Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
REGLEMENTARE AERONAUTICA CIVILA ROMANA din 2 noiembrie 2009 privind asigurarea cu combustibili de aviatie pe aerodromuri, RACR-AD-ACAA, editia 01/2009
REGLEMENTARE AERONAUTICĂ? CIVILĂ? ROMÂNĂ? din 2 noiembrie 2009 privind asigurarea cu combustibili de aviaţie pe aerodromuri, RACR-AD-ACAA, ediţia 01/2009 EMITENT: MINISTERUL TRANSPORTURILOR ŞI INFRASTRUCTURII PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 768 din 11 noiembrie 2009 PREAMBUL În conformitate cu prevederile Codului aerian şi în scopul reglementãrii domeniului aviaţiei civile, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, în calitatea sa de autoritate de stat, asigurã prin organisme tehnice specializate delegate punerea în aplicare a reglementãrilor aeronautice civile române, care au caracter obligatoriu pentru toţi participanţii la activitãţile aeronautice civile şi conexe, precum şi pentru persoanele care îşi propun ori desfãşoarã activitãţi în zonele supuse servituţilor de aeronauticã civilã. Autoritatea Aeronauticã Civilã Românã este organismul tehnic specializat delegat de cãtre autoritatea de stat, pentru asigurarea aplicãrii reglementãrilor aeronautice civile naţionale şi supravegherea respectãrii lor de cãtre persoanele juridice şi fizice, române sau strãine, care furnizeazã servicii ori produse pentru aviaţia civilã din România, realizând astfel funcţia de supraveghere a siguranţei în domeniul aviaţiei civile. În conformitate cu <>Ordinul ministrului transporturilor nr. 101/2007 pentru aprobarea <>Reglementãrii aeronautice civile române privind accesul pe piaţa serviciilor de handling la sol pe aeroporturi - RACR-APSH, ediţia 03/2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 17 mai 2007, şi cu <>Ordinul ministrului transporturilor nr. 1.245/2008 pentru aprobarea Reglementãrii aeronautice civile române privind autorizarea agenţilor aeronautici de handling - RACR-AD-AAH, ediţia 1/2008, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 21 octombrie 2008, activitatea de handling combustibil (organizarea şi executarea operaţiunilor de alimentare cu şi golire de combustibil, inclusiv depozitarea combustibilului, precum şi controlul calitãţii şi cantitãţii combustibilului la livrare) este inclusã în anexa la reglementãrile respective. RACR-AD-ACAA (Asigurarea cu combustibili de aviaţie pe aerodromuri), ediţia 01/2009, are ca scop reglementarea completã a desfãşurãrii activitãţilor de handling combustibil. Prevederile prezentei reglementãri sunt aliniate la normele şi practicile recomandate cuprinse în documentele Asociaţiei Transportului Aerian Internaţional (IATA), singurele reglementãri internaţionale aplicabile pentru alimentarea cu combustibili de aviaţie a aeronavelor. Prin aceste prevederi sunt dezvoltate proceduri universale pentru asigurarea calitãţii combustibilului de aviaţie pe aerodromuri. CAP. 1 Generalitãţi 1.1. Scop 1.1.1. Prezenta reglementare stabileşte cerinţe tehnice şi operaţionale specifice, aplicabile activitãţilor de handling combustibil pentru realizarea siguranţei zborului. 1.1.2. Asigurarea cu combustibili de aviaţie pe aerodromurile civile româneşti trebuie planificatã, organizatã, pregãtitã şi executatã corespunzãtor cerinţelor detaliate în prezenta reglementare, cu respectarea prevederilor celorlalte acte normative naţionale aplicabile activitãţilor economice. 1.2. Aplicabilitate 1.2.1. Prevederile prezentei reglementãri se aplicã: a) agenţilor aeronautici de handling combustibil de aviaţie pentru terţi; b) operatorilor aerieni care executã activitãţi de handling combustibil în sistem propriu în vederea susţinerii activitãţii de zbor. 1.2.2. Cerinţele şi condiţiile de autorizare de cãtre Autoritatea Aeronauticã Civilã Românã (AACR) a agenţilor aeronautici de handling şi a operatorilor aerieni fac obiectul unor reglementãri specifice. 1.2.3. - (1) AACR poate accepta, la cerere, derogãri de la cerinţele şi condiţiile tehnice şi operaţionale prevãzute în reglementarea de faţã, cu condiţia menţinerii calitãţii combustibilului de aviaţie, a siguranţei operaţionale şi implicit a nivelului de siguranţã a zborului. (2) Cererea pentru derogare va fi înaintatã directorului general al AACR şi va include fundamentarea derogãrii solicitate. Aceasta trebuie sã fie susţinutã de o analizã a efectelor asupra siguranţei operaţionale şi de un plan de acţiuni pentru menţinerea calitãţii combustibilului de aviaţie, a siguranţei operaţionale şi implicit a nivelului de siguranţã a zborului. 1.3. Definiţii şi abrevieri 1.3.1. În sensul prezentei reglementãri, termenii de mai jos au urmãtoarele semnificaţii: - administrator al aerodromului - persoanã fizicã sau juridicã care conduce şi gestioneazã un aerodrom aflat în proprietatea publicã sau în proprietatea privatã a unor persoane fizice ori juridice; - aerodrom - suprafaţã delimitatã pe pãmânt sau pe apã, care cuprinde, eventual, clãdiri, instalaţii şi materiale, destinatã a fi utilizatã, în totalitate sau în parte, pentru sosirea, plecarea şi manevrarea la sol a aeronavelor; - aeroport - aerodromul deschis pentru operaţiuni comerciale de transport aerian; - aeroport mic - aeroport unde numãrul total de operaţiuni de alimentare pe an este mai mic de 4.000 şi/sau cantitatea de combustibil livratã este mai micã de 2,5 milioane de litri. Notã: La aeroporturile unde nu existã echipamente de alimentare mobile (autoalimentatoare) şi alimentarea este efectuatã de la staţii fixe, limitãrile de mai sus nu sunt valabile; - agent aeronautic civil - orice persoanã fizicã sau juridicã autorizatã sã desfãşoare activitãţi aeronautice civile; - asigurarea cu combustibili de aviaţie pe aerodromuri - totalitatea activitãţilor legate de aprovizionare, depozitare şi alimentare cu combustibili a aeronavelor la sol; - atmosferã explozivã - un amestec, în condiţii atmosferice, de aer şi una sau mai multe substanţe periculoase, sub formã de gaz, vapori, ceaţã sau praf, în care, dupã ce s-a produs aprinderea, arderea se propagã în întreaga masã; - dead-man control - dispozitiv de siguranţã, instalat pe un echipament de alimentare, care, printr-o acţionare continuã sau intermitentã, declanşeazã/întrerupe alimentarea cu combustibil a aeronavelor la sol; - facilitãţi - baza materialã asociatã desfãşurãrii activitãţii de transport şi depozitare a combustibilului de aviaţie şi alimentare cu combustibil a aeronavelor; - filtru - vas sub presiune, echipat corespunzãtor, care conţine elemente filtrante; - incident - orice eveniment/situaţie care ar expune personalul sau echipamentul la risc, în mod direct sau indirect; - instruire - pregãtirea prin cursuri de specialitate, la locul de muncã, în centre specializate sau în alt mod, pentru însuşirea şi aprofundarea cunoştinţelor necesare îndeplinirii sarcinilor de serviciu în condiţii de calitate şi siguranţã; - presiune diferenţialã - diferenţa dintre valorile presiunilor la intrarea şi, respectiv, ieşirea din filtru; - siguranţa zborului - capacitate a activitãţii aeronautice constând în evitarea afectãrii sãnãtãţii sau pierderii de vieţi omeneşti, precum şi producerii de pagube materiale; - zona de alimentare - ansamblu de cercuri cu raza de 3 m sau mai mult dacã este specificat de autoritãţile locale, având centrul la gurile de umplere a rezervoarelor aeronavei, cuprinzând aeronava, autoalimentatorul şi furtunurile utilizate şi care poate fi clasificatã ca zonã 0 sau 1 conform zonãrii mediilor cu pericol de explozie; - zona 0 - în care atmosfera explozivã este prezentã în mod permanent sau pe perioade lungi de timp ori frecvent, în condiţii normale de funcţionare. Acest spaţiu cuprinde, în esenţã, interiorul rezervoarelor sau aparatelor; - zona 1 - în care atmosfera explozivã poate sã aparã intermitent sau periodic, în condiţii normale de funcţionare. Acest spaţiu cuprinde, de exemplu: împrejurul gurilor de alimentare, împrejurul dispozitivelor de umplere şi golire, împrejurul unor presetupe insuficient etanşe. 1.3.2. Abrevieri uzuale utilizate în prezenta reglementare: - AACR - Autoritatea Aeronauticã Civilã Românã; - AD/AP - aerodrom/aeroport; - AMC - aparatura de mãsurã şi control; - API - American Petroleum Institute (Institutul American de Petrol); - APU - auxiliary power unit (motor auxiliar); - GPU - ground power unit (grup electric de sol); - IATA - International Air Transport Association (Asociaţia Internaţionalã de Transport Aerian); - ICAO - International Civil Aviation Organization (Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale); - RACR - reglementãri aeronautice civile române. 1.4. Referinţe 1.4.1. Asigurarea cu combustibili de aviaţie pe aerodromurile civile se organizeazã şi se desfãşoarã conform prevederilor prezentei reglementãri şi ale actelor normative naţionale aplicabile activitãţilor respective. 