Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
────────── Aprobată prin ORDINUL nr. 263 din 18 martie 2025, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 21 martie 2025.────────── Scop (1) Prezenta reglementare are ca scop stabilirea condiţiilor tehnice necesare pentru organizarea şi operarea heliporturilor civile, necesare astfel încât operaţiunile aeronautice pe heliporturi să se desfăşoare în siguranţă, cu regularitate şi eficient. Consideraţii generale (1) Activitatea aeronautică civilă pe teritoriul şi în spaţiul aerian naţional este reglementată prin Legea nr. 21/2020 privind Codul aerian, cu modificările şi completările ulterioare, reglementările europene aplicabile şi, după caz, Convenţia privind aviaţia civilă internaţională, semnată la Chicago la 7 decembrie 1944, la care România a aderat prin Decretul nr. 194/1965, cu amendamentele ulterioare (denumită în continuare Convenţia de la Chicago). (2) În conformitate cu prevederile Codului aerian, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, în calitatea sa de autoritate de stat în domeniul aviaţiei civile, emite, în conformitate cu cerinţele, standardele şi recomandările organizaţiilor internaţionale de aviaţie civilă şi tratatele internaţionale la care România este parte, reglementări specifice care stau la baza desfăşurării activităţilor aeronautice civile. (3) Autoritatea Aeronautică Civilă Română (AACR) exercită toate competenţele ce-i revin în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 405/1993 privind înfiinţarea Autorităţii Aeronautice Civile Române, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Legii nr. 21/2020 privind Codul aerian. În conformitate cu prevederile art. 68 din Codul aerian, AACR îndeplineşte funcţia de supervizare a siguranţei în aviaţia civilă la nivel naţional şi funcţionează independent de agenţii aeronautici civili supuşi supervizării. (4) Prezenta reglementare aeronautică civilă română reprezintă transpunerea în cadrul reglementat naţional a standardelor şi practicilor recomandate prevăzute în Anexa 14 la Convenţia de la Chicago - Aerodromuri, Volumul II Heliporturi, ediţia 5/2020, cu amendamentele 1-9 (referită în continuare ca Anexa 14 ICAO - Volumul II). Volumul I al Anexei 14 ICAO este transpus în sistemul reglementărilor aeronautice civile române prin Reglementarea aeronautică civilă română RACR-AD- PETA "Proiectarea şi exploatarea tehnică a aerodromurilor", ediţia 3/2022. Prin coroborarea prevederilor RACR - AD - PETH cu prevederile RACR - AD - PETA se asigură o coroborare similară celei existente între prevederile volumelor II şi I ale Anexei 14 ICAO. (5) RACR-AD-PETH ediţia 4/2025 a fost elaborată astfel încât: ● standardele prevăzute în Anexa 14 ICAO - Volumul II sunt preluate integral ca reguli cu particularizările necesare în scopul de a se facilita înţelegerea şi aplicarea corectă a acestora în aviaţia civilă română; ● practicile recomandate prevăzute în Anexa 14 ICAO - Volumul II sunt transpuse ca reguli; ● apendicele la Anexa 14 ICAO - Volumul II este preluat ca apendice la RACR-ADPETH ediţia 4/2025; ● tabelele şi figurile din Anexa 14 ICAO - Volumul II, inclusiv din apendicele Anexei 14 ICAO - Volumul II sunt preluate în RACR-AD-PETH ediţia 4/2025, păstrându-se conformitatea textului şi a numerotării/identificării lor; ● notele din Anexa 14 ICAO - Volumul II au fost transpuse, parţial sau total, după caz, ca text asociat prevederilor reglementării, acolo unde s-a apreciat că precizările aduse sunt necesare sau utile în aplicarea prevederilor respective. (6) Conformarea cu regulile şi cerinţele prevăzute în RACR-AD-PETH ediţia 4/2025 trebuie susţinută prin aplicarea de proceduri de aeronautică civilă, elaborate şi emise de AACR. Agenţii aeronautici cărora le sunt aplicabile prevederile RACR-AD-PETH ediţia 4/2025 trebuie să îndeplinească regulile respective prin acele mijloace de conformare, recomandări detalii şi cerinţe, prevăzute în manualele de profil, circularele, etc. emise de Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale (ICAO) în acest scop, dar şi utilizând materialele cu caracter orientativ şi indicaţiile altor organizaţii internaţionale. Devierea de la standardele Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale (ICAO) şi de la mijloacele de conformare poate fi permisă numai în condiţiile în care administratorii heliporturilor sau agenţii aeronautici implicaţi justifică şi argumentează AACR necesitatea diferenţei/devierii faţă de standardul şi/sau practicile recomandate în cauză, obţinând, cu AACR, aprobarea din partea autorităţii de stat şi, după caz, propunând modificarea corespunzătoare a cadrului reglementat, cu respectarea, totodată, a prevederilor art. 38 al Convenţiei de la Chicago privind raportarea şi publicarea diferenţelor faţă de standardele şi practicile recomandate ale Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale (ICAO). CAP. 1 GENERALITĂŢI Notă introductivă Prezenta reglementare conţine standarde şi practici recomandate (specificaţii) care prescriu caracteristicile fizice şi suprafeţele de limitare a obstacolelor pentru heliporturi, precum şi anumite facilităţi şi servicii tehnice asigurate în mod normal pe un heliport. Aceste specificaţii nu au scopul să limiteze sau să reglementeze operarea aeronavelor. La proiectarea unui heliport se va considera elicopterul critic de proiectare, cu dimensiuni maxime şi masă maximă la decolare (MTOM), care se preconizează să opereze pe heliportul respectiv. Trebuie avut în vedere că prevederile regulamentare privind operaţiunile de zbor cu elicoptere sunt cuprinse în Anexa 6 ICAO, Partea a III-a. 1.1. Definiţii RACR-AD-PETA ediţia 3/2022 conţine definiţii pentru termenii utilizaţi şi în RACR-AD-PETH ediţia 4/2025. Acele definiţii nu sunt reproduse în această reglementare, cu excepţia următoarelor, care sunt incluse pentru uşurarea referinţei: Heliport. Un aerodrom sau o zonă definită pe o structură destinată a fi utilizată total sau parţial pentru sosirea, plecarea şi mişcarea pe suprafaţă a elicopterelor. Obstacol. Toate obiectele fixe (temporare sau permanente) şi mobile, sau părţi ale acestora, care: a) sunt amplasate pe suprafaţa destinată mişcării aeronavelor, sau b) se extind deasupra unei suprafeţe definite, destinată să protejeze aeronavele în zbor, sau c) există în afara acelor suprafeţe definite şi au fost evaluate ca reprezentând un pericol pentru navigaţia aeriană. Următoarea listă conţine definiţii ale termenilor care sunt utilizaţi doar în această reglementare, cu semnificaţiile date mai jos: Alungit. Atunci când este utilizat cu TLOF sau FATO, alungit înseamnă o zonă care are lungimea mai mare decât dublul lăţimii sale. Aria de apropiere finală şi de decolare (FATO). Aria definită deasupra căreia se finalizează faza finală a manevrei de apropiere şi staţionare în aer sau aterizarea, şi de la care începe manevra de decolare. În cazul în care FATO este destinată elicopterelor din clasa 1 de performanţă, aria definită cuprinde aria de decolare întreruptă utilizabilă. Aria de protecţie. O zonă definită care înconjoară o platformă destinată reducerii riscului de deteriorare a elicopterelor ce deviază accidental faţă de stand. Aria de siguranţă. O suprafaţă definită pe un heliport, în jurul FATO, care este lipsită de obstacole, altele decât cele necesare în scopuri de navigaţie aeriană, şi destinată reducerii riscului de deteriorare a elicopterelor care deviază accidental faţă de FATO. Aria de troliu. Zonă destinată transferului cu elicopterul a personalului sau mărfurilor pe sau de pe o navă. Aria prizei de contact şi de zbor (TLOF). Aria pe care un elicopter poate efectua o priză de contact sau decolarea. Cale de rulare pentru elicopter. O cale definită pe un heliport destinată mişcării la sol a elicopterelor şi care poate fi combinată cu o rută de rulaj aerian pentru a permite atât rulajul terestru, cât şi aerian. Cercul prizei de contact/poziţionare (TDPC). Un marcaj de poziţionare la priza de contact (TDPM) sub forma unui cerc, utilizat pentru poziţionarea omnidirecţională într-un TLOF. Cota heliportului. Cota celui mai înalt punct al FATO. D. Cea mai mare dimensiune a elicopterului când rotorul (rotoarele) sunt pornite, măsurată de la cea mai înaintată poziţie a rotorului principal până la cea mai din spate poziţie a rotorului de coadă sau a structurii elicopterului. D proiectat. D-ul elicopterului utilizat în proiectare. Distanţe declarate - heliporturi. a) Distanţa disponibilă pentru decolare (TODAH). Lungimea FATO plus lungimea prelungirii degajate (dacă există) pentru elicoptere, declarată utilizabilă şi corespunzătoare pentru elicopter în vederea finalizării decolării. b) Distanţa disponibilă pentru decolarea întreruptă (RTODAH). Lungimea FATO declarată utilizabilă şi corespunzătoare în vederea finalizării decolării întrerupte de către elicopterele operate în clasa 1 de performanţă. c) Distanţa disponibilă la aterizare (LDAH). Lungimea FATO plus orice arie adiţională declarată utilizabilă şi corespunzătoare pentru elicoptere în vederea finalizării manevrei de aterizare plecând de la o înălţime definită. FATO de tip pistă. O FATO având caracteristici similare ca formă cu o pistă. Heliplatformă. Un heliport situat pe o facilitate fixă sau mobilă în largul mării, precum o unitate de explorare şi/sau producţie destinată exploatării petroliere sau a gazelor. Heliport de suprafaţă. Heliport situat la sol sau pe o structură de la suprafaţa apei. Heliport în terase. Heliport situat pe o structură ridicată pe pământ. Heliport pe navă. Heliport amplasat la bordul unei nave, care poate fi construit cu sau fără această destinaţie. Un heliport pe navă dedicat este proiectat pentru operaţiuni cu elicoptere. Un heliport pe navă nededicat utilizează o suprafaţă a navei care poate susţine un elicopter, dar nu este proiectată în mod special pentru acest scop. Marcajul prizei de contact poziţionare (TDPM). Un marcaj sau un set de marcaje care oferă indicii vizuale pentru poziţionarea elicopterelor. Point-in-space (PinS) approach. Abordarea punct-în-spaţiu se bazează pe GNSS şi este o procedură de abordare proiectată doar pentru elicoptere. Este aliniată cu un punct de referinţă localizat pentru a permite manevrele de zbor sau apropierea şi aterizarea utilizând manevre vizuale în condiţii vizuale adecvate pentru a vedea şi a evita obstacolele. Point-in-space (PinS) visual segment. Acesta este segmentul unei proceduri PinS pentru elicopter, de la MAPt până la locul de aterizare, pentru ca PinS să "continue vizual" procedura. Acest segment vizual conectează PinS cu locul de aterizare. Notă. - Criteriile de proiectare pentru procedura de apropiere PinS şi cerinţele detaliate pentru proiectarea unui segment vizual sunt stabilite în PANS-OPS (Doc 8168). Prelungire degajată pentru elicoptere. Suprafaţă definită pe sol sau pe apă, aleasă ori amenajată ca o suprafaţă corespunzătoare, deasupra căreia un elicopter operat în clasa 1 de performanţă poate accelera şi ajunge la o înălţime specifică. Punct de referinţă al heliportului (HRP). Loc de amplasare, desemnat, al unui heliport. Rută de rulaj pentru elicopter. O cale definită stabilită pentru deplasarea elicopterelor dintr-o parte a heliportului în alta. a) Ruta de rulaj aerian pentru elicoptere. Traiectorie marcată destinată rulajului aerian al elicopterelor. b) Ruta de rulaj la sol. O rută de rulare centrată pe o cale de rulare. Stand pentru elicoptere. O zonă definită destinată găzduirii unui elicopter în scopul: încărcării sau descărcării pasagerilor, poştei sau mărfurilor; alimentării cu combustibil, parcării sau întreţinerii; şi, acolo unde sunt avute în vedere operaţiunile de taxi aerian, TLOF. Suprafaţă de decolare întreruptă. Suprafaţa definită pe un heliport corespunzătoare procedurii de întrerupere a decolării de către elicoptere operate în clasa 1 de performanţă. Suprafaţă portantă dinamică. O suprafaţă capabilă să susţină sarcinile generate de un elicopter în mişcare. Suprafaţă portantă statică. O suprafaţă capabilă să susţină masa unui elicopter situat pe el. Valoarea D. O dimensiune limitativă, în ceea ce îl priveşte pe "D", pentru un heliport, heliport sau heliport la bordul unei nave/heliplatformă, sau pentru o zonă definită în conformitate. Abrevieri AIP Publicaţie de informare aeronautică (Aeronautical Information Publication) APAPI Indicator abreviat de rută de apropiere de precizie ASPSL Iluminat prin panouri cu lumină punctuală (Arrays of Segmented Point Source Lighting) cd Candela cm Centimetru CRC Verificare redundantă ciclică (Cyclic Redundancy Check) DIFFS Sistem integrat de stingere a incendiilor (Deck integrated firefighting system) FAS Sistem fix de aplicaţii (Fixed application system) FATO Aria de apropiere finală şi de decolare (Final Approach and Take-Off Area) FFAS Sistem fix de aplicare a spumei (Fixed foam application system) FMS Sistem de monitorizare fix (Fixed monitor system) ft Picior (foot) GNSS Sistem global de navigaţie prin satelit (Global navigation satellite system) HAPI Indicatorul de traiectorie de apropiere pentru elicoptere (Helicopter Approach Path Indicator) HFM Manual de zbor al elicopterului (Helicopter Flight Manual) Hz Hertz kg Kilogram km/h Kilometri pe oră kt Nod (knot) mile marine (1860 m) L Litru lb Pounds LDAH Distanţa disponibilă decolare (Landing Distance Available) L/min Litri pe minut LOA Suprafaţa de limitare a obstacolelor (Limited obstacle area) LOS Sector de limitare a obstacolelor (Limited obstacle sector) LP Panou luminescent (Luminescent Panel) m Metru MAPt Punct de apropiere ratată (Missed approach point) MTOM Masă maximă la decolare (Maximum take-off mass) NVIS Sistem de vizualizare nocturnă (Night vision imaging system) OFS Sector liber de obstacole (Obstacle-free sector) OLS Suprafaţă de limitare a obstacolelor(Obstacle limitation surface) PAPI Indicator de rută de apropiere de precizie (Precision approach path indicator) PFAS Sistem portabil de aplicare a spumei (Portable foam application system) PinS Punct în spaţiu (Point-in-space) RFF Salvare şi stingere a incendiilor (Rescue and firefighting) RFFS Serviciul de salvare şi stingere a incendiilor (Rescue and firefighting service) R/T Radiotelefonie sau radiocomunicaţii (Radiotelephony or radio communications) RTOD Distanţa de decolare întreruptă (Rejected take-off distance) RTODAH Distanţa disponibilă pentru decolarea întreruptă (Rejected Take-Off Distance Available) s Secundă t Tonă (1 000 kg) TDPC Cerc de aterizare/poziţionare (Touchdown/positioning circle) TDPM Marcaj de aterizare/poziţionare (Touchdown/positioning marking) TLOF Aria prizei de contact şi de decolare (Touchdown and Lift-Off Area) TODAH Distanţa disponibilă pentru decolare (Take-Off Distance Available) UCW Lăţimea trenului de aterizare (Undercarriage width) VASI Indicator vizual al pantei de apropiere (Visual approach slope indicator) VSS Suprafaţa segmentului vizual (Visual segment surface) Simboluri ° Grad = Egal % Procent ± Plus sau minus 1.2. Aplicabilitate Notă. - Dimensiunile prevăzute în această reglementare sunt stabilite luându-se în considerare elicoptere având un singur rotor portant. Pentru elicoptere cu rotoare în tandem, proiectarea heliportului se va baza pe o analiză de la caz la caz a modelelor specifice, folosindu-se cerinţele de bază pentru ariile de siguranţă şi ariile de protecţie prevăzute de această reglementare. Specificaţiile capitolelor principale din această reglementare se aplică pentru heliporturi la vedere, care pot sau nu încorpora utilizarea apropierii şi decolării PinS. Specificaţii suplimentare pentru heliporturi instrumentale cu apropieri de precizie şi/sau de neprecizie şi decolări instrumentale sunt detaliate în Apendicele 2. Specificaţiile acestei reglementări nu sunt aplicabile heliporturilor pe apă (cu priza de contact şi decolare de pe suprafaţa apei). 1.2.1. Interpretarea unor specificaţii prevăzute în reglementarea de faţă impun, explicit sau implicit, autorităţii competente (instituţiilor şi organizaţiilor specializate şi abilitate; autoritatea delegată pentru supravegherea siguranţei operaţiunilor/activităţilor, administratori de heliporturi) obligaţia de a face o alegere, a adopta o decizie sau a exercita o funcţiune, potrivit atribuţiilor şi responsabilităţilor stabilite prin actele normative privind organizarea şi funcţionarea lor. 1.2.2. Specificaţiile din prezenta reglementare se aplică tuturor heliporturilor destinate a fi utilizate de elicoptere în aviaţia civilă. Acestea se aplică în mod egal zonelor pentru utilizarea exclusivă a elicopterelor la un aerodrom destinat în principal utilizării avioanelor. Acolo unde este cazul, pe aceste aerodromuri, prevederile RACR-AD-PETA ediţia 3/2022 se aplică şi operaţiunilor cu elicoptere. 1.2.3. Cu excepţia cazului în care se menţionează altfel, specificaţiile pentru o culoare menţionată în prezenta reglementare sunt cele conţinute în apendicele 1 la RACR-AD-PETA ediţia 3/2022. 1.3. Sisteme de referinţă uzuale 1.3.1. Sistemul de referinţă orizontal Sistemul geodezic internaţional - 1984 (WGS 84) trebuie utilizat ca referinţă (geodezică) orizontală. Coordonatele geografice aeronautice raportate (precizând latitudinea şi longitudinea) trebuie exprimate prin date de referinţă geodezice WGS-84. Notă.- Materialul de ghidare suplimentar se găseşte în Sistemul geodezic internaţional - 1984 (WGS 84), Manual (Doc 9674). 1.3.2. Sistemul de referinţă vertical Datele în raport cu nivelul mediu al mării (MSL) care indică relaţia dintre gravitaţie şi înălţime (elevaţie) a unei suprafeţe cunoscute ca geoid trebuie folosite ca sistem de referinţă vertical. Nota 1.- Geoidul se apropie cel mai mult de aproximaţia globală MSL. Este definită ca suprafaţa echipotenţială din câmpul gravitaţional al Pământului care coincide cu MSL neperturbat, extins continuu pe continente. Nota 2.- Înălţimile legate de gravitaţie sunt denumite şi înălţimi ortometrice, în timp ce distanţele punctelor faţă de suprafaţă elipsoidului sunt denumite înălţimi elipsoidale. 1.3.3. Sistemul de referinţă temporală 1.3.3.1. Calendarul gregorian şi timpul universal coordonat (Coordinated Universal Time - UTC) trebuie folosite ca sistem de referinţă temporală. 