Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: REGLEMENTARE TEHNICĂ din 13 octombrie 2023 Ghid privind metodele de remediere în clădiri existente pentru reducerea nivelului de expunere la radon, indicativ RTC 6-2022

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

REGLEMENTARE TEHNICĂ din 13 octombrie 2023 Ghid privind metodele de remediere în clădiri existente pentru reducerea nivelului de expunere la radon, indicativ RTC 6-2022

EMITENT: Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Administratiei
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 967 bis din 25 octombrie 2023

Comenteaza legea

──────────
    Aprobat prin ORDINUL nr. 2.219 din 13 octombrie 2023, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 967 din 25 octombrie 2023.
──────────

    Cuprins
        Definiţii
        Abrevieri şi acronime
    1. Aspecte generale
    1.1. Obiect şi domeniul de aplicare
    1.2. Radon
    1.3. Prezentarea generală a radonului şi a surselor într-o clădire
    1.4. Riscurile expunerii la radon pentru sănătatea populaţiei
    1.5. Recomandări referitoare la protecţia împotriva expunerii la radon în România, pentru clădirile existente

    2. Acte normative referitoare la radon pentru clădirile existente
    2.1. Acte normative referitoare la radon pentru clădirile existente
    2.2. Normative, standarde, alte acte legislative naţionale şi internaţionale relaţionate cu radon

    3. Planul de măsuri pentru protecţia la radon în funcţie de clasificarea clădirilor existente
    3.1. Recomandări generale
    3.2. Planul de acţiune la radon într-o clădire existentă

    4. Cerinţele tehnice pentru protecţia la radon a clădirilor existente
    4.1. Criterii şi principii generale tehnice pentru reducerea radonului în clădirile existente
    4.2. Alegerea metodelor de remediere
    4.3. Tipuri de fundaţii
    4.3.1. Fundaţii din zidărie
    4.3.2. Fundaţii din beton monolit
    4.3.3. Fundaţii tip radier

    5. Metode de remediere pentru reducerea expunerii la radon în clădirile existente
    5.1. Depresurizarea solului de sub clădire
    5.2. Presurizarea clădirilor
    5.3. Ventilarea clădirilor
    5.4. Izolarea căilor de intrare în clădire
    5.5. Membrane împotriva gazelor din sol
    5.6. Remedierea spaţiilor cu concentraţii de radon eliberat din diverse surse de apă în clădirile existente
    5.7. Remedierea clădirilor existente pentru scăderea concentraţiei radonului provenit din materialele de construcţie

    6. Sisteme de remediere pentru protecţia la radon a clădirilor existente
    6.1. Sistem de ventilare cu ventilator de fereastră/perete (SV)
    6.2. Sistem de ventilare cu depresurizare sol (SVDT)
    6.3. Sistem de ventilare cu presurizare-depresurizare subsol (SVPDS)
    6.4. Sistem de ventilare mecanică descentralizată cu recuperare de căldură, montaj în perete, simplu flux
    6.5. Sistem de ventilare mecanică descentralizată cu recuperare de căldură, montaj în perete, dublu flux (SVR2F)
    6.6. Sistem de ventilare mecanică centralizată cu recuperare de căldură, montaj orizontal (SCVR)
    6.7. Sistem de ventilare centralizată cu recuperare de căldură, montaj pe perete (mural) (SCVRm)
    6.8. Sistem de ventilare mecanică cu recuperare de căldură combinat cu puţ canadian şi depresurizare sol (SVCRDT-PC)
    6.9. Sistem de ventilare mecanică cu recuperare de căldură combinat cu sistem de geotermic (colector orizontal) şi depresurizare sol (SVCRDT-gt)
    6.10. Sistem de ventilare mecanică centralizată cu recuperare de căldură, puţ canadian şi răcitor evaporativ
    6.11. Sistem de ventilare mecanică centralizată cu recuperare de căldură, depresurizare sol şi răcitor evaporativ

    7. Controlul şi verificare eficienţei măsurilor de protecţie la radon. Durabilitatea măsurilor
    Metodologie de proiectare şi execuţie a elementelor de construcţie a clădirilor care vin în contact cu terenul de fundare pentru protecţia împotriva pătrunderii radonului - Anexa 1
    Metodologie de proiectare şi execuţie a izolaţiilor rezistente la pătrunderea radonului - Anexa 2
    Metodologie pentru proiectarea şi implementarea sistemelor de depresurizare a terenului de fundare sub clădiri pentru protecţia împotriva pătrunderii radonului - Anexa 3
     Metodologie de proiectare şi realizare a sistemelor de ventilare a spaţiilor interioare ale clădirilor pentru protecţia împotriva pătrunderii radonului - Anexa 4
     Metodologie de ventilare a spaţiilor tehnice neutilizate din clădiri pentru protecţia împotriva pătrunderii radonului - Anexa 5
     Metodologia de elaborare şi realizare a măsurilor de protecţie împotriva radonului în clădirile cu subsol nelocuit - Anexa 6
     Metodologia de elaborare şi realizare a măsurilor de protecţie împotriva radonului în clădirile cu subsol locuit - Anexa 7
     Metodologie de elaborare şi realizare a elementelor de racordare a instalaţiilor şi amenajări subterane şi a accesului prin structura de contact a clădirilor pentru protecţia împotriva pătrunderii radonului - Anexa 8
     Analiza costurilor şi a beneficiilor asociate implementării unor măsuri de remediere la un studiu de caz - Anexa 9
     Exemple practice - Studii de caz pentru diferite situaţii de aplicare a măsurilor de remediere în funcţie de tipul şi particularităţile clădirilor - Anexa 10

    8. Referinţe
        Definiţii
        Bq/mc: unitate în Sistemul Internaţional pentru concentraţia de activitate a elementelor radioactive în volumul de aer. Un becquerel (Bq) corespunde unei dezintegrări pe secundă. Unitatea de măsură în Statele Unite ale Americii este picocurie pe litru (pCi/l). 1 pCi/l = 37 Bq/mc.
        Cartografiere a clădirilor: reprezentarea spaţială a rezultatelor măsurătorilor care prezintă distribuţia datelor concentraţiei activităţii de radon în diferitele spaţii ale clădirii, pentru a identifica acele zone în care concentraţia activităţii radonului este cea mai mare.
        Concentraţie de radon: concentraţia de activitate a radonului, cu unitatea de măsură Bq/mc.
        Concentraţie de radon din sol (CRn): numărul de dezintegrări radioactive ale radonului (222Rn) per secundă, într-un mc de gaz din sol.
        Condiţii de lucru normale: pe o bază anuală, timpul de lucru este limitat la 8 ore zilnic, 40 de ore săptămânal. O săptămână de lucru este de luni până sâmbătă cel mult. Lucrul nu se execută noaptea (între orele 20:00 şi 6:00 dimineaţa) şi nici în zilele declarate sărbători legale.
        Depresurizare: presiune negativă produsă într-o zonă în raport cu o altă zonă. În timpul sezonului rece, etajele inferioare ale unei clădiri suferă depresurizare din cauza efectului de tiraj termic. Presiunea aerului care predomină afară, în sol este, de asemenea, adesea mai mare decât cea din subsol, determinând ca gazele din sol să fie atrase în clădire.
        Depresurizare activă a solului (DAS): set de sisteme de reducere a concentraţiei de radon care implică depresurizarea solului folosind un ventilator, incluzând dar fără a se limita la varianta sa cea mai răspândită cunoscută sub numele de depresurizare a solului sub placă, precum şi alte metode conexe, cum ar fi depresurizarea solului de sub membrană, depresurizarea peretelui blocului şi depresurizarea conductelor de drenaj. Depresurizarea solului cu ajutorul unui ventilator face posibilă îndepărtarea gazelor subterane încărcate cu radon şi eliminarea acestuia în aerul exterior înainte de a pătrunde în clădire. DAS este considerată cea mai eficientă modalitate de a reduce concentraţiile mari de radon într-o clădire, reducerea putând ajunge la peste 90%.
        Tiraj termic: mişcarea verticală a aerului determinată de diferenţa de densitate dintre aerul din interior şi cel exterior, ceea ce creşte flotabilitatea aerului din interior în raport cu cea a aerului exterior. Această diferenţă este cauzată de diferenţele de temperatură între mediul interior şi cel exterior. Forţele ascendente care alimentează efectul de tiraj termic cresc odată cu înălţimea clădirii şi diferenţa de temperatură. În climatele reci, efectul de tiraj termic tinde să atragă aerul în partea de jos a clădirilor şi afară în partea de sus.
        Gaz din sol: un amestec de gaze din porii solului.
        Indice de radon al locului de clădire (RI): un indice care dă informaţii asupra nivelului de risc de radon eliberat din sol, roca de bază sau materialul de construcţie.
        Loc de muncă: orice loc sau activitate care se desfăşoară în interiorul sau în afara unei unităţi sau într-un spaţiu închis sau deschis. Un loc de muncă la subteran este acel loc de muncă în care activitatea se desfăşoară sub nivelul solului. În contextul actual, în care scopul este de a realiza o analiză de risc privind expunerea la radon, se iau în considerare numai locurile de muncă din încăperi închise în care este probabil să se acumuleze radon.
        Permeabilitate la gaze (k): parametrul care caracterizează potenţialul radonului şi a altor gaze de a migra prin sol.
        Potenţial de radon al locului de clădire (RP): valoarea care determină indicele de radon al locului de clădire. Dacă RP < 10, atunci RI este mic; dacă 10 ≤ RP < 35, atunci RI este mediu; dacă RP ≥ 35, atunci RI este mare.
        Principiul ALARA (As low as reasonably achievable): luarea tuturor măsurilor şi acţiunilor posibile pentru a se asigura optimizarea radioprotecţiei, astfel încât toate expunerile să fie menţinute la cel mai scăzut nivel rezonabil posibil, luând în considerare factorii economici şi sociali.
        Punct de aspiraţie: punctul de legătură între colectorul de gaz subteran şi conducta sistemului de nivel 2 sau 3 descris în acest ghid.
        Radon: Elementul chimic, sub formă gazoasă, cu numărul de ordine 86 din tabelul periodic al elementelor. În contextul expunerii organismului uman la radiaţii ionizante, de interes sunt oricare dintre izotopii radioactivi radon-222, radon-220 şi radon-219 care fac parte din seriile de dezintegrare ale uraniului-238, toriului-232 şi uraniului-235, proveniţi din dezintegrarea elementului părinte, radiul-226, radiu-224 şi radiu-223. Datorită valorilor mici ale izotopilor radioactivi radon-220 şi radon-219 faţă de radon-222, în contextul prezentei metodologii, prin radon se înţelege izotopul radioactiv radon-222.
        Rată de exalaţie: cantitatea de radon care ajunge la interfaţa dintre mediu şi atmosferă pe unitatea de suprafaţă şi pe unitatea de timp; se exprimă în Bq/mp/s.
        Sezon rece: perioada în care clădirea este încălzită (octombrie-aprilie).
        Timp mediu petrecut la locul de muncă: 800 de ore, condiţii normale de muncă, cel puţin 5 luni pe an.
        Unitate Administrativ Teritorială: forma de organizare a teritoriului României, sub aspect administrativ, în comune, oraşe, municipii, municipiul Bucureşti, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţe.

        Abrevieri şi acronime
        ALARA Nivel cât mai scăzut posibil, termen tradus din engleză (As Low As Reasonably Achievable)
        CARIA Concentraţia de activitate a radonului, ca medie anuală, în aerul din interior, exprimată în Bq/mc
        CNCAN Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare (http://www.cncan.ro/)
        DAS Depresurizare activă a solului
        SCVR Sistem de ventilare centralizată cu recuperare de căldură, montaj în pod sau tavanul fals
        SCVRm Sistem de ventilare mecanică centralizată cu recuperare de căldură, montaj pe perete (mural)
        SV Sistem de ventilare mecanică descentralizată cu ventilator de fereastră/perete
        SVCRDTgt - Sistem de ventilare mecanică cu recuperare de căldură combinat cu sistem geotermic (colector orizontal) şi depresurizare sol
        SVCRDTpc- Sistem de ventilare mecanică cu recuperare de căldură combinat cu puţ canadian şi depresurizare sol
        SVDT Sistem de ventilare cu depresurizare sol
        SVPDS Sistem de ventilare cu presurizare-depresurizare subsol
        SVR1F Sistem de ventilare cu recuperare de căldură, montaj în perete, simplu flux
        SVR2F Sistem de ventilare mecanică cu recuperare de căldură, montaj în perete, dublu flux
        UAT Unitate Administrativ Teritorială
        VIE Ventilator introducere sau evacuare aer

    1. ASPECTE GENERALE
    1.1. Obiect şi domeniul de aplicare
        Prezenta reglementare tehnică se aplică la clădirile existente şi cuprinde cerinţe de calitate specifice pentru reducerea nivelului de expunere la radon a utilizatorilor clădirilor, în funcţie de sursele şi căile de acces ale radonului în interiorul clădirii, respectiv de particularităţile amplasamentului clădirilor.
     Reglementarea se aplică împreună cu actele normative şi cu specificaţiile tehnice care stabilesc cerinţele de proiectare şi execuţie, inclusiv cerinţele fundamentale aplicabile: a) rezistenţă mecanică şi stabilitate; b) securitate la incendiu; c) igienă, sănătate şi mediu înconjurător; d) siguranţă şi accesibilitate în exploatare; e) protecţie împotriva zgomotului; f) economie de energie şi izolare termică; g) utilizare sustenabilă a resurselor naturale, în temeiul Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru construcţii şi amplasament, cerinţe stabilite prin Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii şi de abrogare a Directivei 89/106/CEE şi Hotărârea Guvernului nr. 668/2017 privind stabilirea condiţiilor pentru comercializarea produselor pentru construcţii, iar pentru lucrările de investiţii finanţate din fonduri publice, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 907/2016 privind etapele de elaborare şi conţinutul-cadru al documentaţiilor tehnico-economice aferente obiectivelor/proiectelor de investiţii finanţate din fonduri publice.
        Prezenta reglementare tehnică se aplică în cazul intervenţiilor asupra clădirilor existente în ceea ce priveşte luarea măsurilor tehnice de protecţie împotriva pătrunderii radonului (Rn-222) în aerul din interiorul clădirilor, conform cerinţelor Ordinului preşedintelui CNCAN nr. 153/2023 privind aprobarea Metodologiei pentru determinarea concentraţiei de radon în aerul din interiorul clădirilor şi de la locurile de muncă.
        Reglementarea se aplică pentru clădirile existente de tipul:
    - rezidenţiale;
    – publice (clădiri de învăţământ, clădiri în care funcţionează unităţi sanitare, clădiri care deservesc servicii publice de asistenţă socială, sedii administrative ale autorităţilor publice etc.);
    – civile care adăpostesc activităţi economice în care funcţionează sedii de firme, fabrici, industrii, hale, birouri etc.

     Reglementarea se aplică în situaţia renovării clădirilor existente, în funcţie de tipul clădirii şi de nivelul de renovare. Reglementarea se aplică în conformitate cu Harta naţională de radon, realizată sub forma unei baze de date naţionale de măsurători, conform cerinţelor Ordinului preşedintelui CNCAN nr. 153/2023, cu condiţia ca numărul de măsurători să fie suficient şi reprezentativ la nivel naţional, regional şi local, în raport cu densitatea populaţiei şi cu cerinţele legislative.
        În vederea prioritizării aplicării măsurilor tehnice pentru reducerea concentraţiei de radon se recurge la utilizarea hărţii naţionale de radon. Harta naţională de radon, realizată exclusiv cu măsurări de depistare efectuate în clădirile rezidenţiale, reprezintă un instrument util pentru identificarea zonelor de prioritate mare din perspectiva expunerii la radon.
        Pentru aplicarea reglementării, se impune realizarea unor măsurări de depistare (screening) în aerul din interiorul clădirilor, efectuate de către laboratoarele desemnate de Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare (CNCAN). Pentru clădirile existente, care au "concentraţia de activitate a radonului, ca medie anuală, în aerul din interior", exprimată în Bq/mc (CARIA), măsurată la faţa locului în aerul din interior, peste nivelul de referinţă, se prevăd măsurări de control pentru identificarea surselor de radon, respectiv măsuri tehnice pentru reducerea concentraţiei de radon sub nivelul de referinţă la valori cât mai mici posibil.
        Prezenta reglementare tehnică conţine:
    1. clasificarea metodelor şi tehnicilor de remediere pentru reducerea nivelului de expunere la radon, în funcţie de sursele şi căile de acces ale radonului în interiorul clădirii, respectiv de particularităţile amplasamentului clădirilor existente;
    2. clasificarea metodelor şi tehnicilor de remediere a concentraţiei radonului în funcţie de sistemul constructiv şi funcţional al clădirilor existente;
    3. metodologii de proiectare şi realizare a elementelor de contact a clădirilor existente cu terenul de fundare, precum şi a racordurilor de îmbinare a instalaţiilor subterane şi a trecerilor prin elementele structurale de contact, inclusiv proiectarea şi realizarea de izolaţii rezistente la pătrunderea radonului;
    4. soluţii de proiectare şi implementare a sistemelor de ventilare în clădiri pentru asigurarea calităţii aerului interior şi asigurarea protecţiei împotriva radonului, cu respectarea normativelor specifice pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare*1.
     *1 Normativ pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare, Indicativ I5- 2022, aprobat prin Ordinul ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi administraţiei nr. 173/2023.

    1.2. Radon
        Uraniu este un element radioactiv, natural, prezent în toate tipurile de roci şi soluri. Dezintegrarea radioactivă a uraniului (U-238) produce radiu (Ra-226), care la rândul său se dezintegrează în radon (Rn-222), un gaz radioactiv, incolor şi inodor. În cele ce urmează termenul radon se referă strict la izotopul Rn-222. Cum toate tipurile de sol conţin uraniu, radonul este prezent în toate solurile.
        Presiunea aerului din interiorul clădirii este de obicei mai mică decât în solul din jurul fundaţiei. Această diferenţă de presiune atrage gazele din sol, inclusiv radonul, din terenul de fundare în interiorul clădirii. Materialele de construcţie oferă un ecran de protecţie faţă de iradierea de la suprafaţa pământului, dar existenţa unor fisuri la nivelul acestora permite infiltrarea gazelor din sol, şi implicit a radonului, în aerul interior. Radonul poate pătrunde într-o clădire prin intermediul deschiderilor existente la interfaţa dintre clădire şi terenul de fundare: fisuri în fundaţie, pereţi şi plăci pe sol, rosturi de construcţie, goluri în jurul instalaţiilor de apă sau electricitate, ferestre, drenuri, bazine sau cavităţi din interiorul pereţilor. De asemenea, materialele de construcţie conţin radionuclizi care pot conduce la creşterea concentraţiei de radon în aerul din interiorul clădirilor.

    1.3. Prezentarea generală a radonului şi a surselor într-o clădire
     Sursa principală a radonului în aerul din interiorul clădirilor o constituie solul. Alte surse de radon sunt reprezentate de materialele de construcţie şi apa de uz casnic (Figura 1).
        Nivelul de radon acumulat în interiorul clădirilor depinde de o serie de factori, pornind de la geologia locală (conţinutul de uraniu şi permeabilitatea la gaze a terenului), existenţa golurilor, fisurilor şi crăpăturilor în plăcile peste sol (subsoluri sau fundaţii neizolate corespunzător pentru protecţie la infiltraţii cu radon), exalarea radonului din materialele de construcţii, până la tipul de ventilare a aerului din interiorul clădirii, etanşeitatea la aer a clădirii, climatul şi modul de utilizare şi factorul de ocupare a clădirilor de către populaţie. Deşi anumite formaţiuni geologice sunt asociate cu concentraţii ridicate de radon, multitudinea factorilor cu impact în transferul şi acumularea radonului în interiorul clădirilor fac dificilă estimarea cu precizie a concentraţiei de radon. Din acest motiv, singura cale de a afla dacă o clădire prezintă concentraţii ridicate de radon este prin efectuarea unei măsurări de depistare.
        Posibilele căi de intrare a radonului în clădiri, în funcţie de sursă:
    A. Solul de sub clădire:
    - Prin golurile în pereţii aflaţi în contact direct cu solul
    – Prin plăcile în contact cu solul (porozitate, fisuri şi îmbinări)
    – Prin pereţii subsolului în contact cu solul
    – Prin spaţiile din jurul conductelor

    B. Materialul de construcţie:
    - Exalaţie din anumite materialele de construcţie

    C. Aerul din exteriorul clădirii:
    - Infiltraţii la nivelul geamurilor/uşilor
    – Infiltraţii prin sistemul de ventilare al clădirii

    D. Apa folosită în clădire:
    - Degazificarea apei

(a se vedea imaginea asociată)
        Figura 1 - Surse şi căi de intrare a radonului în clădiri - Schema de principiu

    1.4. Riscurile expunerii la radon pentru sănătatea populaţiei
        Radonul care se deplasează din sol în aerul exterior este diluat rapid la concentraţii scăzute şi, în general, nu reprezintă o problemă pentru sănătate. Cu toate acestea, în interiorul unei clădiri, radonul se poate acumula la un nivel ridicat şi poate deveni o problemă de sănătate pe termen lung. Când radonul este inhalat, unii dintre descendenţii săi de viaţă scurtă, la rândul lor radioactivi, sunt reţinuţi în plămâni şi iradiază celulele din tractul respirator. Expunerea cronică la niveluri ridicate de radon din aerul din interiorul clădirilor conduce la creşterea riscului de a dezvolta cancer pulmonar pentru utilizatorii clădirilor. Riscul de a dezvolta cancer pulmonar depinde de:
    - concentraţia medie de radon din clădire;
    – intervalul de timp pentru care persoana este expusă la radon;
    – statusul fumatului.

        În cazul unui nefumător, care este expus pe parcursul vieţii la o concentraţie ridicată de radon, şansele de a dezvolta cancer pulmonar sunt de 1 la 20. Dacă la o concentraţie similară de radon este expus un fumător şansele cresc la 1 din 3. Dacă în trecut expunerea la radon în minele de uraniu a fost asociată cu creşterea riscului de a dezvolta cancer pulmonar, studiile epidemiologice efectuate în ultimii 30 de ani au indicat faptul că şi expunerea la concentraţii de radon specifice clădirilor în care populaţia îşi desfăşoară activitatea conduc la apariţia acestei forme de cancer.

    1.5. Recomandări referitoare la protecţia împotriva expunerii la radon în România, pentru clădirile existente
     Începând cu anul 2018, România a transpus în legislaţia naţională Directiva CE 2013/59 EURATOM de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecţia împotriva pericolelor prezentate de expunerea la radiaţiile ionizante prin Legea nr. 63/2018.
     Legislaţia naţională în vigoare este reprezentată de actele legislative şi normative: Hotărârea Guvernului nr. 526/2018 pentru aprobarea Planului naţional de acţiune la radon (PNAR) şi Ordinul preşedintelui CNCAN nr. 153/2023 privind aprobarea Metodologiei pentru determinarea concentraţiei de radon în aerul din interiorul clădirilor şi de la locurile de muncă, precum şi altele complementare.
        Legislaţia actuală referitoare la protecţia împotriva expunerii la radon în România, pentru clădirile existente, cuprinde următoarele prevederi:
    - Măsurarea şi aplicarea măsurilor de reducere a concentraţiei de radon în clădirile din România (clădiri rezidenţiale, clădiri publice/clădiri cu acces public şi clădiri cu locuri de muncă);
    – Nivelul de referinţă pentru media anuală a concentraţiei activităţii radonului în aerul interior (CARIA) este de 300 Bq/mc, în clădirile rezidenţiale, clădirile publice/cu acces public şi la locurile de muncă;
    – Măsurile de remediere trebuie întreprinse într-o clădire existentă în cazul în care concentraţia medie anuală de radon depăşeşte valoarea de referinţă de 300 Bq/mc, conform art. 27 alin. (1) din anexa la Ordinul preşedintelui CNCAN nr. 153/2023;
    – Cu cât este mai mare concentraţia radonului, cu atât mai repede trebuie aplicate măsuri de remediere pentru protecţia sănătăţii utilizatorilor clădirii;
    – Măsurile de remediere aplicate într-o clădire existentă trebuie să reducă concentraţia de radon cât mai mult posibil, sub nivelul de referinţă de 300 Bq/mc;

        Pentru clădirile existente, cerinţele tehnice pentru luarea măsurilor de protecţie împotriva pătrunderii radonului se stabilesc pe baza nivelului de referinţă a concentraţiei de radon conform indicatorului "concentraţia de activitate a radonului, ca medie anuală, în aerul din interior", exprimată în Bq/mc (definită ca indicatorul CARIA). Nivelul naţional de referinţă privind expunerea la radon în clădirile rezidenţiale sau la locurile de muncă în România este stabilit la 300 Bq/mc, în conformitate cu art. 67 din Normele de securitate radiologică*2. Orice valoare a indicatorului CARIA în clădiri care este mai mare decât valoarea stabilită pentru nivelul de referinţă va fi considerată inacceptabilă, iar clădirea va fi evaluată pentru luarea măsurilor tehnice de protecţie a sănătăţii şi siguranţei utilizatorilor/populaţiei.
        *2 http://www.cncan.ro/assets/Radon/Ordin-316-22.11.2018.pdf

        Măsurile de protecţie a clădirilor împotriva radonului se iau în funcţie de zona geografică de amplasare a clădirii, din punctul de vedere al geologiei solului, care determină probabilitatea de pătrundere a radonului în clădire. La punerea în aplicare a măsurilor preventive şi corective (de remediere), trebuie să se ţină cont de funcţiunea clădirii, de regimurile de utilizare şi de numărul de utilizatori permanenţi/ocazionali, de posibilităţile tehnice şi de rentabilitatea implementării măsurilor, precum şi de analiza costurilor şi a beneficiilor asociate măsurilor de remediere, funcţionalitatea pe termen lung a unui sistem de reducere a radonului, respectiv, de aspectele privind eficienţa energetică a clădirii.
        Planul de remediere şi proiectarea măsurilor de protecţie împotriva radonului pentru clădirile existente cu amplasare într-o zonă cu un conţinut de radon stabilit se realizează după o evaluare a surselor de radon şi o evaluare a CARIA măsurate în clădire, conform cerinţelor prevăzute prin Ordinul preşedintelui CNCAN nr. 153/2023. Planul de remediere prevăzut se elaborează de organizaţii şi companii de proiectare şi execuţie lucrări de construcţii, în conformitate cu art. 19 alin. (2) din anexa la Ordinul preşedintelui CNCAN nr. 153/2023.
        Soluţiile proiectate prin care se implementează măsurile de protecţie a clădirilor împotriva radonului sunt cuprinse în proiectul tehnic pentru renovarea clădirii. Cerinţele pentru soluţiile proiectate pentru implementarea măsurilor de remediere a clădirilor împotriva radonului se vor menţiona la nivelul temei de proiectare. Aspectele tehnice şi detaliile de implementare a măsurilor se vor detalia în proiectul tehnic.
     Produsele pentru construcţii destinate utilizării în clădiri pentru implementarea măsurilor de protecţie împotriva radonului, respectă specificaţiile tehnice armonizate din domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 martie 2011 şi legislaţia românească în domeniu.
        Produsele, materialele, componentele şi instalaţiile sistemelor de ventilare pentru care sunt stabilite cerinţe specifice şi/sau cerinţe de proiectare ecologică, trebuie să respecte cerinţele reglementărilor şi legislaţiei în vigoare în acest domeniu.
        Controlul în executarea lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente implementării măsurilor de remediere împotriva radonului în clădirile existente se efectuează în conformitate cu legislaţia în vigoare privind calitatea în construcţii.
        Controlul aplicării măsurilor de protecţie a clădirilor împotriva radonului include toate lucrările de construcţii şi instalaţii care fac obiectul intervenţiei pentru remediere.
        Proiectul tehnic ce cuprinde măsurile de protecţie a clădirilor la radon, inclusiv cerinţele privind performanţele principale ale materialelor de construcţie utilizate pentru implementarea acestor măsuri, precum şi instrucţiunile de funcţionare a sistemelor tehnice, se anexează la Cartea tehnică a construcţiei.

