Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
────────── Aprobată prin ORDINUL nr. 171 din 1 februarie 2023, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 7 februarie 2023.────────── 1. Generalităţi 1.1. Obiect şi domeniu de aplicare 1.2. Structura reglementării tehnice 1.3. Definiţii 1.4. Unităţi de măsură 1.5. Simboluri 1.6. Documente normative de referinţă 2. Cerinţe fundamentale 3. Proiectarea seismică 3.1. Mecanismul plastic 3.2. Cerinţe de rezistenţă, rigiditate, ductilitate şi stabilitate 3.2.1. Rezistenţă 3.2.2. Rigiditate 3.2.3. Ductilitate 3.2.4. Stabilitate 3.2.5. Zone critice 3.3. Calcul structural 3.3.1. Metode de calcul 3.3.2. Calcul static liniar 3.3.2.1. Modelul de calcul 3.3.2.2. Modelarea rigidităţii 3.3.3. Calcul static neliniar 3.3.3.1. Modelul de calcul 3.3.3.2. Legea de răspuns forţă orizontală - deplasare orizontală 3.4. Alcătuirea generală a structurilor 3.4.1. Planşee 3.4.2. Rosturi 3.4.3. Componente nestructurale 4. Valori de proiectare ale eforturilor 4.1. Clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCH sau DCM 4.1.1. Valori de proiectare ale momentelor încovoietoare 4.1.1.1. Pereţi 4.1.1.2. Grinzi de cuplare 4.1.2. Valori de proiectare ale forţelor tăietoare 4.1.2.1. Pereţi 4.1.2.2. Grinzi de cuplare 4.1.3. Valori de proiectare ale forţelor axiale 4.1.4. Redistribuirea eforturilor 4.1.4.1. Redistribuirea eforturilor între pereţi 4.1.4.2. Redistribuirea eforturilor din grinzi de cuplare 4.1.4.3. Redistribuirea în ansambluri de pereţi cuplaţi şi grinzi de cuplare 4.1.5. Diafragme 4.1.6. Infrastructuri şi fundaţii 4.1.7. Metoda de calcul static neliniar 4.2. Clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCL 4.3. Alte prevederi 5. Capacitate de rezistenţă 5.1. Capacitate de rezistenţă a pereţilor 5.1.1. Secţiune activă 5.1.2. Capacitate de rezistenţă la încovoiere cu forţă axială 5.1.3. Capacitatea de rezistenţă la forţă tăietoare a pereţilor lungi 5.1.4. Capacitatea de rezistenţă la forţă tăietoare a pereţilor scurţi 5.2. Capacitate de rezistenţă a grinzilor de cuplare 5.2.1. Secţiune activă 5.2.2. Capacitatea de rezistenţă la încovoiere 5.2.3. Capacitatea de rezistenţă la forţă tăietoare 5.2.3.1. Grinzi de cuplare armate cu carcase ortogonale 5.2.3.2. Grinzi de cuplare armate cu carcase diagonale 5.3. Diafragme 6. Capacitate de deformare 7. Alcătuire şi armare 7.1. Calitatea betonului 7.2. Pereţi 7.2.1. Secţiunea de beton 7.2.1.1. Pereţi din suprastructură 7.2.1.2. Pereţi din infrastructură 7.2.1.3. Goluri în pereţi 7.2.2. Armarea pereţilor 7.2.2.1. Armarea zonelor de capăt 7.2.2.2. Armarea inimii 7.2.2.3. Armarea zonelor de intersecţie dintre pereţi 7.2.2.4. Bordarea golurilor 7.2.3. Armarea pereţilor din infrastructură 7.2.4. Ancorarea şi înnădirea armăturilor din pereţi 7.3. Grinzi de cuplare 7.3.1. Secţiunea de beton 7.3.2. Armarea grinzilor de cuplare 7.3.2.1. Grinzi de cuplare armate cu carcase ortogonale 7.3.2.2. Grinzi de cuplare armate diagonal 7.3.2.3. Ancorarea şi înnădirea armăturilor din grinzi 7.4. Zonele de intersecţie a pereţilor cu diafragmele orizontale 7.5. Planşeele din infrastructură 8. Structuri prefabricate 8.1. Îmbinările panourilor prefabricate 8.1.1. Îmbinări verticale ale panourilor de perete 8.1.2. Îmbinări orizontale ale panourilor de perete 8.1.3. Îmbinări orizontale ale panourilor de planşeu 1. Generalităţi 1.1. Obiect şi domeniu de aplicare (1) Această reglementare tehnică cuprinde prevederi referitoare la proiectarea construcţiilor cu pereţi structurali de beton armat, specifice cerinţei de calitate "rezistenţă, mecanică şi stabilitate", stabilită prin Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Prevederile acestei reglementări tehnice se aplică la proiectarea structurilor de beton armat pentru clădiri noi cu următoarele alcătuiri: (a) structuri cu pereţi izolaţi; (b) structuri cu pereţi cuplaţi; (c) structuri duale. (3) Prevederile acestei reglementări tehnice se aplică la proiectarea lucrărilor de intervenţie asupra construcţiilor existente, efectuate pentru reducerea susceptibilităţii de avariere la diferite tipuri de acţiuni, care includ utilizarea pereţilor de beton armat. (4) Regulile de proiectare date în această reglementare tehnică se aplică la proiectarea pereţilor structurali, grinzilor de cuplare, infrastructurilor şi planşeelor cu rol de diafragmă orizontală din sistemele structurale cu pereţi. (5) Prevederile acestei reglementări tehnice pot fi aplicate în cazul clădirilor monument istoric numai dacă acestea nu contravin conceptelor, abordărilor şi procedurilor cuprinse în documentele normative specifice acestei categorii de clădiri. (6) Cerinţele de calitate minime pentru construcţii stabilite prin această reglementare tehnică se asigură pe întreaga durată de existenţă a construcţiei. (7) Prevederile acestei reglementări tehnice se adresează specialiştilor cu activitate în construcţii (experţi tehnici, verificatori de proiecte, diriginţi de şantier, responsabili tehnici cu execuţia, auditori energetici pentru clădiri, arhitecţi, urbanişti, ingineri), beneficiarilor, investitorilor sau proprietarilor construcţiilor, consultanţilor, autorităţilor locale şi autorităţilor de control în construcţii. (8) Prevederile acestei reglementări tehnice reflectă nivelul de cunoaştere la data elaborării acestuia privind acţiunile, principiile şi regulile de calcul şi alcătuire ale construcţiilor, precum şi performanţele şi cerinţele privind construcţiile şi produsele pentru construcţii utilizate. (9) Prevederile acestei reglementări tehnice au caracter minimal. Proiectantul poate decide realizarea unui nivel de calitate superior cerinţelor minime impuse prin această reglementare tehnică. 1.2. Structura reglementării tehnice (1) Această reglementare tehnică cuprinde cerinţe fundamentale, cerinţe de performanţă şi cerinţe prescriptive pentru proiectarea construcţiilor cu pereţi structurali de beton armat, structurate în capitole cu caracter normativ şi capitole cu caracter informativ. (2) Structurile realizate în acord cu această reglementare tehnică respectă toate prevederile din capitolele cu caracter normativ. Cerinţele pe care structurile trebuie să le îndeplinească sunt redactate la timpul prezent. (3) Prin excepţie de la (2), această reglementare include şi prevederi cu caracter de recomandare, bazate pe practica inginerească generală, care se disting prin utilizarea sintagmei "se recomandă". Proiectantul poate decide justificat, de la caz la caz, o abordare inginerească diferită, cu respectarea tuturor celorlalte prevederi cu caracter obligatoriu. (4) În interpretarea prevederilor, utilizarea conjuncţiei "şi" indică faptul că toate condiţiile, cerinţele, articolele, obiectele sau evenimentele se aplică. Utilizarea conjuncţiei "sau" indică faptul că una dintre cerinţele, condiţiile, articolele, obiectele sau evenimentele se aplică. Utilizarea conjuncţiei compuse "şi/sau" indică faptul că una sau mai multe dintre cerinţele, condiţiile, articolele, obiectele sau evenimentele se aplică. Utilizarea verbului "a putea" la forma reflexiv impersonală "se poate" sau "se pot" indică faptul că proiectantul are posibilitatea de a utiliza soluţia prescrisă într-o prevedere, fără a institui obligativitate. (5) Capitolele cu caracter informativ cuprind prevederi cu caracter de recomandare, stabilite pe baza practicii inginereşti generale. (6) Structura reglementării tehnice CR2-1-1.1 este următoarea: 1. Generalităţi 2. Cerinţe fundamentale 3. Proiectarea seismică 4. Valori de proiectare ale eforturilor 5. Capacitate de rezistenţă 6. Capacitate de deformare 7. Alcătuire şi armare 8. Structuri prefabricate (7) Capitolele 1-8 au caracter normativ. 1.3. Definiţii (1) Definiţiile termenilor specifici construcţiilor cu pereţi structurali de beton armat, utilizaţi în această reglementare tehnică, sunt: Clădire: construcţie supraterană şi, după caz, subterană, având încăperi care servesc la adăpostirea oamenilor, materialelor etc. Consolidare: refacerea sau înnoirea oricărei componente structurale a unei clădiri cu scopul îmbunătăţirii comportării structurii la diferite tipuri de acţiuni. Construcţie existentă: construcţie la care s-a efectuat recepţia la terminarea lucrărilor, inclusiv construcţia aflată în exploatare înainte de data intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 273/1994 pentru aprobarea Regulamentului privind recepţia construcţiilor, cu modificările şi completările ulterioare. Diafragma orizontală: element structural care asigură angajarea solidară, coordonată, a elementelor verticale în preluarea forţelor seismice orizontale. Efect indirect: variaţia forţei axiale dintr-un element structural vertical conectat prin elemente orizontale rigide şi rezistente de alte elemente structurale verticale, ca urmare a acţiunilor orizontale. Grindă de cuplare: element structural orizontal, având raportul dintre deschiderea liberă şi înălţimea secţiunii transversale mai mic sau egal cu 3,0, conectat rigid la capete cu două elemente structurale verticale. Goluri: cavităţi de orice formă dintr-un element structural sau nestructural. Perete (perete structural): element structural vertical cu raportul dimensiunilor laturilor secţiunii transversale l_w/b_w0 ≥ 4. Perete ductil: perete cu rotirea împiedicată la bază, dimensionat şi alcătuit pentru a disipa energie prin deformaţii plastice de încovoiere în zona critică de la baza lui. Perete scurt: perete la care deschiderea normalizată de forţă tăietoare este mai mică decât 2, influenţa forţei tăietoare asupra comportării fiind preponderentă. Perete izolat: perete conectat de restul structurii prin elemente orizontale (plăci sau grinzi) cu rigiditate şi rezistenţă mică la încovoiere. Perete cuplat: perete, parte dintr-un ansamblu de elemente verticale de care acesta este conectat prin grinzi ductile, dispuse regulat, astfel încât forţa axială care se dezvoltă în perete ca urmare a încărcărilor orizontale asigură preluarea a cel puţin 30% din momentul de răsturnare al ansamblului, în faza de mecanism plastic, pe direcţia de calcul. Perete compus: element structural compus din unul sau mai mulţi pereţi conectaţi pe verticală între ei astfel încât în cazul încovoierii sub acţiuni orizontale, ipoteza geometrică a secţiunilor plane să poată fi considerată validă. Reparaţie: refacerea sau înnoirea oricărei componente degradate a unei clădiri cu scopul de a obţine caracteristici similare celor anterioare degradării. Reparaţie capitală: refacerea sau înnoirea tuturor componentelor esenţiale degradate ale unei clădiri pentru a se asigura un nivel al funcţiunii similar celui anterior degradării. Sistem structural tip pereţi: sistem structural la care pereţii verticali, cuplaţi sau nu, preiau majoritatea forţelor tăietoare care se dezvoltă în elementele verticale, contribuţia acestora la preluarea forţelor tăietoare la baza clădirii depăşind 65% din forţa tăietoare de bază. Sistem structural tip cadru: sistem structural la care încărcările verticale cât şi cele orizontale sunt preluate în principal de cadre spaţiale, contribuţia stâlpilor la preluarea forţei tăietoare la baza clădirii depăşind 65% din forţa tăietoare de bază. Sistem structural dual: sistem structural în care încărcările verticale sunt preluate în principal de cadre spaţiale, în timp ce încărcările laterale sunt preluate parţial de sistemul în cadre şi parţial de pereţi structurali, individuali sau cuplaţi. Sistem structural dual cu pereţi predominanţi: sistem structural dual în care contribuţia pereţilor la preluarea forţei tăietoare, la baza clădirii, depăşeşte 50% din forţa tăietoare de bază. Sistem structural dual cu cadre predominante: sistem dual în care contribuţia cadrelor la preluarea forţei tăietoare, la baza clădirii, depăşeşte 50% din forţa tăietoare de bază. 1.4. Unităţi de măsură (1) Se utilizează unităţile din Sistemul Internaţional. (2) Pentru calcule sunt recomandate următoarele unităţi de măsură: - Dimensiuni: m, mm; – Eforturi şi încărcări: kN, kN/m, kN/mp; – Masa: kg, t; – Masa specifică (densitate): kg/mc, t/mc; – Greutate specifică: kN/mc; – Eforturi unitare şi rezistenţe: N/mmp (MPa), kN/mp (kPa) ; – Momente (încovoietoare, de torsiune, etc.): kNm; – Acceleraţii: m/s^2; – Acceleraţia gravitaţională: g (9,81 m/s^2). 1.5. Simboluri (1) Se utilizează următoarele simboluri: a_g valoarea de proiectare a acceleraţiei terenului b_0 lăţimea carcasei zonei de capăt măsurată între axele armăturilor longitudinale, la extremitatea secţiunii transversale (lăţimea miezului de beton confinat) b_f grosimea secţiunii transversale a tălpii unui perete sau dimensiunea secţiunii transversale a bulbului rectangular măsurată în lungul inimii peretelui b_w dimensiunea zonei de capăt a unui perete măsurată perpendicular pe planul inimii sau lăţimea inimii unei grinzi b_w0 dimensiunea secţiunii transversale a inimii unui perete măsurată perpendicular pe planul median al acestuia (grosimea inimii) c factor de amplificare a valorilor deplasărilor d înălţimea utilă a secţiunii elementului d_f diametrul secţiunii transversale a bulbului circular d_bi diametrul armăturilor înclinate d_bL diametrul armăturilor longitudinale d_b,max diametrul maxim al armăturilor d_bw diametrul etrierilor sau al fretei (d_r)^LS deplasarea relativă de nivel cauzată de acţiunea seismică asociată SLS (d_r,a)^SLS valoarea admisibilă a deplasării relative de nivel în raport cu cerinţele specifice verificării la SLS (d_r)^ULS deplasarea relativă de nivel cauzată de acţiunea seismică asociată ULS (d_r,a)^ULS valoarea admisibilă a deplasării relative de nivel în raport cu cerinţele specifice verificării la ULS d_u valoarea convenţională a deplasării orizontale ultime d_y valoarea convenţională a deplasării de curgere d_V deplasarea la nivelul punctului de inflexiune măsurată în raport cu capătul considerat al elementului f_cd valoarea de proiectare a rezistenţei la compresiune a betonului f_ck valoarea caracteristică a rezistenţei la compresiune a betonului f_ctd valoarea de proiectare a rezistenţei la întindere a betonului f_ctm valoarea medie a rezistenţei la întindere a betonului f_yd valoarea de proiectare a limitei de curgere a oţelului f_yd,h valoarea de proiectare a limitei de curgere a armăturii orizontale f_yd,i valoarea de proiectare a limitei de curgere a armăturii înclinate f_yd,v valoarea de proiectare a limitei de curgere a armăturii verticale f_yk valoarea caracteristică a limitei de curgere a oţelului f_ywd valoarea de proiectare a limitei de curgere a armăturii transversale (eterilor) g acceleraţia gravitaţională h înălţimea secţiunii transversale a unei grinzi h_cl înălţimea liberă a peretelui, măsurată între punctele de legătură care constituie reazeme pentru perete, restricţionând deplasările în direcţie perpendiculară pe planul acestuia h_cr lungimea zonelor critice a pereţilor structurali de beton armat (lungimea măsurată pe verticală a zonei critice a peretelui) h_f grosimea plăcii h_w înălţimea secţiunii transversale a unei grinzi h_s înălţimea liberă a unui etaj k_M factor care ia în considerare incertitudinile legate de distribuţia reală a momentelor încovoietoare din pereţi corespunzătoare răspunsului dinamic în domeniu plastic k_V coeficient de amplificare a forţelor tăietoare din pereţi l_bd lungimea de ancorare l_cl lungimea (deschiderea) liberă l_f lungimea secţiunii transversale a tălpii unui perete sau dimensiunea secţiunii transversale a bulbului rectangular măsurată perpendicular pe planul inimii peretelui l_w înălţimea secţiunii transversale a unui perete (dimensiunea secţiunii transversale a unui perete măsurată paralel cu planul median al inimii) s distanţa între armăturile transversale A_c aria secţiunii brute de beton A_c,w aria inimii peretelui sau suma ariilor inimilor peretelui compus A_f aria secţiunii transversale a bulbului sau a tălpii unui perete A_s aria secţiunilor armăturilor A_s,ch aria secţiunilor armăturilor de colectare (din centură) E_c valoarea modulului de elasticitate al betonului E_d valoarea de proiectare a efortului în combinaţia seismică de proiectare, ţinând seama şi de efectele de ordinul 2, atunci când acestea sunt semnificative E_Fd valoarea de proiectare a efortului secţional E_F,E efortul secţional rezultat din calculul la acţiunea seismică de proiectare * E_F,G efortul secţional produs de alte acţiuni decât acţiunea seismică care sunt incluse în combinaţia seismică de proiectare F_d valoarea convenţională a forţei seismice de proiectare F_u valoarea convenţională a forţei orizontale ultime F_y valoarea convenţională a forţei de curgere H_w înălţimea peretelui, măsurată de la baza zonei critice până la partea superioară a peretelui L_i distanţa măsurată de la mijlocul deschiderii libere a grinzii "i" până în centrul de greutate al secţiunii montantului considerat, pe direcţia de acţiune a forţei seismice L_V distanţa de la baza zonei critice a peretelui la punctul de inflexiune al deformatei (punctul de moment nul) M_Ed valoarea de proiectare a momentului încovoietor M'_Ed momentele încovoietoare rezultate din calculul structural în combinaţia seismică de proiectare M'_Ed,0 valoarea momentului încovoietor rezultată din calcul static în combinaţia seismică de proiectare, la baza zonei critice M_g,0 momentul încovoietor rezultat din calculul structural sub încărcările gravitaţionale corespunzătoare combinaţiei seismice de proiectare, la baza peretelui M_Rd valoarea de proiectare a capacităţii de rezistenţă la moment încovoietor M_Rd,0 valoarea de proiectare a capacităţii de rezistenţă la moment încovoietor, la baza peretelui M_Rdb valoarea momentului capabil în grindă M_Rd,0 valoarea de proiectare a capacităţii de rezistenţă la moment încovoietor la baza unui perete N_Ed valoarea de proiectare a forţei axiale în combinaţia seismică de încărcări R_d valoarea corespunzătoare a efortului capabil, calculată cu valorile de proiectare ale rezistenţelor materialelor, pe baza modelelor mecanice specifice tipului de element structural V_Ed valoarea de proiectare a forţei tăietoare V_Ed,0 valoarea de proiectare a forţei tăietoare la baza zonei critice a peretelui V_Edb forţa tăietoare dintr-o grinda, asociată atingerii capacităţii de rezistenţă la încovoiere a acesteia V_Rd valoarea de proiectare a capacităţii de rezistenţă la forţă tăietoare V_Rd,max valoarea de proiectare a forţei tăietoare care corespunde capacităţii de rezistenţă la compresiune diagonală V_Rd,s valoarea de proiectare a forţei tăietoare care corespunde capacităţii de rezistenţă a armăturilor transversale (orizontale) la întindere/valoarea de proiectare a forţei tăietoare care corespunde capacităţii de rezistenţă la lunecare în rosturi orizontale pre-fisurate V'_Ed valoarea forţei tăietoare rezultată din calculul structural în combinaţia seismică de proiectare V'_Edb forţa tăietoare din grindă rezultată din calcul structural sub încărcările seismice de proiectare γ_Rd factor ce ţine seama de efectul incertitudinilor legate de model în ceea ce priveşte valorile de proiectare ale eforturilor capabile utilizate la estimarea eforturilor de calcul, în acord cu principiul proiectării capacităţii de rezistenţă; ţine seama de diferitele surse de supra-rezistenţă θ_e rotirea corzii θ^ULS rotirea de bară (rotirea corzii), adică unghiul dintre secanta deformatei şi axul barei la extremitatea unde intervine curgerea, cauzată de acţiunea seismică asociată Stării Limită Ultime (ULS) (θ_u)^ULS valoarea admisă a rotirii elementului (rotirea corzii) în raport cu cerinţele specifice verificării la Starea Limită Ultimă vd efortul axial mediu normalizat în perete μ_f coeficientul de frecare în rost la acţiuni ciclice μ_θ factorul de ductilitate exprimat în rotire Csi_u înălţimea relativă a zonei comprimate a unui perete p coeficientul de armare omega_l coeficient mecanic de armare longitudinală σ_cp efortul unitar mediu de compresiune din perete Ω factor de supra-rezistenţă la încovoiere a unui perete ΣA_sh suma ariilor secţiunilor armăturilor orizontale ΣA_si suma ariilor secţiunilor armăturilor înclinate ΣA_sv suma ariilor secţiunilor armăturilor verticale ΣA_sw suma ariilor secţiunilor ramurilor etrierilor consideraţi în calcul 1.6. Documente normative de referinţă (1) Documentele normative de referinţă sunt cele din tabelul 1.1. şi cele din tabelul 1.2. Tabelul 1.1 Reglementări tehnice de referinţă
