Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  REGLEMENTARE TEHNICĂ din 13 octombrie 2023 Ghid de bune practici privind măsuri de protecţie aplicabile clădirilor existente şi clădirilor noi, situate în zone inundabile, indicativ RTC 12-2022 Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 REGLEMENTARE TEHNICĂ din 13 octombrie 2023 Ghid de bune practici privind măsuri de protecţie aplicabile clădirilor existente şi clădirilor noi, situate în zone inundabile, indicativ RTC 12-2022

EMITENT: Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 971 bis din 26 octombrie 2023
Comenteaza legea
──────────
    Aprobată prin ORDINUL nr. 2.220 din 13 octombrie 2023, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 971 din 26 octombrie 2023.
──────────

    Cuprins:
    1. INTRODUCERE
    1.1. Context
    1.2. Obiectul şi domeniul de aplicare
    1.3. Definiţii
    1.3.1. Termeni principali utilizaţi2
    1.3.2. Strategia Naţională de Management al Riscului la Inundaţii
    1.3.3. Strategii europene bazate pe natură

    1.4. Documente normative de referinţă
    1.4.1. Reglementări tehnice
    1.4.2. Legi şi alte acte normative

    1.5. Caracteristici ale inundaţiilor
    1.6. Necesitatea evaluării hazardului, vulnerabilităţii şi riscului la inundaţii. Legătura între hazard, risc şi vulnerabilitate şi daunele produse prin inundaţii

    2. MĂSURI DE PROTECŢIE LA NIVELUL URBAN
    3. MĂSURI DE PROTECŢIE A CLĂDIRILOR EXISTENTE ŞI NOI ŞI A TERENULUI ADIACENT ACESTORA
    3.1. Alegerea măsurilor de protecţie a clădirilor din zonele inundabile
    3.2. Protecţia la efectele inundaţiilor
    3.3. Creşterea rezistenţei la efectele inundaţiilor
    3.4. Măsuri de protecţie a construcţiilor şi a terenurilor adiacente din zonele inundabile
    3.4.1. Măsuri de protecţie la inundaţii a terenului
    3.4.2. Măsuri de protecţie la inundaţie a terenului cu soluţii bazate pe natură
    3.4.3. Măsuri de protecţie cu bariere
    3.4.4. Măsuri constructive de protecţie pentru clădiri amplasate în zone inundabile
    3.4.5. Măsuri pentru evitarea inundării
    3.4.6. Măsuri pentru impermeabilizarea construcţiei
    3.4.7. Măsuri de protecţie pentru instalaţii
    3.4.8. Măsuri de protecţie pentru clădirile istorice sau situate în arii protejate din zonă inundabilă.


     Anexa A. Detaliu clădire cu subsol - partea inferioară
    Anexa B. Detaliu clădire cu subsol - partea superioară
    Anexa C. Detaliu clădire fără subsol - termoizolaţie spre sol amplasată peste placă şi faţadă finisată în sistem ETICS
     Anexa D. Detaliu clădire fără subsol - termoizolaţie spre sol amplasată sub placă şi faţadă ventilată
     Anexa E. Detaliu clădire fără subsol şi structură din panouri de lemn - termoizolaţie spre sol amplasată peste placă şi faţadă ventilată
    1. INTRODUCERE
    1.1. Context

    (1) Directiva 2007/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind evaluarea şi gestionarea riscurilor de inundaţii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 288/27 din 6.11.2007, denumită în continuare în acest document Directiva Inundaţii, stabileşte cadrul pentru evaluarea şi gestionarea riscurilor de inundaţii şi vizează reducerea consecinţelor negative asupra populaţiei, mediului, patrimoniului cultural şi activităţii economice asociate inundaţiilor.

    (2) Directiva 2007/60/CE este transpusă în legislaţia naţională prin Hotărârea Guvernului nr. 846/2010 pentru aprobarea Strategiei naţionale de management al riscului la inundaţii pe termen mediu şi lung. Strategia vizează gestionarea integrată a tuturor acţiunilor de prevenire şi reducere a consecinţelor inundaţiilor, inclusiv prin considerarea aspectelor legate de amenajarea teritoriului, dezvoltarea urbană şi protecţia construcţiilor în zone inundabile.

    (3) Una dintre principalele acţiuni de implementare a Strategiei Naţionale de Management al Riscului la Inundaţii pe termen mediu şi lung se referă la îmbunătăţirea cadrului legislativ. Din această perspectivă, se are în vedere şi codificarea construcţiilor amplasate în zone inundabile şi stabilirea unor reguli de protecţie a acestora pentru a diminua pagubele produse de inundaţii. În cadrul strategiei sunt stabilite rolul, atribuţiile şi responsabilităţile autorităţilor centrale şi locale şi altor factori interesaţi cu rol determinant în Planul de măsuri pentru diminuarea riscului la inundaţii (PMRI), pe domenii de activitate. Pe lângă acestea, Catalogul de măsuri potenţiale la nivel naţional (asociat PMRI) cuprinde o detaliere cu rol de exemplu a măsurilor specifice ce pot fi realizate în sprijinirea implementării strategiei de către factorii implicaţi în funcţie de domeniile de competenţă.

    1.2. Obiectul şi domeniul de aplicare

    (1) Prezentul ghid are ca obiect prezentarea măsurilor de protecţie a clădirilor noi şi existente situate în zone inundabile. Această reglementare tehnică cuprinde prevederi informative bazate pe buna practică, a căror aplicare se recomandă pentru protecţia clădirilor aflate în zone inundabile.

    (2) Prezentul ghid se aplică atunci când Nivelul probabil al inundaţiei nu depăşeşte 0,80 m peste nivelul cotei de acces în clădire. Pentru un Nivel probabil al inundaţiei mai mare de 0,80 m peste nivelul cotei de acces în clădire se vor utiliza şi prevederile "Ghidului de bune practici privind măsuri de adaptare aplicabile clădirilor existente şi clădirilor noi, situate în zone inundabile, indicativ RTC 11-2022".

    (3) Prevederile prezentului ghid se adresează autorităţilor administraţiilor publice şi organismelor de control, proiectanţi, verificatori de proiecte, experţi tehnici atestaţi, executanţi, proprietari şi utilizatori ai obiectivelor de investiţii la care se face referire în ghid.

    (4) Ghidul urmăreşte următoarele aspecte:
    (a) identificarea potenţialelor forme de degradare/avariere generate de inundaţii pentru diferite tipuri de clădiri (clasificate după funcţiuni şi sistem structural);
    (b) stabilirea criteriilor de alegere a măsurilor de protecţie a clădirilor şi a zonelor adiacente acestora, din punct de vedere constructiv, inclusiv al utilităţilor şi amplasamentului, considerând diferite ipoteze privind caracteristicile inundaţiei (adâncimea apei, timpul de expunere, căile potenţiale de acces/intrare a apei în clădire);
    (c) descrierea şi exemplificarea ilustrativă a măsurilor de protecţie aplicabile clădirilor existente şi clădirilor noi, în funcţie de caracterul temporar sau permanent al măsurilor, cu luarea în considerare a exigenţelor specifice şi a nivelurilor de performanţă corespunzătoare cerinţelor de calitate la care trebuie să răspundă clădirile din zone inundabile;
    (d) prezentarea avantajelor şi dezavantajelor aplicării acestor măsuri, sub aspectul implicaţiilor tehnice în etapele de proiectare şi execuţie a lucrărilor de intervenţii la clădirile existente sau de proiectare a clădirilor noi, inclusiv în etapa de urmărire a comportării în exploatare. Acestea se vor detalia şi sub aspectul unor elemente generale legate de criteriile economice sau de prognozarea impactului generat de aplicarea măsurilor în timp, din perspectiva reducerii vulnerabilităţii clădirilor în ansamblu şi a elementelor componente.


    (5) Deşi ghidul se referă la măsuri de protecţie a clădirilor noi şi existente situate în zone inundabile, punerea în practică a măsurilor propuse, precum şi deciziile de dezvoltare urbană trebuie să ia în considerare în primul rând dezvoltarea cu impact redus, măsurile de prevenţie ca prim pas al reducerii riscului şi implementarea prioritară a soluţiilor verzi, apoi a soluţiilor bazate pe natură, ulterior fiind recomandate soluţiile verzi-gri şi în ultimă instanţă cele gri. Pentru detalierea acestor soluţii se vor consulta capitolele 2. şi 3.4.2. din prezentul ghid.

    (6) Prin urmare, acest ghid include şi conceptul de soluţii bazate pe natură ca planificare durabilă, proiectare, management de mediu şi practici inginereşti care împletesc caracteristici sau procese naturale în mediul construit pentru a dezvolta comunităţi mai rezistente. Soluţiile bazate pe natură utilizează o abordare bazată pe funcţionalitatea ecosistemelor, pentru a reproduce funcţia hidrologică naturală a unei locaţii înainte de dezvoltarea urbană. Dacă aceste soluţii sunt planificate şi operate cu atenţie pot contribui la dezvoltarea durabilă a unei comunităţi, oferind valoare socială, de mediu şi economică.

    (7) Măsurile prezentate sunt corelate cu măsurile de reducere a riscului la inundaţii la nivel urban prevăzute în cadrul Planurilor de Management al Riscului de Inundaţii (PMRI), conform Directivei Inundaţii şi legislaţiei interne. Ghidul include şi utilizează ambele concepte, Soluţii bazate pe natură şi Măsuri Naturale de Retenţie a Apei (MNRA).

    (8) Suplimentar măsurilor propuse prin acest ghid, trebuie luat în considerare Sistemul de asigurări, acestea făcând parte din măsurile de protecţie non-structurală a clădirilor la inundaţii.

    (9) Schemele şi desenele prezentate în acest ghid sunt de principiu şi cu rol informativ. Aplicarea lor în proiectare va trebui să fie consolidată şi de implementarea soluţiilor de hidroizolare şi termoizolare a clădirilor în conformitate cu normativele în vigoare.

    1.3. Definiţii
    1.3.1. Termeni principali utilizaţi

    (1) Definiţiile termenilor principali utilizaţi în această reglementare tehnică sunt:
    (a) Precipitaţiile, numite adesea şi precipitaţii atmosferice, reprezintă căderi de apă lichidă sau solidă provenită din condensarea vaporilor de apă din atmosferă. Precipitaţiile sunt fenomene intermitente, definite prin înălţimea stratului de apă precipitat pe o suprafaţă orizontală într-un anumit interval de timp. Se exprimă în l/mp sau mm coloană de apă.
        Precipitaţiile sunt fenomene care variază în spaţiu şi timp şi sunt măsurate în cadrul staţiilor meteorologice sau hidrologice, rezultând înregistrări locale ale fenomenului.

    (b) Ploile torenţiale, care conduc la formarea viiturilor urbane, sunt caracterizate de valori ridicate ale precipitaţiei într-un interval relativ redus de timp.
    (c) Bazinul urban constituie unitatea naturală sau sistemul hidrologic de bază care, datorită caracteristicilor sale climatice, morfometrice şi geologice, contribuie la transformarea precipitaţiile căzute pe suprafaţa sa în componente: infiltraţie, evapo-transpiraţie şi scurgere (apă de şiroire) la suprafaţa terenului. În cazul unor ploi cu intensităţi mici, apa de şiroire ajunge integral în reţeaua de canalizare. Dimpotrivă, în cazul unor ploi torenţiale care depăşesc frecvenţa ploii de calcul, reţeaua de canalizare ajunge la capacitatea maximă, iar după ce intră sub presiune, excesul de apă va curge pe reţeaua stradală sau printre clădiri.
    (d) Inundaţia reprezintă acoperirea temporară a unui teren cu apă, provenită din revărsarea cursurilor de apă, din ploile abundente sau topirea bruscă a zăpezii, din accidente la construcţii hidrotehnice şi care prin amploarea, intensitatea şi durata sa are impact negativ semnificativ asupra sănătăţii umane, mediului, patrimoniului cultural şi activităţii economice (Regulament din 7 martie 2019 privind gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de fenomene hidrometeorologice periculoase având ca efect producerea de inundaţii, secetă hidrologică precum şi incidente/accidente la construcţii hidrotehnice, poluări accidentale ale cursurilor de apă şi poluări marine în zona costieră).
     Conform Directivei 2007/60/EC (Flood Directive), inundaţia reprezintă submersarea temporară a unui teren care în mod obişnuit nu este acoperit cu apă.

    (e) Inundaţii urbane. Sunt inundaţii cauzate în principal de depăşirea capacităţii de preluare şi evacuare a reţelei de canalizare urbană şi eventual de revărsarea reţelei hidrografice limitrofe. În zonele urbane ciclul hidrologic natural a fost puternic perturbat prin dezvoltarea urbană necontrolată.
        Impermeabilizarea excesivă a solului în zonele urbane şi conversia zonelor permeabile în zone impermeabile constituie una din principalele cauze ale inundaţiilor urbane, creşterea suprafeţelor impermeabile având efecte substanţiale asupra regimului hidrologic. Ca un principiu general de adaptare a clădirilor, respectiv terenurilor care sunt amplasate în zone inundabile, se recomandă menţinerea unui regim hidrologic post-construcţie cât mai apropiat de cel anterior construirii/ urbanizării terenului.
        O altă cauză care conduce la inundaţii urbane este reprezentată de încorsetarea la maximum a albiei râului ca urmare a extinderii spaţiului construit până la limita albiei minore. Alterarea substanţială a hidromorfologiei naturale a râului în zonele urbane constituie una din principalele cauze pentru care trebuie implementate măsuri de adaptare nestructurale, cu accent pe asigurarea spaţiului necesar pentru curgerea naturală a râului şi conservarea/restaurarea albiei naturale a râului.

    (f) Viiturile reprezintă creşterea bruscă a nivelului, respectiv a debitului, ca urmare a unei ploi torenţiale, a topirii bruşte a zăpezii sau din combinarea celor doi factori. În general, noţiunea de viitură este asociată cu apele curgătoare (pâraie, râuri, fluvii). Viituri se produc însă şi în zonele urbane în urma unor ploi torenţiale, apa şiroind pe suprafaţa străzilor după depăşirea capacităţii de evacuare a reţelei de canalizare.
        Conform Regulamentului din 7 martie 2019 privind gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de fenomene hidrometeorologice periculoase având ca efect producerea de inundaţii, secetă hidrologică precum şi incidente/accidente la construcţii hidrotehnice, poluări accidentale ale cursurilor de apă şi poluări marine în zona costieră, viiturile reprezintă momente de vârf în evoluţia scurgerii apei unui râu caracterizate prin creşteri rapide, uneori extraordinare, ale nivelului apei şi implicit ale debitului, până la atingerea unui maxim, după care urmează scăderea nivelului, respectiv a debitului, parametrii revenind la valorile normale de scurgere. Viiturile se deosebesc de faza de "ape mari" a regimului hidrologic, prin intervalul scurt de manifestare.

    (g) Prin hazard se înţelege un eveniment cu potenţial periculos, caracterizat din punct de vedere statistic, care conduce la pagube economice, sociale, de mediu sau de patrimoniu. Exemple de hazarduri naturale sunt: precipitaţiile torenţiale, viiturile, alunecările de teren care acompaniază adeseori viiturile, cutremurele, valurile de căldură etc.
    (h) Expunerea reprezintă situarea unor obiective social-economice sau culturale în zona expusă hazardului (în cazul de faţă în zona expusă inundaţiilor). Trebuie menţionat că sintagma "obiective social-economice" include clădirile rezidenţiale.
    (i) Consecinţele reprezintă mărimea pagubelor economice, sociale, de mediu sau de patrimoniu produse în urma unui hazard.
    (j) Vulnerabilitatea reprezintă gradul în care un sistem socio-economic este sensibil la efectele adverse ale fenomenelor extreme şi a variabilităţii climatice (inclusiv ale schimbărilor climatice), neputând face faţă acestora. Vulnerabilitatea este o funcţie de variaţia solicitărilor la care este expus sistemul, de senzitivitate şi de capacitatea de adaptare.
    (k) Riscul reprezintă o pierdere aşteptată din punct de vedere statistic. Riscul este caracterizat prin probabilitate, expunere şi vulnerabilitate. În practică, expunerea este adeseori încorporată împreună cu vulnerabilitatea în evaluarea consecinţelor. Ca urmare, se consideră că riscul este caracterizat prin două componente: probabilitatea de a se produce un eveniment şi consecinţele acestui eveniment. Riscul se manifestă la intersecţia dintre hazard şi vulnerabilitate.
    (l) Riscul de inundaţii reprezintă combinaţia dintre probabilitatea aferentă apariţiei unor inundaţii şi efectele potenţial adverse pentru sănătatea umană, mediu, patrimoniul cultural şi activitatea economică asociate apariţiei unei inundaţii (Directiva 2007/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind evaluarea şi gestionarea riscurilor de inundaţii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 288/27 din 6.11.2007). Efectele adverse (consecinţele) sunt funcţie de severitatea sau mărimea hazardului, de expunere şi vulnerabilitate. Riscul reprezintă în fond o pagubă medie probabilă pe un orizont ridicat de timp.
        Dacă o zonă nu este expusă inundaţiilor, expunerea este nulă, ceea ce conduce la un risc de asemenea nul.
        Măsurile structurale sau nestructurale pot diminua riscul, dar nu îl pot reduce la zero întrucât costurile ar fi disproporţionate în raport cu beneficiile ("riscul zero costă infinit").

    (m) Rezilienţa (rezistenţa) reprezintă capacitatea unui sistem socio-economic de a face faţă într-o manieră pozitivă unor situaţii complexe şi nefavorabile, furnizând şi menţinând un nivel acceptabil de servicii, de a reveni în scurt timp la o funcţionare normală în urma dereglărilor produse de solicitări extreme sau de a se adapta introducând schimbările pe care aceste situaţii le necesită.
    (n) Riscul rezidual reprezintă riscul care nu poate fi eliminat după adoptarea măsurilor de management al riscului la inundaţii, care au avut ca efect atenuarea (diminuarea) riscului. Poate fi cauzat de evenimente severe (care depăşesc standardul de protecţie) sau de hazarduri neprevăzute.
    (o) Viituri urbane. Reprezintă viituri produse pe suprafaţa oraşelor. Reţeaua de canalizare în mai toate oraşele mari s-a dezvoltat către sfârşitul secolului XIX, corespunzător stadiului de dezvoltare din acel moment (populaţie, suprafaţă construită). Frecvenţa ploii de calcul era de 2:1, 1:1 şi destul de rar 1:2 sau 1:3. Între timp, suprafaţa construită a crescut dramatic ca urmare a dezvoltării economice şi sociale sau a racordării la reţeaua de canalizare a unor localităţi limitrofe, care în timp au fost înglobate în localitatea principală. Rezultatul îl constituie creşterea amplorii şi frecvenţei inundaţiilor urbane, acompaniată de creşterea pagubelor şi a pierderilor de vieţi omeneşti. Lucrurile au o perspectivă şi mai gravă în contextul schimbărilor climatice şi a acutizării fenomenelor extreme. Recomandările actuale din Romania prevăd frecvenţe ale ploii de calcul de până la 1:5, în timp ce normele europene impun ca frecvenţa ploii de calcul să fie 1:10. Totuşi, nici aceste frecvenţe de calcul nu asigură o protecţie suficientă împotriva inundaţiilor pluviale de tip urban. Este cunoscut faptul că pe suprafeţe mici, fie ele bazine naturale sau bazine urbane, se pot produce precipitaţii extreme care generează viituri rapide (viituri de tip flashflood). Astfel de viituri în cadrul bazinelor urbane au efecte deosebit de grave, nu numai ca pagube materiale, dar şi ca pierderi de vieţi omeneşti.
        Din acest motiv, deşi precipitaţiile cu frecvenţa 1:100 nu servesc la dimensionarea reţelei de canalizare, în cadrul managementului riscului la inundaţii din zonele urbane este prevăzută analiza efectului produs de aceste precipitaţii.

    (p) În timpul inundaţiilor urbane apa se deplasează atât prin reţeaua de canalizare (reţeaua minoră), cât şi pe reţeaua stradală (reţeaua majoră). La precipitaţii mai mici decât cele corespunzătoare frecvenţei ploii de calcul, apa se deplasează prin reţeaua minoră. Pentru precipitaţii care depăşesc ploaia de calcul, reţeaua de canalizare se pune sub presiune, gurile de canalizare refulează, iar o parte din apa pluvială se scurge pe străzi sau se acumulează în zonele depresionare. Dezvoltarea oraşelor a perturbat ciclul hidrologic natural, pe de o parte prin creşterea excesivă a gradului de impermeabilizare a terenului, iar pe de altă parte prin nivelarea terenului şi desfiinţarea unor vechi albii de pâraie cu caracter permanent sau temporar.
        Pentru a preveni agravarea situaţiei în viitor, sunt necesare măsuri care să corecteze pe de o parte greşelile dezvoltării urbane, prevenind asaltul dezvoltatorilor imobiliari asupra spaţiilor verzi, iar pe de altă parte să restaureze cel puţin parţial ciclul hidrologic iniţial prin creşterea gradului de infiltrare sau de reţinere a apei în zona în care se produc precipitaţiile.

    (q) Hărţi de inundabilitate. Zonarea teritoriului are la bază hărţile de hazard şi de risc, elaborate şi îmbunătăţite continuu în cadrul unor cicluri de 6 ani. Aceste hărţi furnizează informaţii privind extinderea zonelor inundabile pentru diverse probabilităţi de depăşire a debitului maxim al viiturii, adâncimea apei din zonele inundabile, viteza maximă a apei în albia majoră, precum şi mărimea pagubelor medii anuale (AED - Annual Expected Damages). În principiu se disting zone inundate cu frecvenţă ridicată (corespunzătoare unei probabilităţi de depăşire de 10% a debitului maxim), zone inundate cu frecvenţă medie (probabilitate de depăşire de 1%) şi zone inundate cu frecvenţă rară (probabilitate de depăşire de 0,1%). Trebuie precizat că inundarea albiei majore se produce în medie la un interval de 1,7 - 2,4 ani, ceea ce corespunde unei probabilităţi de depăşire a debitului maxim de 50%.
        În cadrul proiectului "Flood Hazard and Flood Risk Maps (FHRM) and Flood Risk Management Plans (FRMP) for Romania" contractat de Guvernul României cu Banca Mondială, au rezultat hărţile de hazard şi hărţile de risc. Cele 2 tipuri de hărţi au fost obţinute atât pentru viiturile fluviale (sau riverane), cât şi pentru viiturile pluviale. Hărţile de inundabilitate din sursă pluvială pun în evidenţă atât căile preferenţiale de scurgere la nivelul reţelei de străzi, cât şi zonele depresionare, de acumulare a apei pluviale.
        Hărţile de hazard pentru adâncime se caracterizează prin următoarea scară de intervale, cărora le corespund culori diferite: <0,45 m (verde), 0,45-0,80 m (vernil), 0,80-1,0 m (galben), 1-2 m (oranj), 25 m (roşu) şi > 5m (maro).
        Hărţile de hazard pentru viteză se caracterizează prin următoarea scară de intervale, cărora le corespund de asemenea culori diferite: <1,5 m/s (verde), 1,5-1,6 m/s (vernil), 1,6-2,0 m (galben), 2-3 m/s (oranj), 3-5 m/s (roşu) şi >5m/s (maro).
        Viitura urbană exercită asupra clădirilor presiune hidrostatică (care poate conduce inclusiv la plutire), precum şi presiune hidrodinamică. Se apreciază că o clădire este distrusă atunci când viteza apei depăşeşte 1,9 m/s pentru o clădire cu un nivel şi 2,3 m/s pentru o clădire cu 2 nivele.
        Un indicator foarte important al potenţialului distructiv al viiturii este produsul v x d, unde v este viteza medie în secţiune, iar d este adâncimea apei. Distrugerea este totală dacă v>2 m/s şi d x v>7 mp/s. Dacă însă v> 2 m/s şi 3 mp/s < d x v < 7 mp/s, distrugerea este parţială.



