proiectare şi execuţie, precum şi a reglementărilor tehnice aplicabile, cu precizarea cel puţin a următoarelor aspecte tehnice: sistem structural, faţade (parte opacă/vitrată, balcoane, logii, soclu, copertine, atice), acoperiş, compartimentări, închideri, sisteme tehnice/echipamente amplasate pe elementele de construcţie, trotuare de protecţie, modificări/degradări/intervenţii realizate, etc. e) întocmirea releveului fotografic şi descriptiv al stării fizice a clădirii la interior/exterior, însoţit de releveul degradărilor la nivelul elementelor de construcţie, după caz; f) prezentarea, după caz, a rezultatelor sondajelor sau investigaţiilor efectuate privind produsele pentru construcţii puse în operă, gradul de degradare a acestora, detaliile structurale executate, etc.; g) descrierea lucrărilor de reparaţii/intervenţii propuse pentru punerea în siguranţă şi asigurarea integrităţii elementelor de construcţie cu rol structural/nestructural, care fac obiectul reabilitării termice a clădirii, cu considerarea încărcărilor suplimentare aferente, provenite din aplicarea măsurilor de izolare termică propuse; h) prezentarea rezultatelor evaluărilor calitative şi cantitative efectuate în scopul fundamentării concluziilor şi recomandărilor; i) precizarea de măsuri generale şi specifice de protecţie pe perioada lucrărilor; j) prezentarea de concluzii şi recomandări cu privire, în principal, la aspecte precum: condiţii şi limitări impuse, măsuri şi intervenţii necesar a fi efectuate la nivelul elementelor de construcţie şi prinderilor/legăturilor acestora (reparaţii, refacerea integrităţii, etc.), care ulterior, după realizarea lucrărilor, se consemnează în cartea tehnică a construcţiei. Faţă de conţinutul - cadru precizat raportul de expertiză tehnică poate fi completat cu rezultatele altor analize/cercetări considerate necesare pentru fundamentarea deciziei. 3.5. Expertiza tehnică pentru evaluarea clădirilor supuse unor riscuri majore, altele decât riscul seismic 3.5.1. Cazuri şi condiţii de aplicare În cazul clădirilor supuse unor riscuri majore altele decât riscul seismic, expertiza tehnică privind cerinţa fundamentală "rezistenţă mecanică şi stabilitate" are ca scop evaluarea calitativă/cantitativă a structurii, precum şi evaluarea măsurii în care, prin decizia de intervenţie propusă, nu este afectat gradul de îndeplinire a celorlalte cerinţe fundamentale aplicabile. Expertiza tehnică priveşte evaluarea clădirilor supuse unor riscuri majore pe durata de viaţă proiectată a acestora, generate de următoarele tipuri de acţiuni/încărcări: a) acţiuni variabile (încărcări de serviciu, din exploatare), care au pondere mare asupra valorilor eforturilor de calcul înfăşurătoare rezultate din combinaţiile de acţiuni (încărcări); pregnanţa acestui tip de acţiuni este dată şi de faptul că cea mai mare parte din volumul structural este solicitat şi dimensionat în situaţia de proiectare permanentă (persistentă) pentru combinarea efectelor acţiunilor în gruparea fundamentală; b) acţiuni, altele decât cele de la pct. a), care au pondere mare asupra valorilor eforturilor de calcul înfăşurătoare rezultate din combinaţiile de încărcări şi care pot determina semnificativ dimensionarea şi alcătuirea constructivă a volumului structural din gruparea fundamentală de încărcări. Tipurile de acţiuni care se încadrează în această categorie sunt următoarele: - acţiuni care apar urmare unor accidente tehnice sau evenimente: izbiri ale elementelor structurale; ruperi de elemente structurale cu redistribuiri de eforturi; – variaţii de temperatură, ambiantă sau tehnologică, pentru cazurile în care aceasta nu a fost evaluată sau în care deplasările împiedicate produc eforturi şi solicitări importante; – acţiuni din vânt care dimensionează şi determină alcătuiri speciale pentru structuri; – acţiuni din contracţii, curgere lentă; – împingeri produse de masive naturale, din umpluturi tehnologice, tasări de teren/cedări de reazeme; – deformaţii impuse, redistribuiri de încărcări - de reacţiuni, între echipamente şi structuri; – eforturi din precomprimare; – instabilităţi din încărcări permanente gravitaţionale sau din inadecvări constructive. Tipurile de clădiri pentru care expertizarea tehnică se realizează cu respectarea conţinutului - cadru prezentat la pct. 3.5.2 sunt următoarele: - fundaţii şi infrastructuri pentru echipamente tehnologice amplasate în clădiri; – structuri şi fundaţii de susţinere pentru echipamente tehnologice de mari dimensiuni, existente şi/sau care necesită intervenţii în cadrul operaţiunilor de retehnologizare/modernizare a instalaţiilor/echipamentelor cu caracteristici similare din clădiri; – hale metalice uşoare; – componente secundare, care fac parte dintr-un ansamblu structural şi care nu participă la preluarea forţelor laterale aferente