┌────┬─────────────────────────────────┐
│Nr. │Reglementare │
│crt.│ │
├────┼─────────────────────────────────┤
│ │Cod de proiectare. Bazele │
│ │proiectării construcţiilor, │
│ │indicativ CR 0 -2012, aprobat │
│ │prin Ordinul ministrului │
│ │dezvoltării regionale şi │
│1. │turismului nr. 1.530/2012 şi │
│ │completat prin Ordinul │
│ │ministrului dezvoltării regionale│
│ │şi administraţiei publice nr. │
│ │2.411/2013, denumit în continuare│
│ │în acest document cod de │
│ │proiectare CR 0 │
├────┼─────────────────────────────────┤
│ │Cod de proiectare seismică. │
│ │Partea I. Prevederi de proiectare│
│ │pentru clădiri, indicativ P 100-1│
│ │/2013, aprobat prin Ordinul │
│ │ministrului dezvoltării regionale│
│ │şi administraţiei publice nr. │
│2 │2.465/2013, şi completat prin │
│ │Ordinul ministrului dezvoltării │
│ │regionale şi administraţiei │
│ │publice nr. 2.956/2019, denumit │
│ │în continuare în acest document │
│ │cod de proiectare seismică P │
│ │100-1 │
├────┼─────────────────────────────────┤
│ │Cod de proiectare seismică. │
│ │Partea a III-a. Prevederi pentru │
│ │evaluarea seismică a clădirilor │
│3. │existente, indicativ P 100-3/ │
│ │2019, aprobat prin Ordinul │
│ │ministrului dezvoltării regionale│
│ │şi administraţiei publice nr. │
│ │2.834/2019 │
├────┼─────────────────────────────────┤
│ │Cod de proiectare. Evaluarea │
│ │acţiunii vântului asupra │
│ │construcţiilor, indicativ CR │
│ │1-1-4 - 2012, aprobat prin │
│ │Ordinul ministrului dezvoltării │
│4 │regionale şi turismului nr. 1.751│
│ │/2012 şi completat prin Ordinul │
│ │ministrului dezvoltării regionale│
│ │şi administraţiei publice nr. │
│ │2.413/2013, denumit în continuare│
│ │în acest document cod de │
│ │proiectare CR 1-1-4 │
├────┼─────────────────────────────────┤
│ │Cod de proiectare. Evaluarea │
│ │acţiunii zăpezii asupra │
│ │construcţiilor, indicativ CR │
│ │1-1-3 - 2012, aprobat prin │
│ │Ordinul ministrului dezvoltării │
│5. │regionale şi turismului nr. 1.655│
│ │/2012 şi completat prin Ordinul │
│ │ministrului dezvoltării regionale│
│ │şi administraţiei publice nr. │
│ │2.414/2013, denumit în continuare│
│ │în acest document cod de │
│ │proiectare CR 1-1-3 │
├────┼─────────────────────────────────┤
│ │Normativ privind proiectarea │
│ │fundaţiilor de suprafaţă, │
│ │indicativ NP 112 - 2014, aprobat │
│6. │prin Ordinul ministrului │
│ │dezvoltării regionale şi │
│ │administraţiei publice nr. 2.352/│
│ │2014, denumit în continuare în │
│ │acest document normativ NP 112 │
└────┴─────────────────────────────────┘
Tabelul 1.2 Standarde române de referinţă:
┌────┬─────────────┬───────────────────┐
│Nr. │Standard │Denumire │
│crt.│ │ │
├────┼─────────────┼───────────────────┤
│ │ │Eurocod 2: │
│ │ │Proiectarea │
│ │SR EN │structurilor de │
│1 │1992-1-1:2004│beton. Partea 1-1: │
│ │ │Reguli generale şi │
│ │ │reguli pentru │
│ │ │clădiri │
├────┼─────────────┼───────────────────┤
│ │ │Eurocod 8: │
│ │ │Proiectarea │
│ │ │structurilor pentru│
│2 │SR EN │rezistenţa la │
│ │1998-3:2004 │cutremur. Partea 3:│
│ │ │Evaluarea şi │
│ │ │consolidarea │
│ │ │construcţiilor │
├────┼─────────────┼───────────────────┤
│ │ │Eurocod 1: Acţiuni │
│ │ │asupra │
│ │ │structurilor. │
│ │SR EN │Partea 1-1: Acţiuni│
│3 │1991-1-1:2004│generale. Greutăţi │
│ │ │specifice, greutăţi│
│ │ │proprii, încărcări │
│ │ │utile pentru │
│ │ │clădiri │
└────┴─────────────┴───────────────────┘
(2) Lista reglementărilor tehnice de referinţă dată în această reglementare tehnică se consultă împreună cu lista documentelor normative aflate în vigoare publicată de către autorităţile de reglementare de resort. (3) Se utilizează cele mai recente ediţii ale standardelor române de referinţă, împreună cu, după caz, anexele naţionale, amendamentele şi eratele publicate de către organismul naţional de standardizare. (4) În cazul în care într-o anumită situaţie de proiectare se identifică în această reglementare tehnică sau în documentele normative de referinţă aplicabile prevederi distincte, se aplică prevederile care conduc la nivelul de performanţă cel mai înalt în raport cu cerinţele fundamentale ale proiectării specificate în capitolul 2. (5) În situaţiile în care, la proiectarea structurilor cu pereţi de beton armat, se identifică conflicte între prevederi din această reglementare tehnică şi prevederi similare cuprinse în codul de proiectare P 100-1, se aplică prevederile din reglementarea tehnică publicată cel mai recent. 2. Cerinţe fundamentale (1) Această reglementare tehnică conţine prevederi pentru proiectarea construcţiilor cu pereţi de beton armat în vederea îndeplinirii cerinţei fundamentale "rezistenţă mecanică şi stabilitate". (2) Pentru îndeplinirea cerinţei fundamentale "rezistenţă mecanică şi stabilitate" sunt aplicate reglementările tehnice specifice împreună cu prevederile suplimentare date în această reglementare tehnică. (3) Construcţiile cu pereţi structurali de beton armat sunt proiectate astfel încât să preia toate acţiunile din timpul execuţiei şi exploatării, pentru stări limită ultime şi stări limită de serviciu, în acord cu prevederile codului de proiectare CR 0. (4) Greutăţile specifice ale materialelor de construcţie şi ale materialelor depozitate, greutăţile proprii ale elementelor de construcţie şi încărcările utile pentru clădiri sunt stabilite conform SR EN 1991-1-1. (5) Încărcările din zăpadă sunt stabilite conform prevederilor codului de proiectare CR 1-1-3. (6) Încărcările din vânt sunt stabilite conform prevederilor codului de proiectare CR 1-1-4. (7) Proiectarea structurilor de beton armat la acţiuni gravitaţionale şi la acţiunea vântului este realizată în acord cu prevederile SR EN 1992-1-1. (8) Proiectarea la acţiunea seismică a elementelor structurale şi componentelor nestructurale este realizată conform prevederilor codului de proiectare P 100-1 şi a codului de proiectare CR 2-1-1.1. (9) La proiectarea infrastructurilor şi fundaţiilor se aplică prevederile normativului NP 112 şi ale codului de proiectare P 100-1 împreună cu prevederile suplimentare date în codul de proiectare CR 2-1-1.1. (10) Cerinţele fundamentale pentru proiectarea seismică a clădirilor cu pereţi structurali de beton armat şi stările limită asociate (Starea Limită Ultimă, ULS, şi Starea Limită de Serviciu, SLS), sunt cele definite în codul de proiectare P 100-1, unde sunt indicate şi intervalele medii de recurenţă (IMR) ale acţiunilor seismice luate în considerare pentru cele două stări limită. (11) Pentru îndeplinirea cerinţelor fundamentale ale proiectării seismice a clădirilor cu pereţi structurali de beton armat sunt îndeplinite cerinţele specifice de calitate, conform prevederilor capitolelor 3 - 8. 3. Proiectarea seismică (1) La proiectarea seismică a pereţilor, grinzilor de cuplare şi planşeelor cu rol de diafragmă orizontală pentru următoarele tipuri de sisteme structurale: (a) sistem structural tip pereţi cuplaţi sau izolaţi; (b) sistem structural dual cu pereţi predominaţi sau cu cadre predominante, este aplicată această reglementare tehnică. (2) Elementele structurale ale clădirilor cu pereţi structurali de beton armat, altele decât cele menţionate la (1), sunt proiectate la acţiuni seismice în acord cu prevederile codului de proiectare P 100-1 sau a reglementărilor tehnice specifice. (3) Prin proiectarea seismică a construcţiilor cu pereţi sunt controlate următoarele caracteristici ale structurii: (a) rezistenţă; (b) rigiditate; (c) ductilitate; (d) stabilitate. (4) Controlul caracteristicilor de rezistenţă, rigiditate şi ductilitate este realizat coroborat, ţinând seama de influenţa cumulată a acestor proprietăţi asupra răspunsului structural de ansamblu. (5) Construcţia cu pereţi de beton armat este proiectată pentru una dintre clasele de ductilitate, în condiţiile specificate în codul de proiectare P 100-1. (6) În cazul clasei de ductilitate înaltă DCH sau clasei de ductilitate medie DCM, proiectarea este realizată în acord cu principiile metodei ierarhizării capacităţilor de rezistenţă (metoda de proiectare la capacitate). (7) În cazul clasei de ductilitate DCH sau DCM, răspunsul seismic favorabil este realizat prin formarea unui mecanism plastic cu capacitate optimă de disipare a energiei indusă de acţiunea seismică orizontală. (8) Elementele structurale care se deformează plastic suferă degradări care pot necesita lucrări de reparaţie post-cutremur. 3.1. Mecanismul plastic (1) Mecanismul plastic optim, având capacitate optimă de disipare a energiei indusă de acţiunea seismică orizontală, are următoarele caracteristici: (a) deformaţiile plastice sunt produse din încovoierea elementelor structurale, la baza pereţilor structurali şi în grinzile de cuplare; (b) deformaţiile plastice ale elementelor structurale sunt moderate şi distribuite uniform în ansamblul structurii; (c) elementele structurale au capacitate de deformare plastică suficientă, în raport cu deformaţiile plastice aşteptate la incidenţa cutremurului de proiectare, în condiţiile unei comportări histeretice stabile; (d) elementele structurale sunt alcătuite astfel încât se evită orice tip de rupere fragilă. (2) Planşeele răspund elastic la încărcări paralele cu planul median al acestora. (3) Infrastructura şi fundaţiile răspund în domeniul elastic. (4) Prin excepţie de la (1), în cazul grinzilor de cuplare armate diagonal, deformaţiile plastice se produc din curgerea armăturilor diagonale ca efect al eforturilor de întindere care se dezvoltă în lungul diagonalei grinzii. (5) Prin excepţie de la (3), în situaţii de proiectare în care nu poate fi asigurat un răspuns elastic al tuturor elementelor infrastructurii, se admit deformaţii plastice din încovoiere ale acestor elemente dacă este asigurat accesul pentru inspecţie şi reparaţie după incidenţa cutremurului de proiectare. La stabilirea configuraţiei mecanismului plastic se ţine seama de deformaţia plastică a acestor elemente. Notă: Elementele infrastructurii care sunt în contact direct cu terenul pe una sau mai multe laturi nu îndeplinesc condiţia privind asigurarea accesului pentru inspecţie şi reparaţie. 3.2. Cerinţe de rezistenţă, rigiditate, ductilitate şi stabilitate 3.2.1. Rezistenţă (1) Capacitatea de rezistenţă a construcţiei în ansamblu la acţiuni orizontale, pe fiecare direcţie ortogonală principală, este mai mare sau egală decât forţa tăietoare de bază stabilită conform codului de proiectare P 100-1. Pentru această verificare, capacitatea de rezistenţă a construcţiei în ansamblu la acţiuni orizontale corespunde valorilor de proiectare ale rezistenţelor materialelor şi acţiunii unor forţe orizontale aplicate static, distribuite conform rezultatelor analizei modale pentru modul fundamental de vibraţie, pe fiecare direcţie considerată. (2) Prevederea de la (1) nu se aplică structurilor izolate seismic. (3) Pentru fiecare element structural este îndeplinită condiţia: E_d ≤ R_d (3.1) exprimată în termeni de rezistenţă, unde: E_d valoarea de proiectare a efortului în combinaţia seismică de proiectare, ţinând seama şi de efectele de ordinul 2, atunci când acestea sunt semnificative; R_d valoarea corespunzătoare a efortului capabil, calculată cu valorile de proiectare ale rezistenţelor materialelor, pe baza modelelor mecanice specifice tipului de element structural. (4) Condiţia de la (3) este îndeplinită pentru toate elementele structurale, pe toată lungimea acestora. (5) Elementele structurale au o capacitate suficientă de rezistenţă astfel încât să fie posibil un traseu complet, fără întreruperi şi cât mai scurt, al încărcărilor de la locul unde sunt aplicate până la terenul de fundare. 3.2.2. Rigiditate (1) Structurile au rigiditate suficientă la acţiuni seismice orizontale pe ambele direcţii principale şi rigiditate la torsiune de ansamblu, în acord cu prevederile codului de proiectare P 100-1. (2) Rigiditatea structurii la acţiuni seismice este suficient de mare pentru limitarea deplasărilor orizontale la Starea Limită de Serviciu, SLS, în acord cu prevederile codului de proiectare P 100-1. (d_r)^SLS ≤ (d_r,a)^SLS (3.2) unde: (d_r)^SLS deplasarea relativă de nivel cauzată de acţiunea seismică asociată SLS; (d_r,a)^SLS valoarea admisibilă a deplasării relative de nivel în raport cu cerinţele specifice verificării la SLS. Notă: Această condiţie asigură că la nivelul clădirii, în ansamblu, degradările elementelor nestructurale sunt limitate. Totuşi, în cazul structurilor cu pereţi, pot apărea local degradări mai mari ale elementelor nestructurale din cauza distribuţiei neuniforme a deformaţiilor la fiecare nivel. 3.2.3. Ductilitate (1) Prevederile privind ductilitatea sunt aplicate în cazul clădirilor proiectate pentru clasa de ductilitate DCM sau DCH. (2) Exigenţele privind ductilitatea structurii în ansamblu la acţiuni seismice orizontale sunt asigurate prin: (a) ierarhizarea corectă a capacităţilor de rezistenţă ale elementelor structurale; (b) limitarea deformaţiilor plastice ale structurii la incidenţa cutremurului de proiectare; (c) asigurarea ductilităţii locale a elementelor structurale care se deformează în domeniul plastic. (3) Pentru ierarhizarea capacităţilor de rezistenţă la încovoiere, elementele structurale au capacităţi de rezistenţă la încovoiere, cu sau fără forţă axială, calibrate astfel încât, la incidenţa cutremurului de proiectare, zonele de deformare plastică din încovoiere se dezvoltă în poziţiile indicate la 3.1. (4) Prin ierarhizarea capacităţilor de rezistenţă este asigurată, la incidenţa cutremurului de proiectare, limitarea valorilor eforturilor care pot produceri ruperi de tip fragil cum sunt: (a) ruperea la forţă tăietoare în secţiuni înclinate; (b) ruperea la forţe de lunecare, în lungul rosturilor de lucru sau în lungul altor secţiuni pre-fisurate; (c) ruperea ancorajelor armăturilor. (5) Pentru oricare alt tip de rupere fragilă, sunt asigurate capacităţi de rezistenţă ale elementelor structurale mai mari decât eforturile care se pot dezvolta la incidenţa cutremurului de proiectare, corespunzătoare fiecărui tip de rupere. (6) Limitarea incursiunilor în domeniul plastic ale structurii în ansamblu la incidenţa cutremurului de proiectare este realizată prin limitarea deplasărilor laterale ale structurii la Starea Limită Ultimă, ULS, în acord cu prevederile codului de proiectare P 100-1. (d_r)^ULS ≤ (d_r,a)^ULS (3.3) unde: (d_r)^uls deplasarea relativă de nivel cauzată de acţiunea seismică asociată Stării Limită Ultime; (d_r,a)^ULS valoarea admisibilă a deplasării relative de nivel în raport cu cerinţele specifice verificării la Starea Limită Ultimă. (7) Pentru elementele structurale este îndeplinită condiţia privind verificarea ductilităţii locale la încovoiere la Starea Limită Ultimă: θ^ULS ≤ (θ_u)^ULS (3.4) unde: θ^ULS rotirea de bară (rotirea corzii), adică unghiul dintre secanta deformatei şi axul barei la extremitatea unde intervine curgerea, cauzată de acţiunea seismică asociată ULS; (θ_u)^ULS valoarea admisă a rotirii elementului (rotirea corzii) în raport cu cerinţele specifice verificării la Starea Limită Ultimă. Notă: Condiţia exprimată prin ecuaţia (3.4) se aplică pentru toate elementele care pot dezvolta articulaţii plastice, conform mecanismului plastic optim. Prevederi privind verificarea ductilităţii grinzilor şi stâlpilor sunt date în codul de proiectare P 100-1. (8) Asigurarea ductilităţii locale a elementelor structurale care se deformează în domeniul plastic este realizată prin măsuri constructive de alcătuire şi armare, în acord cu prevederile capitolului 7. (9) Pentru pereţi şi grinzi de cuplare este verificată explicit prin calcul capacitatea de deformare plastică locală, în acord cu prevederile acestei reglementări tehnice şi codului de proiectare P 100-1. (10) Valorile rotirilor la incidenţa cutremurului de proiectare, asociat Stării Limită Ultime θ^ULS, sunt stabilite conform prevederilor codului de proiectare P 100-1, printr-una sau mai multe dintre următoarele metode de calcul structural: (a) prin calcul static liniar, cu transformarea valorilor rotirilor rezultate din calculul structural pentru a cuantifica neliniaritatea răspunsului structural aşteptat la incidenţa cutremurului de proiectare; (b) prin calcul static neliniar, considerând rotirile corespunzătoare cerinţei de deplasare determinată conform codului de proiectare P 100-1; (c) prin calcul dinamic neliniar, utilizând accelerograme compatibile cu spectrul de proiectare. (11) Transformarea valorilor rotirilor rezultate din calculul structural efectuat printr-o metodă de calcul static liniar pentru a cuantifica neliniaritatea răspunsului structural aşteptat la incidenţa cutremurului de proiectare este realizată conform prevederilor codului de proiectare P 100-1, prin utilizarea factorului de amplificare a deplasărilor, c. (12) În cazul utilizării metodei de calcul neliniar, în aplicarea relaţiei (3.4), valorile rotirilor elementelor structurale la incidenţa cutremurului de proiectare, θ^ULS sunt valorile corespunzătoare cerinţei de deplasare la Starea Limită Ultimă. (13) Prin excepţie de la (7), se admite să existe grinzi de cuplare armate diagonal pentru care nu este îndeplinită condiţia (3.4) dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: (a) rotirea de bară (rotirea corzii), θ^ULS, este mai mică de 0,06 rad; (b) capacitatea de rezistenţă a construcţiei în ansamblu la acţiuni orizontale, pe fiecare direcţie ortogonală principală, corespunzătoare deplasării aşteptate sub acţiunea seismică de proiectare, este mai mare decât forţa tăietoare de bază stabilită conform codului de proiectare P 100-1, fără considerarea contribuţiei acestor grinzi; (c) este asigurată stabilitatea clădirii, local şi în ansamblu, fără considerarea contribuţiei acestor grinzi; (d) este asigurată configuraţia mecanismului plastic dată la 3.1; (e) determinarea rotirii se realizează prin calcul static neliniar; (f) aceste grinzi pot fi reparată după cutremur. 3.2.4. Stabilitate (1) Structura în ansamblu, diferitele subansamble şi elementele structurale sunt stabile geometric. În acest scop elementele şi structurile au forme şi dimensiuni potrivite, în acord cu valorile de proiectare ale acţiunilor. (2) Stabilitatea locală a pereţilor în zonele comprimate este asigurată prin: (a) alegerea unor forme potrivite ale secţiunilor transversale ale pereţilor, în special prin asigurarea unei lăţimi minime a peretelui în zonele de capăt ale secţiunilor transversale; (b) limitarea superioară a înălţimii libere a peretelui, măsurată între punctele de legătură care constituie reazeme pentru perete, restricţionând deplasările în direcţie perpendiculară pe planul acestuia; (c) limitarea superioară a forţei axiale din zona comprimată a peretelui. (3) Stabilitatea locală a plăcilor de beton, parte a planşeelor cu rol de diafragmă orizontală, solicitate la eforturi de compresiune paralele cu planul median, este asigurată prin: (a) limitarea inferioară a grosimii plăcii; (b) limitarea superioară a deschiderii libere a plăcii pe direcţia de încărcare la compresiune, măsurată între punctele de legătură care constituie reazeme pentru placă, restricţionând deplasările în direcţie perpendiculară pe planul acesteia; (c) limitarea superioară a forţei axiale care se dezvoltă în placă. (4) Structura este stabilă la răsturnare şi la lunecare, prin utilizarea unui sistem de fundare adecvat caracteristicilor fizico-mecanice ale terenului de fundare. (5) Structura este stabilă la torsiune de ansamblu prin aşezarea potrivită în plan orizontal a pereţilor şi a celorlalte subsisteme structurale, după caz. Notă: Această condiţie este îndeplinită prin dispunerea de subsisteme structurale rigide şi rezistente la acţiuni orizontale, aliniate după planuri verticale ortogonale, care asigură rigiditatea şi rezistenţa la torsiune a structurii. 