    1.3.2. Strategia Naţională de Management al Riscului la Inundaţii

    (1) Strategia Naţională de Management al Riscului la Inundaţii pe termen mediu şi lung, a fost aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 846/2010. În prezent Strategia face obiectul unei revizuiri şi adaptări la evoluţia concepţiilor pe plan internaţional al managementului situaţiilor de criză produse de fenomenele extreme. Documentul de bază în elaborarea Strategiei Naţionale îl constituie Directiva 2007/60/CE (cunoscută şi sub denumirea de Directiva Inundaţii) a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2007, Romania având obligaţia de implementare în legislaţie a Directivei Inundaţii.

    (2) Principala schimbare de paradigmă a Directivei Inundaţii o constituie trecerea de la formele defensive, bazate strict pe măsuri structurale, la cele de management al riscului la inundaţii, care implică promovarea cu prioritate a măsurilor nestructurale.

    (3) Măsurile structurale, numite şi măsuri gri, sunt reprezentate de lucrările hidrotehnice (în principal baraje, diguri, derivaţii de ape mari), care au ca efect reducerea magnitudinii undei de viitură în aval (cazul barajelor şi derivaţiilor de ape mari) sau evitarea inundării în dreptul acestora (cazul îndiguirilor). Totuşi, aşa cum s-a constatat din practică, măsurile structurale nu pot oferi o protecţie absolută, iar promovarea lor trebuie realizată având în vedere conservarea factorilor de mediu.

    (4) Măsurile nestructurale urmăresc atenuarea efectului inundaţiilor prin activităţi de zonare a teritoriului, prognoza viiturilor, avertizare cu timp de anticipare cât mai ridicat, precum şi prin adoptarea unui ansamblu de măsuri verzi.

    (5) Gradul de protecţie care trebuie asigurat diferă în funcţie de mărimea pagubelor (sociale, economice, de mediu sau patrimoniu) care se produc. Pagubele cele mai mari se înregistrează în cazul oraşelor, care reprezintă concentrări de populaţie şi de bunuri materiale. În schimb, pagubele sunt reduse în cazul unor terenuri agricole, după cum pot fi inexistente pentru terenuri necultivate sau degradate.

    (6) În concordanţă cu prevederile Strategiei Naţionale de Management al Riscului la Inundaţii pe termen mediu şi lung, terenurile agricole pot fi protejate la probabilitatea de depăşire de 10% sau pot fi lăsate chiar neprotejate, funcţie de mărimea pagubelor potenţiale, în timp ce localităţile trebuie protejate în perspectivă cel puţin la viitura cu debitul maxim 1%. În principiu, localităţile rurale şi oraşele sub 20.000 de locuitori vor avea un grad de protecţie de 1%, oraşele şi municipiile sub 250.000 locuitori un grad de protecţie de 0.5%, iar municipiile peste 250.000 locuitori 0,1%. Aceste valori se referă la inundaţiile provocate de râurile din amonte sau de cursurile de apă care străbat localităţile.

    (7) Oraşele pot fi însă inundate şi datorită precipitaţiilor cu caracter torenţial produse pe suprafaţa acestora şi pe versanţii limitrofi, sau din suprapunerea viiturilor pluviale pe bazinele urbane, cu inundaţiile produse de reţeaua hidrografică.

    (8) Un oraş nu reprezintă o entitate izolată, separată de bazinul hidrografic în care se află situat, ci dimpotrivă are puternice interacţiuni cu acesta, fiind influenţat de procesele hidrologice din amonte, respectiv influenţând la rândul lui procesele hidrologice din aval. Un oraş cu suprafaţă importantă, puternic impermeabilizat prin suprafaţa construită şi reţeaua stradală, poate genera viituri urbane semnificative, care conduc la inundaţii suplimentare în aval.

    (9) Ca urmare, pentru managementul riscului la inundaţii se impune o abordare la nivel de bazin hidrografic, cu planificare intersectorială şi cooperare interinstituţională, care să includă pe lângă gospodărirea apelor de suprafaţă şi subterane la nivel bazinal, amenajarea teritoriului şi dezvoltarea urbană, protecţia mediului, dezvoltarea agricolă şi silvică, protecţia infrastructurii de transport, protecţia construcţiilor şi protecţia comunităţilor.

    (10) Managementul riscului la inundaţii are ca obiectiv diminuarea consecinţelor inundaţiilor şi constă, anterior inundaţiilor, în măsuri de prevenire, protecţie şi pregătire, în acţiuni de management al situaţiilor de criză în timpul inundaţiilor şi în acţiuni post-inundaţie pentru a asigura revenirea în cel mai scurt timp la normalitate, urmate de analiza fenomenului şi a modului în care s-a acţionat în vederea creşterii performanţelor viitoare.

    1.3.3. Soluţii bazate pe natură

    (1) Soluţiile bazate pe natură (NBS - "Nature Based Solutions") au la baza un ansamblu de măsuri verzi dintre care se menţionează: menţinerea sau creşterea proporţiei de suprafaţă împădurită în bazinele superioare ale cursurilor de apă, reducerea scurgerii pe versant prin perdele forestiere antierozionale, lucrări de terasamente sau prin utilizarea unor "bariere" ale scurgerii de suprafaţă, promovarea bunelor practici în agricultura pe versanţi, remeandrarea cursului de apă şi restaurarea luncii inundabile, zone de retenţie naturală a apei, analiza posibilităţii de relocare a unor diguri, îndepărtarea parţială sau chiar totală a acestora.

    (2) Introducerea măsurilor verzi, ca măsuri nestructurale, este strâns legată de cele mai bune practici şi principii de bază în managementul riscului la inundaţii, propuse de Uniunea Europeană şi de Comisia Economică a Naţiunilor Unite pentru Europa privind măsurile de prevenire, protecţie şi diminuare a efectelor inundaţiilor, dintre care se amintesc doar cele mai importante: rolul fundamental al apei în cadrul ciclului hidrologic natural, condiţionând existenţa şi diversitatea ecosistemelor, precum şi toate activităţile economice şi sociale ("apa este parte a unui întreg"), stocarea apei la locul unde se produc precipitaţiile, precum şi în lungul cursului de apă ("acumulaţi apa"), revenirea pe cât posibil la condiţiile hidrologice iniţiale, lăsând râurile să curgă neîncorsetate ("mai mult spaţiu pentru râuri"), acceptarea riscului remanent în zonele inundabile în pofida măsurilor generale şi întreprinderea unor măsuri individuale de protecţie ("convieţuirea cu viiturile").

    (3) Deşi strategiile europene şi Strategia Naţională de Management al Riscului la Inundaţii se referă la bazinele hidrografice, ele sunt sau pot fi transpuse cu adaptări şi în cazul aşezărilor urbane sau rurale. Dezvoltarea istorică, necontrolată, a zonelor locuite a perturbat ciclul hidrologic natural. Reţeaua de canalizare, completată eventual de rezervoare subterane de atenuare prin stocare temporară şi de staţii de pompare (infrastructură gri), reprezintă măsuri structurale care asigură un grad de protecţie corespunzător frecvenţei ploii de calcul. Evoluţiile climatice din ultima perioadă, precum şi creşterea vulnerabilităţii sociale şi economice din zonele locuite, impun completarea măsurilor structurale prin măsuri nestructurale. Multe oraşe regândesc în prezent managementul riscului la inundaţii urbane prin utilizarea complementară, pe lângă infrastructura gri, a Infrastructurii Verzi ("green infrastructure"), cu scopul de a aduce răspunsul hidrologic cât mai aproape de condiţiile anterioare urbanizării. Aceasta implică o tranziţie de la apărarea împotriva viiturilor urbane prin măsuri gri, în care scopul îl reprezintă colectarea şi evacuarea rapidă a apei prin reţeaua de canalizare, la rezilienţa la viiturile urbane, asigurând prin măsurile verzi reţinerea, atenuarea, stocarea dinamică şi reutilizarea apei pluviale în cadrul oraşului. Utilizarea infrastructurii verzi trebuie împinsă până la limita maximă a restricţiilor fizice, de proiectare sau financiare. După atingerea limitelor utilizării în comun a infrastructurii gri şi a celei verzi, se pot desemna anumite străzi drept căi de evacuare a excesului de apă stradală, pentru a evita distrugerea sau afectarea gravă a infrastructurii critice.

    (4) Infrastructura verde poate fi considerată echivalentă cu alte denumiri, precum: soluţii bazate pe natură (Nature-Based Solutions), infrastructura verde-albastră (Blue-Green Infrastructure) sau SoftEngineering. Infrastructura verde reprezintă o componentă de bază a unor concepte de esenţă asemănătoare, precum Sustainable Drainage Systems (SuDS - Marea Britanie), Low Impact Developments (LIDs) sau Best Management Practices (BMPs- SUA), Water Sensitive Urban Design (WSUD) sau a unor concept holistice precum "Blue-Green Cities" şi "Sponge Cities". În toate cazurile, scopul îl constituie refacerea cel puţin parţială a ciclului hidrologic iniţial, anterior urbanizării.

    (5) Principalele măsuri de tip Infrastructură Verde în cadrul zonelor urbane sunt: spaţii verzi, acoperişuri verzi, faţade verzi, celule de bioretenţie, zone umede, bazine supraterane de retenţie, pavaje permeabile, canale permeabile cu rol de epurare biologică etc. Ele au rolul de a facilita retenţia apei pentru a evita debite pluviale ridicate, epurarea parţială a apei poluate de pe reţeaua stradală şi într-o anumită măsură reutilizarea ei în cadrul oraşului.


    1.4. Documente normative de referinţă

    (1) Pentru reglementările tehnice, standardele de referinţă, legile şi actele normative, se vor lua în considerare ediţiile în vigoare, inclusiv modificările şi completările ulterioare.
    1.4.1. Reglementări tehnice

    (1) Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale clădirilor, indicativ C 107-2005, aprobat prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 2.055/2005, cu modificările şi completările ulterioare;

    (2) Normativ pentru proiectarea şi executarea hidroizolaţiilor din materiale bituminoase la lucrările de construcţii, indicativ C 112-1986, aprobat prin Ordin al preşedintelui Institutului Central de Cercetare, Proiectare şi Directivare în Construcţii nr. 36/1986

    (3) Instrucţiuni tehnice pentru folosirea pofilelor încastrate din PVC plastifiat la etanşarea rosturilor elementelor de construcţii, indicativ C 163-1987, aprobat prin Decizia preşedintelui Institutului Central de Cercetare, Proiectare şi Directivare în Construcţii nr. 40/1987;

    (4) Norme tehnice pentru utilizarea foliilor din PVC la hidroizolarea construcţiilor subterane şi bazinelor, indicativ C 216-1983, aprobată prin Decizia preşedintelui Institutului Central de Cercetare, Proiectare şi Directivare în Construcţii nr. 20/1984;

    (5) Normativ privind proiectarea, execuţia şi exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri, aprobat prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 607/2003, denumită în continuare în prezentul document reglementarea tehnică NP 040-2002;

    (6) Ghid privind utilizarea chiturilor la etanşarea rosturilor în construcţii, indicativ GE 047-02, aprobat prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 1.578/2002;

    (7) Ghid pentru executarea lucrărilor de drenaj orizontal şi vertical, indicativ GE 028-97, aprobat prin Ordinul ministrului lucrărilor publice şi amenajării teritoriului nr. 56/N/1997;

    (8) Ghid privind proiectarea scărilor şi rampelor la clădiri, indicativ GP-089-03, aprobat prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1.004/2003;

    (9) Ghid privind proiectarea, execuţia şi exploatarea hidroizolaţiilor cu membrane bituminoase aditivate cu APP şi SBS, indicativ GP 114-06, aprobat prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1.734/2006;

    (10) Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente, indicativ GP 1202013, aprobat prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice nr. 3.383/2013;

    (11) Normativ privind criteriile de performanţă specifice rampelor şi scărilor pentru circulaţia pietonală în construcţii, indicativ NP-063-02, aprobat prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 1.994/2002;

    (12) Ghid privind proiectarea, execuţia şi exploatarea elementelor de construcţii hidroizolate cu materiale bituminoase şi polimerice, aprobat prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 605/2003, denumit în continuare în prezentul document reglementarea tehnică NP 064-2002;

    (13) Normativ privind reabilitarea hidroizolaţiilor bituminoase ale acoperişurilor clădirilor, indicativ NP 12106, aprobat prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1.732/2006;

    (14) Normativ privind proiectarea faţadelor cu alcătuire ventilate, indicativ NP 135-2013, aprobat prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice nr. 3.415/2013;

    (15) Metodologia de calcul al performanţei energetice a clădirilor, indicativ Mc 001-2022, aprobată prin Ordinul ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi administraţiei nr. 16/2023;

    (16) Ghid pentru proiectarea lucrărilor ce înglobează materiale geosintetice, indicativ P134-1995, aprobat prin Ordinul ministrului lucrărilor publice şi amenajării teritoriului nr. 1/N/1995;

    1.4.2. Legi şi alte acte normative

    (1) Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare.

    (2) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21 din 15 aprilie 2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, cu modificările şi completările ulterioare.

    (3) Directiva 2007/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind evaluarea şi gestionarea riscurilor de inundaţii.

    (4) Hotărârea Guvernului nr. 846/2010 pentru aprobarea Strategiei Naţională de Management al Riscului la Inundaţii pe termen mediu şi lung.

    (5) Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 910/2010 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a CMSU şi a COSU pentru situaţii de urgenţă generate de inundaţii, fenomene meteorologice periculoase, accidente la construcţiile hidrotehnice, poluări accidentale şi incendii la fondul forestier.

    (6) Ordinul nr. 330/44/2.178/2013 pentru aprobarea Manualului primarului pentru managementul situaţiilor de urgenţă în caz de inundaţii şi secetă hidrologică şi a Manualului prefectului pentru managementul situaţiilor de urgenţă în caz de inundaţii şi secetă hidrologică.

    (7) Hotărârea Guvernului nr. 557/2016 privind managementul tipurilor de risc, cu modificările şi completările ulterioare.

    (8) Legea nr. 15/2005 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă.

    (9) Hotărârea Guvernului nr. 972/2016 din 21 decembrie 2016 pentru aprobarea planurilor de management al riscului la inundaţii aferent celor 11 administraţii bazinale de apă şi fluviului Dunărea de pe teritoriul României.

    (10) Legea nr. 575/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a V-a Zone de risc natural.

    (11) Hotărârea Guvernului nr. 739/2016 pentru aprobarea Strategiei naţionale privind schimbările climatice şi creşterea economică bazată pe emisii reduse de carbon pentru perioada 2016-2020 şi a Planului naţional de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale privind schimbările climatice şi creşterea economică bazată pe emisii reduse de carbon pentru perioada 2016-2020.

    (12) Ordinul nr. 459/78/2019 pentru aprobarea Regulamentului privind gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de fenomene hidrometeorologice periculoase având ca efect producerea de inundaţii, secetă hidrologică, precum şi incidente/accidente la construcţii hidrotehnice, poluări accidentale pe cursurile de apă şi poluări marine în zona costieră.


    1.5. Caracteristici ale inundaţiilor

    (1) Principalele caracteristici ale inundaţiilor sunt definite de următoarele elemente:
    (a) extinderea inundaţiilor exprimate prin limitele de inundabilitate pentru diferite probabilităţi de depăşire a debitului maxim, respectiv a frecvenţei ploii de calcul;
    (b) adâncimea apei;
    (c) debitul de apă
    (d) viteza de curgere a apei.


    (2) Măsurarea directă a precipitaţiilor se realizează cu pluviometre, care măsoară în general precipitaţiile cumulate pe intervale de 12 ore, sau pluviografe care permit înregistrări continue. Indirect, precipitaţiile pot fi estimate cu radarul meteorologic sau utilizând imagini satelitare, dar este necesară o reţea de observaţii la sol pentru validare.

    (3) Pluviograma reprezintă graficul înălţimii cumulate a precipitaţiei în raport cu timpul de la începutul ploii până la sfârşitul acesteia.

    (4) În practică interesează, de asemenea, variaţia intensităţii precipitaţiei pe intervale oarecare de timp. Funcţie de mărimea intervalului de timp, intensitatea ploii se exprimă în mm/min sau în mm/oră. Un pas de timp mare estompează în mare măsură fluctuaţiile reale ale intensităţii ploii. În cazul unor bazine urbane mici, la care timpul de reacţie la o ploaie torenţială este rapid, este de dorit ca pasul de discretizare a ploii să fie cât mai mic posibil.

    (5) Pluviogramele obţinute pe baza măsurătorilor cu pluviograful, pot fi discretizate cu un pas de timp de 5 minute. Pe baza acestor valori, se obţin precipitaţiile cumulate produse pe diverse durate D = 10', 15', 20', 25', 30', 40', 50', 60', 75', 90', 100', 120', 140', 180', 240', 300', 360', 720' şi 1440'.

    (6) În continuare, pentru fiecare din aceste intervale, se determină ploaia maximă anuală de durată D din fiecare an al perioadei de calcul, urmată de prelucrarea statistică a şirului de date obţinut. Ca rezultat al acestei prelucrări rezultă curbele IDF (Intensitate-Durată-Frecvenţă).

    (7) Hidrograful undei de viitură reprezintă variaţia nivelului sau debitului în raport cu durata viiturii. Hidrograful undei de viitură se caracterizează printr-o ramură ascendentă (sau ramura de creştere a viiturii) şi o ramură descendentă (sau ramura de descreştere). În timp ce hidrograful de viitură este determinat în cazul reţelei hidrografice pe bază de măsurători de nivel în cadrul staţiilor hidrometrice şi cheilor limnimetrice (cheia debitelor) existente, în cazul oraşelor operaţia de evaluare a debitului de viitură este mult mai dificilă, atât din cauza numărului mare de căi preferenţiale de deplasare a apei (deci nu numai pe străzi), cât şi a lipsei unor date necesare pentru calibrarea modelelor de calcul.

    (8) În managementul riscului la inundaţii sunt utilizate debite cu următoarele probabilităţi de depăşire: 10%; 5%; 3%; 1%; 0.5%; 0.2% şi 0.1%. Spre exemplu, se pot înregistra inundaţii cu probabilitate mică generate de un debit cu probabilitatea de depăşire de 0,1% (magnitudinea inundaţiei depăşită în medie o dată la 1000 de ani), inundaţii cu probabilitate medie generate de un debit cu probabilitatea de depăşire de 1% (magnitudinea inundaţiei depăşită în medie o dată la 100 de ani), şi inundaţii cu probabilitate mare generate de un debit cu probabilitatea de depăşire de 10% (magnitudinea inundaţiei depăşită în medie o dată la 10 de ani).

    (9) Standardul de protecţie reprezintă gradul de protecţie pe care îl oferă măsurile structurale sau nestructurale adoptate. Gradul de protecţie este complementar probabilităţii de depăşire a debitului maxim la care s-au dimensionat lucrările de apărare împotriva inundaţiilor. De exemplu, dacă un dig a fost dimensionat la debitul maxim cu probabilitatea de depăşire de 1%, gradul de protecţie rezultat este de 99%. În limbajul curent însă gradul de protecţie este asimilat cu probabilitatea de depăşire a debitului maxim. În realitate, 1% nu reprezintă gradul de protecţie ci probabilitatea de cedare sau de inundare.

    (10) Inundaţiile în funcţie de sursa evenimentului sunt clasificate astfel:
    (a) inundaţie fluvială sau riverană - reprezintă inundarea terenului produsă de viiturile de pe cursurile de apă permanente şi nepermanente, canale de drenaj, torenţi, viituri cauzate de topirea zăpezii etc.;
    (b) inundaţie pluvială - reprezintă inundarea terenului direct din precipitaţiile care se produc pe suprafaţa respectivă sau din apa de şiroire, ca urmare a ploilor de mare intensitate. Această sursă include inundaţiile din zonele urbane, inundaţiile care afectează terenurile agricole prin băltire sau prin scurgerea de suprafaţă, precum şi inundaţiile cauzate de stagnarea apei ca urmare a topirii zăpezii;
    (c) inundaţie din apă freatică - inundare datorată ridicării / creşterii nivelului apei freatice peste nivelul suprafeţei terenului (băltire generată de lipsa drenajului natural sau artificial);
    (d) inundaţie de tip marin - reprezintă inundarea terenului cu apele mării, în zona litorală, estuare sau lacuri costiere. Aceste inundaţii pot fi produse de mareea înaltă, furtuni cu valuri mari, tsunami, remuul apărut pe râurile costiere ca urmare a acţiunii valurilor în perioada furtunilor marine;
    (e) inundare din barare artificială/infrastructură de apărare - inundarea terenului ca urmare a barării cu infrastructuri de apărare împotriva inundaţiilor sau prin cedarea acestora;
    (f) altele - Inundarea terenului ca urmare a altor cauze, de exemplu tsunami.


    (11) Inundaţiile în funcţie de mecanismul de inundare au următoarele cauze:
    (a) depăsirea capacităţii de transport a albiei - Inundarea terenului ca urmare a depăşirii capacităţii de transport a albiei sau nivelului terenurilor adiacente;
    (b) depăşirea gradului de siguranţă a lucrărilor de apărare - Inundarea terenului ca urmare a depăşirii nivelului lucrărilor de apărare de către nivelul apei;
    (c) distrugerea infrastructurii de apărare - Inundarea terenului ca urmare a cedării structurilor naturale sau artificiale de apărare. Mecanismul poate include cedarea structurilor de apărare sau retenţie dar şi eşecul unor sisteme de operare: pompe, porţi etc.;
    (d) blocare/ restricţionare - Inundarea terenului cauzată de un blocaj natural sau artificial al unei albii sau unui sistem hidraulic. Acest mecanism poate include şi obturarea sistemului de canalizare, blocarea canalelor deschise sau a secţiunii podurilor ca urmare a dezgheţului, transportului de plutitori sau alunecărilor de teren;
    (e) altele - inundare ca urmare a altor mecanisme, de exemplu inundaţii provocate de vânt în zona litorală sau a lacurilor.