1.3.3.2. Atunci când se foloseşte un alt sistem de referinţă temporală, acesta trebuie precizat în secţiunea GEN 2.1.2 din AIP România. CAP. 2 INFORMAŢII PRIVIND HELIPORTURILE 2.1. Informaţii aeronautice 2.1.1. Determinarea şi raportarea datelor aeronautice legate de heliporturi trebuie să corespundă cerinţelor de acurateţe şi de integritate necesare pentru a satisface nevoile utilizatorilor finali de date aeronautice. Notă.- Specificaţiile privind acurateţea şi clasificarea integrităţii datelor aeronautice legate de heliport sunt conţinute în PANS-AIM (Doc 10066), Apendicele 1. 2.1.2. Tehnicile de detectare a erorilor de date digitale trebuie utilizate în timpul transmiterii şi/sau stocării datelor aeronautice şi a seturilor de date digitale. Notă.- Specificaţii detaliate privind tehnicile de detectare a erorilor de date digitale sunt conţinute în PANS-AIM (Doc 10066). 2.2. Punctul de referinţă al heliportului 2.2.1. Pentru fiecare heliport sau loc de aterizare care nu este situat pe acelaşi amplasament cu al unui aerodrom va fi determinat un punct de referinţă. Notă.- Atunci când poziţia unui heliport coincide cu cea a unui aerodrom, punctul de referinţă stabilit al aerodromului serveşte atât pentru aerodrom, cât şi pentru heliport. 2.2.2. Punctul de referinţă al heliportului va fi situat în apropierea centrului geometric iniţial sau planificat al heliportului şi, în mod normal, trebuie să rămână acolo unde a fost stabilit iniţial. 2.2.3. Poziţia punctului de referinţă al heliportului, măsurată în grade, minute şi secunde, va fi comunicată serviciilor de informare aeronautică. 2.3. Cota heliporturilor 2.3.1. Cota unui heliport şi ondulaţia geoidului vor fi măsurate şi comunicate serviciilor de informare aeronautică cu o precizie de jumătate de metru sau de picior. 2.3.2. Cota TLOF şi/sau cota şi ondulaţia geoidului fiecărui prag al FATO (acolo unde este cazul), vor fi măsurate şi comunicate serviciilor de informare aeronautică cu precizia de 0,5 metri sau picioare. Notă.- Ondulaţia geoidului trebuie măsurată în concordanţă cu sistemul de coordonate adecvat. 2.4. Dimensiunile heliportului şi informaţii conexe 2.4.1. Următoarele date vor fi măsurate sau descrise, după caz, pentru fiecare instalaţie prevăzută pe un heliport: a) Tipul heliportului: - de suprafaţă; – în terase; – pe nave; – heliplatformă. b) TLOF: - dimensiuni în metri sau picioare; – pante; – tip de suprafaţă; – forţa portantă în tone (1 000 kg). c) FATO: - tipul FATO; – direcţia reală (cu precizie de 0,01°); – numărul de identificare (dacă este cazul); – lungime şi lăţime (m sau ft); – panta; – tip de suprafaţă. d) Aria de siguranţă: - lungime; – lăţime; – tip de suprafaţă. e) Calea de rulare la sol pentru elicoptere, calea de rulare aeriană pentru elicoptere şi rutele de taxi: - indicator; – lăţime; – tip de suprafaţă. f) Platforma: - tip de suprafaţă; – poziţii de staţionare elicoptere. g) Prelungirea degajată: - lungime; – profil sol. h) Mijloacele vizuale pentru procedurile de apropiere, marcajele şi balizajele luminoase FATO, TLOF, căile de rulare, rutele de taxi şi poziţiile de staţionare pentru elicoptere. 2.4.2. Coordonatele geografice ale centrului geometric al TLOF şi/sau ale fiecărui punct al FATO (unde este cazul) vor fi măsurate şi comunicate serviciilor de informare aeronautică în grade, minute, secunde şi sutimi de secunde. 2.4.3. Coordonatele geografice ale punctelor axiale apropiate căilor de rulare la sol şi rutelor de taxi pentru elicoptere vor fi măsurate şi comunicate serviciilor de informare aeronautică în grade, minute, secunde şi sutimi de secundă. 2.4.4. Coordonatele geografice ale fiecărei poziţii de staţionare a elicopterelor vor fi măsurate şi comunicate serviciilor de informare aeronautică în grade, minute şi secunde. 2.4.5. Coordonatele geografice ale obstacolelor din Zona 2 (partea care se află în limita heliportului) şi din Zona 3 vor fi măsurate şi comunicate serviciilor de informare aeronautică în grade, minute, secunde şi zecimi de secundă. În plus, cota celui mai înalt punct, tipul, marcajele şi balizajele luminoase (dacă există) ale obstacolelor vor fi raportate serviciilor de informare aeronautică. Notă.- PANS-AIM (Doc 10066), Anexa 8, conţine cerinţe pentru determinarea datelor despre obstacole în Zonele 2 şi 3. 2.5. Distanţe declarate Unde sunt relevante, distanţele următoare vor fi declarate pentru un heliport, rotunjite în metri sau picioare: a) distanţa disponibilă la decolare; b) distanţa disponibilă pentru decolare respinsă; c) distanţa disponibilă la aterizare. 2.6. Coordonarea dintre serviciile de informare aeronautică şi administratorul heliportului 2.6.1. Pentru a exista siguranţa că unităţile serviciilor de informare aeronautică obţin informaţii care să le permită să furnizeze informaţii actualizate înainte de zbor, corespunzător nevoilor de informare pe timpul zborului, între autorităţile serviciilor de informare aeronautică şi cele ale heliportului trebuie să fie stabilite înţelegeri pentru ca organele responsabile pentru serviciile de heliport să raporteze cu o întârziere minimă unităţilor responsabile ale serviciilor de informare aeronautică: a) informaţii cu privire la condiţiile heliportului; b) starea operaţională a facilităţilor adiacente, a serviciilor şi mijloacelor de navigaţie din zona sa de responsabilitate; c) orice alte informaţii considerate ca având importanţă operaţională. 2.6.2. Înainte de a introduce schimbări în sistemul de navigaţie aeriană, serviciile responsabile cu aceste schimbări trebuie să ţină cont de timpul necesar serviciilor de informare aeronautică pentru pregătirea, elaborarea şi editarea materialelor aferente schimbărilor respective, în vederea promulgării. Pentru a asigura la timp furnizarea informaţiilor către serviciul de informare aeronautică, este necesară o strânsă coordonare între serviciile implicate. 2.6.3. Deosebit de importante sunt schimbările în domeniul informaţiilor aeronautice privind hărţile şi/sau sistemele de navigaţie aeriană computerizate, care se încadrează a fi notificate de către sistemul de reglementare şi control al difuzării informaţiilor aeronautice (AIRAC), aşa cum este specificat în Anexa 15, Capitolul 6. La transmiterea informaţiilor/datelor aeronautice neprelucrate către serviciile de informare aeronautică, serviciile de heliport responsabile trebuie să respecte datele de intrare în vigoare AIRAC prestabilite şi convenite internaţional. Notă.- Specificaţiile detaliate privind sistemul AIRAC sunt conţinute în PANS-AIM (Doc 10066), Capitolul 6. 2.6.4. Serviciile de heliport responsabile pentru furnizarea informaţiilor şi a datelor aeronautice neprelucrate către serviciile de informare aeronautică trebuie să ţină cont, în îndeplinirea acestei sarcini, de cerinţele de acurateţe şi de integritate necesare pentru a îndeplini cerinţele utilizatorului final al datelor aeronautice. Nota 1.- Specificaţiile privind acurateţea şi integritatea clasificării datelor aeronautice legate de heliport sunt conţinute în PANS-AIM (Doc 10066), Apendicele 1. Nota 2.- Specificaţii legate de NOTAM şi SNOWTAM se regăsesc în Anexa 15, Capitolul 6 şi în PANS-AIM (Doc 10066), Apendicele 3, respectiv 4. Nota 3.- Informaţiile de tip AIRAC sunt distribuite de serviciile de informare aeronautică cu cel puţin 42 zile înaintea datei de intrare în vigoare a AIRAC, cu scopul de a ajunge la destinatari cu cel puţin 28 zile înaintea datei intrării în vigoare. Nota 4.- Programul datelor comune de intrare în vigoare AIRAC predeterminate convenite la nivel internaţional la intervale de 28 de zile şi îndrumări pentru utilizarea AIRAC sunt conţinute în Manualul Serviciilor de Informaţii Aeronautice (Doc 8126, Capitolul 2). 2.7. Salvare şi stingerea incendiilor Notă.- A se vedea 6.2 pentru informaţii referitoare la serviciile de salvare şi stingerea incendiilor. 2.7.1. Informaţiile privind nivelul de protecţie oferit pe un heliport în scopuri de salvare şi stingere a incendiilor elicopterelor trebuie puse la dispoziţie. 2.7.2. Nivelul de protecţie de care dispune în mod normal un heliport trebuie să fie exprimat în funcţie de categoria serviciului de salvare şi stingere a incendiilor descris la 6.2, în conformitate cu tipurile şi cantităţile de agenţi de stingere disponibili în mod normal pe heliport. 2.7.3. Modificările nivelului de protecţie disponibil în mod normal pe un heliport pentru salvare şi stingere a incendiilor vor fi notificate unităţilor de servicii de informaţii aeronautice corespunzătoare şi, după caz, unităţilor de trafic aerian pentru a le permite să furnizeze informaţiile necesare elicopterelor la sosire şi la plecare. Atunci când o astfel de modificare a fost corectată, unităţile de mai sus vor fi informate în consecinţă. Notă.- Modificări ale nivelului de protecţie faţă de cel disponibil în mod normal pe un heliport pot rezulta, dar nu se pot limita la, o schimbare a disponibilităţii agentului de stingere sau a echipamentelor utilizate pentru livrarea agenţilor, sau a personalului folosit pentru operarea echipamentului. 2.7.4. Pe un heliport, orice schimbare trebuie exprimată în raport cu noua categorie a serviciului de salvare şi stingere a incendiilor disponibilă. CAP. 3 CARACTERISTICI FIZICE 3.1. Heliporturi de suprafaţă Nota 1.- Prevederile date în această secţiune se bazează pe presupunerea că nu mai mult de un elicopter va fi în FATO, în acelaşi timp. Nota 2.- Prevederile de proiectare prezentate în această secţiune presupun că atunci când se efectuează operaţiuni la o FATO în apropierea unei alte FATO, aceste operaţiuni nu vor fi simultane. În cazul în care sunt necesare operaţiuni de elicopter simultane, distanţele de separare adecvate dintre FATO trebuie să fie determinate, ţinând cont de chestiuni precum curentul descendent al rotorului şi de spaţiul aerian, precum şi asigurarea căilor de zbor pentru fiecare FATO, definită în Capitolul 4, care să nu se suprapună. Îndrumări suplimentare cu privire la acest subiect sunt date în Manualul Heliportului (Doc 9261). Nota 3.- Prevederile date în această secţiune sunt comune pentru heliporturile de suprafaţă şi pentru heliporturile în terase, cu excepţia cazului în care se specifică altfel. Nota 4.- Îndrumări privind dimensiunea minimă pentru FATO/TLOF în terase pentru a permite facilitarea operaţiunilor esenţiale în jurul elicopterului sunt date în Manualul Heliportului (Doc 9261). Nota 5.- Îndrumări privind proiectarea structurală pentru a ţine cont de prezenţa pe heliporturi în terase a personalului, a zăpezii, a încărcăturii, a echipamentelor de alimentare cu combustibil şi de stingere a incendiilor, etc. sunt prezentate în Manualul Heliportului (Doc 9261). Nota 6.- Îndrumări privind amplasarea unui heliport şi localizarea diferitelor zone definite, cu luarea în considerare a efectelor curentului descendent al rotorului şi a altor aspecte ale operaţiunilor elicopterelor asupra terţilor, sunt date în Manualul Heliportului (Doc 9261). Aria de apropiere finală şi decolare (FATO) Notă.- Îndrumări privind amplasarea şi orientarea FATO la un heliport pentru a reduce la minimum interferenţele de sosire şi de plecare cu zonele aprobate pentru uz rezidenţial şi alte zone sensibile la zgomot în apropierea heliportului sunt date în Manualul Heliportului (Doc 9261). 3.1.1. O FATO trebuie: a) să asigure: 1) o zonă lipsită de obstacole, cu excepţia obiectelor esenţiale care, datorită funcţiei lor, sunt amplasate pe aceasta şi cu forma şi dimensiuni suficiente pentru a asigura includerea fiecărei părţi a elicopterului proiectat în faza finală de apropiere şi începutul decolării, în conformitate cu procedurile preconizate; Notă.- Obiectele esenţiale sunt ajutoare vizuale (de exemplu, iluminare) sau altele (de exemplu, sisteme de stingere a incendiilor) necesare din motive de siguranţă. Pentru cerinţe suplimentare privind penetrarea unei FATO de astfel de obiecte esenţiale, a se vedea 3.1.4. 2) atunci când este solidă, o suprafaţă rezistentă la curentul descendent al rotorului; şi i) atunci când este suprapusă cu TLOF, este adiacentă şi la acelaşi nivel cu TLOF, are o rezistenţă portantă capabilă să reziste sarcinilor preconizate şi asigură un drenaj eficient; sau ii) atunci când nu este suprapusă cu TLOF, nu prezintă pericole în cazul în care este necesară o aterizare forţată; Notă.- Rezistenţa implică faptul că efectele rezultate din curentul descendent al rotorului nu cauzează o degradare a suprafeţei şi nici nu duc la antrenarea resturilor de la sol. şi b) să fie asociat cu o arie de siguranţă. 3.1.2. Un heliport trebuie să fie prevăzut cu cel puţin o FATO, care nu trebuie să fie solidă. Notă.- O FATO poate fi amplasată pe sau lângă banda pistei sau a benzii căii de rulare. 3.1.3. Dimensiunile minime FATO vor fi: a) acolo unde se intenţionează utilizarea unor elicoptere operate în clasa 1 de performanţă: 1) lungimea distanţei de decolare întreruptă (RTOD) pentru procedura necesară de decolare prescrisă în manualul de zbor al elicopterului (HFM) a elicopterelor pentru care FATO este destinată, sau 1.5 D proiectat, oricare dintre acestea este mai mare, şi 2) lăţimea pentru procedura necesară, prescrisă în HFM a elicopterelor, pentru care FATO este destinată, sau 1.5 D proiectat, oricare dintre acestea este mai mare şi b) acolo unde se intenţionează utilizarea elicopterelor operate în clasa 2 sau 3 de performanţă, cea mai mică dimensiune dintre: 1) o arie în care poate fi desenat un cerc cu diametrul de 1.5 D proiectat; sau 2) când există o limitare pe direcţia de apropiere şi de punct de contact, o arie cu lăţimea suficientă pentru a întruni cerinţele de la 3.1.1 a) 1) dar nu mai puţin de 1.5 ori din lăţimea totală a elicopterului proiectat. Nota 1.- RTOD este destinat să asigure protejarea elicopterului în timpul unei decolări întrerupte. Deşi unele HFM furnizează RTOD, în altele dimensiunea furnizată este "dimensiunea minimă demonstrată..." (unde "..." ar putea fi "heliport", "pistă", "heliplatformă" etc.) şi aceasta poate să nu includă protejarea elicopterelor. Atunci când este cazul, este necesar să se ia în considerare dimensiunile suficiente ariei de siguranţă, precum şi dimensiunile 1.5 ori D pentru FATO, în cazul în care HFM nu furnizează date. Pentru îndrumări suplimentare, consultaţi Manualul Heliportului (Doc 9261). Nota 2.- Condiţiile locale, cum ar fi cota, temperatura şi manevrele permise, trebuie să fie luate în considerare la determinarea dimensiunii unei FATO. Îndrumările sunt date în Manualul Heliportului (Doc 9261). 3.1.4. Obiectele esenţiale situate într-o FATO nu trebuie să pătrundă pe un plan orizontal la cota FATO cu mai mult de 5 cm. 3.1.5. Când FATO este solidă, panta nu ar trebui: a) cu excepţia celor prevăzute la b) sau c) de mai jos, să depăşească 2% în orice direcţie; b) când FATO este alungită şi se intenţionează a fi folosită de elicoptere operate în clasa de performanţă 1, să depăşească 3% per total sau panta locală să depăşească 5%; şi c) când FATO este alungită şi se intenţionează a fi folosită doar de elicoptere operate în clasele de performanţă 2 sau 3, să depăşească 3% per total sau panta locală să depăşească 7%. 3.1.6. FATO trebuie amplasată astfel încât să se minimizeze influenţa mediului înconjurător, inclusiv turbulenţele, care ar putea avea un impact negativ asupra operaţiunilor elicopterului. Notă.- Îndrumări privind determinarea influenţei turbulenţei sunt date în Manualul Heliportului (Doc 9261). Dacă măsurile proiectate pentru a atenua turbulenţele sunt justificate, dar nu sunt practice, ar putea fi necesar să se ia în considerare limitările operaţionale în anumite condiţii de vânt. 3.1.7. FATO va fi înconjurată de o arie de siguranţă, care nu trebuie să fie solidă. Arii de siguranţă 3.1.8. O arie de siguranţă trebuie să furnizeze: a) o zonă lipsită de obstacole, cu excepţia obiectelor esenţiale care datorită funcţiei lor sunt amplasate pe ea, pentru a compensa erorile de manevră; şi b) când este solidă, o suprafaţă contiguă şi la acelaşi nivel cu FATO, este rezistentă la efectele fluxului descendent al rotorului şi asigură un drenaj eficient. 3.1.9. Aria de siguranţă care înconjoară FATO se va extinde spre exterior de la periferia FATO pe o distanţă de cel puţin 3 m sau 0.25 D proiectat, oricare dintre acestea este mai mare (a se vedea Figura 3-1). 3.1.10. În timpul operaţiunilor cu elicopterul nu trebuie permis niciun obiect mobil într-o arie de siguranţă. 3.1.11. Obiectele esenţiale situate în aria de siguranţă nu trebuie să pătrundă pe o suprafaţă care îşi are originea la marginea FATO, la o înălţime de 25 cm deasupra planului FATO înclinat în sus şi în exterior, la un gradient de 5%. 3.1.12. Când este solidă, panta ariei de siguranţă nu trebuie să depăşească o pantă ascendentă de 4% în afara marginii FATO. (a se vedea imaginea asociată) Figura 3-1. FATO şi aria de siguranţă asociată Panta laterală protejată 3.1.13. Un heliport trebuie să fie prevăzut cu cel puţin o pantă laterală protejată, care se ridică la 45 de grade de la marginea ariei de siguranţă şi se extinde la o distanţă de 10 m (a se vedea Figura 3-2). 3.1.14. Un heliport ar trebui să fie prevăzut cu cel puţin două pante laterale protejate, care se ridică la 45 de grade spre exterior de la marginea ariei de siguranţă şi se extinde la o distanţă de 10 m. 3.1.15. Suprafaţa unei pante laterale protejate nu trebuie să fie pătrunsă de obstacole. (a se vedea imaginea asociată) Figura 3-2. Aria de siguranţă FATO simplu/complex şi protejarea pantei laterale Notă.- Aceste diagrame arată o serie de configuraţii ale FATO/arii de siguranţă/pante laterale. Pentru un aranjament mai complex de plecare/sosire care constă din: două suprafeţe care nu sunt diametral opuse; mai mult de două suprafeţe; sau un sector extins, fără obstacole, care este tangent la FATO, se poate vedea că sunt necesare dispoziţii adecvate pentru a se asigura că nu există obstacole între FATO şi/sau aria de siguranţă şi suprafeţele de plecare/sosire. Prelungire degajată pentru elicoptere Notă.- Includerea în această secţiune a specificaţiilor detaliate pentru prelungirile degajate ale elicopterelor nu este intenţionată pentru a implica faptul că trebuie asigurată o prelungire de degajare. 