3.2.5. Zone critice (1) În cazul clădirilor proiectate pentru clasa de ductilitate DCH sau DCM, cerinţele calitative de rezistenţă, rigiditate, ductilitate şi stabilitate locală sunt detaliate prin cerinţe prescriptive diferite pentru zonele critice şi zonele de răspuns elastic. (2) Zonele critice ale elementelor structurale reprezintă acele zone în care armăturile longitudinale pot intra în curgere la acţiunea cutremurului de proiectare. (3) Poziţia zonelor critice este în acord cu mecanismul plastic optim al structurii. (4) Lungimea zonelor critice a pereţilor structurali de beton armat, h_cr, îndeplineşte condiţia: h_cr ≥ max. (l_w, H_w/6) (3.5) unde: H_w înălţimea peretelui, măsurată de la baza zonei critice până la partea superioară a peretelui; l_w înălţimea secţiunii transversale a peretelui. (5) În cazul structurilor multietajate, lungimea zonelor critice a pereţilor structurali de beton armat, h_cr, se poate limita superior la: (a) h_s, pentru clădiri cu cel mult şase niveluri supraterane; (b) 2h_s, pentru clădiri cu mai mult de şase niveluri supraterane; (c) 2l_w; unde: h_s este înălţimea etajului în zona critică; l_w este înălţimea secţiunii transversale a peretelui. (6) În cazul clădirilor multietajate, h_cr se rotunjeşte în plus la un număr întreg de niveluri, dacă limita zonei plastice determinată conform relaţiei (3.5) depăşeşte înălţimea unui nivel cu mai mult de 0,2h_s şi în minus, în cazul contrar, unde h_s este înălţimea etajului în zona critică. (7) Lungimea zonelor critice ale grinzilor de cuplare cu raportul dintre deschiderea liberă şi înălţimea secţiunii transversale mai mic sau egal decât 3 se ia egală cu lungimea grinzii. (8) Lungimea zonelor critice ale grinzilor având raportul dintre deschiderea liberă şi înălţimea secţiunii transversale mai mare decât 3 se stabileşte conform prevederilor pentru grinzi lungi din codul de proiectare P 100-1. 3.3. Calcul structural 3.3.1. Metode de calcul (1) Stabilirea eforturilor şi deformaţiilor din elementele structurale pentru clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCH sau DCM este realizată prin calcul structural, utilizând una sau mai multe dintre următoarele metode de calcul: (a) metoda de calcul static liniar: metoda forţelor laterale statice echivalente şi/sau metoda calculului modal cu spectre de răspuns; (b) metoda de calcul static neliniar; (c) metoda de calcul dinamic neliniar. (2) La proiectarea structurilor cu pereţi de beton armat pentru clasa de ductilitate DCH, din clasele de importanţă şi expunere la cutremur I sau II, este utilizată cel puţin o metodă de calcul static liniar şi metoda de calcul static neliniar. (3) În cazul structurilor care au pereţi solicitaţi la forţe axiale de întindere în situaţia formării mecanismului plastic de ansamblu al structurii se recomandă verificarea structurii prin metoda de calcul static neliniar. (4) În cazul structurilor la care pereţii sunt cuplaţi prin grinzi care nu sunt paralele cu planul median al inimii pereţilor este realizată verificarea structurii prin metoda de calcul static neliniar. (5) Stabilirea eforturilor şi deformaţiilor din elementele structurale pentru clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCL se poate face printr-una dintre metodele de calcul liniar. 3.3.2. Calcul static liniar 3.3.2.1. Modelul de calcul (1) Cerinţe minimale privind alcătuirea modelului de calcul pentru structuri cu pereţi de beton armat, indiferent de clasa de importanţă şi expunere la cutremur, sunt date în acest paragraf. (2) Modelul de calcul este tridimensional şi cuprinde toate elementele structurale şi elementele nestructurale care pot afecta răspunsul elasto-plastic al structurii la acţiunea cutremurului de proiectare, în poziţia din proiect. Nota: Elemente nestructurale care pot afecta răspunsul elasto-plastic al structurii sunt, de exemplu, pereţii masivi de zidărie închişi în ochiurile cadrelor. Modelarea acestor pereţi nu este necesară dacă, la fiecare nivel al clădirii, rigiditatea şi rezistenţa lor la acţiuni orizontale este redusă în comparaţie cu rigiditatea şi rezistenţa ansamblului structural sau dacă aceştia sunt izolaţi de structură prin rosturi pe trei laturi. (3) Modelul de calcul de complexitate minimală cuprinde toate elementele structurale şi legăturile dintre acestea şi este rezemat prin blocarea deplasărilor verticale şi orizontale la partea inferioară a infrastructurii. (4) Pentru calculul eforturilor în elementele infrastructurii şi a presiunilor pe teren, modelul de calcul de complexitate minimală este rezemat în direcţie verticală pe resorturi unidirecţionale, cu comportare elastică la compresiune şi fără rezistenţă la întindere, şi având blocate deplasările orizontale la partea inferioară a infrastructurii. (5) Modelarea rezemării pe teren indicată la (4) este recomandată şi pentru calculul eforturilor şi deformaţiilor din suprastructură. (6) În cazul în care nu este identificat un model cu care să se poată calcula valori acoperitoare ale eforturilor şi/sau deformaţiilor în toate elementele structurale, sunt utilizate mai multe modele, bazate pe strategii de modelare diferite, pentru determinarea celor mai defavorabile situaţii de solicitare ale elementelor structurale, în strict acord cu regulile proiectării la capacitate. (7) Modelarea pereţilor este realizată minimal prin elemente de suprafaţă cu comportare de membrană, poziţionate în planul inimii peretelui. (8) Modelarea grinzilor de cuplare este realizată minimal prin elemente de tip bară solicitate la încovoiere, forţă tăietoare pe două direcţii şi torsiune. (9) Pentru grinzi de cuplare având raportul dintre deschiderea liberă şi înălţimea secţiunii transversale mai mic decât 2,o se recomandă modelarea utilizând elemente de suprafaţă cu comportare de membrană la acţiuni paralele cu planul lor median, poziţionate paralel cu planul median al inimii grinzii. (10) Modelarea stâlpilor şi grinzilor lungi este realizată minimal prin elemente de tip bară solicitate la încovoiere şi forţă tăietoare pe două direcţii şi torsiune. (11) Modelarea plăcilor componente ale planşeelor este realizată minimal prin elemente de suprafaţă cu comportare de membrană, poziţionate paralel cu planul plăcii. (12) În calcul eforturilor şi deformaţiilor se consideră deformabilitatea planşeelor la acţiuni paralele cu planul median al plăcilor. Se consideră cu caracter minimal răspunsul în domeniul elastic. (13) Prin excepţie de la (12), se pot modela ca nedeformabile la acţiuni paralele cu planul median al plăcilor, planşeele din suprastructură în cazul structurilor care îndeplinesc condiţiile privind regularitatea în plan orizontal şi în elevaţie (plan vertical) date în codul de proiectare P 100-1, cu excepţia planşeelor situate sub zona critică a pereţilor de beton ai suprastructurii. 3.3.2.2. Modelarea rigidităţii (1) La modelarea rigidităţii elementelor structurale sunt considerate efectele fisurării betonului. (2) Rigiditatea la încovoiere pentru pereţi, grinzi lungi, grinzi de cuplare, stâlpi şi plăci de beton armat este considerată egală cu jumătate din valoarea corespunzătoare secţiunii brute, nefisurată. (3) Rigiditatea la forţă axială în planul lor a plăcilor componente ale planşeelor este considerată egală cu o,7o din valoarea corespunzătoare secţiunii brute, nefisurate. (4) Prin excepţie de la (2) şi (3), la calculul eforturilor în structuri cu pereţi de beton, se pot alege valori diferite ale factorului de reducere a rigidităţii la încovoiere şi, respectiv, la forţă axială ca urmare a fisurării betonului, dacă acestea se determină pe baza modelelor de calcul date în SR EN 1992-1-1, pe baza alcătuirii efective a fiecărui element şi a stării de eforturi aşteptate. (5) Prin excepţie de la (2), la calculul eforturilor în structuri cu pereţi de beton, se pot utiliza următorii factori de reducere a rigidităţii la încovoiere: (a) pentru pereţi structurali: - 0,80 pentru v_d = 0,40; – 0,40 pentru v_d = 0; – 0,10 pentru v_d = -0,20; unde v_d este efortul axial mediu normalizat în perete, stabilit pe baza forţei axiale din combinaţia seismică de proiectare; (b) pentru grinzi de cuplare: - 0,20, pentru grinzi armate cu carcase ortogonale; – 0,40, pentru grinzi armate cu carcase diagonale. Pentru valori intermediare ale efortului axial mediu normalizat faţă de cele precizate la (5) (a), valorile factorilor de reducere a rigidităţii la încovoiere se stabilesc prin interpolare liniară. 3.3.3. Calcul static neliniar 3.3.3.1. Modelul de calcul (1) În cazul utilizării metodei de calcul static neliniar, la realizarea modelului pentru calcul structural sunt aplicate prevederile de la 3.3.2 împreună cu prevederile suplimentare date în acest paragraf. (2) Modelarea răspunsului neliniar al elementelor structurale este realizat astfel încât să se poată identifica mecanismul plastic al structurii sub acţiuni seismice. (3) Modelarea pereţilor este realizată minimal prin elemente de suprafaţă de tip membrană, poziţionate în planul inimii peretelui, cu comportare neliniară. Modelul pereţilor permite identificarea variaţiei poziţiei axei neutre a pereţilor în funcţie de momentul încovoietor aplicat în planul inimii. (4) Alternativ prevederii de la (3), modelarea pereţilor se poate realiza şi utilizând macro- elemente cu comportare neliniară calibrate pentru acest tip de elemente, dacă acestea permit identificarea variaţiei poziţiei axei neutre a pereţilor în funcţie de momentul încovoietor aplicat în planul inimii. (5) Modelarea grinzilor lungi şi a stâlpilor este realizată minimal prin elemente de tip bară, solicitate la încovoiere, forţă tăietoare pe două direcţii şi torsiune, cu neliniaritate fizică, având plasticitate concentrată sau distribuită. (6) Pentru grinzi de cuplare având raportul dintre deschiderea liberă şi înălţimea secţiunii transversale mai mic decât 2,0 se recomandă modelarea utilizând elemente de suprafaţă de tip membrană cu comportare neliniară sau macro-modele cu comportare neliniară calibrate pentru acest tip de elemente. (7) Pentru modelarea capacităţii de rezistenţă la încovoiere a elementelor structurale sunt utilizate valorile caracteristice ale rezistenţelor oţelului şi betonului. Legile constitutive ale oţelului şi betonului, σ-epsilon, sunt stabilite conform prevederilor SR EN 1992-1-1. Se poate utiliza modelul de confinare prevăzut de SR EN 1992-1-1 pentru modelarea comportării miezului de beton confinat, la decizia proiectantului. Rezistenţa betonului la întindere se neglijează. Legea constitutivă de comportare a oţelului evidenţiază consolidare post-elastică (creşterea efortului unitar de întindere sau compresiune, după curgere). (8) Capacitatea de rotire a elementelor cu răspuns neliniar la încovoiere este stabilită conform prevederilor capitolului 6. (9) Acţiunea seismică este modelată utilizând două moduri de distribuţie a forţelor seismice orizontale pe înălţimea clădirii, astfel: (a) un mod de distribuţie în care forţele laterale sunt proporţionale cu masele de nivel; (b) un mod de distribuţie rezultat din analiza modală pentru modul predominant de vibraţie. (10) Alternativ prevederii de la (9), (b), în cazul clădirilor având masele de nivel aproximativ egale pe înălţime, se poate utiliza o distribuţie simplificată considerând o formă liniară a modului fundamental de vibraţie (distribuţie triunghiulară). 3.3.3.2. Legea de răspuns forţă orizontală - deplasare orizontală (1) Pentru determinarea valorilor convenţionale ale capacităţii de rezistenţă la forţe orizontale a structurii în ansamblu şi a deplasărilor orizontale corespunzătoare, legea de răspuns forţă orizontală - deplasare orizontală determinată prin calcul static neliniar este transformată în format biliniar. (2) Transformarea în format biliniar este realizată prin identificarea valorilor convenţionale ale forţelor orizontale şi deplasărilor orizontale asociate curgerii de ansamblu a structurii şi cerinţei de deplasare la Starea Limită Ultimă. (3) Valoarea convenţională a deplasării orizontale ultime, du, corespunzătoare legii de răspuns în format biliniar, este egală cu cerinţa de deplasare a sistemului cu mai multe grade de libertate dinamică (MDOF), determinată conform prevederilor codului de proiectare P 100-1, împreună cu prevederile suplimentare date în acest paragraf. Notă: Prevederile acestui paragraf se referă la transformarea legii de răspuns determinată prin calcul neliniar într-o lege de răspuns în format biliniar astfel încât să se ţină seama că în multe situaţii legea de răspuns determinată prin calcul static neliniar evidenţiază creşterea semnificativă a forţei orizontale şi după curgerea de ansamblu a structurii. (4) Valoarea convenţională a forţei orizontale ultime, F_u, este egală cu valoarea forţei orizontale, determinată prin calcul static neliniar, corespunzătoare cerinţei de deplasare, asociată cutremurului de proiectare, d^ULS. (5) Valoarea convenţională a pantei în origine a legii de răspuns în format biliniar este stabilită astfel încât segmentul de răspuns cvasi-elastic intersectează legea de răspuns determinată prin calcul static neliniar la o valoare a forţei orizontale egală cu 60% din valoarea convenţională a forţei de curgere, F_y. (6) Valoarea convenţională a deplasării de curgere, d_y, şi forţei de curgere, F_y, este stabilită astfel încât energia de deformare elasto-plastică corespunzătoare legii de răspuns în format biliniar este egală cu cea corespunzătoare legii de răspuns determinată prin calcul static neliniar. (a se vedea imaginea asociată) Figura 3.1 Schematizarea legii de răspuns forţă orizontală - deplasare orizontală 3.4. Alcătuirea generală a structurilor (1) La stabilirea configuraţiei structurii şi a modului de dispunere a pereţilor în planul construcţiei, sunt respectate prevederile din codul de proiectare P 100-1 împreună cu prevederile suplimentare prezentate în acest capitol. (2) La stabilirea formei şi a alcătuirii de ansamblu a construcţiilor, se recomandă alegerea de contururi regulate în plan orizontal, compacte, convexe şi simetrice. Se recomandă evitarea disimetriilor pronunţate în distribuţia volumelor, a maselor, a rigidităţilor şi a capacităţilor de rezistenţă ale pereţilor şi ale celorlalte componente structurale, în vederea limitării efectelor de torsiune generală la acţiunea seismică şi a altor efecte structurale defavorabile. (3) Poziţia centrului de rezistenţă al structurii la baza acesteia este apropiată de poziţia centrului de rigiditate. Distanţa dintre acestea nu depăşeşte 10% din dimensiunea în plan a clădirii, pe direcţie perpendiculară pe direcţia de acţiune seismică. Notă: Pentru o direcţie principală de acţiune seismică orizontală, poziţia centrului de rezistenţă reprezintă poziţia rezultantei forţelor tăietoare asociate formării mecanismului plastic de la baza zonei critice. (4) Prin alcătuirea structurii este realizat un traseu cât mai scurt de transmitere a eforturilor generate de încărcările verticale şi orizontale la terenul de fundare. (5) Se recomandă ca, la fiecare nivel, planşeul să fie realizat cu continuitate (placa să fie continuă, la aceeaşi cotă). (6) Se recomandă ca distribuţia în plan orizontal a pereţilor să fie aceeaşi la toate nivelurile, astfel ca aceştia să se suprapună pe verticală. (7) Se recomandă utilizarea pereţilor având forme simple ale secţiunii transversale: secţiuni lamelare (dreptunghiulare) şi/sau secţiuni cu bulbi sau tălpi cu dezvoltare limitată, la ambele capete ale secţiunii transversale. (8) Se recomandă utilizarea pereţilor fără disimetrii pronunţate ale secţiunii transversale (cum ar fi, de exemplu, pereţi cu tălpi dezvoltate numai la una dintre extremităţile secţiunii transversale). Face excepţie situaţia în care pereţii sunt grupaţi sub formă de nuclee şi sunt cuplaţi între ei astfel încât să se asigure un răspuns unitar la acţiuni orizontale. (9) Se recomandă ca lungimea inimii pereţilor să se păstreze constantă pe înălţimea construcţiei. Dacă lungimea inimii pereţilor variază pe înălţime, prin evazare sau retragere, se iau măsuri constructive pentru asigurarea ductilităţii locale. În acest caz se recomandă verificarea structurii prin calcul neliniar. (10) Prin modul de realizare a pereţilor structurii, aceştia prezintă cerinţe de ductilitate similare. Acest obiectiv este obţinut realizând valori ale momentelor capabile cât mai apropiate de valorile de proiectare. (11) Pereţii solicitaţi puternic la moment încovoietor sunt poziţionaţi astfel încât să fie încărcaţi axial mai puternic, în limitele stabilite prin această reglementare tehnică. (12) Se recomandă dispunerea pereţilor preponderent în lungul a două direcţii perpendiculare în plan orizontal. Se recomandă ca rigidităţile structurii la acţiuni orizontale pentru cele două direcţii principale să fie apropiate ca valoare. În cazul construcţiilor de formă cvasi-dreptunghiulară în plan, se recomandă ca direcţiile de dispunere a pereţilor să fie paralele cu laturile construcţiei. (13) Se recomandă ca prin alcătuirea generală a structurii să se limiteze valorile momentelor încovoietoare din pereţi produse de încărcările verticale, altele decât cele seismice. (14) În cazul clădirilor proiectate pentru clasele de ductilitate DCH sau DCM, se recomandă să nu se utilizeze pereţi dispuşi pe mai multe direcţii care se intersectează şi determină formarea unor pereţi compuşi cu dezvoltare mare în plan orizontal şi secţiuni transversale complexe. Nota: Pereţii cu secţiuni nesimetrice se pot rupe fragil pentru unul dintre sensurile de acţiune orizontală paralelă cu planul inimii peretelui. (15) La pereţii cu goluri decalate pe verticală, se recomandă ca plinul pe orizontală dintre golurile la două niveluri succesive să fie mai mică sau egală decât 800 mm lungime şi 3b_w0, unde b_w0 este lăţimea inimii peretelui. (16) La proiectarea structurilor cu pereţi sunt avute în vedere, în afara fazei de exploatare şi situaţiile care apar pe parcursul execuţiei, în care lipsa unor elemente încă neexecutate (de exemplu, a planşeelor), pot impune măsuri suplimentare în vederea asigurării stabilităţii. (17) Se recomandă ca grinda de cuplare să aibă lăţimea mai mică sau egală cu lăţimea inimii pereţilor pe care îi cuplează. Fac excepţie situaţiile în care grinda cuplează un perete cu bulb la capătul unde se realizează cuplajul ale cărui dimensiuni permit ancorarea barelor din grindă. 3.4.1. Planşee (1) Alcătuirea planşeelor satisface condiţiile precizate în codul de proiectare P 100-1, împreună cu prevederile din acest paragraf. (2) Planşeele sunt realizate astfel încât să se asigure îndeplinirea cerinţelor de rezistenţă şi de rigiditate, pentru încărcări verticale şi orizontale. (3) Modul de alcătuire a planşeelor este corelat cu distanţele dintre pereţii structurali astfel încât să se asigure comportarea de diafragmă orizontală rigidă şi rezistentă. (4) Planşeele realizate monolit au comportare optimă de diafragmă orizontală rigidă şi rezistentă. Planşeele pot fi realizate şi parţial sau integral prefabricat dacă se asigură comportarea de diafragmă orizontală rigidă şi rezistentă. (5) Golurile din planşee se dispun astfel încât, coroborat cu măsurile de alcătuire a planşeelor, să nu se afecteze comportarea de diafragmă orizontală rigidă şi rezistentă. 3.4.2. Rosturi (1) În funcţie de necesitate, sunt prevăzute rosturi de dilatare-contracţie, rosturi seismice şi/sau rosturi de tasare. (2) Dispunerea rosturilor seismice şi lăţimea acestora este realizată în acord cu prevederile din codul de proiectare P 100-1. (3) Se recomandă ca lungimea, L, a tronsoanelor de clădire şi lungimea, l, dintre capetele extreme ale pereţilor (Figura 3.2) să nu depăşească valorile prevăzute în Tabelul 3.1., în vederea reducerii eforturilor din deformaţii împiedicate şi din torsiunea de ansamblu a clădirii la acţiuni seismice. (a se vedea imaginea asociată) Figura 3.2 Limitarea dimensiunilor tronsoanelor Tabelul 3.1 Dimensiuni maxime ale tronsoanelor