    (12) Inundaţiile în funcţie de caracteristicile relevante se clasifică în:
    (a) viitura rapidă (flash-flood, produsă pe bazine mici) - conduce la inundarea unei suprafeţe de teren, într-o perioadă scurtă de timp, ca urmare a unor precipitaţii intense sau extreme;
    (b) viitură de primăvară datorată topirii zăpezii - inundare cauzată de topirea zăpezii, posibil în combinaţie cu ploaia sau blocaje datorate dezgheţului;
    (c) viitură cu alt tip de timp de creştere - inundaţie care se dezvoltă rapid, alta decât viitura rapidă;
    (d) viitură medie - inundare cu o rată mai redusă decât în cazul viiturilor rapide;
    (e) viitură lentă (viitură regională, produsă pe bazine medii sau mari) - inundare care durează;
    (f) viitură cu transport mare de aluviuni;
    (g) viitură cu propagare rapidă - inundare în situaţia în care apele au viteză mare;
    (h) viitură cu niveluri remarcabile - Inundarea unui teren cu apă cu adâncimi semnificative.


    1.6. Necesitatea evaluării hazardului, vulnerabilităţii şi riscului la inundaţii. Legătura între hazard, risc şi vulnerabilitate şi daunele produse prin inundaţii

    (1) Evaluarea hazardului, vulnerabilităţii şi a riscului la inundaţii este necesară pentru:
    (a) reducerea componentelor care definesc riscul la inundaţii (reducerea hazardului, a expunerii sau a vulnerabilităţii), prin modul de utilizare (folosinţă) a terenului;
    (b) dezvoltarea unor strategii locale şi regionale privind managementul riscului la inundaţii;
    (c) stabilirea de măsuri de protecţie structurale şi non-structurale a mediului şi a factorului uman;
    (d) delimitarea zonelor inundabile;
    (e) dezvoltarea controlată a construcţiilor în zonele supuse riscului la inundaţii;
    (f) conştientizarea riscurilor şi a consecinţelor expunerii la inundaţii.


    (2) Evaluarea riscului la inundaţii defineşte procedura prin care pericolele generate de hazardul natural sunt estimate calitativ sau cantitativ şi urmăreşte obţinerea unor informaţii suplimentare privind efectele potenţiale ale producerii unor dezastre (consecinţe/daune).

    (3) Daunele produse prin inundaţii se referă la toate consecinţele inundaţiilor, ele cuprinzând o gamă largă de efecte negative asupra oamenilor, construcţiilor, infrastructurii, patrimoniului, sistemelor ecologice, economiei. Efectele inundaţiilor pot fi clasificate în efecte directe şi indirecte, după cum urmează:
    (a) efectele directe se referă la toate daunele produse prin contactul direct dintre apă şi elementele supuse inundaţiei: construcţii, bunuri, terenuri etc.;
    (b) efectele indirecte cuprind daune care apar ca o consecinţă suplimentară a inundaţiei, prin perturbarea sau chiar întreruperea diverselor activităţi economice şi sociale.


    (4) Prin daune asupra clădirilor se înţelege totalitatea avariilor şi degradărilor produse acestora de către inundaţii, atât în timpul inundaţiei propriu-zise, cât şi după ce apele s-au retras.

    (5) Avariile reprezintă afectarea totală sau parţială a unor elemente structurale sau nestructurale cu rol esenţial în stabilitatea şi integritatea unei clădiri, local sau în ansamblul ei. Prin aceste avarii respectiva clădire devine nefuncţională şi se transformă într-un pericol iminent pentru ocupanţi sau chiar pentru alte clădiri aflate în proximitatea acesteia. Readucerea clădirii la stadiul de exploatare în siguranţă implică, în mod obligatoriu, refacerea sau înlocuirea totală şi în cel mai scurt timp a elementelor avariate. Exemple de elemente esenţiale: stâlpi, grinzi, pereţi, trasee electrice, conducte prin care se transportă gaz lichefiat etc.

    (6) Degradările reprezintă acele afectări ale elementelor structurale şi nestructurale şi a finisajelor care nu prezintă un pericol pentru siguranţa clădirii în sine, a ocupanţilor acesteia şi nici pentru clădirile aflate în apropierea ei. Refacerea, repararea sau înlocuirea elementelor, finisajelor sau componentelor degradate nu este condiţionată de timp.


    2. MĂSURI DE PROTECŢIE LA NIVEL URBAN

    (1) Măsurile Naturale de Retenţie a Apei constituie măsuri multi-funcţionale având ca scop protecţia şi managementul resurselor de apă, prin conservarea şi restaurarea ecosistemelor. Principalul obiectiv este îmbunătăţirea şi conservarea capacităţii de retenţie a apei pentru acvifer, sol şi ecosisteme.

    (2) Măsurile Naturale de Retenţie a Apei constituie o parte a soluţiilor bazate pe natură, acestea fiind axate în mod specific pe managementul apei. Acestea trebuie corelate în permanenţă cu celelalte soluţii bazate pe natură destinate adaptării clădirilor la inundaţii.

    (3) O parte din aceste măsuri se pot aplica la nivelul cursului de apă sau la nivel urban, în timp ce unele pot fi aplicate la nivelul unui cartier sau al unei zonă=e rezidenţiale, pe terenul aferent unei clădiri sau pentru un ansamblu de clădiri.

    (4) Alegerea măsurii naturale de protecţie, poate fi realizată în baza impactului asupra riscului de inundare:

┌───────────────┬────────┬────────────┬───────────────┐
│               │Reducere│            │Aplicabilitatea│
│Măsură         │risc de │Scara       │măsurii în     │
│               │inundare│intervenţiei│raport cu scara│
│               │        │            │intervenţiei   │
├───────────────┼────────┼────────────┼───────────────┤
│               │        │Oraş        │Mediu          │
│               │        ├────────────┼───────────────┤
│               │        │Zonă urbană │               │
│Bazine şi      │Ridicat │sau cartier,│Ridicat        │
│iazuri         │        │ansamblu de │               │
│               │        │clădiri     │               │
│               │        ├────────────┼───────────────┤
│               │        │Teren       │Mediu          │
├───────────────┼────────┼────────────┼───────────────┤
│               │        │Oraş        │Mediu          │
│               │        ├────────────┼───────────────┤
│               │        │Zonă urbană │               │
│Restaurarea    │Mediu   │sau cartier,│Redus          │
│zonelor umede  │        │ansamblu de │               │
│               │        │clădiri     │               │
│               │        ├────────────┼───────────────┤
│               │        │Teren       │Redus          │
├───────────────┼────────┼────────────┼───────────────┤
│Restaurarea    │        │            │               │
│câmpiilor      │Ridicat │Oraş        │Mediu          │
│inundabile     │        │            │               │
│(zona de luncă)│        │            │               │
├───────────────┼────────┼────────────┼───────────────┤
│Schimbarea     │Ridicat │Oraş        │Redus          │
│cursului       │        │            │               │
├───────────────┼────────┼────────────┼───────────────┤
│               │        │Oraş        │Ridicat        │
│               │        ├────────────┼───────────────┤
│Renaturalizarea│        │Zonă urbană │               │
│cursului de apă│Mediu   │sau cartier,│Mediu          │
│(albie şi      │        │ansamblu de │               │
│maluri)        │        │clădiri     │               │
│               │        ├────────────┼───────────────┤
│               │        │Teren       │Redus          │
├───────────────┼────────┼────────────┼───────────────┤
│               │        │Oraş        │Redus          │
│               │        ├────────────┼───────────────┤
│Restaurarea şi │        │Zonă urbană │               │
│conectarea     │Mediu   │sau cartier,│Redus          │
│torenţilor     │        │ansamblu de │               │
│sezonieri      │        │clădiri     │               │
│               │        ├────────────┼───────────────┤
│               │        │Teren       │Redus          │
├───────────────┼────────┼────────────┼───────────────┤
│               │        │Oraş        │Ridicat        │
│               │        ├────────────┼───────────────┤
│Soluţii de     │        │Zonă urbană │               │
│stabilizare    │Mediu   │sau cartier,│Ridicat        │
│naturală a     │        │ansamblu de │               │
│malurilor      │        │clădiri     │               │
│               │        ├────────────┼───────────────┤
│               │        │Teren       │Ridicat        │
├───────────────┼────────┼────────────┼───────────────┤
│               │        │Oraş        │Ridicat        │
│               │        ├────────────┼───────────────┤
│Eliminarea     │        │Zonă urbană │               │
│obstacolelor pe│Ridicat │sau cartier,│Ridicat        │
│cursul de apă  │        │ansamblu de │               │
│               │        │clădiri     │               │
│               │        ├────────────┼───────────────┤
│               │        │Teren       │Redus          │
├───────────────┼────────┼────────────┼───────────────┤
│               │        │Oraş        │Mediu          │
│               │        ├────────────┼───────────────┤
│Menţinere      │        │Zonă urbană │               │
│păşuni şi      │Ridicat │sau cartier,│Redus          │
│fâneţe         │        │ansamblu de │               │
│               │        │clădiri     │               │
│               │        ├────────────┼───────────────┤
│               │        │Teren       │Redus          │
├───────────────┼────────┼────────────┼───────────────┤
│               │        │Oraş        │Ridicat        │
│               │        ├────────────┼───────────────┤
│               │        │Zonă urbană │               │
│Zone tampon    │Ridicat │sau cartier,│Ridicat        │
│plantate       │        │ansamblu de │               │
│               │        │clădiri     │               │
│               │        ├────────────┼───────────────┤
│               │        │Teren       │Redus          │
├───────────────┼────────┼────────────┼───────────────┤
│Cultivarea în  │Mediu   │Teren       │Mediu          │
│fâşii          │        │            │               │
├───────────────┼────────┼────────────┼───────────────┤
│               │        │Oraş        │Redus          │
│               │        ├────────────┼───────────────┤
│               │        │Zonă urbană │               │
│Terasarea      │Mediu   │sau cartier,│Mediu          │
│               │        │ansamblu de │               │
│               │        │clădiri     │               │
│               │        ├────────────┼───────────────┤
│               │        │Teren       │Ridicat        │
├───────────────┼────────┼────────────┼───────────────┤
│               │        │Oraş        │Ridicat        │
│               │        ├────────────┼───────────────┤
│Menţinerea     │        │Zonă urbană │               │
│suprafeţelor   │Ridicat │sau cartier,│Ridicat        │
│împădurite     │        │ansamblu de │               │
│               │        │clădiri     │               │
│               │        ├────────────┼───────────────┤
│               │        │Teren       │Mediu          │
├───────────────┼────────┼────────────┼───────────────┤
│               │        │Oraş        │Ridicat        │
│               │        ├────────────┼───────────────┤
│               │        │Zonă urbană │               │
│Crearea de zone│Mediu   │sau cartier,│Mediu          │
│forestiere     │        │ansamblu de │               │
│               │        │clădiri     │               │
│               │        ├────────────┼───────────────┤
│               │        │Teren       │Redus          │
├───────────────┼────────┼────────────┼───────────────┤
│               │        │Zonă urbană │               │
│               │        │sau cartier,│Ridicat        │
│Acoperişuri şi │Mediu   │ansamblu de │               │
│faţade verzi   │        │clădiri     │               │
│               │        ├────────────┼───────────────┤
│               │        │Clădire     │Ridicat        │
├───────────────┼────────┼────────────┼───────────────┤
│               │        │Oraş        │Mediu          │
│               │        ├────────────┼───────────────┤
│               │        │Zonă urbană │               │
│Suprafeţe      │Mediu   │sau cartier,│Ridicat        │
│permeabile     │        │ansamblu de │               │
│               │        │clădiri     │               │
│               │        ├────────────┼───────────────┤
│               │        │Teren       │Ridicat        │
├───────────────┼────────┼────────────┼───────────────┤
│               │        │Oraş        │Redus          │
│               │        ├────────────┼───────────────┤
│               │        │Zonă urbană │               │
│Zone de        │Mediu   │sau cartier,│Ridicat        │
│bioretenţie    │        │ansamblu de │               │
│               │        │clădiri     │               │
│               │        ├────────────┼───────────────┤
│               │        │Teren       │Mediu          │
├───────────────┼────────┼────────────┼───────────────┤
│               │        │Zonă urbană │               │
│               │        │sau cartier,│Ridicat        │
│Sisteme de     │Ridicat │ansamblu de │               │
│infiltrare     │        │clădiri     │               │
│               │        ├────────────┼───────────────┤
│               │        │Teren       │Ridicat        │
├───────────────┼────────┼────────────┼───────────────┤
│               │        │Oraş        │Mediu          │
│               │        ├────────────┼───────────────┤
│               │        │Zonă urbană │               │
│Grădini de     │Ridicat │sau cartier,│Ridicat        │
│ploaie         │        │ansamblu de │               │
│               │        │clădiri     │               │
│               │        ├────────────┼───────────────┤
│               │        │Teren       │Ridicat        │
├───────────────┼────────┼────────────┼───────────────┤
│               │        │Oraş        │Mediu          │
│               │        ├────────────┼───────────────┤
│               │        │Zonă urbană │               │
│Bazine de      │Ridicat │sau cartier,│Ridicat        │
│infiltraţie    │        │ansamblu de │               │
│               │        │clădiri     │               │
│               │        ├────────────┼───────────────┤
│               │        │Teren       │Ridicat        │
├───────────────┼────────┼────────────┼───────────────┤
│               │        │Oraş        │Mediu          │
│               │        ├────────────┼───────────────┤
│               │        │Zonă urbană │               │
│Iazuri de      │Ridicat │sau cartier,│Ridicat        │
│retenţie       │        │ansamblu de │               │
│               │        │clădiri     │               │
│               │        ├────────────┼───────────────┤
│               │        │Teren       │Ridicat        │
├───────────────┼────────┼────────────┼───────────────┤
│               │        │Oraş        │Mediu          │
│               │        ├────────────┼───────────────┤
│Bazine de      │        │Zonă urbană │               │
│stocare        │Ridicat │sau cartier,│Ridicat        │
│temporară      │        │ansamblu de │               │
│               │        │clădiri     │               │
│               │        ├────────────┼───────────────┤
│               │        │Teren       │Ridicat        │
└───────────────┴────────┴────────────┴───────────────┘



    3. MĂSURI DE PROTECŢIE A CLĂDIRILOR EXISTENTE ŞI NOI ŞI A TERENULUI ADIACENT ACESTORA
    3.1. Alegerea măsurilor de protecţie a clădirilor din zonele inundabile

    (1) Măsurile de protecţie a clădirilor şi terenurilor adiacente acestora, aflate în zone inundabile, sunt concepute pentru a împiedica pătrunderea apei în clădiri sau, după caz, pe terenul adiacent clădirilor. (a se vedea imaginea asociată)
                          Fig. 1. Exemplu de incintă prin care
           apa este împiedicată să intre în clădire sau pe terenul adiacent.
                1 - zid de sprijin, dimensionat prin calcul structural;
                 2 - obloane metalice etanşe, de protecţie a golurilor;
                               3 - sistem hidroizolaţie.


    (2) Adoptarea măsurilor de adaptare sau protecţie a clădirilor din zonele inundabile trebuie să ţină cont de mai mulţi factori:
    (a) cota apei la culminaţie în timpul inundaţiei (nivelul maxim probabil, corespunzător debitului maxim de calcul cu probabilitatea de depăşire corespunzătoare);
    (b) durata inundaţiei;
    (c) probabilitatea anuală de depăşire a debitului maxim de calcul.


    (3) Măsurile de protecţie a clădirilor din zonele inundabile, în sensul creşterii rezistenţei clădirilor şi a terenurilor adiacente, sunt mai potrivite inundaţiilor cu un nivel mai scăzut şi cu durate mai scurte.

    (4) Alegerea măsurii de protecţie adecvate se realizează prin parcurgerea următoarelor etape:
    (a) se inspectează amplasamentul pentru a se determina sursele potenţiale de inundaţii şi caracteristicile geotehnice ale solului;
    (b) se verifică probabilitatea de inundare pe baza hărţilor de hazard şi risc la inundaţii;
    (c) în cazul în care hărţile de hazard şi risc la inundaţii nu acoperă zona studiată se va realiza un studiu de inundabilitate;
    (d) se inspectează clădirea pentru a se evalua cât mai corect cerinţele de protejare la inundaţii: din punct de vedere constructiv, inclusiv utilităţile şi din punct de vedere al locurilor pe unde apa poate pătrunde în clădire;
    (e) se definesc obiectivele în ceea ce priveşte reducerea vulnerabilităţii la inundaţii;
    (f) se selectează cele mai eficiente metode de protecţie;
    (g) se implementează măsurile de protecţie;
    (h) evaluarea după fiecare eveniment, reluând toţi paşii anteriori.


    (5) Aplicarea diferitelor măsuri poate să nu ofere protecţia preconizată dacă acestea nu sunt utilizate în paralel cu alte măsuri (de ex. barierele/sistemele demontabile, temporare necesită un timp de instalare şi de aceea este necesar ca zona să fie acoperită de sisteme de avertizare/alarmare împotriva inundaţiilor).

    (6) La alegerea tipurilor de măsuri, se va ţine cont de faptul că mentenanţa contribuie decisiv la menţinerea nivelului de protecţie al clădirii şi se vor decide luând în considerare posibilităţile locale.

    (7) Clădirile noi se vor proiecta în conformitate cu cerinţele de calitate în vigoare, coroborate cu vulnerabilitatea la inundaţii.

    (8) Extinderile la clădirile existente se vor proiecta, în funcţie de situaţia din teren, în vederea reducerii vulnerabilităţii la inundaţii, respectând cerinţele de calitate în vigoare, coroborate cu indicatori de expunere la inundaţii.

    3.2. Protecţia la efectele inundaţiilor

    (1) Măsurile de protecţie a clădirilor din zonele inundabile contribuie la evitarea pătrunderii apei pe teren şi în clădiri, precum şi la minimizarea cantităţii de apă care pătrunde în clădire, acolo unde evitarea nu este posibilă.

    (2) Măsurile descrise se referă în special la acţiunea hidrostatică, menţinută pe perioade scurte a inundaţiilor, adresând metode de protecţie a structurii de rezistenţă a clădirilor, sistemelor constructive, finisajelor şi instalaţiilor acestora.

    (3) Măsurile de protecţie a terenului, precum şi soluţiile bazate pe natură urmăresc evitarea pătrunderii apei pe terenul adiacent construcţiilor precum şi în clădiri.

    3.3. Creşterea rezistenţei la efectele inundaţiilor

    (1) Rezistenţa clădirilor la acţiunea inundaţiilor este dată de o serie de măsuri care reduc posibilitatea pătrunderii apei în clădire, printr-o proiectare corectă şi prin utilizarea unor soluţii constructive, materiale şi elemente structurale adecvate.

    (2) Măsurile de protecţie la efectele inundaţiilor pot duce la creşterea rezistenţei clădirilor la acţiunea inundaţiilor dacă pot fi aplicate astfel încât să fie funcţionale în momentul în care inundaţia ajunge la teren sau la clădire.

    3.4. Măsuri de protecţie a construcţiilor şi a terenurilor adiacente din zonele inundabile
    3.4.1. Măsuri de protecţie la inundaţii a terenului

    (1) În situaţia în care terenul este situat într-o zonă inundabilă, este recomandat să nu fie amplasate pe acesta echipamente publice, spaţii comerciale sau funcţiuni cu număr mare de utilizatori. Pot fi amplasate parcaje, spaţii verzi, funcţiuni de agrement.

    (2) Se recomandă amplasarea clădirilor în cel mai înalt punct al terenului. Accesul auto se recomandă a fi realizat astfel încât să permită evacuarea rapidă din clădire. Acesta trebuie să permită evacuarea tuturor persoanelor în cea mai defavorabilă situaţie din punct de vedere al timpului necesar evacuării.

    (3) Se va evita amplasarea de clădiri în zone inundabile, care în timpul inundaţiei sunt caracterizate prin adâncimi şi viteze mari de curgere ale apei.

    (4) Se recomandă ca toate construcţiile să fie branşate la sistemul de alimentare cu apă şi canalizare.

    (5) Colectarea apei pluviale se va realiza în sistem separat de colectarea apei uzate menajere. Se va evita evacuarea apelor pluviale la sistemul de canalizare.

    (6) Pentru căile de acces se vor identifica toate căile de acces la teren. Parcajele se vor amenaja dacă este posibil în zone mai înalte, pentru a permite accesul şi înainte de retragerea apelor. Se recomandă adoptarea de soluţii de amenajare a terenului care să asigure drenarea excesului de umiditate, menţinerea unor suprafeţe ample permeabile (înverzite), inclusiv prin plantarea de arbori şi arbuşti consumatori de apă în exces şi utilizarea de pavaje permeabile.

    (7) Aleile de acces pietonale, trotuarele, suprafeţele de aferente spaţiilor tehnice din cadrul amenajării vor fi pe cât posibil permeabile, prin utilizarea unor soluţii de pavare care să permită infiltrarea apei sau se vor adopta soluţii de dale care să permită scurgerea naturală a apelor (dale înierbate).

    (8) Se recomandă reducerea, pe cât posibil, a suprafeţelor de teren care nu sunt permeabile (construcţii, alei pietonale sau carosabile, parcaje) atât pentru terenurile deja amenajate cât şi pentru cele care urmează a fi amenajate.

    (9) Se recomandă ca spaţiile de parcare să fie amenajate în suprafaţa parterului care nu prezintă închideri ale clădirii sau la nivelurile inundabile de peste cota terenului (în amprenta construită), astfel încât procentul de teren permeabil să fie cât mai mare. (a se vedea imaginea asociată)
                           Fig. 2. Exemplu de structură care
                  permite inundării nivelului parterului construcţiei,
                         prin ridicarea spaţiilor locuibile la
                   nivelurile superioare. 1 - obloane metalice etanşe
                      de protecţie a golurilor; 2 - zona expusă la
                        presiunea hidrostatică a apei (în cazul
                      inundaţiei va fi finisată corespunzător, cu
                      materiale rezistente la umezeală iar numărul
                            golurilor va fi redus la minim).


    (10) Se vor utiliza soluţii de amenajare care să asigure preluarea şi eliminarea rapidă a surplusului de apă de pe teren: rigole înverzite, sistem de canale de infiltraţie, canale înverzite, sisteme de drenaj, pavaje permeabile, zone de bioretenţie, iazuri, bazine.

    (11) Se recomandă plantarea terenului perimetral cu arbori şi arbuşti (sistem de gard viu). De asemenea, se recomandă ca secţiunea străzilor să includă şi zone plantate, adiacente carosabilului sau trotuarului.