    1.6. Metodologii de intervenţie pentru clădirile existente
        Metodele şi tehnicile de remediere pentru reducerea nivelului de expunere la radon se asigură prin îndeplinirea cerinţelor tehnice pentru unul sau o combinaţie de mai multe elemente ale clădirilor proiectate şi implementate, folosind următoarele metodologii pentru:
    1. Proiectarea şi realizarea elementelor structurale ale clădirilor care vin în contact cu terenul de fundare, pentru protecţia împotriva pătrunderii radonului, conform prevederilor din Anexa nr.1;
    2. Proiectarea şi execuţia izolaţiilor rezistente la pătrunderea radonului, conform prevederilor din Anexa nr. 2;
    3. Proiectarea şi implementarea sistemelor de depresurizare a terenului de fundare sub clădiri pentru protecţia împotriva pătrunderii radonului, conform prevederilor din Anexa nr. 3;
    4. Proiectarea şi realizarea sistemelor de ventilare a spaţiilor interioare ale clădirilor pentru protecţia împotriva pătrunderii radonului, conform prevederilor din Anexa nr. 4;
    5. Ventilarea spaţiilor tehnice nelocuite şi fără acces din clădiri pentru protecţia împotriva pătrunderii radonului, conform prevederilor din Anexa nr. 5;
    6. Proiectarea şi implementarea măsurilor de protecţie împotriva radonului în clădirile cu etaj de contact cu spaţiu nelocuit, conform prevederilor din Anexa nr. 6;
    7. Proiectarea şi implementarea măsurilor de protecţie împotriva radonului în clădirile cu etaj de contact cu spaţiul locuibil, conform prevederilor din Anexa nr. 7;
    8. Proiectarea şi execuţia elementelor de racordare a instalaţiilor şi amenajări subterane şi a accesului prin structura de contact a clădirilor pentru protecţia împotriva pătrunderii radonului, conform prevederilor din Anexa nr. 8;
    9. Analiza costurilor şi a beneficiilor asociate implementării unor măsuri de remediere la un studiu de caz, conform aspectelor din Anexa nr. 9;
    10. Exemple practice - studii de caz pentru diferite situaţii de aplicare a măsurilor de remediere în funcţie de tipul şi particularităţile clădirilor, conform aspectelor din Anexa nr. 10.

    2. ACTE NORMATIVE REFERITOARE LA RADON PENTRU CLĂDIRILE EXISTENTE
    2.1. Acte normative referitoare la radon pentru clădirile existente
        Directiva 2013/59/Euratom a Consiliului din 5 decembrie 2013 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecţia împotriva pericolelor prezentate de expunerea la radiaţiile ionizante şi de abrogare a Directivelor 89/618/Euratom, 90/641/Euratom, 96/29/Euratom, 97/43/Euratom şi 2003/122/Euratom, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 13/1 din 17.01.2014
    Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare, cu modificările şi completările ulterioare
    Hotărârea Guvernului nr. 526/2018 pentru aprobarea Planului naţional de acţiune la radon, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 25 iulie 2018
    Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 316/2018 pentru aprobarea Normelor privind cerinţele de securitate radiologică pentru surse naturale de radiaţii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1048 din 11 decembrie 2018
    Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 153/2023 privind aprobarea Metodologiei pentru determinarea concentraţiei de radon în aerul din interiorul clădirilor şi de la locurile de muncă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 8 august 2023
    Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 237/2019 pentru aprobarea Normelor privind procedura de desemnare a laboratoarelor pentru domeniul nuclear, publicat în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 798 din 2 octombrie 2019

    2.2. Normative, standarde, alte acte legislative naţionale şi internaţionale relaţionate cu radon
    Hotărârea Guvernului nr. 1.218/2006 privind stabilirea cerinţelor minime de securitate şi sănătate în muncă pentru asigurarea protecţiei lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezenţa agenţilor chimici, cu modificările şi completările ulterioare
    Ordinul ministrului muncii şi protecţiei sociale nr. 508/20.11.2002 şi Ordinul ministrului sănătăţii şi familiei nr. 933/25.11.2002 privind aprobarea normelor generale de protecţie a muncii
        Normativ privind igiena compoziţiei aerului în spaţii cu diverse destinaţii, în funcţie de activităţile desfăşurate în regim de iarnă-vară, indicativ NP 008-1997, aprobat prin O.M.L.P.A.T. nr. 6/N/22.01.1997, publicat în Buletinul Construcţiilor nr.10/1997
        Hotărârea Guvernului nr. 1034/2022 pentru aprobarea Strategiei naţionale de renovare pe termen lung pentru sprijinirea renovării parcului naţional de clădiri rezidenţiale şi nerezidenţiale, atât publice, cât şi private, şi transformarea sa treptată într-un parc imobiliar cu un nivel ridicat de eficienţă energetică şi decarbonat până în 2050
    Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii şi de abrogare a Directivei 89/106/CEE publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 88/5 din 04.04.2011;
    Hotărârea Guvernului nr. 668/2017 privind stabilirea condiţiilor pentru comercializarea produselor pentru construcţii
    Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
    Ordinul ministrului sănătăţii nr. 381/2004 privind aprobarea Normelor sanitare de bază pentru desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare, cu modificările şi completările ulterioare.
    Ordinul ministrului sănătăţii nr. 119/2014 pentru aprobarea Normelor de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei, cu modificările şi completările ulterioare;
    Ordinul ministrului sănătăţii nr. 752/2018 pentru aprobarea Normelor privind cerinţele de bază de securitate radiologică;
    Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanţa energetică a clădirilor publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 153/13 din 18.06.2010.
    Standarde române de referinţă
        Se utilizează cele mai recente ediţii ale standardelor române de referinţă, împreună cu, după caz, anexele naţionale, amendamentele şi eratele publicate de către organismul naţional de standardizare.
        SR 13329:1996 Calitatea aerului. Depuneri atmosferice. Prelevare şi pregătire a probelor în vederea determinării conţinutului radioactiv;
        STAS 12031-84 Apă. Determinarea conţinutului de radon 222;
        STAS 12052-82 Aer. Determinarea conţinutului de descendenţi de viaţă scurtă ai radonului 222;
        STAS 12198-84 Aer. Determinarea conţinutului de descendenţi de viaţă scurtă ai toronului (radon 220);
        SR EN ISO 16641:2016 Măsurarea radioactivităţii mediului - Aer - Radon 220: Metodă de măsură integrată pentru determinarea concentraţiei medii de activitate utilizând detectori pasivi de urme nucleare în stare solidă;
        SR EN ISO 13164-1:2020 Calitatea apei. Radon-222. Partea 1: Principii generale;
        SR EN ISO 13164-3:2020 Calitatea apei. Radon-222. Partea 3: Metoda de încercare utilizând emanometria;
        SR EN ISO 13164-4:2020 Calitatea apei. Radon-222. Partea 4: Metoda de încercare utilizând numărarea scintilaţiilor în mediu lichid cu două faze;
        SR ISO 11665-4 :2022 Măsurarea radioactivităţii în mediu. Aer: Radon-222. Partea 4: Metoda de măsurare integrată pentru determinarea activităţii medii utilizând prelevarea pasivă şi măsurarea întârziată

    3. PLANUL DE MĂSURI PENTRU PROTECŢIA LA RADON ÎN FUNCŢIE DE CLASIFICAREA CLĂDIRILOR EXISTENTE
    3.1. Recomandări generale
        Măsurile de protecţie la radon se aplică următoarelor tipuri de clădiri:
    - Clădiri rezidenţiale;
    – Clădiri publice (clădiri de învăţământ, clădiri în care funcţionează unităţi sanitare, clădiri care deservesc servicii publice de asistenţă socială, sedii administrative ale autorităţilor publice etc.);
    – Clădiri civile care adăpostesc activităţi economice.

    3.2. Planul de acţiune la radon într-o clădire existentă
        Planul de acţiune la radon presupune 4 etape şi este redat în Figura 2.
(a se vedea imaginea asociată)
        Figura 2 - Schema generală de abordare a unui Plan de acţiune la radon într-o clădire existentă
    A. Etapa 1 în aplicarea planului de acţiune la radon este reprezentată de efectuarea de măsurători de depistare (screening)
        Nivelul radonului dintr-o clădire existentă fluctuează în funcţie de sezon şi de utilizarea sistemul de ventilare, dacă există un sistem de ventilare special proiectat. Nivelurile radonului pot varia de la o oră, zi sau săptămână la alta. Acest lucru este tipic variabilităţii concentraţiilor de radon în interior şi reflectă variabilitatea combinată a fluxului de radon provocată de sol şi de gradul de ventilare al clădirii.
        Pe lângă aceste variaţii pe termen scurt în jurul valorii medii lunare, media lunară ca atare variază de la un sezon la altul, cele mai ridicate valori înregistrându-se, de regulă, în lunile de iarnă. În Figura 3 este reprezentată evoluţia concentraţiei de radon pe parcursul unui an. Media concentraţiei de radon pentru luna ianuarie este de 560 Bq/mc, în timp ce luna august prezintă o medie lunară de 85 Bq/mc, media anuală fiind de 350 Bq/mc. În consecinţă, este nevoie ca măsurătoarea să dureze între 3 şi 12 luni, pentru o estimare fidelă a concentraţiei medii anuale a radonului.
     Prin urmare, înainte de aplicarea unui plan de remediere, este obligatorie determinarea concentraţiei de radon în aerul din interior prin măsurători de depistare (screening) pe o perioadă de minim 3 luni, potrivit Ordinului CNCAN nr. 153/2023.
        În situaţia în care CARIA este mai mic decât nivelul de referinţă atunci se recomandă efectuarea unei măsurători de control la 10 ani.
(a se vedea imaginea asociată)
        Figura 3 - Exemplu de variaţie a concentraţiei de radon în interiorul unei clădiri existente (pe parcursul unui an)

    B. Etapa 2 de realizare a măsurătorilor de control într-o clădire existentă şi elaborarea planului de remediere pentru reducerea expunerii la radon, pentru situaţia în care CARIA > 300 Bq/mc
        În situaţia în care CARIA este mai mare decât nivelul de referinţă, se impune efectuarea unor măsurători de control. Măsurătorile de control utilizează metode continue şi instantanee. Acestea se efectuează ulterior măsurărilor de screening şi au ca scop identificarea surselor şi căilor de acces ale radonului în clădire, în vederea proiectării adecvate a soluţiilor de remediere pentru reducerea nivelului de expunere la radon. Măsurările de control se efectuează conform Ordinului CNCAN nr. 153/2023 şi includ aspecte precum vizita în teren, inspecţia vizuală a spaţiilor, analiza documentelor tehnice cu privire la clădire, măsurători pentru identificarea surselor de radon şi a căilor de intrare a acestuia în clădire, identificarea căilor de transfer şi a surselor de creştere a concentraţiei de radon, precum şi recomandări pentru proiectarea măsurilor corective adecvate aplicabile, în funcţie de rezultate şi analiza tehnică a clădirii.
     Planul de remediere se întocmeşte în baza măsurărilor de depistare (screening) şi ca urmare a măsurătorilor de control descrise la anexa 10 din Ordinul CNCAN nr. 153/2023. În cadrul acestor măsurători se evaluează situaţia privind expunerea la radon şi se propune un plan de remediere a situaţiei (metode, instalaţii, materiale etc.), care se prezintă arhitectului şi constructorului, pe care aceştia îl analizează din punct de vedere al parametrilor tehnici impuşi de legislaţia pentru construcţii. Aplicarea măsurilor de remediere se realizează de către organizaţii şi companii de proiectare şi execuţie lucrări de construcţii, în conformitate cu art. 19 alin. (2) dinOrdinul preşedintelui CNCAN nr. 153/2023. Execuţia planului de remediere are loc după consensul părţilor vizate şi conţine măsurile de remediere ce trebuie implementate pentru reducerea concentraţiei de radon sub nivelul de referinţă la valori cât mai mici posibil, conform Ordinul preşedintelui CNCAN nr. 153/2023.
        Un plan de remediere a concentraţiei radonului trebuie să ia în considerare mai multe aspecte: nivelul de radon, sistemul constructiv şi funcţional al clădirii (modul de utilizare, dimensiunea clădirii şi tipul de fundaţie etc.), costurile instalării şi funcţionării unui sistem de reducere a radonului, analiza costurilor şi a beneficiilor asociate implementării unor măsuri de remediere, funcţionalitatea pe termen lung a unui sistem de reducere a radonului, aspecte privind eficienţa energetică a clădirii.
        Pentru situaţia în care cel puţin un rezultat al concentraţiei de radon în aerul interior în una din încăperile evaluate ca urmare a măsurării de depistare, în baza buletinului emis de către laboratoarele desemnate, are valoarea indicatorului "concentraţia de activitate de radon în interior anuală" (CARIA) mai mare de 300 Bq/mc, este necesară evaluarea clădirii pentru aplicarea măsurilor, în cel mai scurt timp. Clădirea va fi evaluată pentru a se identifica cauzele creşterii valorilor concentraţiei de radon şi pentru stabilirea unui Plan de remediere adecvat, pentru aplicarea măsurilor tehnice de remediere în cadrul unor lucrări de renovare sau separat.

    C. Etapa 3 de proiectare şi implementare a sistemului de remediere
        Soluţiile proiectate pentru implementarea măsurilor de remediere pentru reducerea expunerii la radon într-o clădire existentă trebuie să cuprindă specificaţii referitoare la: materialele de construcţie, tehnologia, implementarea şi regulamentul de exploatare a sistemelor de protecţie împotriva radonului. La proiectarea măsurilor de remediere a unei clădiri existente, aplicate elementelor aflate în contact cu solul, se descriu elementele constructive, inclusiv grosimile acestora şi caracteristicile fizice necesare (coeficient de difuzie, permeabilitate la gaze etc.). Aplicarea soluţiilor de remediere nu trebuie să afecteze rezistenţa mecanică şi stabilitatea structurală a clădirii.
        Aplicarea măsurilor de remediere la o clădire existentă se face în baza Planului de remediere, prin realizarea proiectelor şi a lucrărilor specifice de remediere şi instalare de soluţii adecvate de ventilare, în vederea reducerii concentraţiei de radon sub nivelul de referinţă la valori cât mai mici posibil.
        Pe lângă eficienţa din punct de vedere al protecţiei la radon, soluţiile de remediere trebuie să fie eficiente, durabile, rentabile şi cu impact minim invaziv asupra structurii clădirii şi să răspundă nevoilor de sănătate şi confort ale utilizatorilor.
        Cerinţele tehnice definite în baza Planului de remediere pentru soluţiile proiectate pentru implementarea măsurilor de remediere a clădirilor împotriva radonului, precum şi aspectele tehnice şi detaliile de implementare a măsurilor, se stabilesc prin tema de proiectare.
        Toate metodele şi soluţiile de remediere a concentraţiei radonului trebuie să satisfacă condiţiile sanitare, de eficienţă energetică şi de confort, cum sunt cele referitoare la parametrii de temperatură a aerului, umiditate relativă, viteza aerului interior, parametrii vizuali, acustici şi de calitate a aerului din spaţiul interior, şi să se regăsească într-un echilibru, astfel încât percepţia ocupantului asupra calităţii mediului interior să fie corespunzătoare cu categoria de ambianţă interioară.

    D. Etapa 4 de realizare a măsurătorilor de verificare a concentraţiei de radon (CARIA) după remediere
        După finalizarea lucrărilor de intervenţii, pe perioada utilizării clădirii este necesară realizarea măsurărilor de urmărire pentru a se demonstra eficienţa măsurilor de remediere, în conformitate cu prevederile Ordinului CNCAN nr. 153/2023.
        Este necesară verificarea periodică a CARIA, cel puţin o dată la zece ani. Este necesară verificarea CARIA şi în cazul unor lucrări de intervenţie care conduc la modificări majore aduse clădirii, inclusiv lucrări de reabilitare şi izolare termică şi orice alte acţiuni care modifică ventilarea sau fluxul de aer din interior. Sistemul de remediere instalat trebuie să fie prevăzut cu un mecanism care să indice funcţionalitatea şi este necesară asigurarea predării instrucţiunilor de utilizare şi mentenanţă la recepţia sistemului instalat.
        Măsurătorile de depistare (screening), măsurătorile de control pentru identificarea surselor de creştere a concentraţiei de radon, precum şi măsurătorile de urmărire pentru a se demonstra eficienţa măsurilor de remediere, se realizează obligatoriu de către laboratoare desemnate de CNCAN pentru astfel de proceduri.

    4. CERINŢELE TEHNICE PENTRU PROTECŢIA LA RADON A CLĂDIRILOR EXISTENTE
    4.1. Criterii şi principii generale tehnice pentru reducerea radonului în clădirile existente
        Pentru reducerea pătrunderii radonului într-o clădire existentă se aplică 2 principii generale, care se bazează pe următoarele aspecte:

    (1) Cantitatea de radon care intră într-o clădire se poate reduce prin scăderea fluxului gazelor care pătrund din sol prin fundaţie şi limitarea pătrunderii radonului în interior, prin metode pasive, care asigură:
    - tratarea terenului de fundare prin asigurarea etanşeităţii la nivelul interacţiunii teren-structură şi izolarea golurilor şi fisurilor din fundaţie care sunt în contact direct cu solul;
    – reducerea presiunii în terenul de fundare de sub clădire sau de sub membrana de hidroizolaţie antiradon/bariera de radon, astfel încât gazele din sol să nu mai pătrundă în clădire.

    (2) Dacă pătrunderea fluxului de gaze din sol prin fundaţie nu poate fi redusă, concentraţia de radon din clădire poate fi remediată prin metode active de ventilare a aerului interior, care asigură:
    - tratarea fundaţiei prin schimbarea modului de circulaţie a aerului, astfel încât aerul încărcat cu radon să fie orientat spre exteriorul clădirii, înainte ca acesta să pătrundă în spaţiul interior;
    – tratarea volumului de aer interior prin creşterea ratei de ventilare în spaţiul ocupat sau în spaţiile adiacente, în scopul diluării radonului, introducând aer curat din exterior. Acest lucru trebuie să se realizeze organizat cu ajutorul unei instalaţii de ventilare dimensionată corespunzător, care să asigure necesarul de aer proaspăt în mediul interior, scăzând concentraţia de radon în momentele în care există acumulări, prin diluarea acestuia în aerul ventilat, cu menţinerea unei bune calităţi a aerului şi un confort interior optim.

        Soluţiile de remediere a concentraţiilor ridicate de radon se proiectează în funcţie de specificul clădirii şi al amplasamentului. Este obligatoriu ca soluţiile de remediere să se bazeze pe un set minimal de măsurători şi observaţii la faţa locului, realizate în baza Planului de remediere personalizat: determinarea sursei de radon, a fluxului de radon, a modului de distribuţie a radonului în clădire etc. Aceste măsurători se efectuează la solicitarea proprietarului/administratorului clădirii pentru subsolul, demisolul şi parterul clădirii, după caz, şi vor fi puse la dispoziţia proiectantului în vederea stabilirii soluţiilor de remediere. Măsurătorile se realizează de către laboratoarele de specialitate.
        Memoriul tehnic al proiectului de remediere va conţine particularităţi definitorii ce ţin de caracteristicile tehnice ale clădirii şi amplasamentului, cum ar fi: localizarea clădirii în funcţie de zona cu potenţial de radon în care se încadrează construcţia, datele geotehnice şi hidrogeologice, starea clădirii, inclusiv a elementelor de contact cu solul, existenţa şi starea fundaţiei şi a elementelor de fundaţie, adâncimea şi materialele din care acestea sunt realizate, starea şi compoziţia pardoselii existente, starea planşeului/plăcii subsolului şi demisolului, starea materialelor şi elementelor din care sunt construiţi pereţii acestora, umiditatea structurilor în contact cu solul, prezenţa fisurilor în special în legătura dintre placă şi pereţi, încadrarea seismică (opţional, dacă există informaţii), starea golurilor prin care trec instalaţiile clădirii, existenţa şi starea sistemelor de ventilare, sistemul de termoficare folosit în etajul de contact al clădirii cu solul, existenţa spaţiilor locuite ale clădirii, situate în subsol, demisol şi primul etaj suprateran, gradul de ocupare al clădirii etc.
        Proiectarea măsurilor preventive şi de remediere pentru protecţia unei clădiri împotriva infiltraţiilor de radon se realizează pe baza proiectului tehnic elaborat în conformitate cu cerinţele normative şi legislative în vigoare.
        Soluţiile proiectate pentru implementarea măsurilor de remediere prin reducerea concentraţiei de radon într-o clădire existentă trebuie să cuprindă specificaţii privind: materialele de construcţie, tehnologia, implementarea şi regulamentul de exploatare a sistemelor de protecţie împotriva radonului. La proiectarea măsurilor de remediere aplicate elementelor de la interfaţa cu solul a unei clădiri existente se descriu elementele constructive, inclusiv grosimile acestora şi caracteristicile fizice necesare (coeficient de difuzie, permeabilitate la gaze etc.). Aplicarea soluţiilor de remediere nu trebuie să afecteze rezistenţa mecanică şi stabilitatea structurală a clădirii.

    4.2. Alegerea metodelor de remediere
        Alegerea metodelor şi a sistemelor de remediere pentru reducerea expunerii la radon, depinde de valoarea concentraţiei de radon, de tipul clădirii şi de costurile metodei aplicate, inclusiv de costurile de funcţionare (energie) şi de finisajele instalaţiei. Metoda aleasă şi costurile aferente depind în mare măsură de cât de greu sau de uşor accesibile sunt părţile vulnerabile ale fundaţiei clădirii, caracteristicile şi locul în care poate fi poziţionat sistemul de remediere, arhitectura construcţiei şi modul de utilizare a spaţiilor. Modul în care utilizatorii unei clădiri folosesc subsolul clădirii poate să influenţeze aspectul şi costul instalaţiei.
        Pătrunderea gazelor din sol şi, implicit a radonului, poate fi împiedicată prin refacerea plăcii pe sol şi instalarea unei membrane împotriva radonului, precum şi izolarea căilor de intrare a radonului şi limitarea căilor de transfer prin etanşeizarea la contactul dintre sol şi clădire.
        Metodele de reducere a concentraţiei radonului se aplică combinat cu soluţiile de etanşeizare, în funcţie de tipurile de fundaţii existente, prevăzute de reglementările tehnice în construcţii din România.

    4.3. Tipuri de fundaţii
        Un alt parametru cheie în alegerea nivelului de protecţie la radon, pe lângă valoarea concentraţiei de radon, ca medie anuală, în aerul din interiorul clădirilor (indicatorul CARIA), îl reprezintă tipul fundaţiei clădirii.
     Caracteristicile asociate principalelor tipuri de fundaţii sunt ilustrate şi analizate mai jos. Metodele de reducere a nivelului concentraţiei radonului, prezentate în Tabelul 1 şi în Tabelul 2 din prezentul capitol, sunt metode aplicabile cu costuri rezonabile, detaliate pe tip de fundaţie. Fiecare metodă este analizată în detaliu în Metodologiile prezentate în Anexe.
    4.3.1. Fundaţii din zidărie
        Fundaţiile din cărămidă sau din piatră naturală sunt specifice clădirilor vechi, construite după metode şi norme de construcţie total diferite de cele de astăzi. Pardoseala/placa pe sol poate fi realizată din pământ, piatră, cărămidă, dale de beton sau grinzi din lemn sau placă de beton turnată direct pe pământ. Există multiple căi de pătrundere a radonului prin placa pe sol şi/sau pardoseală.
        Există clădiri unde faţa exterioară a fundaţiei sau a pereţilor exteriori în contact cu solul nu a fost niciodată protejată cu un strat de impermeabilizare, sau, dacă a fost, stratul este crăpat sau s-a exfoliat. Mortarul dintre rosturile de zidărie prezintă multe fisuri sau găuri, care sunt căi de pătrundere a gazelor din sol şi a radonului. Căile de pătrundere a radonului sunt ilustrate în Figura 4.
(a se vedea imaginea asociată)
        Figura 4 - Căile de intrare a radonului prin subsolul din zidărie sau prin fundaţia unei pivniţe, boxe, subsol - schema de principiu
        În funcţie de compartimentarea clădirii, pot fi zone cu pardoseală doar din pământ pe care sunt aşezate plăci de beton ca suport pentru echipamente electrocasnice, caz în care este nevoie de o combinaţie de metode de depresurizare a pardoselii sau de presurizare sub o membrană antiradon. În unele cazuri se impune, ca atât pardoseala din pământ, cât şi fundaţia de zidărie să fie acoperite cu o membrană continuă, pentru a împiedica pătrunderea radonului prin ambele tipuri de suprafeţe, urmată de depresurizarea spaţiului de sub membrană.
     Dificultăţile pe care le ridică identificarea multiplelor căi de pătrundere a radonului, combinate cu accesul greoi în subsol fac ca ventilarea mecanică forţată a subsolului să fie considerată o metodă atractivă de reducere a radonului, cu condiţia ca fluxurile de aer dinspre subsol înspre zonele locuite să poată fi diminuate. Accesul în subsol este necesar pentru întreţinerea sistemului de ventilare. S-ar putea însă ca astuparea căilor de pătrundere a aerului prin placa pe sol şi pardoseală şi etanşarea rosturilor conductei de ventilare forţată să fie dificil de realizat, mai ales dacă spaţiile de sub pardoseală sunt greu accesibile. Metodele de protecţie antiradon, recomandate în cazul fundaţiilor din zidărie, sunt prezentate în Tabelul 1.