3.1.16. O prelungire degajată pentru elicopter trebuie să furnizeze: a) o zonă lipsită de obstacole, cu excepţia obiectelor esenţiale care, datorită funcţiei lor, sunt amplasate pe ea şi au dimensiuni şi forme suficiente pentru a asigura protejarea elicopterului proiectat atunci când acesta accelerează în zbor orizontal şi aproape de suprafaţă, pentru a atinge viteza de urcare sigură; şi b) când este solidă, o suprafaţă contiguă şi la acelaşi nivel cu FATO, este rezistentă la efectele fluxului descendent al rotorului şi nu prezintă pericole în cazul în care este necesară o aterizare forţată. 3.1.17. Atunci când este prevăzută o prelungire degajată pentru elicopter, aceasta trebuie să fie situată dincolo de capătul FATO. 3.1.18. Lăţimea prelungirii degajate a elicopterului nu trebuie să fie mai mică decât cea a FATO şi a ariei de siguranţă asociate (a se vedea Figura 3-1). 3.1.19. Când este solid, terenul dintr-o prelungire degajată nu trebuie să se proiecteze deasupra unui avion cu o pantă totală ascendentă de 3% sau cu o pantă locală ascendentă care depăşeşte 5%, limita inferioară a acestui plan fiind o linie orizontală situată la periferia FATO. 3.1.20. Un obiect situat într-o prelungire degajată pentru elicoptere, care ar putea pune în pericol un elicopter aflat în aer, va fi considerat obstacol şi îndepărtat. Aria prizei de contact şi de zbor (TLOF) 3.1.21. TLOF trebuie: a) să asigure 1) o zonă fără obstacole şi de dimensiuni şi forme suficiente pentru a asigura reţinerea trenului de aterizare al celui mai solicitant elicopter pe care TLOF este destinată să îl deservească în conformitate cu orientarea prevăzută; 2) o suprafaţă care: i) are suficientă rezistenţă la rulare pentru a se potrivi încărcărilor dinamice asociate cu tipul anticipat de sosire al elicopterului la TLOF desemnată; ii) nu prezintă neregularităţi care ar afecta negativ priza de contact sau decolarea elicopterelor; iii) are o frecare suficientă pentru a evita deraparea elicopterelor sau alunecarea persoanelor; şi iv) este rezistent la efectele fluxului descendent al rotorului; v) asigură un drenaj eficient, fără a avea niciun efect negativ asupra controlului sau stabilităţii unui elicopter în timpul prizei de contact şi al decolării sau când staţionează; b) să fie asociat cu o FATO sau un stand. 3.1.22. Un heliport trebuie să fie prevăzut cu cel puţin o TLOF. 3.1.23. Se va furniza o TLOF ori de câte ori se intenţionează ca trenul de aterizare al elicopterului să aibă priza de contact pe o FATO sau stand, sau să decoleze de pe o FATO sau stand. 3.1.24. Dimensiunile minime ale unei TLOF trebuie să fie: a) când se află într-o FATO destinată a fi utilizată de elicoptere operate în clasa de performanţă 1, dimensiunile pentru procedura necesară prescrisă în HFM-urile elicopterelor pentru care este destinată TLOF; şi b) atunci când se află într-o FATO destinată să fie utilizată de elicoptere operate în clasa de performanţă 2 sau 3 sau într-un stand: 1) atunci când nu există nicio limitare a direcţiei prizei de contact, de dimensiuni suficiente pentru a conţine un cerc de diametru de cel puţin 0.83 D de: i) într-o FATO, elicopterul proiectat sau ii) într-un stand, cel mai mare elicopter pe care standul este destinat să îl servească; şi 2) atunci când există o limitare a direcţiei de aterizare, cu o lăţime suficientă pentru a îndeplini cerinţa de la 3.1.21 a) 1), dar nu mai puţin de două ori lăţimea trenului de rulare (UCW) de: i) într-o FATO, elicopterul proiectat sau ii) într-un stand, cel mai solicitant elicopter pe care standul este destinat să îl deservească. 3.1.25. Pentru un heliport în terase, dimensiunile minime ale unei TLOF, atunci când se află într-o FATO, trebuie să fie de dimensiuni suficiente pentru a conţine un cerc cu diametrul de cel puţin 1 D proiectat. 3.1.26. Panta pe o TLOF nu trebuie: a) să depăşească 2% în orice direcţie, cu excepţia celor menţionate la punctele b) sau c) de mai jos; b) să depăşească 3% per total sau să aibă o pantă locală ce depăşeşte 5% atunci când TLOF este alungită şi intenţionată a fi folosită de elicoptere operate în clasa de performanţă 1; şi c) să depăşească 3% per total sau să aibă o pantă locală ce depăşeşte 7% atunci când TLOF este alungită şi intenţionată a fi folosită doar de elicoptere operate în clasele de performanţă 2 sau 3. 3.1.27. Când o TLOF este cuprinsă în FATO, trebuie: a) să fie centrată pe FATO; sau b) pentru o FATO alungită, să fie centrată pe axa longitudinală a FATO. 3.1.28. Când o TLOF este cuprinsă pe un stand de elicopter, trebuie să fie centrată pe stand. 3.1.29. TLOF trebuie să fie prevăzută cu marcaje care indică în mod clar poziţia prizei de contact şi, prin forma lor, orice limitări de manevră. Notă.- Atunci când TLOF dintr-o FATO este mai mare decât dimensiunile minime, marcajul prizei de contact/poziţionare (TDPM) poate fi compensat asigurând în acelaşi timp reţinerea trenului de rulare în cadrul TLOF şi a elicopterului în cadrul FATO. 3.1.30. În cazul în care o FATO/TLOF alungită pentru clasă de performanţă 1 conţine mai multe TDPM, trebuie să existe măsuri pentru a se asigura că numai una poate fi utilizată la un moment dat. 3.1.31. În cazul în care sunt furnizate TDPM-uri alternative, acestea trebuie să fie plasate astfel încât să asigure protejarea trenului de rulare în cadrul TLOF şi a elicopterului în cadrul FATO. Notă.- Eficacitatea distanţei de decolare întreruptă sau de aterizare va depinde de poziţionarea corectă pentru decolare sau aterizare a elicopterului. 3.1.32. Dispozitivele de siguranţă, cum ar fi plasele de siguranţă sau rafturile de siguranţă, trebuie să fie amplasate în jurul marginii unui heliport în terase, dar nu trebuie să depăşească înălţimea TLOF. Căi şi traiecte de rulare pentru elicoptere Nota 1.- Specificaţiile pentru rutele de taxi la sol şi rutele de taxi aerian sunt destinate siguranţei operaţiunilor simultane în timpul manevrelor elicopterelor. Efectul vitezei/turbulenţei vântului indus de fluxul descendent al rotorului ar trebui luat în considerare. Nota 2.- Zonele definite abordate în această secţiune sunt: a) căile de rulare asociate rutelor de taxi aerian care pot fi utilizate atât de elicoptere cu roţi, cât şi cu skid-uri, fie pentru transportul terestru, fie pentru transportul aerian; b) trasee de taxi la sol care sunt destinate utilizării de elicoptere cu roţi numai pentru transportul la sol; şi c) rute de taxi aerian care sunt destinate numai utilizării prin taxi aerian. Căi de rulare pentru elicoptere Nota 1.- O cale de rulare a elicopterului este destinată să permită deplasarea la suprafaţă a unui elicopter cu roţi sub propria sa putere. Nota 2.- O cale de rulare a elicopterului poate fi utilizată de un elicopter cu roţi pentru taxi aerian dacă este asociată cu un traiect de rulare aerian al elicopterului. Nota 3.- Atunci când o cale de rulare este destinată utilizării de către avioane şi elicoptere, vor fi luate în considerare prevederile pentru căile de rulare ale avioanelor, benzile de cale de rulare, căile de rulare pentru elicoptere şi traiectele de rulare şi se vor aplica cerinţe mai stricte. 3.1.33. O cale de rulare pentru elicoptere trebuie: a) să fie: 1) o zonă liberă de obstacole şi cu o lăţime suficientă pentru a asigura protejarea trenului de rulare al celui mai exigent elicopter cu roţi pe care calea de rulare este destinată să o servească; 2) o suprafaţă care: i) are rezistenţă portantă pentru a susţine încărcăturile elicopterelor pe care este proiectată să o servească; ii) nu prezintă neregularităţi care ar afecta negativ transportul la sol al elicopterelor; şi iii) este rezistentă la efectele fluxului descendent al rotorului; iv) asigură un drenaj eficient, fără a avea niciun efect negativ asupra controlului sau stabilităţii unui elicopter cu roţi atunci când este manevrat sub propria sa putere sau când staţionează; şi b) să fie asociată cu un traiect de rulare. 3.1.34. Lăţimea minimă a căii de rulare a elicopterului trebuie să fie cea mai mică dintre: a) de două ori faţă de cel mai pretenţios elicopter pe care calea de rulare este destinată să o servească; sau b) o lăţime care îndeplineşte cerinţele de la 3.1.33 a) 1). 3.1.35. Panta transversală a unei căi de rulare nu trebuie să depăşească 2%, iar panta longitudinală să nu depăşească 3%. Traiecte de rulare pentru elicoptere 3.1.36. Un traiect de rulare pentru elicoptere trebuie să fie: a) o zonă liberă de obstacole, cu excepţia obiectelor esenţiale care datorită funcţiei lor sunt amplasate pe acesta, stabilite pentru mişcarea elicopterelor; cu o lăţime suficientă pentru a asigura protejarea celui mai mare elicopter pe care traiectul de rulare este destinat să îl servească; şi b) când este solid, o suprafaţă care să reziste efectelor fluxului descendent al rotorului; şi 1) când e suprapus cu o cale de rulare: i) este adiacent şi la acelaşi nivel cu calea de rulare; ii) nu reprezintă un pericol pentru operaţiuni; şi iii) asigură drenajul eficient; şi 2) când nu e suprapus cu o cale de rulare, este lipsit de pericole în cazul în care o aterizare forţată este necesară. 3.1.37. În timpul operaţiunilor cu elicopterul nu trebuie permis niciun obiect mobil pe un traiect de rulare. 3.1.38. Când este solid şi suprapus cu o cale de rulare, traiectul de rulare nu trebuie să depăşească o pantă transversală ascendentă de 4% în afara marginii căii de rulare. Traiecte de rulare la sol pentru elicoptere 3.1.39. Un traiect de rulare la sol al elicopterului trebuie să aibă o lăţime minimă de 1,5 ori lăţimea totală a celui mai mare elicopter pe care este destinat să îl deservească şi să fie centrat pe o cale de rulare. (Vezi Figura 3-3.) (a se vedea imaginea asociată) Figura 3-3. Traiectul/calea de rulare la sol pentru elicoptere 3.1.40. Obiectele esenţiale situate pe un traiect de rulare la sol pentru elicopter nu trebuie: a) să fie situate la o distanţă mai mică de 50 cm spre exterior de marginea căii de rulare a elicopterului; şi b) să pătrundă pe o suprafaţă provenind de la 50 cm în afara marginii căii de rulare a elicopterului şi la o înălţime de 25 cm deasupra suprafeţei căii de rulare şi înclinată în sus şi în afară la un gradient de 5%. Traiecte de rulare aeriană pentru elicoptere Notă.- O cale de rulare aeriană este destinată să permită mişcarea unui elicopter deasupra suprafeţei, la o înălţime asociată uzual efectului de sol şi la o viteză fată de sol mai mică de 37 km/h (20 kt). 3.1.41. Lăţimea unui traiect de rulare aeriană pentru elicoptere va fi cel puţin egală cu de două ori lăţimea exterioară a elicopterelor pentru care a fost destinată calea. 3.1.42. Dacă este suprapus cu o cale de rulare în scopul de a permite atât operaţiuni la sol, cât şi în aer (a se vedea Figura 3-4): a) traiectul de rulare aerian al elicopterului va fi centrat pe calea de rulare; şi b) obiectele esenţiale situate pe traiectul de rulare aerian nu trebuie: 1) să fie situate la o distanţă mai mică de 50 cm spre exterior de la marginea căii de rulare a elicopterului; şi 2) să pătrundă pe o suprafaţă cu originea la 50 cm în afara marginii căii de rulare a elicopterului şi la o înălţime de 25 cm deasupra suprafeţei căii de rulare şi înclinată în sus şi în afară la un gradient de 5%. 3.1.43. Atunci când nu sunt suprapuse cu o cale de rulare, pantele suprafeţei traiectelor de rulare aeriene nu trebuie să depăşească limitele de aterizare a pantei elicopterelor pe care traiectul de taxi este destinat să le servească. În orice caz, panta transversală nu trebuie să depăşească 10%, iar panta longitudinală să nu depăşească 7%. (a se vedea imaginea asociată) Figura 3-4. Traiectul de rulare aerian şi traiectul de rulare aeriană/cale de rulare combinate Standuri pentru elicoptere Notă.- Dispoziţiile din prezenta secţiune nu specifică unde este localizarea standurilor pentru elicoptere, dar permite un grad ridicat de flexibilitate în proiectarea generală a heliportului. Cu toate acestea, localizarea standurilor pentru elicoptere pe o cale de zbor nu este considerată bună practică. Vezi de Manualul Heliportului (Doc 9261) pentru detalii şi cerinţe suplimentare. 3.1.44. Un stand pentru elicoptere trebuie: a) să fie: 1) o zonă lipsită de obstacole şi de dimensiuni şi forme suficiente pentru a asigura protejarea fiecărei părţi a celui mai mare elicopter pe care standul este destinat să îl deservească atunci când acesta este poziţionat în stand; 2) o suprafaţă care: i) este rezistentă la efectele fluxului descendent al rotorului; ii) nu prezintă neregularităţi care ar afecta negativ manevrarea elicopterelor; iii) are rezistenţă portantă capabilă să reziste sarcinilor preconizate; iv) are suficientă frecare pentru a evita deraparea elicopterelor sau alunecarea persoanelor; şi v) asigură un drenaj eficient, fără a avea niciun efect negativ asupra controlului sau stabilităţii unui elicopter cu roţi atunci când este manevrat sub propria sa putere sau când staţionează; şi b) să fie asociat cu o arie de protecţie. 3.1.45. Dimensiunile minime ale unui stand de heliport trebuie: a) să fie un cerc cu diametrul de 1,2 D al celui mai mare elicopter pe care standul este destinat să îl deservească; sau b) atunci când există o limitare a manevrelor şi a poziţionării, să fie de o lăţime suficientă pentru a îndeplini cerinţa de la 3.1.44 a) 1), dar de cel puţin 1,2 ori lăţimea totală a celui mai mare elicopter pe care standul este destinat să îl deservească. Nota 1.- Pentru un stand de elicopter destinat să fie utilizat numai pentru rulare, ar putea fi utilizată o lăţime mai mică de 1,2 D, dar care oferă izolare şi permite totuşi toate funcţiile necesare unui stand (în conformitate cu 3.1.44 a) 1 )). Nota 2.- Pentru un stand pentru elicopter destinat a fi utilizat pentru întoarcerea la sol, dimensiunile minime pot fi influenţate de datele cercului de viraj furnizate de producător şi sunt susceptibile să depăşească 1,2 D. Consultaţi Manualul Heliportului (Doc 9261) pentru îndrumări suplimentare. 3.1.46. Panta medie a standului elicopterului în orice direcţie nu trebuie să depăşească 2%. 3.1.47. Fiecare stand pentru elicopter trebuie să fie prevăzut cu marcaje de poziţionare pentru a indica în mod clar unde trebuie poziţionat elicopterul şi, prin forma lor, orice limitări de manevră. 3.1.48. Un stand trebuie să fie înconjurat de o arie de protecţie care nu trebuie să fie solidă. Arii de protecţie 3.1.49. O arie de protecţie trebuie să fie: a) o zonă lipsită de obstacole, cu excepţia obiectelor esenţiale care datorită funcţiei lor sunt situate pe ea; şi b) când este solidă, o suprafaţă contiguă şi la acelaşi nivel cu standul, este rezistentă la efectele fluxului descendent al rotorului şi asigură un drenaj eficient. 3.1.50. Atunci când este asociată cu un stand proiectat pentru întoarcere, aria de protecţie trebuie să se extindă spre exterior de la periferia standului pe o distanţă de 0,4 D (a se vedea Figura 3.5). 3.1.51. Atunci când este asociată cu un stand proiectat pentru trecerea în rulare, lăţimea minimă a standului şi a ariei de protecţie nu trebuie să fie mai mică decât lăţimea traiectului de rulare asociat (a se vedea Figurile 3.6 şi 3.7). 3.1.52. Când este asociată cu un stand proiectat pentru utilizare non-simultană (a se vedea Figurile 3.8 şi 3.9): a) aria de protecţie a standurilor adiacente se poate suprapune, dar nu trebuie să fie mai mică decât aria de protecţie necesară pentru cea mai mare dintre standurile adiacente; şi b) standul inactiv alăturat poate conţine un obiect static, dar acesta trebuie să fie în întregime în perimetrul standului. Notă.- Pentru a se asigura că numai unul dintre standurile adiacente este activ la un moment dat, instrucţiunile pentru piloţi din AIP indică clar că este în vigoare o limitare a utilizării standurilor. 3.1.53. În timpul operaţiunilor cu elicopterul nu trebuie permis niciun obiect mobil într-o arie de protecţie: 3.1.54. Obiectele esenţiale situate în aria de protecţie nu trebuie: a) dacă se află la o distanţă mai mică de 0,75 D de centrul standului elicopterului, să pătrundă pe o suprafaţă la o înălţime de 5 cm deasupra suprafeţei centrale; şi b) dacă se află la o distanţă de 0,75 D sau mai mult de centrul standului elicopterului, să pătrundă pe o suprafaţă la o înălţime de 25 cm deasupra planului zonei centrale şi să se încline în sus şi în exterior la un gradient de 5%. 3.1.55. Când este solidă, panta unei arii de protecţie nu trebuie să depăşească o pantă ascendentă de 4% în afară de la marginea standului Amplasarea unei arii de apropiere finală şi de decolare (FATO) în raport cu o pistă sau o cale de rulare 3.1.56. Când FATO este situată în apropierea unei piste sau a unei căi de rulare şi când se execută operaţiuni simultane, sunt prevăzute distanţe de separare între marginea unei piste sau căi de rulare şi marginea unei FATO care nu pot fi inferioare dimensiunilor indicate în Tabelul 3-1. Tabelul 3-1. Distanţe minime de separare în raport cu FATO
┌──────────────┬───────────────────────┐
│Masa aeronavei│Distanţa între marginea│
│şi/sau masa │FATO şi marginea pistei│
│elicopterului │sau de la căile de │
│ │rulare │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Până la 3175 │60 m │
│kg (exclusiv) │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│De la 3175 Kg │ │
│până la 5760 │120 m │
│Kg (exclusiv) │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│De la 5760 Kg │ │
│până la 100 │180 m │
│000 Kg │ │
│(exclusiv) │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Peste 100 000 │250 m │
│Kg (inclusiv) │ │
└──────────────┴───────────────────────┘