┌────────────────────────────┬────┬────┐
│ │L │l │
│Tipuri de planşeu │(m),│(m),│
│ │B(m)│b │
│ │ │(m) │
├────────────────────────────┼────┼────┤
│Planşeu din beton armat │ │ │
│monolit sau planşeu cu │ │ │
│alcătuire mixtă (din predale│60 │50 │
│prefabricate cu placă de │ │ │
│beton armat) │ │ │
└────────────────────────────┴────┴────┘
(4) Se pot alege distanţe între rosturi mai mari decât cele indicate în Tabelul 3.1 dacă sunt luate măsuri constructive speciale (utilizarea de betoane cu contracţie mică, armări longitudinale mai puternice, utilizarea rosturilor de lucru deschise un timp suficient etc.) şi se justifică prin calcul că se poate controla adecvat procesul de fisurare. (5) Valorile pentru dimensiunile L, l, B şi b din Tabelul 3.1 se referă la suprastructura construcţiei. În cazul subsolurilor şi al sistemelor de fundare (inclusiv al radierelor), se pot admite valori mai mari ca urmare a faptului că la elementele îngropate deformaţiile din temperatură pot fi controlate mai eficient. 3.4.3. Componente nestructurale (1) Se recomandă utilizarea cu precădere a elementelor de compartimentare uşoare, cu sensibilitate mică la deplasări în planul lor şi cu influenţă mică asupra răspunsului structurii. (2) În cazul pereţilor executaţi din materiale rigide şi rezistente (de exemplu, din zidărie), se urmăreşte ca prin alcătuire (dimensiuni, poziţie şi dimensiunea golurilor) şi modul de prindere de elementele structurale să se evite realizarea unor interacţiuni nefavorabile şi să se asigure limitarea degradărilor în pereţi, în conformitate cu prevederile din codul de proiectare P 100-1. (3) Componentele de instalaţii şi echipamentele cu diferite destinaţii, precum şi prinderile lor de structură, sunt alcătuite astfel încât se asigură stabilitatea lor şi se controlează efectele nefavorabile cauzate de interacţiunea dintre acestea şi celelalte componente ale clădirii. 4. Valori de proiectare ale eforturilor (1) Acest capitol conţine prevederi privind determinarea valorilor de proiectare ale eforturilor care se dezvoltă în pereţi, grinzi de cuplare, diafragme orizontale, fundaţii şi infrastructuri, după caz, la structuri cu pereţi de beton armat. (2) Valoarea de proiectare a efortului într-o secţiune a unui element structural reprezintă valoarea maximă a efortului care se poate mobiliza în secţiune la incidenţa cutremurului de proiectare. (3) Valorile de proiectare ale eforturilor care pot genera ruperi fragile ale elementelor structurale sunt stabilite ţinând seama de incertitudinea evaluării. (4) Valorile de proiectare ale eforturilor sunt determinate distinct pentru fiecare combinaţie seismică de proiectare. (5) În cazul clădirilor proiectare pentru clasa de ductilitate DCH sau DCM, determinarea valorilor de proiectare ale momentelor încovoietoare, forţelor tăietoare şi forţelor axiale în pereţi şi grinzi de cuplare, după caz, este realizată conform prevederilor de la 4.1. (6) În cazul clădirilor proiectare pentru clasa de ductilitate DCL, determinarea valorilor de proiectare ale momentelor încovoietoare, forţelor tăietoare şi forţelor axiale în pereţi şi grinzi de cuplare, după caz, este realizată conform prevederilor de la 4.2. 4.1. Clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCH sau DCM (1) Valoarea de proiectare a efortului dintr-o secţiune a unui element structural reprezintă valoarea efortului care se dezvoltă la mobilizarea completă a mecanismului plastic al structurii ca efect al acţiunii seismice orizontale. (2) Valorile de proiectare ale eforturilor sunt determinate prin: (a) transformarea eforturilor rezultate din calculul structural efectuat printr-o metodă de calcul static liniar pentru a cuantifica neliniaritatea răspunsului structural aşteptat la incidenţa cutremurului de proiectare, sau, (b) direct, prin calcul neliniar. (3) Determinarea valorilor de proiectare ale momentelor încovoietoare, forţelor tăietoare şi forţelor axiale în pereţi, grinzi de cuplare, diafragme orizontale, fundaţii şi infrastructuri, după caz, pe baza eforturilor rezultate din calculul structural static liniar, este realizată conform prevederilor de la 4.1.1, 4.1.2, 4.1.3, 4.1.5 şi 4.1.6. (4) În cazul clădirilor la care calculul structural este efectuat printr-o metodă de calcul static liniar, la determinarea valorilor de proiectare sunt admise redistribuiri ale eforturilor între elementelor structurale conform prevederilor de la 4.1.4. (5) Determinarea valorilor de proiectare ale eforturilor din pereţi, grinzi de cuplare, diafragme orizontale, fundaţii şi infrastructuri, după caz, pe baza eforturilor rezultate din calcul structural static neliniar este realizată conform prevederilor de la 4.1.7. 4.1.1. Valori de proiectare ale momentelor încovoietoare 4.1.1.1. Pereţi (1) Valoarea de proiectare a momentului încovoietor din zona critică a unui perete solicitat la încovoiere în principal ca efect al acţiunii seismice este determinată cu relaţia: M_Ed = M'_Ed (4.1) unde: M_Ed valoarea de proiectare a momentului încovoietor; M'_Ed momentul încovoietor rezultat din calculul structural în combinaţia seismică de proiectare. (2) Valorile de proiectare ale momentelor încovoietoare din afara zonei critice a unui perete solicitat la încovoiere în principal ca efect al acţiunii seismice sunt determinate cu relaţia: M_Ed = k_Ω M'_Ed ≤ M_Rd,0 (4.2) unde: M_Ed valoarea de proiectare a momentului încovoietor; M'_Ed momentul încovoietor rezultat din calculul structural în combinaţia seismică de proiectare; M_Rd,0 valoarea de proiectare a capacităţii de rezistenţă la moment încovoietor la baza peretelui, corespunzătoare sensului considerat al acţiunii seismice, determinată considerând valoarea forţei axiale corespunzătoare formării mecanismului plastic, incluzând şi efectul acţiunilor gravitaţionale; k_M factor care ia în considerare incertitudinile legate de distribuţia reală a eforturilor corespunzătoare răspunsului dinamic în domeniu plastic, a cărei valoare se stabileşte în funcţie de clasa de ductilitate a structurii: k_M = 1,30 pentru DCH (4.3) k_M = 1,15 pentru DCM Ω factor de supra-rezistenţă la încovoiere al peretelui izolat sau cuplat, după caz. (3) În aplicarea relaţiilor (4.1) şi (4.2), este considerat că un perete este solicitat în principal ca efect al acţiunii seismice dacă la baza zonei critice este îndeplinită relaţia: M_g,0 < 0,15 M'_Ed,0 (4.4) unde: M'_Ed,0 momentul încovoietor rezultat din calculul structural sub acţiunea seismică de proiectare, la baza peretelui; M_g,0 momentul încovoietor rezultat din calculul structural sub încărcările gravitaţionale corespunzătoare combinaţiei seismice de proiectare, la baza peretelui. (4) În cazul pereţilor izolaţi, factorul de supra-rezistenţă la încovoiere a peretelui este determinat cu relaţia: Ω = M_Rd,0/M'_Ed,0 (4.5) unde: M_Rd,0 valoarea de proiectare a capacităţii de rezistenţă la moment încovoietor, la baza peretelui, corespunzătoare sensului considerat al acţiunii seismice, determinată considerând valoarea forţei axiale corespunzătoare formării mecanismului plastic, incluzând şi efectul acţiunilor gravitaţionale; M'_Ed,0 momentul încovoietor rezultat din calculul structural cauzat de acţiunea seismică de proiectare, la baza peretelui. (5) În cazul pereţilor cuplaţi, factorul de supra-rezistenţă la încovoiere a peretelui este determinat cu relaţia: Ω = [M_Rd,0 + 0,80 ΣV_Edb,i . L_i]/[M'_Ed,0 + ΣV'_Edb,i . L_i] (4.6) unde: V'_Edb,i forţa tăietoare din grinda i care cuplează peretele, cauzată de încărcările seismice de proiectare orizontale; V_Edb,i forţa tăietoare din grinda i care cuplează peretele, asociată atingerii capacităţii de rezistenţă la încovoiere a acesteia, incluzând efectul supra-rezistenţei oţelului (valoarea de proiectare a forţei tăietoare din grindă); L_i distanţa măsurată de la punctul de moment nul al grinzii i până în centrul de greutate al secţiunii montantului considerat, pe direcţia de acţiune a forţei seismice. Notă: În cazul unei grinzi de cuplare armate cu carcase ortogonale valoarea de proiectare a forţei tăietoare din grinda i, V_Edb,i, se determină conform ecuaţiei (4.16). În cazul unei grinzi de cuplare armate diagonal, valoarea forţei tăietoare din grinda i, V_Edb,i, este egală cu forţa tăietoare corespunzătoare atingerii efortului unitar de curgere al oţelului din armăturile diagonale, amplificată cu γ_Rd = 1,25. Notă: În sume se includ toate forţele tăietoare din elementele structurale orizontale care încarcă peretele din efect indirect, indiferent de direcţia acestora. (6) Valoarea absolută a valorilor de proiectare ale momentelor încovoietoare din afara zonei critice se poate limita superior la valoarea momentului încovoietor capabil de la baza zonei critice, definit conform (2). (7) O reprezentare cu caracter exemplificativ a modului de determinare a valorilor de proiectare ale momentelor încovoietoare într-un perete izolat este dată în Figura 4.1 (a se vedea imaginea asociată) Figura 4.1 Diagrama momentelor încovoietoare de proiectare pentru un perete structural izolat (8) O reprezentare cu caracter exemplificativ a forţelor exterioare şi eforturilor care încarcă un perete cuplat este dată în Figura 4.2. (a se vedea imaginea asociată) Figura 4.2 Eforturi care încarcă un perete cuplat (9) În cazul în care ponderea momentului încovoietor din încărcările gravitaţionale M_g,0 nu este neglijabilă (M_g,0 > 0,15M'_E_d,0), în relaţiile (4.5) şi (4.6) M_Rd,0 este înlocuit cu M_Rd,0 ± Mg,0. Semnul "+" corespunde situaţiei în care valorile M'_Ed,0 şi M_g,0 au semne opuse, iar semnul "-" situaţiei în care valorile celor două momente au acelaşi semn. Pentru determinarea valorilor de proiectare ale momentelor, conform relaţiei (4.2) produsul k_M Ω M'_Ed se adună cu momentul din încărcările gravitaţionale, M_g. (10) Prin excepţie de la (1)-(9), în cazul pereţilor cu raportul dintre înălţime şi lungime H_w/l_w ≤ 1 valorile de proiectare ale momentelor sunt cele obţinute din calculul structural în combinaţia seismică de proiectare. 4.1.1.2. Grinzi de cuplare (1) Valorile de proiectare ale momentelor încovoietoare în grinzile de cuplare sunt egale cu valorile momentelor încovoietoare rezultate din calcul structural în combinaţia seismică de proiectare. (2) În cazul grinzilor de cuplare cu raportul l_cl/h > 3, valorile de proiectare ale momentelor încovoietoare sunt calculate conform prevederilor din codul de proiectare P 100-1, pentru grinzi lungi. (3) În cazul grinzilor de cuplare care răspund elastic la acţiunea cutremurului de proiectare, valorile de proiectare ale momentelor încovoietoare sunt determinate pe baza echilibrului eforturilor în situaţia formării complete a mecanismului plastic al structurii. 4.1.2. Valori de proiectare ale forţelor tăietoare 4.1.2.1. Pereţi (1) Valorile de proiectare ale forţelor tăietoare în pereţii structurali sunt determinate cu relaţia: V_Ed = k_V^Ω γ_Rd V'_Ed (4.7) unde: V_Ed valoarea de proiectare a forţei tăietoare în perete; V'_Ed valoarea forţei tăietoare rezultată din calculul structural în combinaţia seismică de proiectare; Ω factor de supra-rezistenţă la încovoiere al peretelui definit la paragraful 4.1.1; k_V coeficient de amplificare care tine seama de diferenţa dintre distribuţia efectivă a forţelor tăietoare şi distribuţia acestora obţinută din calculul structural liniar-elastic: k_V = 1,5, pentru pereţi izolaţi; (4.8) k_V = 1,2, pentru pereţi cuplaţi; (4.9) γ_Rd factor de supra-rezistenţă datorat efectului de consolidare al oţelului γ_Rd = 1,2 (4.10) (2) Valorile de proiectare ale forţei tăietoare în perete, V_Ed, sunt limitate inferior conform relaţiilor: V_Ed ≥ V_Ed,0 (1 - 1,25 y/H_w) (4.11) V_Ed ≥ 0,5V_Ed,0 (4.12) unde: V_Ed,0 valoarea de proiectare a forţei tăietoare la baza zonei critice a peretelui; H_w înălţimea peretelui; y distanţa de la baza peretelui până la secţiunea orizontală unde se face calculul valorii de proiectare a forţei tăietoare. (3) O reprezentare cu caracter exemplificativ a modului de determinare a valorilor de proiectare ale forţelor tăietoare într-un perete este dată în Figura 4.3. (a se vedea imaginea asociată) Figura 4.3 Diagrama înfăşurătoare a forţelor tăietoare de proiectare pentru pereţi structurali (4) În aplicarea relaţiei (4.7), produsul k_V Ω γ_Rd este limitat inferior conform relaţiei: 1,5 ≤ k_V Ω γ_Rd (4.13) (5) Prin excepţie de la prevederile (1)-(4), în cazul pereţilor cu raportul dintre înălţime şi lungime H_w/l_w mai mic sau egal decât 2, valorile de proiectare ale forţelor tăietoare sunt calculate cu relaţia: V_Ed = Ω γ_Rd V'_Ed (4.14) unde Ω se determină conform 4.1.1.1 şi γ_Rd = 1,2. Valorile de proiectare ale forţelor tăietoare calculate cu ecuaţia (4.14) se limitează inferior conform relaţiei: 1,5V'_Ed ≤ V_Ed (4.15) 4.1.2.2. Grinzi de cuplare (1) În cazul grinzilor de cuplare armate ortogonal, valoarea de proiectare a forţei tăietoare este determinată cu ecuaţia: V_Ed= γ_Rd [(M_Rdb)^l + (M_Rdb)^r]/l_cl (4.16) în care: (M_Rdb)^l şi (M_Rdb)^r capacităţile de rezistenţă la moment încovoietor în secţiunile de la extremităţile grinzii de cuplare; pentru sensul care întinde armăturile de la partea superioară se ţine seama şi de contribuţia armăturilor continue din zona activă a plăcii, paralele cu grinda; Notă: La calculul capacităţilor de rezistenţă la moment încovoietor se ţine seama de contribuţia tuturor armăturilor grinzii, în raport cu efortul care se dezvoltă în acestea. γ_Rd factor care ia în considerare supra-rezistenţa oţelului egal cu 1,25; l_cl deschiderea liberă a grinzii de cuplare. (2) În cazul grinzilor de cuplare armate diagonal, valoarea de proiectare a forţei tăietoare este egală cu forţa tăietoare rezultată din calculul structural în combinaţia seismică de proiectare. (3) În cazul grinzilor de cuplare cu l_cl/h > 3, valorile de proiectare ale forţelor tăietoare sunt calculate conform prevederilor din codul de proiectare P 100-1. (4) În cazul grinzilor de cuplare care răspund elastic la acţiunea cutremurului de proiectare, valorile de proiectare ale forţelor tăietoare se determină pe baza echilibrului eforturilor în situaţia formării complete a mecanismului plastic al structurii, prin multiplicare cu γ_Rd = 1,25. 4.1.3. Valori de proiectare ale forţelor axiale (1) Valorile de proiectare ale forţelor axiale dintr-un perete structural, N_Ed, sunt stabilite pe baza echilibrului peretelui în starea de mecanism plastic. (2) Prin excepţie de la (1), valorile de proiectare ale forţelor axiale dintr-un perete izolat se pot considera egale cu forţele axiale rezultate din calculul structural. 4.1.4. Redistribuirea eforturilor (1) Redistribuirea eforturilor rezultate din calculul structural efectuat printr-o metodă de calcul static liniar este aplicată numai dacă la modelarea structurii pentru calcul s-au considerat valorile factorilor de reducere a rigidităţii la încovoiere pentru pereţi şi, respectiv, pentru rigle de cuplare, conform 3.3.2.2 (2). (2) Redistribuirea este realizată numai pentru elementele structurale cu răspuns ductil la acţiunea seismică, pentru clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCH sau DCM. Redistribuirea este aplicată exclusiv pentru partea structurii în care se formează mecanismului plastic de ansamblu. (3) Redistribuirea eforturilor din pereţi şi grinzi de cuplare este realizată pentru: (a) considerarea impactului modificării proprietăţilor de rigiditate ale elementelor structurale de beton după fisurare asupra stării de eforturi în structură; (b) uniformizarea soluţiilor de alcătuire şi armare; (c) realizarea unei stări de eforturi asociată mobilizării mecanismului plastic care favorizează răspunsul ductil al structurii şi evitarea ruperilor cu caracter fragil. Notă: De exemplu, într-un ansamblu de doi pereţi cuplaţi, prin redistribuire se poate controla forţa axială care se dezvoltă în pereţi pentru a se asigura capacitatea de rezistenţă la forţă tăietoare în ambii pereţi. (4) Redistribuirea este realizată cu respectarea condiţiilor de echilibru de ansamblu şi local. Momentul global de răsturnare al structurii la acţiuni orizontale rămâne neschimbat după redistribuire. (5) Redistribuirea se poate face: (a) între pereţi, conform 4.1.4.1., (b) între grinzi de cuplare, conform 4.1.4.2., şi/sau (c) în ansambluri de pereţi cuplaţi şi grinzi de cuplare. 4.1.4.1. Redistribuirea eforturilor între pereţi (1) În cazul în care modelarea pentru calcul a structurii este realizată cu respectarea 3.3.2.2 (2), momentele încovoietoare şi forţele tăietoare rezultate din calculul structural sub forţa seismică de proiectare în pereţi, sunt redistribuite. (2) Redistribuirea este realizată numai la structurile la care planşeele orizontale îndeplinesc rolul de diafragmă orizontală rigidă şi rezistentă, conform prevederilor codului de proiectare P 100-1. (3) Pentru o combinaţie seismică de proiectare, prin redistribuire sunt modificate valorile momentului încovoietor şi forţei tăietoare de la baza zonei critice a unui perete. Momentul încovoietor şi forţa tăietoare de pe toată înălţimea peretelui sunt modificate în aceeaşi proporţie. (4) La fiecare nivel, suma forţelor tăietoare din pereţi după redistribuire este egală cu suma forţelor tăietoare rezultate din calculul structural sub forţa seismică de proiectare. (5) În cazul redistribuirii eforturilor între pereţii care sunt parte a unui ansamblu de pereţii cuplaţi se recomandă ca redistribuirea să se facă în raport cu capacitatea de rezistenţă la încovoiere a fiecărui perete. Forţa tăietoare din fiecare perete după redistribuire este proporţională cu raportul dintre capacitatea de rezistenţă la încovoiere a peretelui şi suma capacităţilor de rezistenţă la încovoiere ale tuturor pereţilor din ansamblul de pereţi cuplaţi. Capacităţile de rezistenţă la încovoiere corespund forţelor axiale în situaţia formării mecanismului plastic. (6) Prin redistribuire sunt modificate numai componentele momentului încovoietor şi forţei tăietoare care sunt cauzate de acţiunea seismică orizontală. (7) În decizia de redistribuire a forţelor tăietoare din pereţi este avut în vedere ca centrul de rezistenţă al structurii la baza zonei critice să nu se deplaseze semnificativ în raport cu centrul de rigiditate. 