    4.3.2. Fundaţii din beton monolit
        Fundaţiile continue din beton monolit sub pereţi sunt specifice clădirilor moderne din zonele urbane/suburbane. Majoritatea fundaţiilor continue se toarnă monolit, cu sau fără rosturi de turnare, ceea ce le conferă etanşeitate la apă şi la aer, excepţie făcând crăpăturile cauzate de tasare şi rosturile de turnare ca urmare a întreruperii tehnologice sau imprevizibile a turnării betonului, însă aceste vicii sunt uşor de sesizat cu ochiul liber, astfel că pot fi eliminate prin metode de impermeabilizare tipice.
        Cea mai des întâlnită placă pe sol este cea realizată monolit, realizat dintr-o singură turnare, după realizarea fundaţiilor continue şi/sau a pereţilor de contur. În unele cazuri, placa se toarnă şi direct pe sol, însă, de regulă, sub placa pe sol, se realizează un strat de umplutură poroasă. Este posibil ca, în cazul clădirilor mai vechi, să avem o placă pe sol împreună cu zone fără placă, respectiv pardoseală din pământ, mai ales dacă clădirea a fost supusă unor intervenţii în vederea extinderii acesteia. În cazul în care placa de beton acoperă tot ochiul de cameră, posibilele căi de intrare sunt fisurile de contracţie sau deformaţiile apărute la îmbinarea dintre placă şi fundaţie/elevaţie, crăpăturile şi rosturile ocazionale, golurile tehnice pentru băile, duşurile şi toaletele de la subsol, golurile din jurul conductelor de utilităţi, plus penetrări de la ancorajul sprijinirilor sau de la structura pereţilor de compartimentare. Aceste căi de intrare a gazelor din sol şi a radonului sunt ilustrate în Figura 5. În situaţia în care există zone cu pardoseli din pământ, se propune ventilarea mecanică a spaţiului împreună cu aplicarea unei membrane antiradon şi realizarea unei pardoseli adecvată destinaţiei spaţiului.
        Metodele de remediere recomandate pentru fundaţiile din beton monolit sunt enumerate în Tabelul 2.
(a se vedea imaginea asociată)
        Figura 5 - Căile de intrare a radonului prin fundaţia de beton monolit - Schema de principiu

    4.3.3. Fundaţii tip radier
        Posibilele căi de intrare a gazelor din sol şi a radonului în clădire prin acest tip de placă sunt fisurile din contracţie sau deformaţii, golurile tehnice aferente instalaţiilor sanitare din băile, duşurile şi toaletele de la subsol şi golurile pentru utilităţi.
        Clădirile prevăzute cu sisteme de încălzire şi răcire bazate pe sistemul de ventilare mecanică, în unele cazuri au toată reţeaua de conducte instalată deasupra plăcii pe sol, sau parţial sau total sub placă, plus o centrală de ventilare, cu curent de aer descendent sau ascendent. Când sistemul de ventilare mecanică este pornit, conducta de deasupra plăcii, care lasă aerul să se scurgă în exteriorul spaţiului ventilat, poate provoca o depresurizare internă, permiţând radonului să pătrundă prin toate golurile din placa pe sol.
        În cazul în care conducta de recirculare a aerului este pozată sub placă, îmbinările care prezintă scurgeri vor atrage aerul din sol şi radonul din spaţiul de sub placă, în clădire. Dacă există conducte de alimentare poziţionate sub placă, scurgerile de aer vor cauza presurizarea neuniformă a spaţiului de sub placă, ceea ce va forţa şi mai mult pătrunderea radonului în clădire prin golurile din placă.
        Când sistemul de ventilare mecanică este oprit, conductele de sub placă vor furniza noi căi de acces pentru radon pe la îmbinările dintre conducte şi prin golurile de trecere a conductelor.
        Toate aceste rute de intrare sunt ilustrate în Figura 6.
(a se vedea imaginea asociată)
        Figura 6 - Căile de intrare a radonului prin fundaţia de suprafaţă - Schema de principiu
        Metodele de remediere recomandate în cazul radierelor sunt prezentate în Tabelul 2.
        Metodele de reducere a nivelului concentraţiei radonului sunt prezentate în Tabelul 1 şi în Tabelul 2, enumerate pe tipuri de fundaţii. Fiecare metodă este analizată în detaliu în Metodologiile prezentate ca Anexe.
        Tabel 1.


┌────────────────────────┬─────────────┐
│Tipul fundaţiei         │Zidărie      │
├────────────────────────┼───────┬─────┤
│                        │Sol    │     │
│                        │aparent│Placă│
│Placa pe sol            │/      │de   │
│                        │pavaj  │beton│
│                        │din    │     │
│                        │piatră │     │
├────────────────────────┼───────┼─────┤
│Metode de protecţie la  │       │     │
│radon                   │       │     │
├────────────────────────┼───────┼─────┤
│Etanşarea/sigilarea cu  │       │     │
│material de etanşare a  │       │     │
│fisurilor mari care vin │       │     │
│în contact direct cu    │[x]    │[x]  │
│solul, de pe toate      │       │     │
│părţile accesibile ale  │       │     │
│plăcii pe sol           │       │     │
├────────────────────────┼───────┼─────┤
│Montarea unor sifoane în│       │     │
│drenurile de pardoseală │[ ]    │[x]  │
│cu descărcare direct în │       │     │
│sol                     │       │     │
├────────────────────────┼───────┼─────┤
│Etanşarea/sigilarea     │       │     │
│căilor de intrare a     │       │     │
│radonului şi limitarea  │       │     │
│căilor de transfer prin │       │     │
│etanşarea interfeţei    │       │     │
│dintre sol şi clădire   │[x]    │[x]  │
│Evacuarea aerului din   │       │     │
│zona fundaţiei în       │       │     │
│exterior prin montarea  │       │     │
│unui sistem de          │       │     │
│depresurizare*          │       │     │
├────────────────────────┼───────┼─────┤
│Instalarea unui sistem  │       │     │
│de ventilare mecanică cu│       │     │
│recuperare de căldură,  │       │     │
│pentru a introduce aer  │       │     │
│proaspăt în spaţiul     │[x]    │[x]  │
│ocupat, şi evacuarea    │       │     │
│aerului din zona        │       │     │
│fundaţiei în exterior   │       │     │
│prin montarea unui      │       │     │
│sistem de depresurizare*│       │     │
├────────────────────────┼───────┼─────┤
│Etanşarea zonei         │       │     │
│accesibile de sol /     │       │     │
│pavaj aparent cu o      │       │     │
│membrană din PVC şi     │       │     │
│evacuarea aerului de    │[x]    │     │
│dedesubt în exterior    │       │     │
│prin montarea unui      │       │     │
│sistem de depresurizare │       │     │
│*                       │       │     │
├────────────────────────┼───────┼─────┤
│Evacuarea aerului de sub│       │     │
│placa de beton în       │       │     │
│exterior prin montarea  │       │[x]  │
│unui sistem de          │       │     │
│depresurizare *         │       │     │
├────────────────────────┼───────┼─────┤
│Etanşarea/sigilarea     │       │     │
│golurilor din perete şi │       │     │
│evacuarea aerului din   │       │     │
│cavităţile peretelui la │       │     │
│exterior prin montarea  │       │     │
│unui sistem de          │       │     │
│depresurizare *         │       │     │
└────────────────────────┴───────┴─────┘

* Montarea sistemului de depresurizare este detaliată în metodologiile anexate.

Tabel 2.


┌────────────────────────┬─────────────┐
│Tipul fundaţiei         │Fundaţii din │
│                        │beton        │
├────────────────────────┼───────┬─────┤
│                        │Sol    │     │
│                        │aparent│Placă│
│Placa pe sol            │/      │de   │
│                        │pavaj  │beton│
│                        │din    │     │
│                        │piatră │     │
├────────────────────────┼───────┼─────┤
│Metoda                  │       │     │
├────────────────────────┼───────┼─────┤
│Etanşeizarea şi         │       │     │
│astuparea fisurilor     │       │     │
│mari, care vin în       │       │     │
│contact direct cu solul,│[x]    │[x]  │
│de pe toate părţile     │       │     │
│accesibile ale pereţilor│       │     │
│/ plăcii pe sol         │       │     │
├────────────────────────┼───────┼─────┤
│Montarea sifoanelor în  │       │     │
│drenurile de pardoseală │[x]    │[x]  │
│cu descărcare directă în│       │     │
│sol                     │       │     │
├────────────────────────┼───────┼─────┤
│Separarea zonei de      │       │     │
│fundaţie de spaţiul     │       │     │
│ocupat                  │       │     │
│Evacuarea aerului din   │[x]    │[x]  │
│zona fundaţiei în       │       │     │
│exterior prin montarea  │       │     │
│unui sistem de          │       │     │
│depresurizare*          │       │     │
├────────────────────────┼───────┼─────┤
│Separarea zonei de      │       │     │
│fundaţie de spaţiul     │       │     │
│ocupat                  │       │     │
│Instalarea unui sistem  │       │     │
│de ventilare mecanică cu│       │     │
│recuperare de căldură,  │       │     │
│pentru a introduce aer  │[x]    │[x]  │
│proaspăt în spaţiul     │       │     │
│ocupat, şi evacuarea    │       │     │
│aerului din zona        │       │     │
│fundaţiei în exterior   │       │     │
│prin montarea unui      │       │     │
│sistem de depresurizare*│       │     │
├────────────────────────┼───────┼─────┤
│La clădiri rezidenţiale,│       │     │
│instalarea              │       │     │
│ventilatorului cu       │       │     │
│recuperare de căldură,  │       │     │
│pentru a introduce aer  │       │     │
│proaspăt în spaţiul     │       │     │
│locuit, şi evacuarea    │       │     │
│aerului din zona băii   │       │     │
│sau a cazanului de      │       │     │
│ardere în exterior*     │       │     │
├────────────────────────┼───────┼─────┤
│Etanşeizarea zonei      │       │     │
│accesibile de sol /     │       │     │
│pavaj aparent cu o      │       │     │
│membrană antiradon şi   │       │     │
│evacuarea aerului de    │[x]    │     │
│dedesubt în exterior    │       │     │
│prin montarea unui      │       │     │
│sistem de depresurizare │       │     │
│*                       │       │     │
├────────────────────────┼───────┼─────┤
│Evacuarea aerului de sub│       │     │
│placa de beton în       │       │     │
│exterior prin montarea  │       │[x]  │
│unui sistem de          │       │     │
│depresurizare *         │       │     │
└────────────────────────┴───────┴─────┘

        * Montarea sistemului de depresurizare este detaliată în metodologiile anexate.

    Niveluri şi categorii de măsuri de remediere
        În funcţie de valoarea indicatorului CARIA, se disting trei niveluri şi categorii de măsuri de remediere:
        NIVELUL I. Pentru clădirile existente cu 300 Bq/mc < CARIA < 500 Bq/mc, se aplică una sau o combinaţie a următoarelor măsuri:
    1. tratarea/izolarea/închiderea traseelor de pătrundere a radonului din terenul din jurul clădirii până în incintă, în principal a fisurilor şi golurilor pentru instalaţiile de construcţii în structurile în contact cu solul;
    2. creşterea numărului de schimburi naturale de aer în cazul în care măsurătorile arată o concentraţie de radon crescută, care se datorează unui număr de schimburi de aer mai mic de 0,3 h^-1; în acest caz, creşterea numărului de schimburi de aer se asigură prin crearea de guri de ventilare suplimentare situate în părţile inferioare ale clădirii, în etajul subteran şi de demisol, sau printr-o soluţie de ventilare mai eficientă cu suprapresiune;
    3. instalarea de sisteme de depresurizare a terenului pentru care nu este necesară desfacerea/înlocuirea planşeului etajului de la contactul cu terenul de fundare;
    4. proiectarea şi realizarea unui sistem de ventilare mecanică cu numărul schimburilor de aer necesare pentru asigurarea necesarului de aer proaspăt şi a suprapresiunii în interiorul clădirii.

        NIVELUL II. Pentru clădirile existente cu 500 Bq/mc < CARIA < 1000 Bq/mc, se aplică una sau o combinaţie a următoarelor măsuri:
    1. creşterea numărului schimbului de aer prin instalarea unui sistem de ventilare, în combinaţie cu izolarea tuturor fisurilor şi golurilor de trecere ale instalaţiilor din elementele de fundare aflate în contact direct cu solul;
    2. instalarea unui sistem de depresurizare a terenului sub clădire, în combinaţie cu asigurarea etanşării tuturor fisurilor şi a golurilor de trecere ale instalaţiilor din structura de contact cu solul; atunci când este posibil din punct de vedere tehnic, sistemele de depresurizare de sub placă se proiectează fără înlocuirea plăcii peste sol;
    3. executarea obligatorie cel puţin a instalării membranei antiradon, care asigură etanşeitatea în structură a tuturor golurilor de trecere pentru instalaţiile de construcţii, în combinaţie cu un sistem de depresurizare a terenului sub placa de beton;
    4. ventilarea primului etaj aflat în contact cu terenul de fundare - în clădirile la care acesta este utilizat pentru locuit şi unde este necesară rezolvarea unei probleme de umiditate sau unde sistemul de depresurizare de sub placă este ineficient din cauza permeabilităţii scăzute la gaze a solului;
    5. măsurile aplicabile unui spaţiu tehnic închis, la clădirile cu un etaj în zona de contact fără spaţiu folosit pentru locuit, astfel cum sunt prevăzute în metodologia specifică acestor tipuri de spaţii sau în combinaţie cu realizarea unor sisteme de depresurizare a solului pentru care nu este necesară demolarea sau refacerea planşeului/plăcii;
    6. măsuri aplicabile unui spaţiu tehnic închis până la reducerea concentraţiei radon în spaţiul respectiv, astfel cum se prevede în metodologia specifică acestor tipuri de spaţii, şi prin modificarea suprafeţei terenului în cazul în care conţinutul de radon împiedică fluxul de aer dinspre sol spre partea superioară.
        Toate soluţiile de remediere pentru clădirile cu 500 Bq/mc < CARIA ≤ 1000 Bq/mc se pun în aplicare în combinaţie cu etanşarea/tratarea căilor de pătrundere a radonului în incintă - fisuri, goluri de trecere pentru instalaţiile de construcţii şi elementele de fundare aflate în contact direct cu terenul de fundare.

        NIVELUL III. La proiectarea măsurilor de remediere în clădirile existente cu CARIA > 1000 Bq/mc, se implementează măsurile prevăzute pentru clădirile cu CARIA < 1000 Bq/mc, cu respectarea următoarelor cerinţe suplimentare:
    1. sistemul de ventilare proiectat pentru a reduce concentraţia de radon din clădire nu trebuie să funcţioneze cu un număr de schimburi de aer mai mare de 1,5 h^-1 şi nu mai mult de 8 ore pe zi;
    2. sistemul de depresurizare sub placă trebuie să fie implementat cu componente de aspiraţie şi evacuare cu o suprafaţă efectivă cât mai mare; admisiile de aer se realizează cu un număr mai mare de fante;
    3. nivelul de ventilare din etajul aflat în contact direct cu terenul de fundare trebuie să fie asigurat cu ventilare mecanică în regim de suprapresiune.

        Trecerea la un nivel superior de protecţie la radon (de la nivelul 1 la nivelul 2, respectiv de la nivelul 2 la nivelul 3) se va face conform indicatorului CARIA. Măsurile de remediere pentru clădirile existente din cadrul celor trei niveluri de protecţie se pun în aplicare în combinaţie cu măsuri de tratare şi etanşare a căilor de pătrundere a radonului în incintă - fisuri, goluri de trecere pentru instalaţiile de construcţii şi elementele de fundare aflate în contact direct cu amplasamentul. Alegerea măsurilor de remediere depinde de scopul funcţional al clădirii, de regimurile de utilizare şi de numărul de utilizatori permanenţi/ocazionali, de posibilităţile tehnice şi de rentabilitatea implementării măsurilor, precum şi de funcţionalitatea pe termen lung, costuri, precum şi alte aspecte privind eficienţa energetică a clădirii.

    5. METODE DE REMEDIERE PENTRU REDUCEREA EXPUNERII LA RADON ÎN CLĂDIRILE EXISTENTE
        Principalele metode de remediere pentru reducerea expunerii la radon sunt:
    1. Depresurizarea solului (a terenului) din apropierea sau de sub clădire;
    2. Suprapresurizarea în interiorul clădirii sau în solul de sub clădire prin creşterea ventilării (mecanică, controlată, simplă/cu recuperare a căldurii);
    3. Izolarea căilor de intrare a radonului şi limitarea căilor de transfer prin etanşeizarea interfeţei dintre sol şi clădire.

        Implementarea acestor metode de reducere a concentraţiei de radon trebuie realizate strict în conformitate cu etapele şi procedurile de lucru stabilite în Planul de remediere, cu utilizarea unor echipamente adecvate.
    5.1. Depresurizarea solului de sub clădire
        Tehnica de remediere prin depresurizare este cea mai complexă şi mai eficientă metodă de remediere a concentraţiei radonului din interior. Prin "sol" se înţelege "terenul" de sub clădire.
        Implementarea unor sisteme de remediere, poate conduce la o eficienţă în reducerea nivelului concentraţiei de radon din interior, cuprinsă între 76% şi 98%.
        Durata de viaţă a unui astfel de sistem poate scădea în timp, fiind direct influenţată de durata de viaţă a ventilatorului. Exploatarea şi întreţinerea corespunzătoare a ventilatorului poate menţine eficienţa remedierii până la 10 ani.
        Principiul de bază utilizat în depresurizarea solului este de a asigura o diferenţă de presiune dintre sol şi clădire, întotdeauna negativă. În timpul sezonului rece, etajele inferioare ale unei clădiri suferă depresurizare din cauza efectului de tiraj termic. Presiunea aerului care predomină afară în sol este, de asemenea, adesea mai mare decât cea din subsol, determinând ca gazele din sol să fie atrase în clădire.
        În general, depresurizarea solului este considerată a fi cea mai robustă şi de succes soluţie, în comparaţie cu alte abordări în interesul reducerii concentraţiilor de radon. Cu toate acestea, depresurizarea solului ar putea creşte pierderile termice din clădire, dacă interfaţa dintre sistemul de depresurizare şi aerul din interiorul clădirii nu este etanşă. Se cunosc 2 tipuri de depresurizare: pasivă şi activă.
        Depresurizarea pasivă a solului
        Metoda de depresurizare pasivă foloseşte principiile de stratificare termică, dar şi viteza vântului, pentru a crea o depresiune în vederea realizării circulaţiei unui flux de aer din umplutura de sub pardoseală şi evacuarea acestuia în exterior. Depresurizarea pasivă este predispusă la factori diferiţi care îi afectează eficacitatea. Sistemele pasive trebuie întotdeauna să fie proiectate astfel încât adaptarea la un sistem activ să fie posibilă, rapidă şi simplă. În acest sens, sistemul activ poate fi văzut ca un sistem pasiv, modernizat cu ventilare activă a terenului (depresurizare). În prezent, există puţine date despre eficacitatea sistemelor pasive.
        Depresurizarea activă a solului (DAS) implică depresurizarea solului folosind un ventilator, incluzând, dar fără a se limita la, varianta sa cea mai răspândită cunoscută sub numele de depresurizare a terenului de sub placă, şi alte metode conexe, cum ar fi depresurizarea solului de sub membrană, depresurizarea peretelui blocului şi depresurizarea conductelor de drenaj.
        Depresurizarea solului cu ajutorul unui ventilator face posibilă îndepărtarea gazelor subterane încărcate cu radon şi eliminarea acestuia în aerul exterior înainte de a intra în clădire. DAS este considerată cea mai eficientă modalitate de a reduce concentraţiile mari de radon într-o clădire.
        Depresurizarea activă a solului constă în următoarele: aplicarea unui strat permeabil, punct(e) de aspiraţie/drenaj, conducte, etanşare, ventilator.
        Este necesar un strat suficient de permeabil pentru a permite extinderea câmpului de presiune şi pentru a permite gazului radon să curgă din punctul de presiune mai mare (sol) până în punctul de presiune mai mică (punctul de aspiraţie). Acest strat ar putea fi un strat de pietriş sau un strat de aer sub o membrană etanşă (Figura 7). Înţelegerea compoziţiei stratului permeabil la aer este o contribuţie importantă la proiectarea configuraţiei sistemului DAS. Poate fi necesar unul sau mai multe puncte de aspiraţie. Există diferite tehnici de colectare a radonului (fosa de radon, dale de scurgere, bazine sau goluri de aer sub o membrană) la punctul de aspiraţie. Punctul de aspiraţie este conectat direct la conducta de aspiraţie, astfel încât radonul, colectat dintr-o anumită zonă (dimensiunea extinderii câmpului de presiune) este tras prin conducta de aspiraţie către exteriorul clădirii.
        Numărul de puncte de aspiraţie necesare variază de la clădire la clădire, depinzând, de exemplu, de permeabilitatea stratului, de amprenta la sol a clădirii. Cu toate acestea, printr-o planificare şi execuţie atentă, este posibil să se reducă numărul de puncte de aspiraţie la câteva sau chiar la unul singur.
        Un ventilator radial în linie este instalat pe partea verticală a conductei de evacuare. Ventilatoarele potrivite pentru sistemul de depresurizare a solului (SDS) sunt ventilatoare mixte care permit efectuarea depresiunii la un debit mai mic, fără a fi prea voluminoase. Pentru a genera o depresiune de aproximativ 5 Pascali într-un strat de pietriş sub pardoseala joasă a unei suprafeţe de aproximativ 250 mp, este necesar un ventilator cu o putere între 30 şi 100 W. Cu un design adecvat, puterea consumată poate fi menţinută cu mult sub 1 până la 5 kWh/zi, în funcţie de dimensiunea ventilatorului utilizat.
        Pentru a evita efectele de zgomot perturbatoare, ventilatorul trebuie instalat pe peretele exterior, folosind cleme cu cauciuc care să fixeze conducta la ~1 cm faţă de ventilator. Conducta de evacuare se termină printr-o grilă, deasupra acoperişului, astfel încât aerul viciat să fie eliberat departe de geamuri. Aceasta va fi prevăzut cu un subpass pentru condens, pentru a proteja ventilatorul.
(a se vedea imaginea asociată)
                 Figura 7 - Secţiune plan de instalare a unei metode de depresurizare activă a solului (DAS) - Schema de principiu
        Depresurizarea activă a solului (DAS) poate avea mai multe configuraţii:
    a) Depresurizarea solului sub placă - "Sub-slab depressurization/depresurizare (SSD)" - Figura 8;
    b) Depresurizarea solului sub membrana împotriva radonului - Figura 9a
    c) Depresurizarea solului sub conducta de drenaj - "Drain-tile depressurization (DTD)" -Figura 9b.

(a se vedea imaginea asociată)
           Figura 8 - Depresurizarea solului sub placă - Schema de principiu
(a se vedea imaginea asociată)
                         Figura 9a) Depresurizarea solului sub membrana împotriva radonului - Schema de principiu
(a se vedea imaginea asociată)
     Figura 9b) Depresurizarea solului sub conducta de drenaj - Schema de principiu
        Materialul din care sunt realizate conductele poate fi diferit în funcţie de opţiunea proprietarului/administratorului clădirii. Tubulatura din PVC este frecvent utilizată. Conductele trebuie să fie durabile şi rezistente la impact.
        Proiectarea conductelor trebuie să asigure o pantă continuă descendentă de aproximativ 1 cm cădere pe 1 m lungime pentru a preveni crearea unor capcane de apă neintenţionate în sistemul de conducte. Dacă acest lucru nu este posibil, trebuie utilizate metode adecvate pentru menţinerea fluxului de aer fără obstrucţie prin conducte. Etanşarea trebuie făcută folosind un material de etanşare durabil, compatibil cu toate materialele cu care intră în contact (de exemplu, PVC, beton, polietilenă). Materialul utilizat pentru etanşare trebuie să asigure o etanşare durabilă, permanentă, elastică. Dacă este necesar, suprafeţele pot fi tratate cu grund, în funcţie de materialul selectat. Ventilatorul este destinat să inducă diferenţa de presiune în sistem.
        Diverse configuraţii în funcţie de modul de amplasare a sistemului de ventilare şi structura clădirii sunt redate în Figurile 10 - 13.
(a se vedea imaginea asociată)
           Figura 10 - Depresurizarea solului sub placă cu ventilator intern în tavan şi evacuare la nivelul acoperişului - Schema de principiu
(a se vedea imaginea asociată)
                    Figura 11 - Depresurizarea solului sub placă cu ventilator exterior clădirii şi evacuare la nivelul acoperişului
(a se vedea imaginea asociată)
       Figura 12 - Depresurizarea solului sub placă cu ventilator intern în tavan şi evacuare la nivelul acoperişului din clădire cu subsol - Schema de principiu
(a se vedea imaginea asociată)
          Figura 13 - Depresurizarea solului sub placă cu ventilator exterior clădirii şi evacuare la nivelul acoperişului de la subsol - Schema de principiu
        Depresurizarea solului sub placă este cea mai utilizată tehnică de remediere a concentraţiei radonului. Această tehnică presupune un sistem de conducte şi un ventilator de radon care vor extrage radonul şi alte gaze din solul de sub clădire şi le vor descărca în aer liber (Figura 14).
(a se vedea imaginea asociată)
      Figura 14 - Depresurizarea solului sub placă aplicată la clădiri din România
        Depresurizarea solului sub membrană este utilizată pentru a reduce concentraţiile de radon în cazul în care sursa de radon a fost identificată în solul expus sub o parte sau sub întreaga clădire. Prin această abordare, radonul este extras de sub o membrană de polietilenă plasată peste sistemul de depresurizare şi evacuat în exteriorul clădirii, folosind o combinaţie ventilator/conductă (Figura 15). Tehnica aceasta prezintă cea mai ridicată eficienţă, putând ajunge până la 99%.
(a se vedea imaginea asociată)
    Figura 15 - Depresurizarea solului sub membrană aplicată la clădiri din România

    5.2. Presurizarea clădirilor
        Presurizarea clădirilor este strâns legată de funcţionarea sistemului de ventilare mecanică, iar acest sistem de atenuare a radonului se aplică strict în cazul clădirilor cu sisteme de ventilare mecanică. Presiunea din interiorul clădirii este reglată prin sistemul de ventilare mecanică. Este esenţial ca presiunea din toate încăperile să fie echilibrată. De cele mai multe ori, presurizarea se realizează prin alimentarea (în exces/surplus) cu aer proaspăt în clădire, în acelaşi timp echilibrând alimentarea cu aer şi evacuarea. Există mulţi producători care oferă unităţi de ventilare pozitive pentru a reduce problemele cauzate de umiditatea ridicată a clădirilor, problemele care ar putea apărea incluzând mucegaiul, condensul şi calitatea slabă a aerului. Aceste unităţi asigură o ventilare prin degajare în clădire, creând o presiune pozitivă foarte mică şi o ventilare îmbunătăţită. Sunt utilizate pe scară largă în zonele cu umiditate ridicată, atât pentru a îmbunătăţi mediul interior, cât şi pentru a reduce concentraţia de radon din interior. Presurizarea clădirilor cu locuri de muncă sau cu acces şi utilitate publică se poate dovedi dificil de echilibrat în orice moment. Din acest motiv, presurizarea clădirilor în practică are o aplicabilitate limitată. Mai mult, în clădirile presurizate trebuie să se acorde o atenţie specială fluxului de umiditate din aerul interior (poate avea o umiditate absolută mai mare decât aerul exterior) către anvelopa clădirii. Schema unui sistem pozitiv de presurizare a clădirii este prezentată în Figura 16.
(a se vedea imaginea asociată)
       Figura 16 - Sistem pozitiv de presurizare a clădirii - Schema de principiu
        Metodele de presurizare pot avea mai multe configuraţii, similar cu metodele prin depresurizarea activă a solului (DAS).
        Metoda de presurizare a solului sub placă este în esenţă acelaşi sistem ca depresurizarea activă a solului (DAS), dar cu inversarea direcţiei fluxului de aer. Alimentarea cu aer se realizează de obicei din aerul exterior.
        Dacă se foloseşte aerul interior, trebuie acordată atenţie în a nu se presuriza unele încăperi din clădire, deoarece acest lucru ar putea induce aspiraţia aerului bogat în radon de sub clădire exact în aceste camere.
        Când se foloseşte aer exterior trebuie acordată atenţie în a nu răci excesiv structurile podelei (este afectată eficienţa energetică). În locul punctului de aspiraţie, se introduce un punct de presurizare. Acest punct şi groapa/şanţul sunt, din punct de vedere tehnic, aceleaşi ca într-un sistem de depresurizare. Ventilatorul sistemului este situat aproape de groapa/şanţul de presurizare pentru a evita apariţia pierderilor liniare de sarcină. Conexiunile conductelor la ventilator şi la punctul de presurizare trebuie sigilate cu atenţie. Dacă există o scurgere de aer prin oricare dintre aceste conexiuni, atunci sistemul nu va reuşi să suprapresurizeze zona sub-plăcii. Toate punctele de scurgere din pardoseală trebuie să fie sigilate cu atenţie, deoarece orice scurgere ar putea permite aerului din sol bogat în radon să pătrundă în clădire. Deoarece sistemul va presuriza zona sub-plăcii, nu este nevoie de o conductă de evacuare. Dezavantajul acestor sisteme este că, pe parcursul sezonului rece, în condiţii de vreme extrem de rece, pot îngheţa traseele.