1.4.2. Prevederile actelor normative naţionale şi reglementãrilor aeronautice aplicabile activitãţilor respective pot fi corelate şi/sau completate cu specificaţiile de profil (caracteristici tehnice, parametri funcţionali, criterii, metode, soluţii, algoritmi, proceduri etc.) conţinute de ediţiile în vigoare ale unor documente de aviaţie civilã relevante, cum sunt: a) documentul IATA JIG 1: Guidelines for Aviation Fuel Quality Control & Operating Procedures for Joint IntoPlane Fuelling Services (Ghiduri pentru controlul calitãţii combustibilului de aviaţie şi proceduri de operare pentru alimentarea cu combustibil a aeronavelor); b) documentul IATA JIG 2: Guidelines for Aviation Fuel Quality Control & Operating Procedures for Joint Airport Depots (Ghiduri pentru controlul calitãţii combustibilului de aviaţie şi proceduri de operare pentru depozite aeroportuare); c) documentul IATA JIG 4: Guidelines for Aviation Fuel Quality Control and Operating Procedures for Smaller Airports (Ghiduri pentru controlul calitãţii combustibilului de aviaţie şi proceduri de operare pentru aeroporturi mici); d) standardul SR EN 12312-5: Echipament de sol pentru aeronave, Cerinţe specifice, Partea 5: Echipament de alimentare cu combustibil pentru aeronave; e) API 1529: Aviation fuelling hose and hose assemblies (Furtunuri pentru combustibili de aviaţie şi asamblarea furtunurilor); f) EN 1361: Rubber hoses and hose assemblies for aviation fuel handling. Specification (Furtunuri de cauciuc şi asamblarea furtunurilor pentru manipularea combustibilului de aviaţie. Specificaţie); g) API 1542: Identification markings for dedicated aviation fuel manufacturing and distribution facilities, airport storage and mobile fuelling equipments (Marcaje de identificare dedicate facilitãţilor de fabricare şi distribuţie a combustibilului de aviaţie, facilitãţilor de stocare pe aeroporturi şi echipamentelor mobile de alimentare); h) API 1581: Specification and Qualification Procedures for Aviation Jet Fuel Filter Separators (Specificaţii şi proceduri de testare pentru filtre separatoare de apã); i) API 1583: Specification and Qualification Procedures for Aviation Fuel Filter Monitors with Absorbent Type Elements (Specificaţii şi proceduri de testare pentru filtre monitor cu elemente absorbante); j) API 1590: Specification and qualification procedures for aviation fuel microfilters (Specificaţii şi proceduri de testare pentru microfiltre de combustibil de aviaţie); k) documentul IATA: Manual pentru handling aeroportuar; şi/sau alte documente emise de organizaţii internaţionale de aviaţie civilã, precum şi documentaţiile tehnice furnizate de producãtori sau de beneficiarii serviciilor aeroportuare. CAP. 2 Cerinţe privind construcţia depozitelor pentru combustibilii de aviaţie 2.1. Cerinţe generale pentru depozit 2.1.1. Pentru a fi acceptate de AACR ca utilizabile pentru activitãţi de aeronauticã civilã, instalaţiile pentru combustibilii de aviaţie trebuie sã corespundã: a) standardelor generale în vigoare privind instalaţiile de depozitare a produselor petroliere; b) cerinţelor tehnice din cuprinsul prezentului capitol, pentru a fi constituite condiţiile de executare continuã, corectã şi completã a procedurilor privind asigurarea calitãţii combustibililor de aviaţie pe timpul depozitãrii. 2.1.2. Dacã anumite cerinţe ale standardelor generale în vigoare privind instalaţiile de depozitare a produselor petroliere diferã de cerinţele tehnice din cuprinsul prezentului capitol, acestea din urmã prevaleazã. 2.1.3. Instalaţiile şi echipamentele pentru combustibilii de aviaţie trebuie sã fie segregate pozitiv (separate total de instalaţiile şi echipamentele utilizate pentru alte produse), prin utilizarea unei vane cu sertar dublu şi golirea spaţiului dintre sertare sau unui blind prins între flanşe. De asemenea, instalaţiile utilizate pentru diferitele tipuri de combustibili de aviaţie trebuie sã fie segregate pozitiv. 2.1.4. Nu este permisã depozitarea combustibilului de aviaţie în cisterne rutiere, remorci sau vagoane. 2.1.5. Rezervoarele şi conductele construite din oţel carbon trebuie protejate la interior pe toatã suprafaţa. Materialele utilizate la protecţia interioarã trebuie sã fie de culoare albã şi sã nu contamineze combustibilul. Nu sunt permise aliajele de cupru, cadmiu sau zinc, protecţie prin cadmiere, tablã galvanizatã sau materiale plastice. Rezervoarele şi conductele construite din oţel inoxidabil sau din aliaj de aluminiu nu necesitã protecţie interioarã. 2.1.6. Fiecare depozit trebuie sã aibã un plan coordonator, pe care sã fie marcate rezervoarele, echipamentele, conductele, reţelele supraterane şi subterane. Acest plan va avea anexate instrucţiunile pentru operaţiunile de recepţie şi livrare afişate într-un loc uşor accesibil personalului operator. 2.1.7. Fiecare depozit trebuie sã aibã schema tehnologicã afişatã într-un loc uşor accesibil. Pe aceasta trebuie sã fie marcate şi notate urmãtoarele: a) rezervoarele (numãrul rezervorului, tipul, capacitatea în mc, tipul combustibilului de aviaţie depozitat, robinete şi armãturi cu indicarea tipului, dimensiuni, caracteristici tehnice); b) filtre (numãr, tip); c) pompe (numãr, tipul de pompã, combustibilul pompat, debit, presiune, puterea motorului, legãturi tehnologice); d) rampe de descãrcare-încãrcare cisterne cale feratã şi/sau cisterne auto; e) conducte tehnologice între instalaţii, cu indicarea diametrului, numerotãrii şi tipului de combustibil de aviaţie. 2.1.8. Butoanele de pornire/oprire ale pompelor din zonele de descãrcare/încãrcare a combustibilului trebuie sã fie uşor accesibile şi clar identificate. 2.1.9. Depozitele trebuie prevãzute cu sisteme de oprire în caz de urgenţã/avarie. Butoanele de oprire trebuie sã fie situate în imediata apropiere a zonelor destinate activitãţilor de manipulare a combustibilului, sã fie uşor accesibile şi clar identificabile. 2.1.10. Proiectele pentru orice instalaţie nouã sau modernizare la cele existente trebuie avizate de cãtre AACR şi punerea în funcţiune a acestora sã fie asistatã de cãtre AACR. 2.1.11. - (1) Toate rezervoarele, precum şi reţeaua de conducte aferente acestora trebuie sã fie clar marcate prin etichete şi codificate prin culori pentru identificarea sortimentului de combustibil (inscripţionându-se obligatoriu şi cuvintele care indicã tipul combustibilului) şi a sensului de curgere a combustibilului. (2) Pentru combustibilul pentru turbomotoare de aeronave (petrol de aviaţie) se vor folosi etichete negre cu scrisul alb şi pentru benzina de aviaţie etichete roşii cu scrisul alb, conform API 1542. 2.1.12. Incinta depozitului trebuie sã fie curatã, ordonatã şi bine întreţinutã. Rezervoarele şi conductele trebuie revopsite când este necesar, scãrile, pasarelele şi balustradele trebuie sã fie fãrã ruginã. 2.1.13. Managerul organizaţiei are responsabilitatea de a asigura securitatea depozitului prin amenajãri adecvate pentru protecţia personalului, bunurilor şi operarea facilitãţilor. Trebuie luate toate mãsurile pentru a împiedica accesul persoanelor neautorizate, furtul sau contaminarea combustibilului, furtul echipamentelor sau utilizarea acestora în activitãţi ilegale. 2.2. Rezervoare 2.2.1. Numãrul şi mãrimea rezervoarelor se calculeazã astfel încât sã asigure o cantitate suficientã de combustibili pentru alimentarea aeronavelor în perioada de trafic de vârf a aerodromului, luându-se în considerare modalitãţile de aprovizionare, durata decantãrii şi analizelor de laborator şi a curãţãrii rezervoarelor. 2.2.2. Rezervoarele trebuie sã fie construite şi instalate astfel încât sã fie evitatã intrarea apei şi a murdãriei. (1) Rezervoarele orizontale trebuie sã aibã o pantã continuã de minimum 1/50 cãtre colectorul de apã şi impuritãţi. (2) Rezervoarele verticale trebuie sã aibã fund conic cu o pantã continuã de cel puţin 1/30 spre colectorul central de apã şi impuritãţi. 2.2.3. Rezervoarele trebuie sã fie echipate cu: a) supape de respiraţie/site de aerisire corespunzãtoare tipului de combustibil, prevãzute cu opritoare de flãcãri; b) un colector de apã şi impuritãţi solide situat la cel mai de jos punct, prevãzut cu o conductã şi valvã corespunzãtoare pentru purjarea apei şi sedimentelor. Volumul liniei de drenare trebuie sã fie clar marcat; c) conducte separate pentru umplerea rezervorului şi livrarea combustibilului; pentru rezervoarele orizontale, acestea trebuie situate la partea cea mai înaltã a rezervorului, conducta de umplere direcţionând fluxul cãtre colectorul de apã şi impuritãţi; d) guri de vizitare cu diametrul de minimum 600 mm, pentru a permite degazarea şi accesul în interior pentru curãţare; e) orificii pentru luarea probelor şi efectuarea mãsurãtorilor; f) sistem flotant de aspiraţie cu indicatoare de poziţie a braţelor şi/sau cablu de control din oţel inoxidabil legat la mantaua rezervorului. Pentru rezervoarele orizontale, punctul cel mai de jos de la care poate fi tras combustibilul trebuie situat în partea cea mai înaltã a rezervorului, la cel putin 15 cm faţã de fundul rezervorului, iar pentru rezervoarele verticale, punctul cel mai de jos trebuie situat la minimum 45 cm faţã de fundul rezervorului; g) sistem de alarmare şi/sau închidere la un nivel prestabilit. 2.2.4. Pentru toate rezervoarele trebuie fãcute amenajãri pentru îndepãrtarea apei şi a sedimentelor din colectorul de apã şi impuritãţi: a) pentru rezervoarele mici orizontale (sub 20.000 l) purjarea se poate face în gãleţi cu capacitate de minimum 5 l, construite din oţel inoxidabil sau oţel carbon protejat la interior cu materiale epoxi, de culoare albã, care sã nu contamineze combustibilul, prevãzute cu cablu de legãturã echipotenţialã; b) pentru rezervoarele îngropate este necesarã o pompã de aspiraţie racordatã la conducta de purjare; c) pentru rezervoarele verticale şi orizontale supraterane de capacitate mare sunt recomandate rezervoare de recuperare a cantitãţilor provenite din purjãri; conductele de legãturã între rezervoarele de stocare şi cele de recuperare, precum şi rezervoarele de recuperare trebuie sã îndeplineascã aceleaşi cerinţe constructive şi de întreţinere ca şi cele de stocare, dacã combustibilul recuperat este utilizat în scopuri aviatice. 