4.1.4.2. Redistribuirea eforturilor din grinzi de cuplare (1) În cazul în care modelarea pentru calcul structurii se face cu respectarea 3.3.2.2 (2), momentele încovoietoare şi forţele tăietoare rezultate din calculul structural sub forţa seismică de proiectare în grinzile de cuplare, se pot redistribui. (2) Redistribuirea eforturilor se poate face între grinzile de cuplare care sunt poziţionate aliniat pe verticală. (3) Pentru o combinaţie seismică de proiectare, prin redistribuire valoarea momentului încovoietor şi a forţei tăietoare din secţiunile de capăt ale unei grinzi de cuplare este modificată, în limita a 30% din valoarea rezultată din calculul structural. Momentele încovoietoare şi forţele tăietoare de pe lungimea grinzii de cuplare sunt modificate în aceeaşi proporţie. (4) Pentru toate grinzile aflate pe aceeaşi verticală, la fiecare dintre secţiunile de capăt separat, suma forţelor tăietoare după redistribuire este egală cu suma forţelor tăietoare rezultate din calculul structural sub forţa seismică de proiectare. (5) Redistribuirea eforturilor între grinzile de cuplare aflate pe aceeaşi verticală nu modifică valoarea momentului total de răsturnare asigurat prin grinzile de cuplare. 4.1.4.3. Redistribuirea în ansambluri de pereţi cuplaţi şi grinzi de cuplare (1) În cazul în care modelarea pentru calcul a structurii este realizată cu respectarea 3.3.2.2 (2), momentele încovoietoare şi forţele tăietoare rezultate din calculul structural sub forţa seismică de proiectare în pereţi, sunt redistribuite. (2) Redistribuirea eforturilor într-un ansamblu de pereţi cuplaţi şi grinzi de cuplare se referă la modificarea raportului dintre: (a) momentul aplicat ansamblului care este echilibrat prin momentele încovoietoare care se dezvoltă la baza pereţilor cuplaţi; (b) momentul aplicat ansamblului care este echilibrat prin cuplul sistemului de forţe axiale din efect indirect care se dezvoltă la baza pereţilor cuplaţi; în raport cu valorile rezultate din calculul static liniar sub forţa seismică de proiectare în pereţi. (3) Prin redistribuire suma dintre momentele încovoietoare care se dezvoltă la baza pereţilor cuplaţi şi cuplul sistemului de forţe axiale din efect indirect care se dezvoltă la baza pereţilor cuplaţi nu este modificată. (4) Redistribuirea eforturilor într-un ansamblu de pereţi cuplaţi şi grinzi de cuplare este realizată distinct pentru fiecare sens şi direcţie de acţiune seismică în plan orizontal. (5) Momentul aplicat ansamblului care este echilibrat prin momentele încovoietoare care se dezvoltă la baza pereţilor cuplaţi este suma momentelor încovoietoare din zonele critice de la baza tuturor pereţilor dintr-un ansamblu de pereţi cuplaţi. (6) Momentul aplicat ansamblului care este echilibrat prin cuplul sistemului de forţe axiale din efect indirect care se dezvoltă în zonele critice de la baza pereţilor cuplaţi este suma produselor dintre fiecare forţă axială şi distanţa dintre punctul de aplicare al acesteia şi un punct convenabil ales, măsurată pe direcţia de acţiune seismică. (7) Modificarea valorii forţei axiale din efect indirect din pereţi are ca efect modificarea forţelor tăietoare din grinzile de cuplare, prin creşterea sau scăderea momentului încovoietor care se dezvoltă în zonele critice ale acestora. (8) Pentru fiecare perete şi grindă de cuplare, momentele încovoietoare din afara zonelor critice sunt modificate în aceeaşi proporţie ca şi momentele încovoietoare din zona critică a acestora. (9) Pentru fiecare perete şi grindă de cuplare, forţele tăietoare sunt modificate în aceeaşi proporţie ca şi momentele încovoietoare din zona critică a acestora. (10) În cazul în care momentul aplicat ansamblului care este echilibrat prin momentele încovoietoare care se dezvoltă la baza pereţilor cuplaţi se modifică în urma redistribuirii cu mai mult de 30% din valoarea rezultată din calculul static liniar este realizată verificarea structurii prin metoda de calcul static neliniar. 4.1.5. Diafragme (1) Prevederile din acest paragraf sunt aplicate la stabilirea eforturilor de proiectare în diafragmele constituite de planşeele solicitate la încărcări în planul median. (2) Valorile de proiectare ale eforturilor în diafragme sunt egale cu eforturile asociate mobilizării mecanismului plastic de ansamblu al structurii şi ţin seama de imprecizia calculului. (3) Eforturile într-o diafragmă sunt stabilite considerând echilibrul acesteia sub acţiunea forţelor orizontale şi a valorilor de proiectare ale forţelor tăietoare din elementele structurale care încarcă diafragma în direcţie orizontală. 4.1.6. Infrastructuri şi fundaţii (1) Valorile de proiectare ale eforturilor şi deformaţiilor în elementele infrastructurii sunt obţinute considerând interacţiunea teren-structură. (2) La proiectarea infrastructurii şi fundaţiilor sunt considerate valorile maxime ale forţelor de legătură cu suprastructura, corespunzătoare situaţiei formării mecanismului plastic, şi încărcările care acţionează direct asupra acestora. (3) În cazul pereţilor cu fundaţii izolate, valorile de proiectare ale eforturilor de la baza zonei critice a pereţilor, EFd, sunt determinate prin transformarea valorilor eforturilor rezultate din calculul static liniar cu ecuaţia: E_Fd = E_F,G + γ_Rd Ω E_F,E (4.17) unde: E_F,G efortul secţional produs de alte acţiuni decât acţiunea seismică care sunt incluse în combinaţia seismică de proiectare; E_F,E efortul secţional rezultat din calculul la acţiunea seismică de proiectare; Ω factor de suprarezistenţă la încovoiere al peretelui stabilit conform 4.1.1.1; γ_Rd factor ce ţine seama de diferitele surse de supra-rezistenţă, γ_Rd = 1,20. (4) Prin excepţie de la (1), în cazul clădirilor cu pereţi cu un singur subsol având infrastructura alcătuită ca o cutie rigidă cu perete perimetral de subsol continuu, dacă factorul de supra-rezistenţă la încovoiere pentru fiecare perete al suprastructurii este mai mic decât 1,20, valorile de proiectare ale eforturilor în elementele sistemului de fundare se pot obţine prin calculul static liniar al unui model complet al ansamblului suprastructură - infrastructură, rezemat pe mediu elastic, încărcat cu forţele seismice de proiectare multiplicate cu 1,5: F_h = 1,5F_b (4.18) 4.1.7. Metoda de calcul static neliniar (1) Valorile de proiectare ale eforturilor sunt stabilite pe baza eforturilor corespunzătoare rezultate din calculul static neliniar al structurii în ansamblu, pentru cele două moduri de distribuţie a forţelor seismice date la 3.3.3.1, (9). (2) Verificarea capacităţii de rezistenţă a elementelor conform 3.2.1, (3), este realizată distinct pentru fiecare mod de distribuţie a forţei seismice. (3) Prin excepţie de la 3.2.1, (3), verificarea capacităţii de rezistenţă la încovoiere a elementelor structurale în zonele critice unde se produc deformaţiile plastice în acord cu configuraţia mecanismului plastic optim, este realizată numai prin verificarea globală a capacităţii de rezistenţă a structurii la acţiuni orizontale conform 3.2.1, (1). Notă: În cazul efectuării calculului static neliniar, această verificare se realizează prin compararea forţei F_y din legea de răspuns bi-liniară, stabilită conform 3.3.3.2, cu forţa tăietoare de bază stabilită conform codului de proiectare P 100-1. Pentru această verificare, forţa F_y se determină utilizând valorile de proiectare ale rezistenţelor materialelor. (4) Valorile de proiectare ale eforturilor care pot determina cedări de tip ductil sunt valorile eforturilor corespunzătoare cerinţei de deplasare la Starea Limită Ultimă. Notă: Acestea este cazul general al curgerii armăturilor longitudinale ca urmare a acţiunii momentului încovoietor (cu excepţia elementelor sub-armate sau supra-armate longitudinal care pot avea cedări fragile din moment încovoietor) şi al curgerii armăturilor diagonale ale grinzilor de cuplare. (5) Valorile de proiectare ale eforturilor care pot determina cedări de tip fragil sunt valorile eforturilor corespunzătoare cerinţei de deplasare la Starea Limită Ultimă multiplicată cu 1,50. Notă: În general, cedările de tip ductil pot fi obţinute prin acţiunea momentului încovoietor, în condiţiile asigurării ductilităţii de rotire a elementului structural, sau prin curgerea armăturilor diagonale ale grinzilor de cuplare. Toate celelalte moduri de rupere trebuie să fie considerate fragile în proiectare. (6) În cazul structurilor duale cu pereţi predominanţi şi structurilor cu pereţi cuplaţi, valorile de proiectare ale forţelor tăietoare din pereţi pentru modul de distribuţie în care forţele laterale sunt proporţionale cu masele de nivel se pot determina simplificat considerând valorile stabilite pentru modul de distribuţie rezultat din analiza modală pentru modul predominant de vibraţie, multiplicate cu factorul k_v stabilit conform 4.1.2.1, (1). (7) Valorile de proiectare ale eforturilor din infrastructură şi fundaţii, pentru toate elementele componente, sunt valorile eforturilor corespunzătoare cerinţei de deplasare a structurii la Starea Limită Ultimă multiplicată cu 1,50. Notă: Această prevedere se aplică tuturor elementelor structurale situate sub cota inferioară a zonei critice de la baza pereţilor. 4.2. Clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCL (1) Valorile de proiectare ale eforturilor sunt stabilite prin transformarea eforturilor rezultate din calculul structural liniar. (2) Valorile de proiectare ale momentelor încovoietoare şi forţelor axiale sunt egale cu cele rezultate din calculul structural liniar. (3) Valorile de proiectare ele forţelor tăietoare sunt egale cu cele rezultate din calcul structural static liniar cu excepţia celor din pereţii structurali care sunt egale cu forţele tăietoare din calculul structural liniar sub acţiunea forţelor seismice de proiectare, multiplicate cu 1,20: V_Ed = 1,2V'_Ed (4.19) unde: V_Ed valoarea de proiectare a forţei tăietoare în perete; V'_Ed valoarea forţei tăietoare rezultată din calculul structural în combinaţia seismică de proiectare. (4) Valorile de proiectare ale eforturilor în diafragme, constituite de planşeele solicitate la încărcări paralele cu planul lor median, sunt egale cu eforturile rezultate din calculul static liniar al structurii, multiplicate cu 1,2. (5) Valorile de proiectare ale eforturilor în infrastructură şi fundaţii sunt egale cu eforturile rezultate din calculul static liniar, considerând deformabilitatea terenului de fundare, multiplicate cu 1,2. 4.3. Alte prevederi (1) În cazul elementelor prefabricate, utilizate la realizarea structurilor cu pereţi, valorile de proiectare ale eforturilor din îmbinări corespund stării de eforturi asociate mobilizării complete a mecanismului plastic, ţinând seama de imprecizia evaluării efectelor acţiunilor şi capacităţilor de rezistenţă printr-un factor γ_Rd = 1,25. 5. Capacitate de rezistenţă (1) Acest capitol cuprinde prevederi specifice pentru calculul valorilor de proiectare ale capacităţilor de rezistenţă la încovoiere şi forţă tăietoare pentru pereţii structurali şi grinzile de cuplare ale clădirilor proiectate pentru clasa de ductilitate DCH sau DCM. (2) Valorile de proiectare ale capacităţilor de rezistenţă la încovoiere şi forţă tăietoare pentru pereţii structurali şi grinzile de cuplare ale clădirilor proiectate pentru clasa de ductilitate DCL sunt determinate în acord cu prevederile specifice din codul de proiectare P 100-1 şi SR EN 1992-1-1. (3) Prevederile acestui capitol sunt aplicate numai pentru grinzile de cuplare la care raportul dintre lungimea liberă (lumina), ici, şi înălţimea secţiunii transversale (verticale), h_w, respectă condiţia: l_cl /h_w < 3 (5.1) (4) În cazul grinzilor de cuplare pentru care condiţia de la (5.1) nu este îndeplinită, sunt aplicate prevederile din codul de proiectare P 100-1, specifice grinzilor lungi. (5) La verificarea capacităţii de rezistenţă de ansamblu a structurii la acţiuni orizontale, conform 3.2.1 (1), nu este luat în considerare efectul de cuplare al pereţilor prin intermediul plăcilor încovoiate. 5.1. Capacitate de rezistenţă a pereţilor 5.1.1. Secţiune activă (1) Pentru calculul capacităţii de rezistenţă, un perete compus alcătuit din pereţi cu secţiunea transversală de formă dreptunghiulară, conectaţi pe verticală, este considerat în calcul ca element unitar (perete compus). Pereţii paraleli sau aproximativ paraleli cu direcţia de acţiune seismică reprezintă inimile peretelui compus. Pereţii perpendiculari pe direcţia de acţiune seismică reprezintă tălpile peretelui compus. (2) Pentru calculul capacităţii de rezistenţă la încovoiere a pereţilor compuşi este luată în calcul armătura longitudinală din tălpi, amplasată pe lăţimea activă a acestora. (3) Lăţimea activă a unei tălpi la acţiunea seismică se stabileşte ca minimul dintre: (a) lăţimea efectivă a tălpii, măsurată în plan orizontal de la intersecţia tălpii cu inima până la extremitatea tălpii; (b) jumătate din distanţa dintre inimi, în cazul tălpilor care unesc două inimi; (c) 25% din înălţimea totală a peretelui deasupra secţiunii unde se face calculul. Notă: Această prevedere nu se aplică la calculul eforturilor în pereţi. (4) Secţiunea activă a unui perete compus pentru calcul rezistenţei la forţe tăietoare este egală cu secţiunea inimii. 5.1.2. Capacitate de rezistenţă la încovoiere cu forţă axială (1) Evaluarea capacităţii de rezistenţă la încovoiere este realizată în acord cu prevederile SR EN 1992-1-1. (2) Evaluarea capacităţii de rezistenţă la încovoiere este realizată considerând armăturile longitudinale ale peretelui din inimă şi zona activă de talpă. (3) Peretele este alcătuit şi armat astfel încât cedează ductil la încovoiere, prin zdrobirea betonului comprimat, după intrarea în curgere a armăturilor longitudinale întinse. (4) Capacitatea de rezistenţă la încovoiere este momentul încovoietor care conduce la iniţierea zdrobirii fibrelor extreme ale betonului comprimat, după curgerea armăturilor longitudinale întinse. (5) Capacitatea de rezistenţă la încovoiere este mai mare decât momentul încovoietor corespunzător fisurării betonului din zona întinsă. (6) În ansamblurile alcătuite din pereţi, izolaţi şi/sau cuplaţi, şi rigle de cuplare capacităţile de rezistenţă la încovoiere şi forţă tăietoare sunt stabilite pentru fiecare element component al ansamblului, individual, luând în considerare interacţiunea cu celelalte elemente componente. (7) Pereţii compuşi, definiţi în acord cu 5.1.1 (1), sunt calculaţi ca un element individual. La calculul capacităţii de rezistenţă la încovoiere a pereţilor compuşi se poate considera în calcul ipoteza geometrică a secţiunilor plane. (8) În cazul pereţilor, individuali sau compuşi, perforaţi cu goluri, calculul capacităţii de rezistenţă la încovoiere al ansamblului se poate realiza, la nivel minimal, pe baza ipotezei geometrice a secţiunilor plane doar dacă grinzile de cuplare care se formează deasupra golurilor au răspuns elastic la acţiunea seismică de proiectare, după formarea completă a mecanismului plastic de ansamblu al structurii. 5.1.3. Capacitatea de rezistenţă la forţă tăietoare a pereţilor lungi (1) Prevederile acestui paragraf sunt aplicate pentru determinarea prin calcul a valorii de proiectare a capacităţii de rezistenţă la forţă tăietoare a pereţilor structurali de beton armat la care raportul dintre înălţime (în elevaţie), H_w, şi lungimea secţiunii transversale (orizontale), l_w, respectă condiţia: H_w/l_w ≥ 1 (5.2) (2) Valoarea de proiectare a capacităţii de rezistenţă la forţă tăietoare a pereţilor este minimul dintre: (a) valoarea de proiectare a forţei tăietoare care corespunde capacităţii de rezistenţă a inimii peretelui la compresiune diagonală; (b) valoarea de proiectare a forţei tăietoare care corespunde capacităţii de rezistenţă la întindere a armăturilor transversale (orizontale); (c) valoarea de proiectare a forţei tăietoare care corespunde capacităţii de rezistenţă la lunecare în rosturi orizontale pre-fisurate. (3) Valoarea de proiectare a forţei tăietoare care corespunde capacităţii de rezistenţă a inimii peretelui la compresiune diagonală, în zona critică a peretelui, este stabilită astfel: V_Rd,max = 0,67 A_cw radical din f_cd (5.3) unde: A_cw aria inimii peretelui sau suma ariilor inimilor peretelui compus, pe direcţia considerată a acţiunii seismice orizontale; f_cd valoarea de proiectare a rezistenţei la compresiune a betonului. (4) Valoarea de proiectare a forţei tăietoare care corespunde capacităţii de rezistenţă a inimii peretelui la compresiune diagonală, în afara zonei critice a peretelui, este stabilită astfel: V_Rd,max = 0,8 A_cw radical din f_cd (5.4) (5) Valoarea de proiectare a forţei tăietoare care corespunde capacităţii de rezistenţă la întindere a armăturilor transversale (orizontale), în zona critică a peretelui, este stabilită astfel: V_Rd,s = Σ A_sh f_yd,h (5.5) unde: ΣA_sh suma secţiunilor armăturilor transversale din inima peretelui şi ale armăturilor din centuri care sunt intersectate de o fisură potenţială înclinată la 45° care traversează întregul perete, având vârful în secţiunea transversală în care se face verificarea şi fiind orientată către zona de moment minim; f_yd,h valoarea de proiectare a limitei de curgere a armăturii orizontale. (6) Valoarea de proiectare a forţei tăietoare care corespunde capacităţii de rezistenţă la întindere a armăturilor transversale (orizontale), în afara zonei critice a peretelui, este stabilită astfel: V_Rd,s = 0,5 σ_cp A_cw + Σ A_sh f_yd,h (5.6) unde: Σ A_sh suma secţiunilor armăturilor transversale din inima peretelui şi armăturilor din centuri care sunt intersectate de o fisură potenţială înclinată la 45° care traversează întregul perete, având vârful în secţiunea transversală în care se face verificarea şi fiind orientată către zona de moment minim; f_yd,h valoarea de proiectare a limitei de curgere a armăturii orizontale; A_cw aria inimii peretelui sau suma ariilor inimilor peretelui compus, pe direcţia considerată a acţiunii seismice orizontale; σ_cp efortul unitar mediu de compresiune din perete în combinaţia seismică de proiectare. (7) Valoarea de proiectare a forţei tăietoare care corespunde capacităţii de rezistenţă la lunecare în rosturi orizontale pre-fisurate este stabilită astfel: V_Rd,s = μ_f (ΣA_sv f_yd,v + N_Ed} + ΣA_si f_yd,i (cos α + μ_f sin α) (5.7) în care: ΣA_sv suma secţiunilor armăturilor verticale active de conectare, perpendiculare pe planul de lunecare; ΣA_si suma secţiunilor armăturilor înclinate sub unghiul a, faţă de planul potenţial de lunecare, care sunt solicitate la întindere de forţele orizontale care acţionează peretele; f_yd,v valoarea de proiectare a limitei de curgere a armăturilor verticale; f_yd,i valoarea de proiectare a limitei de curgere a armăturii înclinate; N_Ed valoarea de proiectare a forţei axiale în secţiunea orizontală considerată, în combinaţia de încărcări care include acţiunea seismică; în cazul în care forţa axială este de întindere se utilizează semnul "-"; μ_f coeficient de frecare în rost la acţiuni ciclice: μ_f = 0,6, pentru suprafeţe netede, conform definiţiei din SR EN 1992-1-1; (5.8) μ_f = 0,7, pentru suprafeţe rugoase, conform definiţiei din SR EN 1992-1-1. (5.9) (8) În aplicarea relaţiei (5.7) sunt considerate ca armături active de conectare numai armăturile din inima pereţilor şi armăturile situate în talpa sau bulbul întins. (9) Prin excepţie de la (3), în cazul evaluării prin calcul neliniar a cerinţei de ductilitate la rotire a pereţilor, valoarea de proiectare a forţei tăietoare care corespunde capacităţii de rezistenţă a inimii peretelui la compresiune diagonală, în zona critică a peretelui, se poate determina cu relaţia: V_Rd,max = [0,25/μ_θ + 0,6] A_cw radical din f_cd (5.10) unde: A_cw aria inimii peretelui sau suma ariilor inimilor peretelui compus, pe direcţia considerată a acţiunii seismice orizontale; f_cd valoarea de proiectare a rezistenţei la compresiune a betonului; μ_θ raportul dintre rotirea peretelui în zona critică corespunzătoare deplasării orizontale a structurii la acţiunea cutremurului de proiectare, corespunzător Stării Limită Ultime, şi rotirea corespunzătoare intrării în curgere a peretelui; Notă: Rotirea corespunzătoare intrării în curgere se determină prin utilizarea legii de răspuns moment-rotire, M-θ, în zona critică a elementului, în format biliniar, determinată prin procedeul descris la 3.3.3.2. Valoarea V_Rd,max rezultată din aplicarea ecuaţiei (5.10) se limitează superior la: V_Rd,max ≤ 0,8 A_cw radical din f_cd (5.11) (10) În cazul pereţilor solicitaţi la întindere excentrică în combinaţia seismică de proiectare, valoarea capacităţii de rezistenţă la forţă tăietoare este limitată superior la 0,5 V_Rdmax. 