    5.3. Ventilarea clădirilor
        Reducerea concentraţiei de radon din clădiri cu ajutorul ventilării depinde în mare măsură de gradul de etanşeitate la aer a pardoselii. Cu cât fluxurile de aer natural dinspre spaţiul de sub pardoseală spre zona de locuit, sunt mai mici, cu atât rezultatul este mai satisfăcător.
        Când ventilatorul extrage aerul din subsol, pivniţă sau spaţiul tehnic, presiunea scade, iar rata de pătrundere a radonului din sol în clădire creşte. Creşterea gradului de ventilare, ca urmare a aerului suplimentar atras în spaţiul de sub pardoseală de afară sau din clădire, poate reduce concentraţia de radon sub pardoseală. Dacă ventilatorul este dimensionat să reducă presiunea din beci/pivniţă sub valoarea presiunii din spaţiul de deasupra, aerul va curge prin punctele de intrare anterioare în spaţiul subteran. Aceasta va reduce fluxul de aer cu conţinut mare de radon din spaţiul subteran şi va creşte gradul de ventilare în spaţiul de deasupra.
        La clădirile cu destinaţia de locuinţe, combinaţia dintre admisia redusă de radon şi suplimentarea ventilării scade concentraţiile de radon din zona de locuit. Dacă presiunea din spaţiul subteran se măreşte cu ajutorul unui ventilator, rata la care radonul pătrunde din sol în spaţiu scade, iar ventilarea suplimentară va reduce şi mai mult concentraţia de radon. Cu toate acestea, o presiune mai mare antrenează fluxuri de aer mai mari din spaţiul de sub planşeu înspre spaţiul de locuit, astfel încât reducerea concentraţiei de radon în locuinţă devine incertă.
        În vederea asigurării calităţii aerului interior este disponibilă o gamă largă de sisteme de ventilare, fiecare dintre acestea având avantaje, dezavantaje şi posibilităţi de implementare. În funcţie de elementele preliminare aflate sau puse la dispoziţie în faza de proiectare, sistemele de ventilare trebuie să asigure respectarea unor condiţii. În funcţie de anumite criterii, în normativul pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare, instalaţiile de ventilare sunt prezentate ca fiind:
    - Instalaţii de ventilare naturală, mecanică sau hibridă;
    – Instalaţii de ventilare în depresiune, în suprapresiune sau în echilibru;
    – Instalaţii de ventilare locală, generală sau combinată;
    – Instalaţii cu tratarea sau fără tratarea aerului.

        Aceste instalaţii trebuie să satisfacă anumite condiţii de confort, printre care parametrii de temperatură, umiditate, vizuali, acustici şi de calitate a aerului, care trebuie să se regăsească într-un echilibru, astfel încât percepţia ocupantului asupra calităţii mediului interior să fie una bună.
        NOTĂ!
        Creşterea necontrolată a ventilării poate afecta diferenţa de presiune interior/exterior şi va conduce la creşterea nivelului de radon în interiorul clădirii!

        Ventilarea mecanică cu recuperare de căldură (VRC) poate fi o soluţie eficientă dacă o clădire are multiple probleme de calitate a aerului şi este/va fi echipată cu un sistem HVAC, ce cuprinde centrala de tratare a aerului şi traseul de conducte de distribuţie a aerului. Un sistem VRC facilitează împrospătarea aerului prin introducerea aerului curat în interiorul clădirii, concomitent cu evacuarea aerului viciat. Prin intermediul recuperatorului de căldură se facilitează o parte din transferul termic de la aerul viciat ce este evacuat, către aerul introdus. Când este instalat şi întreţinut în mod corespunzător, VRC poate reduce concentraţia de radon cu aproximativ 50%. Trebuie menţionat că, pentru ca un sistem VRC să rămână eficient, este necesară o întreţinere continuă.
    Instalarea sistemelor de ventilare
        Orice grilă de admisie a aerului trebuie amplasată conform reglementărilor în vigoare şi, în orice caz, la o înălţime de cel puţin 30 cm deasupra nivelului terenului şi departe de garaje, tufişuri şi canalizare, pentru a împiedica pătrunderea poluanţilor sau a mirosurilor neplăcute în clădire.
        Admisia şi evacuarea sistemelor de ventilare mecanică cu recuperare de căldură (VRC) trebuie montate conform reglementărilor în vigoare, dar este recomandabil să se prevadă o separare de 1,8 m între admisie şi evacuare, pentru a împiedica reintroducerea în clădire a aerului de la gura de evacuare. VRC sau gurile de admisie şi de evacuare ale ventilatorului trebuie protejate cu un grătar contra dăunătorilor.
        La instalare, trebuie să se asigure că fluxurile de alimentare şi de evacuare sunt proiectate să fie egale, verificând specificaţiile fabricantului. Conducta de evacuare a condensului trebuie racordată la un dren cu sifon de evacuare şi nu descărcată printr-o simplă gaură în pardoseală.
        Pentru a menţine performanţa sistemului de ventilare, ventilatorul şi VRC trebuie întreţinute prin lucrări de întreţinere efectuate cel puţin o dată pe an sau conform programului de lucrări de întreţinere stabilit de fabricant. O gură de admisie a aerului, înfundată cu gunoaie, frunze sau zăpadă, poate cauza scăderea presiunii din interiorul clădirii şi a tirajului natural al coşului de fum şi poate duce la creşterea ratei de penetrare a radonului în clădire.

    Instalarea ventilatorului
        Sistemele active de reducere a radonului trebuie să se descarce în exterior, aşa cum se arată în Figura 17 (acoperiş), Figura 18 (capătul frontonului) sau Figura 19 (descărcarea din peretele lateral lângă nivelul solului). Sistemele active de reducere a radonului care se termină deasupra acoperişului sau printr-un fronton (vezi Figura 18) trebuie să aibă ventilatoarele amplasate în pod. Cele trei opţiuni posibile de deversare descărcare a sistemului activ de reducere a radonului (acoperiş, capăt de fronton sau descărcarea din pereţii laterali aproape de nivelul solului) trebuie să respecte distanţele de degajare prezentate în Tabelul 3.
        NOTĂ!
        Această condiţie este impusă pentru a preveni acumularea de gheaţă sau deteriorarea datorată apei pe acele suprafeţe.
        Conducta pentru evacuarea la capătul frontonului trebuie să se descarce orizontal cu o lungime minimă de 50 mm şi o lungime maximă de 150 mm care iese dincolo de planul structurii verticale.
        Trebuie avut grijă pentru a se asigura că punctul de terminare de descărcare la capătul frontonului nu este situat direct deasupra unei pasarele, pentru a se asigura că orice bucată de gheaţă care se poate forma la ieşirea conductei nu cade peste persoanele care circulă pe dedesubt.

        Un exemplu de ventilator de radon utilizat frecvent este cel care asigură un minimum de 85 mc/h la 125 Pa. Ventilatorul asigură un flux de aer ascendent în conducta de aerisire, pentru a atrage aerul "bogat" în radon din solul de sub membrană. Nu trebuie să fie amplasat acolo unde poate crea presiune pozitivă în orice porţiune a conductei de aerisire situată în interiorul clădirii. O alarmă sonoră, o lumină intermitentă, un manometru sau un alt dispozitiv similar pot fi instalate pentru a indica când ventilatorul nu funcţionează.

(a se vedea imaginea asociată)
                    Figura 17 - Sistemul de depresurizare activă cu descărcare la nivelul acoperişului - Schema de principiu
        Tabelul 3 - Distanţe de degajare pentru sistemele active de reducere a radonului


┌─────────────────────────────┬────────┐
│                             │Distanţa│
│Localizare                   │minimă  │
│                             │(m)     │
├─────────────────────────────┼────────┤
│Distanţă faţă de o gura de   │2       │
│alimentare cu aer            │        │
├─────────────────────────────┼────────┤
│Distanţă până la fereastra   │0,6     │
│închisă permanent            │        │
├─────────────────────────────┼────────┤
│Spaţiu liber pentru o        │        │
│fereastră care se poate      │2       │
│deschide                     │        │
├─────────────────────────────┼────────┤
│Distanţă faţă de o uşă care  │1       │
│poate fi deschisă            │        │
├─────────────────────────────┼────────┤
│Distanţă până la colţul      │0,3     │
│exterior                     │        │
├─────────────────────────────┼────────┤
│Distanţă până la colţul      │0,3     │
│interior                     │        │
├─────────────────────────────┼────────┤
│Spaţiu liber deasupra        │        │
│trotuarului asfaltat sau a   │2       │
│drumului asfaltat situat pe  │        │
│proprietate publică          │        │
├─────────────────────────────┼────────┤
│Spaţiu liber deasupra        │        │
│nivelului, verandă, punte sau│0,3     │
│balcon                       │        │
├─────────────────────────────┼────────┤
│Distanţă verticală de la     │        │
│orice componentă de ventilare│1       │
│pentru mansardă              │        │
├─────────────────────────────┼────────┤
│Distanţă orizontală dintr-o  │        │
│zonă direct sub descărcare   │        │
│acolo unde există riscul de  │1       │
│rănire din cauza căderii     │        │
│gheţii                       │        │
└─────────────────────────────┴────────┘

(a se vedea imaginea asociată)
                     Figura 18 - Sistem de depresurizare activă cu descărcare la nivelul frontonului - Schema de principiu
        NOTĂ!
        Această condiţie este impusă pentru a preveni acumularea de gheaţă, îngheţul sau deteriorarea datorată apei pe acele suprafeţe.
        Conducta pentru evacuarea la capătul frontonului trebuie să se descarce orizontal cu o lungime minimă de 50 mm şi o lungime maximă de 150 mm care iese dincolo de planul structurii verticale.
        Trebuie avut grijă pentru a se asigura că punctul de terminare de descărcare la capătul frontonului nu este situat direct deasupra unei pasarele, pentru a se asigura că orice bucată de gheaţă care se poate forma la ieşirea conductei nu cade peste persoanele care circulă pe dedesubt.

        Conducta trebuie să fie amplasată acolo unde aerul evacuat şi umiditatea nu vor afecta direct suprafeţele de pe proprietate sau proprietăţi adiacente. Un sistem activ deasupra orificiului de evacuare a conductei de evacuare a acoperişului nu trebuie instalat în dolii sau alte locuri unde este probabil să se acumuleze zăpadă sau gheaţă.
(a se vedea imaginea asociată)
                Figura 19 - Sistem de depresurizare activă cu descărcare la nivelul peretelui lateral, aproape de nivelul solului

    5.4. Izolarea căilor de intrare în clădire
     Tubulatura şi oricare alte căi de acces pentru utilităţi, care trec prin placa de beton a unei clădiri remediate pentru reducerea expunerii la radon, trebuie să fie sigilate în mod etanş şi permanent. Materialul de etanşare trebuie să fie compatibil cu suprafeţele pe care este aplicat. Această etanşare trebuie inspectată la finalizarea lucrărilor pentru a se asigura etanşeitatea clădirii, care este o condiţie prealabilă pentru ca orice alte măsuri de atenuare a radonului care vor fi aplicate să aibă succes. Toate fisurile, îmbinările şi deschiderile din placa de beton trebuie să fie sigilate în mod etanş permanent. Deschiderile cu o lăţime mai mare de 13 mm trebuie să fie preumplute, după necesităţi, cu un material compatibil, înainte de aplicarea oricărui material de etanşare (Figura 20). Se recomandă monitorizarea fisurilor care pot apărea în plăcile peste sol înainte de sigilarea lor în mod etanş şi permanent, necesară pentru a se preîntâmpina pătrunderea radonului.
        Materialele de etanşare moderne conferă etanşare la aer, deci transformarea plăcilor şi pardoselilor obişnuite în rezistente la radon, sigilând toate golurile, ar trebui, în principiu, să fie o chestiune simplă. Însă, în practică, o primă dificultate este cea legată de accesul la goluri, deoarece presupune că absolut toate suprafeţele din subsol să fie inspectate vizual, în vederea aplicării ulterioare a materialului de etanşare. Punctele de intrare a gazelor din sol se pot detecta cu ajutorul unui ventilator mare sau a unei uşi suflante, care să depresurizeze semnificativ subsolul, şi cu ajutorul fumului chimic, care să detecteze scurgerile de aer prin goluri. Se poate utiliza şi un termometru cu infraroşu sau o cameră de termoviziune, pentru a localiza căile de intrare a gazelor din sol, detectând zonele răcite de gazele reci infiltrate din sol.
(a se vedea imaginea asociată)
       Figura 20 - Sigilarea căilor de intrare în clădire cu material de etanşare
        Căile de intrare specifice care se pot regăsi în clădiri pot fi: fisuri, crăpături, goluri, găuri şi penetraţii pentru conducte în placa de beton peste sol sau în pereţii care au contact direct cu solul.
        Sigilarea completă este adesea foarte solicitantă, depinzând de tipologia clădirii. Etanşarea punctelor de intrare cu material de etanşare nu este considerată drept o tehnică de sine stătătoare de diminuare a concentraţiei de radon, ci se aplică în combinaţie cu o altă metodă de remediere.

    5.5. Membrane împotriva gazelor din sol
        Există mai multe tipuri de membrane împotriva gazelor din sol şi, implicit, radonului, având grosimi diferite (Figura 21). Aceste membrane sunt instalate sub plăcile de beton din două motive: în primul rând, membrana ţine betonul în loc, în timp ce acesta se întăreşte, astfel încât betonul să nu umple stratul de pietriş permeabil, iar în al doilea rând, membrana poate ajuta la eliminarea oricăror crăpături viitoare care pot apărea în beton după ce s-a realizat toată etanşarea. Membranele utilizate pentru etanşarea spaţiilor de accesare trebuie să fie durabile şi etanşe pentru a opri orice punct de intrare a gazului din sol în structură casei/clădirii. În majoritatea cazurilor, la aplicare, bucăţile de membrană trebuie suprapuse în zonele de câmp, una peste alta, 300 mm şi sigilate într-un mod etanş. De asemenea, la contactul cu pereţii se ridică pe verticală cu 300 mm şi se sigilează cu banda de etanşare. Sigilarea trebuie să fie inspectată la finalizare pentru a se asigura un nivel ridicat de etanşeitate la aer. Membranele se pot instala, de asemenea, şi la "suprafaţă" peste suprafaţa betonată, însă eficienţa lor scade (uşor) în acest fel.
(a se vedea imaginea asociată)
                        Figura 21 - Membrana împotriva radonului şi etanşarea acesteia la contactul cu pereţii
        Pentru o eficienţă maximă, dar şi pentru a evita ca sistemul de depresurizare să extragă o parte din căldura din interiorul clădirii, metodele de remediere se aplică în combinaţie cu izolarea cu material de etanşare a căilor de intrare a radonului şi limitarea căilor de transfer prin etanşeizarea interfeţei dintre sol şi clădire şi amplasarea unei membrane împotriva radonului (Figura 22).
(a se vedea imaginea asociată)
           Figura 22 - Secţiune de principiu - metodă combinată de remediere a concentraţiei radonului - Depresurizarea activă a solului cu izolarea şi etanşeizarea fundaţiei şi a planşeului, cu aplicarea membranei împotriva radonului la partea superioară a plăcii de beton
        Etichetare: Se recomandă ataşarea unei etichete informative pe conductele sistemului, într-un loc vizibil, care să specifice faptul că acea conductă face parte din sistemul de remediere a concentraţiei de radon. Se vor ataşa etichete şi pe întrerupătorul panoului de operare, pe întrerupătorul de deconectare a ventilatorului şi pe capacele puţurilor (bazinelor) de epuizment. O etichetă care să avertizeze că membrana face parte din sistemul de atenuare a concentraţiei de radon se va amplasa la intrarea în orice spaţiu unde se practică depresurizarea sub membrană.

    5.6. Remedierea spaţiilor cu concentraţii de radon eliberat din diverse surse de apă în clădirile existente
        Dacă în clădire este folosită apă cu concentraţii mari de radon, aceasta poate fi o sursă a creşterii concentraţiei de radon în interior.
        Aceasta este în primul rând o problemă pentru clădirile cu locuinţe la care alimentarea cu apă care se realizează dintr-o zonă cu concentraţii ridicate de radiu în roca de bază. Apa provenită de la companiile locale de distribuţie de apă este de obicei suficient de aerată în procesul de stocare, tratare şi distribuţie. Când apa părăseşte o conductă sub presiune, o parte din gazul radon dizolvat devine aeropurtat şi contribuie la valorile concentraţiilor de radon din interior. Radonul dizolvat, provenit din apă, poate de asemenea să ajungă în aer în timpul încălzirii. Cu cât picăturile de apă sunt mai mici şi expuse la aer, cu atât mai mult din gazul radon dizolvat poate ajunge aeropurtat. Ca o indicaţie aproximativă a contribuţiei apei din gospodărie asupra concentraţiei de radon într-un spaţiu interior relativ mic, este general acceptat faptul că 1000 Bq/L de radon în apă contribuie la 100 - 200 Bq/mc de radon în aerul interior, dacă consumul de apă este de aproximativ 1 mc/zi.
        Formula pentru calcularea exalaţiei de radon cu provenienţă din apă, într-o clădire, este dată de ecuaţia de mai jos:
        C_v = C_a/[24 x (n + Lambda)]Σe_i x W_i
        unde:
        C_v - Contribuţia radonului din utilizarea apei menajere în aerul interior, Bq/mc
        C_a - Concentraţia de radon în apă, Bq/mc
        Lambda - Constanta de dezintegrare 0,00755 h^-1
        n - Schimbul de aer din clădire, h^-1
        V - Volumul clădirii, mc
        W_i - Volumul de apă utilizat zilnic în scopuri diverse, mc/zi
        e_i - Ponderea radonului care intră/se combină cu/în aerul interior

        Tabelul 4 prezintă câteva exemple privind exalaţia de radon în aerul interior provenit de la utilizarea apei utilizate în clădirile rezidenţiale.
        Tabelul 4 - Exalaţia de radon în aerul interior provenit de la utilizarea apei utilizate în locuinţe


┌─────────────────┬────────────────────┐
│                 │Exalaţie/emanaţie   │
│Utilizare        │radon în aerul      │
│                 │interior            │
│                 │(%)                 │
├─────────────────┼────────────────────┤
│Duş              │60 - 70             │
├─────────────────┼────────────────────┤
│Baie (cadă cu    │30 - 50             │
│apă)             │                    │
├─────────────────┼────────────────────┤
│WC               │30                  │
├─────────────────┼────────────────────┤
│Spălătorie       │                    │
│(maşină de spălat│90 - 95             │
│rufe)            │                    │
├─────────────────┼────────────────────┤
│Maşina de spălat │95                  │
│vase             │                    │
├─────────────────┼────────────────────┤
│Apă de băut      │10 - 45             │
└─────────────────┴────────────────────┘

        Pentru a rezolva contribuţia la expunerea în exces la radon într-o clădire, cauzată de alimentarea gospodăriei/casei/clădirii, cu apă ce are un conţinut mare de radon, apa poate fi aerată înainte de a fi utilizată. Sistemul de aerare trebuie să aibă o capacitate suficientă pentru a face faţă tuturor cerinţelor zilnice din gospodărie. De obicei, sistemul de aerare ar trebui să aibă la dispoziţie circa 200 de litri de apă aerată pentru utilizare. Principiul sistemului este de agitare a apei încărcată cu radon, astfel încât gazul radon să fie degazat în siguranţă înainte ca apa să intre în sistemul de alimentare cu apă a clădirilor. Cu toate acestea, este necesară o precauţie suplimentară în cazul în care sistemul este pus în funcţiune. Radonul eliberat în procesul de aerare trebuie îndepărtat imediat din spaţiu/încăpere, astfel încât să nu pătrundă în aerul interior al clădirii şi să conducă la un nivel ridicat de radon.

    5.7. Remedierea clădirilor existente pentru scăderea concentraţiei radonului provenit din materialele de construcţie
        Toate materialele şi produsele de construcţie destinate utilizării în clădiri în implementarea măsurilor de protecţie şi remediere împotriva radonului respectă specificaţiile tehnice armonizate din domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii şi de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului şi legislaţia românească în domeniu. Produsele, materialele, componentele şi instalaţiile sistemelor de ventilare pentru care sunt stabilite cerinţe specifice şi/sau cerinţe de proiectare ecologică, trebuie să respecte cerinţele reglementărilor aplicabile în vigoare.
        Cu toate acestea, utilizarea materialelor de construcţii (mai mult sau mai puţin) radioactive, bogate în radionuclizi emiţători gama naturali poate provoca expunerea semnificativă a persoanelor care ocupă/utilizează clădirile construite cu astfel de produse.
     Implementarea noilor Norme de Securitate de Bază (Basic Safety Standards) conform Directivei Consiliului 2013/59/EURATOM implică identificarea materialelor de construcţie ce ar reprezenta un motiv de îngrijorare din punctul de vedere al protecţiei radiologice (Art. 75). În contextul armonizării cu legislaţia Europeană, noile Norme privind cerinţele de bază de Securitate Radiologică (NSR) (Ordin CNCAN 136/iunie 2018), articolele 73 - 75 şi Normele de securitate radiologică pentru surse Naturale de Radiaţii (NRN) (Ordin CNCAN 316/nov 2018) includ aceste cerinţe. Regulamentul UE 305/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului stabileşte condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii şi prevede ca informaţiile să fie puse la dispoziţie atunci când produsele sunt introduse pe piaţă. În Anexa 1 NSR (Termeni şi expresii) se defineşte ca material de construcţii - orice produs pentru construcţii destinat încorporării în mod permanent într-o clădire sau în părţi componente ale acesteia, a cărui performanţă are efect asupra performanţei clădirii în ceea ce priveşte expunerea ocupanţilor săi la radiaţiile ionizante, definiţie care se regăseşte şi în legislaţia proprie industriei materialelor, respectiv produselor pentru construcţii. Cerinţele privind materialele de construcţie sunt menţionate în Capitolul VI, secţiunea a 4-a şi în Anexa nr. 8 din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 752/2018. Dacă se constată că sursa de radon o reprezintă materialul de construcţie, apar mai multe situaţii ce trebuie analizate în planul de remediere. Orice plan de remediere, relativ la materialul de construcţie, trebuie să conţină un calcul al dozelor care trebuie să ţină seama de factori precum rata de exalaţie, densitatea şi grosimea materialului, factorii referitori la tipul construcţiei şi utilizarea preconizată a materialului de construcţie, în profunzime sau la suprafaţă (Anexa nr. 8).