2.2.5. Fiecare rezervor trebuie sã fie clar identificabil printr-un numãr sau o literã, corespunzãtor schemei tehnologice. De asemenea, trebuie inscripţionatã pe mantaua rezervorului data ultimei curãţãri/inspecţii şi a efectuãrii protecţiei interioare. 2.3. Conducte/Furtunuri 2.3.1. Fiecare sortiment de combustibil trebuie sã fie circulat printr-un sistem complet separat. Nu trebuie sã existe linii de legãturã între conductele prin care trec sortimente diferite de combustibil/produs petrolier. 2.3.2. Pe toate conductele vor fi marcate clar tipul combustibilului şi sensul de curgere, conform codului de marcare şi culori menţionat în paragraful 2.1.11. 2.3.3. Prizele de descãrcare a cisternelor/vagoanelor vor fi prevãzute cu cuple de diametru şi tip ales astfel încât sã dea gradul maxim practicabil de garantare a calitãţii combustibilului şi a siguranţei operaţionale. 2.3.4. Toate furtunurile de încãrcare autoalimentatoare trebuie sã fie de tip C (semiconductor), fabricate conform specificaţiilor API 1529 sau EN 1361, ultima ediţie. 2.4. Filtrare 2.4.1. În scopul întreţinerii şi al verificãrilor de rutinã, echipamentele de filtrare trebuie instalate în locuri uşor accesibile. 2.4.2. La rampa de descãrcare cisterne rutiere/vagoane-cisternã, înainte de intrarea în rezervoare, precum şi la rampele de încãrcare a combustibililor în autoalimentatoare trebuie montate echipamente de filtrare, dupã cum urmeazã: a) pentru petrolul de aviaţie: filtre separatoare conform specificaţiilor API/IP 1581, ultima ediţie. În amonte, la rampa de descãrcare cisterne/vagoane, poate fi instalat şi un prefiltru pentru a îndepãrta impuritãţile solide şi a prelungi viaţa elementelor filtrului separator. b) pentru benzinã de aviaţie: microfiltru cu fineţea de maximum 5 microni. c) în ambele cazuri de mai sus, la rampele de încãrcare a combustibililor în autoalimentatoare se poate folosi filtru monitor conform specificaţiilor API/IP 1583, ultima ediţie, ca alternativã la filtrul separator/microfiltru, dacã combustibilul nu conţine aditivi antiîngheţ (FSII). 2.4.3. Filtrele construite din oţel carbon trebuie protejate la interior cu materiale de culoare albã, care sã nu contamineze combustibilul. Nu sunt permise aliajele de cupru, cadmiu sau zinc, protecţie prin cadmiere, tablã galvanizatã sau materiale plastice. 2.4.4. Filtrele trebuie sã fie prevãzute cel puţin cu: a) racord la intrarea şi ieşirea din filtru, care sã permitã luarea probelor în condiţii de curgere a combustibilului; b) manometru cu citire directã a presiunii diferenţiale; c) o valvã de dezaerare situatã la cel mai înalt punct al vasului, precum şi o supapã de siguranţã; d) plãcuţa constructorului, care trebuie sã includã cel puţin urmãtoarele informaţii: numele constructorului, numãrul seriei vasului şi numãrul modelului, data fabricãrii, presiunea diferenţialã maximã, debitul nominal, tipul şi categoria conform specificaţiei API/IP ultima ediţie, tipul şi numãrul elementelor filtrante, cuplul de strângere. 2.4.5. Racordurile de intrare-ieşire şi drenare trebuie marcate corespunzãtor. CAP. 3 Asigurarea calitãţii combustibilului de aviaţie la recepţie şi pe timpul stocãrii 3.1. Recepţia combustibililor în depozitul de aerodrom 3.1.1. Fiecare lot de combustibil trebuie sã fie însoţit cel puţin de urmãtoarele documente: a) buletinul de analizã/raportul de inspecţie şi declaraţia de conformitate de la rafinãrie, în care trebuie menţionate clar numãrul de lot, tipul combustibilului livrat şi cã acesta îndeplineşte specificaţiile relevante; b) autorizaţia de transfer/avizul de însoţire a mãrfii, care conţine cel puţin urmãtoarele informaţii: data şi ora încãrcãrii sau transferului, numãrul rezervorului din care provine combustibilul, tipul combustibilului, numãrul de lot şi densitatea (la 15°C) combustibilului în rezervorul din care a fost încãrcat, certificarea "fãrã apã şi impuritãţi". 3.1.2. La recepţia combustibililor în depozit trebuie desfãşurate cel puţin urmãtoarele operaţiuni: a) verificarea datelor din documentele de însoţire; b) examinarea sigiliilor de pe mijloacele de transport şi asigurarea cã acestea sunt intacte; c) drenarea fiecãrui compartiment al mijloacelor de transport şi efectuarea controlului vizual; d) mãsurarea densitãţii, corectarea la 15°C şi compararea valorii cu cea înscrisã în autorizaţia de transfer/raportul de inspecţie; aceasta nu trebuie sã difere cu mai mult de 3 kg/mc; e) prelevarea probelor pentru analiza de recertificare (în cazul în care transportul de la rafinãrie este efectuat cu mijloace de transport nededicate şi/sau instalaţiile de umplere din rafinãrie nu sunt segregate pozitiv şi nu sunt exploatate în regim de asigurare a calitãţii similar cu cel aplicat în depozitul de aerodrom sau umplerea s-a efectuat din rezervoare al cãror conţinut nu a fost recertificat). 3.1.3. Dupã descãrcarea combustibilului în rezervoare: a) se prelevã probe pentru testul de recertificare, dacã nu a fost îndeplinitã cerinţa de la paragraful 3.1.2 lit. e) de mai sus, sau se amestecã douã ori mai multe loturi; b) dacã sunt descãrcate în rezervor mai mult de 3 loturi noi, compararea rezultatelor din testul de recertificare cu cele din buletinele de analizã de origine este dificil de fãcut şi, în acest caz, se recomandã efectuarea unui test de specificaţie completã; c) dupã epuizarea timpului de decantare (pentru rezervoare orizontale minimum 1 orã şi pentru cele verticale minimum 2 ore), se eliminã prin purjare toatã apa şi impuritãţile solide. 3.2. Proceduri de stocare-întreţinere a rezervoarelor 3.2.1. Zilnic, rezervoarele trebuie purjate la jet maxim, prin deschiderea rapidã a valvei. 3.2.2. Lunar trebuie verificatã funcţionarea corectã a sorbului flotant. 3.2.3. Toate sitele de aerisire trebuie verificate lunar sau mai des, în funcţie de condiţiile meteo locale. Supapele de respiraţie trebuie verificate conform recomandãrilor producãtorului. 3.2.4. Conductivitatea petrolului de aviaţie trebuie mãsuratã lunar. 3.2.5. Din stocurile fãrã mişcare (la care nu s-a adãugat nicio cantitate de produs) timp de 6 luni pentru petrolul de aviaţie şi 3 luni pentru benzina de aviaţie, se prelevã probe pentru analize periodice. 3.2.6. Rezervoarele trebuie inspectate în interior (cu intrare) şi curãţate la un an dupã punerea în serviciu şi dupã aceea la fiecare 3 ani, dacã condiţiile nu impun altfel. 3.2.7. Inspecţii cu intrare sau curãţãri mai frecvente pot fi necesare dacã: durata de viaţã a elementelor filtrante este redusã semnificativ, controalele de calitate ale combustibilului în aval de rezervoare indicã prezenţa sedimentelor în cantitãţi excesive, o contaminare microbiologicã. 3.2.8. Dacã rezervoarele stau goale mai mult de 30 de zile, trebuie inspectate şi, dacã este cazul, se vor curãţa. 3.2.9. Anual trebuie efectuatã inspecţia vizualã din exterior, prin gurile de vizitare, fãrã intrare, dacã se poate vizualiza complet interiorul. Rezervoarele de recuperare purjãri trebuie sã fie inspectate trimestrial în cazul în care cantitãţile respective sunt utilizate în scopuri aviatice. 3.2.10. La curãţarea rezervoarelor nu trebuie utilizate produse care sã contamineze combustibilul de aviaţie ce urmeazã a fi stocat în rezervoare. 3.2.11. Sistemele de alarmare/oprire la preaplin trebuie verificate cel puţin anual, în conformitate cu recomandãrile producãtorului. Este recomandabil ca funcţionarea acestor sisteme sã fie verificatã lunar, în timpul umplerii rezervoarelor. 3.3. Proceduri de stocare-întreţinere a filtrelor 3.3.1. Zilnic, la începerea lucrului, filtrele trebuie purjate, sub presiune. 3.3.2. Periodic în timpul fiecãrei pompãri, presiunea diferenţialã trebuie observatã. Variaţii neaşteptate ale presiunii diferenţiale (scãderi sau creşteri bruşte) impun oprirea pompãrii, înregistrarea şi investigarea cauzelor. 3.3.3. Sãptãmânal, în cursul unui pompaj la debitul cel mai ridicat realizat în mod normal, dar nu mai puţin de 50% din debitul nominal, trebuie notatã presiunea diferenţialã pe un grafic. Dacã este necesar, se va face corecţia presiunii diferenţiale în funcţie de debitul nominal al filtrului. 3.3.4. Lunar, pentru petrolul de aviaţie, trebuie efectuat testul colorimetric pe membranã de la un punct imediat în aval de fiecare filtru, la un debit de cel puţin 50% din debitul nominal. 3.3.5. O datã pe an, toate filtrele trebuie deschise şi inspectate în interior. Inspecţiile suplimentare ale filtrelor sunt necesare pentru a verifica pierderile prin scurgere la etanşeitatea îmbinãrilor elementelor, dacã probele prelevate în amonte prezintã cantitãţi mari de sedimente ori apã sau când este observatã o reducere semnificativã a debitului. 