────────── Aprobată prin ORDINUL nr. 3.231 din 14 decembrie 2022, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1.221 din 20 decembrie 2022.────────── 1. Generalităţi 1.1. Obiect şi domeniul de aplicare (1) Această reglementare tehnică cuprinde prevederi pentru ierarhizarea clădirilor din punct de vedere al riscului seismic, în vederea stabilirii priorităţii investiţiilor pentru punerea în siguranţă a clădirilor faţă de acţiunea seismică. (2) Pentru punerea în siguranţă a clădirilor la acţiuni seismice se aplică o strategie bazată pe trei niveluri de evaluare a riscului seismic: a) evaluarea riscului seismic la nivel naţional, prin realizarea hărţilor de risc la acţiuni seismice la nivelul fiecărui judeţ, pe baza unei metodologii unitare; b) ierarhizarea clădirilor din punct de vedere al riscului seismic la nivel de unitate administrativ teritorială prin evaluare vizuală rapidă, pe baza prevederilor acestei reglementări tehnice; c) evaluarea vulnerabilităţii seismice a clădirilor prin expertizare tehnică de către un expert tehnic atestat pentru domeniul "Rezistenţă mecanică şi stabilitate" şi stabilirea măsurilor de intervenţie pentru punerea în siguranţă faţă de acţiunea seismică urmată de implementarea acestora. (3) Ierarhizarea clădirilor din punct de vedere al riscului seismic la nivel de unitate administrativ teritorială se face prin evaluare vizuală rapidă. (4) Evaluarea vizuală rapidă este o procedură de evaluare seismică simplă, fără analiză inginerească de detaliu, şi are la bază informaţii privind: efectul cutremurelor din trecut asupra fondului construit, rezultatele cercetărilor din domeniul riscului seismic, evoluţia reglementărilor tehnice de proiectare seismică, evoluţia practicii de proiectare şi a materialelor de construcţie utilizate. (5) Prin evaluare vizuală rapidă se stabileşte un nivel (punctaj) de prioritate pentru realizarea investiţiilor pentru punerea în siguranţă a clădirilor faţă de acţiunea seismică. Punctajul este stabilit considerând caracteristicile de vulnerabilitate seismică ale clădirilor realizate conform sistemului de asigurare a calităţii în construcţii şi practicii generale de construcţie de la data realizării acestora. (6) Evaluarea vizuală rapidă se realizează prioritar în unităţile administrativ teritoriale situate în zonele cu risc seismic mai mare, în acord cu rezultatele evaluării riscului seismic la nivel naţional. (7) Prin excepţie de la (6), în cazul în care nu sunt disponibile hărţi de risc la acţiuni seismice la nivel naţional, elaborate pe baza unei metodologii unitare, evaluarea vizuală rapidă se realizează prioritar în unităţile administrativ teritoriale caracterizate prin valori mai mari de proiectare ale acceleraţiilor orizontale care descriu hazardul seismic în amplasament, conform prevederilor Codului de proiectare seismică - Partea I - Prevederi de proiectare pentru clădiri, indicativ P 100-1. (8) Evaluarea vizuală rapidă este o procedură care ia în considerare un număr limitat de parametri care influenţează semnificativ riscul seismic asociat unei clădiri. (9) Evaluarea vizuală rapidă necesită colectarea de informaţii prin inspecţie în teren a fiecărei clădiri care face obiectul acestei proceduri, de către inspectori calificaţi, conform prevederilor acestei reglementări tehnice. (10) Gradul de încredere în rezultatele aplicării metodologiei de evaluare vizuală rapidă este dependent de cantitatea şi acurateţea informaţiilor disponibile inspectorului. Indisponibilitatea informaţiilor relevante sau gradul redus de încredere în informaţiile disponibile conduc la stabilirea unui nivel mai ridicat asociat vulnerabilităţi seismice potenţiale. (11) Informaţiile pentru realizarea evaluării vizuale rapide, conform prevederilor acestei reglementări tehnice, sunt stabilite minimal, astfel încât inspecţia să se poată realiza de pe domeniul public, prin observarea clădirii dinspre exterior, fără a fi necesar accesul inspectorului în imobil, indiferent de forma de proprietate a acestuia. (12) Prin accesul inspectorului în imobil şi prin punerea la dispoziţia acestuia a unor informaţii tehnice relevante creşte cantitatea şi acurateţea informaţiilor disponibile şi sporeşte gradul de încredere în rezultatele evaluării. (13) Pentru evaluarea vizuală rapidă a unei clădiri se pot folosi informaţii din baze de date privind fondul construit, aflate în administrarea autorităţilor publice centrale sau locale, sau alte imagini din surse publice disponibile inspectorului. În cazul utilizării imaginilor din surse publice, inspectorul verifică vizual acurateţea acestora în timpul inspecţiei în teren. (14) Evaluarea vizuală rapidă nu constituie evaluare seismică a clădirilor în sensul stabilit prin reglementarea tehnică Cod de proiectare seismică - Partea a III-a - Prevederi pentru evaluarea seismică a clădirilor existente, indicativ P100-3. Prin evaluare vizuală rapidă nu se poate stabili încadrarea clădirilor în clase de risc seismic. (15) Informaţiile colectate prin aplicarea metodologiei de evaluare vizuală rapidă se colectează în format standardizat şi servesc la inventarierea fondului construit. (16) În cazul în care pentru o clădire dată există o expertiză tehnică la acţiuni seismice elaborată pe baza prevederilor Codului de proiectare seismică - Partea a III-a - Prevederi pentru evaluarea seismică a clădirilor existente aflat în vigoare, concluziile acestei expertize pot fi utilizate pentru a înlocui rezultatele evaluării vizuale rapide, conform prevederilor acestei reglementări tehnice, la solicitarea beneficiarului expertizei tehnice. Expertizele tehnice realizate exclusiv prin mijloace calitative, fără a respecta integral conţinutul cadru dat în reglementarea tehnică P 100-3, nu pot fi utilizate pentru a înlocui rezultatele evaluării vizuale rapide. (17) Metodologia de evaluare vizuală rapidă se utilizează în cazul clădirilor publice şi a clădirilor rezidenţiale multifamiliale, indiferent de forma de proprietate a acestora, având următoarele funcţiuni: a) locuinţe multifamiliale; b) alte funcţiuni asimilabile locuinţelor (cazare, cămine studenţeşti, cămine de bătrâni etc.); c) ocrotirea sănătăţii; d) administraţie publică; e) comerţ şi servicii; f) educaţie; g) activităţi culturale, sport, turism; h) gospodărie comunală, activităţi energetice şi tehnico-edilitare; i) alte funcţiuni specifice sistemului de protecţie civilă. (18) Prevederile acestei reglementări tehnice se adresează autorităţilor publice locale şi autorităţilor de control, proprietarilor construcţiilor şi specialiştilor cu activitate în construcţii. (19) Prevederile acestei reglementări tehnice pot fi aplicate în cazul clădirilor monument istoric numai dacă acestea nu contravin conceptelor, abordărilor şi procedurilor cuprinse în documentele normative specifice acestei categorii de clădiri. 1.2. Structura reglementării tehnice (1) Structura acestei reglementări tehnice este următoarea: 1. Generalităţi 2. Informaţii relevante 3. Indicatori 4. Colectarea informaţiilor 5. Organizarea programelor 6. Aplicaţie informatică 7. Informaţii suplimentare (2) Capitolele 1 - 5 au caracter normativ. Capitolele 6 şi 7 au caracter informativ. 1.3. Definiţii (1) Definiţiile termenilor specifici principali utilizaţi în această reglementare tehnică sunt: Suprafaţă construită: suprafaţa construită este aria secţiunii orizontale a clădirii, la cota 0,00 a parterului, măsurată pe conturul exterior al pereţilor. Nu intră în calculul suprafeţei construite terasele descoperite ale parterului care depăşesc planul faţadei, a platformelor, scărilor de acces. Proiecţia la sol a balcoanelor a căror cotă de nivel este sub 3,00 m de la nivelul solului amenajat şi a logiilor închise ale etajelor se include în suprafaţa construită. Suprafaţa construită desfăşurată: suprafaţa construită desfăşurată este suma ariilor tuturor nivelurilor, măsurată ca aria secţiunii orizontale a clădirii la fiecare nivel delimitată de conturul său exterior. Aria nivelului se măsoară la 1 metru deasupra pardoselii finite. Nu se iau în calculul suprafeţei construite desfăşurate: suprafaţa subsolurilor cu înălţimea liberă de până la 1,80 m, suprafaţa subsolurilor cu destinaţie strictă pentru gararea autovehiculelor, spaţiile tehnice sau spaţiile destinate protecţiei civile, suprafaţa balcoanelor, logiilor, teraselor deschise şi neacoperite, teraselor şi copertinelor necirculabile, precum şi a podurilor neamenajabile, aleile de acces pietonal/carosabil din incintă, scările exterioare, trotuarele de protecţie. Amplasament: localizarea în teritoriu a unei activităţi, prin precizarea unei porţiuni de teren care urmează a fi organizat spaţial, corespunzător unei anumite funcţionalităţi. Clădire: construcţie supraterană şi, după caz, subterană, având încăperi care servesc la adăpostirea oamenilor, materialelor etc. Clădire existentă: clădire la care s-a efectuat recepţia la terminarea lucrărilor, inclusiv clădirea aflată în exploatare înainte de data intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 273/1994 pentru aprobarea Regulamentului privind recepţia construcţiilor, cu modificările şi completările ulterioare. Consolidare: refacerea sau înnoirea oricărei componente structurale a unei clădiri cu scopul îmbunătăţirii comportării structurii la diferite tipuri de acţiuni. Construcţie existentă: construcţie la care s-a efectuat recepţia la terminarea lucrărilor, inclusiv construcţia aflată în exploatare înainte de data intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 273/1994 pentru aprobarea Regulamentului privind recepţia construcţiilor, cu modificările şi completările ulterioare. Diafragmă orizontală: element structural care asigură angajarea solidară, coordonată, a elementelor structurale verticale în preluarea forţelor seismice orizontale. Nivel al unei clădiri: oricare etaj al unei clădiri, parterul sau etajele situate sub cota terenului amenajat. Perete structural: element structural vertical care susţine alte elemente, la care raportul dimensiunilor laturilor secţiunii transversale este mai mare sau egal decât 4. Planşeu al unei clădiri: totalitatea elementelor structurale care separă două niveluri. Renovare majoră: lucrările proiectate şi efectuate la anvelopa clădirii şi/sau la sistemele tehnice ale acesteia, ale căror costuri depăşesc 25% din valoarea de impozitare a clădirii, exclusiv valoarea terenului pe care este situată clădirea. Reparaţie: refacerea sau înnoirea oricărei componente degradate a unei clădiri cu scopul de a obţine caracteristici similare celor anterioare degradării. Reparaţie capitală: refacerea sau înnoirea tuturor componentelor esenţiale degradate ale unei clădiri pentru a se asigura un nivel al funcţiunii similar celui anterior degradării. Sistem structural tip pereţi: sistem structural în care pereţii structurali verticali, cuplaţi sau nu, preiau majoritatea încărcărilor verticale şi orizontale, contribuţia acestora la preluarea forţelor tăietoare la baza clădirii depăşind 65% din forţa tăietoare de bază. Sistem structural tip cadru: sistem structural în care încărcările verticale cât şi cele orizontale sunt preluate în principal de cadre spaţiale a căror contribuţie la preluarea forţei tăietoare la baza clădirii depăşeşte 65% din forţa tăietoare de bază. 1.4. Unităţi de măsură (1) Se utilizează unităţile din Sistemul Internaţional. (2) Pentru calcule sunt recomandate următoarele unităţi de măsură: - Dimensiuni: m, mm; – Acceleraţii: m/sp; – Acceleraţia gravitaţională: g (9,81 m/sp). 1.5. Simboluri (1) Se utilizează următorul simbol: a_g valoarea de proiectare a acceleraţiei orizontale a terenului. 1.6. Documente normative de referinţă (1) Documentele normative de referinţă sunt cele din tabelul 1.1. şi cele din tabelul 1.2. Tabelul 1.1 Reglementări tehnice de referinţă
┌────┬─────────────────────────────────┐
│Nr. │Reglementare │
│crt.│ │
├────┼─────────────────────────────────┤
│ │Cod de proiectare seismică. │
│ │Partea I. Prevederi de proiectare│
│ │pentru clădiri, indicativ P │
│ │100-1, aprobat prin Ordinul │
│ │ministrului dezvoltării regionale│
│1. │şi administraţiei publice nr. │
│ │2.465/08.08.2013, cu modificările│
│ │şi completările ulterioare, │
│ │denumit în continuare în acest │
│ │document cod de proiectare P │
│ │100-1. │
├────┼─────────────────────────────────┤
│ │Cod de proiectare seismică. │
│ │Partea a III-a. Prevederi pentru │
│ │evaluarea seismică a clădirilor │
│ │existente, indicativ P 100-3/ │
│2. │2019, aprobat prin Ordinul │
│ │ministrului dezvoltării regionale│
│ │şi administraţiei publice nr. │
│ │2.834/2019, denumit în continuare│
│ │în acest document cod de │
│ │proiectare P100-3. │
└────┴─────────────────────────────────┘
Tabelul 1.2 Legi de referinţă:
┌────┬─────────────────────────────────┐
│Nr. │Lege │
│crt.│ │
├────┼─────────────────────────────────┤
│ │Ordonanţa de urgenţă a Guvernului│
│ │nr. 21/2004 privind Sistemul │
│1 │Naţional de Management al │
│ │Situaţiilor de Urgenţă, cu │
│ │modificările şi completările │
│ │ulterioare │
├────┼─────────────────────────────────┤
│ │Legea nr. 350/2001 privind │
│2 │amenajarea teritoriului şi │
│ │urbanismului, cu modificările şi │
│ │completările ulterioare │
├────┼─────────────────────────────────┤
│ │Legea nr. 422/2001 privind │
│3 │protejarea monumentelor istorice,│
│ │cu modificările şi completările │
│ │ulterioare │
├────┼─────────────────────────────────┤
│ │Hotărârea Guvernului nr. 557/2016│
│4 │privind managementul tipurilor de│
│ │risc, cu modificările şi │
│ │completările ulterioare │
├────┼─────────────────────────────────┤
│ │Ordinul ministrului │
│ │transporturilor, construcţiilor │
│ │şi turismului nr. 1.995/2005 │
│5 │pentru aprobarea Regulamentului │