clădirii; – structuri cu rol de consolidare şi sprijinire a versanţilor din vecinătatea clădirilor; – construcţii "uşoare", precum: structuri de susţinere antene parabolice, copertine, acoperişuri cu structuri pe cabluri, pereţi cortină - vitraje de suprafeţe mari; – structuri care asigură protecţia unor spaţii construite faţă de acţiuni ale mediului natural. Pentru aceste cazuri de acţiuni şi clădiri, expertul tehnic pentru cerinţa fundamentală "rezistenţă mecanică şi stabilitate" apreciază documentat, pe bază de constatări, investigaţii şi analize calitative/cantitative specifice, că nu este necesară şi evaluarea seismică a clădirii. Pentru clădirile supuse unor riscuri majore, altele decât riscul seismic, expertizarea tehnică pentru cerinţa fundamentală "rezistenţă mecanică şi stabilitate" se efectuează fără evaluarea seismică a clădirii existente, dacă aceasta respectă cumulativ următoarele condiţii: - a fost proiectată conform normativului P 100-92 sau conform codului P 100-1/2006, respectiv codului P 100-1/2013, şi nu au fost efectuate lucrări de intervenţie, astfel cum sunt reglementate de Legea nr. 10/1995, care să îi diminueze capacitatea de rezistenţă şi stabilitate de ansamblu avută în vedere la proiectare sau este o clădire cu cel mult cinci niveluri supraterane, indiferent de sistemul constructiv, proiectată conform normativului P 100-81 şi nu au fost efectuate lucrări de intervenţie, astfel cum sunt reglementate de Legea nr. 10/1995, care să îi diminueze capacitatea de rezistenţă şi stabilitate de ansamblu avută în vedere la proiectare; – nu a fost încadrată anterior, prin raport de expertiză tehnică, în clasa de risc seismic R(s) I conform normativului P 100-92, respectiv R(s) I conform codului P 100-3/2008, şi nu prezintă pericol public, astfel cum este definit acesta pentru construcţiile existente multietajate cu destinaţia de locuinţă, conform OG nr. 20/1994, cu modificările şi completările ulterioare; – nu este încadrată în categoria A de importanţă, conform HG nr. 766/1997; – nu este clasată/în curs de clasare ca monument istoric. Elaborarea expertizei tehnice pentru evaluarea clădirilor existente supuse unor riscuri majore, altele decât riscul seismic, se realizează cu respectarea conţinutului cadru prezentat la pct. 3.5.2. 3.5.2. Conţinutul - cadru al expertizei tehnice Conţinutul - cadru şi etapele care trebuie parcurse în procesul de documentare, constatare, investigare şi evaluare calitativă şi/sau cantitativă, sunt următoarele: a) identificarea clădirii existente (adresă, funcţiuni, an execuţie, regim de înălţime, dimensiuni, aspecte arhitecturale relevante, categoria de importanţă, clasa de risc seismic, dacă este cazul); b) definirea temei şi scopul expertizei tehnice; c) identificarea amplasamentului prin precizarea acţiunilor relevante privind comportarea clădirii (gravitaţionale, seismice, climatice, geotehnice, tehnologice, trafic, etc.); d) descrierea generală a clădirii pe baza datelor istorice, inspecţiei vizuale, analizării documentaţiei tehnice de proiectare şi execuţie, precum şi a reglementărilor tehnice aplicabile, cu precizarea a cel puţin a următoarelor aspecte tehnice: fundaţii, sistem structural, faţade (parte opacă/vitrată, balcoane, logii, soclu, copertine, atice, după caz), acoperiş, echipamente tehnologice amplasate în clădire, modificări, degradări, avarii, intervenţii, etc. e) întocmirea releveului fotografic şi descriptiv al stării fizice a clădirii la interior/exterior, însoţit de releveul degradărilor la nivelul elementelor de construcţie, după caz; f) prezentarea, după caz, a rezultatelor sondajelor sau investigaţiilor efectuate privind produsele pentru construcţii puse în operă, gradul de degradare a acestora, detaliile structurale executate, etc.; g) prezentarea rezultatelor evaluărilor calitative şi cantitative efectuate în scopul fundamentării concluziilor şi recomandărilor; h) descrierea lucrărilor de reparaţii/intervenţii propuse pentru punerea în siguranţă a clădirii, cu precizarea măsurii în care, prin decizia de intervenţie propusă, nu este afectat gradul de îndeplinire a celorlalte cerinţe fundamentale aplicabile; i) precizarea de măsuri generale şi specifice de protecţie pe perioada lucrărilor; j) prezentarea de concluzii şi recomandări cu privire, în principal, la aspecte precum: condiţii şi limitări impuse, măsuri şi intervenţii necesar a fi efectuate la nivelul structurii/fundaţiilor, care ulterior, după realizarea lucrărilor, se consemnează în cartea tehnică a construcţiei. Faţă de conţinutul - cadru precizat, raportul de expertiză tehnică pentru evaluarea clădirilor supuse unor riscuri majore, altele decât riscul seismic, poate fi completat cu rezultatele altor analize/cercetări considerate necesare pentru fundamentarea deciziei. 