    (12) Se recomandă ca apa de ploaie să fie preluată şi stocată în rezervoare locale (îngropate sau supraterane), iazuri amenajate, cu posibilitatea de reutilizare pentru udarea spaţiilor verzi. De asemenea, apa de ploaie poate fi preluată în cadrul unor canale de irigaţie şi reutilizată. Rezervoarele îngropate pot fi amplasate sub suprafeţele impermeabilizate din cadrul amplasamentului (alei, parcaje).

    (13) Pentru terenurile care includ şi utilizări agricole în intravilan (agricultură de subzistenţă/agricultură urbană), se recomandă menţinerea arealelor ocupate de păşuni, fâneţe, culturi. De asemenea, se recomandă, în aceste situaţii, implementarea de practici de cultivare care conservă solurile.

    (14) În situaţia în care pe teren există cursuri de apă naturale permanente sau temporare se recomandă menţinerea liberă a acestora (fără blocaje antropice) şi menţinerea vegetaţiei existente sau renaturalizarea, dacă este cazul.

    (15) În situaţia în care terenul se învecinează cu un curs de apă, se recomandă realizarea unor sisteme de protecţie a terenului către cursul de apă: plantare de arbori şi arbuşti, menţinerea unor zone verzi de bioretenţie, utilizarea unor sisteme de drenare a apei.

    (16) În situaţia în care terenul este situat în pantă (pe deal), se recomandă preluarea naturală a declivităţii sau implementarea unor soluţii de terasare a versanţilor. Totodată se recomandă plantarea şi cultivarea versanţilor precum şi implementarea de soluţii anti-eroziune.

    (17) Măsurile de protecţie la inundaţie a terenului au următoarele avantaje şi dezavantaje:

┌────────────────┬─────────────────────┐
│Avantaje        │Dezavantaje          │
├────────────────┼─────────────────────┤
│                │- necesită suprafeţe │
│                │mari de teren pentru │
│                │construire, în       │
│                │special digul de     │
│                │pământ;              │
│                │- necesită o forţă de│
│                │lucru considerabilă, │
│                │dotată cu echipamente│
│                │şi utilaje           │
│                │specializate;        │
│                │- este mare          │
│                │consumator de resurse│
│                │naturale şi materiale│
│                │de construcţii;      │
│                │- costul aplicării   │
│- clădirile şi  │măsurilor poate fi   │
│terenul adiacent│prohibitiv;          │
│pe care le      │- necesită           │
│protejează vor  │întreţinere regulată;│
│fi protejate de │- necesită timp      │
│inundaţii;      │pentru poziţionarea  │
│clădirile nu vor│la locul stabilit, a │
│necesita        │porţilor de acces    │
│modificări      │după emiterea        │
│majore;         │avertismentului de   │
│- reduc pagubele│inundaţie;           │
│produse în      │- dacă în corpul     │
│timpul          │digului se produce o │
│inundaţiilor    │breşă, dacă digul se │
│(clădire şi     │prăbuşeşte sau este  │
│bunuri);        │depăşit de nivelul   │
│- reduc         │apei, efectul        │
│potenţialele    │inundaţiei asupra    │
│costuri cu      │clădirii este similar│
│repararea       │situaţiei în care    │
│deteriorărilor. │clădirea nu ar fi    │
│                │fost protejată deloc;│
│                │- trebuie prevăzut un│
│                │sistem de evacuare a │
│                │apei reţinute în     │
│                │interiorul incintei  │
│                │protejate;           │
│                │- accesul la clădire │
│                │poate fi             │
│                │restricţionat;       │
│                │- nu rezolvă problema│
│                │subsolului clădirii, │
│                │unde pot apărea      │
│                │infiltraţii pe       │
│                │perioada în care     │
│                │terenul este îmbibat │
│                │cu apă               │
└────────────────┴─────────────────────┘



    3.4.2. Măsuri de protecţie la inundaţie a terenului cu soluţii bazate pe natură

    (1) Soluţiile bazate pe natură constituie acţiuni destinate protecţiei, conservării, restaurării, utilizării durabile şi gestiunii ecosistemelor naturale sau antropice terestre, de apă dulce, de coastă sau marine, care abordează provocările sociale, economice şi de mediu în mod eficient şi adaptativ, oferind în acelaşi timp beneficii ca bunăstarea umană, servicii ecosistemice, rezilienţă şi biodiversitate.

    (2) Măsuri naturale de retenţie a apei (MNRA) sunt măsuri multifuncţionale cu rolul de a proteja resursele de apă şi de a aborda problemele în legătură cu apa, prin refacerea sau întreţinerea ecosistemelor, ,dar şi a funcţiilor şi caracteristicilor naturale ale corpurilor de apă cu ajutorul mijloacelor şi proceselor naturale. Scopul principal al aplicării MNRA este de a îmbunătăţi capacitatea de retenţie a acviferelor, solului şi a ecosistemelor acvatice şi care depind de apă în vederea îmbunătăţirii stării acestora. Aplicarea MNRA sprijină infrastructura verde, îmbunătăţeşte starea cantitativă a corpurilor de apă ca atare şi reduce vulnerabilitatea la inundaţii şi secete. Aceasta afectează pozitiv starea chimică şi ecologică a corpurilor de apă prin restabilirea funcţionării naturale a ecosistemelor şi a serviciilor pe care le furnizează. Ecosistemele refăcute contribuie la adaptarea la schimbările climatice şi la reducerea efectului acestora.

    (3) Măsurile naturale de retenţie a apei constituie o parte a soluţiilor bazate pe natură. (a se vedea imaginea asociată)
                      Fig. 3. Schemă de exemplificare a măsurilor
                    naturale de retenţie a apei. 1 - fâşii plantate
                        şi garduri vii; 2 - rotaţia culturilor;
                    3 - suprafeţe permeabile; 4 - iazuri de stocare;
                    5 - păduri în lunca râului; 6 - zone împădurite;
                     7 - restaurarea şi managementul zonelor umede;
                         8 - renaturalizarea cursurilor de apă.


    (4) Principalele măsuri de retenţie a apei care pot fi aplicate la nivelul terenului sunt: amenajarea de bazine şi iazuri; restaurarea sau crearea de zone umede; renaturalizarea cursului de apă; restaurarea şi conectarea torenţilor sezonieri; soluţii de stabilizare naturală a malurilor; eliminarea obstacolelor de pe cursul de apă; menţinerea păşunilor şi fâneţelor, zone tampon plantate; cultivarea în făşii; terasarea; menţinerea suprafeţelor împădurite; crearea de zone forestiere; suprafeţe permeabile; zone de bioretenţie; sisteme de infiltrare; grădini de ploaie; bazine de stocare temporară; iazuri de retenţie; bazine de infiltraţie.

    (5) Pentru clădirile sau ansamblurile de clădiri din zonele situate în pantă se va sistematiza terenul prin amenajarea de terase succesive, pentru ameliorarea şi prevenirea degradării terenurilor şi eroziunii. Principalele tipuri utilizate sunt:
    (a) împrejmuirea naturală este o împrejmuirea realizată din plante flexibile, amplasate astfel încât să dreneze excesul de apă, concomitent cu reţinerea sedimentelor. Acest tip de terasare împiedică scurgerea pământului în timpul ploilor puternice şi protejează plantele de smulgere.
    (b) împrejmuirea din nuiele este realizată din stâlpi robuşti din lemn înfipţi vertical în sol, cu lăstari tineri flexibili ţesuţi orizontal între ele. În mod tradiţional, împrejmuirea de nuiele este realizată din salcie sau arbori similari. Împrejmuirea de nuiele este dispusă ca o barieră verticală perpendicular pe linia de cea mai mare pantă pentru reducerea transportului solid în timpul ploilor abundente. (a se vedea imaginea asociată)
                    Fig. 4. Exemplificare de împrejmuire din nuiele.
                    1 - împrejmuirea din nuiele realizată din stâlpi
                      robuşti din lemn înfipţi vertical în sol, cu
                    lăstari tineri flexibili ţesuţi orizontal între
                     ele; 2 - sistem de drenaj din pietriş grosier
                                   sau piatră spartă.

    (c) gabioanele vegetale sunt coşuri rectangulare realizate din oţel protejat la coroziune sau alt material rezistent la coroziune sub formă de plasă, umplute cu pietre. Acestea pot fi ranforsate cu material geotextil şi umplute cu pământ. Sunt utilizate pentru protecţia versanţilor împotriva apelor rapide din ploi torenţiale, incorporând o parte din resturile angrenate în structura lor, acestea ranforsând gabionul şi permiţând fixarea plantelor. (a se vedea imaginea asociată)
                        Fig. 5. Exemplificare de gabion vegetal.
                 1 - gabioane vegetale - coşuri rectangulare realizate
               din oţel protejat la coroziune sau alt material rezistent
                  la coroziune sub formă de plasă, umplute cu pietre;
              2 - sistem de drenaj din pietriş grosier sau piatră spartă.



    (6) În cadrul terenului, dacă este supus riscului de inundare (inclusiv datorită torenţilor), pot fi amenajate diguri locale, ziduri de protecţie împotriva inundaţiilor. Aceste structuri pot fi amplasate astfel încât să protejeze un teren sau o construcţie sau un grup de terenuri sau construcţii. Aceste sisteme trebuie să fie prevăzute şi cu sisteme de drenaj şi evacuare a apei din incintă.

    (7) În situaţia în care terenul este supus riscului de inundare fluvială, pot fi amenajate bariere temporare de protecţie.

    (8) O parte din soluţiile bazate pe natură care se pot aplica la nivelul oraşului până la nivel de clădire şi a terenului pe care este aceasta amplasată, funcţie de localizarea terenului sunt următoarele:
    (a) păduri urbane şi terasări pe terenurile situate la înălţime cu scopul de a încetini scurgerile de pe versanţi;
    (b) crearea sau restaurarea zonelor umede în cazul terenurilor situate la altitudini scăzute cu scopul de a colecta apa şi a încetini scurgerea apelor;
    (c) renaturalizarea cursurilor de apă (pârâie, canale) şi sistemelor de drenaj natural cu scopul încetinirii scurgerii apelor;
    (d) extinderea suprafeţelor verzi la nivel urban, de cartier şi de zonă rezidenţială, cu scopul de a creşte capacitatea de infiltrare a apelor;
    (e) crearea de aliniamente stradale şi coridoare verzi. (a se vedea imaginea asociată)
          Fig. 6. Secţiune schematică cu aplicabilitatea soluţiilor bazate pe
                  natură la scara oraşului. 1 - lunca râului; 2 - zone
       umede naturale; 3 - spaţii verzi; 4 - zone umede construite; 5 - coridoare
                           verzi; 6 - renaturalizare râuri şi
                    izvoare; 7 - terase şi pante; 8 - păduri urbane.



    (9) La nivelul cartierelor sau ale dezvoltărilor urbanistice noi, în special pentru zonele rezidenţiale, măsurile de protecţie a clădirilor la inundaţii vor include măsuri dedicate atât clădirilor, terenurilor pe care sunt amplasate, cât şi străzilor şi spaţiilor publice:
    (a) măsuri verzi la nivelul clădirilor şi terenului: acoperişuri şi pereţi verzi, grădini private în combinaţie cu coridoare verzi şi plantaţii de aliniament aferente străzilor care le deservesc;
    (b) iazuri de retenţie, bazine de stocare a apei de ploaie sau zone verzi proiectate să stocheze apa de ploaie;
    (c) intervenţii la scară mică de colectare şi drenare a apei pluviale: canale şi denivelări. (a se vedea imaginea asociată)
         Fig. 7. Secţiune schematică cu aplicabilitatea soluţiilor bazate pe natură,
                  la scara cartierului sau unei zone rezidenţiale. 1 -
                        pereţi verzi; 2 - acoperişuri verzi; 3 -
                  iazuri de stocare a apei de ploaie; 4 - parcuri; 5 -
    renaturalizare cursuri de apă; 6 - zone de bioretenţie; 7 - agricultură urbană.



    (10) La nivelul cartierelor sau ale dezvoltărilor urbanistice noi, în special pentru zonele rezidenţiale, se vor prevedea spaţii verzi, neimpermeabilizate, amenajate într-o proporţie de minim 30% din suprafaţa terenului. Acestea pot absorbi din volumul de apă, reduc cantitatea de apă deversată în sistemul de canalizare şi minimizează cantitatea de apă de ploaie care se scurge la în reţeaua de canalizare. Ele pot fi completate de soluţii care să îmbunătăţească infiltraţia, să reducă scurgerea apelor şi să crească capacitatea de retenţie a acestora. Pot include atât spaţii publice cât şi private:
    (a) grădinile şi scuarurile urbane sunt spaţii verzi de dimensiuni reduse care pot fi amplasate oriunde în ţesutul construit şi sunt recomandate pentru ansamblurile/zonele rezidenţiale care cuprind mai multe clădiri. Funcţiile lor pot fi diverse: locuri de joacă, ţarcuri pentru animale de companie, spaţii publice, grădini, locuri de recreere aferente zonelor rezidenţiale. (a se vedea imaginea asociată)
    Fig. 8. Exemplificare de gradina urbana.

    (b) locurile de joacă naturale constituie locuri de joacă pentru copii care includ materiale vegetale: arbori, arbuşti, material floricol şi amenajări cu apă. Iazuri şi alte amenajări vegetale şi cu apă pot fi de asemenea integrate. (a se vedea imaginea asociată)
                Fig. 9. Exemplificare de amenajare loc de joacă natural.

    (c) grădinile rezidenţiale amenajate în cadrul zonelor rezidenţiale, ansamblurilor de clădiri sau pe terenuri individuale, captează apa de ploaie de pe acoperişuri, alte elemente constructive ale clădirii, suprafeţe pavate având rol de captare şi reciclare a apei în exces. (a se vedea imaginea asociată)
                      Fig. 10. Exemplificare de amenajare grădină
    rezidenţială cu scopul captării apei de ploaie în exces.

    (d) biocanalele şi grădinile de ploaie constituie amenajări vegetale în zone depresionare, sub cota terenului construit, cu variate de arbori, arbuşti şi ierburi destinate colectării apelor pluviale în exces. Biocanalele sunt utilizate pe străzi (pot fi utilizate şi pe străzile şi servituţile de acces aferente zonelor rezidenţiale sau ansamblurilor de clădiri), în timp ce grădinile de ploaie sunt comune în spaţiile verzi şi amenajările pe terenuri private. (a se vedea imaginea asociată)
          Fig. 11. Exemplificare de biocanal. 1 - Sistem rutier sau pietonal,
                     cu bordură de protecţie, supraînălţată faţă de
       nivelul circulaţiei; 2 - biocanal; 3 - sistem pietonal care face legătura
                         între cele două laturi; 4 - sistem de
                     drenaj din pietriş grosier sau piatră spartă.



    (11) La nivelul cartierelor sau ale dezvoltărilor urbanistice noi, se recomandă a se prevedea aliniamentele stradale care să fie amenajate la nivelul străzilor din zone rezidenţiale, sau străzilor private de acces (servituţi). (a se vedea imaginea asociată)
                     Fig. 12. Exemplificare de aliniament stradal.


    (12) Se vor încuraja activităţile de agricultură urbană care presupune amenajarea de grădini cultivate (sau creşterea animalelor) în cadrul terenului aferent unei clădiri sau unui ansamblu rezidenţiale (ansamblu de clădiri). Agricultura urbană poate include o multitudine de activităţi: acvacultură, creşterea animalelor, grădini de flori, legume şi plante cerealiere, livezi. Sistemele de agricultură urbană pot fi: păduri, grădini pe acoperişurile clădirilor industriale, rezidenţiale sau publice, plantaţii în containere sau pe balcoane, terenuri neconstruite.

    (13) În zonele lipsite de sistem de canalizare a apelor pluviale sau cu sisteme cu capacitate depăşită, precum şi în zonele cu suprafeţe permeabile reduse, se vor prevedea zone de bioretenţie. Acestea sunt utilizate complementar sistemelor de canalizare pluvială şi cu precădere pentru apele de ploaie poluate. Reprezintă depresiuni (canale, bazine) cu vegetaţie care pot capta, infiltra, direcţiona, modifica volumul şi viteza apei pluviale. Eficienţa acestora este determinată de tipul de sol, adâncime, materialul vegetal folosit. Pot avea forme şi utilizări variate funcţie de contextul urban în care sunt realizate: bazine de bioretenţie, canale cu vegetaţie, grădini de ploaie, iazuri de retenţie, şanţuri de infiltrare, bazine de stocare temporară. În funcţie de volumul de apă de ploaie care va fi colectat, o zonă de retenţie a apei poate fi uscată sau udă. (a se vedea imaginea asociată)
                      Fig. 13. Exemplu de amenajare a unei zone de
                     bioretenţie la nivelul terenului, în raport cu
                       un ansamblu de clădiri. 1 - tub sau tuburi
        de drenaj cu diametru mai mare de 80 mm prevăzut cu sistem de evacuare a
                apei către canalizare sau elemente de stocare, pozate în
                        straturi din pietriş grosier sau piatră
            spartă; 2 - zonă de bioretenţie; 3 - sistem rutier sau pietonal,
          cu bordură de protecţie, supraînălţată faţă de nivelul circulaţiei.


    (14) La nivelul cartierelor sau ale dezvoltărilor urbanistice noi, în special pentru zonele rezidenţiale, se recomandă pentru sistemele de parcare supraterane realizarea acestora din pavaj permeabil la apă. Acesta constituie o alternativă modernă la sistemele tradiţionale de pavare, şi poate fi din diferite materiale: asfalt permeabil, beton permeabil, pavele autoblocante, griduri din plastic. Poate fi utilizat pentru clădiri comerciale, publice, rezidenţiale în zone care în mod tradiţional constituie suprafeţe impermeabile: pietonale, căi de acces auto şi platforme de parcare, piste de biciclete, străzi cu trafic redus (străzi de acces, servituţi de acces, străzi interioare unor ansambluri de clădiri etc.). (a se vedea imaginea asociată)
                 Fig. 14. Exemplificare de amplasare pavaj permeabil la
               nivelul terenului şi în raport cu un ansamblu de clădiri.


    (15) Acolo unde situaţia din teren o impune, pereţii de delimitare şi panourile de la garduri pot fi proiectate pentru a crea bariere rezistente la inundaţii.

    (16) Sistemele de acest gen includ porţi solide cu etanşări impermeabile şi, acolo unde este posibil, scurgeri integrale sau garduri în care elementele inferioare sunt construite pentru a fi mai rezistente la inundaţii. Acestea sunt folosite eficient de unii operatori de canalizare pentru a combate inundaţiile de adâncime mică generate de sistemele de canalizare. Sunt sisteme proiectate pentru a crea bariere rezistente la inundaţii. (a se vedea imaginea asociată)
                       Fig. 15. Exemplificare de principiu a unui
                       sistem de protecţie cu porţi impermeabile.


    3.4.3. Măsuri de protecţie cu bariere

    (1) Barierele de protecţie, implementate ca măsuri de blocare a apei în cazul inundaţiilor, sunt de trei tipuri: bariere de protecţie cu soluţii bazate pe natură, bariere de protecţie permanente şi bariere de protecţie temporare.

    (2) La selectarea sistemelor temporare de protecţie împotriva inundaţiilor, trebuie luate în considerare probleme precum aprobarea sistemului, timpul disponibil între avertizarea de inundaţii şi producerea inundaţiei, durata evenimentului de inundaţie, adâncimea apei etc. Se recomandă utilizarea unor sisteme integrate în structura clădirii sau aprovizionarea şi stocarea acestora în spaţii special amenajate.
    3.4.3.1. Bariere de protecţie cu soluţii bazate pe natură

    (1) Înălţarea terenului sau Valonamentul este o tehnică care implică costuri reduse. Pot fi de orice mărime utilizând materiale necorozive, cu condiţia ca structura să fie eficient drenată. În anotimpul rece, acestea pot fi convertite în solarii. (a se vedea imaginea asociată)
             Fig. 16. Exemplificare de valonament. 1 - valonament; 2 - tub
                      sau tuburi de drenaj cu diametru mai mare de
            80 mm prevăzut cu sistem de evacuare a apei către canalizare sau
                 elemente de stocare, pozate în straturi din pietriş
                              grosier sau piatră spartă.


    (2) Se pot prevedea bazine de stocare temporară care sunt mai adânci şi mai puţin diverse din punct de vedere al vegetaţiei utilizate. Sunt destinate captării şi stocării temporare a apei de ploaie, putând fi umplute complet cu apă de ploaie pe care o infiltrează în sol, surplusul putând fi descărcat în sistemul de canalizare. (a se vedea imaginea asociată)
                 Fig. 17. Exemplificare de bazin de stocare temporară.


    (3) Se pot prevedea iazuri de retenţie care reprezintă zone de bioretenţie cu o zonă udă permanentă şi maluri vegetale, colectează apa pluvială şi reduc presiunea asupra sistemului de canalizare. Permit reutilizare apei de ploaie pentru irigaţii. (a se vedea imaginea asociată)
                  Fig. 18. Exemplificare de iaz de retenţie. 1 - bazin
               de stocare temporară; 2 - rigolă colectoare ape pluviale.


    (4) Acolo unde situaţia o permite, se pot amenaja zone umede interioare (construite) care sunt sisteme proiectate să imite sistemele naturale: soluri şi vegetaţie. (a se vedea imaginea asociată)
          Fig. 19. Exemplificare de amenajare zone umede interioare la nivelul
        unui ansamblu de clădiri. 1 - mediu plantat; 2 - preaplin; 3 - barieră.
 (a se vedea imaginea asociată)
                     Fig. 20. Exemplificare de amenajare zone umede
                          la nivelul străzilor. 1 - zonă umedă
        amenajată la nivelul străzilor; 2 - sistem de drenaj din pietriş grosier
                 sau piatră spartă; 3 - zid separator între zone umede
                           succesive; 4 - sistem pietonal sau
               rutier cu borduri prevăzute cu guri de scurgere la partea
         inferioară, pentru a permite scurgerea apei pluviale către zona umedă.
 (a se vedea imaginea asociată)
            Fig. 21. Detaliere de amenajare zone umede la nivelul străzilor.
               1 - zonă umedă amenajată la nivelul străzilor; 2 - sistem
                   de drenaj din pietriş grosier sau piatră spartă; 3
    - tub sau tuburi de drenaj cu diametru mai

       mare de 80 mm, prevăzut cu sistem de evacuare a apei către canalizare sau
                  elemente de stocare, pozate în straturi din pietriş
                         grosier sau piatră spartă; 4 - sistem
         pietonal sau rutier cu borduri prevăzute cu guri de scurgere la partea
       inferioară pentru a permite scurgerea apei pluviale către zona umedă; 5 -
                       zid separator între zone umede succesive.


    (5) Alternativ, se pot amenaja zone umede construite la suprafaţă care conţin plante instalate pe structuri plutitoare amplasate pe cursuri de apă (râuri, pâraie, canale, iazuri) existente. (a se vedea imaginea asociată)
             Fig. 22. Exemplificare de zone umede construite la suprafaţă.