│ │privind prevenirea şi gestionarea│
│ │situaţiilor de urgenta specifice │
│ │riscului la cutremure şi/sau │
│ │alunecări de teren │
└────┴─────────────────────────────────┘
(2) Lista reglementărilor tehnice de referinţă dată în această reglementare tehnică se consultă împreună cu lista documentelor normative aflate în vigoare publicată de către autorităţile de reglementare de resort. 2. Informaţii relevante (1) Informaţiile relevante privind vulnerabilitatea seismică a clădirilor pentru aplicarea metodologiei de evaluare vizuală rapidă a clădirilor sunt stabilite minimal astfel încât să poată fi colectate prin: a) extragere din baze de date ale administraţiilor publice centrale sau locale; b) inspecţie în teren a clădirii, prin observarea clădirii din spaţii aflate în proprietatea publică a statului, fără a fi necesar accesul în imobil; c) extragere din baze de date publice puse la dispoziţie de către entităţi private. (2) Informaţiile relevante precizate în acest capitol se colectează în mod distinct pentru fiecare clădire care face obiectul evaluării vizuale rapide la nivel de unitate administrativ teritorială. (3) Evaluarea vizuală rapidă a unui tronson dintr-o clădire realizată din două sau mai multe tronsoane învecinate, izolate între ele prin rosturi seismice care traversează întreaga suprastructură, se face independent de restul tronsoanelor. (4) O clădire realizată din două sau mai multe tronsoane învecinate, separate prin rosturi care nu traversează întreaga suprastructură, se evaluează vizual rapid în ansamblu. 2.1. Caracteristici ale clădirii (1) Pentru luarea în considerare a vulnerabilităţii seismice potenţiale în evaluarea vizuală rapidă, pentru fiecare clădire se colectează informaţii despre: a) număr cadastral al clădirii; b) suprafaţa construită şi suprafaţa construită desfăşurată a clădirii; c) numărul de niveluri al clădirii; d) tipul structurii clădirii; e) perioada construirii; f) forma clădirii în plan orizontal; g) forma clădirii în plan vertical; h) existenţa stâlpilor scurţi; i) degradările structurale seismice. 2.1.1. Număr cadastral al imobilului (1) Se consemnează numărul cadastral al clădirii. (2) Această informaţie se colectează din baze de date ale autorităţilor publice centrale sau locale. 2.1.2. Suprafaţa construită şi suprafaţa construită desfăşurată a clădirii (1) Se consemnează suprafaţa construită şi suprafaţa construită desfăşurată a clădirii în metri, fără zecimale. (2) Această informaţie se colectează din baze de date ale autorităţilor publice centrale sau locale sau prin măsurare de pe ortofotoplanuri puse la dispoziţie de către entităţi private. 2.1.3. Numărul de niveluri (1) Din punct de vedere al numărului de niveluri, pentru aplicarea acestei metodologii, clădirile se clasifică în: a) clădiri cu un singur nivel; b) clădiri cu două sau trei niveluri; c) clădiri cu patru sau cinci niveluri; d) clădiri cu numărul de niveluri cuprins între cinci şi opt; e) clădiri cu numărul de niveluri cuprins între opt şi douăsprezece; f) clădiri cu mai mult douăsprezece niveluri. (2) Numărul de niveluri reglementat prin (1) este egal cu numărul de niveluri supraterane ale clădirii. (3) Această informaţie se colectează prin inspecţia în teren a clădirii. 2.1.4. Tipul structurii (1) Din punct de vedere al tipului structurii, pentru aplicarea acestei metodologii, clădirile se clasifică în: a) clădiri cu structura din zidărie nearmată şi planşee flexibile la acţiuni în planul lor (ZNAF) - aceste clădiri au structura alcătuită din pereţi de zidărie simplă, realizată din cărămizi şi mortar, fără centuri sau stâlpişori de beton armat şi planşee de lemn sau compozite lemn-oţel; b) clădiri cu structura din zidărie nearmată şi planşee rigide la acţiuni în planul lor (ZNAR) - aceste clădiri au structura alcătuită din pereţi de zidărie simplă, realizată din cărămizi şi mortar, fără centuri sau stâlpişori de beton armat şi planşee de beton armat; c) clădiri cu structura de zidărie confinată sau zidărie armată în rosturi (ZC/ZA) - aceste clădiri au structura alcătuită din pereţi de zidărie încadraţi de stâlpişori şi centuri de beton armat sau armaţi în rosturi orizontale cu bare de oţel şi planşee de beton, inclusiv clădirile multietajate cu stâlpi şi grinzi de beton şi pereţi de zidărie realizate înainte de 1940; d) clădiri cu structura în cadre de beton armat (CBA) - aceste clădiri au structura alcătuită din stâlpi şi grinzi de beton armat, conectate rigid la noduri, şi planşee de beton armat; pereţii de zidărie, dacă există, nu au rol structural; e) clădiri cu structura cu pereţi structurali de beton armat (PBA) - aceste clădiri au structura alcătuită din pereţi de beton armat, grinzi şi stâlpi de beton armat şi planşee de beton armat; cea mai mare parte a elementelor structurale sunt realizate din beton turnat la şantier, monolit; f) clădiri cu structura realizată din panouri mari prefabricate din beton armat (PMBA) - aceste clădiri au structura alcătuită din pereţi şi plăci de beton armat realizate prin turnarea betonului în fabrici de prefabricate, transportul şi montajul la şantier; g) clădiri cu structura de beton armat cu parter flexibil (PFBA) - aceste clădiri au structura alcătuită din pereţi, stâlpi, grinzi şi plăci de beton armat; pereţii nu sunt continui fiind rezemaţi la parter pe stâlpi de beton, fără a fi continui până la infrastructură sau fundaţii; h) clădiri cu structura în cadre cu noduri rigide de oţel (CRO) - aceste clădiri au structura alcătuită din stâlpi şi grinzi de oţel, conectate rigid la noduri, şi planşee de oţel sau compozite oţel-beton armat; pereţii de zidărie, dacă există, nu au rol structural; i) clădiri cu structura în cadre contravântuite de oţel (CCO) - aceste clădiri au structura alcătuită din stâlpi, grinzi şi contravântuiri (diagonale) de oţel şi planşee de oţel sau compozite oţel-beton armat; j) clădiri cu structură duală de oţel (DO) - aceste clădiri au structura alcătuită din stâlpi şi grinzi de oţel, conectate rigid la noduri, contravântuiri (diagonale) de oţel situate în plan vertical, şi planşee de oţel sau compozite oţel-beton armat; k) clădiri cu structura de lemn (L) - aceste clădiri au diferite soluţii structurale la care materialul structural principal este lemnul. (2) Această informaţie se colectează prin inspecţia în teren a clădirii. 2.1.5. Perioada construirii (1) Din punct de vedere al perioadei construirii, pentru aplicarea acestei metodologii, clădirile se clasifică în: a) clădiri construite înainte de 1940; b) clădiri construite între 1940 şi 1963; c) clădiri construite între 1964 şi 1977; d) clădiri construite între 1978 şi 1992; e) clădiri construite între 1993 şi 2006; f) clădiri construite între 2007 şi 2013; g) clădiri construite după 2013. (2) Perioadele relevante de construire specificate la (1) sunt stabilite în funcţie de evoluţia practicii de proiectare şi construire a clădirilor şi, în special, în funcţie de evoluţia prevederilor reglementărilor tehnice naţionale de proiectare la acţiuni seismice. (3) În cazul clădirilor la care, ulterior datei construirii iniţiale, au fost realizate lucrări complete pentru punerea în siguranţă faţă de acţiunea seismică, pe baza sistemului legal de asigurare a calităţii în construcţii, perioada construirii se consideră perioada corespunzătoare implementării acestor lucrări. (4) Această informaţie se colectează din baze de date ale autorităţilor publice centrale sau locale sau, în lipsă, prin inspecţia clădirii în teren. 2.1.6. Forma clădirii în plan orizontal (1) Din punct de vedere al formei clădirii în plan orizontal, pentru aplicarea acestei metodologii, clădirile se clasifică în: a) clădiri regulate în plan orizontal - de formă cvasi-rectangulară sau circulară în plan orizontal; b) clădiri neregulate în plan orizontal - de formă variată în plan orizontal. (2) La aprecierea formei clădirilor în plan orizontal se consideră forma clădirii la primul nivel suprateran. (3) Clădirile la care forma în plan orizontal prezintă abateri de la o formă circulară sau dreptunghiulară predominantă se consideră regulate dacă: a) aria cumulată a abaterilor este mai mică de 20% din aria totală a clădirii în plan orizontal, la nivelul considerat; b) aria fiecărei abateri este mai mică de 10% din aria totală a clădirii în plan orizontal, la nivelul considerat. Aria cumulată a abaterilor se determină ca valoarea absolută a diferenţei dintre aria clădirii în plan orizontal, la nivelul considerat, şi aria formei circulare sau dreptunghiulare predominante. Balcoanele, realizate cu grinzi sau plăci având schema statică de consolă (fixate împotriva rotirii la un singur capăt sau pe o singură latură), nu se consideră la evaluarea formei clădirii în plan orizontal, dacă pe acestea nu sprijină elemente structurale sau pereţi nestructurali de închidere perimetrală ai clădirii. (a se vedea imaginea asociată) Figura 2.1 Schiţă informativă privind evaluarea abaterilor de formă în plan orizontal (4) În cazul în care condiţiile de la (3) nu sunt respectate cumulativ, clădirile se consideră neregulate în plan orizontal. (5) Această informaţie se colectează prin inspecţia clădirii în teren sau extragerea de informaţii din baze de date ale administraţiilor publice centrale sau locale sau alte baze de date publice puse la dispoziţie de către entităţi private. (6) Clădirile realizate cu baza izolată se consideră a fi regulate în plan orizontal, indiferent de forma în plan orizontal. 2.1.7. Forma clădirii în plan vertical (1) Din punct de vedere al formei clădirii în plan vertical, pentru aplicarea acestei metodologii, clădirile se clasifică în: a) clădiri regulate în plan vertical - de formă cvasi-rectangulară în plan vertical; b) clădiri neregulate în plan vertical - de formă variată în plan vertical. (2) La aprecierea formei clădirilor în plan vertical se consideră forma supraterană a clădirii în planul vertical al faţadelor. (3) La aprecierea formei clădirilor în plan vertical care au mai mult de 5 niveluri nu se consideră spaţiile tehnice anexe situate la ultimul nivel al clădirii, dacă aria acestora este mai mică de 20% din aria totală a clădirii. (4) Clădirile la care forma în plan vertical prezintă abateri de la o formă dreptunghiulară înfăşurătoare se consideră regulate dacă: a) aria cumulată a abaterilor este mai mică de 20% din aria totală a clădirii în planul vertical considerat; b) abaterile există numai la nivelurile superioare, având forma unor retrageri. Aria cumulată a abaterilor se determină ca valoarea absolută a diferenţei dintre aria clădirii în planul vertical considerat şi aria formei dreptunghiulare înfăşurătoare. Balcoanele, realizate cu grinzi sau plăci având schema statică de consolă (fixate împotriva rotirii la un singur capăt sau pe o singură latură), nu se consideră la evaluarea formei clădirii în plan vertical, dacă pe acestea nu sprijină elemente structurale sau pereţi nestructurali de închidere perimetrală ai clădirii. (a se vedea imaginea asociată) Figura 2.2 Schiţă informativă privind evaluarea abaterilor de formă în plan vertical (5) În cazul în care condiţiile de la (4) nu sunt respectate cumulativ, clădirile se consideră neregulate în plan vertical. (6) Clădirile care au retrageri la nivelurile inferioare, faţă de forma dreptunghiulară înfăşurătoare, se consideră neregulate în plan vertical. (7) Această informaţie se colectează prin inspecţia clădirii în teren sau extragerea de informaţii din baze de date ale administraţiilor publice centrale sau locale sau alte baze de date publice puse la dispoziţie de către entităţi private. (8) Clădirile realizate cu baza izolată se consideră a fi regulate în plan vertical, indiferent de forma în plan vertical. 