    6. SISTEME DE REMEDIERE PENTRU PROTECŢIA LA RADON A CLĂDIRILOR EXISTENTE
    6.1. Sistem de ventilare cu ventilator de fereastră/perete (SV)
        Cea mai simplă soluţie este un sistem ventilator de evacuare, care extrage aerul poluat şi umed din clădire în zona mai puţin ocupată. În acelaşi timp, aerul curat este introdus prin prizele de aer aflate la nivelul faţadei sau în tâmplăria ferestrelor din zonele ocupate (Figura 23).
        Sistemul de remediere cu presurizare sau depresurizare montat în fereastră este compus dintr-un ventilator reversibil (poate introduce aer proaspăt sau evacua aer viciat în şi din încăpere) montat aşa cum îi spune şi numele în "ochiul unei ferestre". El este alcătuit dintr-un motor cu ventilator, grile cu deschidere automată la pornirea ventilatorului şi corpul acestuia (cu rol de prindere şi susţinere a elementelor menţionate anterior). În funcţie de modulul de comandă, sistemul poate fi acţionat manual sau automat de un poluant/parametru interior şi numai în funcţie de această comandă ventilatorul să pornească.
(a se vedea imaginea asociată)
                       Figura 23 - Schema de principiu ventilator introducere/evacuare, unde: VIE = ventilator introducere aer

    6.2. Sistem de ventilare cu depresurizare sol (SVDT)
        Această metodă pentru reducerea radonului prin depresurizarea terenului de sub clădire este cea mai răspândită şi eficientă tehnică utilizată pe plan internaţional.
        Metoda constă în depresurizarea zonei de sub placa de beton de la nivelul inferior, având ca efect principal aerisirea şi îndepărtarea radonului din sol în zona adiacentă imobilului. Această soluţie de remediere se poate utiliza în cazul clădirilor care au subsol sau placă direct peste sol. În cazul plăcii peste sol, aceasta presupune instalarea adiţională a unor căi de ventilare sub aceasta, pentru evacuarea forţată a radonului cu un ventilator activ. Aceste căi de ventilare sunt reprezentate de colectoare longitudinale din conducte de PVC prevăzute cu fante şi care sunt montate sub pardoseală finită. În cazul în care clădirea este dotată cu subsol, se pot monta unul sau mai multe colectoare verticale, iar alegerea, dimensionarea echipamentelor se face după un studiu de caz şi proiect individual pentru fiecare tip de clădire în parte (Figura 24). În funcţie de modulul de comandă, sistemul poate fi acţionat manual sau automat de un poluant/parametru interior şi numai în funcţie de această comandă ventilatorul să pornească.
(a se vedea imaginea asociată)
       Figura 24 - Sistem depresurizare activă a pardoselii - Schema de principiu

    6.3. Sistem de ventilare cu presurizare-depresurizare subsol (SVPDS)
        Această soluţie de remediere se poate utiliza numai în cazul clădirilor care au subsol. Alegerea, dimensionarea echipamentelor se face după un studiu de caz şi proiect individual pentru fiecare tip de clădire în parte. Sistemul de remediere cu presurizare sau depresurizare montat în subsol, este compus dintr-un ventilator reversibil (poate introduce aer proaspăt sau evacua aer viciat în şi din subsol) montat fie în "ochiul unei ferestre" fie într-un perete exterior (Figura 25). El este alcătuit dintr-un motor cu ventilator, grile cu deschidere automată la pornirea ventilatorului şi corpul acestuia (cu rol de prindere şi susţinere a elementelor menţionate anterior). În funcţie de modulul de comandă care poate fi acţionat fie manual, fie automat de un poluant/parametru interior şi nu numai, în funcţie de această comandă ventilatorul să pornească într-un sens sau altul (să introducă sau să evacueze aer).
(a se vedea imaginea asociată)
       Figura 25 - Schemă de principiu şi montaj sistem de ventilare cu presurizare/depresurizare subsol

    6.4. Sistem de ventilare mecanică descentralizată cu recuperare de căldură, montaj în perete, simplu flux
     Prin acest sistem descentralizat de ventilare se poate realiza o circulaţie a aerului local în funcţie de necesar (Figura 26). Ventilarea tuturor spaţiilor unei clădiri cu sisteme de recuperare a căldurii realizează o economie deosebită de energie. Acest sistem de ventilare cu recuperare de căldură este nou, modern şi eficient energetic. Sistemul de ventilare cu recuperare de căldură reprezintă o modalitate de ventilare a spaţiilor prin care aerul viciat evacuat cedează căldura sa aerului proaspăt introdus. "Inima" sistemului o reprezintă schimbătorul de căldură, prin care aerul introdus este încălzit sau răcit la o temperatură foarte apropiată de cea a aerului evacuat, folosind căldura acestuia. Având în vedere pierderile foarte mari de energie din timpul aerisirii camerelor, ventilarea mecanică cu recuperarea căldurii este cea mai utilă tehnologie pentru scăderea costurilor. Recuperarea de căldură se face atât în sezonul rece cât şi în sezonul cald.
(a se vedea imaginea asociată)
        Figura 26 - Schemă de principiu şi montaj sistem de ventilare mecanică descentralizată cu recuperare de căldură simplu-flux

    6.5. Sistem de ventilare mecanică descentralizată cu recuperare de căldură, montaj în perete, dublu flux (SVR2F)
     Sistemele de ventilare cu recuperare de căldură, montaj în perete, sunt bazate în totalitate pe un concept descentralizat. Ventilarea clădirii se realizează prin instalarea unei unităţi în fiecare încăpere. Sistemele descentralizate pot fi instalate foarte uşor în clădiri în faza de construcţie, dar şi în clădiri vechi, renovate sau reabilitate termic şi care nu dispun de soluţii de ventilare a aerului interior. Traseele de conducte de la sistemele de ventilare centralizate nu sunt necesare. De asemenea, este eliminată instalarea atenuatoarelor de zgomot sau curăţarea periodică a conductelor de ventilare pentru evitarea efectelor negative asupra sănătăţii cauzate de microbii care pot apărea pe conductele de ventilare. Implicit toate costurile de proiectare şi mentenanţă a sistemelor de ventilare centralizate sunt evitate, ceea ce în final înseamnă costuri reduse cu aproximativ 50% la instalarea sistemelor de ventilare cu schimbător de căldură. Fiecare unitate de ventilare poate fi configurată şi poate fi reglată în mod individual, astfel încât ventilaţia încăperilor se poate face diferenţiat. Se poate opta pentru un schimb de aer scăzut în dormitoare pentru a asigura un flux continuu de aer proaspăt, şi schimburi mai dese în camera de zi. Aerul viciat din încăpere este evacuat către mediul exterior cedându-i căldură aerului proaspăt ce este introdus în locul aerului viciat (Figura 27). Transferul de căldură se face prin intermediului unui schimbător de căldură dublu flux din cupru (fără intersectarea directă a fluxurilor de aer). Debitul de aer introdus/evacuat se face cu ajutorul grilelor. Controlul unităţii de ventilare se face manual sau automat, se reglează cantitatea de aer în funcţie de parametrul/ poluantul interior care se doreşte a se controla. Recuperarea de energie se face atât în sezonul rece cât şi în sezonul cald. Sistemul de ventilare individuală a încăperilor aduce un plus de confort: dispare zgomotul exterior, oferă o alimentare continuă cu aer proaspăt şi un mediu de locuit fără alergeni sau alţi poluanţi, toate acestea cu un consum redus de energie.
(a se vedea imaginea asociată)
        Figura 27 - Schemă de principiu şi montaj sistem de ventilare mecanică descentralizată cu recuperare de căldură dublu-flux

    6.6. Sistem de ventilare mecanică centralizată cu recuperare de căldură, montaj orizontal (SCVR)
        Sistemul de ventilare cu recuperare de căldură asigură ventilarea controlată a caselor şi a blocurilor de apartamente, cu funcţie opţională de pre-încălzire a aerului pe admisie, pre- răcire pe timp de vară şi utilizarea eficientă a tuturor aporturilor de energie, interioare şi exterioare. Un sistem de ventilare corect proiectat asigură introducerea aerului proaspăt şi filtrat în dormitor, sufragerie, birou, precum şi evacuarea simultană a aerului viciat din încăperile sanitare (toalete, băi) şi bucătării. În casele cu consum mic de energie (casele pasive) sistemul de ventilare, prin montarea unei baterii de încălzire pe circuitul de introducere al aerului, poate completa sistemul existent de încălzire (de ex. încălzire centrală, încălzire în pardoseală etc.).
        Sistemul de ventilare cu recuperare de căldură cu montare în tavan sau podul tehnic este un ansamblu compus din agregat de ventilare şi elementele de distribuţie a aerului. Transferul de căldură se face prin intermediului unui schimbător de căldură dublu flux din material plastic (fără intersectarea directă a fluxurilor de aer). Distribuţia aerului se realizează prin intermediul conductelor de ventilare, respectiv a gurilor de introducere/evacuare aer. Controlul unităţii de ventilare se face automat prin senzori, aceştia reglează cantitatea de aer în funcţie de parametrul/poluantul interior care se doreşte a se controla (Figura 28).
(a se vedea imaginea asociată)
    LEGENDĂ:
    RC – recuperator de căldură
    BP – sub-pass aer proaspăt
    F7 – filtru fin
    G4 – filtru grosier
    VI – ventilator introducere
    VE – ventilator evacuare

    Figura 28 - Schema de principiu şi montaj a echipamentului de ventilare mecanică centralizată cu recuperare de căldură (montaj în pod)
(a se vedea imaginea asociată)
        Figura 29 - Imagini reprezentative cu echipamentul de ventilare mecanică centralizată cu recuperare de căldură

    6.7. Sistem de ventilare centralizată cu recuperare de căldură, montaj pe perete (mural) (SCVRm)
        Sistemul de ventilare cu recuperare de căldură asigură ventilarea controlată a caselor şi a blocurilor de apartamente, cu funcţie opţională de pre-încălzire a aerului pe admisie, pre- răcire pe timp de vară şi utilizarea eficientă a tuturor economiilor de energie, interioare şi exterioare. Un sistem de ventilare corect proiectat asigură introducerea aerului proaspăt şi filtrat în dormitor, sufragerie, birou, precum şi evacuarea simultană a aerului viciat din încăperile sanitare (toalete, băi) şi bucătării. În casele cu consum mic de energie (casele pasive) sistemul de ventilare completează sistemul existent de încălzire (de ex. încălzire centrală, încălzire în pardoseală etc.).
        Sistemul de ventilare cu recuperare de căldură cu montare pe perete este un ansamblu compus din agregat de ventilare şi elementele de distribuţie a aerului. Transferul de căldură se face prin intermediului unui schimbător de căldură dublu flux din material plastic (fără intersectarea directă a fluxurilor de aer). Debitul de aer introdus/evacuat se face cu ajutorul reţelei de conducte de distribuţie precum şi a grilelor. Controlul unităţii de ventilare se face automat prin senzori, aceştia reglează cantitatea de aer în funcţie de parametrul/poluantul interior care se doreşte a se controla (Figura 30, 31).
(a se vedea imaginea asociată)
    LEGENDĂ:
    RC – recuperator de căldură
    BP – sub-pass aer proaspăt
    F7 – filtru fin
    G4 – filtru grosier
    VI – ventilator introducere
    VE – ventilator evacuare

        Figura 30 - Schemă de principiu echipament de ventilare mecanică centralizată cu recuperare de căldură (montaj pe perete)
(a se vedea imaginea asociată)
        Figura 31 - Imagini reprezentative cu centrala de ventilare centralizată

    6.8. Sistem de ventilare mecanică cu recuperare de căldură combinat cu puţ canadian şi depresurizare sol (SVCRDT-PC)
        Sistemul de ventilare cu recuperare de căldură asigură ventilarea controlată a clădirilor, caselor şi a blocurilor de apartamente, cu funcţie opţională de preîncălzire a aerului pe admisie, pre-răcire pe timp de vară şi utilizarea eficientă a tuturor economiilor de energie, interioare şi exterioare (Figura 32, 33). Un sistem de ventilare corect proiectat asigură introducerea aerului proaspăt şi filtrat în dormitor, sufragerie, living, birou, precum şi evacuarea simultană a aerului viciat din încăperile sanitare, toalete, băi şi bucătării. În clădirile şi casele cu consum mic de energie (casele pasive) sistemul de ventilare completează sistemul existent de încălzire (de ex. încălzire centrală, încălzire în pardoseală etc.).
        Puţul canadian utilizează căldura şi inerţia termică a solului, astfel încât aerul din exterior este preîncălzit iarna şi respectiv răcit vara la o temperatura confortabilă. Pentru o dimensionare corectă a puţului canadian (în funcţie de volumul clădirii, respectiv debitul de aer necesar a fi preluat din exterior, tipul solului, spaţiul disponibil pentru pozarea traseului de conductă, adâncimea de pozare a traseului, localizarea geografică, bugetul disponibil), se poate obţine vara (în cazul unei temperaturi exterioare de 30°C, o temperatură a solului de 12°C) ca aerul preluat din exterior, după parcurgerea puţului canadian să aibă o temperatura de 16°C. Similar putem obţine iarna (în cazul unei temperaturi exterioare de -15°C o temperatură a solului de 7°C) ca aerul preluat din exterior, după parcurgerea puţului canadian să aibă o temperatura de 2°C. Acest sistem, relativ simplu de executat, poate reduce temperatura interioară cu 5 până la 8 °C în zilele caniculare printr-un consum electric foarte scăzut şi diminuează consumul de căldură în perioada rece. Conducta puţului canadian este îngropată în pământ la o adâncime de 2,22,5 m. Sistemul de tuburi utilizat are o lungime de circa 40 metri şi diametrul de 200 mm. Etanşeitatea conductei este foarte importantă pentru evitarea infiltrării apelor subterane precum şi pentru evitarea apariţiei radonului în interiorul locuinţei în perioada de vară, mai ales, se poate forma condens în conducta de aer. Acesta se colectează într-un cămin special montat în punctul cel mai coborât al instalaţiei. Îndepărtarea condensului se face prin grija proprietarului/administratorului, sau automat, cu ajutorul unei pompe.
        Sistemul de ventilare cu recuperare de căldură combinat cu puţ canadian este un ansamblu compus din agregat de ventilare şi elementele de distribuţie a aerului plus un sistem de conducte ce trec prin pământ, cu rolul de a preîncălzi sau pre-răci aerul denumit puţ canadian. Înainte de a fi introdus în sistemul de ventilare cu recuperare de căldură, aerul proaspăt trece printr-o secţiune de conducte care sunt îngropate în sol, acesta se încălzeşte sau răceşte (în funcţie de anotimp) apoi este direcţionat către unitatea de ventilare. Transferul de căldură se face prin intermediului unui schimbător de căldură dublu flux din material plastic (fără intersectarea directă a fluxurilor de aer). Debitul de aer introdus/evacuat se face cu ajutorul conductelor de distribuţie precum şi a grilelor. Reglarea unităţii de ventilare se face automat prin senzori.
(a se vedea imaginea asociată)
    LEGENDĂ:
    RC – recuperator de căldură
    BP – sub-pass aer proaspăt
    PC – puţ canadian
    F7 – filtru fin
    G4 – filtru grosier
    VI – ventilator introducere
    VE – ventilator evacuare

        Figura 32 - Schemă de principiu sistem de ventilare cu recuperare de căldură combinat cu puţ canadian şi depresurizare sol
(a se vedea imaginea asociată)
        Figura 33 - Imagine reprezentativă cu sistem de ventilare cu recuperare de căldură combinat cu puţ canadian şi depresurizare sol - Schema de principiu

    6.9. Sistem de ventilare mecanică cu recuperare de căldură combinat cu sistem de geotermic (colector orizontal) şi depresurizare sol (SVCRDT-gt)
        Pe timpul verii, căldura de la soare este stocată în sol. Aceasta este fie captată direct, ca strat izolator, sau provenită din căldura de la apa de ploaie şi din aerul de la suprafaţa solului. Utilizarea acestor surse de energie pentru încălzire reprezintă o metodă rentabilă. Căldura este extrasă din sol cu ajutorul unor conducte din plastic îngropate în pământ. Prin aceste conducte circulă un amestec de apă şi glicol, nepoluante şi care nu îngheaţă. Solul de deasupra colectorului nu trebuie sub nicio formă să fie blocat de clădiri, asfalt sau beton.
        Sistemele de ventilare cu recuperare de căldură foarte eficiente sunt capabile să răcească aerul viciat evacuat din casă pe timp de iarnă şi la temperaturi geroase cu mult sub punctul de îngheţ. În această situaţie umiditatea din aerul evacuat nu numai că condensează, ea îngheaţă şi se depune pe schimbătorul de căldură al unităţii de ventilare. Acest lucru poate duce la oprirea sistemului şi în cazuri grave la defecţiuni (desigur, există sisteme de împiedicare a fenomenului, integrate chiar în unităţile de ventilare). Pentru a împiedica îngheţarea schimbătorului de căldură în unităţi de ventilare foarte eficiente trebuie să fie asigurată o preîncălzire a aerului exterior la o valoare care exclude răcirea aerului evacuat sub punctul de îngheţ. Valoarea temperaturii aerului preîncălzit depinde de eficienţa schimbătorului de căldură în unitatea de ventilare. La adâncimi între 1,5 şi 3m şi pe timp de iarnă, temperatura în pământ are valori cuprinse între +5 şi +8°C. Cu ajutorul unui schimbător de căldura sol - aer se poate extrage suficientă căldură din pământ pentru a preîncălzi aerul exterior la valorile dorite. Pentru aceasta se instalează un colector în pământ şi un schimbător de căldură sol - aer specializat în conducta de aspiraţie aer proaspăt a unităţii centrale de ventilare cu recuperare de căldură, căldura din sol este astfel transferată aerului aspirat. În circuitul colectorului din pământ se instalează o staţie de pompare a agentului termic (amestec apă-antigel). Reglajul întregului sistem este asigurat de un regulator automat care ghidează pompa de recirculare în funcţie de temperaturi şi cu variaţii de putere cuprinse între 0 - 100%. Cu alte cuvinte, debitul pompei de recirculare este reglat în funcţie de necesitatea dată de temperaturile setate în calculatorul de control şi reglaj. O preîncălzire a aerului exterior cu ajutorul unui schimbător de căldură sol - aer în pământ este recomandabilă şi în cazul în care unitatea centrală de ventilare cu recuperare de căldură are o protecţie anti îngheţ integrată. De cele mai multe ori această protecţie constă în oprirea forţată sau încetinirea întregului sistem de ventilare (casa nu mai este ventilată corespunzător sau deloc) sau după caz oprirea forţată sau reducerea volumului de aer aspirat (se creează o subpresiune în casă care este egalizată cu aerul rece din afară când se deschide de ex. uşa exterioară). Schimbătoarele de căldură sol - aer asigură funcţionarea optimă a sistemului de ventilare cu recuperare de căldură pe timp de iarnă.
        Cu un sistem de ventilare controlat central şi un schimbător de căldură în pământ se poate extrage aer cald din casă şi înlocui cu aer răcoros, proaspăt şi filtrat. Dat fiind faptul că vara la adâncimi între 1,5 - 3m temperaturile în pământ sunt cu mult mai mici decât temperaturile aerului exterior, solul poate fi utilizat ca sursă de răcire gratuită. Agentul termic din colectorul aflat în sol răceşte aerul exterior de ex. de la +36°C până la +24°C, fără agregate de răcire suplimentare. Într-o casă de tip familial se poate obţine cu ajutorul răcirii gratuite din pământ şi investind cca. 40W curent pentru o pompă de recirculare, un efect de răcire de până la 2 KW (50 x investiţia), 24 ore/zi în mod continuu (noaptea sau la temperaturi mai mici se obţine o putere de răcire mai mare).
        Sistemul de ventilare cu recuperare de căldură combinat cu sistemul geotermic (foraj orizontal), este un ansamblu compus din agregat de ventilare şi elementele de distribuţie a aerului plus un sistem de conducte ce trec prin pământ cu rolul de a pre-încălzi sau pre- răci aerul, denumit puţ canadian. Aerul viciat din încăperi (dormitor, living, bucătărie, baie etc.) este evacuat către mediul exterior cedându-i căldură aerului proaspăt ce este introdus în locul aerului viciat. Înainte de a fi introdus în sistemul de ventilare cu recuperare de căldură, aerul proaspăt trece printr-o baterie cu funcţia de pre-încălzire sau pre-răcire, acesta se încălzeşte sau se răceşte (în funcţie de anotimp), după care este direcţionat către unitatea de ventilare. Transferul de căldură se face prin intermediului unui schimbător de căldură dublu flux din material plastic (fără intersectarea directă a fluxurilor de aer). Debitul de aer introdus/evacuat se face cu ajutorul conductelor de distribuţie precum şi a grilelor. Controlul unităţii de ventilare se face automat prin senzori, aceştia reglează cantitatea de aer în funcţie de parametrul/poluantul interior care se doreşte a se controla (temperatură, CO2, radon).
(a se vedea imaginea asociată)
    LEGENDĂ:
    RC – recuperator de căldură
    BP – sub-pass aer proaspăt
    BIR – baterie de încălzire/răcire
    F7 – filtru fin
    G4 – filtru grosier
    VI – ventilator introducere
    VE – ventilator evacuare

        Figura 34 - Schemă de principiu sistem de ventilare cu recuperare de căldură combinat cu sistem de geotermic (colector orizontal) şi depresurizare sol
(a se vedea imaginea asociată)
        Figura 35 - Sistem de ventilare cu recuperare de căldură combinat cu sistem de geotermic (colector orizontal) şi depresurizare sol - Schema de principiu

    6.10. Sistem de ventilare mecanică centralizată cu recuperare de căldură, puţ canadian şi răcitor evaporativ
        Principalele avantaje ale acestui sistem faţă de sistemul prezentat anterior sunt următoarele:
    - Filtrarea aerului se face grosier în răcitorul evaporativ şi mai fin în recuperatorul de căldură;
    – Utilizarea acestuia la parametri nominali pe tot parcursul anului;
    – Costuri de exploatare scăzute şi consum redus de energie;
    – Eficienţă energetică ridicată;
    – Umiditatea relativă se menţine în limite normale;
    – Reprezintă o metodă eficientă de remediere la radon.

        Toate aceste avantaje ale instalării şi exploatării acestui sistem aduc şi o serie de dezavantaje, cum ar fi: costul ridicat de instalare şi necesitatea mentenanţei preventive obligatorie. Apa din răcitorul evaporativ prezintă pericol de îngheţ pe timpul sezonului rece.
        Pentru asigurarea reducerii nivelului de radon din clădire se realizează o extracţie de aer din zona de sub placa pe sol, realizând o depresiune, şi astfel, radonul şi alţi poluanţi prezenţi în sol, sunt extraşi înainte de a pătrunde în incintă.
        Sistemul de răcitor evaporativ pentru pre-răcirea aerului oferă avantajele scăderii capacităţii de răcire a sistemelor convenţionale de ventilare. Acesta cuprinde pasaje verticale prin care circulă aerul exterior, aranjate astfel încât pasajele alternative să asigure umidificarea şi răcirea sensibilă a aerului. Pentru umidificare, interiorul pasajelor este menţinut umed prin pulverizarea continuă pe suprafeţele absorbante. Aerul exterior care urcă prin aceste pasaje, este umidificat, coborând până spre temperatura termometrului umed.
(a se vedea imaginea asociată)
        Figura 36 - Sistem de ventilare mecanică centralizată cu recuperare de căldură, depresurizare sol şi răcitor evaporativ - Schema de principiu
(a se vedea imaginea asociată)
        Figura 37 - Configuraţia răcitorului evaporativ - Schema de principiu

    6.11. Sistem de ventilare mecanică centralizată cu depresurizare sol şi răcitor evaporativ
        Acest sistem de ventilare funcţionează pe principiul introducerii aerului proaspăt din exterior, după tratarea prin răcitorul evaporativ. Concomitent cu introducerea aerului în încăperile de locuit se va face şi extracţie din încăperile cu aer mai viciat, şi inclusiv, de sub pardoseală, creându-se o depresiune asupra zonei de sub clădire.
        Principalele avantaje ale acestui sistem sunt reprezentate de următoarele caracteristici:
    - Filtrarea aerului introdus;
    – Utilizarea sistemului la parametri nominali pe tot parcursul anului;
    – Costuri de exploatare foarte mici în sezonul cald;
    – Costuri de instalare relativ mici.

        Dezavantaje ale utilizării acestui sistem sunt:
    - Mentenanţa preventivă obligatorie;
    – Apa din sistemul de răcire evaporativ trebuie golită în sezonul rece;
    – Costurile de exploatare cresc considerabil în sezonul rece.

        Marele dezavantaj al acestei soluţii, faţă de soluţia precedentă, îl reprezintă lipsa conductei tip puţ canadian şi implicit, scăderea eficienţei energetice a sistemului.
(a se vedea imaginea asociată)
    Figura 38 - Sistem de ventilare mecanică centralizată cu depresurizare sol şi răcitor evaporativ - Schema de principiu

    7. CONTROLUL ŞI VERIFICAREA EFICIENŢEI MĂSURILOR DE PROTECŢIE LA RADON. DURABILITATEA MĂSURILOR
        Înainte de proiectarea măsurilor de intervenţie la o clădire existentă, se recomandă ca aceasta să fie evaluată pentru alegerea adecvată a măsurilor tehnice de remediere. Realizarea Planului de remediere se face în baza măsurărilor de depistare (screening) şi ca urmare a măsurătorilor de control prevăzute în Ordinul CNCAN nr. 153/2023, care implică analiza situaţiei specifice a clădirii, pentru identificarea surselor de creştere a concentraţiei de radon şi recomandarea măsurilor de remediere adecvate.
        Planul de remediere se implementează de organizaţii şi companii de proiectare şi execuţie lucrări de construcţii, în conformitate cu Ordinul preşedintelui CNCAN nr. 153/2023.
        Planul de remediere se predă arhitecţilor şi proiectanţilor responsabili de realizarea şi punerea în practică a ansamblului de lucrări de construcţii din cadrul intervenţiei.
        Înainte de aplicarea măsurilor de intervenţie la o clădire existentă, în baza ansamblului de metode şi tehnici de remediere pentru reducerea nivelului de expunere la radon, se efectuează un control preliminar pentru evaluarea clădirii, constând în: stabilirea stării suprafeţei de contact, identificarea eventualelor căi suplimentare de pătrundere a radonului în clădire, verificarea suprafeţei pentru aplicarea izolaţiei (membranei împotriva radonului) şi pentru asigurarea continuităţii şi integrităţii execuţiei izolaţiei lucrărilor de remediere, conform cerinţelor în proiectarea, execuţia, controlul şi recepţia sistemelor de hidroizolaţie şi de impermeabilizare a clădirilor.
        Lucrările de construcţie şi montaj pentru realizarea unui sistem de remediere a concentraţiei radonului se verifică în etapa de execuţie în ceea ce priveşte respectarea caracteristicilor de proiectare şi respectarea cerinţelor tehnologice de montaj ale producătorilor de elemente individuale ale sistemului de remediere.
        La finalul lucrării, după aplicarea măsurilor de intervenţie, se realizează controlul în ceea ce priveşte executarea lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente implementării măsurilor de remediere împotriva radonului în clădirile existente, care se efectuează în conformitate cu legislaţia în vigoare privind calitatea în construcţii.
        După finalizarea lucrărilor de intervenţii, pe perioada utilizării clădirii este necesară realizarea măsurărilor de urmărire prin metode active (de minim 5 zile) şi pasive de măsurare (de minim 90 de zile) pentru a se demonstra eficienţa măsurilor de remediere, în conformitate cu prevederile Ordinului CNCAN nr. 153/2023. Pentru evaluarea durabilităţii lucrării, este necesară verificarea periodică a CARIA, cel puţin o dată la zece ani. Sistemul de remediere instalat trebuie să fie prevăzut cu un mecanism care să indice funcţionalitatea şi este necesară asigurarea de servicii de mentenanţă.
        Toate măsurările de radon într-o clădire existentă, pentru verificarea CARIA, înainte şi după o intervenţie, se determină obligatoriu de către laboratoare desemnate de CNCAN: măsurările de depistare (screening), măsurările de control pentru identificarea surselor de creştere a concentraţiei de radon, precum şi măsurările de urmărire pentru a se demonstra eficienţa măsurilor de remediere.
        Eficacitatea măsurilor implementate pentru protecţia împotriva radonului sau pentru reducerea concentraţiei acestuia într-o clădire se verifică prin măsurători ale concentraţiei volumetrice în încăperi interioare separate ale clădirii, inclusiv în spaţiul ocupat/ de locuit de la primul etaj suprateran al unei clădiri civile.
        Eficacitatea măsurilor de protecţie împotriva radonului se determină prin formula:
        F = (C_1 - C_2) / C_1 x 100% (1)
        Unde:
        F este eficacitatea măsurilor (%);
        C_1 - concentraţia de activitate medie anuală a radonului în aerul din interior, CARIA, stabilită prin măsurători înainte de implementarea măsurilor (Bq/mc);
        C_2 - concentraţia de activitate medie anuală a radonului în aerul din interior, CARIA, stabilită prin măsurători după implementarea măsurilor (Bq/mc);

        Elementele din cadrul soluţiei de remediere a concentraţiei radonului trebuie proiectate cu asigurarea posibilităţilor de întreţinere eficientă şi de reparaţii periodice. Măsurile de protecţie împotriva radonului sunt proiectate astfel încât elementele sistemelor individuale să fie rezistente la efectele coroziunii chimice şi biologice.