5.1.4. Capacitatea de rezistenţă la forţă tăietoare a pereţilor scurţi (1) Prevederile acestui paragraf sunt aplicate pentru determinarea prin calcul a valorii de proiectare a capacităţii de rezistenţă la forţă tăietoare a pereţilor structurali de beton armat la care raportul dintre înălţime (în elevaţie), H_w, şi lungimea secţiunii transversale (orizontale), l_w, respectă condiţia: H_w/l_w < 1 (5.12) (2) Valoarea de proiectare a capacităţii de rezistenţă la forţă tăietoare a pereţilor este determinată cu relaţia: V_Rd = 0,5 σ_cp A_cw + ΣA_sh f_yd,h + (l_w - H_w)/l_w ΣA_sv f_yd,v (5.13) unde: σ_cp efortul unitar mediu de compresiune din perete în combinaţia seismică de proiectare; A_cw aria inimii peretelui sau suma ariilor inimilor peretelui compus, pe direcţia considerată a acţiunii seismice orizontale; ΣA_sh suma secţiunilor armăturilor orizontale din inima peretelui şi din centuri; f_yd,h valoarea de proiectare a limitei de curgere a armăturii orizontale; ΣA_sv suma secţiunilor armăturilor verticale din inima peretelui; f_yd,v valoarea de proiectare a limitei de curgere a armăturii verticale; cu respectarea: ΣA_sh f_yd,h ≥ Σq_iH_i (5.14) q_i forţele orizontale, considerate uniform distribuite, transmise de planşeu la perete, la nivelul i, "suspendate" de diagonalele comprimate cu înclinarea de 45°, descărcate în secţiunea de la bază conform schemei din Figura 5.2; H_i distanţa măsurată de la bază la nivelul i. (a se vedea imaginea asociată) Figura 5.1 Schema de calcul pentru pereţi scurţi 5.2. Capacitate de rezistenţă a grinzilor de cuplare 5.2.1. Secţiune activă (1) Pentru calculul capacităţii de rezistenţă la încovoiere a grinzilor de cuplare realizate monolit, împreună cu placa, este considerată în calcul armătura dispusă pe lăţimea activă de placă paralel cu direcţia grinzii. Lăţimea activă de placă este egală, de fiecare parte a grinzii, ca minimul dintre: (a) 2h_f, unde h_f este grosimea plăcii; (b) 0,25 l_cl, unde l_cl este deschiderea liberă (lumina) grinzii de cuplare. (2) Pentru calculul capacităţii de rezistenţă la forţă tăietoare a grinzilor de cuplare, secţiunea activă este considerată egală cu secţiunea inimii. (3) Secţiunea inimii grinzilor de cuplare este stabilită astfel: (a) în cazul grinzilor pe care reazemă plăci prefabricate, aria plăcilor din dreptul inimii grinzii nu se ia în considerare la stabilirea secţiunii inimii; (b) în cazul grinzilor pe care reazemă plăci executate monolit împreună cu grinda, aria plăcilor din dreptul inimii grinzii se ia în considerare la stabilirea secţiunii inimii. (4) La grinzile de cuplare turnate în două etape, valoarea de proiectare a capacităţii de rezistenţă este limitată în funcţie de capacitatea de conectare asigurată de etrieri pentru betoanele de vârstă diferită. 5.2.2. Capacitatea de rezistenţă la încovoiere (1) Evaluarea capacităţii de rezistenţă la încovoiere este realizată în acord cu prevederile SR EN 1992-1-1. (2) Evaluarea capacităţii de rezistenţă la încovoiere este realizată considerând toate armăturile orizontale ale grinzii, dispuse în inima grinzii şi, după caz, în zona activă de placă. 5.2.3. Capacitatea de rezistenţă la forţă tăietoare 5.2.3.1. Grinzi de cuplare armate cu carcase ortogonale (1) Prevederile acestui paragraf sunt aplicate pentru calculul valorii de proiectare a capacităţii de rezistenţă la forţă tăietoare a grinzilor de cuplare armate cu carcase ortogonale, alcătuite din armături longitudinale şi etrieri, fără armături diagonale. (2) Valoarea de proiectare a capacităţii de rezistenţă la forţă tăietoare a grinzilor de cuplare armate cu carcase ortogonale este minimul dintre: (a) valoarea de proiectare a forţei tăietoare care corespunde capacităţii de rezistenţă a inimii grinzii la compresiune diagonală; (b) valoarea de proiectare a forţei tăietoare care corespunde capacităţii de rezistenţă a armăturilor transversale (verticale) la întindere. (3) Valoarea de proiectare a forţei tăietoare care corespunde capacităţii de rezistenţă a inimii grinzii la compresiune diagonală este: (a) pentru clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCH: V_Rd,max = b_w d f_ctd (5.15) (b) pentru clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCM: V_rd,max = 1,5 b_w d f_ctd (5.16) unde: b_w lăţimea secţiunii transversale a inimii grinzii; d înălţimea utilă a secţiunii transversale a grinzii; f_ctd valoarea de proiectare a rezistenţei la întindere a betonului. (4) Valoarea de proiectare a forţei tăietoare care corespunde capacităţii de rezistenţă a armăturilor transversale la întindere este: (a) în cazul grinzilor de cuplare cu raportul l_cl/h_w ≥ 1: V_Rd,s = 0,8 ΣA_sw f_ywd (5.17) unde: ΣA_sw este suma secţiunilor etrierilor care interceptează fisura potenţială înclinată la 45°; f_ywd valoarea de proiectare a limitei de curgere a armăturii transversale (eterilor); (b) în cazul grinzilor de cuplare cu raportul l_cl/h_w < 1: V_Rd,s = 0,8 [0,5 ΣA_sw f_ywd + (h_w - 0,5 l_cl/h_w) ΣA_sh f_yd,h] (5.18) unde: f_ywd valoarea de proiectare a limitei de curgere a armăturii transversale (eterilor); f_yd,h valoarea de proiectare a limitei de curgere a armăturii longitudinale; h_w înălţimea secţiunii transversale a grinzii; l_cl deschiderea liberă a grinzii; ΣA_sh aria armăturilor orizontale dispuse în inima grinzii; ΣA_sw suma secţiunilor tuturor etrierilor grinzii. Suma secţiunilor tuturor etrierilor grinzii, ΣA_sw, îndeplineşte condiţia: ΣA_sw ≥ V_Ed/f_ywd . l_cl/h_w (5.19) 5.2.3.2. Grinzi de cuplare armate cu carcase diagonale (1) Prevederile acestui paragraf sunt aplicate pentru calculul valorii de proiectare a capacităţii de rezistenţă la forţă tăietoare a grinzilor de cuplare armate cu carcase diagonale. (2) Valoarea de proiectare a capacităţii de rezistenţă la forţă tăietoare a grinzilor de cuplare armate cu carcase diagonale este: V_Rd= 2 Σ A_si f_yd,i sin α (5.20) unde: A_si aria secţiunii armăturilor longitudinale ale unei carcase înclinate; f_yd,i limita de curgere a armăturilor înclinate; α unghiul de înclinare al carcaselor de armătură. 5.3. Diafragme (1) Prevederile acestui paragraf se referă la proiectarea diafragmelor constituite din planşee solicitate la acţiuni paralele cu planul lor median. (2) Capacitatea de rezistenţă a diafragmelor orizontale la acţiuni în planul lor sunt determinate conform SR EN 1992-1-1, cu metoda specifică zonelor de discontinuitate. (3) Echilibrarea eforturilor paralele cu planul median al planşeului şi rezultanta forţelor tăietoare din pereţi se face prin trei mecanisme care se pot dezvolta simultan: (a) compresiune directă pe capătul peretelui - valoarea maximă a forţei care se poate echilibra prin acest mecanism este: F_Rd,1 = 1,5 b_w h_f f_ck (5.21) (b) întinderea armăturilor de colectare dispuse în planul plăcii - valoarea maximă a forţei care se poate echilibra prin acest mecanism este: F_Rd,2 = A_s,ch f_yd (5.22) (c) lunecarea dintre feţele laterale ale inimii peretelui şi diafragmă - valoarea maximă a forţei care se poate echilibra prin acest mecanism este: F_Rd,3 = 1,5 l_w h_f f_ctd ≤ A_s f_yd (5.23) unde: b_w grosimea peretelui în zona de capăt; h_f grosimea plăcii; l_w înălţimea secţiunii transversale a unui perete; A_s aria secţiunilor armăturilor de la partea de sus şi de jos a planşeului, perpendiculare pe suprafeţele verticale de contact dintre diafragmă şi perete; A_s,ch aria secţiunilor armăturilor de colectare. Notă: Evaluarea fracţiunilor F_Rd,1, F_Rd,2 şi F_Rd,3 din forţa totală care poate fi echilibrată la intersecţia diafragmă - perete se face prin aprecieri inginereşti, considerând schemele posibile de echilibrare. Mecanismul "a" este mai rigid decât mecanismul "c". Mecanismul "c" este mai rigid decât mecanismul "b". Se recomandă ca echilibrarea eforturilor din planul planşeului şi rezultanta forţelor tăietoare din pereţi să se facă în principal prin compresiune directă pe capătul peretelui şi lunecare între feţele laterale ale inimii peretelui şi diafragmă. Dispunerea de armături de colectare pentru mobilizarea forţei F_Rd,2 este recomandată în situaţiile în care contribuţia celorlalte două mecanisme este mică. În cazul unui perete situat perpendicular pe perimetrul diafragmei, adiacent acesteia, nu se ia în calcul forţa de compresiune F_Rd,1 sau forţa de întindere F_Rd,2, după caz, în funcţie de sensul acţiunii seismice orizontale. În cazul unui perete adiacent unei margini a diafragmei, mecanismul de lunecare se dezvoltă numai pe o faţă a peretelui. Mecanismul de lunecare nu se dezvoltă pe lungimea golurilor din planşeu adiacente pereţilor. (4) Armăturile de colectare sunt dispuse în planşeu, paralel cu planul inimii peretelui, în volumul de intersecţie a plăcii cu peretele. Alternativ, armăturile de colectare pot fi dispuse într-o bandă îngroşată în zona de intersecţie a peretelui cu diafragma, paralelă cu inima peretelui. Banda îngroşată, dacă există, are grosimea sub placă egală cu lăţimea ei, măsurată de la faţa exterioară a peretelui. (a se vedea imaginea asociată) Figura 5.2 Soluţii informative de amplasare a armăturilor de colectare (5) Armăturile de colectare sunt ancorate la ambele capete faţă de secţiunile verticale unde sunt solicitate la maxim. Armăturile de colectare sunt prelungite până în secţiunile unde efortul de întindere care se dezvoltă în acestea ca urmare a forţelor orizontale care acţionează structura este nul, prin transfer către alte elemente structurale şi/sau către reţeaua continuă de armătură a plăcii. 6. Capacitate de deformare (1) Acest capitol cuprinde prevederi privind stabilirea valorilor admise ale rotirilor pereţilor şi grinzilor de cuplare (rotirea corzii), în acord cu exigenţele de proiectare la Starea Limită Ultimă. (2) Pentru un perete structural, rotirea corzii este stabilită cu relaţia: θ_e = d_V/L_V (6.1) unde: L_V distanţa măsurată pe verticală dintre baza zonei critice a peretelui şi punctul de inflexiune al deformatei (punctul de moment nul); d_V deplasarea pe orizontală a peretelui faţă de baza zonei critice, măsurată la nivelul punctului de inflexiune al deformatei. (3) Pentru o grindă de cuplare, rotirea corzii la fiecare capăt al grinzii este unghiul format de axul rectiliniu al grinzii de dinainte de deformare, şi tangenta la axul grinzii după deformare, la fiecare capăt al grinzii. Notă: Axul grinzii de dinainte de deformare reprezintă dreapta care uneşte centrele de greutate ale secţiunilor de capăt ale grinzii. (4) Valorile admisibile ale rotirilor, (θ_u)^ULS, sunt determinate prin calcul pe baza caracteristicilor de alcătuire şi armare, conform prevederilor SR EN 1998-3, pentru Starea Limită de Degradare Semnificativă, cu metoda bazată pe modelul de confinare din SR EN 1992-1-1. (5) Prin excepţie de la (4), în cazul în care rotirile aşteptate la incidenţa cutremurului de proiectare sunt determinate prin metoda de calcul static liniar, valorile admisibile ale rotirilor, (θ_u)^ULS, pentru verificări la Starea Limită Ultimă, se pot stabili simplificat, astfel: (a) valorile admise ale rotirilor pereţilor sunt egale cu 0,01 rad, pentru clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCH, şi 0,0075 rad, pentru clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCM; (b) valorile admise ale rotirilor grinzilor de cuplare pentru clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCM sau DCH sunt egale cu 0,04 rad, pentru grinzi de cuplare armate diagonal, şi 0,015, pentru grinzi de cuplare armate ortogonal. 7. Alcătuire şi armare 7.1. Calitatea betonului (1) Clasa de rezistenţă a betonului este superioară clasei: (a) C16/20, pentru clădirile proiectate pentru clasele de ductilitate DCL; (b) C20/25, pentru clădirile proiectate pentru clasele de ductilitate DCM şi DCH. 7.2. Pereţi 7.2.1. Secţiunea de beton 7.2.1.1. Pereţi din suprastructură (1) Grosimea inimii pereţilor structurali, b_w0, este mai mare decât valoarea maximă dintre 150 mm şi h_cl/20, unde h_cl este înălţimea liberă a peretelui, măsurată între punctele de legătură care constituie reazeme pentru perete, restricţionând deplasările în direcţie perpendiculară pe planul acestuia. Nota: În cazul clădirilor multietajate curente, cu planşee alcătuite ca diafragme orizontale, h_cl reprezintă distanţa liberă dintre două planşee consecutive. (2) Înălţimea relativă a zonei comprimate a unui perete, Csi_u, calculată considerând momentul încovoietor şi forţa axială corespunzătoare formării mecanismului plastic, M_Ed şi N_Ed, este limitată superior la: (a) pentru clădirile proiectate pentru clasa de ductilitate DCH: Csi_u ≤ 0,35 (7.1) (b) pentru clădirile proiectate pentru clasa de ductilitate DCM: Csi_u ≤ 0,40 (7.2) (3) Efortul axial mediu normalizat în pereţi este mai mic decât: (a) 0,35, pentru clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCH; (b) 0,40, pentru clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCM. (4) Lăţimea zonei de capăt a pereţilor în zona critică este mai mare decât valoarea maximă dintre 200 mm şi h_cl/10 unde h_cl este definit conform (1). (5) În cazul în care grosimea inimii peretelui în zona critică, bw_0, nu este suficientă pentru îndeplinirea condiţiei de la (4), în zonele de capăt ale peretelui sunt realizate evazări sub formă de bulbi sau tălpi de formă rectangulară sau circulară. În cazul tălpilor sau bulbilor rectangulari, în zona critică sunt respectate cumulativ următoarele condiţii geometrice: A_f ≥ 0,01 h_cl l_w (7.3) b_f ≥ h_cl/15 (7.4) l_f ≥ h_cl/10 (7.5) b_f ≥ b_w0 (7.6) l_f ≥ b_w0 (7.7) unde: A_f aria secţiunii transversale a bulbului sau a tălpii; b_f grosimea secţiunii transversale a tălpii sau dimensiunea bulbului rectangular măsurată paralel cu planul inimii peretelui; b_w0 grosimea inimii peretelui; h_cl înălţimea liberă a peretelui, măsurată între punctele de legătură care constituie reazeme pentru perete, restricţionând deplasările în direcţie perpendiculară pe planul acestuia; l_f lungimea secţiunii transversale a tălpii sau dimensiunea bulbului rectangular măsurată perpendicular pe planul inimii peretelui; l_w lungimea inimii secţiunii transversale a peretelui. În cazul bulbilor de formă circulară, în zona critică sunt respectate cumulativ condiţia (7.3) şi condiţiile (7.8) şi (7.9): d_f ≥ h_cl/10 (7.8) d_f ≥ b_w0 (7.9) unde: d_f diametrul secţiunii transversale a bulbului circular. (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.1 Exemplu informativ privind notaţiile dimensiunilor secţiunii transversale la pereţi (6) Lăţimea zonei de capăt a pereţilor în afara zonei critice este mai mare decât valoarea maximă dintre 150 mm şi h_cl/15, unde h_cl este definit conform (1). (7) În cazul în care grosimea inimii peretelui în afara zonei critice, b_w0, nu este suficientă pentru îndeplinirea condiţiei de la (6), în zonele de capăt ale peretelui sunt realizate evazări sub formă de bulbi sau tălpi. În cazul tălpilor sau bulbilor rectangulari, în afara zonei critice se respectă cumulativ următoarele condiţii geometrice: A_f ≥ 0,0067 h_cl l_w (7.10) b_f ≥ h_cl/15 (7.11) l_f ≥ h_cl/15 (7.12) b_f ≥ b_w0 (7.13) l_f ≥ b_w0 (7.14) unde: A_f aria secţiunii transversale bulbului sau tălpii; b_f grosimea secţiunii transversale a tălpii sau dimensiunea bulbului rectangular măsurată paralel cu planul inimii peretelui; b_w0 grosimea inimii peretelui; h_cl înălţimea liberă a peretelui, măsurată între punctele de legătură care constituie reazeme pentru perete, restricţionând deplasările în direcţie perpendiculară pe planul acestuia; l_f lungimea secţiunii transversale a tălpii sau dimensiunea bulbului rectangular măsurată perpendicular pe planul inimii peretelui; l_w lungimea inimii secţiunii transversale a peretelui. În cazul bulbilor de formă circulară, în afara zonei critice, se respectă cumulativ condiţia (7.10) şi condiţiile (7.15) şi (7.16): d_f ≥ h_cl/15 (7.15) d_f ≥ b_w0 (7.16) unde: d_f diametrul secţiunii transversale a bulbului circular. (8) În cazul pereţilor prevăzuţi cu bulbi, se recomandă utilizarea bulbilor de formă pătrată şi/sau circulară, cu respectarea condiţiilor de la (5) şi (7). (9) În cazul în care pe capătul secţiunii transversale a unui perete reazemă una sau mai multe grinzi, proiectate ca elemente seismice principale în acord cu prevederile codului de proiectare P 100-1, care intersectează planul vertical al peretelui, lăţimea zonei de capăt a peretelui este mai mare de 20 d_bL,max, unde d_bL,max este diametrul maxim al armăturilor longitudinale din grinzi. (10) În cazul în care pe capătul tălpii unui perete reazemă una sau mai multe grinzi, proiectate ca elemente seismice principale în acord cu prevederile codului de proiectare P 100-1, orientate transversal pe planul vertical al tălpii, se recomandă ca grosimea zonei de capăt a tălpii să respecte condiţia: b_f ≥ 20 d_bL,max (7.17) unde: d_bL,max este diametrul maxim al armăturilor longitudinale din grinzi. (11) Prin excepţie de la (4), în cazul în care la proiectarea structurii se utilizează metoda de calcul static neliniar, lăţimea zonei de capăt a peretelui din zona critică se poate stabili din următoarele condiţii cumulative: l_f ≥ h_cl/10 radical din (3,8/μ_θ - 0,25) (7.18) l_f ≥ h_cl/15 (7.19) unde: μ_θ raportul dintre rotirea peretelui în zona critică corespunzătoare deplasării orizontale a structurii la acţiunea cutremurului de proiectare, corespunzător Stării Limită Ultime, şi rotirea corespunzătoare intrării în curgere a peretelui; h_cl înălţimea liberă a peretelui, măsurată între punctele de legătură care constituie reazeme pentru perete, restricţionând deplasările în direcţie perpendiculară pe planul acestui. Notă: Rotirea corespunzătoare intrării în curgere se determină prin utilizarea legii de răspuns moment-rotire, M-θ, în zona critică a elementului, în format biliniar, determinată prin procedeul descris la 3.3.3.2. Pentru pereţi de formă dreptunghiulară (lamelari), în condiţia (7.18), l_f se înlocuieşte cu b_w0. (12) În cazul pereţilor prevăzuţi cu evazări la capete având b_f ≤ b_w0, se recomandă ca dimensiunea secţiunii transversale a tălpii măsurată perpendicular pe planul inimii peretelui, l_f, să fie mai mare decât h_cl/4, unde h_cl este definit conform 7.2.1.1. (13) Se recomandă ca pe toată înălţimea unui perete, H_w, să se păstreze aceeaşi soluţie de alcătuire a secţiunii transversale. (14) În cazul clădirilor multietajate, se poate reduce progresiv grosimea pereţilor de beton pe înălţimea acestora, cu respectarea condiţiilor privind regularitatea în elevaţie din codul de proiectare P 100-1. Reducerea de grosime se realizează în afara zonei critice, numai în dreptul planşeelor, în trepte de maxim 25% din grosimea de la etajul inferior. În dreptul planşeului situat imediat deasupra zonei critice, grosimea peretelui nu se reduce. 