2.1.8. Stâlpi scurţi (1) Din punct de vedere al existenţei stâlpilor scurţi, pentru aplicarea acestei metodologii, clădirile se clasifică în: a) clădiri care sunt rezemate predominant pe stâlpi scurţi; b) clădiri care nu sunt rezemate predominant pe stâlpi scurţi. (2) Prin stâlpi scurţi se înţeleg stâlpii la care raportul dintre înălţimea liberă şi dimensiunea secţiunii transversale (orizontale), în planul considerat, este mai mic decât 2,0. (3) Se consideră că structura este rezemată predominant pe stâlpi scurţi dacă aria orizontală totală a clădirii aferentă (care descarcă pe) stâlpilor scurţi este mai mare de 20% din aria orizontală totală a clădirii. Verificarea se face prioritar la primul nivel al clădirii situat deasupra nivelului terenului amenajat. (4) Această informaţie se colectează prin inspecţia în teren a clădirii. (a se vedea imaginea asociată) Figura 2.3 Schiţă informativă identificarea stâlpilor scurţi în faţade 2.1.9. Degradări structurale seismice (1) Din punct de vedere al existenţei degradărilor structurale seismice, pentru aplicarea acestei metodologii, clădirile se clasifică în: a) clădiri care au avarii structurale seismice sistematice; b) clădiri care nu au avarii structurale seismice sistematice. (2) Prin degradări structurale seismice se înţeleg: a) pentru structuri de zidărie: - fisuri verticale în parapete, buiandrugi şi arce; – fisuri înclinate în parapete, buiandrugi şi arce; – fisuri înclinate în şpaleţi; – zdrobirea zidăriei provocată de concentrarea locală a eforturilor de compresiune, eventual cu expulzarea materialului; – fisuri orizontale la extremităţile şpaleţilor; – avarii la intersecţiile pereţilor, cu tendinţă de desprindere; – fisuri sau crăpături verticale la legăturile dintre pereţii perpendiculari; – expulzarea locală a zidăriei din elementele orizontale pe care reazemă planşeele. b) pentru structuri de beton armat: - fisuri înclinate în zonele critice ale grinzilor sau stâlpilor; – fisuri înclinate în pereţi; – fisuri normale în grinzi şi stâlpi, cu deschideri mai mari de 0,3 mm; – expulzarea stratului de acoperire cu beton în zonele critice ale elementelor structurale; – zdrobirea betonului din zonele critice ale stâlpilor, grinzilor sau pereţilor de beton; – flambajul armăturilor longitudinale; – fisuri care se dezvoltă în lungul barelor de armătură în zonele critice ale elementelor structurale; – fisuri şi deformaţii remanente în zonele critice (zonele plastice) ale stâlpilor, pereţilor şi grinzilor; – fisuri longitudinale în elementele structurale solicitate la compresiune; – fracturi înclinate sau normale în zonele critice ale elementelor structurale; – deplasări remanente ale elementelor structurale; – abateri de la verticalitate a structurii în ansamblu; – degradări locale cauzate de interacţiunea cu clădiri învecinate; – degradări severe ale componentelor nestructurale care interacţionează cu structura (fisuri, crăpături, deformaţii excesive); – fisuri în planşee cauzate de eforturi acţionând în planul lor; – degradări ale fundaţiilor sau terenului de fundare; c) pentru structuri de oţel: - voalarea pereţilor secţiunii, fisuri şi ruperi parţiale în grinzi sau stâlpi; – deformaţii pronunţate, voalare, fisuri şi ruperi parţiale ale sudurilor, ruperi ale elementelor prinderii (şuruburi, gusee, rigidizări) la noduri grindă-stâlp; – deformaţii plastice severe, fisuri şi ruperi parţiale ale barelor sau elementelor din noduri; – flambaj, deformaţii plastice, cedarea prinderilor la contravântuiri (diagonale); – deformaţii excesive ale plăcii de bază, traverselor, deformaţii excesive sau ruperea elementelor de prindere în fundaţii la baza stâlpilor; – fisurarea sau ruperea planşeelor, distrugerea prinderii plăcii din beton armat de structură metalică (smulgerea din conectori/ruperea conectorilor). (3) Se consideră că o structură are degradări seismice sistematice dacă sunt observate degradări de tipul celor prezentate la (2) la mai mult de 5% din elementele inspectate. (4) Această informaţie se colectează prin inspecţia în teren a clădirii. 2.2. Expunerea (1) În evaluarea vizuală rapidă, expunerea este cuantificată pe baza următoarelor informaţii: a) funcţiunea curentă; b) numărul de utilizatori; c) valoarea patrimonială; d) funcţiunea specifică în caz de dezastru sau calamitate naturală; e) capacitatea de adăpostire temporară a persoanelor sinistrate în caz de dezastru sau calamitate naturală; f) consecinţe de siguranţă publică, economice, sociale şi de mediu ale avarierii. (2) În aplicarea metodologiei de evaluare vizuală rapidă, clădirile se clasifică din punct de vedere al expunerii în cinci clase de expunere, notate cu cifre române de la I la V. Clasa I reprezintă clasa clădirilor cu expunerea cea mai mare. Clasa V reprezintă clasa clădirilor cu expunerea cea mai mică. (3) În cazul clădirilor alcătuite din mai multe tronsoane, cuantificarea expunerii se face independent pentru fiecare tronson. 2.2.1. Funcţiunea curentă (1) Funcţiunea clădirii se referă la modul în care este ea utilizată în momentul evaluării. Categoria şi tipul clădirii se raportează la destinaţia ei actuală, aşa cum este ea constatată la momentul evaluării. (2) Din punct de vedere al funcţiunii curente, pentru aplicarea acestei metodologii, clădirile se clasifică în: a) clădiri cu funcţiunea de locuit - clădiri cu funcţiunea de locuinţă individuală; – clădiri cu funcţiunea de locuinţe multifamiliale; – clădiri cu funcţiuni asimilabile locuinţelor (cazare, cămine studenţeşti, cămine de bătrâni etc.); b) clădiri cu funcţiuni civile; - clădiri pentru ocrotirea sănătăţii; – clădiri cu funcţiune administrativă şi de birouri; – clădiri pentru comerţ şi servicii; – clădiri pentru activităţi culturale, educaţie, culte, sport, turism, agrement; c) clădiri cu funcţiuni tehnice şi economice; - clădiri pentru activităţi productive şi pentru alte procese tehnologice; – clădiri pentru depozitare; – clădiri de gospodărie comunală, activităţi energetice şi tehnico-edilitare; – clădiri cu funcţiuni agricole; d) clădiri cu funcţiuni speciale; - clădiri din sistemul de protecţie civilă; – clădiri din sistemul de siguranţă naţională. (3) Această informaţie se colectează din baze de date ale autorităţilor publice centrale sau locale sau, în lipsă, prin inspecţia clădirii în teren. 2.2.2. Numărul de utilizatori (1) Din punct de vedere al numărului de utilizatori, pentru aplicarea acestei metodologii, clădirile se clasifică în: a) clădiri cu număr mic de utilizatori, având până la 10 utilizatori în aria totală expusă; b) clădiri cu număr mediu de utilizatori, având între 11 şi 100 de utilizatori în aria totală expusă; c) clădiri cu număr mare de utilizatori, având între 101 şi 1000 de utilizatori în aria totală expusă; d) clădiri cu număr foarte mare de utilizatori, având peste 1000 de utilizatori în aria totală expusă. (2) Această informaţie se colectează din baze de date ale autorităţilor publice centrale sau locale sau, în lipsă, prin inspecţia clădirii în teren. (3) Prin utilizatori se înţelege numărul total de persoane permanente, temporare sau ocazionale ce pot fi simultan în clădire. 2.2.3. Valoarea patrimonială (1) Din punct de vedere al valorii patrimoniale, definite de regimul juridic de protecţie legal instituit asupra clădirii din perspectiva importanţei sale cultural-istorice, pentru aplicarea acestei metodologii, clădirile se clasifică în: a) monument istoric, grupa valorică A (de importanţă naţională şi universală); b) monument istoric, grupa valorică B (de importanţă locală); c) clădire cu valoare arhitecturală sau istorică; d) clădire fără regim de protecţie individual, inclusă în ansamblu sau sit clasat, în zonă construită protejată sau în zonă de protecţie a altui monument istoric; e) clădiri obişnuite, fără valoare patrimonială definită. (2) Pentru clădirile monument istoric, grupa valorică A, de importanţă naţională şi universală, şi grupa valorică B, de importanţă locală, se vor considera clădirile din imobile clasate ca monument istoric în sensul Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Se va consulta Lista monumentelor istorice (LMI), actualizată periodic, aprobată prin Ordin al ministrului culturii şi publicată în Monitorul Oficial al României. Se încadrează în această categorie clădirile din imobilele clasate în categoria "monument" (litera minusculă "m" aflată pe poziţia a treia în codul LMI). Grupa valorică (A sau B) este indicată de litera majusculă aflată pe poziţia a patra în codul LMI (ex. SV-II-m-B-05650 - categoria "monument", grupa valorică B); NB. În lipsa unor precizări contrare în LMI, toate corpurile de clădire aflate în imobilele de la adresele din Listă beneficiază de statutul de monument istoric, indiferent de vechimea sau aparenţa lor. (3) Pentru clădirile cu valoare arhitecturală sau istorică, se vor considera clădirile desemnate ca atare prin documentaţii de urbanism aprobate (PUZ sau PUG), conform art. 3 lit. b) din Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Se vor consulta informaţiile disponibile public online din documentaţiile de urbanism. (4) Pentru clădirile fără regim de protecţie individual, incluse în ansambluri sau sit-uri clasate, în zonă construită protejată sau în zonă de protecţie a altui monument istoric se vor lua în considerare clădirile care nu beneficiază de statutul de monument istoric categoria "m" şi nu sunt clădiri cu valoare arhitecturală sau istorică, desemnată ca atare prin documentaţii de urbanism aprobate, însă care beneficiază de un regim de protecţie colectiv, datorat unei anume amplasări, după cum urmează: a) clădiri incluse în ansambluri sau situri clasate - se va consulta Lista monumentelor istorice, actualizată periodic, aprobată prin Ordin al ministrului culturii şi publicată în Monitorul Oficial al României. Se încadrează în această categorie clădirile din imobilele incluse în teritorii clasate categoria "ansamblu" sau "sit" (litera minusculă "a", respectiv "s" aflată pe poziţia a treia în codul LMI); b) clădiri incluse în zone construite protejate: aceste zone sunt instituite prin documentaţii de urbanism - se vor consulta documentaţiile disponibile public online (în special PUG) sau se vor consulta certificate de urbanism recente; c) clădiri incluse în zone de protecţie ale altui monument istoric: aceste zone sunt instituite în proximitatea unor clădiri clasate, conturul lor exact fiind precizat prin documentaţia de clasare sau prin documentaţii de urbanism; se vor consulta documentaţiile disponibile public online (în special Planul de Urbanism General), ordinele de clasare publicate în Monitorul Oficial al României sau se vor consulta certificate de urbanism recente; în lipsa unor astfel de precizări, raza forfetară al zonei de protecţie este de 100 m (în mediul urban), 200 m (în mediul rural), respectiv 500 m (în afara localităţilor), măsurată de la limita cadastrală a imobilului clasat. (5) Această informaţie se colectează din baze de date ale autorităţilor publice centrale sau locale. 2.2.4. Funcţiune specifică în caz de dezastru sau calamitate naturală (1) Din punct de vedere al funcţiunii specifice în caz de dezastru sau calamitate naturală, pentru aplicarea acestei metodologii, clădirile se clasifică în: a) clădiri a căror funcţiune se schimbă în caz de dezastru sau calamitate naturală, din funcţiunea curentă în funcţiune pentru asigurarea coordonării activităţilor post-dezastru, îngrijire medicală a persoanelor rănite sau adăpostirea de servicii de primă necesitate; b) clădiri care îşi păstrează funcţiunea curentă şi în caz de dezastru sau calamitate naturală. (2) Această informaţie se colectează din baze de date ale autorităţilor publice centrale sau locale. 2.2.5. Capacitatea de cazare a persoanelor sinistrate (1) Din punct de vedere al capacităţii de adăpostire temporară a persoanelor sinistrate în caz de dezastru sau calamitate naturală, pentru aplicarea acestei metodologii, clădirile se clasifică în: a) clădiri fără capacitate de cazare a persoanelor sinistrate; b) clădiri cu capacitate de cazare a persoanelor sinistrate mai mică de 100 de persoane; c) clădiri cu capacitatea de cazare a persoanelor sinistrate mai mare de 100 de persoane. (2) Această informaţie se colectează din baze de date ale autorităţilor publice centrale sau locale. 2.2.6. Consecinţele pentru siguranţa publică în caz de avariere majoră sau prăbuşire (1) Din punct de vedere al consecinţelor pentru siguranţa publică în caz de avariere majoră sau prăbuşire, pentru aplicarea acestei metodologii, clădirile se clasifică în: a) clădiri a căror avariere majoră sau prăbuşire are efect semnificativ asupra siguranţei publice, asupra contextului sau vieţii socio-economice, sau asupra mediului; b) clădiri a căror avariere majoră sau prăbuşire nu are efect semnificativ asupra siguranţei publice, asupra contextului sau vieţii socio-economice, sau asupra mediului. (2) Consecinţele pentru siguranţa publică în caz de avariere majoră sau prăbuşire se apreciază în funcţie de efectele negative preconizate. (3) Evaluarea efectelor negative preconizate ţine cont de efectele asupra siguranţei publice (alta decât cea a utilizatorilor clădirii, respectiv, de exemplu, avarierea sau distrugerea altor clădiri, punerea în pericol a utilizatorilor acestora sau a persoanelor din spaţiul public limitrof, blocarea unor căi de circulaţie adiacente, afectarea reţelelor de utilităţi expuse, punerea în pericol indirectă prin neîndeplinirea funcţiei de bază a clădirii etc.), asupra contextului sau vieţii socio-economice (pierderi de bunuri materiale, de mijloace fixe, de locuri de muncă etc.) sau asupra mediului (accidente de mediu, poluare sau contaminare de diferite tipuri, cauzată direct sau indirect, prin neîndeplinirea funcţiei de bază a clădirii etc.). (4) Această informaţie se colectează din baze de date ale autorităţilor publice centrale sau locale şi prin inspecţia clădirii în teren. 2.3. Seismicitatea amplasamentului (1) Seismicitatea amplasamentului este descrisă prin valorile de proiectare ale acceleraţiilor seismice orizontale, pentru proiectare la Starea limită ultimă, date în reglementarea tehnică P 100-1. 2.4. Nivel de cunoaştere (1) În funcţie de modul de colectare a informaţiilor relevante şi de sursele utilizate se definesc trei niveluri de cunoaştere: a) cunoaştere normală - informaţiile sunt colectate din baze de date publice, baze de date ale administraţiilor publice şi prin inspecţia simplă a clădirii dinspre exterior, din amplasamente învecinate aflate în proprietate publică a statului, în cazul clădirilor care nu au făcut obiectul reabilitării termice prin refacerea integrală a anvelopei clădirii; b) cunoaştere limitată - informaţiile sunt colectate din baze de date publice, baze de date ale administraţiilor publice şi prin inspecţia simplă a clădirii dinspre exterior, din amplasament învecinate aflate în proprietate publică a statului, în cazul clădirilor care au făcut obiectul reabilitării termice prin refacerea integrală a anvelopei clădirii; c) cunoaştere extinsă - informaţiile sunt colectate din baze de date publice, baze de date ale administraţiilor publice, cartea tehnică a construcţiei şi prin inspecţia simplă a clădirii dinspre exterior şi interior. (2) În cazul în care informaţiile colectate din baze de date publice, baze de date ale administraţiilor publice şi prin inspecţia simplă a clădirii dinspre exterior, din amplasamente învecinate aflate în proprietate publică a statului, nu sunt suficiente pentru stabilirea tipului structurii clădirii, perioadei construirii, formelor clădirii în plan orizontal sau vertical, existenţei stâlpilor scurţi sau a degradărilor structurale seismice, nivelul de cunoaştere este limitat. 3. Indicatori 3.1. Susceptibilitatea de degradare seismică (1) Susceptibilitatea de degradare seismică se stabileşte în funcţie de parametrii indicaţi la 2.1. (2) Susceptibilitatea de degradare seismică este caracterizată numeric printr-un indicator de performanţă seismică aşteptată exprimat ca un număr natural, cu valori de la 1 la 100, în care 1 se atribuie unei clădiri cu susceptibilitatea de degradare seismică cea mai mare şi 100 se atribuie unei clădiri la care susceptibilitatea de degradare seismică este similară celei aşteptate pentru clădirile noi, realizate în acord cu sistemul legal de asigurare a calităţii în construcţii. (3) Indicatorul de performanţă seismică aşteptată, I_PS, se evaluează cu relaţia: I_PS = I_BS x F_PS1 x F_PS2 x F_PS3 x F_PS4 (3.1) unde: I_PS - indicatorul de bază al performanţei seismice aşteptate; F_PS1 - factor de penalizare al susceptibilităţii care ţine seama de forma clădirii în plan orizontal; F_PS2 - factor de penalizare al susceptibilităţii care ţine seama de forma clădirii în plan vertical; F_PS3 - factor de penalizare al susceptibilităţii care ţine seama existenţa stâlpilor scurţi; F_PS4 - factor de penalizare al susceptibilităţii care ţine seama existenţa degradărilor seismice. (4) Indicatorul de bază al performanţei seismice aşteptate I_BS se stabileşte diferenţiat în funcţie de tipul structurii, perioada construirii şi numărul de niveluri al clădirii, astfel: a) clădiri cu structura din zidărie nearmată şi planşee flexibile la acţiuni în planul lor (ZNAF): Tabelul 3.1 Indicatorul de bază pentru clădiri ZNAF