3.1.57. FATO nu trebuie amplasată: a) în vecinătatea intersecţiilor căilor de rulare la sol sau a poziţiilor de aşteptare la pistă unde suflul motoarelor poate provoca turbulenţe puternice; b) în vecinătatea zonelor unde există posibilitatea generării de turbulenţe de siaj de către alte aeronave. (a se vedea imaginea asociată) Figura 3-5. Standuri pentru elicoptere permiţând întoarceri la punct fix (cu traiecte de rulare aeriene) - operaţiuni simultane (a se vedea imaginea asociată) Figura 3-6. Standuri cu traversare în rulaj la sol (cu cale de rulare/traiect de rulare la sol) - operaţiuni simultane (a se vedea imaginea asociată) Figura 3-7. Standuri cu traversare în rulaj aerian (cu cale de rulare/traiect de rulare aerian) - operaţiuni simultane (a se vedea imaginea asociată) Figura 3-8. Standuri pentru elicoptere permiţând întoarceri la punct fix (cu traiecte de rulare aeriană - operaţiuni non-simultane - standuri exterioare active (a se vedea imaginea asociată) Figura 3-9. Standuri pentru elicoptere permiţând întoarceri la punct fix (cu traiecte de rulare aeriană - operaţiuni non-simultane - stand interior activ 3.2. Heliplatforme Notă.- Prevederile următoare sunt destinate heliplatformelor amplasate pe structuri implicate în activităţi precum exploatarea mineralelor, cercetare sau construcţie. Prevederile pentru heliporturi la bordul navelor sunt incluse la secţiunea 3.4. FATO şi TLOF Nota 1.- Pentru heliplatforme care au FATO de 1D sau mai mare, se presupune că FATO şi TLOF vor ocupa întotdeauna acelaşi spaţiu şi vor avea aceleaşi caracteristici portante, astfel încât să coincidă. Pentru heliporturi cu FATO de mai puţin de 1D, reducerea dimensiunilor este aplicat doar la TLOF care este o zonă portantă. În acest caz, FATO rămâne la 1D dar porţiunea care se extinde dincolo de perimetrul TLOF nu trebuie să fie portanta pentru elicoptere. TLOF şi FATO se presupun a fi suprapuse. Nota 2.- Detalii şi cerinţe privind direcţia fluxurilor de aer şi a turbulenţei, viteza predominantă a vântului şi temperaturile generate de jeturile de evacuare ale turbinelor de gaze sau căldura radiată de arzătoare exterioare asupra locaţiei FATO sunt incluse în Manualul Heliportului (Doc 9261). Nota 3.- Îndrumări privind proiectarea şi marcajele pentru zonele de parcare pentru heliplatformă sunt date în Manualul Heliportului (Doc 9261). 3.2.1. Prevederile paragrafelor 3.3.14 şi 3.3.15 se aplică heliplatformelor finalizate la data de 1 ianuarie 2012 sau după această dată. 3.2.2. O heliplatformă va fi prevăzută cu FATO şi TLOF care coincid sau se suprapun. 3.2.3. FATO poate avea orice forma, dar trebuie să aibă dimensiunea suficientă pentru a cuprinde un cerc cu diametrul minim de 1,0 D al celui mai mare elicopter pentru care este destinată heliplatforma. 3.2.4. TLOF poate avea orice formă, dar trebuie să aibă dimensiunea suficientă pentru a cuprinde: a) pentru elicoptere cu MTOM mai mare de 3 175 kg, o arie în care se poate înscrie un cerc cu diametrul nu mai mic de 1,0 D al celui mai mare elicopter căruia îi este destinată platforma; b) pentru elicoptere cu MTOM de 3 175 kg sau mai mică, o arie în care se poate înscrie un cerc cu diametrul cel puţin 0,83 D al celui mai mare elicopter căruia îi este destinată platforma. 3.2.5. Pentru elicoptere cu MTOM de 3175 kg sau mai puţin, TLOF va avea dimensiuni suficiente pentru a putea înscrie un cerc cu diametrul cel puţin egal 1,0 D al celui mai mare elicopter căruia îi este destinată heliplatforma. 3.2.6. O heliplatformă trebuie dispusă în aşa fel încât să se asigure un spaţiu de aer liber suficient şi neobstrucţionat, care cuprinde dimensiunile complete ale FATO. Notă.- Detalii şi cerinţe specifice privind caracteristicile unui spaţiu de aer liber sunt cuprinse în Manualul Heliportului (Doc 9261). Ca o regulă generală, cu excepţia suprastructurilor superficiale de trei etaje sau mai puţin, un spaţiu de aer liber suficient va fi de cel puţin 3 m. 3.2.7. FATO trebuie să fie amplasate astfel încât să se evite, pe cât posibil, influenţa efectelor mediului, inclusiv turbulenţe asupra FATO, care ar putea avea un impact negativ asupra operaţiunilor cu elicoptere. 3.2.8. TLOF va avea capacitate portantă dinamică. 3.2.9. TLOF va asigura efectul de sol. 3.2.10. Nici un obiect fix nu va fi admis în jurul marginii TLOF, excepţie făcând obiectele frangibile care prin funcţia lor sunt necesare a fi amplasate pe FATO. 3.2.11. Pentru orice TLOF 1,0 D sau mai mare, destinată utilizării de către elicoptere cu un D mai mare de 16,0 m, obiectele din sectorul liber de obstacole, a căror funcţie necesită amplasarea acestora la marginea TLOF nu vor depăşi înălţimea de 25 cm. 3.2.12. Pentru orice TLOF 1,0 D sau mai mare, destinată utilizării de către elicoptere cu un D mai mare de 16,0 obiectele din sectorul liber de obstacole, a căror funcţie necesită amplasarea acestora la marginea TLOF, trebuie să fie cât de joase se poate şi să depăşească o înălţime de 15 cm. 3.2.13. Pentru orice TLOF având dimensiuni mai mici sau egale cu 16,0 D, şi orice TLOF având dimensiuni mai mici de 1,0 D, înălţimea maximă a unor astfel de obiecte în sectorul liber de obstacole, a căror funcţie necesită amplasarea acestora la marginea TLOF, nu trebuie să depăşească o înălţime de 5 cm. Notă.- Sistemul de iluminare instalat la o înălţime mai mică de 25 cm este de obicei evaluată pentru conformitatea reperelor vizuale înainte şi după instalare. 3.2.14. Obiectele a căror funcţionalitate impune ca acestea să fie amplasate pe TLOF (precum balize luminoase sau plase) nu vor depăşi înălţimea de 2,5 cm. Se admite prezenta unor asemenea obiecte numai în măsura în care ele nu reprezintă un potenţial pericol pentru elicoptere. Notă.- Exemple de pericole potenţiale îl constituie plasele sau racordurile supraînălţate de pe platformă care pot induce ruliul dinamic al elicopterelor prevăzute cu patine. 3.2.15. Instalaţiile de siguranţă, precum console formate din plase de siguranţă, pot fi amplasate de-a lungul perimetrului platformei, dar nu vor depăşi înălţimea TLOF. 3.2.16. Aria TLOF va fi antiderapantă pentru elicoptere şi pentru persoane şi va fi înclinată pentru a evita acumularea apei. Notă.- Detalii şi cerinţe privind asigurarea calităţilor antiderapante ale ariei TLOF sunt incluse în Manualul Heliportului (Doc 9261). 3.3. Heliporturi pe nave 3.3.1. Prevederile paragrafelor 3.3.16 şi 3.3.17 se aplică pentru heliporturile pe nave finalizate la data de 1 ianuarie 2012 sau după aceasta, respectiv 1 ianuarie 2015. 3.3.2. Ariile de exploatare a elicopterelor care sunt amenajate la prova/pupa unei nave vor fi construite deasupra structurii navei şi vor fi considerate heliporturi construite special la bordul navelor. Aria de apropiere finală şi de decolare şi aria prizei de contact şi de zbor Notă.- Exceptând situaţiile descrise în 3.4.8 b., în cazul heliporturilor pe nave, se admite că FATO şi TLOF coincid. Detalii şi cerinţe privind direcţia fluxurilor de aer şi a turbulenţei, viteza predominantă a vântului şi temperaturile generate de jeturile de evacuare ale turbinelor de gaze sau căldura radiată de arzătoare exterioare asupra locaţiei FATO sunt incluse în Manualul Heliportului (Doc 9261). 3.3.3. Un heliport pe navă va fi prevăzut cu o FATO, care va coincide sau va fi suprapus cu o TLOF. 3.3.4. FATO poate avea orice formă, dar trebuie să fie suficient de mare pentru a include o zonă în care poate fi cuprins un cerc cu diametrul de cel puţin 1,0 D a celui mai mare elicopter pentru care este destinată heliplatforma. 3.3.5. TLOF a unui heliport pe navă trebuie să aibă capacitate dinamică. 3.3.6. TLOF a unui heliport pe navă trebuie să asigure efectul de sol. 3.3.7. Pentru heliporturile special construite pe nave pe un amplasament diferit de prova sau pupa navei, TLOF trebuie să aibă dimensiuni suficiente pentru a putea înscrie un cerc cu diametrul cel puţin egal cu 1,0 D al celui mai mare elicopter căruia îi este destinat heliportul. 3.3.8. Pentru un heliport special construit pe navă la prova sau la pupa, TLOF trebuie să aibă dimensiunea suficientă pentru: a) a înscrie un cerc cu diametrul cel puţin 1,0 D al celui mai mare elicopter căruia îi este destinată; b) în cazul operaţiunilor cu direcţii limitate ale prizei de contact, în FATO trebuie să se poată înscrie două arcuri de cerc opuse, cu diametrul de cel puţin 1,0 D al celui mai mare elicopter căruia îi este destinat heliportul, pe direcţie longitudinală. Lăţimea minimă a heliportului nu va fi mai mică de 0,83 D (vezi Figura 3-10). Nota 1.- Nava va trebui manevrată pentru a se asigura că vântul relativ este corespunzător direcţiei prizei de contact la aterizare a elicopterului. Nota 2.- Direcţia prizei de contact la aterizare a elicopterului este limitată de distanţa unghiulară subîntinsă de direcţiile arcelor 1D minus distanţa unghiulară care corespunde unui unghi de 15° la fiecare capăt al arcului. 3.3.9. Pentru heliporturile pe nave care nu sunt special construite, TLOF trebuie să aibă dimensiuni suficiente pentru a înscrie un cerc al cărui diametru nu este mai mic decât 1 D al celui mai mare elicopter căruia îi este destinat heliportul. 3.3.10. Un heliport pe navă trebuie să fie dispus în aşa fel încât să se asigure un spaţiu de aer liber suficient şi neobstrucţionat, care cuprinde dimensiunile complete ale FATO. Notă.- Detalii şi cerinţe specifice privind caracteristicile unui spaţiu de aer liber sunt cuprinse în Manualul Heliportului (Doc 9261). Ca o regulă generală, cu excepţia suprastructurilor superficiale de trei etaje sau mai puţin, un spaţiu de aer liber suficient va fi de cel puţin 3 m. 3.3.11. FATO trebuie să fie amplasate astfel încât să se evite, pe cât posibil, influenţa efectelor mediului, inclusiv turbulenţe asupra FATO, care ar putea avea un impact negativ asupra operaţiunilor cu elicoptere. 3.3.12. Nici un obiect fix nu va fi permis pe perimetrul TLOF cu excepţia obiectelor frangibile, care trebuie să se afle acolo datorită funcţionalităţii lor. 3.3.13. Pentru orice TLOF 1,0 D sau mai mare, destinată utilizării de către elicoptere cu un D mai mare de 16,0 m, obiectele din sectorul liber de obstacole, a căror funcţie necesită amplasarea acestora la marginea TLOF, nu vor depăşi înălţimea de 25 cm. 3.3.14. Pentru orice TLOF 1,0 D sau mai mare, destinată utilizării de către elicoptere cu un D de 16,0 m sau mai puţin, obiectele din sectorul liber de obstacole, a căror funcţie necesită amplasarea acestora la marginea TLOF, nu trebuie să depăşească o înălţime de 15 cm. 3.3.15. Pentru orice TLOF având valoarea D mai mică sau egală cu 16,0 m şi pentru orice TLOF având dimensiunile mai mici de 1,0 D, înălţimea maximă a unor astfel de obiecte în sectorul liber de obstacole, a căror funcţie necesită amplasarea acestora la marginea TLOF, nu trebuie să depăşească o înălţime de 5 cm. Notă.- Sistemul de iluminare instalat la o înălţime mai mică de 25 cm este de obicei evaluat pentru conformitatea reperelor vizuale înainte şi după instalare. 3.3.16. Obiectele a căror funcţionalitate impune amplasarea lor în interiorul TLOF (precum balize luminoase sau plase) nu vor depăşi înălţimea de 2,5 cm. Asemenea obiecte vor fi prezente acolo numai în măsura în care nu reprezintă un pericol pentru elicoptere. 3.3.17. Instalaţii de siguranţă, precum console formate din plase de siguranţă pot fi amplasate de-a lungul perimetrului heliportului pe navă, exceptând situaţiile în care există structuri de protecţie, dar nu vor depăşi înălţimea TLOF. 3.3.18. Aria TLOF va fi antiderapantă pentru elicoptere şi pentru persoane. (a se vedea imaginea asociată) Figura 3-10. Aterizare la bordul navei pentru operaţiuni cu direcţii de contact limitate CAP. 4 OBSTACOLE Notă.- Obiectivele specificaţiilor din această secţiune sunt acelea de a descrie spaţiul aerian din jurul heliporturilor, în aşa fel încât să permită, acolo unde există un control corespunzător din partea statului, operaţiunilor cu elicoptere să se desfăşoare în siguranţă şi să împiedice heliporturile să devină inutilizabile prin apariţia obstacolelor în jurul lor. Acest obiectiv poate fi atins prin stabilirea unor suprafeţe limitate de obstacole care definesc limitele până la care obstacolele se pot întinde în spaţiul aerian. 4.1. Suprafeţele şi sectoarele de limitare a obstacolelor Suprafaţa de apropiere 4.1.1. Definiţie. Un plan înclinat sau o combinaţie de plane, sau, când este implicată o întoarcere, o suprafaţă complexă, în pantă ascendentă, care încep de la extremitatea ariei de siguranţă simetrice faţă de o linie mediană care trece prin centrul ariei de apropiere finală şi de decolare. Notă.- Vezi Tabelul 4-1 pentru dimensiunile şi pantele suprafeţelor. Vezi figurile 4-1, 4-2, 43 şi 4-4 pentru reprezentarea suprafeţelor. 4.1.2. Caracteristici. Suprafaţa de apropiere va fi delimitată: a) de o margine interioară orizontală şi egală în lungime cu lăţimea minimă specificată/diametrul pentru FATO, plus aria de siguranţă perpendiculară pe linia mediană a suprafeţei de apropiere, situată la marginea exterioară a ariei de siguranţă; b) două margini laterale care pleacă de la extremităţile marginii interioare, uniform divergente faţă de planul vertical care include axa FATO; şi: c) printr-o margine exterioară orizontală perpendiculară pe linia mediană a suprafeţei de apropiere şi a unei înălţimi specificate de 152m (500 ft), deasupra altitudinii FATO. 4.1.3. Altitudinea marginii interioare va fi altitudinea FATO a punctului marginii interioare care intersectează linia mediană a suprafeţei de apropiere. Pentru heliporturi destinate a fi utilizate de către elicoptere operate în clasa de performanţă 1 şi atunci când este aprobat de către o autoritate competentă, originea planului înclinat poate fi ridicata direct deasupra FATO. 4.1.4. Panta (pantele) suprafeţei de apropiere va(vor) fi măsurată(e) într-un plan vertical care conţine linia mediană a suprafeţei. 4.1.5. În cazul unei suprafeţe de apropiere care implică un viraj, suprafaţa trebuie să fie o suprafaţă complexă conţinând perpendiculară orizontală la linia sa de centru, iar panta liniei centrului este aceeaşi ca şi pentru o suprafaţă de apropiere dreaptă. Notă.- Vezi Figura 4-5. 4.1.6. În cazul unei suprafeţe de apropiere care implică un viraj, suprafaţa nu trebuie să includă mai mult de o porţiune curbată. 4.1.7. Acolo unde există o porţiune curbată a unei suprafeţe de apropiere, suma dintre raza arcului ce defineşte linia mediană a suprafeţei de apropiere şi lungimea porţiunii drepte originare la marginea interioară se nu fie mai mică de 575 m. 4.1.8. Orice variaţie în direcţia liniei de centru a suprafeţei de apropiere trebuie să fie proiectată astfel încât să nu necesite o rază viraj mai mică de 270 m. Notă.- Pentru heliporturile destinate utilizării de către elicopterele din clasele de performanţă 2 şi 3, este o bună practică să se aleagă traiectoria de apropiere în aşa manieră încât să se poată efectua în siguranţă o aterizare forţată, sau cu un singur motor în stare de funcţionare, şi a se reduce pe cât posibil riscul de accidentare a persoanelor sau deteriorării bunurilor de la sol sau de pe apă. Tipul de elicopter cel mai critic pentru care este destinat heliportul şi condiţiile de mediu pot fi factori în determinarea caracterului adecvat al acestor zone. Suprafaţa de tranziţie Notă.- Pentru o FATO la un heliport fără apropiere PinS care încorporează o suprafaţă de segment vizual (VSS), nu există o cerinţă de a oferi suprafeţe de tranziţie. 4.1.9. Definiţie. O suprafaţă complexă care se întinde pe partea laterală a ariei de siguranţă şi pe o porţiune laterală a suprafeţei de apropiere/urcare la decolare şi care se înclină crescător către exterior până la o înălţime predeterminată de 45 m (150 ft). Notă.- Vezi figura 4-3. Pentru dimensiuni şi pante ale suprafeţelor, vezi Tabelul 4-1. 4.1.10. Caracteristici. Suprafaţa de tranziţie va fi delimitată: a) de o margine inferioară, care începe dintr-un punct situat pe latura suprafeţei de apropiere/urcare la decolare la o înălţime specifică deasupra marginii inferioare, şi se extinde lateral de-a lungul marginii suprafeţei de apropiere/urcare la decolare şi de acolo de-a lungul marginii suprafeţei de siguranţă paralelă cu axa FATO; şi b) de o margine superioară situată la o înălţime specifice deasupra marginii inferioare, aşa cum se stabileşte în Tabelul 4-1. 4.1.11. Altitudinea unui punct situat pe marginea inferioară va fi: a) de-a lungul suprafeţei de apropiere/urcare la decolare - egală cu altitudinea suprafeţei de apropiere/urcare la decolare, în acest punct; b) de-a lungul ariei de siguranţă - egală cu înălţimea marginii interioare a suprafeţei de apropiere/urcare la decolare. Nota 1.- Dacă originea planului înclinat al suprafeţei de apropiere/urcare la decolare este ridicata, conform aprobării date de către o autoritate competentă, cota de origine a suprafeţei de tranziţie va fi ridicata în consecinţă. Nota 2.- Ca rezultat al punctului b), suprafaţa de tranziţie în lungul ariei de siguranţă va fi curbată, dacă profilul FATO este curbat, sau un plan, dacă profilul este linie dreaptă. 4.1.12. Panta suprafeţei de tranziţie va fi măsurată în plan vertical perpendicular pe linia mediană a FATO. Suprafaţa de urcare la decolare 4.1.13. Definiţie. Un plan înclinat sau o combinaţie de planuri sau, în caz că se află în viraj, o suprafaţă complexă care prezintă o pantă de urcare de la extremitatea ariei de siguranţă pentru a ajunge la linia mediană care trece prin centrul FATO. Notă.- Vezi Tabelul 4-1 pentru dimensiuni şi pante ale suprafeţelor. Vezi figurile 4-1, 4-2, 43 şi 4-4 pentru reprezentarea suprafeţelor. 4.1.14. Caracteristici. Suprafaţa de urcare la decolare va fi delimitată prin: a) marginea interioară orizontală, egală în lungime cu lăţimea/diametrul minim specificate pentru FATO plus aria de siguranţă perpendiculară pe linia mediană a suprafeţei de urcare la decolare şi situată la marginea exterioară a ariei de siguranţă; b) cele două margini laterale având originea la capătul marginii interioare, uniform divergente cu un procent constant faţă de planul vertical conţinând axa FATO; c) o margine exterioară orizontală şi perpendiculară pe linia mediană a ariei de urcare la decolare, la o înălţime specificată de 152m (500ft) deasupra altitudinii FATO. 4.1.15. Altitudinea marginii interioare va fi altitudinea FATO în punctul de pe marginea interioară care intersectează linia mediană a suprafeţei de urcare la decolare. Pentru heliporturi destinate a fi utilizate de către elicoptere operate în clasa de performanţă 1 şi atunci când este aprobat de către o autoritate competentă, originea planului înclinat poate fi ridicată direct deasupra FATO. 4.1.16. Acolo unde este prevăzută o prelungire degajată, cota marginii interioare a suprafeţei de urcare la decolare trebuie să fie amplasată la marginea exterioară a prelungirii degajate, la cel mai înalt punct de la sol, pe linia centrală a prelungirii degajate. 4.1.17. În cazul în care suprafaţa de urcare la decolare este dreaptă, panta va fi măsurată în planul vertical care conţine linia mediană a suprafeţei. 4.1.18. În cazul în care suprafaţa de urcare la decolare implică un viraj, ea va fi o suprafaţă complexă cuprinzând normalele orizontale ale liniei mediane şi panta acestei linii mediane, similar ca în cazul unei suprafeţe de urcare la decolare în linie dreaptă. Notă.