    ANEXA 1

    METODOLOGIE DE PROIECTARE ŞI EXECUŢIE A ELEMENTELOR DE
    CONSTRUCŢIE A CLĂDIRILOR CARE VIN ÎN CONTACT CU TERENUL DE FUNDARE
    PENTRU PROTECŢIA ÎMPOTRIVA PĂTRUNDERII RADONULUI
        Elementele de construcţie din zona de contact cu terenul de fundare, realizate, în general, din materiale durabile şi cu rezistenţă suficientă, creează un suport adecvat pentru membranele izolante rezistente la pătrunderea radonului, în care se pot executa goluri de trecere etanşe, pentru instalaţiile de construcţie. Stratul suport trebuie să fie compatibil cu soluţia de hidroizolaţie aleasă.
        În situaţia în care stratul suport existent nu este adecvat soluţiei adoptate de izolaţie împotriva radonului se va realiza o şapă fină, de 10 - 25 mm. Colţurile şi marginile se ajustează în funcţie de soluţia propusă.
        Elementele clădirii aflate în contact direct cu terenul de fundare se proiectează şi se execută astfel încât să limiteze fluxul de aer convectiv dinspre sol. Ele nu trebuie să aibă goluri sau fisuri care să traverseze întreaga grosime sau rosturi neetanşe.
        În cazul în care, la construcţiile existente, este necesară intervenţia pentru remediere, iar intervenţia de reparaţie asupra elementelor prin care se suspectează că se face transferul de radon din teren nu este fezabilă din punct de vedere economic (de exemplu, pardoseli din lemn pe un pat de zgură, dale foarte deteriorate aşezate pe un pat drenant permeabil, dale din beton fisurat), acestea trebuie să fie îndepărtate şi înlocuite cu unele noi pe care poate fi aplicată membrana de etanşare.
        Toate fisurile din elementele de contact cu terenul de fundare trebuie închise etanş înainte de aplicarea membranei hidroizolante rezistentă la pătrunderea radonului. Anterior realizării izolaţiei, fisurile trebuie deschise, curăţate (de preferinţă cu aer comprimat) şi umplute cu un material etanşant adecvat.

    ANEXA 2

    METODOLOGIE DE PROIECTARE ŞI EXECUŢIE A IZOLAŢIILOR
    REZISTENTE LA PĂTRUNDEREA RADONULUI
        Izolaţia rezistentă la pătrunderea radonului (membrana/bariera antiradon) se proiectează şi se execută astfel încât să formeze un strat etanş complet şi continuu pe toată suprafaţa zonei de contact cu terenul de fundare. Continuitatea se asigură prin realizarea de îmbinări etanşe şi goluri de trecere etanşe pentru instalaţiile de construcţii, descrise în detalii tehnice de execuţie ale producătorilor de izolaţii.
        Noua hidroizolaţie orizontală a plăcii pe sol, realizată în zona unei clădiri existente, trebuie să fie lipită etanş de hidroizolaţia existentă. În cazul în care, în zona de contact, nu se realizează o etanşeizare corectă, pătrunderea radonului prin pereţi şi prin golurile dintre placa peste sol şi pereţi poate fi limitată astfel:
    - în zona de contact acoperită de zidărie, impermeabilizarea plăcii se continuă prin tăierea peretelui; rostul este umplut după aplicarea hidroizolaţiei; izolaţia de sub perete este sudată - termosudare, lipire etc. - de izolaţia plăcii;
    – în zona de contact dintre placa pe sol şi perete, se va realiza un şliţ longitudinal la baza peretelui; se va umple şliţul cu material izolant, compatibil cu izolaţia plăcii.
    – conductele de ventilare se amplasează de-a lungul pereţilor existenţi, lângă stratul de drenaj de sub betonul pentru pardoseală; în zona de contact acoperită cu placa din beton se execută goluri de trecere circulare carotate, de cel puţin 100 mm; izolaţia antiradon de pe placă se continuă etanş până la perete, deasupra nivelului pardoselii finite;
    – un strat depresurizat este plasat sub structura pardoselii în zona de contact acoperită cu placă de beton; se realizează gura de trecere cu o carota de cel puţin 100 mm; izolaţia este continuată perimetral/etanş de-a lungul acesteia până la peretele de deasupra nivelului pardoselii finite.

        Racordarea etanşă a izolaţiei la pereţi fără aplicarea vreuneia dintre modalităţile descrise mai sus poate fi ineficientă şi nu este recomandată mai ales pentru pereţii realizaţi din elemente mari de construcţie (cum ar fi zidăria din piatră sau pereţii realizaţi din blocuri cu găuri verticale). Eficacitatea membranei izolante în astfel de cazuri este semnificativ redusă odată cu transferul de radon prin pereţi şi prin rosturile dintre pardoseală şi pereţi.
        Stratul suport al barierei antiradon trebuie să respecte cerinţele specifice ale producătorului. Grosimea minimă totală a barierei antiradon se determină prin formula:
        d_min ≥ l x arcsinh [αl lamda C_s / E_max] [m] (2.1)
        Unde:
        d_min este grosimea minimă totală a barierei antiradon (m);
        l - lungimea de difuzie (m);
        α - factorul de siguranţă (-);
        lamda - constanta de dezintegrare radioactivă a radonului (h-i) (A = 0,00756 h^-1);
        C_s - concentraţia de radon în sol (Bq/mc);
        E_max - rata maximă de exalare a radonului prin suprafaţa barierei antiradon, cu o grosime totală d (m) (Bq/mp.h);

        Lungimea de difuzie a hidroizolaţiei se determină prin formula:
        l = radical din D/lamda ,[m] (2.2)
        Unde:
        D este coeficientul de difuzie al radonului în membrana/bariera antiradon (mp/h).

        Coeficientul de difuzie a radonului în stratul de impermeabilizare se alege din specificaţiile tehnice ale producătorului sau din alte documente (de exemplu Rapoarte de încercare specifice) puse la dispoziţie de producător.
        Factorul de siguranţă a este o valoare adimensională care:
    - pentru structura care vine în contact vertical cu solul permeabil sau cu umplutura cu material permeabil, are valoarea 1;
    – pentru alte situaţii, valoarea lui a se determină în conformitate cu tabelul 6.

        Tabelul 6


┌─────────────────────────────────────────────┐
│Factor de siguranţă                          │
├───────────────┬─────────┬───────────────────┤
│               │         │În cazul unei      │
│               │În cazul │bariere antiradon, │
│               │unei     │în combinaţie cu un│
│               │bariere  │strat de ventilare │
│Permeabilitatea│antiradon│sau în combinaţie  │
│la gaz a       │         │cu un sistem de    │
│solului        │         │ventilare a solului│
│               ├─────────┼─────────┬─────────┤
│               │Fără     │Cu       │Cu       │
│               │sistem de│ventilare│ventilare│
│               │ventilare│mecanică │naturală │
├───────────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│Scăzută        │2,1      │1,0      │1,5      │
├───────────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│Medie          │3,0      │1,0      │2,0      │
├───────────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│Ridicată       │7,0      │1,0      │4,0      │
└───────────────┴─────────┴─────────┴─────────┘

        Permeabilitatea solului este un parametru important în procesele de transport al gazelor în sol, care influenţează în mare măsură fluxul sau exalaţia de radon din sol.
        Permeabilitatea solului este cel de-al doilea parametru decisiv în determinarea potenţialului de radon al perimetrului unei clădiri.
        Permeabilităţi ridicate permit o creştere a gradului de infiltare a gazului şi a radonului din sol în clădire, aşteptându-se o acumulare mai mare a radonului din sol în clădire, şi, implicit, un risc mai mare de radon.
        Permeabilitatea are simbolul k, şi poate fi determinată prin măsurători de permeabilitate in situ directe, caz în care permeabilitatea la gaze este dată în mp (ex. 1,7x10-12 mp). Măsurătorile in situ directe de permeabilitate sunt efectuate la o adâncime standard de 80 cm în sol şi constau în măsurarea fluxului de gaz din sol în timpul extracţiei sub presiune constantă. Procedurile pentru măsurătorile de permeabilitate sunt similare cu cele ale prelevării gazelor de sol (sondă cu diametru mic cu vârf ascuţit).
        Ca limită inferioară de permeabilitate mică se recomandă valoarea k = 5,2x10-14 mp, caz în care pentru evaluarea statistică se înlocuiesc toate valorile cu k < 5,2x10-14 mp cu valoarea k = 5,2x10-14 mp.
        Ca limită superioară de permeabilitate mare se recomandă valoarea k = 1,8x10-11 mp, caz în care pentru evaluarea statistică se înlocuiesc toate valorile cu k > 1,8x10-11 mp cu valoarea k = 1,8x10-11 mp .
        Rata maximă de exalare a radonului prin suprafaţa stratului superior al hidroizolaţiei în grosimea totală d, rezistentă la pătrunderea radonului - E_max, se determină prin formula:
        E_max = C_d V_k n / A_k+ A_s, [Bq/mph] (2.3)
        Unde:
        E_max este rata maximă de exalare a radonului la suprafaţa barierei antiradon, cu o grosime totală d (m) (Bq/mp.h);
        V_k - volumul net al spaţiului aflat în contact direct cu terenul, mc; n - numărul de schimburi de aer în spaţiul de contact (h-1);
        A_k - suprafaţa orizontală a plăcii aflată în contact cu solul, (mp);
        A_s - suprafaţa pereţilor de subsol ai plăcii în contact cu solul (mp);
        C_d - concentraţia de radon pătruns prin difuzie prin membrana / bariera antiradon în spaţiul interior.

        Pentru determinarea corectă a grosimii barierei antiradon, d (m), se efectuează o verificare prin îndeplinirea condiţiei:
    E < E_max, [Bq/mp.h] (2.5)
        Unde:
        E este rata de exalare a radonului la suprafaţa barierei antiradon (Bq/mp.h);
        E_max - rata maximă de exalare a radonului la suprafaţa barierei antiradon (Bq/mp.h) determinată prin formula (2.3);

        Rata de exalare a radonului la suprafaţa barierei antiradon, se determină cu formula:
        E = αl lamda C_s [ 1 / sinh (d_min/l)] [Bq/mph] (2.6)
        Unde:
        E este rata de exalare a radonului prin suprafaţa barierei antiradon (Bq/mp.h).
        α - factorul de siguranţă (-);
        l - lungimea de difuzie (m);
        lamda - constanta de dezintegrare radioactivă a radonului (h^-1) (A= 0,00756 h^-1);
        C_s - concentraţia de radon în sol (kBq/mc);
        d_min - grosimea minimă totală a barierei antiradon (m).

        În cazul în care grosimea totală a barierei antiradon, nu poate fi obţinută printr-un singur strat pentru a îndeplini condiţia (2.5), se permite ca grosimea minimă necesară d_min (m) să fie obţinută din mai multe straturi separate de grosimi diferite şi cu coeficienţi de difuzie de valori apropiate.
    [Suma de la n la i=1 (E_i A_I)] / [Suma de la n la i=1 A_i] ≤ E_max (2.7)
        Unde:
        E_i este rata de exalare a radonului prin suprafaţa celui de-al i-lea strat special de impermeabilizare inclus în grosimea totală a barierei;
        E_max - rata maximă de exalare a radonului prin suprafaţa barierei antiradon (Bq/mp.h) determinată prin formula (2.3);
        Suma de la n la i=1 A_i- suma suprafeţelor "n" numărului de straturi individuale de impermeabilizare incluse în grosimea totală a barierei antiradon (mp);
        Suma de la n la i=1 (E_i A_I - suma produsului celor "n" elemente individuale de straturi de impermeabilizare şi a ratei de exalare a radonului Ei (Bq/h) la i = 1...n.

        În cazul în care condiţia E ≤ E_max nu poate fi îndeplinită cu o anumită grosime, se permite o abordare care să reducă factorul de siguranţă prin proiectarea şi construirea unui sistem de depresurizare a solului în conformitate sau prin aplicarea ventilării mecanice a spaţiului interior pentru etajul aflat în contact direct cu solul.
        Membrana antiradon/bariera orizontală antiradon trebuie protejată împotriva deteriorării înainte de aşezarea următoarelor straturi de pardoseală prin acoperirea cu geotextil de protecţie, panouri de plastic, strat de beton sau în alt mod corespunzător. Figura 39 prezintă modul în care se aplică membrana la nivelul rosturilor şi al contactului perete - pardoseală.
(a se vedea imaginea asociată)
        Figura 39 - Aplicarea membranei antiradon/ barierei antiradon la nivelul rosturilor şi al contactului perete - pardoseală - Schemă de principiu

    ANEXA 3

    METODOLOGIE PENTRU PROIECTAREA ŞI IMPLEMENTAREA
    SISTEMELOR DE DEPRESURIZARE A TERENULUI DE FUNDARE SUB CLĂDIRI
    PENTRU PROTECŢIA ÎMPOTRIVA PĂTRUNDERII RADONULUI
        Sistemele de depresurizare a terenului de fundare sunt concepute pentru a se asigura schimbul de aer între teren şi mediul înconjurător. Sistemele de ventilare a terenului de fundare (SVDT) sunt concepute pentru a crea sucţiune în stratul de teren de sub clădire.
        Se aplică 4 variante de sisteme de ventilare de depresurizare (SVDT):
    a) printr-o conductă de aspiraţie verticală care este conectată la conductele din stratul de drenaj de sub placă; conducta de aer evacuează aerul la nivelul superior al clădirii; în cazul în care acest lucru nu este posibil, conducta este montată pe faţada clădirii şi evacuează aerul într-un loc sigur, departe de deschiderile faţadei (ferestre sau guri de aerisire); conductele de aer din stratul de drenaj sau din conductele planşeelor sunt tuburi riflate din plastic, ceramică, beton (Fig. 41);
    b) prin foraj pentru radon, o gaură de foraj într-un planşeu existent în care se plasează o conductă perforată (Fig. 40); conducta perforată poate fi realizată din următoarele produse şi materiale: conducte din plastic rigid, conducte metalice cu tratament exterior din plastic sau conducte din oţel inoxidabil; forajul pentru radon se aplică acolo unde există posibilitatea tehnică de a fi realizat ca o excavare pe suprafaţa de contact a clădirii sau în exteriorul acesteia;
    c) prin intermediul unui canal/puţ pentru extragerea/determinarea concentraţiei radonului care reprezintă un gol de cel puţin 10 dmc destinat colectării radonului (Fig. 42); canalul de radon este amplasat sub structura plăcii fiecărei încăperi de pe suprafaţa de contact a clădirii cu terenul de fundare; canalul poate fi realizat cu următoarele materiale: plastic, beton sau cărămizi solide bine arse, tencuite cu rosturile verticale fără mortar;
    d) printr-un canal pentru extragerea radonului, reprezentând partea uscată a unui canal situat fie direct sub clădire, fie în apropierea clădirii, care are o structură permeabilă care permite extragerea aerului din terenul din proximitate; această decizie este relativ rar aplicabilă; ventilarea prin aspiraţie/depresurizare trebuie să fie proiectată mecanic.

        Sistemele de depresurizare a solului de sub clădiri trebuie proiectate după cum urmează:
    - ca instalaţie de ventilare prin aspiraţie naturală sau mecanică pentru extragerea amestecului de aer şi radon şi eliminarea acestuia în mediul înconjurător;
    – ca instalaţie de ventilare prin aspiraţie naturală sau mecanică pentru extragerea amestecului de aer şi radon şi eliminarea acestuia în mediul înconjurător, aerul aspirat este compensat prin aportul de aer proaspăt în sol.

        Cerinţe pentru elementele individuale ale instalaţiei de aspiraţie la clădirile existente:
    - canalele de aspiraţie a aerului şi de evacuare a radonului de sub clădire se proiectează într-un singur strat de drenaj din pietriş cu o grosime minimă de 150 mm, de obicei cu o fracţie de 16-32; stratul suport se execută cu o pantă spre coloana verticală de aspirare; stratul de drenaj trebuie să fie prevăzut împotriva inundării pentru funcţionarea eficientă a sistemului de ventilare; pentru eliminarea condensului, se prevăd tuburi în stratul de drenaj, care se execută cu o pantă de 1 % spre descărcarea într-o canalizare existentă;
    – atunci când peste stratul permeabil din susul canalelor riflate se toarnă o placă din beton, suprafaţa stratului de drenaj trebuie protejată împotriva pătrunderii betonului cu ajutorul geotextilelor, hârtiei izolatoare sau al altor produse de construcţie adecvate;
    – conductele riflate de aspiraţie se amplasează în orice zonă delimitată de fundaţii continue, distanţa dintre ele fiind cuprinsă între 2 m şi 4 m;
    – în cazul sistemelor de depresurizare prin aspiraţie naturală, diametrul conductelor riflate aşezate în sol este de la 80 mm la 100 mm, iar în cazul depresurizării prin aspiraţie mecanică, de la 50 mm la 80 mm;
    – diametrul canalului de ventilare este cuprins între 50 mm şi 80 mm în cazul ventilării mecanice şi 100 mm în cazul ventilării naturale; ventilarea mecanică prin aspiraţie a gazelor din teren prin goluri de trecere carotate este permisă numai dacă podelele prin care trece au toate fisurile şi golurile de trecere ale instalaţiilor etanşe, fără a fi nevoie de membrana / bariera antiradon şi cu condiţia ca stratul de suprafaţă al solului să aibă o permeabilitate ridicată;
    – colectoarele riflate sunt racordate într-un colector principal; colectoarele şi lungimile acestora sunt proiectate astfel încât cel puţin unul sau două din ele să fie amplasate sub fiecare spaţiu locuibil, în funcţie de dimensiunea acestuia, cu următoarea suprafaţă determinată pentru fiecare metru de lungime a puţului:
    – până la 5 mp în cazul în care placa pe sol şi pardoseala nu este etanşă şi solul are o permeabilitate mare;
    – de la 5 la 10 mp în cazul în care placa pe sol şi pardoseala fie nu este etanşă şi solul are o permeabilitate medie, fie placa pe sol şi pardoseala are cel puţin fisurile şi golurile de trecere etanşate şi solul are o permeabilitate medie;
    – de la 10 la 15 mp, în cazul în care placa pe sol şi pardoseala are fisurile şi golurile de trecere etanşate, iar solul are o permeabilitate scăzută;
    – canalele riflate de aspiraţie se amplasează în orice zonă delimitată de fundaţii continue; acestea trebuie să fie amplasate în stratul de drenaj din centrul fiecărei zone, astfel încât gazele din sol să poată trece prin întreaga lor suprafaţă efectivă; un astfel de canal acoperă o suprafaţă de 50 mp; canalul nu este amplasat în teren cu permeabilitate scăzut; gazele din canal sunt eliminate cu ajutorul unui ventilator de aspiraţie de joasă presiune;
    – instalarea unei conducte riflate de aspiraţie de-a lungul perimetrului încăperii, astfel încât să se obţină o presiune cât mai mică sub locul de racordare dintre pardoseală şi perete; priza de aer se plasează în conducte sub podelele existente, la cel puţin 150 mm sub cota inferioară a plăcii pe sol şi pardoselii; conducta este acoperită cu pietriş;
    – instalarea canalelor de aspiraţie sub clădirile existente este adecvată numai în cazul în care pardoseala existentă este fără barieră de radon dar cu fisurile şi golurile etanşate, iar terenul are un grad ridicat de permeabilitate la gaze; în cazul în care, pentru clădirile existente, nu poate avea loc o desfacere parţială a plăcii peste sol, canalul trebuie amplasat în apropierea fundaţiei continue şi trebuie să se ţină seama de eficienţa mai scăzută;
    – un puţ de apă existent poate fi utilizat pentru extragerea concentraţiei gazului radon din sol în clădirile rezidenţiale unifamiliale, în următoarele condiţii:
    – puţul este situat direct în clădire sau la cel mult 3 m de aceasta, iar terenul are un grad ridicat sau mediu de permeabilitate la gaze;
    – construcţia puţului în contact cu terenul este etanşă la gaze;
    – nivelul apei din fântână se află la cel puţin 0,5 m sub nivelul podelei clădirii pe tot parcursul anului.

        Este permisă combinarea cu diferite sisteme de remediere pentru o singură clădire sau sisteme care combină depresurizarea sub placă cu ventilarea spaţiului interior (SVDT+SV, SVDT+SCVR, SVDT+SVR2F etc .), iar pentru obţinerea eficienţei energetice se recomandă sisteme complexe cu recuperare de căldura (SVCRDT-pc, SVCRDT-gt). Alegerea acestora depinde de permeabilitatea la gaze a solului, de etanşeitatea la aer a structurii plăcii şi fundaţiilor clădirii. În cazul în care nu este posibil să se ventileze niciun spaţiu sub o suprafaţă delimitată de fundaţii continue, se recomandă să se conecteze spaţiile individuale de sub placa pe sol cu conducte care traversează fundaţiile sub pereţii interiori.
        Depresurizarea prin ventilare naturală a solului se proiectează ţinând seama de impactul vântului, de permeabilitatea terenului la gaze şi de gradientul de temperatură. Ventilarea naturală prin aspiraţie asigură o presiune între 3 Pa şi 5 Pa în sol sub placă. O conductă de aer verticală cu un diametru de cel puţin 200 mm, care se termină cu un deflector situat deasupra coamei clădirii, acţionează pe o suprafaţă de aproximativ 50 mp.
        În cazurile în care nu este posibilă realizarea depresurizării prin aspiraţie naturală, se proiectează o ventilare prin aspiraţie mecanică pentru a extrage aerul din sol. Orice ventilare prin aspiraţie naturală trebuie să permită instalarea suplimentară a unui ventilator de aspiraţie pentru a creşte eficienţa sistemului. Ventilatorul de aspiraţie trebuie să fie amplasat în cel mai înalt punct al conductei de aer. Dacă este necesar, se instalează şi un amortizor de zgomot. O suprafaţă de contact cu o suprafaţă de 100 - 120 mp poate fi deservită cu ajutorul unui ventilator de joasă presiune care asigură un debit de aer de 200 - 250 mc/h.
        Capacitatea şi caracteristicile ventilatorului de aspiraţie se alege în funcţie de rezistenţele liniare şi locale ale conductelor de aer şi de căderea de presiune în sol. Se recomandă ca ventilatorul să aibă posibilitatea de reglare a presiunii de operare.
        Pentru conductele canalului de ventilare se utilizează tuburi din policlorură de vinil (PVC), polietilenă (PE) sau polipropilenă (PP) de secţiune circulară sau dreptunghiulară. Elementele conductelor de aer care trec prin interiorul clădirii se execută cu îmbinări etanşe. Conductele de aspiraţie se amplasează sub placă cu o pantă astfel încât condensul să fie descărcat în teren sau dacă este posibil se prevede un canal de descărcare cu sifon în punctul cel mai de jos spre canalizarea existentă a clădirii. Diametrul canalului de aer trebuie dimensionat în funcţie de debitul de aer transportat. Pentru ventilarea prin aspiraţie mecanică, sunt suficiente diametre cuprinse între 80 mm şi 125 mm pentru ventilaţia prin aspiraţie naturală. În cazul clădirilor cu o suprafaţă mare se proiectează mai multe sisteme de ventilare prin depresurizare separate.
        În cazul sistemelor de depresurizare prin aspirare a gazelor din solul de sub placă, nu se recomandă ca gurile de ventilare, care au rolul de a asigura un aflux de aer exterior la nivelul de sub structura pardoselii, să fie amplasate de-a lungul perimetrului sau pe pereţii subsolului. Acest lucru contribuie la o răcire semnificativă a podelei şi la căderi de presiune. În cazul ventilării prin aspiraţie naturală, în cazuri excepţionale, aceste orificii de ventilare pot fi prevăzute numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
    a) orificiile sunt situate cât mai departe posibil de locurile de aspirare a aerului;
    b) amplasarea orificiilor de ventilare este de aşa natură încât să nu conducă la crearea unei suprapresiuni la nivelul de sub structura plăcii pe sol şi pardoselii;
    c) suprafaţa orificiilor de aer proaspăt să fie mai mică decât suprafaţa orificiilor de aspiraţie;
    d) orificiile de ventilare sunt protejate de un grilaj împotriva animalelor, păsărilor etc.;
    e) aerul aspirat este evacuat peste acoperişul clădirii prin intermediul unei conducte de aer verticale;
    f) sunt îndeplinite cerinţele de protecţie termică.

        În cazul în care aerul ajunge la nivelul de sub structura plăcii pe sol şi pardoselii din interiorul clădirii, gurile de trecere sunt prevăzute cu supape de retur pentru a nu ajunge aerul din sol în interiorul clădirii. Acest caz este posibil atunci când în clădire funcţionează ventilarea sub presiune, care menţine suprapresiunea în încăperile locuite.
        În cazul sistemelor de depresurizare a solului de sub placa de fundare, este necesar să se reducă efectele negative, cum ar fi răcirea podelei şi a fundaţiilor, uscarea stratului de sol, creşterea numărului de schimburi de aer. Acest lucru se realizează cu funcţionarea temporară a ventilatorului.
        Ventilarea mecanică pentru depresurizarea solului trebuie să fie proiectată astfel încât să nu afecteze procesul de ardere a cazanelor, precum şi efecte nocive asupra sănătăţii celor care locuiesc în spaţiul respectiv. Acolo unde este necesar, aerul necesar arderii este livrat cu o conductă de aer la cazan. În cazul apariţiei în sol a unor gaze explozive periculoase, se recomandă alegerea unui alt sistem de ventilare.
        Elementul orizontal deasupra stratului depresurizat se realizează după cum urmează:
    a) limitează convecţia aerului prin jurul trecerilor instalaţiilor, dar nu este obligatoriu să conţină o barieră antiradon - pentru sistemele de ventilare mecanică pentru depresurizarea terenului de fundare instalate în clădirile existente
    b) executarea obligatorie a barierei antiradon şi toate fisurile, rosturile şi golurile de trecere pentru instalaţiile de construcţii etanşe - pentru sistemele de ventilare mecanică a spaţiului interior.

(a se vedea imaginea asociată)
        Figura 40 - Transferul radonului către pereţii exteriori prin intermediul unei reţele de ţevi perforate plasate la nivelul de drenaj şi care împiedică pătrunderea radonului prin termosistem - Schema de principiu
(a se vedea imaginea asociată)
        Figura 41 - Reducerea presiunii prin sisteme de conducte perforate
(a se vedea imaginea asociată)
        Figura 42 - Canale prefabricate pentru realizarea sistemelor de remediere şi reducere a nivelului de expunere la radon

    ANEXA 4

    METODOLOGIE DE PROIECTARE ŞI REALIZARE A SISTEMELOR
    DE VENTILARE A SPAŢIILOR INTERIOARE ALE CLĂDIRILOR PENTRU
    PROTECŢIA ÎMPOTRIVA PĂTRUNDERII RADONULUI
        Sistemele de ventilare a spaţiilor interioare aflate în contact cu terenul de fundare prin intermediul elementelor de fundare, se proiectează în conformitate cu următoarele reguli:
        Ventilarea naturală de admisie cu conducte şi deflector şi fluxul de aer se asigură cu sau fără conducte de drenaj riflate pentru aspirarea gazelor din sol, în funcţie de permeabilitatea acestuia la gaze.
        Introducerea aerului cu ajutorul ventilării mecanice, cum ar fi:
    a) se asigură un flux de aer cu sau fără conducte de drenaj riflate prin sol, în funcţie de permeabilitatea sa la gaze;
    b) fluxul de aer este asigurat de un ventilator conectat la reţeaua de conducte de distribuţie din interiorul clădirii, echipate cu clapete anti retur; în acest caz, se iau măsuri pentru a se asigura suprapresiunea în clădire.

        Se realizează un spaţiu interior ventilat în întreaga zonă a structurii de contact, permiţând circulaţia liberă a aerului.
        În cazul ventilării prin aspiraţie naturală, se pot utiliza în mod excepţional guri sau orificii de ventilare în pereţii din perimetrul clădirii, dar numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
    a) orificiile sunt situate cât mai departe posibil de conductele verticale de aer;
    b) poziţia şi forma orificiilor de ventilare se aleg astfel încât presiunea creată de circulaţia maselor de aer exterior să nu creeze suprapresiuni în spaţiul ventilat interior;
    c) secţiunea transversală totală a gurilor de admisie a aerului proaspăt este mai mică decât suprafaţa totală a gurilor de evacuare aer din spaţiul ventilat;
    d) gurile şi orificiile de ventilare sunt protejate printr-o grilă pentru a opri accesul animalelor.