┌────────┬──────────────────────────────────┐
│ │Perioada construirii │
│Număr ├────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┤
│niveluri│< │1940│1964│1978│1993│2007│> │
│ │1940│- │- │- │- │- │2013│
│ │ │1963│1977│1992│2006│2013│ │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│1 │60 │70 │75 │85 │90 │100 │100 │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│2 - 3 │50 │65 │70 │85 │90 │100 │100 │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│4 - 5 │25 │45 │- │- │- │- │- │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│6 - 8 │15 │- │- │- │- │- │- │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│9 - 12 │- │- │- │- │- │- │- │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│> 12 │- │- │- │- │- │- │- │
└────────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┘
b) clădiri cu structura din zidărie nearmată şi planşee rigide la acţiuni în planul lor (ZNAR): Tabelul 3.2 Indicatorul de bază pentru clădiri ZNAR
┌────────┬──────────────────────────────────┐
│ │Perioada construirii │
│Număr ├────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┤
│niveluri│< │1940│1964│1978│1993│2007│> │
│ │1940│- │- │- │- │- │2013│
│ │ │1963│1977│1992│2006│2013│ │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│1 │65 │75 │85 │90 │95 │100 │100 │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│2 - 3 │55 │70 │80 │90 │95 │100 │100 │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│4 - 5 │30 │55 │65 │- │- │- │- │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│6 - 8 │15 │25 │40 │- │- │- │- │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│9 - 12 │- │- │- │- │- │- │- │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│> 12 │- │- │- │- │- │- │- │
└────────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┘
c) clădiri cu structura de zidărie confinată sau zidărie armată în rosturi (ZC/ZA): Tabelul 3.3 Indicatorul de bază pentru clădiri ZC/ZA
┌────────┬──────────────────────────────────┐
│ │Perioada construirii │
│Număr ├────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┤
│niveluri│< │1940│1964│1978│1993│2007│> │
│ │1940│- │- │- │- │- │2013│
│ │ │1963│1977│1992│2006│2013│ │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│1 │65 │80 │90 │100 │100 │100 │100 │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│2 - 3 │55 │75 │85 │95 │100 │100 │100 │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│4 - 5 │35 │60 │70 │85 │90 │95 │100 │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│6 - 8 │20 │35 │50 │55 │- │- │- │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│9 – 12 │10 │- │- │- │- │- │- │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│> 12 │- │- │- │- │- │- │- │
└────────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┘
d) clădiri cu structura în cadre de beton armat (CBA): Tabelul 3.4 Indicatorul de bază pentru clădiri CBA
┌────────┬──────────────────────────────────┐
│ │Perioada construirii │
│Număr ├────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┤
│niveluri│< │1940│1964│1978│1993│2007│> │
│ │1940│- │- │- │- │- │2013│
│ │ │1963│1977│1992│2006│2013│ │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│1 │70 │80 │90 │100 │100 │100 │100 │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│2 - 3 │60 │70 │80 │95 │100 │100 │100 │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│4 - 5 │50 │60 │70 │85 │100 │100 │100 │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│6 - 8 │- │50 │60 │75 │95 │100 │100 │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│9 - 12 │- │40 │50 │65 │85 │95 │100 │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│> 12 │- │30 │40 │55 │75 │- │- │
└────────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┘
e) clădiri cu structura cu pereţi structurali (PBA): Tabelul 3.5 Indicatorul de bază pentru clădiri PBA
┌────────┬──────────────────────────────────┐
│ │Perioada construirii │
│Număr ├────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┤
│niveluri│< │1940│1964│1978│1993│2007│> │
│ │1940│- │- │- │- │- │2013│
│ │ │1963│1977│1992│2006│2013│ │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│1 │- │90 │100 │100 │100 │100 │100 │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│2 - 3 │- │80 │90 │100 │100 │100 │100 │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│4 - 5 │- │70 │80 │90 │100 │100 │100 │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│6 - 8 │- │60 │70 │80 │100 │100 │100 │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│9 - 12 │- │50 │60 │70 │90 │100 │100 │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│> 12 │- │40 │50 │60 │80 │100 │100 │
└────────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┘
f) clădiri cu structura realizată din panouri mari prefabricate din beton armat (PMBA): Tabelul 3.6 Indicatorul de bază pentru clădiri PMBA
┌────────┬──────────────────────────────────┐
│ │Perioada construirii │
│Număr ├────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┤
│niveluri│< │1940│1964│1978│1993│2007│> │
│ │1940│- │- │- │- │- │2013│
│ │ │1963│1977│1992│2006│2013│ │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│1 │- │85 │95 │95 │- │- │- │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│2 - 3 │- │75 │85 │95 │- │- │- │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│4 - 5 │- │65 │75 │85 │- │- │- │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│6 - 8 │- │55 │65 │75 │- │- │- │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│9 - 12 │- │45 │55 │65 │- │- │- │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│> 12 │- │35 │45 │55 │- │- │- │
└────────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┘
g) clădiri cu structura de beton armat cu parter flexibil (PFBA): Tabelul 3.7 Indicatorul de bază pentru clădiri PFBA
┌────────┬──────────────────────────────────┐
│ │Perioada construirii │
│Număr ├────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┤
│niveluri│< │1940│1964│1978│1993│2007│> │
│ │1940│- │- │- │- │- │2013│
│ │ │1963│1977│1992│2006│2013│ │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│1 │- │- │- │- │- │- │- │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│2 - 3 │55 │65 │75 │85 │85 │- │- │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│4 - 5 │45 │55 │60 │75 │85 │- │- │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│6 - 8 │- │35 │40 │65 │80 │- │- │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│9 - 12 │- │25 │30 │45 │70 │- │- │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│> 12 │- │20 │20 │35 │60 │- │- │
└────────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┘
h) clădiri cu structura în cadre cu noduri rigide de oţel (CRO): Tabelul 3.8 Indicatorul de bază pentru clădiri CRO
┌────────┬──────────────────────────────────┐
│ │Perioada construirii │
│Număr ├────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┤
│niveluri│< │1940│1964│1978│1993│2007│> │
│ │1940│- │- │- │- │- │2013│
│ │ │1963│1977│1992│2006│2013│ │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│1 │70 │80 │90 │100 │100 │100 │100 │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│2 - 3 │60 │70 │80 │90 │100 │100 │100 │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│4 - 5 │50 │60 │70 │80 │90 │100 │100 │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│6 - 8 │40 │50 │60 │70 │90 │90 │- │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│9 - 12 │30 │30 │50 │60 │- │- │- │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│> 12 │20 │30 │40 │- │- │- │- │
└────────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┘
i) clădiri cu structura în cadre contravântuite de oţel (CCO): Tabelul 3.9 Indicatorul de bază pentru clădiri CCO
┌────────┬──────────────────────────────────┐
│ │Perioada construirii │
│Număr ├────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┤
│niveluri│< │1940│1964│1978│1993│2007│> │
│ │1940│- │- │- │- │- │2013│
│ │ │1963│1977│1992│2006│2013│ │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│1 │80 │90 │100 │100 │100 │100 │100 │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│2 - 3 │70 │80 │90 │100 │100 │100 │100 │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│4 - 5 │60 │70 │80 │90 │100 │100 │100 │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│6 - 8 │- │- │70 │80 │90 │100 │100 │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│9 - 12 │- │- │- │70 │90 │90 │100 │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│> 12 │- │- │- │60 │80 │90 │100 │
└────────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┘
j) clădiri cu structură duală de oţel (DO): Tabelul 3.10 Indicatorul de bază pentru clădiri DO
┌────────┬──────────────────────────────────┐
│ │Perioada construirii │
│Număr ├────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┤
│niveluri│< │1940│1964│1978│1993│2007│> │
│ │1940│- │- │- │- │- │2013│
│ │ │1963│1977│1992│2006│2013│ │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│1 │70 │80 │90 │100 │100 │100 │100 │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│2 - 3 │60 │70 │80 │90 │100 │100 │100 │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│4 - 5 │50 │60 │70 │80 │100 │100 │100 │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│6 - 8 │- │- │60 │70 │90 │100 │100 │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│9 - 12 │- │- │- │60 │90 │90 │100 │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│> 12 │- │- │- │50 │80 │90 │100 │
└────────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┘
k) clădiri cu structura de lemn (L): Tabelul 3.11 Indicatorul de bază pentru clădiri L
┌────────┬──────────────────────────────────┐
│ │Perioada construirii │
│Număr ├────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┤
│niveluri│< │1940│1964│1978│1993│2007│> │
│ │1940│- │- │- │- │- │2013│
│ │ │1963│1977│1992│2006│2013│ │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│1* │80 │90 │90 │100 │100 │100 │100 │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│2 - 3 │70 │80 │80 │90 │90 │100 │100 │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│4 - 5 │- │70 │80 │90 │90 │100 │100 │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│6 - 8 │- │- │- │- │- │- │- │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│9 - 12 │- │- │- │- │- │- │- │
├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│> 12 │- │- │- │- │- │- │- │
└────────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┘
Notă: Indicatorul de bază pentru clădiri cu structura realizată din bârne suprapuse se stabileşte de către inginerul supervizor. (5) Factorul de penalizare care ţine seama de forma clădirii în plan orizontal, F_PS1, se alege astfel: a) clădiri regulate în plan orizontal - 1,00; b) clădiri neregulate în plan orizontal - 0,80. (6) Factorul de penalizare care ţine seama de forma clădirii în plan vertical, F_PS2, se alege astfel: a) clădiri regulate în plan vertical - 1,00; b) clădiri neregulate în plan vertical - 0,80. (7) Factorul de penalizare care ţine seama existenţa stâlpilor scurţi, F_PS3, se alege astfel: a) clădiri care nu sunt rezemate predominant pe stâlpi scurţi - 1,00; b) clădiri care sunt rezemate predominant pe stâlpi scurţi - 0,70. (8) Factorul de penalizare care ţine seama existenţa degradărilor seismice, FPS4, se alege astfel: a) clădiri care nu au degradări seismice sistematice - 1,00; b) clădiri care au degradări seismice sistematice - 0,70. (9) În cazul în care, pentru o anumită clădire există o expertiză tehnică la acţiuni seismice elaborată conform reglementării tehnice P100-3, aflată în vigoare, indicatorul de performanţă seismică aşteptată, I_PS, se poate considera egal cu valoarea minimă asociată celor trei indicatori R_1, R_2 şi R_3, stabiliţi prin expertiza tehnică, la solicitarea beneficiarului expertizei tehnice. 3.2. Expunerea (1) Indicatorul de expunere, I_E, se evaluează cu relaţia: I_E = I_BE x F_PE1 x F_PE2 x F_PE3 x F_PE4 x F_PE5 (3.2) unde: I_E - indicatorul de bază al expunerii; F_PE1 - factor de penalizare al expunerii care ţine seama de numărul de utilizatori; F_PE2 - factor de penalizare al expunerii care ţine seama de valoarea patrimonială; F_PE3 - factor de penalizare al expunerii care ţine seama de utilizare în caz de dezastru sau calamitate naturală în coordonarea activităţilor post-dezastru, îngrijire medicală a persoanelor rănite; F_PE4 - factor de penalizare al expunerii care ţine seama de capacitatea de adăpostire temporară a persoanelor sinistrate în caz de dezastru sau calamitate naturală; F_PE5 - factor de penalizare al expunerii care ţine seama de consecinţe de siguranţă publică, economice, sociale şi de mediu ale avarierii. (2) Indicatorul de bază al expunerii I_BE se stabileşte diferenţiat, pentru fiecare tip de funcţiune curentă, conform prevederilor din Tabelul 3.12: Tabelul 3.12 Indicatorul de bază al expunerii