- Vezi Figura 4-5. 4.1.19. În cazul unei suprafeţe de urcare la decolare care implică un viraj, suprafaţa nu trebuie să conţină mai mult de o porţiune curbă. 4.1.20. În cazul în care există o porţiune curbată pe o suprafaţa de urcare la decolare, suma dintre raza arcului ce defineşte linia mediană a suprafeţei de urcare la decolare şi lungimea porţiunii drepte originare la marginea interioară nu trebuie să fie mai mică de 575 m. 4.1.21. Orice schimbare de direcţie a liniei mediane a unei suprafeţe de urcare la decolare va fi proiectată încât să nu necesite un viraj cu raza mai mică de 270 m. Nota 1.- Performanţa la decolare a elicopterului este redusă într-o curbă şi, prin urmare, existenţă unei porţiuni drepte de-a lungul suprafeţei de urcare la decolare, înainte de începerea curbei, permite accelerarea. Nota 2.- Pentru heliporturile destinate utilizării de către elicopterele operate în clasele de performanţă 2 şi 3, este o practica bună ca selectarea căilor de plecare să fie făcută astfel încât să permită aterizarea forţată în siguranţă sau aterizări cu un motor inoperant, astfel încât, ca o cerinţă minimă, prejudiciul adus persoanelor de la sol sau de pe apă, cât şi pagubele materiale să fie reduse la minimum. Tipul de elicopter critic pentru care heliportul este destinat, precum şi condiţiile de mediu pot fi factori esenţiali în determinarea adecvată a acestor zone. Sectorul/Suprafaţa liberă de obstacole - heliplatforme 4.1.22. Definiţie. Suprafaţă complexă având originea şi extinzându-se dintr-un punct de referinţă situat pe marginea FATO a heliplatformei. În cazul în care TLOF este mai mică decât 1 D, punctul de referinţă nu va fi amplasat mai aproape de 0,5 D faţă de centrul TLOF. 4.1.23. Caracteristici. O suprafaţă sau un sector liber de obstacole va subîntinde un arc al unghiului specificat. 4.1.24. Un sector liber de obstacole pentru o heliplatformă cuprinde două componente, una deasupra şi una sub nivelului platformei: Notă.- Vezi Figura 4-7. a) Deasupra nivelului heliplatformei: suprafaţa va fi un plan orizontal la acelaşi nivel cu suprafaţa heliplatformei, care subîntinde un arc de cel puţin 210° cu originea pe perimetrul cercului D, extinzându-se spre exterior pe o distanţă care va permite o traiectorie de plecare neobstrucţionată, corespunzătoare tipului de elicopter căruia îi este destinată heliplatforma; b) Sub nivelul heliplatformei: în cadrul unui arc de (minimum) 210°, suprafaţa se extinde adiţional în jos de la marginea FATO, de la nivelul heliplatformei la nivelul apei sub un arc care nu va depăşi 180°care trece prin centrul FATO spre exterior până la o distanţă care va permite separarea sigură de obstacolele de sub nivelul platformei în cazul opririi unui motor, corespunzătoare tipului de elicopter căruia îi este destinată heliplatforma. Notă.- Pentru sectoarele libere de obstacole menţionate mai sus corespunzătoare elicopterelor operate în clasele de performanţă 1 sau 2, extinderea orizontală a acestor distanţe de la heliplatformă va fi compatibilă cu capacitatea operaţională cu un motor inoperabil a tipului de elicopter folosit. Sectorul/suprafaţa limitat/ă de obstacole - heliplatforme Notă.- Acolo unde obstacolele sunt amplasate pe structură în mod strict necesar, o heliplatformă poate avea o suprafaţă de obstacole limitată (LOS). 4.1.25. Definiţie. Suprafaţă complexă pornind din punctul de referinţă al sectorului liber de obstacole care se extinde pe un arc neacoperit pe sectorul liber de obstacole, în interiorul căruia înălţimea obstacolelor deasupra TLOF este reglementată. 4.1.26. Caracteristici. Un sector limitat de obstacole nu va subîntinde un arc mai mare de 150°. Dimensiunile sale şi amplasarea vor fi indicate în Figura 4-8 pentru FATO 1,0 D care coincide cu TLOF, şi Figura 4-9 pentru 0,83 D TLOF. 4.2. Cerinţe pentru limitarea obstacolelor Nota 1.- Cerinţele pentru suprafeţele de limitare a obstacolelor sunt specificate pe baza destinaţiei de utilizare a FATO (cum ar fi: manevre de apropiere pentru zbor staţionar sau aterizare, manevre de decolare şi tipul apropierii) şi sunt destinate a fi aplicate în cazul în care FATO este utilizată în acest mod. În cazul în care operaţiunile sunt efectuate la sau de la ambele direcţii ale unei FATO, atunci funcţionarea anumitor suprafeţe poate fi anulată din cauza unor cerinţe mai stricte de la o suprafaţă mai joasă. Nota 2.- Îndrumări privind suprafeţele de protecţie a obstacolelor, în cazul în care este instalat un indicator vizual al pantei de apropiere (VASI), sunt precizate în secţiunea terestră a Manualului Heliporturilor (Doc 9261). Heliporturi de suprafaţă 4.2.1. Următoarele suprafeţe de limitare a obstacolelor vor fi stabilite pentru FATO la heliporturi, cu o procedură de apropiere PinS utilizând o suprafaţă de segment vizual: a) suprafaţă de urcare la decolare b) suprafaţă de apropiere; şi c) suprafaţă de tranziţie. Nota 1. - Vezi Figura 4-3. Nota 2. - Procedurile pentru serviciile de navigaţie aeriană - Operaţiuni aeriene, (PANS-OPS, Doc 8168), Volumul II, Partea IV detaliază criteriile de proiectare a procedurilor. 4.2.2. Următoarele suprafeţe de limitare ale obstacolelor se vor stabili pentru FATO, pentru alte heliporturi decât cele specificate la 4.2.1, inclusiv heliporturi cu proceduri de apropiere PinS unde nu este prevăzut un segment vizual de suprafaţă: a) suprafaţă de urcare la decolare; b) suprafaţă de apropiere. 4.2.3. Pantele suprafeţelor de limitare a obstacolelor nu trebuie să fie mai mari decât celelalte dimensiuni ale acestora specificate în Tabelul 4-1 şi trebuie să fie amplasate aşa cum se arată în Figurile 4-1, 4-2 şi 4-6. 4.2.4. Pentru heliporturile care au o suprafaţă de apropiere/urcare la decolare cu o pantă de 4,5%, obiectele vor fi autorizate să pătrundă pe suprafaţa de limitare a obstacolelor numai în cazul în care rezultatele unui studiu aeronautic aprobat de către o autoritate competentă au evidenţiat riscurile asociate şi măsurile de reducere a riscurilor. Nota 1. - Obiectele identificate pot limita funcţionarea heliportului. Nota 2. - Anexa 6, Partea 3 prevede proceduri care pot fi utile în determinarea gradului de penetrare a obstacolelor. 4.2.5. Prezenţa unor noi obiecte sau supraînălţarea obiectelor existente nu va fi permisă deasupra uneia dintre suprafeţele prevăzute la 4.2.1 şi 4.2.2, cu excepţia cazurilor când sunt protejate de un obiect fix existent sau în urma unui studiu aeronautic aprobat de către o autoritate competentă care stabileşte că obiectul nu va afecta negativ siguranţa sau nu va afecta în mod semnificativ regularitatea operaţiunilor cu elicoptere. Notă. - Circumstanţele în care se aplică aceste excepţii sunt explicate în Manualul Serviciilor Aeroporturilor (Doc 9137), Partea 6. 4.2.6. Obiectele situate deasupra oricăror suprafeţe specificate la 4.2.1 şi 4.2.2, vor fi eliminate, cu excepţia cazului când obiectele menţionate sunt acoperite de un alt obiect fix sau dacă un studiu aeronautic aprobat de către o autoritate competentă care stabileşte că obiectul nu va afecta negativ siguranţa sau nu va afecta în mod semnificativ regularitatea operaţiunilor cu elicoptere. Notă. - Aplicarea suprafeţelor curbate de apropiere sau urcare la decolare, în conformitate cu 4.1.5 sau 4.1.18 poate reduce problemele create de obiectele care încalcă aceste suprafeţe. 4.2.7. Heliporturile de suprafaţă vor avea cel puţin o suprafaţa de apropiere şi de urcare la decolare. Un studiu aeronautic se va efectua de către o autoritate competentă doar atunci când este prevăzută doar o singură suprafaţă de apropiere şi urcare la decolare, considerând cel puţin, următorii factori: a) zona/teren pe care se desfăşoară zborul; b) mediul de obstacole din jurul heliportului şi disponibilitatea a cel puţin o pantă laterală protejată; c) limitele de performanţă şi de operare ale elicopterelor care intenţionează să utilizeze heliportul; şi d) condiţiile meteorologice locale, inclusiv vânturile predominante. 4.2.8. Un heliport de suprafaţă trebuie să aibă cel puţin două suprafeţe de apropiere şi urcare la decolare, pentru a evita curenţii descendenţi, pentru a minimiza efectele vântului lateral şi pentru a permite efectuarea unei aterizări întrerupte. Notă. - Vezi Manualul Heliportului (Doc 9261) pentru detalii şi cerinţe suplimentare. (a se vedea imaginea asociată) Figura 4-1. Suprafeţe de limitare a obstacolelor - Suprafaţa de urcare la decolare şi de apropiere Tabelul 4-1. Dimensiuni şi pante ale suprafeţelor cu limitare la obstacole pentru toate FATO vizuale
┌────────────┬──────────────────────────────┐
│SUPRAFEŢE şi│CATEGORII DE PANTE │
│DIMENSIUNI ├──────────┬─────────┬─────────┤
│ │A │B │C │
├────────────┼──────────┼─────────┼─────────┤
│Suprafaţă de│ │ │ │
│apropiere şi│ │ │ │
│de urcare la│ │ │ │
│decolare: │ │ │ │
├────────────┼──────────┼─────────┼─────────┤
│Lungimea │Lăţimea │Lăţimea │Lăţimea │
│marginii │ariei de │ariei de │ariei de │
│interioare │siguranţă │siguranţă│siguranţă│
├────────────┼──────────┼─────────┼─────────┤
│ │Conturul │ │ │
│ │ariei de │ │ │
│Poziţionarea│siguranţă │Conturul │Conturul │
│marginii │(Conturul │ariei de │ariei de │
│interioare │suprafeţei│siguranţă│siguranţă│
│ │degajate, │ │ │
│ │dacă │ │ │
│ │există) │ │ │
├────────────┼──────────┼─────────┼─────────┤
│Divergenţa │ │ │ │
├────────────┼──────────┼─────────┼─────────┤
│Utilizare │ │ │ │
│doar pe timp│10% │10% │10% │
│de zi │ │ │ │
├────────────┼──────────┼─────────┼─────────┤
│Utilizare pe│ │ │ │
│timp de │15% │15% │15% │
│noapte │ │ │ │
├────────────┼──────────┼─────────┼─────────┤
│Prima │ │ │ │
│secţiune │ │ │ │
├────────────┼──────────┼─────────┼─────────┤
│Lungimea │3 386 m │245 m │1 220 m │
├────────────┼──────────┼─────────┼─────────┤
│Panta │4,5% │8% │12,5% │
│ │(1:22,2) │(1:12,5) │(1:8) │
├────────────┼──────────┼─────────┼─────────┤
│Lăţimea │(b) │N/A │(b) │
│exterioară │ │ │ │
├────────────┼──────────┼─────────┼─────────┤
│A doua │ │ │ │
│secţiune │ │ │ │
├────────────┼──────────┼─────────┼─────────┤
│Lungimea │N/A │830 m │N/A │
├────────────┼──────────┼─────────┼─────────┤
│Panta │N/A │16% │N/A │
│ │ │(1:6,25) │ │
├────────────┼──────────┼─────────┼─────────┤
│Lăţimea │N/A │(b) │N/A │
│exterioară │ │ │ │
├────────────┼──────────┼─────────┼─────────┤
│Lungimea │ │ │ │
│totală de la│3 386 m │1 075 m │1 220 m │
│marginea │ │ │ │
│interioară │ │ │ │
├────────────┼──────────┼─────────┼─────────┤
│Suprafaţă de│ │ │ │
│tranziţie: │ │ │ │
├────────────┼──────────┼─────────┼─────────┤
│(FATO cu │ │ │ │
│procedura de│ │ │ │
│apropiere │ │ │ │
│PinS cu VSS)│ │ │ │
├────────────┼──────────┼─────────┼─────────┤
│Pantă │50% │50% │50% │
│ │(1:2) │(1:2) │(1:2) │
├────────────┼──────────┼─────────┼─────────┤
│Înălţime │45 m │45 m │45 m │
├────────────┴──────────┴─────────┴─────────┤
│a) Lungimile suprafeţelor de apropiere şi │
│urcare la decolare de 3 386 m, 1 075 m şi 1│
│220 m, associate cu pantele respective, │
│aduc elicopterul la 152 m (500 ft) deasupra│
│cotei FATO. │
│b) De 7 ori lungimea totală a diametrului │
│rotorului pentru operaţiuni pe timp de zi │
│sau de 10 ori lungimea totală a diametrului│
│rotorului pentru operaţiuni pe timp de │
│noapte. │
└───────────────────────────────────────────┘
Notă.- Categoriile de pante din Tabelul 4-1 nu se limitează la o operaţiunile dintr-o anumită clasă de performanţă, ci pot fi aplicate la operaţiunile mai multor clase de performanţă. Categoriile de pantă descrise în Tabelul 4-1 reprezintă unghiuri minime de proiectare a pantei şi nu pante operaţionale. Categoria de pantă "A" corespunde, în general, elicopterelor operate în clasa de performanţă 1, categoria de pantă "B" corespunde, în general, elicopterelor operate în clasa de performanţă 3, şi categoria de pantă "C" corespunde, în general, elicopterelor operate în clasa de performanţă 2. Consultarea cu operatorii elicopterelor va ajuta la determinarea categoriei corespunzătoare de pantă care se va aplica în conformitate cu mediul heliportului şi tipurile critice de elicoptere pentru care heliportul este destinat. (a se vedea imaginea asociată) Figura 4-2. Lăţimea suprafeţei de urcare la decolare/apropiere (a se vedea imaginea asociată) Figura 4-3. Suprafaţa de tranziţie pentru FATO cu procedură de apropiere PinS cu un VSS (a se vedea imaginea asociată) Figura 4-4. Exemplu de plan înclinat ridicat pe durata operării în clasa de performanţă 1 Nota 1.- Această diagramă exemplu nu reprezintă un profil specific, tehnică sau un tip de elicopter, ci ilustrează un exemplu generic. Se descrie un profil de apropiere şi o procedură de back-up pentru plecare. Operaţiunile specifice date de fabricant pentru operaţiuni în clasa de performanţă 1 pot fi reprezentate diferit în Manualul de zbor al elicopterului (HFM). Anexa 6, Partea 3, Ataşamentul A furnizează proceduri de back-up care pot fi utile pentru operaţiuni în clasa de performanţă 1. Nota 2.- Profilul de apropiere/aterizare poate să nu fie reversul profilului de decolare. Nota 3.- Se pot solicita analize suplimentare pentru obstacole în zona în care se intenţionează efectuarea procedurilor de back-up. Limitările impuse de performanţa elicopterului şi Manualul de zbor al elicopterului pot determina extinderea analizei solicitate. (a se vedea imaginea asociată) Figura 4-5. Suprafaţa curbă de apropiere şi de urcare la decolare pentru toate FATO (a se vedea imaginea asociată) a) Suprafeţele de apropiere şi de urcare la decolare - profil panta "A" - 4,5% (a se vedea imaginea asociată) b) Suprafeţele de apropiere şi de urcare la decolare - profil panta "B" - 8% şi 16% (a se vedea imaginea asociată) c) Suprafeţele de apropiere şi de urcare la decolare - profil panta "C" -12,5% Figura 4-6. Suprafeţe de apropiere şi urcare la decolare cu diferite categorii de pante Heliporturi în terase 4.2.9. Suprafeţele de limitare a obstacolelor pentru heliporturile în terase vor fi similare cu prevederile paragrafelor 4.2.1 - 4.2.6, aplicabile heliporturilor de suprafaţă. 4.2.10. Heliporturile în terase vor avea cel puţin o suprafaţa de apropiere şi de urcare la decolare. Un studiu aeronautic se va efectua de către o autoritate competenta şi aprobat de către AACR, atunci când este prevăzută doar o singură suprafaţa de apropiere şi urcare la decolare, considerând cel puţin, următorii factori: a) zona/teren pe care se desfăşoară zborul; b) mediul de obstacole din jurul heliportului şi disponibilitatea a cel puţin o pantă laterală protejată; c) limitele de performanţă şi de operare ale elicopterelor care intenţionează să utilizeze heliportul; şi d) condiţiile meteorologice locale, inclusiv vânturile predominante. 4.2.11. Un heliport în terase trebuie să aibă cel puţin două suprafeţe de apropiere şi urcare la decolare, pentru a evita curenţii descendenţi, pentru a minimiza efectele vântului lateral şi pentru a permite efectuarea unei aterizări întrerupte. Notă. - Vezi Manualul Heliportului (Doc 9261) pentru detalii şi cerinţe suplimentare. Heliplatforme 4.2.12. O heliplatformă va avea un sector degajat de obstacole. Notă. - O heliplatformă poate avea un sector limitat de obstacole (vezi paragraful 4.1.26). 4.2.13. Heliplatformele nu vor avea nici un obstacol fix în interiorul sectorului degajat de obstacole sau deasupra nivelului suprafeţei degajate de obstacole. 4.2.14. Protecţia elicopterelor contra obstacolelor din vecinătatea heliplatformelor va fi asigurată sub nivelul heliplatformei. Această protecţie se va extinde pe un arc nu mai mic de 180° având originea în centrul FATO, cu un gradient descendent de o unitate orizontal la 5 unităţi vertical din marginea FATO în sectorul de 180°. Acest gradient descendent poate fi redus la o pantă de 1/3 unităţi verticale în cadrul unui sector de 180° pentru elicopterele multi-motoare operate în clasele de performanţă 1 sau 2 (vezi Figura 4-7). Notă. - În cazul în care există o cerinţă de poziţionare, la suprafaţa nivelului mării, a uneia sau mai multor nave de sprijin în larg (de exemplu, o navă de aşteptare), esenţială pentru funcţionarea unei instalaţii marine fixe sau plutitoare, dar situată în apropierea instalaţiei fixe sau flotante din larg, orice navă de sprijin în larg ar trebui să fie poziţionată astfel încât să nu se compromită siguranţa operaţiunilor cu elicoptere în timpul plecării la decolare şi/sau de apropiere la aterizare. 4.2.15. Pentru o TLOF de 1D sau mai mare, în interiorul suprafeţei sau sectorului limitat de obstacole de 150° înălţimea obstacolelor până la o distanţă de 0,12D măsurată din punctul de origine a sectorului de limitare a obstacolelor, obiectele nu vor depăşi o înălţime de 25 cm deasupra TLOF. Dincolo de acest arc, extins până la o distanţă totală cu încă 0.21D, măsurată de la sfârşitul primului sector, suprafaţa limitată de obstacole creşte la o rată de o unitate verticală pentru fiecare două unităţi orizontale, începând la o înălţime de 0.05D deasupra nivelului TLOF. (vezi Figura 4-8) Notă. - În cazul în care zona delimitată de marcajul perimetral TLOF este o altă formă decât cea circulară, extinderea segmentelor LOS este reprezentată mai curând prin linii paralele cu perimetrul TLOF decât prin arcuri. Figura 4-8 a fost construită pe ipoteza că heliplatforma are forma octogonală. Detalii şi cerinţe suplimentare pentru FATO şi TLOF de forma pătrată (patrulater) şi circulară sunt prezentate în Manualul Heliportului (Doc 9261). 