        Ventilaţia mecanică prin aspiraţie este proiectată, dacă este cazul, pentru oricare dintre următoarele condiţii:
    a) înălţimea efectivă a stratului ventilat este mai mică de 20 mm şi are o suprafaţă mai mare de 8 mp;
    b) înălţimea efectivă a stratului ventilat este cuprinsă între 20 mm şi 50 mm şi are o suprafaţă mai mare de 30 mp;
    c) nu este posibil să se realizeze ventilarea naturală a întregii suprafeţe a stratului.

        În cazul ventilării mecanice, nu se recomandă să existe deschideri de-a lungul perimetrului pereţilor subsolului care să servească la alimentarea stratului cu aer exterior. Acest lucru poate cauza o răcire semnificativă a structurii clădirii şi căderi de presiune.
        În cazul în care nu este posibilă realizarea instalaţiei prin intermediul unei reţele de aer prin interiorul clădirii, ventilarea mecanică prin aspiraţie trebuie proiectată cu evacuarea aerului către un perete exterior de-a lungul perimetrului exterior al clădirii sau în imediata apropiere a clădirii, în interiorul proprietăţii, astfel încât să se evite întoarcerea aerului evacuat din sol în interiorul clădirii.
        Pentru crearea straturilor de ventilare se utilizează membrane profilate, ţinând cont de caracteristicile mecanice ale acestora.
        Presiunea în straturile de aer este redusă aşa cum se arată în Figura 43.
        Presiunea sub structura de contact prin intermediul ventilării naturale sau mecanice se reduce aşa cum se arată în Figurile 44-45.
(a se vedea imaginea asociată)
        Figura 43 - Reducerea presiunii în straturile de aer. Strat de aer peste hidroizolaţia rezistentă la pătrunderea radonului - Schema de principiu
(a se vedea imaginea asociată)
        Figura 44 - Schema de principiu - Scăderea presiunii sub structura de contact prin ventilare naturală sau mecanică
(a se vedea imaginea asociată)
        Figura 45 - Schema de principiu - Scăderea presiunii sub structura de contact

    ANEXA 5

                METODOLOGIE DE VENTILARE A SPAŢIILOR TEHNICE NEUTILIZATE
              DIN CLĂDIRI PENTRU PROTECŢIA ÎMPOTRIVA PĂTRUNDERII RADONULUI
        Numărul, dimensiunile şi amplasarea golurilor de ventilare în pereţii de închidere şi în pereţii interiori ai spaţiului tehnic sunt proiectate astfel încât să asigure ventilarea spaţiului pe tot parcursul anului. Golurile de ventilare trebuie să fie dotate cu grilaje de protecţie şi amplasate astfel încât acesta să fie protejat împotriva pătrunderii apei.
        Diferenţele de presiune necesare sunt menţinute în unul dintre următoarele moduri:
    - prin intermediul unei conducte de aer verticale, aşa cum este prezentată în Fig. 47, cu piese îmbinate etanş. Sistemul de ventilare se poate executa ca ventilare naturală cu deflector sau cu ventilare mecanică prin aspiraţie (SVPDS). Dacă este necesar, este prevăzut un amortizor de zgomot.
    – cu executarea unor goluri de ventilare dispuse orizontal pe pereţi opuşi, cu ventilatoare de aspiraţie montate pe un perete opus (SV, SVR1F ), aşa cum se arată în Fig. 46. pentru a se asigura presiunea în spaţiul gol. În acest caz, golurile de ventilare trebuie prevăzute cu o suprafaţă de 1 până la 1,5 % din suprafaţa de contact, iar numărul recomandat al schimburi de aer în spaţiul gol este de 1,5.

        Nu este permis niciun flux de aer dinspre spaţiul tehnic spre spaţiile din clădire. Numărul de schimburi de aer în spaţiul tehnic n_p se calculează cu formula:
        n_k = Q_k/V_k, [h^-1] (5.1)
        Unde:
        Q_k este debitul de aer care intră în spaţiul tehnic (mc/h);
        V_k - volumul spaţiului ventilat (mc).

        Concentraţia de radon C(k) într-un spaţiu tehnic, în cazul în care este acesta dispune de o placă sau barieră antiradon, se calculează cu ajutorul formulei:
        C_k = [Suma de la i=1 la n(E_k A_k)_i/n_k V_k,[Bq/mc] (5.2)
        Unde:
        E_k este rata de exalare a radonului prin suprafaţa terenului tratat [Bq/(mp.h)];
        A_k - suprafaţa de pătrundere a radonului în spaţiul tehnic (mp);
        n_k - numărul de schimburi de aer în spaţiul tehnic determinat prin formula (1);
        V_k - volumul interior al spaţiului tehnic (mc);
        i=1..n - numărul de straturi de produse/materiale de construcţie cu care a fost dotată suprafaţa terenului în spaţiul gol.

        În cazul în care suprafaţa terenului din spaţiul tehnic este expusă direct, dar este prevăzut un sistem de ventilare prin aspiraţie cu numărul corespunzător de schimburi de aer, concentraţia volumetrică a radonului în spaţiul gol C_k se calculează cu formula:
        C_k = lambda C_S/n_k, [Bq/mc] (5.3)
        Unde:
        lambda este o constantă de dezintegrare a radonului radioactiv (lambda = 0,00756 h^-1);
        C_s - concentraţia de radon (Bq/mc);
        n_k - numărul de schimburi de aer în spaţiul tehnic calculat prin formula (5.1).

(a se vedea imaginea asociată)
        Figura 46 - Schema de principiu - Ventilarea mecanică a spaţiului tehnic închis cu un sistem de ventilare prin aspiraţie amplasat pe un perete
(a se vedea imaginea asociată)
        Figura 47 - Schema de principiu - Ventilarea mecanică a spaţiului tehnic închis cu sistem vertical de conducte de aer şi ventilator de aspiraţie

    ANEXA 6

    METODOLOGIA DE ELABORARE ŞI REALIZARE A MĂSURILOR DE PROTECŢIE
    ÎMPOTRIVA RADONULUI ÎN CLĂDIRILE CU SUBSOL NELOCUIT
        În clădirile cu subsol nelocuit, se proiectează următoarele măsuri de protecţie împotriva radonului:
        Pentru toate spaţiile nelocuite de la subsol trebuie să se asigure o ventilare prin aspiraţie pe tot parcursul anului.
        Spaţiul trebuie să fie ventilat în unul dintre următoarele moduri:
    - cu executarea unei conducte de aer verticale cu piese bine etanşate la îmbinări. Sistemul de ventilare în acest caz poate fi executat ca un sistem cu ventilare naturală cu un deflector amplasat peste nivelul coamei acoperişului sau ca un sistem de ventilare mecanică prin aspiraţie cu un ventilator de aspiraţie. Dacă este necesar, este prevăzut un amortizor de zgomot.
    – cu executarea unor goluri de ventilare amplasate orizontal pe pereţi opuşi şi a unor ventilatoare de aspiraţie montate pe un perete opus pentru a se asigura presiunea în spaţiul interior (SV, SV1F, SV2F). Numărul de schimburi de aer recomandat este de 1,5.

        Pe golurile de ventilare se montează grile de protecţie. Nu se permite niciun flux de aer din spaţiul nelocuit către spaţiile locuite din clădire. În cazul unui sistem cu ventilare prin aspiraţie naturală a spaţiului nelocuit, trebuie prevăzută posibilitatea de a instala un ventilator de aspiraţie pentru a creşte eficienţa instalaţiei.

        Numărul schimburilor de aer în spaţiul nelocuit de la etajul de contact n_p se calculează cu formula:
        n_p=Q_p/V_p, [h^-1] (6.1)
        Unde:
        Q_p este debitul de aer care intră în spaţiul nelocuit (mc/h);
        V_p - volumul spaţiului nelocuit (mc).

        Concentraţia de radon C_p în spaţiul locuit în condiţiile măsurilor prevăzute pentru limitarea fluxului de radon din sol se calculează cu ajutorul formulei:
        C_p = [Suma de la i=1 la n(E_p A_p)_i/n_p V_p,[Bq/mc] (6.2)
        Unde:
        E_p este rata de exalare a radonului prin suprafaţa plăcii de contact a etajului fără spaţiu locuibil [Bq/(mp.h)];
        A_p - suprafaţa etajului de contact fără spaţiu locuibil (mp);
        n_p - numărul de schimburi de aer în etajul de contact, determinat prin formula (6.1);
        V_p - volumul etajului de contact fără spaţiu locuibil (mc);
        i=1..n - numărul de spaţii de la etajul de contact.

        În cazul în care suprafaţa pardoselii etajului de contact a clădirilor noi nu este destinată să fie protejată prin impermeabilizare rezistentă la pătrunderea radonului, dar este prevăzută o ventilare prin aspiraţie a spaţiului cu numărul corespunzător de schimburi de aer, concentraţia volumetrică a radonului în spaţiul de contact C_p se calculează cu formula:
        C_p=lambda C_s/n_p, [Bq/mc] (6.3)
        Unde:
        lambda este constanta de dezintegrare a radonului radioactiv (lambda = 0,00756 h^-1);
        C_s - concentraţia de radon măsurată în solul de sub o clădire nouă (Bq/mc);
        n_p - numărul de schimburi de aer în etajul de contact fără spaţiul locuibil calculat prin formula (6.1).

        Pentru ventilarea mecanică a etajului de contact, se recomandă utilizarea sistemelor cu recuperare de căldură (SV1F, SV2F) dacă numărul de schimburi de aer în spaţiul interior al etajului de contact este mai mare de 1 h^-1.
        Tavanul acestui spaţiu trebuie sa aibă toate fisurile şi golurile etanşate dacă:
    - acesta dispune de un sistem de depresurizare a solului sub placa de fundare(SVDT);
    – spaţiul locuit de la nivelul următor dispune de ventilare sub presiune(SV);
    – acesta dispune de un sistem de ventilare prin aspiraţie(SVPD).

        Accesul la etajul de contact este izolat de următoarele etaje ale clădirii cu uşi etanşe, care se închid automat, amplasarea uşii fiind în concordanţă cu traseul de evacuare a clădirii.

    ANEXA 7

                  METODOLOGIA DE ELABORARE ŞI REALIZARE A MĂSURILOR DE
                PROTECŢIE ÎMPOTRIVA RADONULUI ÎN CLĂDIRILE SUBSOL LOCUIT
        În cazul clădirilor existente cu subsol locuit, toate spaţiile de la acest etaj în care concentraţia măsurată de radon este mai mare decât pragul minim, sunt prevăzute cu ventilare mecanică pe tot parcursul anului, iar elementele structurale de contact cu terenul de fundare vor avea toate fisurile şi spaţiile libere din jurul trecerilor instalaţiilor şi branşamentelor etanşate.
        Proiectarea şi implementarea unui sistem de ventilare mecanică la un subsol locuit pentru o clădire existentă se realizează pe baza rezultatelor măsurării la faţa locului a concentraţiei de radon în clădire la numărul n_m de schimburi de aer, (h^-1) înainte de a lua măsura de proiectare a sistemului de ventilare. În acest caz, numărul de schimburi de aer n_s (h^-1) se calculează cu aproximaţie conform ecuaţiei:
        n_b ≈ [Suma de la i=1 la n(C_b n_m)_i/C_ref, [h^-1] (7.2)
        Unde:
        C_b este CARIA măsurată în prima încăpere interioară (Bq/mc);
        n_m - numărul de schimburi de aer în prima încăpere interioară de la etajul de contact stabilit în timpul măsurătorilor C_b (h^-1);
        n_b - numărul de schimburi de aer necesar a fi asigurat prin ventilare mecanică după punerea în aplicare a măsurii (h^-1);
        C_ref - nivelul de referinţă al concentraţiei de radon în aerul interior (Bq/mc).

        În cazul în care se stabileşte să se atingă o valoare CARIA mai mică decât valoarea de referinţă, ecuaţia 7.2 se calculează folosind valoarea respectivă în locul valorii de referinţă.
        Spaţiile pentru locuit ale clădirilor existente, trebuie dotate cu sisteme de ventilare mecanică sub presiune (SV, SV1F, SV2F), care este compensată prin ventilarea prin aspiraţie în băi şi toalete. Dacă este posibil, sunt recomandate sisteme mecanice de ventilare cu recuperare de căldură (SV1F, SV2F, SCVR, SCVRm), iar pentru cele existente cu valori mari ale concentraţiei de radon se recomandă sisteme complexe de remediere prin ventilare şi depresurizare cu recuperare de căldură (SVCRDT-pc, SVCRDT-gt). Sistemele care aspiră aer exterior trebuie prevăzute cu filtru de aer.
        Este permisă proiectarea unei micro-ventilaţii cu fante în tâmplărie, pentru ventilaţia orizontală a spaţiilor locuibile atunci când nu este posibilă realizarea ventilării mecanice, prezentată în Figura 48. Presiunea ventilatorului se alege în funcţie de rezistenţele liniare şi locale ale conductelor de aer, precum şi de căderea de presiune din sol. Ventilatoarele se selectează ţinând cont de factorii de umiditate şi de praf din aer. Se selectează ventilatoare cu reglare automată a turaţiei.
(a se vedea imaginea asociată)
        Figura 48 - Schema de principiu - Sistem de ventilare mecanică centralizată cu recuperare de căldură

    ANEXA 8

                  METODOLOGIE DE ELABORARE ŞI REALIZARE A ELEMENTELOR
        DE RACORDARE A INSTALAŢIILOR ŞI AMENAJĂRI SUBTERANE ŞI A ACCESULUI PRIN
                        STRUCTURA DE CONTACT A CLĂDIRILOR PENTRU
                       PROTECŢIA ÎMPOTRIVA PĂTRUNDERII RADONULUI
        Lucrările de racordare şi branşament a instalaţiilor se proiectează astfel încât numărul de goluri şi treceri pentru instalaţii în elementele de contact să fie minim. Golurile de trecere pentru instalaţiile de construcţii prin stratul de hidroizolaţie rezistentă la pătrunderea radonului, se execută etanş folosind manşon elastic cu guler de fixare. Spaţiul dintre manşon şi conductă sau cablu este strâns cu un material care asigură o etanşeitate mare a îmbinării (etanşare flexibilă durabilă, profile de cauciuc etc.). Etanşarea este fixată de colierul manşonului prin lipire, sudare, foc deschis sau prin presare între colierul liber şi cel de fixare etc.
        În locurile în care nu este posibil să se pună o bucşă de dilatare cu guler de fixare, se foloseşte o bucşă de dilatare fără guler, hidroizolaţia fiind fixată etanş pe aceasta după cum urmează:
    (a) folosind un guler de izolaţie plasat pe manşonul de dilatare;
    (b) prin întreruperea hidroizolaţiei manşonului pentru expansiune, prin etanşarea cusăturii dintre hidroizolaţie şi bucşă cu o garnitură permanent flexibilă şi prin acoperirea îmbinării cu bandă adezivă.

        În cazul clădirilor existente, atunci când soluţiile de proiectare permit, golurile de trecere pentru instalaţii se execută în conformitate cu punctele 2 şi 3. În aceste cazuri, se utilizează o bucşă separată longitudinal pentru dilatare dacă măsurile de protecţie împotriva radonului nu implică o modificare a sistemelor de ventilare. Spaţiul dintre manşon şi structură se umple sau se injectează cu un amestec de beton.
        Golurile de trecere pentru instalaţii printr-o structură realizată din beton etanş se execută cu ajutorul unei bucşe de dilatare prevăzute cu benzi de dilatare şi a unui colier de fixare care se instalează în structură astfel încât betonul să acopere colierul pe ambele părţi, aşa cum se arată în Figurile 49 şi 50.
(a se vedea imaginea asociată)
        Figura 49 - Etanşarea golurilor de trecere pentru instalaţii
(a se vedea imaginea asociată)
        Figura 50 - Etanşarea rosturilor de dilatare - Schema de principiu

    ANEXA 9

                     ANALIZA COSTURILOR ŞI A BENEFICIILOR ASOCIATE
               IMPLEMENTĂRII UNOR MASURI DE REMEDIERE LA UN STUDIU DE CAZ
        Cerinţe preliminare dar necesare pentru analiza cost - beneficiu:
        ● Definirea obiectivelor
        Obiectivele proiectului reflectă beneficiile aduse de implementarea metodelor de prevenire şi control a pătrunderii radonului în clădirile existente. Principalul obiectiv socio-economic al unui proiect trebuie să fie reducerea îmbolnăvirilor cauzate de emanaţiile de radon, fiind unul din principalii agenţi din mediul înconjurător considerat, după fumat, a doua cauză în apariţia cancerului pulmonar.
        Stabilirea temei de proiectare este independentă din punct de vedere economic. Se stabilesc metodele de prevenire şi control a pătrunderii radonului în clădirile existente, se definesc acţiunile necesare, lucrările de executat, materialele, manopera şi utilajele/echipamentele utilizate şi implicit costurile generate de realizarea investiţiei.

        ● Analiza opţiunilor şi a fezabilităţii
        Pentru fiecare proiect ar putea fi luate în considerare cel puţin trei alternative:
    - alternativa de a nu face nimic;
    – alternativa de a face minimum;
    – alternativa de a face ceva.

        Alternativa de a nu face nimic reprezintă alternativa de bază a analizei proiectului care vizează cel puţin compararea situaţiilor cu sau fără proiect. Alternativa de a nu face nimic mai este denumită scenariul inerţial. A nu face nimic în legătură cu nivelul de radon din clădirile existente este echivalentă cu menţinerea gradului de îmbolnăviri cauzate de radon.
        Alternativa de a face minimum care poate fi analizată reprezintă varianta prin care se realizează unele lucrări de reabilitare ale clădirilor fără o legătură cu obiectivul de a reduce nivelul de radon din clădiri.
        Alternativa de a face ceva presupune realizarea şi implementarea uneia dintre metodele specifice de remediere identificate în capitolul anterior în funcţie de categoria de remediere: nivelul 1, 2 sau 3.

    1. Analiza financiară
        Scopul analizei financiare este de a utiliza previziunile fluxului de numerar al proiectului pentru a calcula ratele randamentului adecvate, în special rata financiară internă a randamentului (FRR) sau a investiţiei (FRR/C) sau a capitalului (FRR/K) şi valoarea netă financiară actuală corespunzătoare (FNPV).
        În timp ce Analiza Cost-Beneficiu cuprinde mai mult decât doar considerarea ratelor financiare ale proiectului, cele mai multe dintre datele proiectelor referitoare la costuri şi beneficii sunt asigurate de analiza financiară. Această analiză pune la dispoziţie informaţii asupra intrărilor şi ieşirilor, preţurilor acestora şi structura veniturilor şi cheltuielilor de-a lungul întregii perioade de utilizare a investiţiei.
        Elementele de bază ce trebuie avute în vedere sunt:
    - Orizontul de timp
    – Determinarea costurilor totale investiţionale
    – Determinarea costurilor de exploatare a investiţiei
    – Veniturile generate de proiect
    – Valoarea reziduală a investiţiei
    – Verificarea sustenabilităţii financiare a investiţiei
    – Determinarea principalilor indicatori de performanţă

        Implementarea metodelor de remediere în clădiri existente pentru reducerea nivelului de expunere la radon se realizează de obicei ca o parte componentă a unor investiţii de reabilitare, renovare mai ample ale clădirilor. Astfel costurile şi beneficiile generate de
    implementarea acestor metode de remediere se evidenţiază separat în analiza beneficiilor şi costurilor aferentă investiţiei de bază.
        Astfel orizontul de timp avut în vedere va fi strâns legat de tipul şi caracteristicile clădirii în care se realizează investiţia. Având în vedere durata de viaţă a unei clădiri în alegerea orizontului de timp se are în vedere şi vechimea acesteia. Orizontul de timp recomandat pentru analiză este de 15 ani.
        Costurile investiţionale sunt determinate de caracteristicile clădirii asupra căreia se intervine: dimensiuni, vechime, materiale utilizate la construcţia iniţială, zona unde este amplasată etc. Având în vedere că, în prezent, costurile unitare pentru lucrările de renovare moderată sunt estimate la 440 Euro/mp (arie desfăşurată), fără TVA, se estimează costurile suplimentare investiţionale pentru implementarea măsurilor de remediere, în funcţie de nivelul şi categoriile măsurilor de remediere prezentate mai sus astfel:
    - Nivel 1 - costuri suplimentare 1,5% - 6,6 Euro/mp (arie desfăşurată), fără TVA
    – Nivel 2 - costuri suplimentare 2,5% - 11 Euro/mp (arie desfăşurată), fără TVA
    – Nivel 3 - costuri suplimentare 3,0% - 13,2 Euro/mp (arie desfăşurată), fără TVA

        Din punct de vedere al costurilor de exploatare a investiţiei, implementarea măsurilor de remediere nu generează costuri suplimentare de exploatare. Acestea vor fi considerate 0 pe toată perioada de analiză.
        Veniturile financiare generate de componenta investiţională referitoare la implementarea măsurilor de remediere sunt estimate la fel la valoarea 0, deoarece acest tip de investiţie nu generează venituri directe din operare. Totuşi, trebuie avut în vedere faptul că, aşa cum este precizat mai sus, măsurile de remediere vor fi realizate în corelare cu o investiţie mai amplă de reabilitare a clădirilor: vechi, renovate sau reabilitate termic etc. Ansamblul proiectului va genera - după caz beneficii financiare - în funcţie de specificul şi obiectivul fiecărei lucrări în parte.
        Valoarea reziduală a componentei investiţionale de implementare a măsurilor de remediere este în strânsă corelare cu valoarea reziduală calculată pentru întreg proiectul.
        Valoarea reziduală poate fi calculată în două moduri:
        ● Prin luarea în considerare a valorii de piaţă reziduale a capitalului fix, ca şi când acesta ar fi vândut la sfârşitul orizontului de timp luat în considerare.
        ● Valoarea reziduală a tuturor activelor şi pasivelor.

        Valoarea actualizată a fiecărei reţete viitoare, ulterioare orizontului de timp, trebuie să fie inclusă în valoarea reziduală. Cu alte cuvinte, valoarea reziduală este valoarea de lichidare.
        Sustenabilitatea financiară, înseamnă că proiectul nu trebuie să rişte să rămână fără bani; planificarea primirii fondurilor şi plăţilor poate fi crucială în implementarea proiectului. De asemenea în orizontul de timp al proiectului, sursele de finanţare (incluzând orice fel de transferuri de numerar) vor egala în mod consistent plăţile an după an. Sustenabilitatea apare în cazul în care în rândul fluxului net al fluxului de numerar generat cumulat este pozitiv pentru toţi anii luaţi în considerare.
        Pentru implementarea măsurilor de remediere trebuie asigurată sustenabilitatea financiară în perioada de realizare a investiţiei prin asigurarea fluxurilor suplimentare de numerar generate de costurile suplimentare. Pe perioada de operare a investiţiei, având în vedere că, aşa cum am arătat mai sus nu vor exista costuri suplimentare şi nici venituri financiare, nu este necesară asigurarea de lichidităţi suplimentare.

    2. Analiza economică
        Analiza economică evaluează contribuţia proiectului la bunăstarea economică a regiunii sau ţării. Ea este efectuată în numele întregii societăţi (regiune sau ţară) în locul doar al proprietarului infrastructurii ca în cazul analizei financiare.
        Radonul este un gaz cancerigen, căruia i se atribuie între aproximativ 15% din cele 14.000 de cazuri anuale de cancer pulmonar identificate în Europa. La nivel mondial, este considerat a fi a doua cauză principală a cancerului pulmonar după fumat.
        Ţinând cont de aceste aspecte principalul beneficiu adus de implementarea metodelor de remediere în clădiri existente pentru reducerea nivelului de expunere la radon este reducerea numărului de îmbolnăviri, creşterea gradului de sănătate şi creşterea duratei de viaţă a persoanelor care activează în interiorul clădirilor remediate. Una dintre problemele analizei economice este reprezentată de valorizarea acestor beneficii aduse de implementarea măsurilor.
        Ca regulă generală orice cost sau beneficiu social care se propagă de la proiect spre alţi subiecţi fără compensaţie, trebuie contabilizate în cadrul Analizei Cost-Beneficiu prin însumare la costurile sale financiare.
        Totuşi se poate încerca cuantificarea acestor beneficii luând în considerare elemente cum ar fi:
    - Costurile cu tratamentele în cazurile de cancer pulmonar
    – Costurile de spitalizare
    – Costurile cu intervenţiile chirurgicale
    – Costurile rezultate din lipsa de productivitate a persoanelor bolnave
    – Costurile generate de decesul prematur al persoanelor bolnave de cancer

        Costurile unei zile de spitalizare poate fi estimat pornind de la tarifele practicate pentru spitalizarea persoanelor afişate de către spitale pe site-urile acestora, fie după profilul medical ales, fie pentru fiecare secţie a spitalului.
        Astfel, în Bucureşti, la Spitalul Universitar de Urgenţă, o zi de spitalizare pentru secţiile cu profil medical ajunge la 550 lei, pentru profil chirurgical este 850 lei iar pentru ATI este 1500 lei. Spitalul Clinic Colentina declară costul mediu pentru o zi de spitalizare ca fiind suma de 491 lei, iar la Spitalul Colţea, preţurile pornesc de la 609 lei pentru medicină internă şi pot ajunge până la 2172 lei pentru ATI.
        O parte din spitalele din ţară, practică preţuri mai reduse comparativ cu cele din capitală, şi putem menţiona Spitalul Judeţean de Urgenţă Piatra-Neamţ unde costul mediu pe zi de spitalizare porneşte de la 385 de lei, Spitalul Municipal de Urgenţă Roman cu preţuri pornind de la 444 lei şi Spitalul Municipal Dorohoi pornind de la 287 lei.
        Este important de menţionat că preţurile diferă la fiecare spital din ţară pentru că sunt influenţate şi de cheltuielile pe care le are fiecare spital cu salariile personalului medical şi cheltuielile de întreţinere.
        Costurile cu intervenţiile chirurgicale pot fi estimate pornind de la TCP (tariful pe caz ponderat) care este fix - în jur de 1.485 de lei pentru majoritatea spitalelor. Pentru a obţine tariful care se decontează de către Casa de Asigurări de Sănătate, TCP de 1.485 lei se înmulţeşte cu valoarea relativă a cazului, care poate varia între 0,42 şi 14,23, în funcţie de complexitatea cazului. Astfel, tarifele de decontare variază între 624 de lei (ex. proceduri pentru strabism) şi 21.132 lei (ex.traheostomie). Ţinând cont că ICM (indicele de complexitate a cazurilor) pentru chirurgia pulmonară este de cca 1,5 se poate estima faptul că costul minim al unei intervenţii chirurgicale este de cca 2.230 lei.
        Rezultatele soluţiilor de remediere aplicate realizate pot fi definite în termeni de ani de supravieţuire câştigaţi prin evitarea cazurilor de cancer pulmonar induse de radon şi exprimate prin ani de viaţă câştigaţi. Costurile medii aferente tratamentului cancerului pulmonar au fost estimate pe baza studiilor efectuate în Anglia ca fiind cuprinse între 6800 şi 7600 de euro (Kennedy et al., 1999). De asemenea, numărul mediu de ani de viaţă pierduţi datorită mortalităţii prin cancer pulmonar a fost estimat la 13,5 ani (Kennedy et al., 1999).
        Estimând numărul total de ocupanţi din 10 case supuse remedierii la 30 de persoane se obţine o reducere teoretică anuală per persoană în concentraţia de radon de 1,14 WLM, presupunând factorul de ocupanţă de 19,2 ore (0,8). NRPB estimează riscul de a dezvolta cancer pulmonar per WLM la 3,5*10^-4 pentru fiecare an de expunere. În acest context, obţinem 0,024 cazuri de cancer pulmonar evitate ca urmare a aplicării măsurilor de remediere în cele 10 case, adică 0.96 cazuri/40 de ani. Un total de 12,89 ani de viaţă sunt câştigaţi prin evitarea cazurilor de cancer pulmonar induse de radon raportat la cele 10 case remediate.
        Toate aceste valori calculate specific pentru fiecare investiţie în parte pot reprezenta beneficii aduse de aplicarea metodelor de remediere pentru reducerea nivelului de expunere la radon.
        În urma aplicării calculelor de eficienţă economică a investiţiei strict pentru componenta de remediere în raport cu beneficiile generate se poate observa faptul că Rata internă de rentabilitate economică a investiţiei va fi peste rata de actualizare (5,5%).
        În anexă se prezintă sub forma de studiu de caz o analiză sintetică a beneficiilor aferentă remedierii unui număr de 10 imobile pe un proiect de cercetare.