    (6) Se recomandă utilizarea pe perimetrul construcţiei a unor zone umede cu straturi subterane de pietriş, care tratează apa contaminată, infiltrând-o gradual prin straturi succesive de pietriş. Opţional, acestea se pot prevedea cu tuburi de dren la partea inferioară, care să permită o colectare mai eficientă a apei şi o evacuare mai rapida a acesteia. (a se vedea imaginea asociată)
               Fig. 23. Exemplificare de zone umede cu straturi subterane
                    de pietriş. 1 - zonă umedă; 2 - sistem de drenaj
                       din pietriş grosier sau piatră spartă; 3 -
                        tub sau tuburi de drenaj cu diametru mai
         mare de 80 mm, prevăzut cu sistem de evacuare a apei către canalizare
                     sau elemente de stocare; 4 - tub perimetral de
                         drenaj cu diametru mai mare de 80 mm,
               prevăzut cu sistem de evacuare a apei către exterior; 5 -
          barbacane sau guri de scurgere; 6 - rigolă colectoare ape pluviale.


    (7) Colectarea apei de ploaie la nivelul terenului poate fi utilizată pentru reducerea cantităţii de apă în exces într-un timp scurt (folosită cu precădere pentru inundaţii pluviale). Apa colectată de pe acoperişul unei clădiri este stocată în rezervoare şi reutilizată pentru irigaţii sau în scopuri casnice. Un rezervor suprateran permite ca apa să fie uşor utilizată şi redistribuită, în timp ce rezervoarele îngropate sunt avantajoase pentru terenurile de dimensiuni reduse. (a se vedea imaginea asociată)
                    Fig. 24. Modalităţi de stocare a apei de ploaie
                          la nivelul unui teren. 1 - sistem de
          evacuare ape pluviale de pe acoperişul clădirii şi sistem de stocare
               temporară; 2 - sistem de evacuare a apelor colectate; 3 -
                       bazin de stocare sau rigolă colectoare ape
             pluviale; 4 - sistem de evacuare ape pluviale de pe acoperişul
       clădirii; 5 - sistem de colectare a apelor pluviale la nivel acoperişului.


    (8) Pentru clădirile noi, acolo unde este posibil, se recomandă utilizarea de soluţii de acoperiş verde sau terase verzi care au capacitatea să capteze, stocheze şi reutilizeze apa de ploaie. Se vor respecta prevederile reglementării tehnice Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente, indicativ GP 120-2013, aprobat prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice nr. 3383/2013, alături de normele aflate în vigoare la momentul proiectării clădirii.

    (9) Acoperişurile verzi extensive sunt formate dintr-o succesiune de straturi orizontale: mediu de creştere, membrane care să susţină rădăcinile plantelor, sisteme de colectare, stocare reutilizare şi descărcare a apei şi straturi structurale şi de hidroizolaţie. Grosimea straturilor este determinată de tipul de plante utilizate şi de cantitatea de apă proiectată pentru stocare. (a se vedea imaginea asociată)
            Fig. 25. Exemplificare de acoperiş verde extensiv. 1 - ansamblu
                  atic perimetral; 2 - sistem de drenaj din pietriş cu
                      diferite granulaţii; 3 - acoperiş extensiv -
                      conform unor sisteme agrementate; 4 - sistem
        suport din cofraje prefabricate - conform unor sisteme agrementate; 5 -
                 membrană geotextilă; 6 - hidroizolaţie orizontală sau
                           impermeabilizare (membrană lichidă
       pensulabilă, membrană aplicată la cald), 7 - termoizolaţie - dimensionată
       conform normelor în vigoare. Notă: straturile inferioare se vor considera
                       în funcţie de particularităţile clădirii.


    (10) Acoperişurile verzi intensive au un strat mai gros care suportă o varietate mai mare de plante. Acest tip de acoperiş poate fi utilizat ca: grădină urbană, zonă de activităţi de relaxare, socializare şi agrement şi poate constitui un habitat pentru diferite specii de păsări şi insecte. Un tip special de acoperiş este cel prevăzut cu un sistem de rezervoare pentru stocarea apei de ploaie aceasta putând fi reutilizată pentru irigaţii. (a se vedea imaginea asociată)
          Fig. 26. Exemplificare de acoperiş verde extensiv. 1 - ansamblu atic
                perimetral; 2 - sistem de drenaj din pietriş cu diferite
                    granulaţii; 3 - acoperiş extensiv - conform unor
                       sisteme agrementate; 4 - sistem suport din
                          cofraje prefabricate - conform unor
       sisteme agrementate; 5 - membrană geotextilă; 6 - hidroizolaţie orizontală
                  sau impermeabilizare (membrană lichidă pensulabilă,
                      membrană aplicată la cald); 7 termoizolaţie
    - dimensionată conform normelor în vigoare. Notă: straturile

         inferioare se vor considera în funcţie de particularităţile clădirii.


    (11) Acoperişurile cu stocare şi control al scurgerii apei sunt proiectate să stocheze temporar apa şi să dreneze treptat surplusul printr-un sistem de drenuri şi membrane hidroizolante. Pot fi realizate ca suprafeţe deschise de apă sau amplasate sub stratul de călcare, precum şi ca strat de drenaj şi suport pentru acoperişuri verzi. Rolul acestora este să stocheze temporar apa de ploaie pentru a nu încărca excesiv sistemele de canalizare, să reducă debitul de apă evacuate de pe acoperiş, să stocheze şi să reutilizeze apa de ploaie pentru irigaţii.

    (12) Sistemele de protecţie cu soluţii bazate pe natură au următoarele avantaje şi dezavantaje: (0)

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Avantaje           │Dezavantaje       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Terasarea terenului│                  │
│în pantă           │                  │
│(împrejmuire       │                  │
│naturală,          │                  │
│împrejmuire din    │                  │
│nuiele, gabioane)  │                  │
│- Transformă       │                  │
│lungimea totală a  │                  │
│unei pante într-o  │                  │
│succesiune de      │                  │
│trepte relativ     │                  │
│egale: fiecare     │                  │
│treaptă absoarbe o │                  │
│anumită cantitate  │                  │
│de apă şi          │                  │
│direcţionează      │                  │
│excesul de         │                  │
│umiditate către    │                  │
│treapta inferioară.│                  │
│- Se conservă o    │                  │
│mare parte din sol │- Modifică        │
│şi nutrienţii      │relieful natural. │
│existenţi.         │- Presupune       │
│- Este redus riscul│amenajarea unor   │
│de inundare la baza│suprafeţe ample   │
│pantei.            │ale terenului.    │
│- Este redusă      │- Are efect dacă  │
│cantitatea de      │este aplicată pe o│
│material rezidual  │suprafaţă mai mare│
│antrenat de ape şi │(pentru mai multe │
│pot fi protejate   │terenuri sau      │
│structurile        │clădiri).         │
│existente în vale: │                  │
│sisteme de         │                  │
│irigaţii,          │                  │
│rezervoare, căi de │                  │
│comunicaţie,       │                  │
│canalizarea.       │                  │
│- Contribuie la    │                  │
│reducerea riscului │                  │
│de alunecare a     │                  │
│terenului.         │                  │
│- Sistemul este    │                  │
│considerat ca fiind│                  │
│unul din cele mai  │                  │
│bune sisteme de    │                  │
│captare a apei     │                  │
│pluviale.          │                  │
│- Contribuie la    │                  │
│conservarea apei şi│                  │
│facilitează        │                  │
│refacerea          │                  │
│acviferului.       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Păduri urbane;     │                  │
│Extinderea         │                  │
│suprafeţelor verzi │                  │
│la nivel urban     │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│- Absorb şi reţin o│                  │
│cantitate          │                  │
│semnificativă de   │                  │
│apă de ploaie faţă │- Eficienţa este  │
│de suprafeţele     │determinată de    │
│impermebilizate. De│mărimea şi        │
│asemenea recirculă │amplasarea la     │
│apa prin           │nivel urban.      │
│evotranspiraţie;   │                  │
│preiau o cantitate │                  │
│mare de apă.       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Realizarea de zone │                  │
│umede şi           │                  │
│restaurarea celor  │                  │
│existente          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│                   │- Eficienţa este  │
│                   │determinată de    │
│- Reduc cantitatea │mărimea şi forma  │
│de apă pluvială.   │zonei umede.      │
│- Colectează şi    │- Sunt eficiente  │
│stochează apa în   │pentru în cazul   │
│exces în timpul    │unor inundaţii    │
│inundaţiilor.      │produse de        │
│                   │precipitaţii      │
│                   │reduse.           │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Renaturalizarea    │                  │
│cursurilor de apă  │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│- Poate încetini   │- Presupune       │
│viteza de curgere a│amenajarea unor   │
│apei               │suprafeţe ample   │
│- Poate crea       │ale terenului.    │
│sisteme naturale de│- Are efect dacă  │
│retenţie a apelor. │este aplicată pe o│
│- Acumularea de    │zonă extinsă      │
│sedimente pe cale  │(pentru mai multe │
│naturală poate     │terenuri sau      │
│reduce amploarea   │clădiri).         │
│inundaţiilor       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Realizarea de      │                  │
│aliniamente        │                  │
│stradale şi        │                  │
│coridoare verzi    │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│- Contribuie la    │                  │
│captarea apei în   │                  │
│exces,             │                  │
│evotranspiraţie,   │                  │
│utilizarea apei în │                  │
│exces pentru plante│- Are efect dacă  │
│şi infiltraţia la  │este aplicată pe o│
│nivelul solului.   │suprafaţă mai mare│
│- Integrarea la    │(pentru mai multe │
│nivelul străzii    │terenuri sau      │
│poate îmbunătăţi   │clădiri).         │
│infiltraţia şi     │- Are efect       │
│reduce viteza de   │cumulativ dacă    │
│curgere a apei la  │interconectează   │
│viituri urbane.    │spaţii verzi la   │
│- Reduc cantitatea │nivel urban.      │
│de apă în exces    │                  │
│preluată de        │                  │
│sistemele de       │                  │
│canalizare         │                  │
│pluvială.          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Agricultura urbană │                  │
│(inclusiv          │                  │
│valonamente        │                  │
│plantate)          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│- Contribuie la    │                  │
│creşterea          │                  │
│suprafeţei         │                  │
│permeabile, poate  │                  │
│capta, stoca şi    │                  │
│infiltra apa în    │                  │
│exces şi poate     │                  │
│reduce intensitatea│                  │
│inundaţiilor.      │- Are efect dacă  │
│- Solurile, de cele│este aplicată pe o│
│mai multe ori, au  │suprafaţă mai mare│
│conţinut organic   │(pentru mai multe │
│ridicat care       │terenuri sau      │
│permite apei să se │clădiri).         │
│infiltreze mai     │                  │
│adânc.             │                  │
│- Terenurile pentru│                  │
│agricultură urbană │                  │
│pot include şi     │                  │
│iazuri sau         │                  │
│rezervoare pentru  │                  │
│colectarea apei de │                  │
│ploaie.            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Acoperişuri şi     │                  │
│faţade verzi       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│- Captează şi      │                  │
│stochează apa de   │                  │
│ploaie în solul de │                  │
│pe acoperiş,       │                  │
│reducând astfel    │                  │
│cantitatea de apă  │                  │
│şi presiunea asupra│                  │
│sistemelor de      │                  │
│canalizare (20 - 50│                  │
│l/ mp pentru       │- Costuri ridicate│
│acoperişuri verzi  │de realizare.     │
│extensive şi 30 -  │- Cerinţe speciale│
│160 l/ mp pentru   │structurale       │
│acoperişuri verzi  │datorate          │
│intensive).        │încărcărilor      │
│- Sisteme eficiente│structurale.      │
│de captare, stocare│                  │
│şi reutilizare a   │                  │
│apei de ploaie,    │                  │
│fiind preferate în │                  │
│zonele urbane cu   │                  │
│sisteme de         │                  │
│canalizare         │                  │
│proiectate sub     │                  │
│capacitatea actuală│                  │
│necesară.          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Spaţii verzi,      │                  │
│grădini amenajate  │                  │
│pe teren, scuaruri │                  │
│urbane, locuri de  │                  │
│joacă naturale     │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│                   │- Capacitatea     │
│                   │spaţiului verde,  │
│                   │de reducere a     │
│                   │efectului         │
│                   │inundaţiei,       │
│                   │depinde de mărimea│
│- Zonele plantate  │şi amplasarea     │
│absorb apa în exces│acestuia în raport│
│prin infiltraţie şi│cu sursa de       │
│evotranspiraţie.   │inundaţie, relief,│
│- Contribuie la    │densitatea şi     │
│refacerea          │tipologia         │
│acviferului.       │vegetaţiei şi     │
│- Lacurile,        │caracteristicile  │
│iazurile şi alte   │solului.          │
│tipuri de amenajări│- Pentru reducerea│
│cu apă pot         │impactului        │
│constitui          │inundaţiilor, sunt│
│capacităţi de      │eficiente spaţiile│
│stocare temporară a│verzi în reţea    │
│apei în exces.     │astfel încât să   │
│                   │poată fi absorbită│
│                   │o cantitate mai   │
│                   │mare de apă şi    │
│                   │redusă viteza de  │
│                   │curgere a apei în │
│                   │zone urbane       │
│                   │extinse.          │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Zone de            │                  │
│bioretenţie; Canale│                  │
│şi denivelări      │                  │
│destinate          │                  │
│colectării apei    │                  │
│pluviale; Biocanale│                  │
│şi grădini de      │                  │
│ploaie; Bazine de  │                  │
│stocare temporară, │                  │
│iazuri de retenţie,│                  │
│bazine de          │                  │
│infiltrare; Pavaj  │                  │
│permeabil          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│- Reduc cantitatea │                  │
│de apă în exces şi │                  │
│volumul de apă din │                  │
│canalizarea        │- Eficienţa       │
│pluvială.          │depinde de design,│
│- Colectează,      │frecvenţa şi      │
│infiltrează şi     │magnitudinea      │
│stochează apa de   │inundaţiilor      │
│ploaie.            │pluviale,         │
│- Grădinile de     │capacitatea de a  │
│ploaie sunt mai    │creşte cantitatea │
│eficiente pentru   │de apă stocată    │
│ploi reduse în timp│folosind spaţii   │
│ce biocanalele sunt│verzi din         │
│mai potrivite      │proximitate.      │
│pentru ploi        │- Sunt destinate  │
│abundente cu       │cu precădere      │
│caracter torenţial.│inundaţiilor      │
│O suită de astfel  │pluviale şi se    │
│de intervenţii     │adresează unor    │
│reduse, contribuie │zone urbane mici. │
│la reducerea       │                  │
│efectelor          │                  │
│inundaţiilor pe    │                  │
│zone mai extinse.  │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Colectarea apei de │                  │
│ploaie la nivelul  │                  │
│terenului          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│                   │- Implică spaţiu  │
│- Poate fi         │dedicat la nivelul│
│reutilizată pentru │terenului şi      │
│activităţi         │clădirii şi       │
│menajere.          │amenajarea unui   │
│- Reduce costurile │sistem de         │
│utilizării apei    │instalaţii pentru │
│potabile la nivelul│reutilizarea apei │
│gospodăriei.       │(activităţi       │
│                   │menajere,         │
│                   │irigare).         │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Diguri şi ziduri de│                  │
│protecţie          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│- Pot fi utilizate │- Modifică        │
│ca soluţii de      │relieful natural. │
│amenajare a        │- Implică costuri │
│împrejmuirilor.    │ridicate de       │
│                   │amenajare.        │
└───────────────────┴──────────────────┘



    3.4.3.2. Bariere de protecţie permanente

    (1) Barierele de protecţie permanente constau în diguri de protecţie locale, care împrejmuiesc o proprietate sau un grup de proprietăţi sau elemente de protecţie locale ale golurilor unei construcţii.

    (2) În funcţie de topografia amplasamentului afectat de inundaţii, barierele de protecţie permanente ale clădirii pot proteja şi golurile din faţadă (uşa de intrare, ferestre, goluri tehnologice). Pot fi construite din zidărie, beton, metal, dar şi din pământ, acesta fiind, însă, cel mai puţin rezistent la eroziune.

    (3) Toate sistemele de diguri necesită în mod obligatoriu un sistem de evacuare a apei reţinute în interiorul incintei protejate, fie prin drenare, fie prin pompare.

    (4) Sistemele fixe de protecţie care împrejmuiesc o proprietate sau un grup de proprietăţi sunt constituite din diguri, ziduri şi porţi de inundaţie amplasate pe limita terenului şi pe calea de acces rutier.

    (5) Tipul de vegetaţie pentru dig trebuie ales astfel încât să nu reţină apa în cadrul acestuia. (a se vedea imaginea asociată)
                    Fig. 27. Exemplificare de vegetaţie plantată pe
                 dig. 1 - sistem principal de evacuare a apei stocate;
                          2 - rezervor de apă; 3 - coronament;
                    4 - taluz amonte; 5 - taluz aval; 6 - sistem de
                  scurgere a apelor, 7 - sistem secundar de deversare;
                  8 - dolie de racord, cu sistem de evacuare a apelor
                  pluviale de pe coronament; 9 - conductă de evacuare.


    (6) Prin construirea de terase perimetrale clădirii se adaugă o zonă de protecţie în plus sau chiar o barieră până ce apa poate ajunge la uşile de acces în aceasta.

    (7) Se va avea în vederea poziţionarea acestora la o cotă mai joasă decât intrarea propriu-zisă în clădire. Vor trebui proiectate şi executate ţinând cont de prevederile normativelor şi legislaţiei privind accesibilitatea persoanelor cu dizabilităţi locomotorii.

    (8) Terasele naturale şi digurile trebuie să fie plantate cu vegetaţie perenă astfel încât să se reducă eroziunea. Digul sau terasamentul trebuie amplasat la cel puţin 2,0 m de clădire.

    (9) Elemente de protecţie permanentă pot fi realizate şi în jurul golurilor din pereţii clădirilor, cum ar fi cele de ventilaţie sau iluminare ale demisolului sau subsolului clădirii. Aceste bariere de protecţie permanentă vor fi realizate din materiale impermeabile sau cu soluţii de impermeabilizare, mai înalte decât nivelul maxim al viiturii şi vor asigura o continuitate a impermeabilizării construcţiei în jurul golului protejat. De regulă aceste bariere de protecţie sunt realizate din zidărie sau beton.

    3.4.3.3. Bariere de protecţie temporare

    (1) Barierele de protecţie temporare constau în: bariere independente, cum ar fi: saci de nisip, gabioane, structuri rigide sau flexibile, bariere gonflabile, bariere demontabile, precum şi bariere preinstalate care sunt integrate în structura clădirilor şi care se închid în caz de inundaţie. (a se vedea imaginea asociată)
                          Fig. 28. Exemplificare de bariere de
                       protecţie temporare - bariere de protecţie
                      cu saci de nisip şi bariere de protecţie cu
                                  elemente amovibile.


    (2) Sistemele temporare de protecţie împotriva inundaţiilor trebuie luate în considerare, când punctele de acces (cele mai susceptibile la pătrunderea apei) sunt la acelaşi nivel sau puţin mai sus decât cota terenului sistematizat. (a se vedea imaginea asociată)
                          Fig. 29. Exemplificare de bariere de
                       protecţie temporare - bariere de protecţie
                                 cu elemente amovibile.


    (3) În cazul unor înălţimi ale nivelului apei de până la 0,8 m peste nivelul cotei primului planşeu aflat peste cota terenului amenajat, se recomandă impermeabilizarea şi etanşarea totală a clădirii pe exteriorul acesteia, pentru a nu permite intrarea apei în incinta clădirii. Aceasta se poate realiza prin utilizarea unor bariere temporare la uşi şi ferestre amplasate de regulă pe exteriorul clădirii, precum şi astuparea sau blocarea accesului apei la golurile tehnologice de ventilaţie în peretele clădirii. (a se vedea imaginea asociată)
                          Fig. 30. Exemplificare de soluţii de
                         bariere temporare la uşi şi ferestre.


    (4) Barierele temporare la uşi şi ferestre pot fi lipite de perete, pentru a crea un strat impermeabil împreună cu acesta, sau pot fi realizate cu saci sau bariere gonflabile ce se dispun în jurul clădirii pentru a crea un spaţiu de protecţie al zonelor unde apa are acces în clădire.

    (5) Pentru a crea un perimetru etanş în jurul clădirii, orice orificii de aerisire sau deschideri existente aflate sub nivelul de hazard de inundaţii stabilit, trebuie sigilate în timpul unei inundaţii. Sistemele de ventilaţie care nu pot fi sigilate de la interior vor necesita un capac exterior pentru a nu permite apei din exterior să intre în clădire.

    (6) Sistemele de protecţie cu bariere temporare sau permanente au următoarele avantaje şi dezavantaje:

┌──────────────┬───────────────────────┐
│Avantaje      │Dezavantaje            │
├──────────────┼───────────────────────┤
│              │- dacă nu sunt corect  │
│              │dimensionate, pot      │
│- au impact   │afecta structura       │
│minor asupra  │clădirii;              │
│esteticii     │- necesită timp pentru │
│clădirilor şi │poziţionarea lor la    │
│peisajului;   │locul stabilit, după   │
│- pot fi mai  │emiterea avertizării cu│
│puţin         │privire la producerea  │
│costisitoare, │inundaţiei;            │
│depinzând de  │- pot apărea posibile  │
│condiţiile de │erori de montaj sau de │
│adaptare din  │coordonare între       │
│teren;        │sisteme diferite,      │
│- pot fi      │datorită factorului    │
│utilizate     │uman;                  │
│împreună cu   │- necesită spaţiu de   │
│alte metode de│depozitare, protejat   │
│reducere a    │şi, preferabil,        │
│pagubelor în  │supravegheat, în       │
│timpul        │apropierea zonelor     │
│inundaţiilor; │predispuse a fi        │
│- pot fi      │afectate de risc,      │
│utilizate la  │pentru perioadele când │
│scară largă şi│nu sunt utilizate;     │
│în moduri     │- nu asigură protecţie │
│multiple, în  │la avarierea sistemului│
│amplasamente  │de canalizare;         │
│diferite.     │- sunt adecvate doar   │
│              │pentru inundaţiile pe  │
│              │termen scurt.          │
└──────────────┴───────────────────────┘




    3.4.4. Măsuri constructive de protecţie pentru clădiri amplasate în zone inundabile

    (1) Este recomandabil ca în zonele inundabile clădirile noi să fie realizate fără demisol, subsol sau subsoluri deoarece acestea înregistrează mai puţine avarii, în principal datorită presiunilor mai mici ce acţionează asupra lor. (a se vedea imaginea asociată)
                        Fig. 31. Efectele presiunii hidrostatice
                      asupra clădirilor. 1 - Clădirea fără subsol
                          are presiuni hidrostatice mai mici.
                    2 - Clădirea cu subsol are presiuni hidrostatice
                     mai mari (săgeţile pline) şi, suplimentar, se
                    adaugă presiunile date de terenul saturat cu apă
                      (săgeţile punctate); ; A - pământ, B - apă,
                  C - presiune hidrostatică, D - presiunea pământului.