3.3.6. Elementele filtrante se vor înlocui conform criteriilor prevãzute în anexa A. 3.3.7. Toate filtrele vor avea înscrise pe o etichetã fixatã pe manta urmãtoarele informaţii: codul şi numãrul exact al elementelor filtrante instalate în interior, precum şi data ultimei inspecţii şi schimbãri a elementelor filtrante. 3.3.8. Semestrial se verificã cursa liberã a pistonului manometrului diferenţial, pe tot domeniul. 3.3.9. Sitele de filtrare trebuie curãţate cel puţin lunar. 3.4. Legãturi echipotenţiale şi împãmântarea 3.4.1. În timpul descãrcãrii cisternelor rutiere/vagoanelor sau încãrcãrii autoalimentatoarelor, vehiculele trebuie totdeauna legate la instalaţiile fixe, care la rândul lor sunt împãmântate în mod corespunzãtor. Legãtura echipotenţialã trebuie fãcutã înaintea cuplãrii furtunurilor şi înainte de deschiderea vanelor, a buşoanelor de umplere şi trebuie menţinutã pânã când furtunurile au fost decuplate, iar buşoanele repuse. 3.4.2. Gãleţile şi recipientele metalice folosite pentru purjare trebuie sã fie interconectate electric cu vehiculele/conductele rezervoarelor, înaintea şi în timpul operaţiunilor de purjare. Este interzisã folosirea recipientelor din plastic sau tablã galvanizatã. 3.4.3. Cablurile de legãturã electricã, clemele şi tamburii trebuie verificaţi zilnic, pentru condiţia generalã şi rigiditatea legãturii, şi sãptãmânal trebuie mãsuratã continuitatea electricã la desfãşurarea completã a cablului de pe tambur. Valoarea rezistenţei nu trebuie sã depãşeascã 25 ohm. 3.5. Capace de protecţie împotriva contaminanţilor Toate furtunurile şi conductele cu capete deschise (libere), inclusiv conductele de prelevare a probelor, când nu sunt în uz, trebuie sã fie protejate cu capace, buşoane sau alte mijloace corespunzãtoare. 3.6. Aparatura de mãsurã şi control 3.6.1. Aparatura de mãsurã şi control aflatã în exploatare trebuie înregistratã şi verificatã metrologic conform legislaţiei în domeniul metrologiei. 3.6.2. Este interzisã utilizarea instalaţiilor/echipamentelor care au AMC defecte sau cu verificarea metrologicã expiratã. 3.6.3. Fiecare aparat de mãsurã trebuie înregistrat într-o evidenţã centralizatã a AMC din depozit. 3.7. Furtunuri 3.7.1. Fiecare furtun trebuie sã aibã un numãr permanent de identificare şi o fişã de evidenţã. 3.7.2. Durata de pãstrare a furtunurilor în magazie nu trebuie sã depãşeascã 2 ani, iar durata maximã de lucru recomandatã este limitatã la 10 ani, ambele calculate de la data fabricaţiei. Aceastã perioadã poate fi extinsã la 13 ani (pentru aeroporturi mici), dacã se obţin rezultate satisfãcãtoare la testul vizual şi la cel de presiune de 10 bari. Condiţiile de pãstrare/exploatare a furtunurilor, recomandate de fabricantul acestora, trebuie cunoscute şi respectate. 3.7.3. Furtunurile noi şi cele folosite anterior în sistemul de combustibili pentru aviaţie trebuie sã fie verificate şi, înainte de punerea în serviciu, trebuie spãlate cu combustibil specific instalaţiei şi supuse unei probe de presiune. Combustibilul folosit pentru spãlare nu va fi utilizat la alimentarea aeronavelor. 3.7.4. Furtunurile care au fost folosite anterior pentru combustibili nespecifici aviaţiei nu trebuie folosite în instalaţiile de combustibili pentru aviaţie. 3.7.5. Lunar, furtunul sub presiune trebuie examinat pe toatã lungimea. O atenţie deosebitã trebuie acordatã porţiunilor situate la circa 45 cm faţã de racorduri, aceste porţiuni fiind cele mai supuse deteriorãrii. 3.7.6. Semestrial se efectueazã testul de presiune la 10 bari. 3.8. Extinctoare 3.8.1. Extinctoarele trebuie sã fie uşor accesibile, în bune condiţii şi marcate cu numere sau coduri de identificare. 3.8.2. Extinctoarele trebuie verificate lunar privind starea lor şi cel puţin anual de cãtre o unitate specializatã, conform recomandãrilor fabricantului. Ele trebuie etichetate pentru evidenţierea datei de verificare. 3.9. Schimbarea sortimentului de combustibil în rezervoarele de stocare Procedurile de schimbare a sortimentului de combustibil trebuie sã includã urmãtoarele cerinţe, fãrã a fi limitate la acestea: 3.9.1. Rezervoarele trebuie golite şi curãţate. Conductele aferente, pompele şi filtrele trebuie drenate şi spãlate cu sortimentul de combustibil ce urmeazã a fi stocat, utilizând o cantitate cel puţin de 3 ori mai mare decât capacitãţile respective. 3.9.2. La curãţarea rezervoarelor nu trebuie utilizate produse care sã contamineze combustibilul de aviaţie ce urmeazã a fi stocat în rezervoare. 3.9.3. Toate elementele filtrante care echipeazã filtrele aferente trebuie schimbate. 3.9.4. Unde este necesar, se vor face modificãri ale conductelor şi vanelor pentru a se menţine o segregare pozitivã. 3.9.5. Trebuie schimbate codul de culori şi inscripţionarea corespunzãtor sortimentului de combustibil. 3.10. Recepţia şi stocarea combustibilului de aviaţie în butoaie 3.10.1. Butoaiele trebuie sã fie construite din oţel inoxidabil şi sã fie prevãzute cu capac/buşoane care sã permitã vizualizarea interioarã şi curãţarea completã. 3.10.2. Toate recepţiile combustibilului în butoaie trebuie sã fie acoperite de autorizaţiile de transfer de la depozitele de unde au fost umplute, menţionându-se cantitatea şi tipul combustibilului, numãrul lotului şi al certificatului de calitate. 3.10.3. Înainte de acceptare, butoaiele trebuie examinate din punctul de vedere al avariilor şi al integritãţii sigiliilor. Trebuie verificatã marcarea sortimentului şi acesta sã corespundã detaliilor din autorizaţiile de transfer/certificatul de calitate. 3.10.4. Nu se acceptã butoaiele care curg, sunt deformate, au sigiliile rupte sau în cazul cãrora informaţiile precizate pe marcaje sunt diferite de cele din autorizaţiile de transfer. 3.10.5. Butoaiele trebuie sã fie stocate orizontal pentru a se evita acumularea apei pe capacele acestora şi cu ambele buşoane sub nivelul lichidului. Butoaiele trebuie inspectate extern cel puţin sãptãmânal pentru depistarea eventualelor scurgeri, integritatea etichetelor/marcajelor. 3.10.6. Sortimentele diferite de combustibil trebuie puse separat pentru a minimaliza riscul erorii de alimentare. 3.10.7. Sistemul de stocare trebuie sã fie adoptat astfel încât cel mai vechi combustibil sã fie folosit primul, în conformitate cu numãrul lotului şi data umplerii. 3.10.8. În cazul în care timp de 12 luni de la data umplerii nu s-a deschis butoiul, se vor preleva probe pentru testul periodic. Dupã o perioadã de maximum 24 de luni, combustibilul va fi utilizat în alte scopuri decât cele aviatice. 3.10.9. Dupã utilizare şi înainte de a fi returnate la furnizor, vor fi şterse toate etichetele/marcajele de pe butoaie. CAP. 4 Cerinţe privind construcţia echipamentelor de alimentare cu combustibili a aeronavelor 4.1. Cerinţe generale 4.1.1. Pentru a fi acceptate de AACR ca utilizabile pentru activitãţi de aeronauticã civilã, echipamentele de alimentare cu combustibil a aeronavelor trebuie sã corespundã: a) standardelor generale în vigoare privind echipamentele de alimentare cu combustibil pentru aeronave; b) cerinţelor tehnice din cuprinsul prezentului capitol, pentru a fi constituite condiţiile de executare continuã, corectã şi completã a procedurilor privind asigurarea calitãţii combustibililor de aviaţie şi siguranţa operaţionalã pe aerodrom pe timpul utilizãrii acestora la deservirea aeronavelor. 4.1.2. Dacã anumite cerinţe ale standardelor prevãzute la lit. a) a paragrafului 4.1.1. diferã de cerinţele prevãzute la lit. b) a aceluiaşi paragraf, acestea din urmã prevaleazã. 4.1.3. Echipamentele de alimentare cu combustibil a aeronavelor trebuie sã fie proiectate şi construite conform normelor de siguranţã, încorporând sistemele de respiraţie corespunzãtoare ale cisternelor, testele hidrostatice ale circuitelor de pompare, sistemele de frânare pneumaticã de siguranţã, comenzile de oprire de urgenţã etc. Toate autoalimetatoarele trebuie sã fie cu motor diesel. 4.1.4. Rezervoarele şi conductele trebuie sã fie construite din aliaj de aluminiu, oţel inoxidabil sau oţel carbon protejat la interior. Materialele utilizate la protecţia interioarã trebuie sã fie de culoare albã şi sã nu contamineze combustibilul. Nu sunt permise aliajele de cupru sau zinc, protecţie prin cadmiere, tablã galvanizatã ori materiale plastice. 4.1.5. Un autoalimentator trebuie sã fie destinat unui singur sortiment de combustibil şi trebuie sã aibã etichete de identificare a combustibilului, aplicate în mod vizibil, pe fiecare parte a autovehiculului şi la fiecare punct de umplere. 4.1.6. Autoalimentatoarele trebuie sã fie identificabile prin numãr şi numele companiei cãreia îi aparţin. 4.1.7. Garda la sol pentru toate componentele susceptibile sã producã pierderi de combustibil în caz de avarie trebuie sã fie de minimum 0,3 m. 4.1.8. Autoalimentatorul trebuie sã aibã o razã de viraj mai micã de 12 m. 4.1.9. În faţã şi în spate, autoalimentatorul trebuie sã aibã dispozitiv pentru tractare, care va permite tractarea autoalimentatorului în cazul unei defecţiuni. 4.1.10. În faţã, în spate şi în zona lateralã a rezervoarelor, autoalimentatorul trebuie sã fie prevãzut cu bare exterioare pentru protecţie. 4.1.11. Autoalimentatoarele trebuie sã fie echipate cu dispozitive de descãrcare a electricitãţii statice. 4.1.12. Toate autovehiculele şi remorcile de alimentare cu combustibil la aeronave trebuie sã fie echipate cu cel puţin douã extinctoare amplasate în locuri uşor accesibile, câte unul pe fiecare parte a vehiculului. Cantitatea de agent de stingere existentã trebuie sã fie cea stabilitã de proiectant, în funcţie de capacitatea autoalimentatorului. 