7.2.1.2. Pereţi din infrastructură (1) Pereţii de subsol respectă condiţiile date la 7.2.1.1. împreună cu condiţiile date în acest paragraf. (2) Pereţii infrastructurii care se continuă în suprastructură au grosimea inimii mai mare sau egală cu grosimea inimii pereţilor din suprastructură. (3) Pereţii de subsol perimetrali au grosimea inimii mai mare sau egală decât 200 mm. 7.2.1.3. Goluri în pereţi (1) În zonele de capăt ale pereţilor, pe o lungime cel puţin egală cu 0,1 l_w, faţă de fiecare din cele două extremităţi ale secţiunii transversale, nu sunt realizate goluri (cavităţi de orice formă nebetonate). (2) Golurile, dacă există, sunt plasate în afara traseelor diagonalelor comprimate principale, corespunzătoare mecanismului de echilibrare a eforturilor interioare de tip grindă cu zăbrele. Notă: O soluţie exemplificativă de amplasare a golurilor pentru un perete de subsol este prezentată în Figura 7.2 (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.2 Exemplu privind amplasarea favorabilă a golurilor într-un perete de subsol (3) Golurile, dacă există, nu sunt plasate în poziţii care amplifică riscul ruperii la forţă tăietoare în secţiuni înclinate sau influenţa acestora asupra caracteristicilor mecanice ale peretelui este cuantificată explicit în calcul. Notă: Un caz exemplificativ de amplasare defavorabilă a golurilor într-un perete este prezentat în Figura 7.3 (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.3 Exemplu privind amplasarea defavorabilă a golurilor într-un perete (4) În cazul golurilor de dimensiuni mari, se recomandă utilizarea golurilor rotunde şi/sau golurilor dreptunghiulare cu colţurile teşite (curb şi/sau drept). 7.2.2. Armarea pereţilor (1) La armarea pereţilor sunt utilizate următoarele tipuri de armături: (a) armături longitudinale - armături dispuse paralel cu axul longitudinal al peretelui, pe toată lungimea acestuia; (b) armături transversale - armături dispuse perpendicular pe axul longitudinal al peretelui, pe toată lungimea secţiunii transversale a acestuia; (c) armături de conectare - armături dispuse local în vecinătatea rosturilor de turnare ale pereţilor, perpendicular pe acestea; (d) armături pentru asigurarea ductilităţii locale - armături dispuse perpendicular pe axul longitudinal al peretelui, în zonele de la extremităţile secţiunii transversale, sub formă de etrieri sau agrafe; (e) armături de montaj. (2) Armarea pereţilor este realizată diferit, în zonele de capăt ale secţiunilor transversale şi între acestea. (3) Calitatea oţelului pentru armarea pereţilor se stabileşte în acord cu prevederile codului de proiectare P 100-1. (4) Etrierii şi agrafele se realizează cu ciocuri întoarse la 135° având lungimea de 10d_bw, unde d_bw este diametrul barei. (5) În cazul în care pereţii continuă sub zona critică cu lungimea secţiunii transversale mai mică sau egală cu 1,25l_w, unde l_w este lungimea secţiunii transversale la baza zonei critice, regulile privind armarea pereţilor în zonele critice sunt aplicate şi imediat sub zona critică, pe o înălţime egală cu h_cr. (6) Armătura longitudinală a pereţilor se extinde dincolo de secţiunea din care nu mai este necesară din calculul de încovoiere, către zona de moment nul, pe o lungime egală cu l_w, unde l_w este înălţimea secţiunii transversale a peretelui. 7.2.2.1. Armarea zonelor de capăt (1) Armarea zonelor de capăt ale pereţilor se realizează cu carcase realizate din bare longitudinale şi armături transversale de tipul etrierilor închişi, perimetrali şi interiori. (2) Zonele de capăt ale secţiunii transversale se măsoară paralel cu planul median al peretelui, pe o lungime cel puţin egală cu 0,1 l_w, faţă de fiecare din cele două extremităţi ale peretelui. (3) Regulile privind armarea transversală date în acest paragraf sunt aplicate pe o lungimea mai mare sau egală cu 0,6 din înălţimea zonei comprimate a peretelui în combinaţia seismică de proiectare. (4) Aria minimă de armătură longitudinală dispusă în zonele de capăt ale secţiunilor transversale este mai mare decât aria corespunzătoare valorilor minim admise ale: (a) coeficientului mecanic de armare longitudinală, omega_l: omega_l = A_sl/A_c f_yd/f_cd (7.20) (b) coeficientului de armare, p_l: p_l = A_sl/A_c (721) unde: A_c aria secţiunii de beton a zonei de capăt; A_sl aria armăturii longitudinale dispusă în aria Ac; f_yd valoarea de proiectare a limitei de curgere a oţelului; f_cd valoarea de proiectare a rezistenţei betonului la compresiune. (5) Coeficientul mecanic de armare longitudinală în zonele de capăt ale secţiunilor transversale ale pereţilor, omega_l, pentru clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCH sau DCM, este mai mare decât: (a) pentru amplasamente caracterizate de a_g >0,15g: - 0,15, în zonele critice ale peretelui; – 0,12, în afara zonelor critice. (b) pentru amplasamente caracterizate de a_g ≤ 0,15g: - 0,12, în zonele critice ale peretelui; – 0,10, în afara zonelor critice. (6) Coeficientul mecanic de armare longitudinală în zonele de capăt ale secţiunilor transversale ale pereţilor, omega_l, pentru clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCL este mai mare decât 0,10. (7) Coeficientul de armare longitudinală în zonele de capăt ale secţiunilor transversale ale pereţilor, este mai mare decât: (a) 0,005, pentru clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCH sau DCM; (b) 0,0025, pentru clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCL. (8) Diametrul minim al armăturilor longitudinale dispuse în zonele de capăt este 12 mm. Diametrul minim al armăturilor longitudinale de la colţul carcaselor din zonele de capăt este 14 mm. (9) Carcasele se alcătuiesc astfel încât să se restricţioneze flambajul barelor longitudinale comprimate. Armăturile longitudinale situate pe perimetrul exterior al carcasei din zona de capăt se poziţionează la colţul unui etrier perimetral sau interior. Pot face excepţie o parte dintre barele longitudinale intermediare poziţionate astfel încât distanţa dintre barele consecutive aflate la colţul unui etrier nu este mai mare de 150 mm, pentru clasa de ductilitate DCH, 200 mm, pentru clasa de ductilitate DCM şi 250 mm, pentru clasa de ductilitate DCL. (10) Pentru restricţionarea flambajului armăturilor comprimate, în condiţiile menţionate la (9) se pot dispune suplimentar şi etrieri deschişi şi/sau agrafe. (11) Distanţele dintre etrieri şi distanţele dintre agrafe, s, respectă condiţiile: (a) în pereţii structurilor proiectate pentru clasa DCH: - s ≤ min {7d_bL,min; 125 mm; b_0/3}, în zonele critice ale peretelui; – s ≤ min {10d_bL,min; 200 mm}, în afara zonelor critice. (b) în pereţi structurali proiectaţi pentru clasa DCM: - s ≤ min {8d_bL,min; 175 mm, b_0/2}, în zonele critice ale peretelui; – s ≤ min {12d_bL,min; 200 mm}, în afara zonelor critice. (c) în pereţi structurali proiectaţi pentru clasa DCL: - s ≤ min {12d_bL,min; 250 mm}, în orice zonă a peretelui. unde: d_bL,min diametrul minim al armăturilor longitudinale din zona de capăt a secţiunii transversale a peretelui; b_0 lăţimea carcasei zonei de capăt măsurată între axele armăturilor longitudinale, la extremitatea exterioară a secţiunii transversale (lăţimea miezului de beton confinat). Notă: Dacă, în vederea îndeplinirii condiţiei de la (9), se utilizează mai multe tipuri de armături transversale, cum sunt etrieri sau agrafe cu diferite configuraţii geometrice, condiţiile de la (9) se aplică distinct pentru fiecare tip de armătură transversală în parte. (12) Etrierii carcaselor din zonele de capăt ale secţiunilor transversale ale pereţilor sunt realizaţi astfel încât au capacitatea de rezistenţă la întindere mai mare sau egală decât cea a armăturilor transversale din inima peretelui cu care se înnădesc, pe toată lungimea zonei de capăt. (13) Etrierii din zonele de capăt ale secţiunilor transversale ale pereţilor, în zonele critice ale acestora, sunt realizaţi din bare cu diametrul mai mare sau egal decât: (a) maximul dintre d_bL,max/3 şi 8 mm pentru clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCH; (b) maximul dintre d_bL,max/4 şi 8 mm pentru clădiri proiectate pentru clasele de ductilitate DCM şi DCL; unde: d_bL,max este diametrul maxim al armăturilor longitudinale. (14) La structurile proiectate pentru clasa de ductilitate DCH sau DCM, în zone seismice cu a_g > 0,15g, în zona critică a pereţilor cu tălpi, inclusiv a pereţilor compuşi, măsurile privind restricţionarea flambajului barelor longitudinale comprimate se asigură pe toată lungimea tălpii. (15) Detalii cu caracter informativ privind armarea zonelor de capăt ale pereţilor sunt date în Figura 7.4. 7.2.2.2. Armarea inimii (1) Armarea inimii şi tălpilor pereţilor se realizează cu minim două plase dispuse în vecinătatea feţelor laterale ale acestora. Armăturile transversale se dispun spre faţa exterioară a peretelui şi armăturile longitudinale se dispun spre zona centrală a inimii peretelui. (2) Aria totală de armătură longitudinală sau transversală a pereţilor care se dispune distribuit pe inima acestora este superioară valorilor minim admise ale: (a) coeficientului de armare longitudinală, p_l0: p_l0 = A_sl/b_w0 S_l (7.22) (b) coeficientului de armare transversală, p_h0: p_h0 = A_sh/b_w0 S_h (7.23) unde: b_w0 lăţimea inimii peretelui; S_l distanţa dintre două rânduri succesive de bare longitudinale; A_sl aria de armătură longitudinală dispusă pe aria b_w0 si; S_h distanţa dintre două rânduri succesive de bare transversale; A_sh aria de armătură transversală dispusă pe aria b_w0 S_h. (3) Coeficientul minim de armare longitudinală distribuită a inimilor pereţilor este: (a) pentru amplasamente caracterizate de a_g > 0,15g, 0025; (b) pentru amplasamente caracterizate de a_g ≤ 0,15g, 0,002. (4) Diametrul minim al armăturilor longitudinale distribuite în inima pereţilor este 10 mm. (5) Distanţa maximă dintre barele longitudinale distribuite în inima pereţilor este 350 mm. (6) Coeficientul minim de armare transversală distribuită a inimilor pereţilor este: (a) pentru amplasamente caracterizate de a_g > 0,15g: - 0,0025, pe o lungime egală cu dublul lungimii zonei critice, măsurată de la baza acesteia către capătul superior al peretelui; – 0,0020, în rest. (b) pentru amplasamente caracterizate de a_g ≤ 0,15g, 0,002. (7) Diametrul minim al armăturilor transversale distribuite în inima pereţilor este 8 mm. (8) Distanţa maximă dintre barele transversale distribuite în inima pereţilor este 250 mm. (9) Armăturile transversale din inima pereţilor sunt detaliate astfel încât să se asigure transferul eforturilor de întindere către etrierii carcaselor din zonele de capăt. Armăturile transversale cu diametrul mai mare sau egal cu 14 mm se introduc în interiorul carcaselor din zonele de capăt. În acest scop, armăturile transversale se fasonează conform detaliului din Figura 7.4. (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.4 Detaliu exemplificativ privind realizarea conlucrării dintre barele transversale şi armăturile din zona de capăt a peretelui (10) Plasele sunt solidarizate prin agrafe, fiind dispuse cel puţin: - 4 agrafe \'f806/mp, în cazul barelor cu d_b,max ≤ 10 mm; – 6 agrafe ø6/mp, în cazul barelor cu d_b,max >10 mm; unde: d_b,max este diametrul maxim al barelor longitudinale sau verticale prinse de agrafă.. (11) Agrafele sunt realizate astfel încât prind exteriorul nodului format din barele dispuse pe cele două direcţii. 7.2.2.3. Armarea zonelor de intersecţie dintre pereţi (1) Zona de intersecţie dintre pereţi reprezintă aria comună a secţiunii transversale a doi sau mai mulţi pereţi care se intersectează, extinsă în lungul inimii fiecărui perete pe o lungime cel puţin egală cu lăţimea inimii peretelui dispus transversal, b_w0 (Figura 7.5). (2) Armarea zonelor de intersecţie se realizează cu carcase realizate din bare longitudinale şi etrieri. (3) Se dispun în plan orizontal etrieri aşezaţi în lungul inimii fiecărui perete care se intersectează, pe toată lungimea zonei de intersecţie, care asigură conlucrarea dintre pereţii dispuşi pe cele două direcţii (Figura 7.5). (4) Zonele de intersecţie se armează longitudinal cu cel puţin 10 bare de diametru 12 mm, în cazul intersecţiilor de trei pereţi (intersecţie în forma literei "T"), sau cel puţin 12 bare de diametru 12 mm, în cazul intersecţiilor a patru pereţi (intersecţie în cruce). (5) Coeficientul de armare longitudinală în zonele de intersecţie este mai mare decât: (a) 0,005, pentru clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCH sau DCM; (b) 0,002, pentru clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCL. (6) Etrierii carcaselor din zonele de intersecţie sunt realizaţi astfel încât să aibă capacitatea de rezistenţă la întindere mai mare sau egală decât cea a armăturilor transversale din inima pereţilor cu care se înnădesc. (7) Etrierii din zonele de intersecţie, în zonele critice ale pereţilor, sunt realizaţi din bare cu diametrul mai mare sau egal decât: (a) maximul dintre d_bL/3 şi 8 mm pentru clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCH; (b) maximul dintre d_bL/4 şi 8 mm pentru clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCM; unde: d_bl este diametrul maxim al armăturilor longitudinale din zona de intersecţie. (8) În cazul în care armăturile transversale ale pereţilor care se intersectează sunt întrerupte în dreptul intersecţiei, etrierii carcaselor din zona de intersecţie sunt dimensionaţi şi detaliaţi astfel încât asigură transferul complet al eforturilor de întindere între armăturile transversale. Ramurile etrierilor paralele cu planul median al inimii peretelui sunt prelungite cel puţin cu lungimea de suprapunere necesară, în raport cu faţa laterală a peretelui perpendicular. (9) Distanţa dintre etrieri este mai mică sau egală cu distanţa dintre armăturile transversale ale inimii peretelui. (10) Detalii cu caracter informativ privind armarea zonelor de intersecţie dintre pereţi sunt date în Figura 7.5. (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.5 Detaliu exemplificativ privind armarea zonelor de intersecţie dintre pereţi 7.2.2.4. Bordarea golurilor (1) Golurile din pereţi se bordează cu armături verticale şi orizontale conform reprezentării informative din Figura 7.6. (2) Aria armăturilor de bordaj este mai mare decât aria armăturilor curente din perete întrerupte din cauza golului. Armătura de bordaj este suficientă pentru preluarea eforturilor care se dezvoltă local în perete din cauza prezenţei golului. (3) Armăturile orizontale de bordaj pot include şi armătura centurii planşeului. (4) Armătura orizontală prevăzută la partea superioară şi, după caz, la partea inferioară a golului este suficientă pentru a prelua şi momentul încovoietor care se dezvoltă în grinda creată prin introducerea golului. (5) Lungimea de ancorare pentru barele care bordează goluri în pereţi este suficientă astfel încât să se antreneze cel puţin numărul de bare întrerupte în fiecare direcţie conform schemei din Figura 7.6. (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.6 Ancorarea armăturilor care bordează goluri în pereţi 7.2.3. Armarea pereţilor din infrastructură (1) Armătura orizontală totală distribuită în inima pereţilor din infrastructură corespunde unui procent de armare mai mare sau egal cu 0,30%. (2) Distanţa dintre barele orizontale distribuite în inima pereţilor este mai mică sau egală cu 250 mm. (3) Armătura verticală totală distribuită în inima pereţilor din infrastructură corespunde unui procent de armare mai mare sau egal cu 0,30%. (4) Distanţa barele verticale distribuite în inima pereţilor este mai mică sau egală cu 350 mm. 7.2.4. Ancorarea şi înnădirea armăturilor din pereţi (1) Pentru ancorarea şi înnădirea armăturilor la clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCL, se aplică prevederile SR EN 1992-1-1. (2) Pentru ancorarea şi înnădirea armăturilor la clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCM sau DCH, se aplică prevederile codului de proiectare P 100-1 şi SR EN 1992-1-1, împreună cu prevederile suplimentare date în acest paragraf. (3) Armăturile longitudinale din pereţi nu sunt înnădite prin suprapunere în zonele critice. (4) Armăturile transversale din pereţi nu sunt înnădite prin suprapunere în zonele critice. Fac excepţie barele transversale din inima pereţilor care se înnădesc prin suprapunere cu ramurile orizontale ale etrierilor din zonele de capăt sau de intersecţie. (5) Prin excepţie de la (3), barele longitudinale din inima pereţilor, situate în afara zonelor de capăt sau a celor de intersecţie definite conform 7.2.2.1 şi 7.2.2.3, se pot înnădi prin suprapunere de la o distanţă egală cu minim h_cr/2 măsurată de baza zonei critice în sus, unde h_cr este determinat conform 3.2.5. Lungimea de suprapunere a acestor bare se calculează conform SR EN 1992-1-1, considerând că efortul maxim de întindere sau de compresiune care se dezvoltă în bară este 1,25f_yd. (6) Prin excepţie de la 7.2.2 (5) şi (3), barele longitudinale se pot înnădi prin suprapunere de la o distanţă egală cu minim h_cr/3 sub cota inferioară a zonei critice unde h_cr este determinat conform 3.2.5. Lungimea de suprapunere a acestor bare se calculează conform SR EN 1992-1-1, considerând că efortul maxim de întindere sau de compresiune care se dezvoltă în bară este 1,25f_yd. (7) La pereţii care în situaţia formării complete a mecanismului plastic sunt solicitaţi la întindere excentrică cu excentricitate mică lungimea de înnădire prin suprapunere a armăturilor longitudinale din zonele de capăt sau de intersecţie se măreşte cu 50% faţă de valoarea determinată conform SR EN 1992-1-1. (8) Dispozitive de cuplare mecanice cap-la-cap utilizate pentru înnădirea armăturilor au agrement tehnic pentru domenii de utilizare compatibile cu clasa de ductilitate selectată, pentru solicitări seismice. Pentru clădirile proiectate pentru clasele de ductilitate DCH şi DCM, dispozitivele de cuplare mecanice asigură curgerea barelor de armătură până la epuizarea capacităţii lor de deformare la solicitări ciclic alternante, fără cedarea îmbinării. Nu este permisă cedarea îmbinării. (9) Armăturile transversale din inimile sau tălpile pereţilor se înnădesc prin suprapunere cu ramurile orizontale ale etrierilor din zonele de capăt sau zonele de intersecţie. Pentru armăturile transversale cu diametrul mai mare sau egal cu 14 mm, ancorarea se realizează în interiorul carcaselor din zonele de capăt sau ale secţiunilor transversale ale pereţilor (Figura 7.4.) În acest scop armăturile transversale se fasonează prin graifuire. 7.3. Grinzi de cuplare 7.3.1. Secţiunea de beton (1) Grinzile de cuplare sunt realizate din beton având aceeaşi clasă de rezistenţă ca pereţii pe care îi cuplează. (2) Lăţimea secţiunii transversale a grinzilor de cuplare este mai mică sau egală cu lăţimea zonei de capăt a pereţilor pe care îi cuplează. (3) În cazul grinzilor de cuplare armate diagonal, lăţimea grinzilor este de cel puţin 250 mm. (4) Pentru clădirile proiectate pentru clasa de ductilitate DCH sau DCM, grinzile de cuplare având raportul dintre deschiderea liberă şi înălţimea secţiunii transversale mai mic decât 3 nu sunt slăbite prin goluri cu excepţia golurilor de formă circulară care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: (a) diametrul golurilor, d, este mai mic sau egal cu h_w/10, unde h_w este înălţimea secţiunii transversale a grinzii (b) golurile sunt amplasate în afara diagonalelor principale ale grinzii, recomandabil la mijlocul acesteia, la intradosul plăcii de beton; (c) distanţa dintre goluri este mai mare decât maximul dintre 0,2h_w şi jumătate din lăţimea inimii grinzii, 0,5b_w; (d) aria totală a golurilor este mai mică de 2% din aria laterală a grinzii, l_cl h_w. (e) golurile cu diametrul mai mare sau egal cu 60 mm sunt bordate cu ţeavă de oţel având grosimea mai mare sau egală cu 1/25 din diametru şi 3 mm, rigidizată inelar şi radial, prinsă în beton cu armături de conectare sudate. 