┌──────────┬──────────────────────┬────┐
│Categorii │Funcţiunea curentă │I_BE│
├──────────┼──────────────────────┼────┤
│ │Clădiri cu funcţiunea │ │
│ │de locuinţă │100 │
│ │individuală │ │
│ ├──────────────────────┼────┤
│ │Clădiri cu funcţiunea │ │
│ │de locuinţe │80 │
│Clădiri de│multifamiliale │ │
│locuit ├──────────────────────┼────┤
│ │Clădiri cu funcţiuni │ │
│ │asimilabile │ │
│ │locuinţelor (cazare, │80 │
│ │cămine studenţeşti, │ │
│ │cămine de bătrâni │ │
│ │etc.) │ │
├──────────┼──────────────────────┼────┤
│ │Clădiri pentru │30 │
│ │ocrotirea sănătăţii │ │
│ ├──────────────────────┼────┤
│ │Clădiri cu funcţiune │ │
│ │administrativă şi de │70 │
│ │birouri │ │
│Clădiri cu├──────────────────────┼────┤
│funcţiuni │Clădiri pentru comerţ │90 │
│civile │şi servicii │ │
│ ├──────────────────────┼────┤
│ │Clădiri pentru │ │
│ │activităţi culturale, │ │
│ │educaţie, culte, │60 │
│ │sport, turism, │ │
│ │agrement │ │
├──────────┼──────────────────────┼────┤
│ │Clădiri pentru │ │
│ │activităţi productive │90 │
│ │şi pentru alte procese│ │
│ │tehnologice │ │
│ ├──────────────────────┼────┤
│Clădiri cu│Clădiri pentru │100 │
│funcţiuni │depozitare │ │
│tehnice şi├──────────────────────┼────┤
│economice │Clădiri de gospodărie │ │
│ │comunală, activităţi │40 │
│ │energetice şi │ │
│ │tehnico-edilitare │ │
│ ├──────────────────────┼────┤
│ │Clădiri cu funcţiuni │100 │
│ │agricole │ │
├──────────┼──────────────────────┼────┤
│ │Clădiri din sistemul │50 │
│Clădiri cu│de protecţie civilă │ │
│funcţiuni ├──────────────────────┼────┤
│speciale │Clădiri din sistemul │40 │
│ │de siguranţă naţională│ │
└──────────┴──────────────────────┴────┘
(3) Factorul de penalizare care ţine seama de numărul de utilizatori, F_PE1 se stabileşte diferenţiat, conform prevederilor din Tabelul 3.13. Tabelul 3.13 Factorul de penalizare care ţine seama de numărul de utilizatori
┌───────────────────────────────────────┐
│Număr utilizatori (permanenţi, │
│temporari şi ocazionali) │
├────┬───────────┬──────────────┬───────┤
│≤ 10│11 ... 100 │101 ... 1000 │≥ 1001 │
├────┼───────────┼──────────────┼───────┤
│1,0 │0,8 │0,6 │0,4 │
└────┴───────────┴──────────────┴───────┘
(4) Factorul de penalizare care ţine seama de valoarea patrimonială, F_PE2 se stabileşte diferenţiat, conform prevederilor din Tabelul 3.14. Tabelul 3.14 Factorul de penalizare care ţine seama de valoarea patrimonială
┌────────────────────────────────────────────────────────┐
│Valoare patrimonială │
├────────┬────────┬─────────────┬───────────┬────────────┤
│ │ │ │clădire │ │
│ │ │ │fără regim │ │
│ │ │ │de │ │
│ │ │ │protecţie │ │
│ │ │ │individual,│ │
│ │ │ │inclusă în │ │
│ │ │ │ansamblu │ │
│monument│monument│clădire cu │sau sit │clădire fără│
│istoric │istoric │valoare │clasat, în │valoare │
│gr. val.│gr. val.│arhitecturală│zonă │patrimonială│
│A │B │sau istorică │construită │definită │
│ │ │ │protejată │ │
│ │ │ │sau în zonă│ │
│ │ │ │de │ │
│ │ │ │protecţie a│ │
│ │ │ │altui │ │
│ │ │ │monument │ │
│ │ │ │istoric │ │
├────────┼────────┼─────────────┼───────────┼────────────┤
│0,7 │0,8 │0,85 │0,90 │1,0 │
└────────┴────────┴─────────────┴───────────┴────────────┘
(5) Factorul de penalizare care ţine seama de funcţiunea specifică în caz de dezastru sau calamitate naturală, F_PE3, se stabileşte diferenţiat, conform prevederilor din Tabelul 3.15. Tabelul 3.15 Factorul de penalizare care ţine seama de funcţiunea specifică în caz de dezastru sau calamitate naturală
┌──────────────────────────────────────┐
│Utilizare în caz de dezastru sau │
│calamitate naturală în coordonarea │
│activităţilor post-dezastru, îngrijire│
│medicală a persoanelor rănite │
├─────────────────────────┬────────────┤
│clădiri a căror funcţiune│ │
│se schimbă în caz de │ │
│dezastru sau calamitate │clădiri care│
│naturală, din funcţiunea │îşi │
│curentă în funcţiune care│păstrează │
│poate asigura coordonarea│funcţiunea │
│activităţilor │curentă şi │
│post-dezastru, îngrijire │în caz de │
│medicală a persoanelor │dezastru sau│
│rănite sau care sunt │calamitate │
│transformate pentru a │naturală │
│adăposti servicii de │ │
│primă necesitate │ │
├─────────────────────────┼────────────┤
│0,8 │1,0 │
└─────────────────────────┴────────────┘
(6) Factorul de penalizare care ţine seama de capacitatea de adăpostire temporară a persoanelor sinistrate în caz de dezastru, F_PE4, se stabileşte diferenţiat, conform prevederilor din Tabelul 3.16. Tabelul 3.16 Factorul de penalizare care ţine seama de capacitatea de cazare a persoanelor sinistrate în caz de dezastru
┌──────────────────────────────────────┐
│Capacitate de adăpostire de persoane │
│în caz de dezastru │
├──────────┬─────────────┬─────────────┤
│clădiri │clădiri cu │clădiri cu │
│fără │capacitate de│capacitatea │
│capacitate│cazare mai │de cazare mai│
│de cazare │mică de 100 │mare de 100 │
│ │de persoane │de persoane │
├──────────┼─────────────┼─────────────┤
│1,0 │0,9 │0,8 │
└──────────┴─────────────┴─────────────┘
(7) Factorul de penalizare care ţine seama de consecinţe de siguranţă publică, economice, sociale şi de mediu ale avarierii, F_PE5, se stabileşte diferenţiat, conform prevederilor din Tabelul 3.17. Tabelul 3.17 Factorul de penalizare care ţine seama de consecinţele pentru siguranţa publică, economice, sociale şi de mediu ale avarierii
┌──────────────────────────────────────┐
│Consecinţe de siguranţă publică, │
│economice, sociale şi de mediu ale │
│avarierii │
├────────────────┬─────────────────────┤
│efect │fără efect │
│semnificativ │semnificativ │
├────────────────┼─────────────────────┤
│0,85 │1,0 │
└────────────────┴─────────────────────┘
3.3. Nivelul de cunoaştere (1) Nivelul de cunoaştere se caracterizează printr-un factor de cunoaştere, F_c, având următoarele valori: a) pentru cunoaştere extinsă, F_c = 1,00; b) pentru cunoaştere normală, F_c = 1,20; c) pentru cunoaştere limitată, F_c = 1,35. (2) În cazul în care, indicatorul de performanţă seismică aşteptată, I_PS, se stabileşte pe baza unei expertize tehnice la acţiuni seismice elaborată conform reglementării tehnice P100-3, aflată în vigoare, factorul de cunoaştere se consideră egal cu cel corespunzător cunoaşterii extinse. 3.4. Indicatorul de asigurare seismică (1) Riscul seismic asociat unei clădiri se caracterizează în mod convenţional printr-un indicator de asigurare seismică exprimat ca un număr natural, cu valori de la 1 la 100, în care 1 se atribuie unei clădiri cu risc seismic ridicat şi 100 se atribuie unei clădiri la care riscul seismic este similar celui aşteptat pentru o clădire nouă, realizată în acord cu sistemul legal de asigurare a calităţii în construcţii. (2) Indicatorul de asigurare seismică, I_AS, se evaluează cu relaţia: I_AS = I_PS/F_c (3.3) unde: I_AS - indicatorul privind performanţa seismică aşteptată; F_c - factorul de cunoaştere. 3.5. Stabilirea priorităţii investiţiilor (1) Indicatorul pentru stabilirea priorităţii investiţiilor pentru punerea în siguranţă faţă de acţiunea seismică, I_PI, se evaluează cu relaţia: (a se vedea imaginea asociată) unde: I_PS - indicatorul de performanţă seismică aşteptată; I_E - indicatorul privind expunerea F_HS - factorul de hazard seismic; F_c - factorul de cunoaştere. (2) Factorul de hazard seismic se alege în funcţie de valoarea de proiectare a acceleraţiei seismice orizontale în amplasamentul clădirii, stabilită prin codul de proiectare P 100-1, conform prevederilor din Tabelul 3.18. Tabelul 3.18 Factori de hazard seismic în amplasament
┌────────────────────────┬─────────────┐
│a_g (g) │F_HS │
├────────────────────────┼─────────────┤
│0,40 │0,50 │
├────────────────────────┼─────────────┤
│0,35 │0,60 │
├────────────────────────┼─────────────┤
│0,30 │0,70 │
├────────────────────────┼─────────────┤
│0,25 │0,80 │
├────────────────────────┼─────────────┤
│0,20 │0,90 │
├────────────────────────┼─────────────┤
│0,15 │0,95 │
├────────────────────────┼─────────────┤
│0,10 │1 │
└────────────────────────┴─────────────┘
3.6. Ierarhizarea clădirilor (1) În acord cu valorile obţinute în urma evaluării vizuale rapide pentru indicatorii relevanţi, clădirile se ierarhizează astfel: a) după indicatorul de asigurare seismică, I_AS, pentru stabilirea clădirilor care prezintă susceptibilitatea cea mai mare de degradare seismică, care sunt caracterizate prin valorile I_AS minime; b) după indicatorul pentru stabilirea priorităţii investiţiilor, I_PI, pentru clădirile la care intervenţia pentru punerea în siguranţă faţă de acţiuni seismice este prioritară, care sunt caracterizate prin valori I_PI minime. 4. Colectarea informaţiilor (1) Informaţiile relevante precizate în capitolul 2 se colectează în mod distinct pentru fiecare clădire care face obiectul evaluării vizuale rapide la nivel de unitate administrativ teritorială, utilizând următorul formular: Formular de evaluare vizuală rapidă a clădirilor (a se vedea imaginea asociată) (a se vedea imaginea asociată) (a se vedea imaginea asociată) (a se vedea imaginea asociată) (2) În cadrul procesului de evaluare vizuală rapidă, informaţiile se colectează în baze de date, în format digital. (3) Bazele de date se transmit spre coordonare către Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei. 5. Organizarea programelor (1) Pentru implementarea programului de evaluare vizuală rapidă colaborează următoarele entităţi: a) Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei; b) autoritatea coordonatoare; c) managerul de program; d) inginerul supervizor; e) inspectorii. (2) Autoritatea coordonatoare poate fi o autoritate publică centrală sau locală sau orice altă entitate care are în proprietate clădiri. Autoritatea coordonatoare este autoritatea care a decis realizarea unui program de evaluare vizuală rapidă şi care va utiliza rezultatele obţinute. (a se vedea imaginea asociată) Figura 5.1 Schema generală de relaţionare pentru evaluare vizuală rapidă (3) Responsabilităţile autorităţii coordonatoare sunt: a) stabileşte obiectivele programului de evaluare vizuală rapidă şi, după caz, modul de utilizare a rezultatelor acestuia; b) numeşte managerul de program şi inginerul supervizor; c) aprobă planul de implementare al programului stabilit de către managerul de program. (4) Managerul de program poate fi: a) o persoană fizică, angajată la o direcţie de specialitate a autorităţii coordonatoare; b) o instituţie publică cu atribuţii specifice implementării programului; c) o persoană juridică care prestează serviciile de management de program pentru autoritatea coordonatoare, pe bază de contract. (5) Responsabilităţile managerului de program sunt: a) defineşte scopului programului; b) elaborează planul de implementare al programului; c) elaborează bugetul; d) monitorizează şi controlează programul; e) alocă eficient resursele pentru inspecţie; f) efectuează, după caz, inspecţia preliminară; g) introduce informaţiile colectate în baza de date digitală; h) stabileşte în acord cu autoritatea contractantă bazele de date publice relevante şi asigură accesul la acestea; i) alte responsabilităţi stabilite în acord cu autoritatea coordonatoare. (6) Inginerul supervizor este o persoană fizică, inginer în domeniul inginerie civilă, cu calificare în ingineria structurilor pentru clădiri. Inginerul supervizor are experienţă în evaluarea seismică a clădirilor şi în stabilirea riscului seismic asociat. Cerinţe specifice suplimentare privind calificarea inginerului supervizor se stabilesc de către autoritatea contractantă. (7) În funcţie de dimensiunile programului, inginerul supervizor poate îndeplini şi funcţia de manager de program, la decizia autorităţii coordonatoare. (8) În funcţie de dimensiunile programului, atribuţiile inginerului supervizor pot fi realizate şi de o echipă de ingineri supervizori. Fiecare inginer din echipă îndeplineşte condiţiile date la (6). (9) Inginerul supervizor are următoarele atribuţii: a) asigură prin mijloace de telecomunicaţie consultanţa specifică pentru inspectori în timpul desfăşurării inspecţiei în teren; b) recenzează formularele completate de către inspectori; c) stabileşte oportunitatea utilizării informaţiilor relevante existente în baze de date publice; d) oferă asistenţă în interpretarea rezultatelor programului; e) propune adaptarea punctajelor de bază şi ale factorilor de penalizare pentru cazuri particulare de clădiri, identificate în cadrul inspecţiei, cu acordul autorităţii coordonatoare. (10) Inspectorii sunt persoane fizice cu calificare universitară de nivel 6 (licenţă) în domeniul ingineriei civile, ingineriei instalaţiilor, arhitecturii sau urbanismului sau studenţi la ciclul de licenţă sau masterat în domeniul ingineriei civile, arhitecturii sau urbanismului. (11) Inspectorii îşi desfăşoară activitatea sub coordonarea inginerului supervizor. (12) Inspectorii sunt instruiţi privind aplicarea metodologiei de evaluare vizuală rapidă, conform prevederilor acestei reglementări tehnice, de către inginerul supervizor sau de către o unitate de învăţământ superior care desfăşoară programe de studii în domeniul arhitecturii, urbanismului, ingineriei civile sau ingineriei instalaţiilor, autorizată de către Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior. La instruirea inspectorilor se recomandă participarea şi unui lector cu activitate curentă în regiunea geografică unde se desfăşoară programul în domeniul ingineriei structurilor. (13) Inspectorii au următoarele atribuţii: a) desfăşoară inspecţia în teren şi completează formularele de inspecţie; b) asistă managerul de program în introducerea informaţiilor în baza de date. Tabelul 5.1 Entităţi şi responsabilităţi în evaluarea vizuală rapidă