4.2. Rezervoarele 4.2.1. Fundul rezervoarelor trebuie sã aibã o pantã constant descendentã de 5 grade cãtre un colector de apã şi impuritãţi prevãzut cu o conductã şi un robinet de purjare aflat la partea cea mai de jos; în cazul rezervoarelor cu mai multe compartimente, fiecare compartiment trebuie sã aibã conductã de purjare separatã. 4.2.2. Componentele interioare, sudurile, racordurile şi niturile trebuie sã aibã suprafeţe netede pentru a preîntâmpina acumularea sedimentelor. 4.2.3. Marginile vor fi de preferinţã curbate, iar colţurile trebuie sã fie rotunjite cu o razã de cel putin 75 mm. 4.2.4. În interiorul rezervoarelor trebuie instalat un dispozitiv cu şicane, pentru "spargerea valurilor". 4.2.5. Rezervoarele trebuie sã fie prevãzute cu sisteme adecvate de respiraţie, echipate cu dispozitive antiflacarã. 4.2.6. Fiecare rezervor trebuie sã aibã în partea superioarã o gurã de vizitare cu un diametru de cel puţin 600 mm, care sã permitã vizualizarea completã a interiorului, precum şi intrarea operatorului pentru inspecţie şi curãţare. 4.2.7. Capacul gurii de vizitare trebuie sã aibã sistem dublu de etanşare şi închizãtoare de siguranţã. 4.2.8. În partea din spate a autoalimentatorului trebuie sã existe o scarã care sã permitã accesul de la nivelul solului pe rezervor şi o cale antiderapantã de acces pe rezervor, având o lãţime minimã de 0,5 m, amenajatã corespunzãtor cerinţelor de protecţia muncii pentru lucrul la înãlţime. 4.2.9. Umplerea rezervoarelor trebuie efectuatã prin partea de jos a acestora, printr-un racord cu etanşare automatã. 4.3. Sisteme de filtrare 4.3.1. Toate autovehiculele de alimentare cu combustibil a aeronavelor trebuie sã fie echipate cel puţin cu urmãtoarele echipamente de filtrare: a) pentru petrol de aviaţie: filtru separator de apã, conform API/IP 1581, sau filtru monitor, conform API/IP 1583, ultimele ediţii în vigoare; b) pentru benzinã de aviaţie: microfiltru care sã asigure o filtrare de maximum 5 microni, conform API 1590, sau filtru monitor. 4.3.2. Filtrele construite din oţel carbon trebuie protejate la interior cu materiale epoxidice de culoare albã, care sã nu contamineze combustibilul. Nu sunt permise aliajele de cupru, cadmiu sau zinc, protecţie prin cadmiere, tablã galvanizatã sau materiale plastice. 4.3.3. Filtrele trebuie sã fie prevãzute cel puţin cu: a) racord la intrarea şi ieşirea din filtru, care sã permitã luarea probelor în condiţii de curgere a combustibilului; b) manometru cu citire directã a presiunii diferenţiale; c) o valvã de dezaerare situatã la cel mai înalt punct al vasului, precum şi o supapã de siguranţã; d) plãcuţa constructorului, care trebuie sã includã cel puţin urmãtoarele informaţii: numele constructorului, numãrul seriei vasului şi numãrul modelului, data fabricãrii, presiunea diferenţialã maximã, debitul nominal, tipul şi categoria conform specificaţiei API/IP ultima ediţie, tipul şi numãrul elementelor filtrante, cuplul de strângere. 4.3.4. Racordurile de intrare - ieşire şi drenare trebuie marcate corespunzãtor. 4.3.5. Cuplele şi pistoalele de alimentare cu combustibil a aeronavelor trebuie sã fie prevãzute cu site de filtrare care sã nu aibã mai puţin de 60 mesh (ochiuri/inch). 4.4. Furtunuri 4.4.1. Furtunurile trebuie sã fie de tip C (semiconductor), fabricate conform specificaţiilor API 1529 sau EN 1361, ultima ediţie. 4.4.2. Fiecare furtun trebuie sã aibã un numãr permanent de identificare şi o fişã de evidenţã. 4.4.3. Durata de pãstrare a furtunurilor în magazie nu trebuie sã depãşeascã 2 ani; se recomandã ca durata maximã de viaţã sã se limiteze la 10 ani, ambele mãsurate de la data fabricaţiei, putând sã fie extinsã la 13 ani (pentru aeroporturile mici) dacã furtunul se menţine în bune condiţii vizual şi corespunde la testul de presiune. 4.4.4. Pe toatã lungimea furtunului, la fiecare metru, trebuie sã fie ştanţate standardul, presiunea nominalã şi data fabricãrii. 4.5. Sisteme de siguranţã 4.5.1. Toate autoalimentatoarele folosite pe aerodromuri trebuie sã fie echipate cu un sistem de interblocare ("interlock") pe timpul operãrii echipamentului, pentru a se evita deplasarea vehiculului în timpul alimentãrii, când furtunurile sunt încã cuplate la aeronavã sau platforma operatorului se aflã în poziţia "sus". 4.5.2. În cabina şoferului trebuie prevãzut un sistem de deblocare a interlockului, siguranţat printr-un fir de plumb şi sigilat în poziţia de funcţionare a acestuia. Firul de plumb se va rupe în caz de urgenţã. 4.5.3. Toate autoalimentatoarele utilizate la alimentarea sub presiune (sub aripã) trebuie sã fie echipate cu sistem de control ("dead-man") al alimentãrii. 4.5.4. Echipamentele de alimentare cu combustibil trebuie sã fie prevãzute cu sisteme de control al presiunii, pentru a proteja sistemele de combustibil ale aeronavelor la debit de alimentare excesiv şi şoc de presiune. Cerinţele minime pentru echipamentele de control al presiunii sunt: a) instalarea unei valve de control al presiunii la capãtul furtunului, în cupla de alimentare, dacã presiunea pompei de alimentare se situeazã în intervalul 3,5'f75,5 bari; b) dacã presiunea pompei de alimentare este mai mare de 5,5 bari, trebuie instalate valve de control al presiunii la capãtul furtunului (în cuplã) şi în linie; valva de control al presiunii în linie poate fi înlocuitã cu o a doua valvã de control la capãtul furtunului; c) dacã presiunea pompei este sub 3,5 bari, nu este necesarã instalarea echipamentelor de control al presiunii. 4.5.5. Toate autoalimentatoarele trebuie sã fie prevãzute cu butoane de oprire a motorului în caz de urgenţã, clar identificabile şi uşor accesibile de pe fiecare parte a vehiculului. 4.5.6. Toate autoalimentatoarele trebuie prevãzute cu sistem de oprire a umplerii la un nivel prestabilit. CAP. 5 Cerinţe privind întreţinerea echipamentelor de alimentare pentru asigurarea calitãţii combustibililor 5.1. Cerinţe generale 5.1.1. Echipamentul de alimentare cu combustibil la aeronave trebuie sã fie menţinut permanent în bunã stare de funcţionare, astfel încât sã garanteze un serviciu de alimentare a aeronavelor eficient şi sigur. 5.1.2. Lucrãrile de întreţinere trebuie planificate şi înregistrate astfel încât fiecare echipament de alimentare cu combustibil sã fie supus unei întreţineri complete, conform instrucţiunilor constructorului. 5.1.3. Compartimentele rezervoarelor autoalimentatoarelor trebuie sã fie menţinute permanent lipsite de impuritãţi şi apã, luându-se toate mãsurile pentru a preveni pãtrunderea contaminanţilor în acestea. 5.1.4. Toate furtunurile, ţevile şi punctele de luare a probelor, la capetele libere, trebuie sã fie prevãzute cu capace, buşoane sau alte mijloace de protecţie, care sã le protejeze pe timpul cât echipamentul nu este folosit pentru alimentarea aeronavelor. 5.2. Umplerea alimentatoarelor şi controalele de calitate 5.2.1. Organizaţia trebuie sã deţinã proceduri şi echipamente care sã asigure umplerea alimentatoarelor fãrã scurgeri de combustibil. 5.2.2. Operatorul care supravegheazã umplerea alimentatoarelor trebuie sã aibã acces imediat la sistemele de oprire a operaţiunii în situaţii de urgenţã. 5.2.3. La rampa de încãrcare trebuie sã existe sistemul "dead-man" pentru controlul umplerii. 5.2.4. Purjarea echipamentelor de alimentare se efectueazã dupã cum urmeazã: a) zilnic, la începutul schimbului de dimineaţã; b) dupã operaţiunile de umplere (se lasã mai întâi combustibilul sã se decanteze 15 min.); c) dupã ploaie abundentã sau ninsoare (numai rezervoarele); d) dupã o spãlare sau întreţinere a rezervoarelor, filtrelor sau sistemelor de combustibil. 5.3. Rezervoarele autoalimentatoarelor 5.3.1. Starea interioarã a rezervoarelor autoalimentatoarelor trebuie controlatã vizual în fiecare trimestru, prin gura de vizitare. 5.3.2. Anual, rezervoarele trebuie sã fie golite complet şi inspectate în interior. 5.3.3. Când este necesar, pe timpul acestor inspecţii periodice se vor executa lucrãri de curãţare şi de reparaţii ale subansamblelor montate în interior şi/sau refacerea protecţiei interioare. 5.3.4. În cazul în care rezervoarele stau goale mai mult de 30 de zile, înainte de introducerea combustibililor, trebuie inspectate şi, dacã este cazul, curãţate. 5.4. Filtre 5.4.1. În cursul fiecãrei operaţiuni de alimentare a aeronavelor, operatorul trebuie sã urmãreascã indicaţiile manometrului de presiune diferenţialã, pentru a se asigura cã aceasta se menţine în limitele prescrise. 5.4.2. Orice variaţie anormalã (scãdere sau creştere bruscã) a presiunii diferenţiale impune oprirea alimentãrii, raportarea şi investigarea cauzelor. 5.4.3. În timpul unei alimentãri şi pentru fiecare autoalimentator în serviciu, cel puţin zilnic, presiunea diferenţialã trebuie înregistratã/corectatã la debitul maxim de lucru. 5.4.4. Sãptamânal trebuie înregistratã pe un grafic presiunea diferenţialã mãsuratã sau corectatã la debitul nominal al filtrului. Debitul la care se face citirea presiunii diferenţiale nu trebuie sã fie mai mic de 50% faţã de debitul nominal. 5.4.5. Lunar trebuie efectuat testul colorimetric pe membranã (Millipore). 5.4.6. Semestrial trebuie efectuate testele gravimetrice sau dublu colorimetric. 