7.3.2. Armarea grinzilor de cuplare (1) Pentru clădirile proiectate pentru clasa de ductilitate DCM sau DCH, armătura dispusă în grinzile de cuplare îndeplineşte condiţiile de la 7.3.2.1 şi 7.3.2.2. (2) Pentru clădirile proiectate pentru clasa de ductilitate DCL, armătura dispusă în grinzile de cuplare îndeplineşte condiţiile date în SR EN 1992-1-1. (3) Calitatea oţelului pentru armarea grinzilor de cuplare se stabileşte în acord cu prevederile codului de proiectare P 100-1. 7.3.2.1. Grinzi de cuplare armate cu carcase ortogonale (1) Carcasele ortogonale pentru armarea grinzilor de cuplare sunt alcătuite din: (a) armături longitudinale poziţionate la extremitatea superioară şi inferioară a secţiunii transversale; (b) armături longitudinale intermediare, uniform distribuite pe inimă; (c) etrieri perimetrali şi, după caz, interiori. (2) Barele longitudinale poziţionate la extremitatea superioară şi inferioară a secţiunii transversale sunt dimensionate astfel încât să asigure o capacitate de rezistenţă la încovoiere superioară valorii de proiectare a momentului încovoietor. Coeficienţii de armare longitudinală corespunzători armăturilor întinse pentru fiecare sens de acţiune a momentului încovoietor, poziţionate la extremitatea superioară sau inferioară a secţiunii transversale, sunt mai mari sau egali cu 0,003, dar nu mai puţin de 0,50f_ctm/f_yk. Se dispun cel puţin două bare de armătură de diametrul 14 mm la fiecare dintre extremităţile secţiunii transversale, continue pe toată deschiderea grinzii. (3) Coeficientul de armare corespunzător armăturilor longitudinale intermediare, uniform distribuite pe inimă, este mai mare decât: (a) pentru grinzi de cuplare la care l_cl ≥ 1,5h_w: - 0,0025 pentru clasa DCH; – 0,0020 pentru clasa DCM; (b) pentru grinzi de cuplare la care l_cl < 1,5h_w: - 0,0040 pentru clasa DCH; – 0,0030 pentru clasa DCM. Notă: Coeficientul de armare corespunzător armăturilor longitudinale intermediare, uniform distribuite pe inimă, se determină ca raportul dintre aria unui rând de armături intermediare şi aria aferentă de beton. (4) Armăturile longitudinale intermediare au diametrul mai mare sau egal cu 12 mm. (5) Etrierii sunt realizaţi din bare cu diametrul mai mare sau egal cu 8 mm. (6) Coeficientul de armare corespunzător armăturilor transversale este mai mare decât 0,002. (7) Distanţa dintre etrieri, s, îndeplineşte condiţia: s ≤ min {7 d_bL,min; 150 mm} (7.24) unde: d_bL,min este diametrul minim al armăturilor longitudinale de la extremităţile secţiunii transversale a grinzii. (8) O soluţie cu caracter informativ privind armarea grinzilor de cuplare cu carcase ortogonale este prezentată în Figura 7.7. (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.7 Detaliu exemplificativ privind armarea cu carcase ortogonale 7.3.2.2. Grinzi de cuplare armate diagonal (1) Grinzile de cuplare armate diagonal se pot realiza în două soluţii care diferă prin modul de confinare a betonului din diagonalele comprimate: (a) grinzi armate cu carcase diagonale; (b) grinzi armate cu bare diagonale şi confinare perimetrală. (2) În grinzile armate cu carcase diagonale sunt dispuse: (a) carcase diagonale alcătuite din armături înclinate diagonale paralele cu cele două diagonale ale grinzii în elevaţie şi armături transversale de confinare, perpendiculare pe direcţia armăturilor înclinate; (b) carcase ortogonale, alcătuite din bare longitudinale, poziţionate la extremităţile secţiunii transversale şi distribuit pe înălţimea acesteia, şi etrieri perimetrali. (3) În grinzile armate cu bare diagonale şi confinare perimetrală sunt dispuse: (a) armături înclinate diagonale paralele cu cele două diagonale ale grinzii în elevaţie; (b) carcase ortogonale, alcătuite din bare longitudinale, poziţionate la extremităţile secţiunii transversale şi distribuite pe înălţimea acesteia, şi etrieri perimetrali de confinare. (4) Armăturile înclinate sunt realizate din bare continue, fără înnădiri. Sunt dispuse minim 4 bare de diametru 12 mm, pe două rânduri. (5) Armăturile înclinate se dispun pe fiecare diagonală a grinzii, pe minim jumătate din lăţimea inimii grinzii, b_w. (6) Armăturile înclinate asigură capacitatea de rezistenţă la încovoiere şi forţă tăietoare. Armăturile transversale ale carcaselor înclinate, armăturile transversale şi longitudinale ale carcaselor ortogonale asigură stabilitatea comportării histeretice a grinzii de cuplare şi sunt dispuse pe criterii constructive. (7) Pentru grinzile armate cu carcase diagonale armarea transversală a carcasei diagonale este realizată cu etrieri sau cu fretă continuă cu următoarele condiţii: (a) distanţa dintre etrieri sau pasul fretei, s, îndeplineşte condiţia: s ≤ min {{6d_bi,min; 100 mm; b_0/3} (7.25) unde: d_bi,min diametrul minim al armăturilor înclinate; b_0 distanţa orizontală dintre axul armăturilor longitudinale de la colţurile carcasei diagonale (lăţimea miezului de beton confinat). (b) diametrul etrierilor sau al fretei, d_bw, pentru armarea carcasei diagonale îndeplineşte condiţia: d_bw ≥ max{8 mm; d_bi,max/3} unde: d_bi,max diametrul maxim al armăturilor înclinate. (8) Pentru grinzile armate cu carcase diagonale armarea carcasei ortogonale îndeplineşte următoarele condiţii: (a) coeficientul de armare total al armăturilor longitudinale este mai mare de 0,0025; (b) diametrul armăturilor longitudinale este mai mare sau egal cu 12 mm; (c) distanţa maximă dintre armăturile longitudinale este mai mică de 200 mm; (d) coeficientul de armare transversală corespunzător etrierilor din carcasele ortogonale este mai mare de 0,002; (e) distanţa dintre etrieri, măsurată în lungul grinzii, este mai mică decât 200 mm; (f) diametrul etrierilor este mai mare sau egal cu 10 mm; (9) Pentru grinzile armate cu bare diagonale şi confinare perimetrală, armarea carcasei ortogonale îndeplineşte următoarele condiţii: (a) coeficientul de armare total al armăturilor longitudinale este mai mare de 0,0025; (b) armătura longitudinală se distribuie uniform pe perimetrul secţiunii transversale; (c) diametrul minim al armăturilor longitudinale este 12 mm; (d) distanţa maximă dintre armăturile longitudinale, măsurată în lungul perimetrului secţiunii transversale, este mai mică de 150 mm şi b_w/2; (e) coeficientul de armare transversală corespunzător etrierilor din carcasele ortogonale este mai mare de 0,002; (f) distanţa maximă în secţiunea transversală dintre ramurile verticale ale etrierilor perimetrali sau interiori sau ale agrafelor, măsurată în direcţia orizontală perpendiculară pe axul grinzii este de 150 mm; (g) distanţa dintre etrieri, măsurată în lungul grinzii, este mai mică sau egală decât 125 mm, 6d_bi,min şi b_w/2, unde d_bi,min este diametrul minim al armăturilor înclinate şi bw este lăţimea inimii grinzii; (h) diametrul etrierilor sau agrafelor este mai mare decât 8 mm şi d_bi,max/3, unde d_bi,max este diametrul maxim al armăturilor înclinate; (i) în toate punctele de intersecţie ale barelor longitudinale intermediare cu ramurile verticale ale etrierilor se dispun agrafe orizontale cu rol de confinare. Acestea traversează întreaga inimă a grinzii şi sunt realizate din bare de diametru minim 8 mm cu ambele ciocuri care îmbracă prin exterior nodul realizat din barele longitudinale şi transversale ale carcasei îndoite la 135°. (10) Pentru limitarea forţelor tăietoare care se dezvoltă în grindă sub acţiunea cutremurului de proiectare, armăturile longitudinale ale carcaselor ortogonale se ancorează în elementele de reazem pe o lungime egală cu 10d_bl, unde d_bl este diametrul barei care se ancorează. (11) O soluţie cu caracter informativ privind grinzile armate cu carcase diagonale este prezentată în Figura 7.8. (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.8 Detaliu exemplificativ privind armare cu carcase diagonale (12) O soluţie cu caracter informativ privind grinzile armate cu bare diagonale şi confinare perimetrală este prezentată în Figura 7.9. (a se vedea imaginea asociată) Figura 7.9 Detaliu exemplificativ privind armare cu bare diagonale şi confinare perimetrală 7.3.2.3. Ancorarea şi înnădirea armăturilor din grinzi (1) Pentru ancorarea şi înnădirea armăturilor la clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCL, se aplică prevederile SR EN 1991-1-1. (2) Pentru ancorarea şi înnădirea armăturilor la clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCM sau DCH, se aplică prevederile codului de proiectare P 100-1 şi SR EN 1992-1-1, împreună cu prevederile suplimentare date în acest paragraf. (3) Armăturile longitudinale şi transversale din grinzile de cuplare nu sunt înnădite prin suprapunere în zonele critice. (4) Dispozitive de cuplare mecanice cap-la-cap utilizate pentru înnădirea armăturilor sunt validate prin încercări efectuate în condiţii compatibile cu clasa de ductilitate selectată, pentru solicitări seismice. Pentru clădirile proiectate pentru clasele de ductilitate DCH şi DCM, dispozitivele de cuplare mecanice asigură curgerea barelor de armătură până la epuizarea capacităţii lor de deformare la solicitări ciclic alternante, fără cedarea îmbinării. Nu este permisă cedarea îmbinării. (5) Armăturile diagonale sunt ancorate în elementele de reazem pentru a putea dezvolta un efort maxim de întindere şi un efort maxim de compresiune egal cu 1,50f_yd. (6) Armăturile longitudinale ale grinzilor armate cu carcase ortogonale sunt ancorate în elementele de reazem pentru a putea dezvolta un efort maxim de întindere şi un efort maxim de compresiune egal cu 1,35f_yd. 7.4. Zonele de intersecţie a pereţilor cu diafragmele orizontale (1) Pe grosimea plăcii este prevăzută în perete o armare de centură, formată din cel puţin 4 bare longitudinale. (2) Aria totală a armăturilor longitudinale din centură este mai mare decât 0,008b_w0 h_f, unde b_w0 este lăţimea inimii peretelui şi h_f este grosimea plăcii. (3) Diametrul armăturilor longitudinale din centuri este mai mare sau egal cu 12 mm. 7.5. Planşeele din infrastructură (1) Grosimea plăcii planşeului de transfer, situat imediat sub zona critică a pereţilor, este de minim 150 mm. (2) La clădiri multietajate având unul sau mai multe subsoluri, plăcile de peste subsoluri sunt armate longitudinal la ambele feţe cu plase continue. (3) Cantitatea de armătură din fiecare plasă, pe fiecare din cele două direcţii orizontale, corespunde unui procent de armare mai mare de 0,25 % şi este mai mare de 300 mmp/m. 8. Structuri prefabricate (1) Acest capitol conţine prevederi privind structurile cu pereţi de beton armat realizaţi din elementele prefabricate de tip placă (denumite în continuare panouri prefabricate). (2) La proiectarea structurilor realizate din panouri mari prefabricate se utilizează prevederile reglementărilor tehnice specifice împreună cu prevederile suplimentare date în această reglementare tehnică. (3) Prin măsurile de alcătuire a elementelor prefabricate şi a îmbinărilor este realizată o comportare structurală similară cu cea a structurilor cu pereţi de beton monolit. (4) Pereţii structurali alcătuiţi integral sau parţial din panouri prefabricate respectă cerinţele generale de alcătuire date în capitolul 7. Grinzile de cuplare alcătuite integral sau parţial din panouri prefabricate respectă cerinţele generale de alcătuire date în capitolul 7. (5) Structurile cu pereţi din elemente prefabricate respectă cerinţele generale privind proiectarea seismică indicate la capitolul 3. (6) Valorile de proiectare ale eforturilor sunt determinate în acord cu prevederile date în capitolul 4. (7) În condiţiile respectării prevederii de la 8, capacităţile de rezistenţă ale elementelor structurale sunt determinate conform prevederilor capitolului 5 şi SR EN 1992-1-1. (8) În condiţiile respectării prevederii de la 8, capacităţile de deformare ale elementelor structurale sunt determinate conform prevederilor capitolului 6. (9) În cazul clădirilor proiectate pentru clasele de ductilitate DCH sau DCM, continuitatea elementelor prefabricate este realizată numai prin îmbinări umede de beton armat. (10) Armătura dispusă în zonele de îmbinare răspunde elastic la incidenţa cutremurului de proiectare. Pot face excepţie: (a) armăturile verticale ale pereţilor care se deformează plastic ca urmare a încovoierii acestora, conform configuraţiei mecanismului plastic, dacă este asigurată transmiterea integrală a eforturilor la incidenţa cutremurului de proiectare, fără degradarea îmbinării; (b) armăturile orizontale ale grinzilor de cuplare care se deformează plastic ca urmare a încovoierii acestora, conform configuraţiei mecanismului plastic, dacă este asigurată transmiterea integrală a eforturilor la incidenţa cutremurului de proiectare, fără degradarea îmbinării. (11) Structura cu pereţi de beton armat realizaţi, integral sau parţial, din panouri mari prefabricate este proiectată considerând o valoare maximă a factorului de comportare redusă cu 30% faţă de valorile prevăzute de codul de proiectare P 100-1. (12) Planşeul realizat parţial sau integral din panouri prefabricate, este conceput astfel încât să se asigure comportarea lui ca diafragmă practic infinit rigidă şi rezistentă în planul ei. 8.1. Îmbinările panourilor prefabricate (1) Îmbinările dintre panourile prefabricate asigură o comportare similară cu cea a structurilor realizate monolit, prin turnarea betonului in situ, în poziţia din proiect, sub aspectul rigidităţii, al capacităţii de rezistenţă şi al ductilităţii. (2) Îmbinările verticale dintre panourile de perete asigură legătura orizontală între panouri sau între panouri şi zonele de capăt ale pereţilor. (3) Îmbinările orizontale dintre panourile de perete asigură legătura verticală între panouri sau între panouri şi elementele de reazem. (4) Îmbinările orizontale dintre panourile de planşeu asigură legătura orizontală între panouri sau între panouri şi elementele de reazem. (5) Îmbinările dintre panourile prefabricate sau dintre panourile prefabricate şi zone realizate monolit răspund elastic la solicitarea de lunecare la incidenţa cutremurului de proiectare. Capacitatea de rezistenţă la lunecare este cu 25% mai mare decât efortul de lunecare asociat formării mecanismului plastic în structură. (6) Forţele de compresiune din panourile prefabricate de perete se transmit direct, prin contact nemijlocit între panouri şi betonul turnat monolit. (7) Forţele de întindere din panourile prefabricate se transmit prin armăturile înnădite. Înnădirea este realizată în acord cu prevederile SR EN 1992-1-1 cu limitările date în această reglementare tehnică. (8) Prin modul de poziţionare al armăturilor înnădite este asigurată transmiterea fără excentricitate a eforturilor de întindere. (9) Transmiterea eforturilor normale şi tangenţiale prin îmbinări este realizată uniform distribuit, evitându-se concentrarea de eforturi în anumite zone; (10) Gabaritul zonelor de îmbinare, stâlpi şi centuri, este suficient pentru realizarea de spaţii pentru montarea şi înnădirea armăturilor şi pentru betonarea şi compactarea betonului în condiţii bune. (11) Prin modul de alcătuire a îmbinărilor din zonele critice ale pereţilor şi grinzilor de cuplare este asigurată distribuţia deformaţiilor specifice de întindere din armături pe o lungime suficientă pentru a se evita în toate situaţiile depăşirea deformaţiei specifice ultime a oţelului. (12) Toate îmbinările dintre panouri sunt de tip deschis şi permit controlul vizual al lucrărilor de armare, înainte de turnarea betonului din îmbinare, şi al calităţii betonului turnat. 8.1.1. Îmbinări verticale ale panourilor de perete (1) Feţele laterale ale panourilor adiacente îmbinărilor verticale sunt profilate sub formă de dinţi. Adâncimea dinţilor este de minim 25 mm. Raportul h/d între dimensiunile dinţilor este mai mic decât 8. Unghiul de racordare α este mai mic decât 30°. Lungimea totală a secţiunilor de forfecare a dinţilor (Σh_d) este de circa jumătate din înălţimea panoului. (a se vedea imaginea asociată) Figura 8.1 Detaliu privind configurarea feţelor verticale ale panourilor (2) Armătura orizontală a panourilor este continuă peste zonele de îmbinare pe verticală dintre panouri. Continuitatea armăturii se asigură prin înnădire în acord cu prevederile SR EN 1992-1-1. Înnădirea se dimensionează considerând un efort de întindere în barele orizontale ale panourilor mai mare sau egal cu f_yd. (3) Pentru asigurarea continuităţii armăturilor orizontale se pot utiliza armături fasonate în formă de bucle aşezate în plan orizontal, înnădite prin suprapunere. Distanţa maximă dintre bucle măsurată pe verticală este de 300 mm. Buclele se amplasează în alveolele care se formează între dinţii de beton. Armăturile sub formă de buclă se fasonează în acord cu prevederile SR EN 1992-1-1. (4) Dimensiunile şi armarea zonelor de îmbinare verticală a panourilor sunt realizate respectând condiţiile de alcătuire şi armare specifice a zonelor de intersecţie ale pereţilor date la 7.2.2.3 şi condiţiile suplimentare date la (5). (5) Diametrul minim al etrierilor dispuşi în zonele de intersecţie este de 6 mm. Distanţa maximă între legăturile transversale ale barelor verticale este de 10d_bl,min, unde d_hi,min este diametrul minim al barelor verticale. (a se vedea imaginea asociată) Figura 8.2 Detaliu îmbinare cu bucle 8.1.2. Îmbinări orizontale ale panourilor de perete (1) Pe feţele superioară şi inferioară ale panourilor de pereţi, adiacente zonelor de îmbinare orizontale, sunt realizate alveole (amprente) cu adâncimea minimă de 25 mm şi suprafaţa de contact este prelucrată pentru a prezenta rugozitate. (2) Îmbinările orizontale ale panourilor sunt alcătuite sub forma unor centuri continue având înălţimea mai mare sau egală cu grosimea panourilor de placă ale planşeului. (3) Armătura verticală a panourilor este continuă peste zonele de îmbinare pe verticală dintre panouri. Continuitatea armăturii se asigură prin înnădire în acord cu prevederile SR EN 1992-1-1. Înnădirea se dimensionează considerând un efort de întindere în barele verticale ale panourilor în acord cu configuraţia mecanismului plastic al structurii. Prin modul de realizare a detaliilor de înnădire se realizează transmiterea fără excentricitate a eforturilor de întindere din armături. (4) Pentru asigurarea continuităţii armăturilor verticale din panouri, în afara zonelor critice, se pot dispune bare cu rol de conectori dispuse la distanţe mai mari decât armătura verticală curentă a panourilor. Barele cu rol de conectori au diametrul mai mare sau egal cu 14 mm. 8.1.3. Îmbinări orizontale ale panourilor de planşeu (1) Acest paragraf conţine prevederi privind modul de îmbinare a panourilor orizontale de planşeu în situaţia în care acesta este realizat din panouri mari prefabricate, fără suprabetonare. (2) În cazul rezemării pe pereţi prefabricaţi, panourile de planşeu sunt retrase pe tot conturul în raport cu feţele pereţilor prefabricaţi cu cel puţin 75 mm. (3) Feţele laterale ale panourilor de planşeu sunt realizate înclinat cu 10° faţă de planul vertical. (4) În cazul reazemelor interioare, armătura orizontală a panourilor de planşeu este continuă peste zonele de îmbinare pe orizontală dintre panouri. Continuitatea armăturii se asigură prin înnădire în acord cu prevederile SR EN 1992-1-1. Înnădirea se dimensionează considerând un efort de întindere în barele orizontale ale panourilor mai mare sau egal cu f_yd. (5) În cazul reazemelor marginale, armătura orizontală a panourilor de planşeu este ancorată în zonele de îmbinare orizontale. Ancorarea este realizată în acord cu prevederile SR EN 1992-1-1. (6) În zonele de îmbinare orizontale se realizează centuri. Armarea minimă a centurilor se stabileşte conform 7.4. (a se vedea imaginea asociată) Figura 8.3 Soluţie exemplificativă de îmbinare a panourilor de planşeu în dreptul unui perete prefabricat --------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