    (2) În cazul clădirilor existente şi amplasate pe terenuri care pot suferi tasări, se recomandă ca peste terenul din jurul casei, care a fost hidroizolată corespunzător, să se realizeze o umplutură, extinsă cel puţin doi metri faţă de perimetrul clădirii cu pantă de la limita casei spre curte, dintr-un pământ cu caracteristici hidrofuge (argilă, de exemplu). (a se vedea imaginea asociată)
                           Fig. 32. Realizarea unei umpluturi
                       perimetrale hidroizolante. 1 - pământ bun
                        de fundare; 2 - umplutură; 3 - pământ cu
                               caracteristici hidrofuge.


    (3) Pentru construcţiile noi, situate în zonele inundabile, se recomandă evitarea amplasării pe terenuri care pot suferi tasări. Dacă, totuşi, nu este posibil altfel, este recomandat să se ia măsuri de adaptare la teren, prin îmbunătăţirea acestuia sau prin construirea de fundaţii de adâncime - piloţi. (a se vedea imaginea asociată)
                         Fig. 33. Sistem de fundare pe piloţi,
                               1 - pământ bun de fundare.


    (4) Construcţiile noi se pot executa pe un sistem de fundare flotant, care să permită ridicarea construcţiei odată cu creşterea nivelului apei, dar care să nu permită deplasarea acesteia.

    (5) Elementele structurale şi nestructurale, care pot veni în contact cu apa provenită din inundaţii, se pot hidroizola prin diverse procedee. În acest caz trebuie avut în vedere şi faptul că, în anumite situaţii, elementele hidroizolate pot intra în contact cu apa şi se pot uda, iar hidroizolarea poate bloca procesul de uscare pentru un timp îndelungat.

    (6) Pentru un nivel sporit de protecţie a sistemului de fundare, se recomandă ca perimetral clădirilor să fie prevăzute trotuare de protecţie, de minim 0,6 m lăţime şi cu o pantă înspre exterior de minim 3%.

    (7) În zonele cu apă curgătoare (râuri, pâraie), pereţii de sprijin oferă o protecţie sporită împotriva spălării terenului care susţine casa. Se recomandă poziţionarea lor perimetrală, în dreptul zonelor cu declivităţi accentuate, la o distanţă de minim 1 metru faţă de clădire, şi cu nivelul superior al acestora cel puţin la nivelul terenului sistematizat. În spatele acestora se va prevedea un sistem de drenaj şi umplutură de pietriş pentru eliminarea rapidă a apei acumulate. (a se vedea imaginea asociată)
                          Fig. 34. Exemplificare de perete de
                  sprijin în relaţie cu construcţia. 1 - construcţie;
                  2 - umplutură din pietriş grosier sau piatră spartă;
                      3 - zid de sprijin, dimensionat prin calcul
                      structural, cu barbacane de evacuare a apei
                      infiltrate, amplasate la partea inferioară;
                   4 - tub perimetral de drenaj cu diametru mai mare
                    de 80 mm, prevăzut cu sistem de evacuare a apei
                        către exterior; 5- trotuar de protecţie.


    (8) Se recomandă forma pătrată a clădirii care oferă cea mai mare rezistenţă la încărcările suplimentare orizontale.

    (9) În ceea ce priveşte forma şi orientarea clădiri în zonele inundabile, se recomandă următoarele:
    a) raportul laturilor sub % (se vor evita clădirile cu laturi lungi);
    b) în cazul clădirilor în formă de L se recomandă ca lungimea laturilor întrânde, A şi B, conform figurii 35, să se afle în următorul raport: A/B < 1,5, unde A reprezintă latura intrândă mai lungă şi paralelă cu sensul de curgere al apei; clădirile cu pereţi lungi sunt mai fragile dacă peretele lung este situat perpendicular pe direcţia de curgere a apei. (a se vedea imaginea asociată)
                         Fig. 35. Exemplificare de configuraţii
           preferate pentru forma clădirii în raport cu direcţia de curgere.



    (10) Pentru a permite mutarea cu uşurinţă a mobilierului sau bunurilor între etaje, se recomandă prevederea unor scări late de minim 1,20 m, drepte, cu paliere late de minim 1,20 m, dimensionate conform legislaţiei în vigoare.

    (11) Este obligatorie includerea, din etapa de proiectare, a unui balcon sau măcar a unui acces facil la nivelul superior prin care să poată intra echipa de intervenţie. Aceste ieşiri de urgenţă pot fi amplasate pe lateralul clădirii, cum sunt balcoanele sau ferestrele, dar şi la partea superioară, pe terasă sau acoperiş. În acest caz, acoperişurile sau terasele trebuie să fie prevăzute cu ferestre, chepenguri, trape sau lucarne cu dimensiuni suficiente care să permită facilitarea evacuării ocupanţilor clădirii, cu spaţii de staţionare şi sisteme de ancorare a utilizatorilor pe acoperiş.

    (12) Materialul de construcţie pentru etajele clădirii aflate în limitele nivelului de inundaţie trebuie ales astfel încât să prezinte etanşeitate la apă, rezistenţă la presiunea şi viteza de curgere a apei, precum şi la impactul mecanic cu resturi şi aluviuni purtate de viituri.

    (13) Alegerea materialului de construcţie pentru zonele aflate sub nivelul de inundaţie trebuie să ia în considerare uşurinţa de curăţare şi uscarea rapidă, deoarece umezeala din elementele de construcţie poate duce la dezvoltarea mucegaiului în timp. Când se foloseşte beton sau mortar de zidărie pentru blocuri ceramice, trebuie alese corespunzător amestecul şi dozajul (tip ciment, aditivi de hidrofobizare etc.). În cazul utilizării elementelor de metal sau de lemn, se vor alege soluţii de protecţie împotriva apei.

    (14) Trebuie să se acorde o atenţie deosebită etanşeităţii la apă a rosturilor de construcţie. Se recomandă alegerea unor sisteme adecvate care sunt puse în operă corect pentru etanşarea rosturilor în timpul fazei de construcţie. Ne-etanşeizarea rosturilor constructive este o cauză comună a pătrunderii apei în clădire.

    (15) Este important să se ia în considerare presiunile de ridicare (flotabilitate) asupra fundaţiei clădirii (posibila plutire), precum şi scăderea rezistenţei mecanice a solului din cauza saturaţiei cu apa de inundaţie şi proiectate în consecinţă măsuri de protecţie.

    (16) Apele de inundaţii trebuie adesea pompate activ în afara proprietăţii, atunci când nu se scurg sau nu se retrag în mod natural din aceasta, pentru a elimina cât mai rapid presiunea hidrostatică asupra clădirii şi sursele de umiditate din proximitatea elementelor constructive.

    (17) Măsurile constructive de protecţie a clădirilor la inundaţie au următoarele avantaje şi dezavantaje:

┌─────────────────┬────────────────────┐
│Avantaje         │Dezavantaje         │
├─────────────────┼────────────────────┤
│- Construcţiile  │- Pereţii clădirii  │
│impermeabile pot │sunt supuşi unor    │
│fi reocupate     │presiuni            │
│imediat după     │hidrostatice sau    │
│inundaţie;       │hidrodinamice mari; │
│- Bunurile din   │- Costuri ridicate  │
│interior sunt în │pentru realizarea   │
│siguranţă;       │unor construcţii    │
│- Nu există      │impermeabile la     │
│riscul           │inundaţii;          │
│contaminării     │- Costuri ridicate  │
│clădirii.        │de întreţinere.     │
└─────────────────┴────────────────────┘



    3.4.5. Măsuri pentru evitarea inundării

    (1) Evitarea inundării este o metodă de proiectare şi construire a unei clădiri, inclusiv a împrejurimilor acesteia peste nivelul probabil al inundaţiei (valoare de referinţă 1%), astfel încât să se evite pătrunderea apei pe proprietate sau în clădire în caz de inundaţii. Este o metodă aplicabilă atât construcţiilor noi, cât şi celor existente.

    (2) Se recomandă eliberarea nivelului de la sol de funcţiunile importante ale clădirii, care vor fi redistribuite la nivelurile superioare. La nivelul parter se admit parcaje, spaţii tehnice, spaţii de depozitare temporară şi spaţiile comune şi de acces. Accesele la nivelurile superioare vor trebui proiectate şi executate ţinând cont de prevederile normativelor şi legislaţiei privind accesibilitatea persoanelor cu dizabilităţi locomotorii.

    (3) Se recomandă ca nivelul finit al celui de mai jos etaj locuit sau utilizat să fie deasupra cotei estimate de inundaţie.

    (4) Sistemele şi echipamente critice pentru funcţionarea clădirii, cele cu valoare mare de inventar sau cu timp de înlocuire sau reparare mare, vor trebui amplasate în încăperi aflate deasupra cotei estimate de inundaţie. Dacă acest lucru nu este posibil, vor trebui amplasate în încăperi impermeabile.

    (5) Se recomandă ca nivelul de la partea de jos să aibă o structură portantă rezistentă la umiditate şi să aibă închiderile realizate din materiale hidrofuge şi rezistente la impact mecanic.

    (6) Este foarte importantă asigurarea uscării rapide a componentelor clădirii după inundaţii, pentru a minimiza:
    a) riscul de deteriorare structurală a lemnului sau metalului în cazul în care acestea sunt utilizate în sisteme constructive sau de închideri;
    b) riscul de deteriorare a finisajelor interioare şi exterioare;
    c) riscul de deteriorare a straturilor componente ale sistemelor de partiţii interioare sau de închideri exterioare.


    (7) Se recomandă înălţarea cotei nivelului parterului peste nivelul probabil al inundaţiei.

    (8) Măsurile pentru evitarea inundării construcţiei au următoarele avantaje şi dezavantaje:

┌────────────────┬─────────────────────┐
│Avantaje        │Dezavantaje          │
├────────────────┼─────────────────────┤
│                │- este afectat       │
│- nu este nevoie│limbajul arhitectural│
│de teren        │al clădirii (pentru  │
│suplimentar     │clădirile existente  │
│pentru aplicarea│care se adaptează);  │
│acestei metode; │- accesul în clădire │
│- după          │nu va mai fi facil,  │
│producerea      │vor trebui realizate │
│inundaţiei,     │măsuri compensatorii │
│reduc perioada  │pentru persoanele cu │
│de timp după    │dizabilităţi         │
│care clădirea se│locomotorii;         │
│poate utiliza în│- se pierde din      │
│siguranţă;      │suprafaţa utilă a    │
│- reduc pagubele│clădirii (pentru     │
│produse în      │clădirile existente  │
│timpul          │care se adaptează);  │
│inundaţiilor    │- costurile cu       │
│(clădire şi     │supraînălţarea pot fi│
│bunuri);        │mari, ţinând cont de │
│- reduc         │impactul pe care îl  │
│potenţialele    │are procesul asupra  │
│costuri necesare│structurii,          │
│remedierii      │închiderilor şi      │
│deteriorărilor. │sistemelor de        │
│                │instalaţii.          │
└────────────────┴─────────────────────┘



    3.4.6. Măsuri pentru impermeabilizarea construcţiei

    (1) Impermeabilizarea construcţiei (împiedicarea pătrunderii apei) este o metodă de proiectare şi construire a unei clădiri astfel încât să se minimizeze cantitatea de apă care pătrunde în clădire în cazul producerii inundaţiilor. Pentru proiectarea şi executarea corespunzătoare a clădirilor se vor respecta următoarele reglementări tehnice: Normativ privind proiectarea, executarea şi exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri, indicativ NP 040 - 2002, Normativ pentru proiectarea şi executarea hidroizolaţiilor din materiale bituminoase la lucrările de construcţii, indicativ C 112-1986, Ghid pentru proiectarea lucrărilor ce înglobează materiale geosintetice, indicativ P134-1995, Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente, indicativ GP120-2013, Norme tehnice pentru utilizarea foliilor din PVC la hidroizolarea construcţiilor subterane şi bazinelor, indicativ C 216-1983, Instrucţiuni tehnice pentru folosirea pofilelor încastrate din PVC plastifiat la etanşarea rosturilor elementelor de construcţii, indicativ C 163-1987, Ghid privind utilizarea chiturilor la etanşarea rosturilor în construcţii, indicativ GE 047-2002, Normativ privind reabilitarea hidroizolaţiilor bituminoase ale acoperişurilor clădirilor, indicativ NP 121-2006, Ghid privind proiectarea, execuţia şi exploatarea elementelor de construcţii hidroizolate cu materiale bituminoase şi polimerice, indicativ NP 064-2002, Ghid privind proiectarea, execuţia şi exploatarea hidroizolaţiilor cu membrane bituminoase aditivate cu APP şi SBS, indicativ GP 114-2006, alături de normele aflate în vigoare la momentul proiectării clădirii.

    (2) Această metodă se aplică în principal construcţiilor noi. Pentru clădirile noi care sunt o extindere a unora existente, este necesară realizarea unei expertize tehnice pe partea de structură, în condiţiile legii, pentru a determina dacă poate fi realizată în condiţii de siguranţă.

    (3) Impermeabilizarea construcţiei, adică menţinerea apei în afară clădirii, se poate realiza cu ajutorul materialelor de construcţie hidrofuge, cele cu permeabilitate redusă şi a produselor testate sau certificate la inundaţii. Impermeabilizarea construcţiei este adecvată zonelor afectate de inundaţii caracterizate de adâncimi mici. (a se vedea imaginea asociată)
                    Fig. 36. Schemă posibilă pentru impermeabilizare
                     construcţii. 1 - perete de subsol - din beton
                       armat, dimensionat prin calcul structural;
                      2 - rost structural între două tronsoane ale
                    clădirii; 3 - elemente de etanşare a rostului cu
                   profil metalic şi materiale elastice, conform unor
                  sisteme agrementate; 4 - hidroizolaţie; 5 - trecere
                    prin peretele de subsol - curte prefabricată de
                  lumină, elemente de instalaţii - perimetral acestora
                       se va realiza o etanşare corespunzătoare;
                  6 - termoizolaţie din materiale rezistente în mediu
                umed, protejată contra umidităţii prin metode specifice;
              7 - barieră împotriva rădăcinilor; 8 - umplutură de pământ.


    (4) Impermeabilizarea construcţiei se face pe partea exterioară a pereţilor de subsol, la clădirile cu subsol, şi pe exteriorul soclului sau fundaţiei la clădirile fără subsol. În dreptul rosturilor de turnare sau la intersecţia dintre diferite elemente, se vor prevedea profile hidroizolante, cu rol de etanşare. Pentru asigurarea protecţiei higro-termice ale acestor elemente, respectiv pentru îndeplinirea cerinţei fundamentale de economie de energie şi izolare termică, alegerea materialelor şi sistemelor se va face ţinând cont şi de prevederile normativelor din domeniu, în special a reglementării tehnice Metodologie de calcul al performanţei energetice a clădirilor, indicativ Mc 001-2022, aprobată prin Ordinul ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi administraţiei nr. 16/2023 şi a Normativului privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale clădirilor, indicativ C 107/1-2005, alături de normele aflate în vigoare la momentul proiectării clădirii.

    (5) Hidroizolaţiile pentru subsoluri sau fundaţii se vor realiza conform cu Normativ privind proiectarea, execuţia şi exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri, indicativ NP 040-2002 şi Ghid privind proiectarea, execuţia şi exploatarea hidroizolaţiilor cu membrane bituminoase aditivate cu APP şi SBS, indicativ GP 114-2006. (a se vedea imaginea asociată)
                    Fig. 37. Schemă posibilă pentru impermeabilizare
                     construcţii. 1 - protecţie de soclu - material
                   impermeabil la îmbinarea dintre infrastructura şi
                suprastructura casei; 2 - barieră împotriva rădăcinilor;
                  3 - termoizolaţie din materiale rezistente în mediu
                umed, protejată contra umidităţii prin metode specifice;
                  4 - hidroizolaţie; 5 - perete de subsol dimensionat
                prin calcul structural, termoizolat conform normelor în
                 vigoare; 6 - umplutură din pietriş grosier sau piatră
                  spartă; 7 - tub perimetral de drenaj cu diametru mai
                  mare de 80 mm, prevăzut cu sistem de evacuare a apei
                         către exterior; 8 - pietriş umplutură.


    (6) Conform rolului hidroizolaţiei, există următoarele categorii:
    a) hidrofobizare la nivel capilar - aceasta protejează un anumit material prin prevenirea creşterii umidităţii din capilarele acestuia, prevenind absorbţia apei şi capilaritatea, prin utilizarea unor aditivi speciali care inhibă aceste fenomene;
    b) hidroizolaţie rezistentă la presiunea hidrostatică a apei - dacă în zonă pânza freatică este ridicată, se foloseşte o hidroizolare rezistentă la presiunea acesteia, aplicată la exteriorul fundaţiei sau a subsolului, inclusiv la partea orizontală a construcţiei - placă subsol sau placă pe sol;
    c) hidroizolaţie rezistentă la apă provenită din precipitaţii, care se acumulează în jurul fundaţiei sau a subsolului. Se va avea în vedere realizarea de protecţii hidroizolante inclusiv la partea orizontală a construcţiei - placă subsol sau placă pe sol, în zonele în care acumularea de apă nu poate fi îndepărtată rapid din jurul clădirii.


    (7) Toate golurile din faţadă (uşa de intrare, ferestre, goluri tehnologice) se vor proteja cu ajutorul unor bariere de protecţie temporare, dimensionate în concordanţă cu nivelul probabil al inundaţiei. Faţă de barierele de protecţie temporare active, localizate obişnuit în afara clădirii, barierele de protecţie temporare utilizate pentru impermeabilizarea construcţiei sunt preinstalate, fiind integrate în clădire. (a se vedea imaginea asociată)
                 Fig. 38. Exemplificare de protecţii goluri în subsol.


    (8) Perimetral clădirii se recomandă prevederea unui sistem de drenaj, conectat la un sistem de colectare de pe teren sau la canalizarea clădirii. În cazul în care apele pluviale de pe acoperiş se vor colecta într-un sistem îngropat, perimetral, cele două sisteme vor fi proiectate şi executate independent. (a se vedea imaginea asociată)
                    Fig. 39. Schemă posibilă pentru sistem de drenaj
                   perimetral clădirii. 1 - fundaţie din beton armat,
              dimensionată prin calcul structural; 2 - perete exterior al
                    clădirii, conformat pentru asigurarea protecţiei
                 higro-termice, respectiv pentru îndeplinirea cerinţei
                      fundamentale economie de energie şi izolare
                    termică, solicitată de prevederile normativelor
                     din domeniu, în special reglementarea tehnică
                         Metodologie de calcul al performanţei
                         energetice a clădirilor, indicativ Mc
      001-2022, aprobată prin Ordinul ministrului dezvoltării, lucrărilor publice
              şi administraţiei nr. 16/2023 şi Normativul privind calculul
               termotehnic al elementelor de construcţie ale clădirilor,
                   indicativ C 107/1-2005; 3 - sistem de evacuare ape
                        pluviale de pe acoperişul clădirii; 4 -
                         hidroizolaţie; 5 - sistem îngropat de
           colectare ape pluviale, conectat la canalizarea oraşului; 6 - tub
                  perimetral de drenaj cu diametru mai mare de 80 mm,
                         prevăzut cu sistem de evacuare a apei
              către exterior; 7 - umplutură din pietriş grosier sau piatră
        spartă; 8 - strat de protecţie împotriva colmatării- material geotextil.


    (9) Sistemul de drenaj, trecerile prin fundaţii sau pereţii şi planşeele subsolului, precum şi sistemul de drenaj perimetral vor fi proiectate în conformitate cu exigenţele de protecţie higro-termică a clădirii şi cu legislaţia în domeniu. Hidroizolaţia se va proteja către exterior contra acţiunii mecanice. (a se vedea imaginea asociată)
             Fig. 40. Schemă posibilă pentru drenaj perimetral clădirii şi
                 hidroizolare subsol. 1 - perete de subsol - din beton
                armat, dimensionat prin calcul structural şi termoizolat
                   conform normelor în vigoare; 2 - tub perimetral de
                   drenaj cu diametru mai mare de 80 mm, prevăzut cu
                     sistem de evacuare a apei către exterior; 3 -
                       tubulatură de evacuare a apelor pluviale,
                            conectată la sistemul de drenaj perimetral;
            4 - hidroizolaţie; 5 - termoizolaţie din materiale rezistente la
           umiditate, protejată contra umidităţii prin metode specifice; 6 -
                   strat de protecţie împotriva colmatării - material
                    geotextil; 7 - sistem prefabricat de protecţie a
                      ferestrei de subsol contra infiltraţiilor de
                apă, prevăzut cu sifon pentru evacuarea apelor meteorice;
              8 - umplutură din pietriş grosier sau piatră spartă; 9 -
                 umplutură de pietriş; 10 - sistem de evacuare pe teren
                           a apelor pluviale de pe acoperişul
               clădirii; 11 - conductă de evacuare a apelor colectate de
                   sistemul de drenaj către bazine de stocare sau
                             către canalizarea oraşului.


    (10) Pentru partea de soclu a clădirii, se vor utiliza materiale de construcţie impermeabile sau cu permeabilitate scăzută şi produse testate sau certificate la inundaţii.

    (11) Se recomandă ca soclul clădirii să aibă o structură portantă rezistentă la umiditate şi să aibă închiderile realizate din materiale impermeabile şi rezistente la impact mecanic pe o înălţime de cel puţin 0,8 m de la cota pardoselii de la intrare. Se recomandă prelungirea soluţiilor de hidroizolare aplicate la nivelul soclului şi pe faţadă, pe o înălţime de cel puţin 0,8 m de la cota pardoselii de la intrare.

    (12) Se va prevedea un al doilea acces în clădire, amplasat peste nivelul probabil al inundaţiei. Se va asigura o scară deschisă de acces, de la nivelul solului până la acest acces.

    (13) Uşile şi geamurile de la nivelul parterului ar trebui să fie rezistente la impact şi etanşe la apă. Se va lua în considerare încă din faza de proiectare posibilitatea de amplasare de sisteme mobile de protecţiei împotriva inundaţiilor în faţa acestora.

    (14) Este foarte importantă asigurarea uscării rapide a componentelor clădirii după inundaţii, pentru a minimiza:
    a) şansa de deteriorare structurală a blocurilor de zidărie, lemnului sau metalului în cazul în care acestea sunt utilizate în sisteme constructive sau de închideri;
    b) riscul de deteriorare a finisajelor exterioare;
    c) riscul de deteriorare a straturilor componente ale sistemelor de închideri exterioare.


    (15) Se recomandă utilizarea de faţade ventilate, cu sisteme de protecţie de tip ecran pluvial pentru construcţiile mai înalte de două niveluri, cu finisajul exterior din materiale de construcţie impermeabile sau cu permeabilitate redusă şi a produselor testate sau certificate la inundaţii. Se recomandă prelungirea soluţiilor de hidroizolare aplicate la nivelul soclului şi pe elevaţia supraterană, în spatele faţadei ventilate, pe o înălţime de cel puţin 80 de centimetri de la cota pardoselii de la intrare.