5.4.7. Testele Millipore se efectueazã numai pentru petrolul de aviaţie, probele prelevându-se la un debit de cel puţin 50% din debitul nominal al filtrului. 5.4.8. O datã pe an, toate filtrele trebuie deschise şi inspectate în interior în privinţa curãţeniei vasului, stãrii elementelor filtrante şi a montajului corect al acestora. Elementele filtrante trebuie sã fie înlocuite în oricare situaţie de scãdere a eficienţei evidentã sau suspectatã, potrivit criteriilor din anexa A la prezenta reglementare. 5.5. Punerea în serviciu, controlul şi repararea furtunurilor 5.5.1. La recepţia fiecãrui furtun, indiferent dacã a fost primit instalat pe un autovehicul nou sau pentru stoc, acestuia trebuie sã i se dea un numãr permanent de identificare şi sã i se deschidã o fişã de evidenţã a inspecţiei şi a testãrii. 5.5.2. Pãstrarea şi exploatarea furtunurilor trebuie fãcute corespunzãtor condiţiilor indicate de fabricantul acestora. 5.5.3. Pe timpul operaţiunilor de alimentare a aeronavelor, furtunurile trebuie sã fie supravegheate permanent. 5.5.4. Lunar, furtunurile trebuie inspectate vizual, aplicându-se presiunea maximã de lucru. 5.5.5. Semestrial se efectueazã testul la presiune, astfel: a) 20 bari la punerea în serviciu a furtunului; b) 15 bari pentru furtunurile cu diametrul mai mare de 50 mm, utilizate la alimentarea sub presiune, racordate la cuple de alimentare; c) 10 bari pentru furtunurile cu diametrul mai mic de 50 mm, utilizate la alimentarea pe aripã, racordate la pistoale de alimentare. 5.6. Cuple de alimentare 5.6.1. Toate cuplele de alimentare trebuie sã fie supravegheate în cursul fiecãrei operaţiuni de alimentare. 5.6.2. Cuplele de alimentare trebuie reglate şi reparate conform cerinţelor fabricantului. 5.6.3. Cel puţin lunar se inspecteazã sitele de filtrare. 5.7. Pistoale de alimentare 5.7.1. Pistoalele de alimentare trebuie marcate, pe partea dinspre furtun, cu vopsea corespunzãtoare codului de culori, în funcţie de tipul combustibilului (roşu pentru benzina de aviaţie şi negru pentru petrolul de aviaţie). 5.7.2. Pistoalele de alimentare trebuie verificate în ceea ce priveşte etanşeitatea, în cursul fiecãrei operaţiuni de alimentare a aeronavelor. 5.7.3. Cel puţin lunar se inspecteazã sitele de filtrare. 5.8. Aparate de mãsurã şi control 5.8.1. Aparatura de mãsurã şi control aflatã în exploatare trebuie înregistratã şi verificatã metrologic conform legislaţiei în domeniul metrologiei. 5.8.2. Semestrial se verificã cursa liberã a pistonului manometrului diferenţial, pe tot domeniul, şi se înregistreazã rezultatele. 5.9. Cabluri pentru legãturi echipotenţiale 5.9.1. Cablurile de legãturã electricã, clemele şi tamburii trebuie verificaţi zilnic, pentru condiţia generalã şi rigiditatea legãturii. 5.9.2. Sãptãmânal trebuie mãsuratã continuitatea electricã în timpul desfãşurãrii complete a cablului de pe tambur şi înregistrate rezultatele. Valoarea rezistenţei nu trebuie sã depãşeascã 25 ohm. 5.10. Sisteme de siguranţã 5.10.1. Sistemele de control al alimentãrii ("dead-man") trebuie testate lunar, în condiţii de debit maxim de lucru. 5.10.2. Sigiliile sistemelor de interblocare ("interlock") trebuie verificate zilnic. 5.10.3. Sãptãmânal, sistemele de interblocare trebuie testate. 5.10.4. Lunar trebuie verificatã corecta funcţionare a butoanelor de oprire a motoarelor în caz de urgenţã. 5.10.5. Sistemele de control al presiunii (la capãtul furtunului şi în linie) trebuie verificate/testate trimestrial. 5.10.6. Sistemele de avertizare/oprire a umplerii la un nivel prestabilit trebuie testate cel puţin trimestrial. 5.11. Extinctoare 5.11.1. Extinctoarele trebuie sã fie uşor accesibile şi în bune condiţii şi sã fie marcate cu numere sau coduri de identificare. 5.11.2. Extinctoarele trebuie verificate zilnic pentru poziţionarea corectã, lunar privind starea lor şi cel puţin anual de cãtre o unitate specializatã conform recomandãrilor fabricantului. Ele trebuie etichetate pentru evidenţierea datei de verificare. 5.12. Punerea în serviciu a autoalimentatoarelor noi sau recondiţionate 5.12.1. Înainte de punerea în serviciu, orice autoalimentator nou sau transferat, precum şi toate echipamentele/materialele care au suferit o reparaţie importantã sau o recondiţionare completã trebuie sã fie verificate, spãlate şi încercate, pentru a se asigura cã sunt în stare bunã. 5.12.2. O atenţie specialã trebuie acordatã funcţionãrii corecte a sistemelor de reglare a presiunii, interblocãrilor, sistemului "dead-man" şi opririi de urgenţã. Trebuie verificate precizia debitmetrelor, precum şi circuitul de alimentare, inclusiv furtunurile - la presiunea normalã de lucru, pentru a fi identificate şi eliminate orice defecte. 5.12.3. Rezervoarele şi filtrele trebuie inspectate în interior în ceea ce priveşte curãţenia, starea protecţiei epoxidice interioare (dacã este cazul) şi a subansamblelor. 5.12.4. Toate elementele de filtrare vor fi înlocuite cu altele noi şi se va efectua testul gravimetric sau dublu colorimetric. CAP. 6 Proceduri de alimentare cu combustibili a aeronavelor pe aerodromuri 6.1. Personalul 6.1.1. Activitãţile de alimentare a aeronavelor trebuie efectuate de personal competent, instruit şi autorizat intern pentru procedurile de alimentare a aeronavelor, operarea echipamentelor de alimentare şi acţiunile ce trebuie întreprinse în cazul situaţiilor de urgenţã. 6.1.2. Personalul trebuie sã fie familiarizat cu localizarea şi operarea butoanelor/sistemelor de întrerupere în caz de urgenţã existente pe echipamentul de alimentare. 6.2. Conducerea şi poziţionarea vehiculelor 6.2.1. Conducerea vehiculelor trebuie fãcutã la viteze reduse, fãrã a se depãşi vitezele stabilite prin reglementãrile aeroportuare locale sau cele impuse de fabricanţii echipamentelor. 6.2.2. Utilizarea telefoanelor mobile în timpul conducerii vehiculelor este strict interzisã. 6.2.3. Alimentatoarele nu trebuie apropiate de aeronavã dacã luminile anticoliziune nu au fost stinse. 6.2.4. Apropierea la aeronavã trebuie fãcutã cu atenţie, astfel încât orice coliziune sã fie evitatã în cazul în care accidental, în momentul respectiv, s-ar defecta frânele autoalimentatorului. 6.2.5. Autoalimentatorul ar trebui sã fie manevrat la aeronavã cãtre poziţia de alimentare pe cât posibil spre înainte şi sã fie poziţionat astfel încât sã poatã ieşi din poziţie mergând înainte, fãrã manevre. Dacã pentru poziţionare este obligatorie o manevrã spre înapoi, manevra trebuie dirijatã de o persoanã aflatã în spatele autoalimentatorului. 6.2.6. Este interzisã manevrarea spre înapoi a autoalimentatoarelor cu remorcã. 6.2.7. În timpul poziţionãrii la aeronavã, alimentatoarele trebuie manevrate cu atenţie maximã pentru a se evita coliziunea cu orice parte a aeronavei sau echipament de handling. 6.2.8. Alimentatoarele trebuie poziţionate astfel încât: a) sã nu împiedice accesul vehiculelor şi echipelor de salvare şi stingere a incendiului; b) sã existe un traseu fãrã obstacole pentru a fi uşor şi rapid îndepãrtate în caz de urgenţã; c) desfãşurarea toboganelor de evacuare din avion în caz de avarie şi ieşirile pasagerilor sã nu fie blocate; d) sã fie imposibil contactul cu aripile şi cu toate celelalte suprafeţe ale aeronavei, inclusiv în situaţia când aeronava se lasã în jos datoritã creşterii în greutate prin alimentarea cu combustibil; e) sã fie permise cuplarea şi decuplarea rapidã a furtunurilor, o derulare (lungime) minimã a acestora, un acces bun la comenzi, precum şi posibilitatea maximã de supraveghere vizualã a acestora. 6.3. Legãtura echipotenţialã între aeronavã şi echipamentul de alimentare 6.3.1. Pe timpul operaţiunilor de alimentare, aeronava, autoalimentatoarele şi, unde este cazul, pistoalele de alimentare trebuie sã fie interconectate electric, pentru a garanta cã între acestea nu existã nicio diferenţã de potenţial electric. 6.3.2. Operaţiunile de legãturã echipotenţialã trebuie efectuate înainte de cuplarea furtunurilor sau de deschiderea buşoanelor de umplere a rezervoarelor aeronavei (în cazul alimentãrii pe aripã). Legãtura va fi menţinutã pânã la decuplarea furtunurilor şi punerea la locul lor a tuturor buşoanelor de umplere a rezervoarelor aeronavei. 6.4. Reguli generale de alimentare 6.4.1. Alimentarea aeronavelor cu combustibili nu este permisã pe timpul furtunilor locale puternice, însoţite de descãrcãri electrice. 6.4.2. La alimentarea pe aripã (cu pistolul), dacã tipul de combustibil cerut nu este inscripţionat clar lângã buşonul rezervorului, pilotul sau responsabilul serviciilor de sol trebuie sã îl confirme în scris. 6.4.3. Este strict interzisã alimentarea aeronavelor cu benzinã auto sau cu motorinã. 6.4.4. Extinctoarele de incendiu trebuie fixate pe echipamentele de alimentare în suporturi prin prinderi demontabile rapid şi sã fie accesibile cu uşurinţã. 6.4.5. Se va evita plierea sau îndoirea furtunurilor de alimentare, acestea trebuind sã fie amplasate astfel încât sã nu fie traversate de roţile altor vehicule care deservesc aeronava. Cuplele de alimentare şi pistoalele nu trebuie târâte pe sol. 6.4.6. Pe timpul alimentãrii, se verificã existenţa scurgerilor de combustibil, se observã presiunea diferenţialã pe filtru şi buna funcţionare a dispozitivelor de reglare a presiunii, prin supravegherea manometrelor de pe tabloul de comandã al autoalimentatorului. 