4.2.16. Pentru o TLOF mai mică de 1D, în interiorul suprafeţei sau sectorului limitat de obstacole de 150° înălţimea obstacolelor extins până la o distanţă de 0,62 D şi care începe de la o distanţă de 0,5D, ambele măsurate din centrul TLOF, obiectele nu trebuie să depăşească o înălţime de 5 cm deasupra TLOF. Dincolo de acest arc, extins până la o distanţă totală de 0.83D din centrul TLOF, suprafaţa obstacole limitată creşte la o rată de o unitate verticală pentru fiecare două unităţi orizontale, începând la o înălţime de 0.05D deasupra nivelului TLOF. Notă. - În cazul în care zona delimitată de marcajul perimetral TLOF este o altă formă decât cea circulară, extinderea segmentelor LOS este reprezentata mai curând prin linii paralele cu perimetrul TLOF decât prin arcuri. Figura 4-9 a fost construită pe ipoteza că heliplatforma are forma octogonală. Detalii şi cerinţe suplimentare pentru FATO şi TLOF de forma pătrată (patrulater) şi circulara sunt prezentate în Manualul Heliportului (Doc 9261). Heliporturi pe nave 4.2.17. Specificaţiile de la paragrafele 4.2.20 şi 4.2.22 se aplică heliporturilor pe nave finalizate începând cu 1 ianuarie 2012. Heliporturi construite special în acest scop amplasate în fată sau în spate 4.2.18. În cazul heliporturilor amplasate la prova sau pupa navelor se vor aplica criteriile de obstacolare pentru heliplatforme. Amplasare în zona centrală a navei - intenţionat sau neintenţionat 4.2.19. Înainte şi după o TLOF de dimensiune 1D sau mai mare vor exista două sectoare simetrice, fiecare acoperind un arc de 150°, având centrul pe marginea TLOF. În aria cuprinsă intre aceste doua sectoare, nici un obiect nu se va ridica deasupra nivelului TLOF, cu excepţia mijloacelor de siguranţă necesare operării elicopterelor, care nu vor avea înălţimea mai mare de 25 cm. 4.2.20. Obiectele a căror funcţionalitate impune amplasarea lor în TLOF (precum balize luminoase sau plase) nu vor depăşi înălţimea de 2,5 cm. Prezenţa unor asemenea obiecte nu este permisă decât dacă nu constituie un pericol pentru elicoptere. Notă. - Exemplele de pericol potenţial includ plase şi diferite conectoare amplasate pe puncte care pot induce ruliu dinamic al elicopterelor dotate cu patine. 4.2.21. Pentru asigurarea unei protecţii suplimentare, înainte şi după limita TLOF se vor stabili suprafeţe de limitare a obstacolelor în pantă ascendentă de 20% de-a lungul marginilor celor 2 sectoare de 150°. Aceste suprafeţe se vor întinde pe o distanţă orizontală egala cu cel puţin 1 D al celui mai mare elicopter căruia îi este destinată TLOF şi nici un obstacol nu va fi deasupra acestora (vezi Figura 4-10). Heliporturi care nu au fost special amenajate - Amplasare pe una din părţile laterale ale navei 4.2.22. Nu se admite amplasarea nici unor obiecte în interiorul TLOF, cu excepţia celor esenţiale pentru operarea în siguranţă a unui elicopter (precum plase sau balize luminoase) şi acestea numai până la o înălţime de 2,5 cm. Prezenţa unor asemenea obiecte este permisă numai dacă nu reprezintă un pericol pentru elicoptere. 4.2.23. Pentru punctele din faţa şi din spatele cercului cu diametrul D în doua segmente în afara cercului, zona limitată de obstacole se va extinde până la axa longitudinală a navei, în faţă şi în spate, pe o lungime totală de 1,5 ori în faţa şi în spatele TLOF, amplasate simetric de o parte şi de alta a bisectoarei cercului D, transversal pe navă. În cadrul acestor sectoare nu vor exista obiecte care să se ridice cu mai mult de 25 cm deasupra nivelului TLOF, exceptând pe acelea care sunt esenţiale pentru operarea în siguranţă a elicopterelor (vezi Figura 4-11). Astfel de obiecte vor fi prezente doar în măsura în care nu reprezintă un pericol pentru elicoptere. 4.2.24. Se va asigura un sector limitat de obstacole pe suprafaţă orizontală cu lăţimea de cel puţin 0,25D dincolo de diametrul cercului D, care va înconjura părţile interioare ale TLOF înainte şi după punctele de mijloc ale cercului D. Sectorul limitat de obstacole va continua până la axa longitudinală a navei, în faţă şi în spate, pe o lungime de 2,0 ori dimensiunea din faţă în spate a TLOF, amplasate simetric de o parte şi de alta a bisectoarei cercului D. În cadrul acestui sector nu trebuie să existe obiecte care să se ridice cu mai mult de 25 cm deasupra nivelului TLOF. Notă. - Orice obiecte situate în zonele descrise în 4.2.23 şi 4.2.24, care depăşesc înălţimea TLOF se comunică operatorului elicopterului folosind un plan al navei pentru zona de aterizare a elicopterului. În scopuri de notificare, va fi necesar să se ia în considerare obiectele fixe care depăşesc limita suprafeţei descrise la 4.2.24, în special dacă obiectele sunt semnificativ mai mari de 25 cm şi în imediata apropiere de perimetrul sectorului limitat de obstacole. Vezi Manualul Heliportului (Doc 9261) pentru detalii şi cerinţe suplimentare. Aria de operaţiuni cu troliul 4.2.25. O arie destinată operaţiunilor cu troliul la bordul navelor va fi cuprinsă într-o zonă liberă circulară cu diametrul de 5 m şi, extinzându-se de la perimetrul zonei libere, o suprafaţă de manevră concentrică cu diametrul de 2D (vezi Figura 4-12). 4.2.26. Suprafaţa de manevră va cuprinde două sectoare: a) suprafaţa de manevră interioară, extinzându-se de la perimetrul zonei libere pe o zonă circulară cu diametrul de cel puţin 1,5 D; şi b) suprafaţa de manevră exterioară care se extinde de la perimetrul zonei interioare de manevră pe o zonă circulară cu diametrul de cel puţin 2D. 4.2.27. În zona liberă din cadrul ariei de troliu nu se va amplasa nici un obiect deasupra nivelului suprafeţei sale. 4.2.28. Obiectele amplasate în interiorului suprafeţei de manevră interioară a unei arii de operaţiuni cu troliul nu vor fi mai înalte de 3 m. 4.2.29. Obiectele amplasate în suprafaţa de manevră exterioară a unei arii de operaţiuni cu troliul nu vor fi mai înalte de 6 m. Notă. - Vezi Manualul Heliportului (Doc 9261) pentru detalii şi cerinţe. (a se vedea imaginea asociată) Figura 4-7. Sectorul degajat de obstacole pentru heliplatformă (a se vedea imaginea asociată) Figura 4-8. Sectoarele şi suprafeţele de limitare a obstacolelor pentru heliplatforme pentru FATO ce coincide cu TLOF de 1 D şi mai mare (a se vedea imaginea asociată) Figura 4-9. Sectoarele şi suprafeţele de limitare a obstacolelor pentru TLOF de 0,83 (a se vedea imaginea asociată) Figura 4-10. Poziţionare în mijlocul navei - Suprafeţele de limitare a obstacolelor pentru heliport pe navă (a se vedea imaginea asociată) Figura 4-11. Suprafeţele sau sectoare de limitare a obstacolelor pentru heliporturi care nu au fost special amenajate situate pe o parte a navei (a se vedea imaginea asociată) Figura 4-12. Aria de operaţiuni cu troliul pe navă CAP. 5 MIJLOACE VIZUALE Nota 1. - Procedurile folosite de unele elicoptere solicită ca acestea să utilizeze FATO cu caracteristici similare ca formă cu o pistă pentru aeronavele cu aripă fixă. În sensul prezentului capitol, o FATO cu caracteristici similare ca formă cu o pistă este considerată ca satisfăcând conceptul de "FATO de tip pistă ". Pentru astfel de aranjamente, uneori este necesar să se prevadă marcaje specifice pentru a permite unui pilot să distingă o pistă de tip FATO pe timpul apropierii. Marcajele corespunzătoare sunt cuprinse în sub-secţiunea intitulată "FATO de tip pistă". Cerinţele aplicabile pentru toate celelalte tipuri de FATO sunt prezentate în sub-secţiunile numite "Toate FATO, cu excepţia FATO de tip pistă". Nota 2. - S-a constatat că, pe suprafeţele de culoare deschisă, vizibilitatea marcajelor albe şi galbene poate fi îmbunătăţită prin conturarea acestora cu negru. Nota 3. - În Manualul Heliportului (Doc. 9261) se găsesc detalii şi cerinţe privind marcajul pentru masa maximă admisibilă (5.2.3) şi valoarea D (5.2.4) pe suprafaţa heliportului pentru a evita confuzia între marcajele pentru care sunt utilizate unităţi metrice şi marcajele pentru care sunt utilizate unităţi imperiale. Nota 4. - Pentru un heliport neamenajat special, situat pe o parte a unei nave, culoarea suprafeţei punţii principale poate varia de la navă la navă şi, prin urmare, poate fi necesar să se adapteze alegerea schemei de culori a vopselei pentru heliport, obiectivul fiind acela de a se asigura că marcajele sunt evidente pe suprafaţa navei şi pe fundalul de operare. 5.1. Indicatoare 5.1.1. Indicatoarele direcţiei vântului Utilizare 5.1.1.1. Un heliport va fi dotat cu cel puţin un indicator al direcţiei vântului. Amplasare 5.1.1.2. Indicatorul direcţiei vântului va fi astfel amplasat încât să indice direcţia vântului deasupra FATO şi TLOF fără a fi influenţat de obstacole terestre şi de asemenea va fi ferit de perturbaţiile generate de suflul rotorului. El va fi vizibil dintr-un elicopter în zbor, în zbor staţionar sau pe suprafaţa de manevră. 5.1.1.3. Acolo unde TLOF şi/sau FATO poate(pot) fi afectată(e) de un flux turbulent de aer, se vor instala indicatoare suplimentare ale direcţiei generale a vântului de suprafaţă. Notă.- Detalii şi cerinţe suplimentare privind amplasarea indicatoarelor direcţiei vântului se găsesc în Manualul Heliportului (Doc 9261). Caracteristici 5.1.1.4. Indicatorul de direcţie a vântului va fi proiectat astfel încât să indice clar direcţia vântului şi să dea o indicaţie generală a vitezei vântului. 5.1.1.5. Indicatorul va fi confecţionat din pânză fină de forma unui trunchi de con şi va avea următoarele dimensiuni minime:
┌───────────┬───────────┬──────────────┐
│ │Heliporturi│Heliporturi în│
│ │de │terase şi │
│ │suprafaţă │heliplatforme │
├───────────┼───────────┼──────────────┤
│Lungime │2,4 m │1,2 m │
├───────────┼───────────┼──────────────┤
│Diametrul │0,6 m │0,3 m │
│bazei │ │ │
├───────────┼───────────┼──────────────┤
│Diametrul │ │ │
│la │0,3 m │0,15 m │
│extremitate│ │ │
└───────────┴───────────┴──────────────┘
5.1.1.6. Culoarea indicatoarelor de direcţie a vântului va fi astfel aleasă încât acestea să fie clar vizibile de la o înălţime de cel puţin 200 m (650ft) deasupra heliportului, având în vedere culoarea fundalului. Dacă este posibil se va folosi o singur culoare de preferinţă alb sau portocaliu. Acolo unde este necesară o combinaţie de 2 culori pentru a se asigura un contrast corespunzător faţă de culoarea schimbătoare a fundalului, se vor folosi de preferinţă portocaliu şi alb, roşu şi alb sau negru şi alb, dispuse în cinci benzi alternate, prima şi ultima fiind culorile închise. 5.1.1.7. Pe un heliport destinat a fi folosit noaptea, indicatorul direcţiei vântului va fi luminat. 5.2. Marcaje şi balize Notă.- Prevederi privind îmbunătăţirea vizibilităţii marcajelor se găsesc în RACR-AD- PETA, paragraful 5.2.1.4, Nota 1. 5.2.1. Marcajul ariei de troliu Notă. - Obiectivul marcajelor ariei de operaţiuni de troliu este de a oferi pilotului indicii vizuale pentru a asista elicopterul să fie poziţionat şi reţinut în interiorul unei zone din care un pasager sau un echipament poate fi coborât sau ridicat. Utilizare 5.2.1.1. Marcajul ariei de operaţiuni cu troliul trebuie asigurat în zonele destinate acestui scop (vezi Figura 4-12). Amplasare 5.2.1.2. Marcajele ariei de troliu vor fi amplasate astfel încât centrele lor să coincidă cu centrul suprafeţei degajate asociate ariei de troliu (vezi Figura 4-12). Caracteristici 5.2.1.3. Marcajul ariei de troliu va cuprinde un marcaj clar al zonei libere şi un marcaj al suprafeţei de manevră. 5.2.1.4. Un marcaj al zonei libere a ariei de troliu va fi constituit dintr-un cerc plin cu diametrul de cel puţin 5 m, vopsit într-o culoare contrastantă. 5.2.1.5. Marcajul unei arii circulare a troliului va fi constituită dintr-o linie de cerc cu grosimea de 30 cm şi diametrul nu mai mic de 2 D şi va fi marcată cu o culoare contrastantă. În interiorul cercului va fi marcat "WINCH ONLY" astfel încât marcajul să fie vizibil pentru pilot. 5.2.2. Marcajul de identificare al heliportului Utilizare 5.2.2.1. Pe heliport se va utiliza un marcaj de identificare a heliportului. Amplasare - Toate FATO cu excepţia FATO de tip pistă 5.2.2.2. Marcajul de identificare al heliportului trebuie să fie amplasat în centrul sau în vecinătatea centrului FATO. Nota 1.- Obiectivul marcajului de identificare a heliportului este de a oferi pilotului o indicaţie a prezenţei unui heliport şi, prin forma sa, a utilizării posibile; direcţia(direcţiile) preferată(e) de abordare; sau orientarea FATO în mediul de obstacole al heliplatformei. Nota 2.- Pentru altele în afara heliplatformelor, direcţia(direcţiile) preferată(e) de apropiere corespunde medianei suprafeţei(suprafeţelor) de plecare/sosire. Nota 3.- Pentru heliplatforme, bara literei "H" indică centrul sectorului limitat de obstacole (LOS). Nota 4.- Dacă marcajul de touchdown/poziţionare (TDPM) este deviat pe o heliplatformă, marcajul de identificare a heliportului este stabilit în centrul marcajului de touchdown/poziţionare. Nota 5.- Pe o FATO care nu conţine TLOF şi care este marcată cu marcajul punctului de ţintă (a se vedea 5.2.8), marcajul de identificare a heliportului este stabilit în centrul marcajului punctului de ţintă, după cum se arată în Figurile 5-1 şi 5-2. 5.2.2.3. Pe o FATO care conţine o TLOF, marcajul de identificare al heliportului se amplasează în FATO, astfel încât poziţia acestuia să coincidă cu centrul TLOF. Amplasare - FATO de tip pistă 5.2.2.4. Un marcaj de identificare al heliportului va fi situat în FATO şi, atunci când este utilizat împreună cu marcajele FATO, vor fi afişate la fiecare capăt al FATO, aşa cum se arată în Figura 5-3. Caracteristici 5.2.2.5. Marcajul de identificare al heliportului va fi de culoare albă în forma literei H, exceptând cazurile heliporturilor pe spitale. Dimensiunile marcajului H nu vor fi mai mici decât cele indicate în Figura 5-4. În cazul în care marcajul este utilizat pentru FATO de tip pistă, aceste dimensiuni se vor tripla, aşa cum se arată în Figura 5-3. 5.2.2.6. Pentru un heliport de spital, marcajul de identificare a heliportului va avea forma literei H de culoare roşie pe o cruce albă formată din careuri adiacente; fiecare careu va conţine litera H ca în figurile 5-2 şi 5-4. 5.2.2.7. Marcajul de identificare a heliportului va fi orientat de aşa manieră încât bara transversală a literei H să fie perpendiculară pe direcţia preferată de apropiere finală. În cazul unei heliplatforme, această bară se va găsi pe bisectoarea sectorului degajat de obstacole sau va fi paralelă cu aceasta. Pentru un heliport neamenajat special la bordul unei nave, situat pe o parte a unei nave, braţul crucii trebuie să fie paralel cu latura navei. 5.2.2.8. Pe o heliplatformă sau pe un heliport la bordul navei unde valoarea D este de 16,0 m sau mai mare, dimensiunea marcajului de identificare H al heliportului trebuie să aibă o înălţime de 4 m, cu o lăţime totală care să nu depăşească 3 m şi o lăţime a benzii/dungii marcajului nu mai mare de 0,75 m. În cazul în care valoarea D este mai mică de 16,0 m, dimensiunea marcajului H de identificare a heliportului trebuie să aibă o înălţime de 3 m, cu o lăţime totală care să nu depăşească 2,25 m şi o lăţime a benzii/dungii marcajului care să nu depăşească 0,5 m. (a se vedea imaginea asociată) Figura 5-1. Marcaje combinate pentru identificarea heliportului, punctul de ţintă şi perimetrul FATO Nota: Marcajele pentru punctul de tinta, identificarea heliportului şi perimetrul FATO sunt albe şi pot fi conturate cu o bordura neagră de 10 cm pentru a îmbunătăţi contrastul (a se vedea imaginea asociată) Figura 5-2. Marcaje de identificare heliport cu TLOF şi marcaj al punctului de ţintă pentru heliport şi heliport de spital (a se vedea imaginea asociată) Figura 5-3. Marcajul de identificare FATO şi marcajul de identificare al heliportului pentru FATO de tip pistă (a se vedea imaginea asociată) Figura 5-4. Identificarea heliportului pe spital şi marcajul de identificare al heliportului 5.2.3. Marcajul masei maxime admisibile Notă.- Obiectivul marcajului de masă maximă admisibilă este de a asigura marcarea limitei masei admise pe heliport astfel încât să fie vizibil pentru pilot din direcţia de apropiere finală preferată. Utilizare 5.2.3.1. Un marcaj de masă maximă admisibilă va fi folosit pe un heliport în terase, pe o heliplatformă şi pe un heliport pe navă. 5.2.3.2. Un marcaj de masă maximă admisibilă trebuie să fie folosit pe un heliport de suprafaţă. Amplasare 5.2.3.3. Marcajul masei maxime admisibile va fi amplasat în interiorul TLOF sau FATO şi va fi poziţionat astfel încât să fie lizibil dinspre direcţia preferată de apropiere finală. Caracteristici 5.2.3.4. Un marcaj de masă maximă admisibilă va fi alcătuit dintr-un număr cu una, două sau trei cifre. 5.2.3.5. Masa maximă admisibilă va fi exprimată în tone (1 000 kg) rotunjită în jos la cea mai apropiată valoare de 1000 kg, urmată de litera "t". 5.2.3.6. Masa maximă admisibilă se va exprima la cea mai apropiată valoare de 100 kg. Marcajul va fi prezentat ca număr cu o zecimală, rotunjit la cea mai apropiată valoare de 100 kg, urmat de litera "t". 5.2.3.7. Atunci când masa maximă admisibilă este exprimată la 100 kg, zecimala trebuie să fie precedată de un punct zecimal marcat cu un pătrat de 30 cm. Toate FATO cu excepţia FATO de tip pistă 5.2.3.8. Cifrele şi literele care constituie marcajul vor avea o culoare care să contrasteze cu fundalul şi trebuie să respecte forma şi proporţiile prezentate în Figura 5-5, pentru valoarea lui D mai mare de 30 m. Pentru valoarea lui D cuprinsă între 15 m şi 30 m, înălţimea cifrelor şi literelor marcajului trebuie să fie de minimum 90 cm, iar pentru valoarea lui D mai mică de 15 m, înălţimea cifrelor şi literelor marcajului trebuie să fie de cel puţin 60 cm, fiecare cu o reducere proporţională în lăţime şi grosime. FATO de tip pistă 5.2.3.9. Cifrele şi literele marcajului vor avea o culoare contrastantă cu a fundalului şi trebuie să respecte forma şi proporţiile prezentate în Figura 5-5. (a se vedea imaginea asociată) Figura 5-5. Tipurile şi mărimile cifrelor şi literelor 5.2.4. Marcajul valorii D Notă.- Obiectivul marcajului valorii D este de a oferi pilotului "D"-ul celui mai mare elicopter care poate încăpea pe heliport. Această valoare poate fi diferită ca dimensiune de FATO şi TLOF furnizate în conformitate cu Capitolul 3. Utilizare - Toate FATO cu excepţia FATO de tip pistă 5.2.4.1. Marcajul valorii D trebuie afişat pe o heliplatformă şi pe un heliport pe navă. Utilizare - FATO de tip pistă Notă.- Valoarea D nu este obligatoriu să fie marcată pe un heliport cu FATO de tip pistă. 5.2.4.2. Marcajul valorii D trebuie să fie afişat pe heliporturile de suprafaţă şi pe heliporturile în terase. Amplasare 5.2.4.3. Marcajul valorii D se va amplasa în interiorul TLOF sau FATO şi va fi poziţionat astfel încât să poată fi lizibil dinspre direcţia de apropiere finală preferată. 