    (16) Soclul clădirii, trecerile de instalaţii prin acesta precum şi sistemul de sistematizare perimetral, vor fi proiectate în conformitate cu exigenţele de protecţie higro-termică a clădirii, respectiv cele referitoare la îndeplinirea cerinţei fundamentale de economie de energie şi izolare termică, în special reglementarea tehnică Metodologie de calcul al performanţei energetice a clădirilor, indicativ Mc 001-2022, aprobată prin Ordinul ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi administraţiei nr. 16/2023 şi Normativul privind calculul termo tehnic al elementelor de construcţie ale clădirilor, indicativ C 107/1-2005, alături de normele aflate în vigoare la momentul proiectării clădirii.

    (17) Măsurile pentru impermeabilizarea construcţiei au următoarele avantaje şi dezavantaje:

┌───────────────┬──────────────────────┐
│Avantaje       │Dezavantaje           │
├───────────────┼──────────────────────┤
│               │- necesită întreţinere│
│               │regulată;             │
│               │- necesită timp pentru│
│               │închiderea barierelor │
│               │de protecţie după     │
│               │emiterea              │
│               │avertismentului de    │
│               │inundaţie;            │
│               │- barierele de        │
│- nu este      │protecţie pot să nu   │
│nevoie de teren│fie estetice;         │
│suplimentar    │- barierele de        │
│pentru         │protecţie pot să nu   │
│aplicarea      │fie perfect etanşe,   │
│acestora;      │ceea ce poate conduce │
│- pot fi       │la deteriorări ale    │
│aplicate       │clădirii;             │
│împreună cu    │- dacă barierele de   │
│alte metode de │protecţie se          │
│reducere a     │defectează şi se      │
│pagubelor în   │depăşeşte nivelul     │
│timpul         │estimat al inundaţiei,│
│inundaţiilor;  │efectul inundaţiei    │
│- sunt mai     │asupra clădirii (efect│
│puţin          │similar situaţiei in  │
│costisitoare   │care clădirea nu ar fi│
│comparativ cu  │fost protejată) poate │
│alte metode;   │fi semnificativ;      │
│- reduc        │- dacă se depăşesc    │
│pagubele       │încărcările de calcul,│
│produse în     │pereţii se pot        │
│timpul         │prăbuşi, stratul de   │
│inundaţiilor   │uzură al pardoselii de│
│(clădire şi    │lemn se poate umfla,  │
│bunuri);       │iar clădirea poate    │
│- reduc        │ajunge chiar să       │
│potenţialele   │plutească;            │
│costuri        │- clădirile existente │
│necesare       │trebuie expertizate pe│
│remedierii     │partea de structură   │
│deteriorărilor.│pentru a putea fi     │
│               │protejate prin această│
│               │metodă; în urma       │
│               │expertizării tehnice  │
│               │pot rezulta lucrări de│
│               │consolidare care      │
│               │trebuie implementate; │
│               │- nu au efect la      │
│               │clădirile amplasate în│
│               │zonele cu viteze mari │
│               │de curgere ale apei.  │
└───────────────┴──────────────────────┘



    3.4.7. Măsuri de protecţie pentru instalaţii
    3.4.7.1. Măsuri pentru instalaţiile electrice

    (1) Mutarea branşamentului de alimentare cu electricitate, inclusiv aparataj electric (prize, întrerupătoare, comutatoare, doze etc.) şi tabloului electric deasupra nivelului estimat al inundaţiei.

    (2) Se poziţionează contoarele de alimentare cu electricitate şi echipamentele electrice la minim 0,5 m peste nivelul estimat al inundaţiei.

    (3) Se vor realiza trasee aparente, aplicate pe elementele de construcţie şi aparataj cu grad de protecţie IP corespunzător.

    3.4.7.2. Măsuri pentru instalaţiile sanitare

    (1) Pentru a preveni refularea apelor uzate, pe instalaţiile de canalizare a apelor uzate deservind obiecte sanitare din subsol se vor monta vane de închidere şi clapete antirefulare. Se recomandă evacuarea apei uzate provenită de la obiectele sanitare din subsol prin pompare.

    (2) Se vor utiliza pompe de epuisment pentru eliminarea apei ce pătrunde în incinta protejată, fie pe teren, fie în interiorul barierelor de protecţie, fie în interiorul clădirii.

    (3) Rezervoarele sau echipamentele aflate deasupra solului ar trebui să fie ridicate cât de mult posibil pe postamente dimensionate constructiv şi ancorate în plăci sau fundaţii de beton calculate cât să opună rezistenţă la forţele de flotabilitate. (a se vedea imaginea asociată)
                           Fig. 41. Exemplificare de ancorare
                                echipamente exterioare.


    (4) Se recomandă ca toate trecerile de instalaţii sau sisteme de la nivelul fundaţiilor sau subsolului să fie impermeabile. Este obligatorie utilizarea de gulere şi manşoane etanşe şi sisteme mecanice de închidere. (a se vedea imaginea asociată)
                          Fig. 42. Exemplificare de sisteme de
                      etanşare treceri de instalaţii prin pereţi.


    3.4.7.3. Măsuri pentru colectarea apelor pluviale

    (1) Se va avea în vedere proiectarea de noi sisteme de colectare şi gestionare ale apelor pluviale sau îmbunătăţirea celor existente, pentru reducerea inundaţiilor de suprafaţă şi inundaţiilor cu flux invers (apa se deplasează în sens invers prin sistemul de canalizare, inundând clădirea).

    3.4.7.4. Măsuri pentru instalaţiile de ventilare

    (1) Pentru protecţia golurilor din pereţi, aflate sub cota de inundaţie, se vor utiliza sisteme de obturare a zonelor de admisie aer.

    (2) Măsurile de protecţie a instalaţiilor au următoarele avantaje şi dezavantaje:

┌──────────────────┬───────────────────┐
│Avantaje          │Dezavantaje        │
├──────────────────┼───────────────────┤
│                  │- Costuri mai      │
│                  │ridicate de        │
│                  │investiţie;        │
│- Risc de         │-Utilizarea        │
│pătrundere al apei│neadecvată a       │
│în clădire redus. │spaţiilor din      │
│                  │clădire;           │
│                  │-Nivel mai ridicat │
│                  │de zgomot.         │
└──────────────────┴───────────────────┘




    3.4.8. Măsuri de protecţie pentru clădirile istorice sau situate în arii protejate din zone inundabile

    (1) Pentru clădirile istorice sau situate în arii protejate, se vor avea în vedere selectarea din timp a unei bariere temporare, a unui sistem sau a unui echipament care va proteja clădirea istorică de tipul prognozat de inundaţii, şi care poate fi desfăşurat folosind forţa de muncă, echipamentul şi timpul de avertizare disponibil.

    (2) Se va evalua capacitatea de rezistenţă a zidăriei pereţilor de la subsol şi parter împotriva inundaţiilor şi se vor acoperi, după caz, deschiderile existente în zidărie pentru a rezista forţelor generate de inundaţie. Acolo unde este posibil, se va avea în vedere armarea pereţilor corespunzător, pentru a rezista unor astfel de forţe. (a se vedea imaginea asociată)
                          Fig. 43. Exemplificare de sistem de
                             protecţie pereţi din exterior.


    (3) Este foarte important de luat în considerare ca instalarea dispozitivelor de prindere a barierelor sau suporturilor de ataşare ale sistemelor temporare, să se realizeze în mod ascuns sau în zone secundare ale clădirii şi într-o manieră care nu dăunează, modifică sau influenţează în alt mod caracterul istoric al proprietăţii.

    (4) Este obligatorie instalarea pompelor pentru a elimina apa care depăşeşte orice barieră temporară sau alt sistem de protecţie. Apa trebuie pompată la o distanţă adecvată de clădirea istorică sau de ansamblul de clădiri, pentru a se evita infiltrarea acesteia înapoi.

    (5) Se vor prevedea generatoare ca rezervă pentru funcţionarea pompelor în cazul în care are loc o pană de curent în timpul sau după inundaţie. Acesta trebuie prevăzut cu o carcasă impermeabilă sau să fie amplasat peste nivelul de inundaţii acceptat.

    (6) Se va asigura o distanţă suficientă între barierele temporare şi pereţii unei clădiri istorice pentru a se asigura că forţa apei care acţionează asupra barierei nu este transferată la clădirea istorică. (a se vedea imaginea asociată)
                    Fig. 44. Exemplificare de sistem de protecţie a
               unei incinte. 1 - dig, bermă sau terasament pe terenurile
                 adiacente sau situate în apropierea siturilor istorice
               sau a zonelor protejate, pentru a minimiza impactul asupra
                 caracterului istoric al clădirilor şi a creşte aria de
                protecţie pentru situl sau cartierul istoric respectiv;
              2 - sistem de pompe pentru evacuarea apelor după inundaţie,
               dacă este necesar, pentru a controla eficient nivelul apei
              de pe teren şi a reduce presiune hidrostatică post inundare
                 asupra fundaţiei, pereţilor şi subsolurilor clădirilor
                istorice; 3 - sistem îngropat de colectare ape pluviale,
               conectat la canalizarea oraşului; 4 - vane de închidere şi
                clapete anti refulare montate pe tubulatura de evacuarea
             apelor pluviale; 5 - zid de sprijin, hidroizolat, dimensionat
                prin calcul structural, cu barbacane de evacuare a apei
               infiltrate, amplasate la partea inferioară; 6 - umplutură
                din pietriş grosier sau piatră spartă în spatele zidului
              de sprijin şi tub perimetral de drenaj cu diametru mai mare
            de 80 mm, prevăzut cu sistem de evacuare a apei către exterior;
                7 - incintă istorică protejată; 8 - clădire istorică sau
                  clădire valoroasă din punct de vedere arhitectural;
               9 - anexe, dependinţe, clădiri fără valoare arhitecturală.


    (7) Se vor amplasa bariere de inundaţii detaşabile pentru deschideri în pereţii perimetrali de pe limita de proprietate, dacă aceştia sunt realizaţi din zidărie solidă, suficientă de puternică pentru a rezista presiunii apelor sau au fost consolidaţi pentru a rezista forţelor provenite din inundaţie.

    (8) Se va avea în vedere relocarea din timp a mobilierului şi colecţiilor valoroase la etaje superioare, rafturi superioare sau în afara amplasamentului pentru a le proteja de infiltraţii sau de o posibilă defecţiune a barierei de protecţie temporare. Se recomandă utilizarea de recipiente etanşe pentru depozitare ori transport.

    (9) În cazul siturilor istorice, a zonelor protejate sau cu valoare de patrimoniu, se recomandă identificarea şi păstrarea caracteristicilor care sunt importante în definirea caracterului istoric al acestora, înainte de a întreprinde lucrări de atenuare a vulnerabilităţilor peisajului sau schimbarea unor trăsături ale acestuia.

    (10) Barierele de protecţie se vor amplasa în zone care nu sunt critice pentru semnificaţia sau caracterul istoric al sitului istoric.

    (11) Se vor prioritiza păstrarea topografiei, a plantaţiilor valoroase şi a relaţiei istorice între clădiri şi sit.

    (12) Ridicarea drumurilor, a trotuarelor şi infrastructurii de-a lungul sau perimetral clădirilor se vor face coordonat şi planificat, menţinând pe cât posibil relaţiile istorice dintre acestea.

    (13) Se recomandă realizarea de zone ample de drenaj, perimetral clădirilor, care să protejeze situl şi caracteristicile peisajului, luând măsuri prin care apa infiltrată în sol să fie îndepărtată de lângă clădiri, să nu erodeze fundaţiile sau construcţiile subterane şi să nu afecteze amenajările peisagere.

    (14) Vor trebui efectuate cartografierea şi documentarea zonelor în care terenul va fi modificat sau se vor construi noi sisteme de protecţie, pentru a determina impactul potenţial al acestora asupra caracteristicilor importante ale peisajului, resurselor arheologice subterane, altor caracteristici culturale sau memoriale, locurilor de înhumare etc.

    (15) Se recomandă evitarea mutării şi protejarea locală (de exemplu, păstrarea în sit) a caracteristicilor importante ale ansamblurilor, resurselor arheologice, caracteristicilor culturale sau religioase importante, inclusiv a locurilor de înhumare.

    (16) Atunci când conservarea pe sit nu este fezabilă, se vor asigura planificarea şi organizarea oricărui şantier necesar pentru investigarea riguroasă a terenului, înainte de începerea lucrărilor de protecţie.

    (17) În cazul siturilor istorice, a zonelor protejate sau cu valoare de patrimoniu, se recomandă identificarea şi implementarea unei noi infrastructuri care poate reţine o parte din apa de pe teren, cum ar fi sisteme de colectare pluviale conectate la o cisternă îngropată, pavele permeabile, acoperişuri verzi.

    (18) Se va avea în vedere proiectarea şi construirea unui dig, bermă sau terasament pe terenurile adiacente sau situate în apropierea siturilor istorice sau a zonelor protejate, pentru a minimiza impactul asupra caracterului istoric al clădirilor şi a creşte aria de protecţie pentru situl sau cartierul istoric respectiv.

    (19) În funcţie de contextul geografic, se va avea în vedere proiectarea de pereţi noi de protecţie contra inundaţiei sau berme sau se vor îmbunătăţi barierele naturale existente, pentru a proteja întregul sit istoric împotriva inundaţiilor. În cazul pereţilor noi de protecţie sau bermelor modificate, va trebui să fie asigurat un nivel sporit de compatibilitate al acestora cu caracterul istoric al proprietăţii şi clădirilor.

    (20) În cazul siturilor istorice, a zonelor protejate sau cu valoare de patrimoniu, se recomandă relocarea tuturor utilităţilor peste nivelul de inundaţii sau protejându-le în sit, cu protecţii etanşe sau cu o incintă impermeabilă.

    (21) Relocarea şi ancorarea mecanică exterioară a echipamentelor de o platformă ridicată, va ţine cont de integrarea într-un mod compatibil cu caracterul istoric al clădirii şi se face, de preferinţă, pe laturile secundare sau mai puţin expuse privirii.

    (22) Se recomandă utilizarea de garduri decorative sau amenajări peisagistice pentru a ecrana echipamentele mecanice şi a reduce vizibilitatea acestora în proximitatea clădirilor istorice.

    (23) Se recomandă mutarea echipamentelor mecanice interioare în spaţii utilitare, secundare, sau nesemnificative din punct de vedere istoric, din cadrul clădirii, cu o probabilitate scăzută de inundare.

    (24) Pentru clădirile istorice valoroase, se va prevedea un sistem de deconectare a alimentării electrice generale, amplasat mult deasupra nivelul acceptat de inundaţii, într-un loc uşor de accesat. Acesta ar trebui să fie separat de tabloul electric general al clădirii.

    (25) Atât sistemul de deconectare de la alimentarea cu energie electrică cât şi tablourile electrice, care trebuie relocate peste nivelul de inundare al clădirii, vor fi propuse într-o manieră compatibilă cu caracterul istoric al clădirii, prin plasarea lor în locuri mai puţin vizibile şi, eventual, disimulate sub decoraţiuni sau mobilier.

    (26) În cazul siturilor istorice, a zonelor protejate sau cu valoare de patrimoniu care pot fi afectate de inundaţii, se recomandă prevederea unui generator pe amplasament, pentru a oferi putere suplimentară pentru pompe şi alte echipamente mecanice în caz de urgenţă.

    (27) Se vor prevedea şi instala sisteme de drenaj în jurul fundaţiei şi subsolurilor clădirilor istorice pentru a evita colapsarea acestora şi pentru a permite drenajul eficient al apelor pluviale de pe amplasament. Vor trebui efectuate cartografierea şi documentarea zonelor în care se vor construi noi sisteme de drenaj, pentru a determina impactul potenţial al acestora asupra caracteristicilor importante ale clădirii, resurselor arheologice subterane, altor caracteristici culturale sau memoriale.

    (28) Se recomandă instalarea uneia sau a mai multor pompe pentru evacuarea apelor după inundaţie, dacă este necesar, pentru a controla eficient nivelul apei de pe teren şi a reduce presiunea hidrostatică post inundare asupra fundaţiei, pereţilor şi subsolurilor clădirilor istorice.

    (29) Pentru a menţine apa în afara clădirii, deschiderile de la nivelul subsolului sau demisolului de pe faţadele secundare sau mai puţin expuse şi aflate sub nivelul de inundare, pot fi umplute permanent cu zidărie care să se potrivească sau să se îmbine cu pereţii existenţi. Orice praguri, solbancuri sau buiandrugi trebuie păstrate la locul lor, iar umplutura de zidărie trebui să fie introdusă pentru a păstra modelul sau tipul de fenestrare istorică. (a se vedea imaginea asociată)
                         Fig. 45. Exemplificare de elemente de
                     protecţie realizate la clădiri de patrimoniu.


    (30) Proiectarea de închideri temporare sau permanente pentru toate deschiderile (ferestre şi uşi) care sunt poziţionate mai jos decât nivelul acceptat de inundaţii, va ţine cont de menţinerea caracterului istoric al clădirii.

    (31) Pentru protejarea ferestrelor sau uşilor definitorii pentru caracterul istoric al clădirii sau amplasate pe o faţadă principală sau foarte vizibilă se vor implementa bariere temporare împotriva inundaţiilor.

    (32) Instalarea suporturilor, a elementelor de fixare sau şinelor pentru protecţiile temporare aplicate în dreptul golurilor de pe faţadă vor fi realizate într-un mod care nu afectează, nu modifică sau influenţează caracterul istoric al clădirii.

    (33) Pentru a menţine apa în afara clădirii, deschiderile de la nivelul subsolului sau demisolului de pe faţadele secundare sau mai puţin expuse şi aflate sub nivelul de inundare pot fi protejate prin construirea unui zid sau a unui rebord, proiectat în mod compatibil cu clădirea istorică.

    (34) Instalarea golurilor de ventilaţie necesare funcţionării clădirii, în pereţii subsolului sau la nivelul fundaţiei trebuie să permită etanşarea în caz de inundaţie.

    (35) Acoperirea exteriorului pereţilor de subsol sau fundaţiei, aflate sub nivelul de inundare, cu materiale hidroizolante, trebuie realizată cu materiale compatibile cu tehnicile istorice de edificare. Toate straturile impermeabile aplicate pe clădire trebuie să fie compatibile cu materialele istorice şi să nu dăuneze zidăriei. Se recomandă în cazul soclului să fie folosită, înaintea aplicării tencuielii pe bază de var, o tencuială mai densă, pe bază de ciment sau o hidroizolaţie pe bază de mortare aditivate cu compuşi cu rol hidroizolant. Alternativ, se recomandă utilizarea de materiale de protecţie rezistente la inundaţii care sunt compatibile cu finisajele şi caracterul istoric al clădirii, cum ar fi o protecţie nano-moleculară dintr- un strat de dioxid de siliciu modificat, aplicat prin pulverizare cu pompa sau pensulare, cu efect de respingere a apei, depunerilor de colonii biologice şi a murdăriei, care conferă şi o rezistenţă sporită la ciclurile de îngheţ-dezgheţ.

    (36) Se recomandă utilizarea de acoperiri impermeabile temporare la nivelul subsolurilor ori de câte ori este posibil. Periodic, se vor inspecta acoperirile sau membranele aplicate temporar, pentru a se asigura mentenanţa şi a se asigura că îşi îndeplinesc integral scopul de protecţie.

    (37) Se vor păstra materialele, caracteristicile şi finisajele istorice care sunt rezistente la inundaţii.

    (38) În cazul clădirilor istorice valoroase, situate în zone afectate de inundaţii şi realizate din materiale care pot uşor distruse de acestea (locuinţe şi ansambluri din mediul rural, conace cu incinte şi dependinţe, biserici din lemn etc.) trebuie luată în considerare relocarea acestora într-un sit similar, unde riscul de inundaţii este eliminat sau redus.

    (39) Relocarea se va face numai după întocmirea documentaţiei aferente procesului de relocare, conformă cu reglementările valabile şi după aprobarea acesteia de către organismele abilitate prin acte legislative.

    (40) Toate anexele importante pentru caracterul istoric al proprietăţii vor fi supuse aceluiaşi proces şi relocate către noul amplasament.

    (41) La relocare, trebuie verificat că operaţiunea de relocare nu va avea efecte negative asupra proprietăţilor învecinate şi nu le va diminua integritatea urbanistică.

    (42) Se va avea în vedere construirea unui suport (fundaţie) şi a unei infrastructuri de protecţie, conforme cu legislaţia în vigoare la momentul respectiv şi adecvate pentru a susţine clădirea istorică.

    (43) Se vor păstra relaţiile istorice dintre clădiri şi peisajul nou, dacă acestea au fost identificate ca fiind valoroase.

    (44) Se vor efectua reparaţiile corespunzătoare la elementele ascunse, structurale sau nu, în timp ce clădirea se află pe paturi temporare şi aceste caracteristici sunt accesibile şi vizibile.

    (45) Se va lăsa un timp de acomodare/tasare adecvat pentru clădirea istorică amplasată în noul context, înainte de a repara finisajele sau a realiza elemente funcţionale, de închidere şi decoruri specifice (coşuri de fum, scări).

    (46) Se vor amplasa ulterior dependinţele istorice pe noul amplasament, respectând poziţionarea iniţială corectă şi distanţa faţă de clădirea principală, pe baza documentaţiei întocmite anterior.



    ANEXA A

        Detaliu clădire cu subsol - partea inferioară (a se vedea imaginea asociată)


    Note:
    (1) Schemele şi desenele prezentate în acest ghid sunt de principiu şi cu rol informativ. Aplicarea lor în proiectare va trebui să fie consolidată şi de implementarea soluţiilor de hidroizolare şi termoizolare a clădirilor, în conformitate cu normativele în vigoare.
    (2) Pentru asigurarea protecţiei higro-termice ale elementelor clădirii, respectiv pentru îndeplinirea cerinţei fundamentale economie de energie şi izolare termică, alegerea materialelor şi sistemelor se va face ţinând cont şi de prevederile normativelor din domeniu, în special reglementarea tehnică Metodologie de calcul al performanţei energetice a clădirilor, indicativ Mc 001-2022, aprobată prin Ordinul ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi administraţiei nr. 16/2023 şi Normativul privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale clădirilor, indicativ C 107/1-2005, alături de normele aflate în vigoare la momentul proiectării clădirii.

    Legendă:
    (1) Conductă de instalaţii
    (2) Tub din beton prefabricat montat în cofraj înaintea turnării betonului
    (3) Etanşeizare perimetrală trecere instalaţii:
    (a) etanşeizare perimetrală străpungerii cu bandă/manşon izolator;
    (b) spumă poliuretanică monocomponentă introdusă în grosimea termoizolaţiei;
    (c) inel de etanşeizare din polimer elastomeric monocomponent ce conţine particule expandabile în contact cu apa;
    (d) manşon expandabil mecanic compus dintr-un inel de cauciuc dens presat de coliere şi şuruburi de oţel;
    (e) inel de etanşeizare din polimer elastomeric monocomponent ce conţine particule expandabile în contact cu apa.