6.4.7. Dacã se constatã scurgeri de combustibil care creeazã riscul la incendiu şi poluarea mediului, operaţiunea de alimentare trebuie întreruptã şi vor fi luate mãsurile stabilite de reglementãrile de pe aerodrom. 6.4.8. Pe durata livrãrii, operatorul va sta într-un loc din care sã aibã o vizibilitate bunã a panoului de comandã al autoalimentatorului şi a punctelor de alimentare ale aeronavei. 6.4.9. Pe timpul alimentãrii cu combustibil nu trebuie efectuatã nicio operaţiune de întreţinere la aeronavã care ar putea provoca aprinderea vaporilor de combustibil. În situaţia în care se defecteazã vreun echipament de deservire aflat la mai puţin de 6 m faţã de autoalimentator, funcţionarea echipamentului respectiv trebuie opritã pe toatã durata alimentãrii. 6.4.10. Utilizarea telefoanelor mobile pe timpul alimentãrii este strict interzisã; când din motive operaţionale este necesarã utilizarea acestora, operatorul va întrerupe alimentarea şi pe durata convorbirii va ramâne în cabina autoalimentatorului. 6.4.11. Pentru motive de siguranţã (emisii ale vaporilor, viteza de decuplare a furtunurilor şi îndepãrtarea vehiculelor în situaţii de urgenţã), în timpul alimentãrii nu este permis transferul de la autoalimentator la autoalimentator. 6.4.12. a) Personalul organizaţiei care efectueazã alimentarea nu va opera comenzile sistemului de combustibil al aeronavei, aceasta fiind responsabilitatea companiei aeriene deservite. Personalul companiei aeriene are şi responsabilitatea de a determina cantitatea de combustibil livratã şi de a face calculele corespunzãtoare. b) Face excepţie de la prevederea de mai sus personalul care este instruit de cãtre compania aerianã deservitã pentru a opera comenzile sistemului de combustibil al aeronavei şi care deţine un certificat în acest sens, eliberat de compania în cauzã. 6.5. Alimentarea/extracţia cu pasageri la bord sau în curs de îmbarcare/debarcare 6.5.1. Alimentarea sau extracţia de combustibil în astfel de condiţii poate fi efectuatã numai dacã o asemenea acţiune este autorizatã prin reglementãrile locale ale aeroportului şi dacã este cerutã de compania aerianã, de preferinţã în scris. 6.5.2. Compania aerianã trebuie sã îşi asume întreaga responsabilitate pentru a se asigura cã: a) sunt respectate dispoziţiile locale ale aeroportului referitoare la alimentare/extracţie; b) angajaţii sãi cunosc instrucţiunile pentru siguranţa tuturor pasagerilor pe timpul alimentãrii şi cã aceste instrucţiuni sunt respectate cu stricteţe; c) pasagerii îmbarcaţi/debarcaţi sunt conduşi într-o manierã sigurã, sub supravegherea unei persoane responsabile, nu le este permis sã fumeze sau sã întârzie şi sunt ţinuţi cât mai departe posibil de locul operaţiunii de alimentare. 6.5.3. Alimentarea/extracţia trebuie opritã imediat ce se constatã apariţia unei situaţii periculoase, cum ar fi scurgeri de combustibil, sau dacã orice abatere de la instrucţiuni ar conduce la un incident periculos. 6.5.4. Pe timpul alimentãrii cu petrol de aviaţie a elicopterelor nu este permisã prezenţa pasagerilor la bordul acestora. De asemenea, alimentarea cu benzinã a aeronavelor cu pasageri la bord este strict interzisã. 6.6. Alimentarea unei aeronave având APU în funcţiune 6.6.1. În cazul în care evacuarea gazelor APU se aflã în afara zonei de alimentare: a) pe timpul alimentãrii, APU poate fi oprit sau pornit fãrã o înştiinţare prealabilã; b) în cazul scurgerii de combustibil, APU trebuie oprit imediat şi va fi repornit numai dupã ce combustibilul scurs a fost îndepãrtat şi nu mai existã pericolul degajãrii vaporilor inflamabili. 6.6.2. Dacã evacuarea gazelor APU se aflã în zona de alimentare: a) APU trebuie pornit înaintea desfacerii capacelor de protecţie ale gurilor de umplere ale rezervoarelor aeronavei şi de efectuarea oricãrei conexiuni cu punctele de alimentare; b) dacã APU este oprit pe timpul alimentãrii, acesta nu trebuie repornit înainte de a fi întreruptã livrarea combustibilului cãtre aeronavã; c) când APU evacueazã gazele lateral faţã de aeronavã, autoalimentatorul trebuie poziţionat pe partea opusã; d) în cazul scurgerii de combustibil, APU trebuie oprit imediat şi va fi repornit numai dupã ce combustibilul scurs a fost îndepãrtat şi nu mai existã pericolul degajãrii vaporilor inflamabili; e) când gazele de evacuare ale APU trec peste aripã, alimentarea aeronavei pe aripã (cu pistolul) nu trebuie efectuatã cu APU pornit. 6.7. Alimentarea unei aeronave cu GPU în funcţiune 6.7.1. GPU trebuie poziţionat la cel putin 6 m distanţã faţã de autoalimentator şi în afara zonelor de ventilaţie a rezervoarelor aeronavei. 6.7.2. Motorul GPU trebuie pornit şi conexiunea electricã trebuie efectuatã înaintea începerii alimentãrii. Pe timpul alimentãrii, GPU nu trebuie decuplat şi nu trebuie acţionat niciun întrerupãtor al acestuia. 6.7.3. În cazul scurgerii de combustibil, GPU trebuie oprit imediat şi va fi repornit numai dupã ce combustibilul scurs a fost îndepãrtat şi nu mai existã pericolul degajãrii vaporilor inflamabili. 6.8. Alimentarea unei aeronave cu sistemul de aer condiţionat în funcţiune Operaţiunile de alimentare pot fi efectuate în aceleaşi condiţii generale ale alimentãrii, cu excepţia cazului scurgerilor de combustibil, caz în care sistemul de aer condiţionat trebuie oprit pentru a preveni pãtrunderea vaporilor inflamabili în compartimentul de pasageri al avionului. 6.9. Alimentarea unei aeronave având un motor în funcţiune 6.9.1. Alimentarea cu un motor în funcţiune va fi executatã numai dacã un reprezentant autorizat al companiei aeriene îşi asumã în scris întreaga responsabilitate pentru acest gen de operaţiune. 6.9.2. Operaţiunea de alimentare trebuie sã fie supervizatã de un reprezentant calificat al companiei aeriene. 6.9.3. Din cauza caracterului ei de excepţie, operaţiunea trebuie pregatitã în avans de cãtre reprezentanţii companiei aeriene şi ai organizaţiei care face alimentarea cu combustibil. 6.9.4. Aeronava trebuie poziţionatã la o distanţã de cel puţin 50 m faţã de zona de îmbarcare pasageri a terminalului şi faţã de alte construcţii sau alte aeronave. 6.9.5. Alimentarea va începe numai dupã ce toţi pasagerii au pãrãsit aeronava şi sunt ţinuţi la o distanţã de cel puţin de 50 m. 6.9.6. Tot personalul angajat în operaţiunea de alimentare trebuie sã stea în afara zonei motorului pornit, iar celelalte categorii de personal, neimplicate direct în activitatea de alimentare, trebuie sã stea la o distanţã de cel puţin 50 m faţã de aeronavã. 6.9.7. Aeronava trebuie orientatã cu faţa spre vânt. 6.9.8. Autovehiculele de stins incendii, cu tot personalul necesar, trebuie sã stea cu motoarele pornite, în apropierea aeronavei. 6.9.9. Combustibilul va fi alimentat pe partea opusã motorului aeronavei în funcţiune, autoalimentatorul fiind poziţionat la o distanţã maximã faţã de motorul în funcţiune. 6.9.10. Alimentarea pe aripã, cu un motor în funcţiune, este strict interzisã, indiferent de împrejurãri. 6.10. Alimentarea aeronavelor cu combustibili din butoaie 6.10.1. Înainte de utilizare, butoaiele trebuie verificate pentru asigurarea cã sunt în bune condiţii şi toate marcajele sunt clar identificabile. 6.10.2. Butoaiele trebuie ţinute în poziţie verticalã 10 minute şi prin intermediul unei pompe de extracţie se va preleva, din punctul cel mai de jos, proba pentru control vizual. 6.10.3. Alimentarea trebuie fãcutã utilizându-se o pompã portabilã echipatã cu filtru monitor, printr-o conductã fixã tãiatã pe diagonalã la 75 mm faţã de fundul butoiului. 6.10.4. Alimentãrile ar trebui fãcute numai din butoaie pline. Totuşi, dacã dupã livrare rãmâne o cantitate semnificativã în butoaie (stocate orizontal, ambele buşoane se aflã sub nivelul lichidului), butoaiele vor fi resigilate şi se va marca data deschiderii. 6.10.5. Dupã folosire, butoaiele goale nu trebuie reumplute cu combustibil pentru scopuri aviatice, acestea trebuind sã fie returnate la furnizorul de combustibil. CAP. 7 Instruirea personalului, protecţia muncii, procedurile de urgenţã şi protecţia mediului 7.1. Instruirea personalului 7.1.1. Orice organizaţie care desfãşoarã activitãţi de depozitare şi/sau de alimentare a aeronavelor cu combustibili de aviaţie pe un aerodrom trebuie sã aibã întocmite şi sã aplice proceduri proprii, specifice activitãţii. De asemenea, trebuie sã aibã proceduri privind protecţia muncii, protecţia mediului, siguranţa aeronauticã şi de acţiune în situaţii de urgenţã, corespunzând normelor locale (aeroportuare) şi naţionale. 7.1.2. Activitãţile de recepţie, depozitare şi/sau de alimentare cu combustibili de aviaţie pe un aerodrom trebuie efectuate numai de personal competent şi instruit corespunzãtor sarcinilor pe care le executã. 7.1.3. Conducãtorul organizaţiei rãspunde de organizarea şi executarea unei instruiri corecte a personalului subordonat. 7.1.4. Personalul nou-angajat trebuie instruit minuţios pentru activitãţile şi procedurile incluse în sarcinile sale, precum şi pentru toate acţiunile care trebuie luate în caz de urgenţã, rezultatele pregãtirii fiind evaluate prin teste teoretice şi practice. În mod corespunzãtor, personalul existent care primeşte noi responsabilitãţi trebuie instruit amãnunţit înainte de a le îndeplini fãrã supraveghere. 