    ANEXA 10

        EXEMPLE PRACTICE - STUDII DE CAZ PENTRU DIFERITE SITUAŢII DE APLICARE A
       MĂSURILOR DE REMEDIERE ÎN FUNCŢIE DE TIPUL ŞI PARTICULARITĂŢILE CLĂDIRILOR
        Pentru exemplificarea etapelor necesare pentru proiectarea şi instalarea unei soluţii combinate pentru remedierea radonului la o clădire existentă, cu eficienţă crescută în reducerea radonului (98%), se prezintă un studiu de caz cu evidenţierea unor detalii tehnice în fluxul lucrărilor necesare.
        Studiu de caz cu evidenţierea detaliilor tehnice din cadrul intervenţiei: Proiectare şi instalare a unei soluţii combinate pentru remedierea radonului la o clădire existentă de tip scoală (din Categoria a III a de la capitolul 3.1, clădirea fiind încadrată în situaţia cu CARIA>1000 Bq/mc), cu eficienţă crescută în reducerea radonului (98%)
        Soluţia tehnică: Sistem de depresurizare pentru ventilarea solului de sub clădire şi montarea unei membrane antiradon, pentru izolarea finală a planşeului peste sol şi asigurarea etanşeităţii în scopul protecţiei clădirii împotriva pătrunderii radonului.
        Proiectul tehnic s-a conceput în baza analizei clădirii şi a prevăzut măsuri din Categoria a III. a de la capitolul 3.1, clădirea fiind încadrată în situaţia cu CARIA>1000 Bq/mc. Soluţia tehnică a fost recomandată de specialiştii în radon în colaborare cu arhitecţii şi proiectanţii responsabili cu lucrarea de renovare. Planul este prezentat în Figura 51.
        Sistemul de remediere implementat s-a bazat pe depresurizarea solului de sub clădire şi ventilare, în conformitate cu arhitectura construcţiei, pentru o eficienţă maximă în reducerea nivelului de radon din interior la valori cât mai mici posibile şi optimizarea generală a calităţii aerului interior.
        S-a proiectat şi aplicat un ansamblu de măsuri şi lucrări pentru depresurizare şi ventilare sub nivelul plăcii de la parter, printr-un tub perforat cu diametrul de 80 mm. Evacuarea gazului viciat cu radon s-a realizat în exterior, departe de ferestre, printr-un ventilator cu diametru de 125 mm, printr-o conductă etanşă din PVC şi cu diametru de 125 mm.
        Principiul de bază utilizat în depresurizarea solului este de a se asigura că diferenţa de presiune dintre sol şi clădire este întotdeauna negativă. În mod specific, presiunea absolută din sol va fi mai mică decât presiunea absolută din clădire, pe toate suprafeţele adiacente solului şi, de asemenea, în toate punctele în care gazul radon ar putea pătrunde în interiorul clădirii (ex.: penetrări ale conductelor, fisuri etc.). Pentru asigurarea confortului termic şi reducerea pierderilor termice este necesară izolarea termică a plăcii peste sol şi asigurarea etanşeităţii la interfaţa dintre sistemul de depresurizare şi aerul din interiorul clădirii. Ventilarea solului şi depresurizarea se realizează simultan prin utilizarea unui ventilator, dimensionat corespunzător pentru a menţine puterea consumată sub 1 până la 5 kWh/zi.
     Montarea sistemului de ventilare prin depresurizarea activă a solului a prevăzut următoarele etape şi elemente, prezentate în Figura 52:
    - izolarea plăcii peste sol şi asigurarea etanşeităţii la interfaţa printr-un strat permeabil;
    – montarea conductelor în subsol în punct(e) de aspiraţie/drenaj, izolarea şi etanşeizarea conductelor, montarea ventilatorului şi cuplarea cu conducta de drenaj;
    – montarea unei membrane hidroizolaţie cu rol de barieră de radon pentru izolarea finală a plăcii peste sol şi a anvelopei clădirii, pentru asigurarea unui nivel ridicat de etanşeitate la aer a clădirii;
    – lucrări de reparare şi refacere a finisajelor interioare în zonele de intervenţie.

        Lucrările executate:
    1. Îndepărtarea plăcii de beton existente peste sol (beton, pământ) din încăperile de la parter. Grosimea stratului îndepărtat este de aprox. 50 cm.
    2. Asigurarea permeabilităţii necesare aspirării gazelor din teren prin sucţiune la interfaţa existentă prin aplicarea unui strat permeabil de pietriş grosier (fracţie 16/32 mm) pe suprafaţa solului. Stratul de pietriş are funcţia de strat permeabil. Grosimea minimă recomandată a stratului de pietriş este de 150 mm. Stratul de pietriş se aplică în două etape (înainte şi după instalarea conductei), astfel încât toate conductele să fie în totalitate înglobate în pietriş.
    3. Montarea conductelor în subsol în punct(e) de aspiraţie/drenaj: La conducta colectoare se ataşează conductă de dren aferentă fiecărei încăperi în parte. Lungimea conductei de dren trebuie să acopere aproximativ % din lungimea încăperii în care se instalează. Conducta perforată din tub flexibil (folosit pentru aspirarea radonului) cu un diametru între 50-80 mm, este aşezată în stratul de pietriş, astfel încât tubul să fie total încorporat de pietriş (vezi Figura 51).
    4. Montarea înclinată a conductei colectoare etanşă, din tub PVC cu diametrul de 100 mm, astfel încât să se asigure o înclinaţie continuă, favorizând scurgerea apei de condensarea în sol, prin conducta perforată. Aceasta traversează peretele subsolului existent al clădirii şi este conectată la un ventilator electric.
    5. Izolarea şi etanşeizarea conductelor şi a contactului dintre conducte şi perete cu spumă poliuretanică sau material izolator.
    6. Montarea ventilatorului radial în linie, pe partea verticală a conductei de evacuare (vezi Fig. 47 şi 48). Se recomandă un ventilator în linie cu roată cu palete CK 125C cu un debit de la 100 la 200 mc/h, la o diferenţă de presiune de la 250 Pa la 150 Pa. Pentru a se evita efectele de zgomot perturbatoare, ventilatorul trebuie instalat folosind cleme cu cauciuc care să ţină conducta la ~1 cm faţă de ventilator. Ventilatorul se instalează în exteriorul clădirii. Aceasta va fi prevăzută cu un subpass pentru condens, pentru a proteja ventilatorul. La acesta se conectează conductele etanşe, atât din fundaţia subsolului cât şi a parterului. Conducta de evacuare este montată pe exteriorul clădirii şi va depăşi linia acoperişului, astfel încât aerul viciat să fie eliberat departe de ferestre şi fantele de aerisire.
    7. Izolarea şi asigurarea etanşeităţii planşeului la interfaţa existentă printr-un strat permeabil acoperit cu material geotextil şi o placă de beton armat. După instalarea tuturor conductelor, se asigură o grosime minimă a plăcii de beton de 100 mm (Figura 52).
    8. Montarea unei membrane antiradon/ bariera de radon pentru izolarea finală a planşeului peste sol şi a anvelopei clădirii, pentru asigurarea unui nivel ridicat de etanşeitate la aer a clădirii. Membrana asigură menţinerea calităţii aerului interior şi reducerea nivelului de radon şi menţinerea confortului termic. Membrana rezistentă la radon (bariera de radon) se aplică atunci când betonul are o rezistenţă suficientă, procesul de aplicare se întinde pe durata 1 zi- maxim 1 săptămână, în funcţie de volumul clădirii. Membrana se ridică 100 mm pe pereţii fundaţiei. Pereţii fundaţiei trebuie să aibă suprafaţă netedă pentru a permite o bună ataşare a membranei. În acest scop, dacă situaţia o impune, se poate apela la material de umplutură a găurilor/îndreptare a pereţilor, care să aibă granulaţie mică şi să fie întins cât mai uniform, pentru a facilita aplicarea membranei. Se asigură izolarea completă şi sigilarea pătrunderilor conductelor, cu componente suplimentare pentru colţurile exterioare şi interne.
    9. Montarea straturilor de pardoseală suplimentare, cum ar fi izolaţia termică, şapa de ciment, pardoseala finală etc., care sunt amplasate peste izolaţia rezistentă la radon (vezi Figura 52).
    10. Realizarea unor lucrări de reparare şi refacere a finisajelor interioare în zonele de intervenţie, izolarea şi sigilarea tuturor fisurilor vizibile, cum ar fi penetrările conductelor, plinte etc. atât la nivelul subsolului cât şi a parterului. Pentru etanşeizarea scurgerilor şi a fisurilor pot fi utilizaţi diferiţi agenţi de etanşare (poliuretan, silicon şi/sau acrilat).

(a se vedea imaginea asociată)
        Figura 51 - Model de plan cu poziţionarea conductelor în subsol în punct(e) de aspiraţie/drenaj, izolarea şi etanşeizarea conductelor şi montarea ventilatorului pe faţada clădirii
(a se vedea imaginea asociată)
        Figura 52 - Recomandare privind stratificaţia pentru izolarea plăcii pe sol
    8. REFERINŢE:
        Cinelli G., De Cort M., Tollefsen T. (Eds.), European Atlas of Natural Radiation, Publication Office of the European Union, Luxembourg 2019.
        Cinelli, G.; Tollefsen, T.; Bossew, P.; Gruber, V.; Bogucarskis, K.; De Felice, L.; De Cort, M. Digital version of the European Atlas of natural radiation. J. Environ. Radioact. 2019, 196, 240-252.
        Miles, J.-C.-H.; Howarth, C.-B.; Hunter, N. Seasonal variation of radon concentrations in UK homes. J. Radiol. Prot. 2012, 32, 275-287.
        Maheshwari, G., F. Al-Ragom, and R. Suri, Energy-saving potenţial of an indirect evaporative cooler. Applied Energy, 2001. 69(1): p. 69-76.
    D. D. M. Cucu, "The Contribution of the Radioactive Gas, radon, To the Effective Dose Received Sub the Population of Mioveni City, Arges County," Internaţional Journal of Multidisciplinary and Current Educaţional Research (IJMCER), vol. 3, no. 4, 2021.
    A. Cucoş, MC Moldovan, BD Burghele, T Dicu, OT Moldovan, Radiological Risk Assessment for Karstic Springs Used as Drinking Water in Rural România, Atmosphere, Issue Atmospheric radon Measurements, Control, Mitigation and Management 2021, 6 sept 2021, 12(9), 1207; https://doi.org/10.3390/atmos12091207.
        Naţional Primary Drinking Water Regulations; radon-222, 1999. Available online: https://www.federalregister.gov/documents/1999/11/02/99-27741/naţional-primary- drinking-water-regulations-radon-222
        Guidelines for Drinking-Water Quality, 4th ed.; Incorporating the 1st Addendum, 2017. Available online: https://www.who.int/publications/i7item/9789241549950
        Sources-to-Effects Assessment for radon in Homes and Workplaces, 2009. Available online: https://ci.nii.ac.jp/naid/10026964099/#cit
    A. Taner, "radon mitigation in the ground," Natural Environment III, Departament of Commerce, Springfield, 1980.
    W. H. O. Internaţional Atomic Energy Agency, "Design and conduct of Indoor radon surveys, Safety Reports Series No. 98," Viena, 2019.
    C. Scivyer, radon solution in homes: radon sump systems, BRE Guide GRC 37, Grston: IHS BRE Press, 2013.
    C. Milu, "Măsurarea expunerii la radon," Curierul de Fizica, 1985.
    A. N. S. I. A. o. R. S. a. Technologists, "radon mitigation standards for schools and large buildings," Hendersonville, 2018.
    J. H. M. Jiranek, "Applicability of various insulating materials for radon barriers," Sci Total Envirn. , vol. 4, 2001.
        Botezatu E, Pantelică A, Mr Calin Radiological characterization of stocked phosphogypsum from former phosphate fertilizers factories in România, 4th EAN - NORM Workshop on "Transportation of NORM, NORM Measurements and Strategies, Building Materials", Hasselt, Belgium, Nov 29th - Dec 1st 2011, http://www.ean-norm.net
        Botezatu E, Iacob O, C. Miron, M Grădinaru, Increased indoor exposures-the consequences NORMs for building materials, Proceedings of the 5thInternat Conf on HLNRRA, Radiation Dose and Health Effects, V2,355-358, Munich, Sept 2000,
        Botezatu E Iacob O, C. Grecea Is coal ash and slag any useful or unloaded wastes? Proceedings of the European IRPA Congress, Florence, Italy, oct 2002
        Botezatu E, Iacob O., Radiological Impact of TENORM on the Environment in România, Proceedings of the 11thInternat Congress of IRPA, Madrid, 2004, www.irpa11
        Botezatu E. New Building Materials - Potenţial Source of Population Exposure, ROM9033 Naţional Workshop on Best Practices on the Reuse of the Materials Contaminated with NORM and the Site Remediation, Bucharest, România, 6 - 10 July 2015.
        Botezatu E, Reziduurile NORM deşeu radioactiv sau material de construcţie? Conferinţa Naţională a SRRP: Aspecte practice şi legislative ce decurg din Directiva CE 2013/59/Euratom, vol lucrări pg 36-52, oct 2015.
        Botezatu E. The industrial NORM residues - radioactive waste or building material? Proceed of the 8th EAN norm WORKSHOP, "Three years into the new EU BSS: How far have we come with the transposition and what is the impact on NORM industrial activities?", Stockholm, Sweden, 5-7 December 2016.
        Botezatu E. Practici şi activităţi umane ce implică un risc crescut de expunere la surse naturale de radiaţii, Conferinţa Naţională Aniversară a SRRP -"SRRP-30": Rolul culturii de protecţie radiologică, vol. lucrări pg 60-63, nov 2020.
        Caplin et al, NORM and building materials, Proceed of the 8th EANNORM WORKSHOP, "Three years into the new EU BSS: How far have we come with the transposition and what is the impact on NORM industrial activities?", Stockholm, Sweden, 5-7 December 2016.
        Elfving S, Naţional Board of Housing, Building and Planning, Transposition of EU BSS regarding building materials in Sweden Proceed of the 8th EANnorm WORKSHOP, "Three years into the new EU BSS: How far have we come with the transposition and what is the impact on NORM industrial activities?", Stockholm, Sweden, 5-7 December 2016.
        Leonardi F, radon exhalation and emanation information in the updated database on natural radioactivity in eu building materials, Proceed of the 8th EANnorm WORKSHOP, "Three years into the new EU BSS: How far have we come with the transposition and what is the impact on NORM industrial activities?", Stockholm, Sweden, 5-7 December 2016.
        Michalik B, Regulating NORM and building materials in Poland, Proceed of the 8th EANNORM WORKSHOP, "Three years into the new EU BSS: How far have we come with the transposition and what is the impact on NORM industrial activities?", Stockholm, Sweden, 5-7 December 2016.
        Vandenhove H, Studying the impact of NORM-containing Construction Materials on the environment, Proceed of the 8th EANnorm WORKSHOP, "Three years into the new EU BSS: How far have we come with the transposition and what is the impact on NORM industrial activities?", Stockholm, Sweden, 5-7 December 2016.
        Alte articole ştiinţifice:
        Cosma Constantin, Cucoş (Dinu) Alexandra, Dicu Tiberius, Preliminary results regarding the first map of residential radon in some regions in România, Radiation Protection Dosimetry, 155(3), pp. 343-350, 2013.
        Alexandra Cucoş (Dinu), Constantin Cosma, Tiberius Dicu, Robert Begy, Mircea Moldovan, Botond Papp, Dan Nita, Bety Burghele, Carlos Sainz, Thorough investigation on indoor radon in Baita radon-prone area (România), Science of The Total Environment, 431, pp. 78-83, 2012.
        Cucoş (Dinu), A., Papp, B., et al. (2017), Residential, soil and water radon surveys in northwestern part of România, Journal of Environmental Radioactivity, Vol. 166/2, pp. 412-416.
        Cosma, C.; Papp, B.; Cucoş, A.; Sainz, C. Testing radon mitigation techniques in a pilot house from Băiţa-Ştei radon prone area (România). J. Environ. Radioact. 2015, 140, 141147.
        Cosma, C., Szacsvai, K., Dinu, A., Ciorba, D., Dicu, T., Suciu, L., Preliminary integrated indoor radon measurements in Transylvania (România), Isotopes in Environmental and Health Studies 45 (3), pp. 259-268, 2010.
        Sainz, C., Dinu, A., Dicu, T., Szacsvai, K., Cosma, C., Quindos, L, Comparative risk assessment of residential radon exposures in two radon-prone areas, Ştei (România) and Torrelodones (Spain), Science of the Total Environment 407 (15), pp. 4452-4460, 2009.
        Cosma, C., Ciorba, D., Timar, A., Szacsvai, K., Dinu, Al., radon exposure and lung cancer risk in România, Journal of Environmental Protection and Ecology 10 (1), pp. 94-103, 2009.
        Muntean, L.E.; Cosma, C.; Cucoş, A.; Dicu, T.; Moldovan, D.-V. Assessment of annual and seasonal variation of indoor radon levels in dwelling houses from Alba County, România. Rom. J. Phys. 2014, 59, 163-171.
        Burghele, B.D.; Cosma, C. Thoron and radon measurements in Romanian schools. Radiat. Prot. Dosim. 2012, 152, 38-41.
        Papp, B., Cosma, C., Cucoş-Dinu., A., Internaţional Intercomparison Exercise of active radon devices and passive detectors at The First East European radon Symposium (FERAS 2012), Romanian Reports in Physics, 69 (1), 702, 2017.
        Cosma, C.; Ciorba, D.; Timar, A.; Szacsvai, K.; Dinu, A. radon exposure and lung cancer risk in România. J. Environ. Prot. Ecol. 2009, 10, 94-103.
    T. Sferle, G Dobrei, T. Dicu, BD Burghele, N. Brisan, A. Cucoş (Dinu), T. Catalina, A. Istrate, A. Lupulescu, M. Moldovan, D. Nita, B. Papp, I. Pap, K. Szacsvai, S. Florica, A. Tenter, C. Sainz, Variation of indoor radon concentration within a residential complex, Radiation Protection Dosimetry, Vol. 189, Issue 3, Pages 279-285, https://doi.org/10.1093/rpd/ncaa040, 2020.
        Burghele B., Ţenter A., Cucoş A., Dicu T., Moldovan M., Papp B., Szacsvai K., Neda T., Suciu L., Lupulescu A., Malos C., Florică Ş., Baciu C., Sainz C., The FIRST large-scale mapping of radon concentration in soil gas and water in România, Science of The Total Environment, Vol. 669, Pp. 887-892. https://doi.org/10.1016/j.scitotenv.2019.02.342, 2019.
    S. Celaya, I. Encian, I. Fuente, D. Rabago, M. Moldovan, T. Dicu, A. Cucoş, A. Fernandez, L. Quindos, C. Sainz, Methodological Approaches to radon in Water Measurements: Comparative Experiences between România and Spain, Romanian Journal of Physics, Vol. 64/2019, Number 11-12, 2019, Published online http://www.nipne.ro/rjp/accepted_papers.html, 2019.
    N. Bican-Brisan, G. Dobrei, B. Burghele, A. Cucoş (Dinu), First Steps towards a Naţional Approach for radon Survey in Romanian Schools, Atmosphere, Issue Atmospheric radon Measurements, Control, Mitigation and Management 2022, 13, 59, https://doi.org/10.3390/atmos13010059
        Thomas R. Beck, A Antohe, F Cardellini, A Cucoş, E Fialova,C Grossi, K Hening et al, The Metrological Traceability, Performance and Precision of European radon Calibration Facilities, Internaţional Journal of Environmental Research and Public Health 2021, 18(22), 132150; https://doi.org/10.3390/ijerph182212150, 19.11.2021.
        T Dicu, P Virag, I Brie, M Perde-Schrepler, E Fischer-Fodor, B Victor, A Cucoş, Bety-Denissa Burghele, A comparative study of genotoxicity endpoints for women exposed to different levels of indoor radon concentrations, Internaţional Journal of Radiation Biology, DOI: 10.1080/09553002.2021.1987559, 2021.
    T. Dicu, B. D. Burghele, M. Botos, A. Cucoş, G. Dobrei, S. Florica, S. Grecu, A. Lupulescu, I. Pap, K. Szacsvai, A. Tenter, C. Sainz, A new approach to radon temporal correction factor based on active environmental monitoring devices, Scientific Reports, 2021, Vol. 11/ 9925, https://doi.org/10.1038/s41598-021-88904-2, 2021
        Burghele B.D., Botos M., Beldean-Galea S., Cucoş A., Catalina T., Dicu T., Dobrei G., Florică Ş., Istrate A., Lupulescu A., Moldovan M., Nita D., Papp B., Pap I., Szacsvai K., Sainz C., Tunyagi A., Tenter A., Comprehensive survey on radon mitigation and indoor air quality in energy efficient buildings from România, Science of The Total Environment, Vol. 751/2021, 141858. Available online 21 August 2020, https://doi.org/10.1016/j.scitotenv.2020.141858, 2020.
        Beldean-Galea S.M., Dicu T., Cucoş A., Burghele B.D., Catalina T., Botoş M., Tenter A., Szacsvai K., Lupulescu A., Pap I., Dobrei G., Moldovan M., Tunyagi A., Florică Ş., Panescu V., Sainz C., Evaluation of indoor air pollutants in 100 retrofit residential buildings from România during cold season, Journal of Cleaner Production. Volume 277, 20 December 2020, 124098, Available online 7 September 2020. https://doi.org/10.1016/j.jclepro.2020.124098, 2020.
        Alexandra Cucoş (Dinu), T. Dicu, C. Cosma, Indoor radon exposure in energy-efficient houses from România, Romanian Journal of Physics, 60 (9-10), pp. 1574-1580, 2015.
        Muntean L.E., Cosma C., Cucoş (Dinu) A., Dicu T., Moldovan D.V., Assessment of annual and seasonal variation of indoor radon levels in dwelling houses from Alba county, România, Romanian Journal of Physics Vol. 59 (1-2), pp. 163-171, 2014.
        Szacsvai K, Cucoş A., Cosma C., Indoor radon exposure in Cluj-Napoca City, România, Romanian Journal of Physics, 58 (S), pp. 273-279, 2013.
        Istrate, A.-M.; Catalina, T.; Cucoş, A.; Dicu, T. Experimental measurements of VOC and radon in two Romanian classrooms., Energy Procedia 2016, 85, 288-294.
        IC Mares, Tiberiu Catalina, MA Istrate, A Cucoş, T Dicu, B D Burghele, K Hening, Research on Best Solution for Improving Indoor Air Quality and Reducing Energy Consumption in a High-Risk radon Dwelling from România, Internaţional Journal of Environmental Research and Public Health 2021, Manuscript accepted ijerph-1457486, in press 2021.
        Florică Ş., Burghele B.D., Bican-Brişan N., Begy R., Codrea V., Cucoş A., Catalina T., Dicu T., Dobrei G., Istrate A., Lupulescu A., Moldovan M., Nita D., Papp B., Pap I., Szacsvai K., Tenter A., Sferle T., Sainz C., The path from geology to indoor radon, Environmental Geochemistry and Health 42, 2655-2665, 2020. https://doi.org/10.1007/s10653-019-00496-z, 2020.
    T. Dicu, B.D. Burghele, M. Botoş, A. Cucoş, G. Dobrei, S. Florica, S. Grecu, A. Lupulescu, I. Pap, K. Szacsvai, C. Sainz, A. Tenter, Could smart devices provide the missing link in assessing the seasonal correction factors for the annual indoor radon?, Scientific Reports, in press, 2020.
        I.C. Mares, T. Catalina, A. Istrate, T. Dicu, A. Cucoş, Experimental research of mitigation systems for controlling and reducing radon exposure in residential buildings, Building Services and Energy Efficiency BSEE IASI-RO, pp. 1-13, DOI: 10.2478/9788395720413-001, 2020.
    A. Tunyagi, T. Dicu, A. Cucoş, B.D. Burghele, G. Dobrei, A. Lupulescu, M. Moldovan, D. Niţă, B. Papp, I. Pap, K. Szacsvai, A. Tenter, M.S. Beldean-Galea, M. Anton, Ş. Grecu, L. Cioloca, R. Milos, M.L. Botos, C.G. Chiorean, T. Catalina, M.A. Istrate, C. Sainz, An Innovative System for Monitoring radon and Indoor Air Quality, Romanian Journal of Physics, Vol. 64/2019, Number 11-12, 2019, Published online http://www.nipne.ro/rjp/accepted papers.html, 2019.
    T. Catalina, M. A. Istrate, A. Damian, A. Vartires, T. Dicu, A. Cucoş, Indoor Air Quality Assessment in a Classroom Using a Heat Recovery Ventilation Unit, Romanian Journal of Physics, Vol. 64/2019, Number 9-10, 2019, Published online http://www.nipne.ro/rjp/accepted_papers.html, 2019.

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Reglementari, Alte Institutii, REGLEMENTARE TEHNICĂ din 13 octombrie 2023

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ REGLEMENTARE TEHNICĂ din 13 octombrie 2023 Ghid privind metodele de remediere în clădiri existente pentru reducerea nivelului de expunere la radon, indicativ RTC 6-2022

Comentarii

Atentie, Juristi!

REGLEMENTARE TEHNICĂ din 13 octombrie 2023 Ghid privind metodele de remediere în clădiri existente pentru reducerea nivelului de expunere la radon, indicativ RTC 6-2022