5.2.4.4. În cazul în care există mai mult de o singură direcţie apropiere, marcaje suplimentare ale valorii D trebuie realizate astfel încât cel puţin un marcaj al valorii D şă poată fi lizibil dinspre direcţia de apropiere finală. Pentru un heliport neamenajat special, situat pe o parte a unei nave, marcajele valorii D trebuie să fie realizate în perimetrul cercului D, la poziţiile orelor 14, 10 şi 12 atunci când este privit din laterala navei cu faţa spre linia de centru. Caracteristici 5.2.4.5. Marcajul valorii D va fi alb. Marcajul valorii D va fi rotunjit la cel mai apropiat întreg în metri sau picioare, 0,5 se va rotunji în jos. 5.2.4.6. Cifrele care alcătuiesc marcajul trebuie să aibă o culoare care să contrasteze cu fundalul şi trebuie să respecte forma şi proporţiile prezentate în Figura 5-5, pentru o valoare D mai mare de 30 m. Pentru o valoare D cuprinsă între 15 m şi 30 m, înălţimea cifrelor marcajului trebuie să fie de minimum 90 cm, iar pentru o valoare D mai mică de 15 m, înălţimea cifrelor marcajului trebuie să fie de cel puţin 60 cm, fiecare cu o reducere proporţională în lăţime şi grosime. 5.2.5. Marcajul sau balizele perimetral/e FATO pentru heliporturi de suprafaţă Notă.- Obiectivul marcajului sau balizelor perimetral/e FATO este de a oferi pilotului, acolo unde perimetrul FATO nu este evident, o indicaţie a zonei care este lipsită de obstacole şi în care pot avea loc procedurile intenţionate sau manevrele permise. Utilizare 5.2.5.1. Marcajul sau balizele perimetral/e FATO trebuie realizat/e pe un heliport de suprafaţă în care întinderea unei FATO având o suprafaţă solidă nu este evidentă. Amplasare 5.2.5.2. Marcajul sau balizele perimetral(e) FATO vor fi amplasate pe marginea FATO. Caracteristici - FATO de tip pistă 5.2.5.3. Perimetrul FATO va fi definit cu marcaje sau balize distanţate la intervale egale nu mai mari de 50 m, pe fiecare latură fiind amplasate cel puţin 3 marcaje sau balize inclusiv câte un marcaj sau baliză la fiecare colţ. 5.2.5.4. Un marcaj perimetral FATO va fi o bandă dreptunghiulară cu lungimea de 9 m sau o cincime din latura FATO şi lăţimea de 1 m. 5.2.5.5. Marcajele perimetrale FATO vor fi de culoare albă. 5.2.5.6. O baliză perimetrală FATO trebuie să aibă caracteristicile dimensionale prezentate în Figura 5-6. 5.2.5.7. Balizele perimetrale FATO trebuie să fie de culoare care contrastează în mod eficient cu fundalul de operare. 5.2.5.8. Balizele perimetrale FATO vor fi de o singură culoare, portocaliu sau roşu, sau două culori contrastante, portocaliu şi alb, sau roşu şi alb, cu excepţia cazului în care aceste culori s-ar putea confunda cu fundalul. Caracteristici - Toate FATO cu excepţia FATO de tip pistă 5.2.5.9. Pentru un FATO nepavat, perimetrul trebuie definit cu balize încastrate la nivelul solului. Balizele perimetrale FATO vor avea 30 cm lăţime, 1,5 m lungime şi vor fi spaţiate la intervale nu mai mici de 1,5 m şi nu mai mari de 2 m. Se vor defini colţurile unui FATO pătrat sau dreptunghiular. 5.2.5.10. Pentru un FATO pavat, perimetrul trebuie definit cu o linie punctată. Segmentele marcajului perimetral FATO vor avea 30 de cm lăţime, 1,5 m lungime şi vor fi spaţiate la intervale nu mai mici de 1,5 m şi nu mai mari de 2 m. Se vor defini colţurile unui FATO pătrat sau dreptunghiular. 5.2.5.11. Marcajele şi balizele încastrate în sol perimetrale FATO vor fi albe. (a se vedea imaginea asociată) Figura 5-6. Balize marginale pentru FATO de tip pistă 5.2.6. Marcajele indicativelor FATO pentru FATO de tip pistă Notă.- Obiectivul marcajelor indicativelor FATO pentru FATO de tip pistă este de a oferi pilotului o indicaţie a capului magnetic al pistei. Utilizare 5.2.6.1. Se va realiza un marcaj al indicativului FATO pe un heliport atunci când este necesară indicarea FATO pilotului. Amplasare 5.2.6.2. Un marcaj al indicativului FATO va fi amplasat la începutul FATO, ca în Figura 5-3. Caracteristici 5.2.6.3. Un marcaj al indicativului FATO va fi format dintr-un număr cu 2 cifre. Numărul din două cifre trebuie să fie numărul întreg cel mai apropiat de o zecime din nordul magnetic, când este văzut dinspre direcţia de apropiere. În cazul în care din regula de mai sus rezultă o singură cifră, aceasta este precedată de un zero. Marcajul, aşa cum se arată în Figura 53, se suplimentează cu marcajul de identificare al heliportului. 5.2.7. Marcajul punctului de ţintă Notă.- Obiectivul marcajului punctului de ţintă este de a oferi pilotului un indiciu vizual asupra direcţiei preferate de apropiere/ plecare, punctul spre care elicopterul se apropie la punct fix înainte de poziţionarea pe un stand unde poate fi realizată priza de contact şi că suprafaţa FATO nu este destinată prizei de contact. Utilizare 5.2.7.1. Se va realiza un marcaj al punctului de ţintă pe un heliport acolo unde este necesar ca pilotul să efectueze apropierea către un anumit punct deasupra FATO înainte de a se îndrepta către TLOF. Amplasare - FATO de tip pistă 5.2.7.2. Marcajul punctului de ţintă va fi amplasat în interiorul FATO. Amplasare - Toate FATO, cu excepţia FATO de tip pistă 5.2.7.3. Marcajului punctului de ţintă va fi amplasat în centrul FATO, aşa cum se arată în Figura 5-1. Caracteristici 5.2.7.4. Marcajul punctului de ţintă va fi un triunghi echilateral având bisectoarea unuia dintre unghiurile sale aliniată cu direcţia preferată de apropiere. Marcajul va fi alcătuit din linii albe continue care să contrasteze cu fundalul, iar dimensiunile sale vor fi conforme cu cele indicate în Figura 5-7. (a se vedea imaginea asociată) Figura 5-7. Marcajul punctului de ţintă 5.2.8. Marcajul perimetral TLOF Notă.- Obiectivul marcajului perimetral TLOF este de a oferi pilotului o indicaţie a unei suprafeţe libere de obstacole; are o sarcină dinamică; şi în care, atunci când este poziţionat în conformitate cu TDPM, este asigurată oprirea trenului de rulare. Utilizare 5.2.8.1. Un marcaj perimetral TLOF va fi afişat pe o TLOF situată într-o FATO, pentru un heliport de suprafaţă, în cazul în care perimetrul TLOF nu este evident. 5.2.8.2. Un marcaj perimetral TLOF va fi afişat pe un heliport în terase, o heliplatformă sau un heliport pe navă. Amplasare 5.2.8.3. Marcajul perimetral TLOF va fi amplasat de-a lungul conturului TLOF. Caracteristici 5.2.8.4. Marcajul perimetral TLOF va fi realizat dintr-o linie albă continuă, cu o lăţime de cel puţin de 30 cm. 5.2.9. Marcajul prizei de contact/poziţionare Notă.- Obiectivul marcajului prizei de contact/poziţionare (TDPM) este de a oferi indicii vizuale care să permită plasarea unui elicopter într-o poziţie specifică astfel încât, atunci când scaunul pilotului este deasupra marcajului, trenul de rulare se află în zona portantă şi toate părţile elicopterul vor fi ferite de orice obstacol cu o marjă sigură. Utilizare 5.2.9.1. Trebuie prevăzut un TDPM pentru ca un elicopter să facă priza de contact sau să fie plasat cu precizie într-o anumită poziţie. 5.2.9.2. Un TDPM va fi: a) atunci când nu există nicio limitare a direcţiei de priză de contact/poziţionare, un marcaj de priză de contact/poziţionare (TDPC); şi b) când există o limitare a direcţiei de priză de contact/poziţionare: 1) pentru aplicaţii unidirecţionale, o baretă cu o linie centrală asociată; sau 2) pentru aplicaţii multidirecţionale, un marcaj TDPC cu sector(are) de aterizare interzisă marcat(e). Amplasare 5.2.9.3. Marginea interioară/circumferinţa interioară a TDPM trebuie să fie la o distanţă de 0,25 D de centrul zonei în care urmează să fie poziţionat elicopterul. 5.2.9.4. Pe o heliplatformă, centrul marcajului TLOF trebuie situat în centrul FATO. Când un studiu aeronautic indică necesitatea, marcajul poate fi decalat la o distanţă ce nu va depăşi 0,1 D în raport cu originea sectorului degajat de obstacole, cu rezerva că decalajul marcajului să nu afecteze siguranţa zborului. 5.2.9.5. Marcajele sectoarelor de aterizare interzise, atunci când sunt furnizate, trebuie să fie amplasate pe TDPM, în cadrul rubricilor relevante şi să se extindă până la marginea interioară a marcajului perimetral TLOF. Caracteristici 5.2.9.6. Diametrul interior al TDPC trebuie să fie 0,5 D din cel mai mare elicopter pe care zona este destinată să îl servească. 5.2.9.7. Un TDPM trebuie să aibă lăţimea liniei de cel puţin 0,5 m. Pentru o heliplatformă şi un heliport construit special la bord, lăţimea liniei trebuie să fie de cel puţin 1 m. 5.2.9.8. Lungimea liniei baretei trebuie să fie de 0,5 D a celui mai mare elicopter pe care zona este destinată să o servească. 5.2.9.9. Marcajul sectorului de aterizare interzisă, atunci când este furnizat, trebuie să fie indicat prin marcaje intercalate albe şi roşii, aşa cum se arată în Figura 5-8. 5.2.9.10. TDPM va avea prioritate atunci când este utilizat împreună cu alte marcaje de pe TLOF, cu excepţia marcajului sectorului de aterizare interzisă. Notă.- Marcajul sectorului de aterizare interzisă, atunci când este furnizat, nu este destinat să îndepărteze elicopterul de obiectele din jurul FATO, ci să se asigure nu este plasată coada într-o orientare care ar putea constitui un pericol. Acest lucru se realizează prin a avea nasul elicopterului liber de marcajele haşurate în timpul prizei de contact. (a se vedea imaginea asociată) Figura 5-8. TDPC multidirecţional fără limitare (stânga) Marcaj unidirecţional cu bară de oprire şi marcaj axial de aliniere asociat (centru) TDPC multidirecţional cu marcaj pentru sector cu aterizare interzisă (dreapta) 5.2.10. Marcajul numelui heliportului Notă.- Obiectivul marcării numelui heliportului este de a oferi pilotului un mijloc de identificare a unui heliport care poate fi văzut şi citit din toate direcţiile de apropiere. Utilizare 5.2.10.1. Se va marca numele heliportului şi heliplatformei când alte elemente de identificare vizuală sunt insuficiente. Amplasare 5.2.10.2. Când există pe o heliplatformă un sector de obstacole (LOS), marcajul trebuie să fie amplasat în partea dinspre obstacole în raport cu marcajul distinctiv al heliportului. Pentru un heliport neamenajat special situat pe partea unei nave, marcajul se află în interiorul marcajului de identificare a heliportului, în zona dintre marcajul perimetral TLOF şi conturul LOS. Caracteristici 5.2.10.3. Marcajul numelui heliportului constă din numele sau indicativul alfanumeric utilizat în comunicaţiile radio (R/T). 5.2.10.4. Pentru a putea fi utilizat noaptea sau când vizibilitatea este scăzută marcajul nominativ al heliportului va fi luminat la interior sau exterior. FATO de tip pistă 5.2.10.5. Caracterele marcajului trebuie să aibă o înălţime de cel puţin 3 m. Toate FATO, cu excepţia FATO de tip pistă 5.2.10.6. Caracterele marcajului trebuie să nu fie mai mici de 1,5 m înălţime la heliporturi de suprafaţa şi nu mai puţin de 1,2 m la heliporturi în terase, heliplatforme şi heliporturi pe navă. Culoarea marcajului va contrasta cu fundalul şi va fi, de preferinţă, albă. 5.2.11. Marcarea sectorului degajat de obstacole (chevron) pentru heliplatforme Notă.- Obiectivul marcării sectorului fără obstacole (chevron) pe o heliplatformă este de a indica direcţia şi limitele unui sector care nu prezintă obstacole deasupra nivelului heliplatformei pentru direcţiile preferate de apropiere şi de plecare. Utilizare 5.2.11.1. O heliplatformă cu obstacole adiacente care pătrund peste nivelul de heliplatformei trebuie să aibă un marcaj al sectorului lipsit de obstacole. Amplasare 5.2.11.2. Marcajul sectorului degajat de obstacole pentru heliplatforme trebuie plasat, dacă este posibil, la o distanţă faţă de centrul TLOF egală cu raza celui mai mare cerc ce poarte fi cuprins în TLOF sau cu 0,5 D, care este mai mare. Notă.- Acolo unde punctul de origine se află în afara TLOF şi nu este fizic posibil să se vopsească chevron-ul, chevron-ul este mutat în perimetrul TLOF, pe bisectoarea OFS. În acest caz, distanţa şi direcţia de deplasare, împreună cu atenţionarea "WARNING DISPLACED CHEVRON", cu distanţa şi direcţia de deplasare, sunt marcate într-un chenar sub chevron, cu caractere negre de cel puţin de 10 cm înălţime. (Un exemplu este figură este dat în Manualul Heliportului (Doc 9261)). Caracteristici 5.2.11.3. Marcajul sectorului degajat de obstacole pentru heliplatforme trebuie să indice poziţia sectorului degajat de obstacole şi direcţiile limitelor sectorului. Notă.- Manualul Heliportului (Doc 9261) cuprinde exemple de figuri. 5.2.11.4. Înălţimea chevron-ului nu va fi mai mică de 30 cm. 5.2.11.5. Marcajul chevron-ului trebuie să fie de culoare contrastantă. 5.2.11.6. Culoarea chevron-ului trebuie să fie neagră. Notă.- Obiectivul marcării suprafeţei heliplatformei şi a heliportului la bord este de a oferi pilotului, prin culoare şi vizibilitate, locaţia TLOF pe o heliplatformă sau heliport la bord. Utilizare 5.2.12.1. Un marcaj de suprafaţă va fi prevăzut pentru a ajuta pilotul la identificarea poziţiei heliplatformei sau heliportului pe navă, pe durata apropierii pe timp de zi. Amplasare 5.2.12.2. Un marcaj de suprafaţă va fi aplicat pe suprafaţa cu capacitate portantă dinamică, delimitată de marcajul perimetral TLOF. Caracteristici 5.2.12.3. Suprafaţa heliplatformei sau a heliportului pe navă, limitată de marcajul perimetral TLOF va fi verde închis, obţinută prin aplicarea unui strat care să asigure o bună fricţiune. Notă.- În cazul în care aplicarea unui strat de suprafaţă poate avea un efect degradant asupra calităţilor de frecare, suprafaţa ar putea să nu fie vopsită. În astfel de cazuri, cea mai bună practică de operare pentru a spori vizibilitatea marcajelor este conturarea marcajelor punţii cu o culoare contrastantă. 5.2.13. Marcajele şi balizele căilor de rulare pentru elicoptere Nota 1.- Scopul marcajelor şi balizelor căilor de rulare ale elicopterului este, fără a fi un pericol pentru elicopter, să ofere pilotului pe timp de zi şi, dacă este necesar, pe timp de noapte, indicii vizuale pentru a ghida mişcarea de-a lungul căii de rulare. Nota 2.- Specificaţiile pentru marcajele poziţiei de aşteptare a pistei din RACR-AD-PETA paragraful 5.2.10 se aplică în mod egal căilor de rulare destinate rulării la sol al elicopterelor. Nota 3.- Traiectele de rulare aeriană nu necesită marcare. Nota 4.- Cu excepţia cazului în care se indică altfel, se poate presupune că o cale de rulare a elicopterelor este potrivită atât pentru rulajul la sol, cât şi pentru rulajul în zbor al elicopterelor. Nota 5.- Semnalizarea poate fi necesară pe un aerodrom, în cazul în care este necesar să se indice că o cale de rulare a elicopterului este adecvată numai pentru utilizarea elicopterelor. Utilizare 5.2.13.1. Linia de centru a unei căi de rulare aeriană pentru elicoptere trebuie să fie identificată cu marcaje. 5.2.13.2. Marginile unei căi de rulare a elicopterului, dacă nu sunt evidente, trebuie identificate cu balize sau marcaje. Amplasare 5.2.13.3. Marcajele căii de rulare pentru elicoptere trebuie să fie de-a lungul liniei centrale şi, dacă este necesar, de-a lungul marginilor unei căi de rulare pentru elicoptere. 5.2.13.4. Balizele pentru marginea căii de rulare aeriană pentru elicoptere vor fi dispuse la o distanţă de 1 m până la 3 m dincolo de marginile căii de rulare aeriană pentru elicoptere. 5.2.13.5. Balizele pentru marginea căii de rulare aeriană pentru elicoptere vor fi dispuse la intervale nu mai mari de 15m pe fiecare parte a secţiunilor drepte şi 7,5 m pe fiecare parte a secţiunilor curbate, cu cel puţin patru marcaje la distanţe egale pe secţiune. Caracteristici 5.2.13.6. Linia de centru a unei căi de rulare aeriană pentru elicoptere, când se află pe o suprafaţă pavată, trebuie marcată cu o linie galbenă continuă de 15 cm grosime. 5.2.13.7. Linia de centru a unei căi de rulare aeriană pentru elicoptere, când se află pe o suprafaţă nepavată, pe care nu se pot vopsi marcaje, trebuie să fie marcată cu balize galbene încastrate în sol, de 15 cm lăţime şi aproximativ 1,5 m în lungime, distanţate la intervale de nu mai mult de 30 m pe secţiunile drepte şi nu mai mult de 15 m în curbe, cu un minimum de patru balize la distanţe egale pe secţiune pe secţiune. 5.2.13.8. Marginile căii de rulare aeriană pentru elicoptere, când se află pe o suprafaţă pavată, vor fi marcate cu o linie dublă galbenă continuă, fiecare linie având grosimea de 15 cm şi distanţate la 15 cm una de cealaltă. 5.2.13.9. O baliză pentru marginea căii de rulare aeriană pentru elicoptere trebuie să fie frangibilă. 5.2.13.10. Balizele pentru marginea căii de rulare aeriană pentru elicoptere nu trebuie să depăşească un plan originar la o înălţime de 25 cm deasupra planului de rulare aeriană a elicopterului, la o distanţă de 0,5 m de la marginea căilor de rulare aeriană pentru elicoptere şi cu o pantă ascendentă şi spre exterior la un gradient de 5% până la o distanţă de 3 m dincolo de marginea căilor de rulare aeriană pentru elicoptere. 5.2.13.11. Un marcaj de margine al căii de rulare a elicopterului trebuie să fie albastru. Nota 1.- Detalii şi cerinţe privind balizele marginale adecvate sunt date în Manualul de heliporturi ICAO (Doc 9261). Nota 2.- Dacă pe un aerodrom se folosesc marcaje albastre, poate fi necesară o semnalizare pentru a indica faptul că calea de rulare a elicopterului este potrivită numai pentru elicoptere. 5.2.13.12. Dacă o cale de rulare aeriană pentru elicoptere este destinată a fi utilizată pe timp de noapte, balizele de margine trebuie să fie iluminate în interior sau reflectorizante. 5.2.14. Balize şi marcaje pentru rutele de rulaj aerian pentru elicoptere Notă.- Obiectivul balizelor şi marcajelor rutei de taxi aerian pentru elicoptere este de a oferi pilotului pe timp de zi si, dacă este necesar, pe timp de noapte, indicii vizuale pentru a ghida mişcarea de-a lungul rutei de rulaj aerian. Utilizare 5.2.14.1. Linia centrală a unei rute de rulaj aerian pentru elicoptere trebuie identificată cu balize sau marcaje. Amplasare 5.2.14.2. Marcajul liniei centrale a rutei de rulaj aerian sau un marcaj de linie centrală în sol trebuie să fie situat de-a lungul liniei centrale a rutei de rulaj aerian a elicopterului. Caracteristici 5.2.14.3. Linia centrală a rutei de rulaj aerian pentru elicoptere, atunci când se află pe o suprafaţă pavată, trebuie marcată cu o linie galbenă continuă de 15 cm lăţime. 5.2.14.4. Linia centrală a rutei de rulaj aerian a elicopterelor, care se află pe o suprafaţă neasfaltată, care nu va găzdui marcaje pictate, va fi marcată pe sol cu o lăţime de 15 cm lăţime şi aproximativ 1,5 m lungime cu marcaje galbene, distanţate la intervale de cel mult 30 m pe secţiuni drepte şi nu mai mult de 15 m pe curbe, cu cel puţin patru marcaje la distanţă egală pe secţiune. 5.2.14.5. Dacă ruta de rulaj a elicopterului va fi utilizată noaptea, balizele trebuie să fie iluminate intern sau reflectorizante. 