7.1.5. Pentru fiecare angajat trebuie pãstrate înregistrãri ale instruirii în care sã fie menţionate cel puţin urmãtoarele informaţii: a) sarcinile pentru care a fost instruit şi data la care s-a efectuat instruirea; b) semnãtura persoanei instruite şi a instructorului; c) testele prin care a fost evaluat; d) rezultatele instruirii practice şi teoretice. 7.2. Protecţia muncii 7.2.1. La locul de muncã trebuie asigurat echipament de protecţie pentru personal, care trebuie sã cuprindã cel puţin: cãşti antizgomot, ochelari şi cascã de protecţie, mãnuşi şi încãlţãminte rezistentã la produse petroliere, uniforme/ combinezoane antistatice, veste reflectorizante antistatice. 7.2.2. Echipamentul de protecţie trebuie purtat corespunzãtor operaţiunilor desfãşurate. 7.2.3. În scopul eliminãrii riscurilor asupra sãnãtãţii, determinate de manipularea produselor de aviaţie şi a altor materiale care pot fi pãstrate în incinta depozitelor, trebuie afişatã la loc vizibil o listã cu mãsurile de precauţii, personalul fiind instruit privind aplicarea acestora. 7.2.4. Întregul personal trebuie instruit pentru a se preveni vãtãmãrile corporale şi materiale, care pot fi produse în timpul executãrii activitãţilor, precum şi inhalarea de vapori de combustibili. De asemenea, personalul trebuie instruit pentru acordarea de prim ajutor în caz de accidente. 7.2.5. Niciun angajat având un grad de daltonism, care îl împiedicã sã aprecieze corect culoarea produselor de aviaţie şi codul lor de culoare corespondent pentru identificare, nu va fi însãrcinat pentru manipularea produselor de aviaţie. 7.3. Proceduri de acţiune în situaţii de urgenţã 7.3.1. În fiecare depozit trebuie sã fie afişat la locul de muncã, în mod vizibil, planul de urgenţã care sã includã localizarea echipamentelor de stins incendiu, comutatoarelor şi comenzilor de oprire de urgenţã, drumurile de acces şi punctele de ieşire. 7.3.2. Personalul trebuie sã fie capabil sã analizeze situaţiile de urgenţã şi sã acţioneze în mod disciplinat, aplicând corect procedurile. 7.3.3. Procedurile trebuie sã fie specifice tipului şi locului urgenţei şi sã includã cel puţin urmãtoarele: a) detalii ale acţiunilor ce trebuie luate; b) precizarea responsabilitãţilor fiecãrei persoane; c) lista numerelor de telefon pentru contactare în caz de urgenţã; d) disponibilitatea şi sursele echipamentului de urgenţã; e) regulile de actualizare. 7.3.4. Lista urgenţelor care trebuie luate în considerare include: a) defecte de material care afecteazã capacitatea operaţionalã; b) panã de energie; c) deversarea combustibilului; d) rãniri grave ale personalului propriu şi/sau al terţilor, decurgând din activitatea organizaţiei; e) acţiuni teroriste, ameninţare cu bomba, tulburãri civile etc.; f) probleme privind calitatea combustibilului; g) accidente/incidente la aeronavã; h) incendii. 7.3.5. Aproximativ o datã pe an, vor fi organizate exerciţii de intervenţii la incendii, pe tipuri de incendii care pot fi întâlnite, la care sã participe întreg personalul utilizând extinctoarele şi echipamentele fixe antiincendiu. Exerciţiile respective, precum şi numele persoanelor care au participat trebuie înregistrate. 7.3.6. Situaţiile de urgenţã care ar putea apãrea pe timpul operaţiunilor trebuie simulate, în vederea formãrii unei experienţe practice asupra mãsurilor celor mai eficace care trebuie aplicate şi pentru a se asigura cã întregul personal îşi cunoaşte clar îndatoririle. Pe cât posibil, instruirea ar trebui fãcutã în cooperare cu aeroportul sau serviciile de urgenţã locale. 7.4. Protecţia mediului 7.4.1. Scurgerile şi deversarea combustibilului trebuie evitate permanent. Orice scurgere de produs poate constitui un pericol de incendiu şi de poluare a mediului şi trebuie tratat imediat. 7.4.2. Personalul trebuie sã fie instruit şi antrenat pentru a fi capabil sã acţioneze prompt, cu o judecatã şi iniţiativã corecte, în prevenirea pericolului rezultat din scurgerile de combustibili. 7.4.3. Conducãtorul organizaţiei este responsabil pentru respectarea în totalitate a reglementãrilor locale şi naţionale de protecţie a mediului. În acest sens, trebuie inclus în procedurile de urgenţã un plan de urgenţã în cazul deversãrilor de combustibil. CAP. 8 Înregistrãri 8.1. Rezultatele tuturor controalelor/testelor efectuate conform cerinţelor prezentei reglementãri trebuie sã fie înregistrate. 8.2. Toate înregistrãrile trebuie sã fie datate şi semnate de cãtre persoane responsabile/autorizate intern. 8.3. Înregistrãrile includ urmãtoarele categorii de activitãţi, fãrã a fi însã limitate la acestea: 8.3.1. Activitãţi de recepţie/depozitare: a) activitãţile de recepţie, incluzând numãrul lotului şi certificatelor de calitate/rapoartelor de inspecţii de la rafinãrie, tipul de combustibil, cantitatea, mijloacele de transport (numãr de identificare, verificarea înainte de umplere, dedicat sau nu), rezervoarele, în care a fost descãrcatã cantitatea, densitatea mãsuratã şi corectatã la 15°C, diferenţa de densitate; b) verificãrile efectuate înainte şi dupã umplerea rezervoarelor, care trebuie sã includã informaţii despre tipul combustibilului, numãrul de lot intern, ora de umplere şi de punere în serviciu a rezervorului, numãrul şi data buletinului de analizã de la furnizor şi/sau de recertificare, valoarea conductivitãţii, precum şi certificarea "fãrã apã şi impuritãţi"; c) detalii ale livrãrilor/umplerii autoalimentatoarelor; d) stocurile zilnice şi purjãrile; e) testele de laborator efectuate (recertificare, periodicitate), controalele vizuale şi de acceptabilitate, rezultatele mãsurãrii conductivitãţii, Millipore (cu pãstrarea membranelor); f) inspecţia şi curãţarea rezervorului; g) inspecţia filtrului şi schimbarea elementelor filtrante; h) inspecţia şi testarea furtunurilor; i) graficul sãptãmânal al presiunilor diferenţiale; j) verificarea extinctoarelor; k) verificarea instalaţiilor fixe; l) detalii ale tuturor lucrãrilor de întreţinere. 8.3.2. Activitãţi de întreţinere a echipamentelor de alimentare cu combustibil a aeronavelor: a) purjãrile zilnice; b) testele de filtrare pe membranã, pãstrându-se membranele folosite; c) graficul sãptãmânal al presiunilor diferenţiale; d) jurnalul de bord (înregistrarea alimentãrilor), în care se înregistreazã cel puţin: controalele vizuale la rezervor şi filtru, detalii ale tipului de combustibil, numãrului lotului/avizului de livrare şi cantitãţilor livrate la aeronavã, presiunea diferenţialã şi debitul, compania deservitã; e) verificãrile stãrii de funcţionare a autoalimentatorului; f) verificãrile dead-man-ului şi interlock-ului; g) controlul sistemelor de presiune (la capãtul furtunului şi în linie); h) inspecţia şi testarea furtunurilor; i) verificarea litrometrelor/debitmetrelor, manometrelor; j) inspecţia şi verificarea cuplelor, sitelor şi pistoalelor de alimentare; k) inspecţia şi curãţarea rezervorului autoalimentatorului; l) inspecţia filtrului şi schimbarea elementelor filtrante; m) verificarea extinctoarelor. 8.3.3. Accidente/incidente/sãnãtate şi securitate în muncã: - investigarea incidentului existent sau potenţial; - activitãţile de remediere şi corective întreprinse; - statisticile privind incidentele semnalate pe anumite perioade de timp. 8.3.4. Instruirea personalului 8.3.5. Auditurile interne ale sistemului calitãţii, neconformitãţi, acţiuni corective şi preventive. ANEXA A ------- la reglementare --------------- Criterii de schimbare a elementelor filtrante A1. Microfiltre a) presiunea diferenţialã se modificã brusc, fãrã un motiv aparent; b) debitul este redus într-un mod anormal; c) în avalul filtrelor se constatã cantitãţi anormale de sedimente; d) dupã perioada recomandatã de fabricant. A2. Filtre separatoare de apã A2.1. Prima treaptã: elemente coalescente a) presiunea diferenţialã se modificã brusc, fãrã un motiv aparent; b) presiunea diferenţialã mãsuratã sau corectatã la debitul nominal atinge valoarea maximã indicatã de fabricant; c) în avalul filtrelor se constatã cantitãţi anormale de sedimente şi/sau apã liberã; d) testele de filtrare pe membranã indicã faptul cã filtrele nu mai sunt performante; e) dupã perioada recomandatã de fabricant. NOTÃ: În cazul în care se constatã la un control cã existã cel puţin un element coalescent deteriorat, atunci toate elementele coalescente se vor schimba. A2.2. Treapta a doua: elemente separatoare din teflon sau sintetice a) vor fi inspectate şi testate anual, conform recomandãrilor constructorului şi/sau când se schimbã elementele coalescente; b) vor fi schimbate, dacã spãlarea recomandatã de constructor nu poate sã le redea performanţele. A2.3. Elementele separatoare din hârtie vor fi schimbate ori de câte ori vor fi schimbate elementele coalescente. A3. Filtre monitor a) presiunea diferenţialã mãsuratã sau corectatã la debitul maxim de lucru atinge valoarea maximã indicatã de fabricant; b) presiunea diferenţialã se modificã brusc, fãrã un motiv aparent; c) debitul se reduce în mod inacceptabil; d) rezultatele testelor de filtrare pe membranã nu se încadreazã în limite normale; e) în avalul filtrelor se constatã cantitãţi neobişnuite de sedimente sau mai mult decât urme de apã; f) dupã perioada maximã de lucru recomandatã de fabricant. --------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