┌──────────────┬──────────────┬────────────────┐
│Entitate │Descriere │Responsabilităţi│
├──────────────┼──────────────┼────────────────┤
│ │ │Promovează │
│ │ │metodologia de │
│ │ │evaluare vizuală│
│ │ │rapidă, pune la │
│Ministerul │ │dispoziţie │
│Dezvoltării, │ │aplicaţia │
│Lucrărilor │ │informatică, │
│Publice şi │ │colectează │
│Administraţiei│ │informaţiile, │
│ │ │găzduieşte şi │
│ │ │întreţine baza │
│ │ │de date la nivel│
│ │ │naţional. │
├──────────────┼──────────────┼────────────────┤
│ │Autoritatea │ │
│ │coordonatoare │ │
│ │poate fi o │a) stabileşte │
│ │autoritate │obiectivele │
│ │publică │programului de │
│ │centrală sau │evaluare vizuală│
│ │locală sau │rapidă şi, după │
│ │orice altă │caz, modul de │
│ │entitate care │utilizare a │
│ │are în │rezultatelor │
│ │proprietate │acestuia; │
│Autoritate │clădiri. │b) numeşte │
│coordonatoare │Autoritatea │managerul de │
│ │coordonatoare │program şi │
│ │este │inginerul │
│ │autoritatea │supervizor. │
│ │care a decis │c) aprobă planul│
│ │realizarea │de implementare │
│ │unui program │al programului │
│ │de evaluare │stabilit de │
│ │vizuală rapidă│către managerul │
│ │şi care va │de program. │
│ │utiliza │ │
│ │rezultatele │ │
│ │obţinute. │ │
├──────────────┼──────────────┼────────────────┤
│ │ │a) defineşte │
│ │ │scopului │
│ │ │programului; │
│ │ │b) elaborează │
│ │ │planul de │
│ │ │implementare al │
│ │ │programului; │
│ │ │c) elaborează │
│ │a) persoană │bugetul; │
│ │fizică, │d) monitorizează│
│ │angajată la o │şi controlează │
│ │direcţie de │programul; │
│ │specialitate a│e) alocă │
│ │autorităţii │eficient │
│ │coordonatoare;│resursele pentru│
│ │b) instituţie │inspecţie; │
│ │publică cu │f) efectuează, │
│ │atribuţii │după caz, │
│ │specifice │inspecţia │
│Manager de │implementării │preliminară; │
│program │programului; │g) introduce │
│ │c) persoană │informaţiile │
│ │juridică care │colectate în │
│ │prestează │baza de date │
│ │serviciile de │digitală; │
│ │management de │h) stabileşte în│
│ │program pentru│acord cu │
│ │autoritatea │autoritatea │
│ │coordonatoare,│contractantă │
│ │pe bază de │bazele de date │
│ │contract. │publice │
│ │ │relevante şi │
│ │ │asigură accesul │
│ │ │la acestea; │
│ │ │i) alte │
│ │ │responsabilităţi│
│ │ │stabilite în │
│ │ │acord cu │
│ │ │autoritatea │
│ │ │coordonatoare. │
├──────────────┼──────────────┼────────────────┤
│ │Inginerul │ │
│ │supervizor │ │
│ │este o │ │
│ │persoană │ │
│ │fizică, │ │
│ │inginer în │ │
│ │domeniul │ │
│ │inginerie │a) asigură prin │
│ │civilă, cu │mijloace de │
│ │calificare în │telecomunicaţie │
│ │ingineria │consultanţa │
│ │structurilor │specifică pentru│
│ │pentru │inspectori în │
│ │clădiri. │timpul │
│ │Inginerul │desfăşurării │
│ │supervizor are│inspecţiei în │
│ │experienţă în │teren; │
│ │evaluarea │b) recenzează │
│ │seismică a │formularele │
│ │clădirilor şi │completate de │
│ │în stabilirea │către │
│ │riscului │inspectori; │
│ │seismic │c) stabileşte │
│ │asociat. │oportunitatea │
│ │Cerinţe │utilizării │
│ │specifice │informaţiilor │
│ │suplimentare │relevante │
│ │privind │existente în │
│Inginer │calificarea │baze de date │
│supervizor │inginerului │publice; │
│ │supervizor se │d) oferă │
│ │stabilesc de │asistenţă în │
│ │către │interpretarea │
│ │autoritatea │rezultatelor │
│ │contractantă. │programului. │
│ │În funcţie de │e) propune │
│ │dimensiunile │adaptarea │
│ │programului, │punctajelor de │
│ │inginerul │bază şi ale │
│ │supervizor │factorilor de │
│ │poate │penalizare │
│ │îndeplini şi │pentru cazuri │
│ │funcţia de │particulare de │
│ │manager de │clădiri, │
│ │program, la │identificate în │
│ │decizia │cadrul │
│ │autorităţii │inspecţiei, cu │
│ │coordonatoare.│acordul │
│ │În funcţie de │autorităţii │
│ │dimensiunile │coordonatoare │
│ │programului, │ │
│ │atribuţiile │ │
│ │inginerului │ │
│ │supervizor pot│ │
│ │fi realizate │ │
│ │şi de o echipă│ │
│ │de ingineri │ │
│ │supervizori. │ │
├──────────────┼──────────────┼────────────────┤
│ │ │a) desfăşoară │
│ │Inspectorii │inspecţia în │
│ │sunt persoane │teren şi │
│ │fizice cu │completează │
│ │calificare │formularele de │
│ │universitară │inspecţie; │
│ │de nivel 6 │b) asistă │
│ │(licenţă) sau │managerul de │
│Inspector │studenţi în │program în │
│ │domeniul │introducerea │
│ │ingineriei │informaţiilor în│
│ │civile, │baza de date. │
│ │ingineriei │Inspectorii îşi │
│ │instalaţiilor,│desfăşoară │
│ │arhitecturii │activitatea sub │
│ │sau │coordonarea │
│ │urbanismului. │inginerului │
│ │ │supervizor. │
└──────────────┴──────────────┴────────────────┘
(a se vedea imaginea asociată) Figura 5.2 Succesiunea activităţilor într-un program de evaluare vizuală rapidă 6. Aplicaţie informatică (1) Aplicaţia informatică are trei funcţii principale: a) colectarea de date; b) stocarea datelor; c) generarea de rapoarte privind datele colectate. (2) Modul de relaţionare în cadrul aplicaţiei este descris în Figura 6.1. Aplicaţia informatică este accesibilă de pe terminale mobile sau fixe. (3) Prin aplicaţia informatică se colectează următoarele tipuri de date: a) date numerice; b) şiruri de caractere alfanumerice (text); c) valori logice; d) imagini obţinute prin captură foto, schiţe realizate de către utilizator sau documente scanate. (4) Colectarea datelor se face în format standardizat, astfel: a) organizarea interfeţei aplicaţiei pentru terminale mobile prin reproducerea formularului descris la capitolul 4; b) validarea informaţiilor introduse prin compararea cu informaţii cuprinse în alte baze de date publice sau prin utilizarea de liste predefinite pentru introducerea acestora. (5) Înregistrările din baza de date au câmpuri logice pentru înregistrarea avizării datelor colectate. (6) Stocarea datelor colectate se face într-o bază de date accesibilă online, în sistem redundant. Datele înregistrate pot fi actualizate, după caz. (7) Baza de date cuprinde, la nivel minimal, datele necesare pentru completarea formularului descris la capitolul 4. (8) Generarea de rapoarte se referă în principal la generarea listelor privind ierarhizarea clădirilor, instrumente de filtrare, instrumente de prelucrare statistică şi export în formate accesibile utilizatorilor, editabile. (9) Datele înregistrate prin intermediul terminalelor mobile pot fi colectate off-line şi există posibilitatea sincronizării ulterioare cu baza de date prin legătură on-line. (a se vedea imaginea asociată) Figura 6.1 Schema generală de relaţionare în cadrul aplicaţiei (a se vedea imaginea asociată) Figura 6.2 Înregistrarea datelor cu ajutorul aplicaţiei 6.1. Tipuri de conturi (1) Platforma de Evaluare vizuală rapidă are definite cinci tipuri de conturi, astfel: a) Administrator; b) Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei (MDLPA); c) Autoritate coordonatoare; d) Manager de program; e) Inginer supervizor; f) Inspector. (2) Contul de administrator este creat implicit la construirea platformei. Conturile MDLPA sunt create de către administrator. Conturile de autoritate coordonatoare sunt create de către administrator, la propunerea MDLPA. Conturile de manager de program şi inginer supervizor sunt create de către administrator la propunerea MDLPA pe baza nominalizărilor transmise de către autoritatea contractantă. Conturile de inspectori sunt create de către managerul de program, pentru fiecare program în parte. (3) Contul de administrator este un cont cu privilegii ridicate care permite utilizatorilor să facă modificări care afectează conturile altor utilizatori sau configuraţii ale acestora. Astfel, administratorul are următoarele privilegii: a) acceptă şi validează toate tipurile de conturi; b) poate modifica formularul de evaluare; c) poate întreprinde orice acţiune asupra celorlalte conturi. (4) Contul MDLPA este un cont la care au acces persoane desemnate de către MDLPA pentru a coordona conectarea bazei de date primare cu autorităţile coordonatoare în vederea completării chestionarului de evaluare vizuală rapidă pentru clădiri. Acest cont are următoarele caracteristici: a) vizualizează lista conturilor autorităţilor coordonatoare, inginerilor supervizori şi inspectorilor; b) editează formularul de evaluare; c) generează şi vizualizează rapoarte privind rezultatele programelor de evaluare vizuală rapidă d) solicită administratorului crearea de conturi pentru autorităţile coordonatoare care desfăşoară programe de evaluare vizuală rapidă; e) avizează solicitările autorităţilor coordonatoare privind crearea de conturi pentru inginerul supervizor şi managerul de program. (5) Contul autorităţii coordonatoare este un cont atribuit fiecărei autorităţi coordonatoare care desfăşoară programe de evaluare vizuală rapidă a clădirilor din portofoliul propriu. a) solicită administratorului şi MDLPA crearea de conturi pentru managerul de program şi inginerul supervizor, pentru fiecare program de evaluare în parte; b) vizualizează datele completate de către inspectori în cadrul programului sau programelor de evaluare vizuală rapidă pe care le derulează sau le-a derulat în trecut; c) generează şi vizualizează rapoarte privind rezultatele evaluării în cadrul programului sau programelor de evaluare vizuală rapidă pe care le derulează sau le-a derulat în trecut. (6) Contul managerului de program care se creează pentru managerul fiecărui program de evaluare rapidă desfăşurat de orice autoritate coordonatoare. Caracteristicile acestui cont sunt: a) introduce date şi poate vizualiza formularele completate în cadrul programului de evaluare pe care îl gestionează; b) generează şi vizualizează rapoartele privind rezultatele programului de evaluare pe care îl gestionează; c) creează, modifică sau şterge conturi pentru inspectorii care acţionează în cadrul programului. (7) Contul inginerului supervizor este un cont care se creează pentru inginerul supervizor al fiecărui program de evaluare rapidă desfăşurat de orice autoritate coordonatoare. Caracteristicile acestui cont sunt: a) vizualizează şi editează formularele completate în cadrul programului pe care îl supervizează; b) generează şi vizualizează rapoarte ale programului de evaluare pe care îl supervizează. (8) Fiecare inspector din cadrul unui program de evaluare are la dispoziţie câte un cont având următoarele caracteristici: a) completează formulare prin intermediul aplicaţiei; b) vizualizează şi editează formularele pe care le-a introdus în cadrul programului. (9) Editarea formularelor de către utilizatorii cu privilegii dedicate nu mai este posibilă după avizarea formularelor de către inginerul supervizor. Inginerul supervizor poate deschide pentru editare formularele completate pe care le-a avizat. Administratorul poate deschide pentru editare formulare la solicitarea MDLPA. (10) După încheierea unui program de evaluare vizuală rapidă, formularele care au fost completate în cadrul programului nu mai pot fi editate. (11) Reluarea evaluării unei clădiri, în cadrul unui alt program sau prin efectele unei expertize tehnice, implică introducerea unei noi înregistrări în baza de date, împreună cu data înregistrării. 7. Informaţii suplimentare (1) Acest capitol conţine prevederi cu caracter informativ pentru creşterea acurateţei informaţiilor colectate prin inspecţie în teren. 7.1. Identificarea numărului cadastral al clădirii (1) Posibile surse de informare la nivel local sau central pentru numărul cadastral al clădirii sunt: a) documentele cadastrale sau înscrisurile din cartea funciară, precum şi în bazele de date ale Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, accesibile online în portalul Agenţiei; b) documente de autorizare a construirii în arhivele primăriilor; c) cartea construcţiei. 7.2. Identificarea suprafeţei construite şi a suprafeţei construite desfăşurate (1) Posibile surse de informare la nivel local sau central pentru suprafaţa construită şi suprafaţa construită desfăşurată sunt: a) documentele cadastrale sau înscrisurile din cartea funciară, precum şi în bazele de date ale Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară; b) documente de autorizare a construirii în arhivele primăriilor; c) cartea construcţiei. (2) Determinarea suprafeţei construite desfăşurate se poate realiza, în lipsă de alte informaţii, şi prin măsurarea pe ortofotoplanuri puse la dispoziţie de entităţi private (sau accesibile public online) a ariei clădirii în plan. (3) Determinarea suprafeţei construite desfăşurate se poate realiza, în lipsă de alte informaţii, şi prin înmulţirea suprafeţei construite cu numărul de niveluri. 