3.6. Expertiza tehnică pentru demolarea clădirilor 3.6.1. Cazuri şi condiţii de aplicare În cazul în care devine necesară demolarea/desfiinţarea unei clădiri, expertiza tehnică privind cerinţa fundamentală "rezistenţă mecanică şi stabilitate" are ca scop evaluarea modalităţilor de intervenţie pentru demolarea în siguranţă şi cu protejarea vieţii oamenilor, a bunurilor şi a mediului înconjurător. Expertiza tehnică se realizează pentru cazurile de demolare/desfiinţare totală a unei clădiri, urmare: refuncţionalizării terenului aferent; uzurii şi/sau degradării clădirii datorată situaţiilor de exploatare din acţiuni permanente (persistente) sau accidentale; cerinţei de reconfigurare a volumului clădirii prin eliminarea unei părţi a acesteia; situaţiilor de urgenţă, potrivit Legii nr. 50/1991 şi normelor de aplicare pentru aceasta, care impun demolarea/desfiinţarea clădirii; actelor administrative/juridice; concluziilor/ recomandărilor rapoartelor de expertiză tehnică la acţiunea cutremurului sau la acţiuni produse de alte riscuri majore, decât cel seismic, prin care se propune decizia de demolare/desfiinţare a clădirii; încadrării clădirii în categoria construcţiilor care prezintă pericol public ca urmare a unor procese de degradare a acestora determinate de factori distructivi naturali şi antropici, inclusiv a instalaţiilor aferente acestora. În cazul în care clădirea se învecinează cu alte construcţii, expertiza tehnică precizează măsurile care trebuie întreprinse pe durata intervenţiei pentru protejarea acestora, precum şi influenţa lucrărilor de demolare/desfiinţare asupra fondului construit, reţelelor edilitare, căilor de comunicaţie şi vecinătăţilor acesteia, în general. Pentru cazurile de demolare/desfiinţare totală de mai sus, elaborarea expertizei tehnice pentru cerinţa fundamentală "rezistenţă mecanică şi stabilitate" se efectuează cu respectarea conţinutului - cadru prezentat la pct. 3.6.2. Pentru situaţiile de demolare parţială în scopul refuncţionalizării/modernizării sau înglobării părţii de clădire care nu se demolează, cu preluarea unui rol structural semnificativ al acesteia în cadrul construcţiei care se realizează, expertiza tehnică pentru cerinţa fundamentală "rezistenţă mecanică şi stabilitate" se efectuează cu evaluarea seismică a clădirii care face obiectul intervenţiei. 3.6.2. Conţinutul - cadru al expertizei tehnice Conţinutul - cadru şi etapele care trebuie parcurse în procesul de documentare, constatare, investigare şi evaluare calitativă şi/sau cantitativă, sunt următoarele: a) identificarea clădirii existente (adresă, funcţiuni, an execuţie, regim de înălţime, dimensiuni, aspecte arhitecturale relevante, categoria de importanţă, clasa de risc seismic, dacă este cazul, vecinătăţi, distanţe faţă de construcţiile existente şi posibile interacţiuni cu acestea); b) definirea temei şi scopul expertizei tehnice; c) identificarea amplasamentului prin: acţiuni relevante privind comportarea clădirii (gravitaţionale, seismice, climatice, geotehnice, tehnologice, trafic, etc.), reţele edilitare, căi de comunicaţie, etc.; d) descrierea generală a clădirii pe baza datelor istorice, inspecţiei vizuale, analizării documentaţiei tehnice de proiectare şi execuţie, precum şi a reglementărilor tehnice aplicabile, cu precizarea a cel puţin a următoarelor aspecte tehnice: fundaţii, sistem structural, faţade, acoperiş, sisteme tehnice/echipamente tehnologice, modificări, degradări, avarii, intervenţii, etc. m) întocmirea releveului fotografic al stării fizice a clădirii la interior/exterior, însoţit de releveul avariilor/degradărilor, după caz; e) prezentarea rezultatelor sondajelor sau investigaţiilor efectuate, după caz; f) prezentarea rezultatelor evaluărilor calitative şi cantitative efectuate în scopul fundamentării concluziilor şi recomandărilor; g) descrierea lucrărilor, tehnologiilor şi procedeelor de intervenţie propuse; h) prezentarea etapelor şi operaţiilor care trebuie efectuate pentru demolarea/desfiinţarea clădirii; i) precizarea de măsuri generale şi specifice de protecţie pe perioada lucrărilor, privind terenul de fundare, vecinătăţile clădirii şi monitorizarea fondului construit existent; j) prezentarea de concluzii şi recomandări cu privire, în principal, la aspecte precum: condiţii şi limitări impuse, măsuri şi intervenţii totale/parţiale necesar a fi efectuate la nivelul structurii/fundaţiilor clădirii, care ulterior, după realizarea lucrărilor, se consemnează în cartea tehnică a construcţiei, inclusiv eventuale măsuri de punere în siguranţă a construcţiilor învecinate. Faţă de conţinutul - cadru precizat, raportul de expertiză tehnică pentru demolarea clădirilor poate fi completat cu rezultatele altor analize/cercetări considerate necesare pentru fundamentarea deciziei. -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