    (4) Alcătuire perete subsol:
    (a) strat de separare din voal de fibră de polipropilenă;
    (b) membrană cu crampoane din polietilenă de înaltă densitate pentru protecţia hidroizolaţiei aplicată vertical pe pereţii subsolului;
    (c) ansamblu multistrat din membrane hidroizolante;
    (d) izolaţie din plăci de termoizolaţie rigidă, rezistentă la umiditate, lipită de pereţii de beton armat cu adeziv;
    (e) hidroizolaţie flexibilă aplicată prin pensulare sau cu gletiera;
    (f) perete din beton armat, conform calcul de rezistenţă (preferabil aditivat cu substanţe hidrofobizante);
    (g) finisaj interior.

    (5) Ansamblu dren:
    (a) tub de drenaj cu filtrare totală pe bază de pătură drenantă cu fante, din polietilenă;
    (b) strat de drenaj - refuz de ciur (pietre sparte mai mari de 50 mm);
    (c) strat de separare - geotextil din voal de fibră de polipropilenă.

    (6) Ansamblu placă:
    (a) strat de finisaj interior;
    (b) şapă din mortar de ciment;
    (c) folie de polietilenă;
    (d) placă din beton armat, conform calcul de rezistenţă (preferabil aditivat cu substanţe hidrofobizante);
    (e) umplutură din plăci de termoizolaţie rigidă, rezistentă la umiditate;
    (f) ansamblu multistrat din membrane hidroizolante;
    (g) hidroizolaţie flexibilă aplicată prin pensulare sau cu gletiera;
    (h) beton de egalizare (poate fi slab armat) - suport şi protecţie pentru hidroizolaţie.

    (7) Benzi termoplastice pentru rosturi de turnare, cu rol de etanşare a îmbinările dintre elementele de construcţie
    (8) Fundaţie din beton armat conform calcul de rezistenţă (preferabil aditivat cu substanţe hidrofobizante)

    ANEXA B

        Detaliu clădire cu subsol - partea superioară (a se vedea imaginea asociată)


    Note:
    (1) Schemele şi desenele prezentate în acest ghid sunt de principiu şi cu rol informativ. Aplicarea lor în proiectare va trebui să fie consolidată şi de implementarea soluţiilor de hidroizolare şi termoizolare a clădirilor, în conformitate cu normativele în vigoare.
    (2) Pentru asigurarea protecţiei higro-termice ale elementelor clădirii, respectiv pentru îndeplinirea cerinţei fundamentale economie de energie şi izolare termică, alegerea materialelor şi sistemelor se va face ţinând cont şi de prevederile normativelor din domeniu, în special reglementarea tehnică Metodologie de calcul al performanţei energetice a clădirilor, indicativ Mc 001-2022, aprobată prin Ordinul ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi administraţiei nr. 16/2023 şi Normativul privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale clădirilor, indicativ C 107/1-2005, alături de normele aflate în vigoare la momentul proiectării clădirii.

    Legendă:
    (1) Termoizolaţie incombustibilă, protejată către exterior cu membrane etanşe la vânt şi cu protecţie contra umidităţii
    (2) Se recomandă utilizarea de faţade ventilate cu sisteme de protecţie de tip ecran-pluvial pentru construcţiile mai înalte de două niveluri, cu finisajul exterior din materiale de construcţie impermeabile sau cu permeabilitate redusă şi a produselor testate sau certificate la inundaţii
    (3) În funcţie de soluţia arhitecturală, acolo unde situaţia o impune, termoizolaţia în această zonă va fi realizată din plăci incombustibile, rezistente la umiditate, conform cerinţelor P118-1.
    (4) Protecţie orizontală din membrană hidroizolatoare sau mortar bicomponent, cu rol de rupere a capilarităţii
    (5) În funcţie de soluţia arhitecturală, la clădirile situate în zonele în care acumularea de apă nu poate fi îndepărtată rapid din jurul acesteia, se recomandă prelungirea soluţiilor de hidroizolare aplicate la nivelul soclului şi pe elevaţia supraterană, în spatele faţadei ventilate, pe o înălţime de cel puţin 0,8 m de la cota pardoselii de la intrare.
    (6) Soclul clădirii să aibă închiderile realizate din materiale impermeabile şi rezistente la impact mecanic pe o înălţime de cel puţin 0,8 m de la cota pardoselii de la intrare.
    (7) Trotuar de protecţie, pantă minim 1,5%
    (8) Sigiliare perimetrală flexibilă între soclu şi trotuar din mortar bicomponent sau dop de bitum
    (9) Ansamblu dren:
    (a) tub de drenaj cu filtrare totală pe bază de pătură drenantă cu fante, din polietilenă;
    (b) strat de drenaj - refuz de ciur (pietre sparte mai mari de 50 mm);
    (c) strat de separare - geotextil din voal de fibră de polipropilenă.

    (10) Ansamblu placă:
    (a) strat de finisaj interior;
    (b) şapă din mortar de ciment;
    (c) folie de polietilenă;
    (d) plăci de termoizolaţie rigidă, rezistentă la umiditate;
    (e) placă din beton armat, conform calcul de rezistenţă (preferabil aditivat cu substanţe hidrofobizante);
    (f) finisaj interior.

    (11) Benzi termoplastice pentru rosturi de turnare, cu rol de etanşare a îmbinărilor dintre elementele de construcţiei
    (12) Alcătuire perete subsol:
    (a) strat de separare din voal de fibră de polipropilenă;
    (b) membrană cu crampoane din polietilenă de înaltă densitate, pentru protecţia hidroizolaţiei, aplicată vertical pe pereţii subsolului;
    (c) ansamblu multistrat din membrane hidroizolante;
    (d) izolaţie din plăci de termoizolaţie rigidă, rezistentă la umiditate, lipită de pereţii de beton armat, cu adeziv;
    (e) hidroizolaţie flexibilă aplicată prin pensulare sau cu gletiera;
    (f) perete din beton armat, conform calcul de rezistenţă (preferabil aditivat cu substanţe hidrofobizante);
    (g) finisaj interior.


    ANEXA C

        Detaliu clădire fără subsol - termoizolaţie spre sol amplasată peste placă şi faţadă finisată în sistem ETICS (a se vedea imaginea asociată)


    Note:
    (1) Schemele şi desenele prezentate în acest ghid sunt de principiu şi cu rol informativ. Aplicarea lor în proiectare va trebui să fie consolidată şi de implementarea soluţiilor de hidroizolare şi termoizolare a clădirilor, în conformitate cu normativele în vigoare.
    (2) Pentru asigurarea protecţiei higro-termice ale elementelor clădirii, respectiv pentru îndeplinirea cerinţei fundamentale economie de energie şi izolare termică, alegerea materialelor şi sistemelor se va face ţinând cont şi de prevederile normativelor din domeniu, în special reglementarea tehnică Metodologie de calcul al performanţei energetice a clădirilor, indicativ Mc 001-2022, aprobată prin Ordinul ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi administraţiei nr. 16/2023 şi Normativul privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale clădirilor, indicativ C107/1-2005 alături de normele aflate în vigoare la momentul proiectării clădirii.

    Legendă:
    (1) Termoizolaţie incombustibilă, protejată către exterior cu tencuială rezistentă la umiditate
    (2) Soclul clădirii trebuie să aibă închiderile realizate din materiale impermeabile şi rezistente la impact mecanic pe o înălţime de cel puţin 0,8 m de la cota pardoselii de la intrare.
    (3) În funcţie de soluţia arhitecturală, la clădirile situate în zonele în care acumularea de apă nu poate fi îndepărtată rapid din jurul acesteia, se recomandă prelungirea soluţiilor de hidroizolare aplicate la nivelul soclului şi pe faţadă, pe o înălţime de cel puţin 0,8 m de la cota pardoselii de la intrare.
    (4) Protecţie orizontală din membrană hidroizolatoare sau mortar bicomponent, cu rol de rupere a capilarităţii
    (5) Trotuar de protecţie, pantă minim 1,5%
    (6) Sigiliare perimetrală flexibilă între soclu şi trotuar, din mortar bicomponent sau dop de bitum
    (7) Benzi termoplastice pentru rosturi de turnare, cu rol de etanşare a îmbinărilor dintre elementele de construcţie
    (8) Conductă de instalaţii
    (9) Ansamblu placă:
    (a) strat de finisaj interior;
    (b) şapă din mortar de ciment;
    (c) folie de polietilenă;
    (d) plăci de termoizolaţie rigidă, rezistentă la umiditate;
    (e) placă din beton armat, conform calcul de rezistenţă (preferabil aditivat cu substanţe hidrofobizante);
    (f) ansamblu multistrat din membrane hidroizolante;
    (g) hidroizolaţie flexibilă aplicată prin pensulare sau cu gletiera;
    (h) beton de egalizare (poate fi slab armat) - suport şi protecţie pentru hidroizolaţie;
    (i) strat de rupere a capilarităţii din pietriş;
    (j) pământ compactat.

    (10) Sigilare perimetrală cu mortat bicomponent
    (11) Etanşeizare perimetrală trecere instalaţii prin placă:
    (a) sigilare perimetrală cu mortat bicomponent;
    (b) inel de etanşeizare din polimer elastomeric monocomponent ce conţine particule expandabile în contact cu apa. Hidroizolaţia orizontală se va racorda cu acesta;
    (c) spumă poliuretanică monocomponentă introdusă în grosimea plăcii.

    (12) Alcătuire fundaţie:
    (a) strat de separare din voal de fibră de polipropilenă;
    (b) membrană cu crampoane din polietilenă de înaltă densitate pentru protecţia hidroizolaţiei, aplicată vertical pe pereţii subsolului;
    (c) ansamblu multistrat din membrane hidroizolante;
    (d) izolaţie din plăci de termoizolaţie rigidă, rezistentă la umiditate, lipită de pereţii de beton armat, cu adeziv;
    (e) hidroizolaţie flexibilă aplicată prin pensulare sau cu gletiera;
    (f) fundaţie din beton armat, conform calcul de rezistenţă (preferabil aditivat cu substanţe hidrofobizante);
    (g) hidroizolaţie flexibilă aplicată prin pensulare sau cu gletiera;

    (13) Etanşeizare perimetrală trecere instalaţii prin fundaţii:
    (a) etanşeizare perimetrală străpungerii cu bandă/manşon izolator;
    (b) spumă poliuretanică monocomponentă introdusă în grosimea termoizolaţiei;
    (c) inel de etanşeizare din polimer elastomeric monocomponent ce conţine particule expandabile în contact cu apa;
    (d) manşon expandabil mecanic compus dintr-un inel de cauciuc dens, presat de coliere şi şuruburi de oţel;
    (e) inel de etanşeizare din polimer elastomeric monocomponent ce conţine particule expandabile în contact cu apa.

    (14) Etanşeizare perimetrală străpungerii cu bandă/manşon izolator
    (15) Ansamblu dren:
    (a) tub de drenaj cu filtrare totală pe bază de pătură drenantă cu fante, din polietilenă;
    (b) strat de drenaj - refuz de ciur (pietre sparte mai mari de 50 mm);
    (c) strat de separare - geotextil din voal de fibră de polipropilenă.


    ANEXA D

        Detaliu clădire fără subsol - termoizolaţie spre sol amplasată sub placă şi faţadă ventilată IMG PG. 68 (a se vedea imaginea asociată)


    Note:
    (1) Schemele şi desenele prezentate în acest ghid sunt de principiu şi cu rol informativ. Aplicarea lor în proiectare va trebui să fie consolidată şi de implementarea soluţiilor de hidroizolare şi termoizolare a clădirilor, în conformitate cu normativele în vigoare.
    (2) Pentru asigurarea protecţiei higro-termice ale elementelor clădirii, respectiv pentru îndeplinirea cerinţei fundamentale de economie de energie şi izolare termică, alegerea materialelor şi sistemelor se va face ţinând cont şi de prevederile normativelor din domeniu, în special reglementarea tehnică Metodologie de calcul al performanţei energetice a clădirilor, indicativ Mc 001-2022, aprobată prin Ordinul ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi administraţiei nr. 16/2023 şi Normativul privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale clădirilor, indicativ C107/1-2005 alături de normele aflate în vigoare la momentul proiectării clădirii.

    Legendă:
    (1) Se recomandă utilizarea de faţade ventilate cu sisteme de protecţie de tip ecran pluvial pentru construcţiile mai înalte de două niveluri, cu finisajul exterior din materiale de construcţie impermeabile sau cu permeabilitate redusă şi a produselor testate sau certificate la inundaţii.
    (2) Termoizolaţie incombustibilă, protejată către exterior cu membrane etanşe la vânt şi cu protecţie contra umidităţii.
    (3) În funcţie de soluţia arhitecturală, acolo unde situaţia o impune, termoizolaţia în această zonă de va fi realizată din plăci incombustibile, rezistente la umiditate, conform cerinţelor P118-1.
    (4) În funcţie de soluţia arhitecturală, la clădirile situate în zonele în care acumularea de apă nu poate fi îndepărtată rapid din jurul acesteia, se recomandă prelungirea soluţiilor de hidroizolare aplicate la nivelul soclului şi pe elevaţia supraterană, în spatele faţadei ventilate, pe o înălţime de cel puţin 0,8 m de la cota pardoselii de la intrare.
    (5) Soclul clădirii să aibă închiderile realizate din materiale impermeabile şi rezistente la impact mecanic, pe o înălţime de cel puţin 0,8 m de la cota pardoselii de la intrare.
    (6) Protecţie orizontală din membrană hidroizolatoare sau mortar bicomponent, cu rol de rupere a capilarităţii
    (7) Trotuar de protecţie, pantă minim 1,5%.
    (8) Sigilare perimetrală flexibilă între soclu şi trotuar, din mortar bicomponent sau dop de bitum.
    (9) Benzi termoplastice pentru rosturi de turnare, cu rol de etanşare a îmbinărilor dintre elementele de construcţie.
    (10) Conductă de instalaţii
    (11) Ansamblu placă:
    (a) strat de finisaj interior;
    (b) şapă din mortar de ciment;
    (c) folie de polietilenă;
    (d) plăci de termoizolaţie rigidă, rezistente la umiditate;
    (e) placă din beton armat, conform calcul de rezistenţă (preferabil aditivat cu substanţe hidrofobizante);
    (f) ansamblu multistrat din membrane hidroizolante;
    (g) hidroizolaţie flexibilă aplicată prin pensulare sau cu gletiera;
    (h) beton de egalizare (poate fi slab armat) - suport şi protecţie pentru hidroizolaţie;
    (i) plăci de termoizolaţie rigidă, rezistente la umiditate;
    (j) strat de rupere a capilarităţii din pietriş;
    (k) pământ compactat.

    (12) Sigilare perimetrală cu mortar bicomponent
    (13) Etanşeizare perimetrală trecere instalaţii prin placă:
    (a) sigilare perimetrală cu mortar bicomponent;
    (b) inel de etanşeizare din polimer elastomeric monocomponent, ce conţine particule expandabile în contact cu apa. Hidroizolaţia orizontală se va racorda cu acesta.
    (c) spumă poliuretanică monocomponentă introdusă în grosimea plăcii.

    (14) Alcătuire fundaţie:
    (a) strat de separare din voal de fibră de polipropilenă
    (b) membrană cu crampoane din polietilenă de înaltă densitate, pentru protecţia hidroizolaţiei, aplicată vertical pe pereţii subsolului.
    (c) ansamblu multistrat din membrane hidroizolante
    (d) izolaţie din plăci de termoizolaţie rigidă, rezistentă la umiditate, lipită de pereţii de beton armat, cu adeziv
    (e) hidroizolaţie flexibilă aplicată prin pensulare sau cu gletiera
    (f) fundaţie din beton armat, conform calcul de rezistenţă (preferabil aditivat cu substanţe hidrofobizante)
    (g) hidroizolaţie flexibilă aplicată prin pensulare sau cu gletiera.

    (15) Etanşeizare perimetrală trecere instalaţii prin fundaţii:
    (a) etanşeizare perimetrală străpungerii cu bandă/manşon izolator;
    (b) spumă poliuretanică monocomponentă introdusă în grosimea termoizolaţiei;
    (c) inel de etanşeizare din polimer elastomeric monocomponent ce conţine particule expandabile în contact cu apa;
    (d) manşon expandabil mecanic, compus dintr-un inel de cauciuc dens, presat de coliere şi şuruburi de oţel;
    (e) inel de etanşeizare din polimer elastomeric monocomponent ce conţine particule expandabile în contact cu apa.

    (16) Etanşeizare perimetrală străpungerii cu bandă/manşon izolator
    (17) Ansamblu dren:
    (a) tub de drenaj cu filtrare totală pe bază de pătură drenantă cu fante, din polietilenă;
    (b) strat de drenaj - refuz de ciur (pietre sparte mai mari de 50 mm);
    (c) strat de separare - geotextil din voal de fibră de polipropilenă.


    ANEXA E

        Detaliu clădire fără subsol şi structură din panouri de lemn - termoizolaţie spre sol amplasată peste placă şi faţadă ventilată (a se vedea imaginea asociată)


    Note:
    (1) Schemele şi desenele prezentate în acest ghid sunt de principiu şi cu rol informativ. Aplicarea lor în proiectare va trebui să fie consolidată şi de implementarea soluţiilor de hidroizolare şi termoizolare a clădirilor, în conformitate cu normativele în vigoare.
    (2) Pentru asigurarea protecţiei higro-termice ale elementelor clădirii, respectiv pentru îndeplinirea cerinţei fundamentale de economie de energie şi izolare termică, alegerea materialelor şi sistemelor se va face ţinând cont şi de prevederile normativelor din domeniu, în special reglementarea tehnică Metodologie de calcul al performanţei energetice a clădirilor, indicativ Mc 001-2022, aprobată prin Ordinul ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi administraţiei nr. 16/2023 şi Normativul privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale clădirilor, indicativ C 107/1-2005, alături de normele aflate în vigoare la momentul proiectării clădirii.

    Legendă:
    (1) Ansamblu perete exterior:
    (a) strat de finisaj interior montat în sistem uscat;
    (b) spaţiu pentru trasee de instalaţii;
    (c) placă de OSB sau similar;
    (d) membrană contra vaporilor, cu proprietăţi higrotermice variabile;
    (e) structură din lemn ecarisat şi ignifugat, de tip panou, umplută între elementele structurale cu termoizolaţie;
    (f) placă de OSB sau similar;
    (g) termoizolaţie incombustibilă, protejată către exterior cu tencuială rezistentă la umiditate.

    (2) Soclul clădirii trebuie să aibă închiderile realizate din materiale impermeabile şi rezistente la impact mecanic, pe o înălţime de cel puţin 0,8 m de la cota pardoselii de la intrare.
    (3) În funcţie de soluţia arhitecturală, la clădirile situate în zonele în care acumularea de apă nu poate fi îndepărtată rapid din jurul acesteia, se recomandă prelungirea soluţiilor de hidroizolare aplicate la nivelul soclului şi pe faţadă, pe o înălţime de cel puţin 0,8 m de la cota pardoselii de la intrare.
    (4) Membrană de protecţie contra umezelii, la racordul dintre structura de lemn şi fundaţie
    (5) Protecţie orizontală din membrană hidroizolatoare sau mortar bicomponent, cu rol de rupere a capilarităţii
    (6) Trotuar de protecţie, pantă minim 1,5%
    (7) Sigiliare perimetrală flexibilă între soclu şi trotuar, din mortar bicomponent sau dop de bitum
    (8) Benzi termoplastice pentru rosturi de turnare, cu rol de etanşare a îmbinărilor dintre elementele de construcţie
    (9) Conductă de instalaţii
    (10) Ansamblu placă:
    (a) strat de finisaj interior;
    (b) şapă din mortar de ciment;
    (c) folie de polietilenă;
    (d) plăci de termoizolaţie rigidă, rezistente la umiditate;
    (e) placă din beton armat, conform calcul de rezistenţă (preferabil aditivat cu substanţe hidrofobizante);
    (f) ansamblu multistrat din membrane hidroizolante;
    (g) hidroizolaţie flexibilă aplicată prin pensulare sau cu gletiera;
    (h) beton de egalizare (poate fi slab armat) - suport şi protecţie pentru hidroizolaţie;
    (i) strat de rupere a capilarităţii, din pietriş;
    (j) pământ compactat.

    (11) Sigilare perimetrală cu mortar bicomponent
    (12) Etanşeizare perimetrală trecere instalaţii prin placă:
    (a) sigilare perimetrală cu mortar bicomponent;
    (b) inel de etanşeizare din polimer elastomeric monocomponent, ce conţine particule expandabile în contact cu apa. Hidroizolaţia orizontală se va racorda cu acesta;
    (c) spumă poliuretanică monocomponentă introdusă în grosimea plăcii.

    (13) Alcătuire fundaţie:
    (a) strat de separare din voal de fibră de polipropilenă;
    (b) membrană cu crampoane din polietilenă de înaltă densitate, pentru protecţia hidroizolaţiei, aplicată vertical pe pereţii subsolului;
    (c) ansamblu multistrat din membrane hidroizolante;
    (d) izolaţie din plăci de termoizolaţie rigidă, rezistentă la umiditate, lipită de pereţii de beton armat, cu adeziv;
    (e) hidroizolaţie flexibilă aplicată prin pensulare sau cu gletiera;
    (f) fundaţie din beton armat, conform calcul de rezistenţă (preferabil aditivat cu substanţe hidrofobizante);
    (g) hidroizolaţie flexibilă aplicată prin pensulare sau cu gletiera.

    (14) Etanşeizare perimetrală trecere instalaţii prin fundaţii:
    (a) etanşeizare perimetrală străpungerii, cu bandă/manşon izolator;
    (b) spumă poliuretanică monocomponentă, introdusă în grosimea termoizolaţiei;
    (c) inel de etanşeizare din polimer elastomeric monocomponent, ce conţine particule expandabile în contact cu apa;
    (d) manşon expandabil mecanic, compus dintr-un inel de cauciuc dens, presat de coliere şi şuruburi de oţel;
    (e) inel de etanşeizare din polimer elastomeric monocomponent ce conţine particule expandabile în contact cu apa.

    (15) Etanşeizare perimetrală străpungerii cu bandă/manşon izolator
    (16) Ansamblu dren:
    (a) tub de drenaj cu filtrare totală pe bază de pătură drenantă cu fante, din polietilenă;
    (b) strat de drenaj - refuz de ciur (pietre sparte mai mari de 50 mm);
    (c) strat de separare - geotextil din voal de fibră de polipropilenă.


                                      -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Reglementari, Alte Institutii,  REGLEMENTARE TEHNICĂ din 13 octombrie 2023

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016