7.3. Identificarea tipului structurii 7.3.1. Clădiri cu structura din zidărie nearmată şi planşee flexibile la acţiuni în planul lor Sistemul structural vertical de preluare al acţiunilor laterale pentru acest tip de clădiri este format din pereţi de zidărie nearmată şi neconfinată, fără elemente de beton armat în zonele de intersecţie. În cazuri frecvente, dispunerea pereţilor de zidărie a urmărit, în principal, doar îndeplinirea condiţiilor arhitecturale şi funcţionale ale clădirii. Zidăria este realizată, de obicei, din elemente ceramice pline. Grosimea pereţilor este modulată de dimensiunile blocurilor de cărămidă. De regulă, proprietăţile mecanice ale mortarului de legătură au valori mici. Planşeele sunt flexibile la acţiuni în planul lor fiind realizate cu grinzi din lemn, mai rar grinzi din profile metalice sau bolţi din cărămidă. Aceste planşee nu sunt suficient de rigide în planul lor, astfel încât deformaţiile orizontale ale acestora nu pot să fie neglijate în raport cu deformaţiile elementelor verticale. Pereţii de zidărie nu au elemente de rigidizare pentru prevenirea efectelor induse de acţiuni perpendiculare pe planul lor. Acest tip de structuri au o vulnerabilitate ridicată la solicitarea seismică, deoarece planşeul nu poate distribui eforturile între pereţii structurali şi pot apărea cedări locale, prin cedarea pereţilor în afara planului lor sau în zonele de rezemare ale grinzilor de planşeu pe pereţi. Majoritatea clădirilor realizate înainte de anul 1920 se încadrează în această categorie. În perioada interbelică, a început treptat utilizarea planşeelor din beton armat, dar pentru clădiri de până la 2 - 3 niveluri construite înainte de 1963 în zone cu seismicitate ridicată (a_g ≥ 0.20 g) şi 4 - 5 niveluri în zone cu seismicitate redusă (a_g < 0.20 g), a continuat să fie utilizat acest sistem structural. (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.1 Clădire cu structura din zidărie nearmată şi planşee flexibile la acţiuni în planul lor, amplasată în Focşani Notă: Perioada de edificare a clădirii (sfârşitul secolului al 19-lea) permite stabilirea tipului structural După anul 1963, acest tip structural se regăseşte în special în zone cu seismicitate redusă şi pentru clădiri cu regim de înălţime de cel mult 3 niveluri supraterane. Este de multe ori dificil de identificat din exteriorul clădirii dacă este vorba despre o clădire cu planşee flexibile. Clădirile de acest tip, în zone cu seismicitate moderată sau ridicată, au avut o comportare defavorabilă la cutremurele din 1940 şi 1977, intervenţiile de urgenţă constând în introducerea de tiranţi metalici pentru a reduce vulnerabilitatea generală. Aceşti tiranţi metalici sunt în general vizibili la exteriorul sau interiorul clădirii. În situaţiile în care nu se poate stabili fără echivoc tipul planşeelor, se recomandă ca pentru clădiri din zidărie de cel mult 2 niveluri construite înainte de 1963 şi pentru clădiri de cel mult un nivel construite după 1963, încadrarea să se facă în această categorie. (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.2 Clădire cu structura din zidărie nearmată şi planşee flexibile la acţiuni în planul lor, amplasată în Bucureşti Notă: prezenţa tiranţilor, vizibili pe faţadă, permite stabilirea tipului planşeelor din exteriorul clădirii; lipsa stâlpişorilor la intersecţia pereţilor confirmă tipul structural (zidărie nearmată) 7.3.2. Clădiri cu structura din zidărie nearmată şi planşee rigide la acţiuni în planul lor Sistemul structural de preluare a forţelor laterale pentru acest tip de clădiri este alcătuit din pereţii de zidărie. Nu există însă elemente din beton armat verticale înglobate în zidărie (stâlpişori). De asemenea, la nivelul intersecţiilor dintre planşee şi pereţi, nu există întotdeauna (mai ales la clădiri mai vechi de 1963) o grindă (centură) care să asigure o bună legătură dintre planşee şi pereţi. Existenţa planşeelor rigide la acţiuni în planul lor (planşee din beton armat), permite distribuţia eforturilor rezultate din acţiuni seismice către pereţi, în mod proporţional cu rigiditatea fiecărui perete şi astfel vulnerabilitatea la acţiuni perpendiculare pe planul pereţilor este redusă. În general, zidăria este realizată din blocuri ceramice pline. Acest tip de clădire a început să fie folosit începând cu anii 1920, mai ales pentru clădiri cu mai mult de 3 niveluri supraterane. Comportarea nesatisfăcătoare a acestui tip structural la cutremurul din 1940, a limitat utilizarea acestui sistem structural la clădiri de cel mult 4 - 5 niveluri, până în anii 1970. După anul 1970, sistemul de zidărie nearmată este utilizat foarte rar, doar la clădiri de 1 - 2 niveluri şi în special în zone cu seismicitate redusă. (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.3 Clădire cu structura din zidărie nearmată şi planşee rigide la acţiuni în planul lor, amplasată în Bucureşti Notă: Perioada de edificare a clădirii (anii 1950 - 1960) şi regimul de înălţime permite stabilirea tipului structural 7.3.3. Clădiri cu structura de zidărie confinată sau zidărie armată în rosturi Sistemul structural de preluare a forţelor laterale pentru acest tip de clădiri este alcătuit din pereţii de zidărie. La intersecţiile pereţilor există (în cazul zidăriei confinate) elemente din beton armat verticale înglobate (stâlpişori). Planşeele sunt în general realizate din beton armat. În zona de intersecţie dintre planşee şi pereţi există o grindă (centură) care asigură conlucrarea dintre pereţi şi planşee. În situaţia în care nu sunt identificaţi în cadrul inspecţiei vizuale stâlpişori şi nu există documentaţia completă de proiectare şi execuţie, se recomandă ca structura să nu fie considerată de tip "zidărie confinată". Zidăria armată în rosturi este un sistem mai rar întâlnit în România, care presupune existenţa în pereţii structurali din zidărie a unor armături orizontale, cu rol de creştere a rezistenţei pereţilor, în special la forţă tăietoare. Pentru aplicarea în practică a prezentei metodologii, se va considera că o structură este din zidărie armată în rosturi doar dacă există documentaţia completă de proiectare şi execuţie a clădirii din care reiese fără echivoc că s-a utilizat acest sistem structural sau, în cazul clădirilor din zidărie nearmată consolidate, când există documentaţia completă, inclusiv procesele-verbale de recepţie la finalul lucrărilor, din care rezultă că toţi pereţii structurali au fost consolidaţi cu tencuială armată sau placare cu beton armat, pe întreaga înălţime a clădirii. Pentru toate clădirile de până în 1977, şi pentru clădirile din zidărie de cel mult 3 niveluri de după 1977, dacă nu se poate identifica în mod clar prezenţa stâlpişorilor sau a armăturilor orizontale, şi dacă nu este disponibilă documentaţia completă de proiectare şi execuţie, se recomandă încadrarea acestora în categoria ZNAR. (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.4 Detaliu în clădire cu structura de zidărie confinată la o clădire amplasată în Bucureşti Una dintre principalele dificultăţi în cadrul evaluării vizuale este încadrarea clară a unei clădiri în acest tip structural. Pentru a stabili dacă este vorba despre o structură cu pereţi, se va urmări în primul rând aspectul parterului faţă de nivelurile superioare. Dacă parterul este (mult) mai înalt decât etajele superioare, sau dacă golurile din faţadă (ferestre, uşi) din parter nu sunt aliniate cu golurile din etaje, este mult mai probabil să nu fie vorba despre o structură cu pereţi, ci una de tip "cadre". Dacă este posibil accesul şi în interiorul clădirii, se va urmări grosimea pereţilor. În cazul structurilor din zidărie, aceştia au grosimi de peste 25 cm (chiar peste 30 cm, dacă se consideră şi stratul de tencuială). Dacă o structură realizată după 1963 are mai mult de 5 niveluri, în general structura acesteia este din beton armat şi nu din zidărie. În perioada interbelică, până la cutremurul din 1940, au fost construite clădiri care au un schelet din beton armat (stâlpi şi grinzi), dar care nu pot fi considerate structuri de tip "cadre din beton armat". Aceste clădiri au pereţii de compartimentare şi de închidere din zidărie, iar comportarea lor la cutremur este mai apropiată de cea a unei clădiri cu structura din zidărie decât a unei clădiri cu structură din beton armat. Din acest motiv, în cadrul prezentei metodologii, pentru clădiri de acest tip cu 6 sau mai multe niveluri supraterane, încadrarea se va face în categoria ZC/ZA şi nu în categoriile CBA sau PFBA. (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.5 Clădire cu schelet din beton armat şi pereţi din zidărie de cărămidă, cu mai mult de 6 niveluri supraterane, realizată în perioada interbelică în Bucureşti 7.3.4. Clădiri cu structura în cadre de beton armat Aceste construcţii au sistemul structural format din stâlpi şi grinzi din beton armat. În unele cazuri nodurile de cadre au capacitate mică de a prelua momente încovoietoare; în alte cazuri cadrele sunt proiectate pentru preluarea încărcărilor laterale. În general structura este ascunsă la exterior de pereţi nestructurali de diferite tipuri (faţadă cortină, zidărie de cărămidă, panouri din beton prefabricate) şi la interior de tavane şi pereţi nestructurali. Planşeele, de obicei din beton armat, transferă încărcările laterale la cadrele de beton armat. Cadrele cu rigiditate laterală redusă duc la drift-uri mari ceea ce provoacă avarii considerabile elementelor nestructurale. Există o varietate mare a sistemelor de cadre. Orientativ, prima clădire înaltă în cadre de beton armat din România a fost blocul Carlton construit în Bucureşti în 1936. Datorită consumului de materiale mai mare comparativ cu alte sisteme structurale, structurile în cadre au fost utilizate destul de rar înainte de 1990. (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.6 Clădire cu structura în cadre de beton armat amplasată în Bucureşti (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.7 Clădire realizată înainte de 1977 cu structura în cadre de beton armat amplasată în Bucureşti, înainte şi după consolidare şi reabilitare termică (sursa Google Maps) 7.3.5. Clădiri cu structura cu pereţi de beton armat În cazul acestor clădiri componentele verticale ale sistemului structural de preluare a încărcărilor laterale sunt pereţii de beton armat. În cazul clădirilor vechi pereţii sunt slabi armaţi, mai ales pentru preluarea forţei tăietoare. În cazul clădirilor noi pereţii structurali au comportarea ductilă. Această tipologie a început să fie folosită intensiv în anii 1960 în concepte structurale variate cum ar fi: pereţi dispuşi apropiat (sistem fagure) sau dispuşi la distanţe mari (sistem celular). De asemenea, în funcţie de dimensiunile clădirii, aceste pot fi clasificate în clădiri "punct" şi clădiri "bară". Prima utilizare a sistemului structural cu pereţi de beton armat a fost la ansamblul de blocuri de la Piaţa Revoluţiei din Bucureşti construite în 1959. O mare parte a construcţiilor realizate înainte şi după 1990 au acest sistem structural. (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.8 Clădire cu pereţi structurali amplasată în Bucureşti 7.3.6. Clădiri cu structura realizată din panouri mari prefabricate din beton armat Sistemul structural al acestor clădiri este realizat, parţial sau integral din panouri prefabricate din beton armat, solidarizate la intersecţii prin monolitizări ale elementelor de contact. Panourile exterioare sunt alcătuite din mai multe straturi, având un strat median termoizolator. Panourile interioare au o alcătuire monostrat, din beton armat. Planşeele acestor clădiri sunt parţial sau integral prefabricate, având o comportare rigidă la acţiuni în planul lor. Aceste clădiri sunt executate după proiecte tipizate, având un grad înalt de repetabilitate. În general, pereţii sunt dispuşi în sistem fagure (în special pentru clădirile construite înainte de 1977). În România acest sistem a fost aplicat pentru prima oară în 1956 la o clădire P+3E din Bucureşti. Utilizarea acestui sistem a încetat practic la începutul anilor '90. În perioada de până la cutremurul vrâncean din martie 1977, acest sistem structural a fost utilizat doar pentru clădiri cu regim mic de înălţime (maxim P+4E), cu excepţia unor blocuri P+7E şi P+8E realizate în Bucureşti la începutul anilor '60 şi respectiv '70. (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.9 Clădire cu structura realizată din panouri mari prefabricate din beton armat amplasată în Bucureşti (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.10 Clădire cu structura realizată din panouri mari prefabricate din beton armat amplasată în Bucureşti, construită înainte de 1977 (înainte şi după reabilitarea termică) (sursa: google maps) 7.3.7. Clădiri cu structura de beton armat cu parter flexibil Aceste clădiri au discontinuităţi semnificative la nivelul parterului. Pereţii de beton dispuşi în etaje sunt întrerupţi la nivelul parterului. Această alcătuire permite organizarea funcţională optimă a spaţiilor comerciale de la parter, dar duce la o vulnerabilitate crescută la acţiuni seismice a clădirii în ansamblu. (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.11 Clădire cu structura de beton armat cu parter flexibil amplasată în Bucureşti (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.12 Clădire cu structura cu parter flexibil din beton armat amplasată în Bucureşti, construită înainte de 1977 (înainte şi după reabilitarea termică) (sursa: google maps) 7.3.8. Clădiri cu structura în cadre cu noduri rigide de oţel În România, până în anii 1945 au fost construite mai multe clădiri cu structură metalică: Hotel Traian din Iaşi (proiectat în anul 1879 de inginerul Gustave Eiffel, cu stâlpi din fontă şi planşee metalice, consolidat în anii 70 prin cămăşuirea cu beton armat a stâlpilor), clădirea Adriatica (proiectată în 1932, cu 8 niveluri, înălţimea de 32,0 m, sistem structural de cadre cu noduri rigide, fără contravântuiri, cu stâlpi cu secţiune compusă din două profile "I" solidarizate cu plăcuţe şi grinzi din profile "I" laminate, îmbinări cu şuruburi, consolidată în urma cutremurului din 1977 prin mărirea secţiunilor stâlpilor şi grinzilor, adăugarea unor diafragme de beton armate la primele niveluri), Palatul Telefoanelor (proiectată în 1932, cu 12 niveluri, înălţimea de 54,0 m, sistem structural de cadre cu noduri rigide, fără contravântuiri, cu stâlpi şi grinzi cu secţiune "dublu T", îmbinări cu nituri, consolidată local în urma cutremurului din 1977 prin introducerea unor contravântuiri verticale), Palatul Căilor Ferate (proiectată în 1936 cu îmbinări sudate, sistem structural de cadre cu noduri rigide, fără contravântuiri). După anul 1945, restricţiile utilizării oţelului în construcţii a limitat drastic realizarea clădirilor cu structura din oţel, realizându-se doar câteva clădiri civile. Una dintre acestea este Casa Scânteii actuala Casa Presei Libere (proiectată în 1949 - 1954, corpul principal având 14 niveluri, înălţime totală cu tot cu antena de la partea superioară de 104 m, cu îmbinări sudate şi cu şuruburi). După anul 1990 a reînceput realizarea clădirilor cu structură metalică însă, majoritatea clădirilor au fost realizate cu structura realizată din cadre contravântuite sau structuri duale. În general structura metalică nu este vizibilă, este acoperită de elemente arhitecturale, astfel că aceste tipuri de structuri sunt greu de identificat în lipsa unui proiect de execuţie. (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.13 Clădiri cu structura în cadre cu noduri rigide din oţel amplasate în Bucureşti (Palatul Telefoanelor, clădirea Adriatica) 7.3.9. Clădiri cu structura în cadre contravântuite de oţel Clădirile cu structura în cadre contravântuite de oţel au fost realizate în special după anul 1990, atât în sistem de cadre contravântuite centric cât şi cadre contravântuite excentric. De asemenea, au fost realizate consolidări ale clădirilor existente prin introducerea unor sisteme de contravântuiri pentru preluare solicitărilor seismice. În general contravântuirile sunt vizibile şi acest tip de structură poate fi uşor identificat. (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.14 Clădire cu structura în cadre contravântuite din oţel amplasată în Bucureşti (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.15 Clădire cu structura în cadre contravântuite din oţel amplasată în Brăila (Piaţa Halelor - vedere din exterior şi vedere din interior) 7.3.10. Clădiri cu structură duală de oţel Clădirile cu structura metalică duală au fost realizate în cea mai mare parte după anul 1990. Acest sistem structural reprezintă o soluţie optimă de a realiza clădiri cu rigiditate mare la sarcini laterale şi capacitate mare de disipare a energiei seismice. În general structura de rezistenţă metalică este mascată de elemente arhitecturale, cadrele contravântuite sunt dispuse în tramele interioare din considerente arhitecturale iar perimetral sunt dispuse cadrele necontravântuite. Chiar dacă structura este vizibilă pot fi uşor confundate cu structurile în cadre contravântuite. (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.16 Clădire cu structura duală din oţel amplasată în Bucureşti 7.3.11. Clădiri cu structura de lemn Casele tradiţionale (locuinţe realizate în zona rurală în principal până în anii 1930) au structura din elemente de lemn suprapuse (bârne, grinzi), îmbinate cu dornuri de lemn sau în coadă de rândunica. Acestea sunt realizate cu regim de înălţime parter şi pod. Grosimile de pereţi variază între 15 cm şi 25 cm grosime. Etanşeizarea este asigurată cu muşchi presat în interstiţii sau lipire cu lut în interior, în funcţie de perioada de construcţie. Planşeul peste parter este realizat cu grinzi de lemn dispuse la 80 - 90 cm distanţă. (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.17 Structura cu bârne de lemn rotund (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.18 Structura cu bârne de lemn ecarisat Clădirile cu structura compusă dintr-un schelet de lemn (stâlpi, grinzi şi contravântuirile aferente) şi umplutura din diverse soluţii (paiantă, reţele de şipci paralele sau zidărie simplă de chirpici) au fost utilizate extins în special în mediul rural. Realizarea umpluturii implică, pe lângă elementul de lemn, împletituri de nuiele, utilizarea unei tencuieli alcătuite dintr-un amestec de pământ argilos, paie, apă şi cu adaos de bălegar. (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.19 Casa cu perete structural din împletituri de nuiele (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.20 Pereţi din paiantă realizaţi din reţele de şipci paralele şi elemente de umplutură Toate aceste tipuri de structuri, având regim foarte mic de înălţime şi greutate redusă au avut o comportare bună la acţiunea seismică, în principiu neexistând degradări rezultate din această acţiune. Structurile de lemn prezintă, în general, degradări datorate cauzelor non-seismice: cedări ale terenului de fundare (din cauza lipsei fundaţiilor corespunzătoare), umiditate, atacul insectelor etc. În cazul clădirilor realizate în perioada 1920 - 1970, cu regim de înălţime P+E+Pod, se pot întâlni soluţii structurale în care parterul este realizat din zidărie sau piatră, iar etajul cu structura din lemn în diferite soluţii constructive: bârne suprapuse de lemn sau structura de lemn şi umplutură de zidărie (1/2 cărămidă). Grosimile de pereţi sunt de 15 cm grosime, iar planşeele realizate cu grinzi de lemn şi duşumea din scânduri. (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.21 Casa cu structura din cadre de lemn şi umplutura de zidărie Structurile cu pereţi din panouri de lemn au apărut în România începând cu anii 1990 fiind utilizate pentru construcţii cu regim de înălţime maxim P+E+M. Acest tip de structură are o comportare foarte bună la acţiunea seismică, datorită tipului de îmbinare utilizat (tije). (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.22 Casa cu structura din panouri de lemn Structurile cu cadre transversale sunt folosite pentru structurile de tip hală (de obicei de tip parter) şi structurile de tip cadre spaţiale sunt folosite pentru clădiri cu regim de înălţime maxim P+3E. Sunt structuri concepute având la bază principii de proiectare gravitaţională sau seismică, în funcţie de anul de realizare. Pentru clădirile existente, care au finisajul exterior bine întreţinut, există dificultatea identificării vizuale a structurii de lemn, putând fi uşor confundată cu o structură de zidărie sau structură în cadre de beton armat. În funcţie de specificul locului (unde majoritar clădirile sunt construite având structura din lemn) şi perioada de construcţie, se poate aprecia tipul de material şi tipul de structură utilizat. 7.4. Stabilirea suprafeţei construite şi suprafeţei construite desfăşurate (4) Posibile surse de informare la nivel local sau central pentru stabilirea suprafeţei construite precum şi a suprafeţei desfăşurate sunt: a) documentaţii cadastrale ale Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară; b) autorizaţii de construire; c) cartea tehnică a clădirii. (5) Stabilirea suprafeţei construite a unei clădiri, în lipsă de alte informaţii, se poate măsura pe ortofotoplanuri disponibile din baze de date ale entităţilor private. (6) Stabilirea suprafeţei construite desfăşurate a unei clădiri, în lipsă de alte informaţii, se poate determina prin înmulţirea suprafeţei construite cu numărul de niveluri. 7.5. Stabilirea numărului de utilizatori (1) Stabilirea numărului de utilizatori se va face după cum urmează: a) pentru clădiri cu funcţiunea de locuinţă individuală se vor lua în considerare mai puţin de 10 utilizatori; b) pentru clădiri cu funcţiunea de locuinţă multifamilială se pot utiliza următoarele surse de informare: evidenţele locative afişate la loc vizibil; informaţii furnizate de preşedinţi sau administratori ai asociaţiilor de proprietari; în măsura în care aceste surse nu sunt disponibile, însă poate fi estimat numărul de apartamente, poate fi luat în considerare, forfetar, un număr de 2 utilizatori/apartament; dacă nu poate fi estimat numărul de apartamente, se va lua în considerare 1 utilizator/40 mp de suprafaţă desfăşurată; c) pentru clădiri cu funcţiuni asimilabile locuinţelor se pot utiliza următoarele surse de informare: evidenţele locative afişate la loc vizibil; informaţii furnizate de administratorii acestor clădiri; în măsura în care aceste surse nu sunt disponibile, însă poate fi estimat numărul de unităţi de cazare, poate fi luat în considerare, forfetar, un număr de 1 utilizator/unitate de cazare; dacă nu poate fi estimat numărul de unităţi de cazare, se va lua în considerare 1 utilizator/20 mp de suprafaţă desfăşurată a funcţiunii specifice; d) pentru clădiri pentru ocrotirea sănătăţii se pot utiliza date publice disponibile (număr de paturi, personal angajat etc.) sau informaţii furnizate de administratorii acestor clădiri; e) pentru clădiri cu funcţiune administrativă şi de birouri sau de servicii, se pot utiliza informaţii furnizate de administratorii acestor clădiri; în măsura în care aceste surse nu sunt disponibile, se va lua în considerare 1 utilizator/25 mp de suprafaţă desfăşurată a funcţiunii specifice; f) pentru clădiri cu funcţiune comercială, se va lua în considerare 1 utilizator/15 mp de suprafaţă desfăşurată a funcţiunii specifice; g) pentru clădiri cu funcţiuni culturale, de educaţie, culte, sport, turism, agrement, se pot utiliza date publice disponibile (număr de locuri) sau informaţii furnizate de administratorii acestor clădiri; h) pentru clădiri cu funcţiuni productive şi pentru alte procese tehnologice, pentru depozitare, de gospodărie comunală, activităţi energetice şi tehnico-edilitare se pot utiliza informaţii furnizate de administratorii acestor clădiri; în măsura în care aceste surse nu sunt disponibile, se va lua în considerare 1 utilizator/100 mp de suprafaţă desfăşurată a funcţiunii specifice; i) pentru clădiri din sistemul de protecţie civilă se pot utiliza date publice disponibile (capacitate de adăpostire) sau informaţii furnizate de administratorii acestor clădiri; j) pentru clădiri din sistemul de siguranţă naţională se pot utiliza informaţii furnizate de administratorii acestor clădiri; k) în toate situaţiile în care, din cauza informaţiilor insuficiente disponibile, inginerul supervizor apreciază că numărul de utilizatori nu poate fi stabilit cu un grad mulţumitor de precizie sau încredere, factorului de penalizare care ţine seama de numărul de utilizatori F_PE1 i se va acorda valoarea 1,0. 7.6. Stabilirea funcţiunii specifice în caz de dezastru sau calamitate naturală (1) Funcţiunea specifică în caz de dezastru este prevăzută în documentele specifice managementului sau gestiunii situaţiilor de urgenţă reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Posibile surse de informare la nivel local sau central sunt: a) "Planul de acţiune pe tipuri de risc" elaborat conform Hotărârii Guvernului nr. 557/2016 privind managementul tipurilor de risc, cu modificările şi completările ulterioare; b) "Planurile de apărare" realizate conform Regulamentului din 18 noiembrie 2005 privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă specifice riscului la cutremure şi/sau alunecări de teren. (3) De regulă clădirile utilizate în caz de dezastru sau calamitate naturală care îşi schimbă funcţiunea pentru a facilita coordonarea activităţilor post-dezastru, îngrijirea medicală a persoanelor rănite sau care sunt transformate pentru a adăposti servicii de primă necesitate pot fi şcoli, spitale, policlinici. (4) Administraţia locală poate pune la dispoziţie, în funcţie de disponibilităţi şi alte spaţii pentru a facilita coordonarea activităţilor post-dezastru, îngrijirea medicală a persoanelor rănite sau care pot fi transformate pentru a adăposti servicii de primă necesitate. 7.7. Stabilirea capacităţii de cazare a persoanelor sinistrate (1) Adăpostirea persoanelor sinistrate este prevăzută în documentele specifice managementului sau gestiunii situaţiilor de urgenţă reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Posibile surse de informare la nivel local sau central sunt: a) "Planul de acţiune pe tipuri de risc" elaborat conform Hotărârii Guvernului nr. 557/2016 privind managementul tipurilor de risc, cu modificările şi completările ulterioare; b) "Planurile de apărare" realizate conform Regulamentului din 18 noiembrie 2005 privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă specifice riscului la cutremure şi/sau alunecări de teren. (3) De regulă clădirile utilizate în caz de dezastru pentru cazarea persoanelor sinistrate sunt spaţii de cazare aferente instituţiilor publice de tipul: cămine, săli de sport, stadioane, arene sportive, săli de spectacole, cămine culturale. (4) Administraţia locală poate pune la dispoziţie, în funcţie de disponibilităţi şi alte spaţii de cazare. 7.8. Stabilirea consecinţelor pentru siguranţa publică, economice, sociale şi de mediu în caz de avariere majoră sau prăbuşire (1) Se consideră că avarierea majoră sau prăbuşirea clădirilor poate avea efecte semnificative pentru siguranţa publică, economice, sociale sau de mediu atunci când este potenţial incidentă cel puţin una din următoarele situaţii: a) avarierea semnificativă a unor clădiri învecinate; b) punerea în pericol a unui număr semnificativ de persoane aflate pe domeniul public; c) blocarea unor căi de evacuare sau de intervenţie esenţiale în timpul sau în perioada imediat următoare cutremurului; d) afectarea unor reţele tehnico-edilitare de importanţă majoră; e) producerea unor explozii, degajări de substanţe nocive, accidente hidrotehnice sau altor evenimente similare; f) afectarea semnificativă a unor factori de mediu; g) oprirea unor activităţi esenţiale pentru viaţa social-economică a comunităţilor umane sau pentru mediul ambiant. (2) În cazul în care nu este incidentă niciuna dintre situaţiile enumerate mai sus (sau alte situaţii considerate de inginerul supervizor ca fiind asimilabile acestora), se consideră că avarierea majoră sau prăbuşirea clădirilor nu are efecte semnificative pentru siguranţa publică, economice, sociale sau de mediu. ------ 