5.2.15. Marcajele standului pentru elicoptere Notă.- Scopul marcajelor standului elicopterului este de a oferi pilotului o indicaţie vizuală despre: o zonă lipsită de obstacole şi în care pot avea loc manevrele permise şi toate funcţiile necesare la sol; identificare, masă şi limitări ale valorii D, atunci când este necesar; şi îndrumări pentru manevrarea şi poziţionarea elicopterului în stand. 5.2.15.1. Se va furniza un marcaj perimetral al standului elicopterului. 5.2.15.2. Un stand pentru elicopter trebuie să fie prevăzut cu TDPM corespunzător. Vezi Figura 5-8. 5.2.15.3. Liniile de aliniere şi liniile de intrare/ieşire ar trebui să fie prevăzute pe un stand pentru elicopter. Nota 1.- Vezi Capitolul 3, Figurile 3.5 şi 3.9. Nota 2.- În cazul în care există nevoia de a identifica standuri individuale, vor fi prevăzute marcaje de identificare a standului pentru elicopter. Nota 3.- Marcajele suplimentare referitoare la dimensiunea standului pot fi furnizate. Vezi Manualul Heliportului (Doc 9261). Amplasare 5.2.15.4. TDPM, liniile de ghidare şi liniile de intrare/ieşire trebuie amplasate astfel încât fiecare parte a elicopterului să poată fi conţinută în standul elicopterului în timpul poziţionării şi al manevrelor permise. 5.2.15.5. Liniile de aliniere şi liniile de ghidare la intrare/ieşire vor fi poziţionate aşa cum se arată în Figura 5-9. Caracteristici 5.2.15.6. Marcajul perimetral al unui stand de elicopter trebuie să fie format dintr-o linie galbenă continuă şi să aibă o lăţime de 15 cm. 5.2.15.7. TDPM trebuie să aibă caracteristicile descrise în Secţiunea 5.2.9 de mai sus. 5.2.15.8. Liniile de ghidare şi liniile de intrare/ieşire trebuie să fie linii galbene continue şi să aibă o lăţime de 15 cm. 5.2.15.9. Porţiunile curbate ale liniilor de ghidare şi ale liniilor de intrare/ieşire trebuie să aibă raze adecvate celui mai exigent tip de elicopter pe care este destinat să îl deservească standul elicopterului. 5.2.15.10. Marcajele de identificare a standului trebuie să fie într-o culoare contrastantă, astfel încât să fie uşor de citit. (a se vedea imaginea asociată) Figura 5-9. Marcajele standului pentru elicoptere Nota 1.- Atunci când se intenţionează ca elicopterele să înainteze într-o singură direcţie, săgeţile care indică direcţia care trebuie urmată pot fi adăugate ca parte a liniilor de aliniere. Nota 2.- Caracteristicile marcajelor legate de dimensiunea şi alinierea standului şi liniile de intrare/ieşire sunt ilustrate în Figura 5-9. Exemple de standuri şi marcajele acestora pot fi văzute în Capitolul 3, Figurile 3.5-3.9 5.2.16. Marcajul de ghidare al alinierii traseului de zbor Notă.- Obiectivul marcajului de ghidare al alinierii traseului de zbor este de a oferi pilotului o indicaţie vizuală a direcţiei (direcţiilor) de apropiere şi/sau a traseului de plecare. Utilizare 5.2.16.1. Marcajele de ghidare a alinierii traseului de zbor ar trebui să fie furnizate la un heliport unde este de dorit şi practic să se indice direcţia (direcţiile) de apropiere şi/sau de traseul de plecare disponibil. Notă.- Marcajul de ghidare a alinierii traseului de zbor poate fi combinat cu un sistem de iluminare de ghidare a alinierii traseului de zbor descris la 5.3.4. Amplasare 5.2.16.2. Marcajul de ghidare a alinierii traseului de zbor trebuie să fie situat pe o linie dreaptă de-a lungul direcţiei de apropiere şi/sau de plecare pe unul sau mai multe dintre TLOF, FATO, aria de siguranţă sau orice suprafaţă adecvată din imediata apropiere a FATO sau aria de siguranţă. Caracteristici 5.2.16.3. Un marcaj de ghidare a alinierii traseului de zbor trebuie să fie format din una sau mai multe săgeţi marcate pe suprafaţa TLOF, FATO şi/sau suprafaţa ariei de siguranţă, aşa cum se arată în Figura 5-10. Cursa săgeţii trebuie să aibă 50 cm lăţime şi cel puţin 3 m lungime. Atunci când este combinat cu un sistem de iluminare de ghidare a alinierii traseului de zbor, acesta va lua forma prezentată în Figura 5-10 care include schema de marcare a "capetelor săgeţilor" care sunt constante indiferent de lungimea cursei. Notă.- În cazul unei traiectorii de zbor limitate pe o singură direcţie de apropiere sau pe o singură direcţie de plecare, marcajul săgeţii poate fi unidirecţional. În cazul unui heliport cu o singură traiectorie de apropiere/plecare disponibilă, este marcată o săgeata bidirecţională. 5.2.16.4. Marcajele trebuie să aibă o culoare care să ofere un contrast bun faţă de culoarea de fundal a suprafeţei pe care sunt marcate, de preferinţă alb. (a se vedea imaginea asociată) Figura 5-10. Marcajele şi luminile de ghidare pentru alinierea la traiectoria de zbor 5.3. Marcaje luminoase 5.3.1. Generalităţi Nota 1.- Informaţii referitoare la specificaţiile marcajelor luminoase se găsesc în RACR-AD- PETA, paragraful 5.3.1. Nota 2.- În cazul heliplatformelor şi heliporturilor amplasate lângă ape navigabile, trebuie acordată o atenţie specială pentru a se asigura faptul că luminile aeronautice de sol nu produc confuzie marinarilor. Nota 3.- Întrucât în general elicopterele se apropie mult de sursele de lumină externă, este deosebit de important să se asigure că, cu excepţia cazului în care aceste lumini sunt lumini de navigaţie, expuse în conformitate cu reglementările internaţionale, acestea sunt ecranate sau amplasate astfel încât să se evite efectul de orbire directă şi reflectată. Nota 4.- Specificaţiile din secţiunile 5.3.4, 5.3.6, 5.3.7 şi 5.3.8 au rolul să prevadă sisteme de iluminat eficiente bazate pe condiţiile de noapte. Acolo unde luminile vor fi folosite şi în alte condiţii decât noaptea (de ex. ziua sau la crepuscul) va fi necesar să se crească intensitatea iluminării pentru a menţine indiciile vizuale efective prin utilizarea adecvata a controlului strălucirii. Detalii şi cerinţe suplimentare sunt prevăzute în Manualul de proiectare aerodromuri (Doc 9157), Partea 4. Nota 5.- Specificaţiile pentru marcarea şi iluminarea obstacolelor incluse în RACR-AD- PETA, Capitolul 6, se aplică în mod egal heliporturilor şi ariilor de troliu. Nota 6.- În cazurile în care operaţiunile într-un heliport trebuie efectuate noaptea cu sisteme de vizionare nocturnă (NVIS), este important să se stabilească compatibilitatea NVIS cu toate iluminările heliportului printr-o evaluare de către operatorul elicopterului înainte de utilizare. 5.3.2. Farul de heliport Utilizare 5.3.2.1. Farul de heliport va fi utilizat când: a) se consideră necesară dirijarea vizuală la mare distanţă, nefiind disponibile alte mijloace vizuale; sau b) identificarea heliportului este dificilă datorită luminilor din vecinătatea acestuia. Amplasare 5.3.2.2. Farul de heliport va fi amplasat pe heliport sau în vecinătatea heliportului, de preferinţă pe un punct ridicat şi astfel încât să nu orbească piloţii la distanţe mici. Notă.- În cazul în care este probabil ca un far heliport să producă orbirea piloţilor, la distanţă scurtă, acesta poate fi oprit în timpul fazelor finale de apropiere şi aterizare. Caracteristici 5.3.2.3. Farul de heliport va emite serii succesive de lumini albe, de scurtă durată, separate de intervale regulate, conform schemei din Figura 5-11. 5.3.2.4. Lumina farului va fi vizibilă din orice direcţie. (a se vedea imaginea asociată) Figura 5-11. Caracteristicile iluminării farului de heliport 5.3.2.5. Distribuţia intensităţii luminilor intermitente va fi conform Figurii 5-12, Ilustraţia 1. Notă.- Acolo unde este considerată necesară reglarea intensităţii luminoase, se vor folosi trepte de 10% sau 3%. Suplimentar, este posibil să fie necesară folosirea unor ecranări pentru a se asigura că pilotul nu va fi orbit în timpul fazelor finale ale apropierii şi ale aterizării. 5.3.3. Dispozitive luminoase de apropiere Utilizare 5.3.3.1. Va fi instalat un dispozitiv luminos de apropiere pe un heliport pentru a simplifica posibilitatea apropierii pe direcţia preferată Amplasare 5.3.3.2. Dispozitivul luminos de apropiere va fi dispus în linie dreaptă, în lungul direcţiei preferate de apropiere. Caracteristici 5.3.3.3. Un dispozitiv luminos de apropiere va fi compus dintr-un şir de 3 lumini distanţate uniform la intervale de 30 m şi o bară transversală de 18m lungime situată la distanţă de 90 m de marginea FATO, aşa cum se arată în Figura 5-13. Luminile care compun bara transversală vor forma, pe cât posibil, o linie orizontală în unghi drept intersectată de balizajul axial, luminile fiind distanţate la intervale de 4,5 m. Acolo unde este necesar ca traiectul de apropiere finală să devină mai contrastant se pot adăuga la bara transversală lumini adiţionale amplasate la intervale egale de 30 m. Luminile incluse în bara transversală pot fi lumini cu lumină continuă sau cu lumină intermitentă, după cum este necesar în funcţie de mediu. Notă.- Folosirea aprinderii intermitente secvenţiale poate fi utilă atunci când identificarea balizajului este dificilă datorită luminilor înconjurătoare. 5.3.3.4. Luminile fixe vor fi lumini albe, omnidirecţionale. 5.3.3.5. Luminile cu sclipire secvenţială vor fi lumini albe, omnidirecţionale. (a se vedea imaginea asociată) Figura 5-12. Diagramele isocandelă (a se vedea imaginea asociată) Figura 5-13. Dispozitivul luminos de apropiere 5.3.3.6. Pentru luminile cu intermitenţă, secvenţa de aprindere va avea o frecvenţă de un Hz, iar distribuţia lor trebuie să fie cea prezentată în Figura 5-12, Ilustraţia 3. Secvenţa de aprindere trebuie să înceapă de la luminile din amonte şi să se propage în direcţia barei transversale. 5.3.3.7. Un reglaj adecvat va fi inclus pentru a permite ajustarea intensităţii luminoase, în funcţie de condiţiile ambientale. Notă.- Următoarele reglaje ale intensităţii s-au stabilit ca fiind adecvate: a) lumini fixe 100%- 30% -10%; şi b) lumini cu intermitenţă 100% - 10% - 3% 5.3.4. Sistemul luminos de ghidare pentru alinierea la traiectoria de zbor Utilizare 5.3.4.1. Sistemul luminos de ghidare pentru alinierea la traiectoria de zbor trebuie să fie prevăzut pe un heliport unde se doreşte şi este posibil să se indice direcţiile de apropiere şi/sau de plecare disponibile. Notă.- Se poate combina cu marcajul de ghidare pentru alinierea la traiectoria de zbor descris în 5.2.16. Amplasare 5.3.4.2. Sistemul luminos de ghidare pentru alinierea la traiectoria de zbor trebuie să fie dispus în linie dreaptă, de-a lungul direcţiei de apropiere şi/sau plecare, pe una sau mai multe din următoarele suprafeţe: TLOF, FATO, aria de siguranţă sau pe oricare alta suprafaţa potrivita din imediata vecinătate a FATO sau a ariei de siguranţă. 5.3.4.3. Dacă se combină cu marcajul de ghidare pentru alinierea la traiectoria de zbor, pe cât posibil, luminile vor fi amplasate în interiorul marcajului "săgeata". Caracteristici 5.3.4.4. Un sistem luminos de ghidare pentru alinierea la traiectoria de zbor trebuie să fie format dintr-un rând de trei sau mai multe lumini, dispuse la intervale uniforme pe o distanţă totală minimă de 6m. Intervalele dintre lumini nu trebuie să fie mai mici de 1,5 m şi nu mai mari de 3 m. Unde spaţiul permite, se vor instala 5 lumini. Vezi figura 5-9. Notă.- Numărul de lumini şi intervalele dintre acestea pot fi modificate în funcţie de spaţiul disponibil. Dacă se folosesc mai multe sisteme de aliniere la traiectoria de zbor folosite să indice traiectoriile disponibile de apropiere/plecare, caracteristicile fiecărui sistem în parte vor fi aceleaşi. Vezi figura 5-9. 5.3.4.5. Luminile trebuie să fie lumini albe fixe, omnidirecţionale. 5.3.4.6. Distribuţia luminilor va fi aşa cum se indică în figura 5-11, ilustraţia 6. 5.3.4.7. Trebuie să fie încorporat un sistem de control adecvat pentru a permite ajustări ale intensităţii luminoase în aşa fel încât să respecte condiţiile predominante şi să balanseze sistemul luminos de ghidare pentru alinierea la traiectoria de zbor cu celelalte lumini de pe heliport şi cu iluminarea generală care poate exista în jurul heliportului. 5.3.5. Sistem de ghidare vizuală pentru aliniere Notă.- Obiectivul unui sistem de ghidare vizuală pentru apropiere este de a oferi indicii evidente şi discrete pentru a ajuta pilotul să atingă şi să menţină o cale de abordare specificată către un heliport. Îndrumări privind sistemele de ghidare vizuală pentru aliniere adecvate sunt date în Manualul Heliportului (Doc 9261). Utilizare Se va instala un sistem de ghidare vizuală pentru aliniere pentru deservirea apropierii către un heliport în funcţie de condiţiile existente, în special noaptea, când: a) asigurarea distanţei faţă de obstacole, reducerea zgomotului sau procedurile ATM impun utilizarea unei anumite direcţii de zbor; b) mediul înconjurător al heliportului nu asigura suficiente repere vizuale pe suprafaţă; şi c) fizic este imposibil să fie instalat un sistem de balizaj luminos de apropiere. 5.3.6. Indicatorul vizual al pantei de apropiere Notă.- Obiectivul unui indicator vizual al pantei de abordare este de a oferi indicii vizibile şi discrete de culoare, într-o altitudine şi azimut specificate, pentru a ajuta pilotul să atingă şi să menţină panta de abordare într-o poziţie dorită în cadrul unei FATO. Îndrumări privind indicatorii vizuali ai pantei de apropiere adecvate sunt date în Manualul Heliportului (Doc 9261). Utilizare Un indicator vizual al pantei de apropiere va fi instalat pe un heliport care nu dispune de altă semnalizare vizuală de apropiere când: a) asigurarea distanţei faţă de obstacole, reducerea zgomotului sau procedurile ATM impun utilizarea unei anumite direcţii de zbor; b) mediul înconjurător al heliportului nu asigură suficiente repere vizuale pe suprafaţă; şi c) caracteristicile elicopterului impun o apropiere stabilizată. 5.3.7. Sistemul luminos FATO pentru heliporturile de suprafaţă Notă.- Obiectivul unui sistem de iluminat FATO pentru heliporturile de la suprafaţă de pe uscat este de a oferi pilotului care operează noaptea o indicaţie a formei, locaţiei şi întinderii FATO. Utilizare 5.3.7.1. Când o FATO cu suprafaţă solidă este amenajată pe un heliport de suprafaţă pe sol destinată a fi utilizat noaptea, se vor instala lumini ale ariei de apropiere finală şi de decolare, cu excepţia cazului când FATO şi TLOF coincid sau limitele FATO sunt vizibile clar. Amplasare 5.3.7.2. Luminile FATO vor fi amplasate pe conturul ariei. Ele vor fi dispuse la intervale uniforme după cum urmează: a) pentru ariile care au forma pătrată sau dreptunghiulară, intervalele nu vor depăşi 50 m cu minim 4 lumini pe fiecare latură, iar la fiecare colţ câte o lumină; b) pentru ariile de alte forme, incluzând şi ariile circulare, intervalele nu vor depăşi 5 m cu nu mai puţin de 10 lumini. Caracteristici 5.3.7.3. Luminile FATO vor fi lumini albe fixe, omnidirecţionale. Când este necesară variaţia intensităţii acestor lumini, acestea vor fi de culoare albă, variabilă. 5.3.7.4. Repartiţia luminilor FATO va fi conformă cu Figura 5-12, Ilustraţia 4. 5.3.7.5. Înălţimea lămpilor nu va depăşi 25 cm, iar cele care sunt pe suprafaţa ariei să fie încastrate pentru a nu periclita siguranţa elicopterului. Când FATO nu este folosită pentru ridicare sau priză de contact, înălţimea lămpilor, deasupra nivelului solului sau zăpezii, nu va depăşi 25 cm. 5.3.8. Luminile punctului ţintă Notă.- Obiectivul luminilor punctului de vizare este de a oferi un indiciu vizual care să-i indice pilotului noaptea direcţia preferată de apropiere/plecare, punctul în care elicopterul se apropie de un plutitor înainte de poziţionarea către o TLOF unde poate fi făcută priza de contact şi că suprafaţa FATO nu este destinată atingerii. Utilizare 5.3.8.1. Când heliportul prevăzut cu un marcaj al punctului ţintă este destinat a fi utilizat noaptea, se vor instala lumini ale punctului ţintă. Amplasare 5.3.8.2. Luminile punctului ţintă se vor suprapune cu marcajele punctului ţintă. Caracteristici 5.3.8.3. Configuraţia luminilor punctului ţintă va fi obţinută cu ajutorul a nu mai puţin de 6 lămpi albe, omnidirecţionale, precum cele din Figura 5-7. Atunci când lămpile montate deasupra suprafeţei reprezintă un risc operaţional, acestea vor fi încastrate. 5.3.8.4. Repartiţia luminilor punctului ţintă va fi conform indicaţiilor din Figura 5-12, Ilustraţia 4. 5.3.9. Balizarea luminoasă a TLOF Notă.- Obiectivul unui sistem de iluminare TLOF este de a oferi iluminarea TLOF şi a elementelor necesare din interior. Pentru TLOF localizată într-o FATO, obiectivul este de a oferi discernământ pilotului, la o apropiere finală, a TLOF şi a elementelor necesare din interior; în timp ce pentru TLOF situată pe un heliport în terase, un heliport la bord sau o heliplatformă, obiectivul este dobândirea vizuală dintr-un interval definit şi să ofere indicii de formă suficienţi pentru a permite stabilirea unui unghi de abordare adecvat. Utilizare 5.3.9.1. Pe un heliport destinat a fi utilizat noaptea va fi instalat un dispozitiv de balizaj luminos al TLOF. Notă.- În cazul în care TLOF este amplasat pe un stand, obiectivul poate fi îndeplinit prin utilizarea iluminării ambientale sau a iluminării de stand. 5.3.9.2. În cazul unui heliport de suprafaţă dispozitivul luminos al TLOF de pe FATO va aplica una sau mai multe dintre soluţiile următoare: a) lumini perimetrale; sau b) lumină disipată (proiectoare); sau c) iluminat prin panouri cu lumină punctuală (ASPSL) sau panouri luminescente (LP) pentru a identifica TLOF atunci când nu se pot aplica soluţiile a) sau b), dar sunt disponibile lumini de apropiere finală şi decolare. 5.3.9.3. În cazul unui heliport în terase sau al unei heliplatforme, dispozitivul luminos al ariei prizei de contact şi de zbor va fi constituit din: a) lumini perimetrale; şi b) panouri ASPSL, LP pentru identificarea marcajului ariei prizei de contact, sau cu lumină disipată (proiectoare) ori o combinaţie a acestor mijloace pentru a ilumina TLOF. Notă.- Pentru heliporturile în terase şi heliplatforme, indicaţiile privind textura suprafeţei TLOF sunt esenţiale pentru poziţionarea elicopterelor în cursul manevrelor de apropiere finală şi de aterizare. Aceste indicaţii se pot asigura folosind diverse forme de balizare luminoasă (ASPSL, LP, lumina disipată sau o combinaţie a acestor lumini, etc.) împreună cu balizajul perimetral. S-a demonstrat că cele mai bune rezultate le dau combinaţiile de balizaj perimetral şi ASPSL sub forma unor benzi capsulate de LED-uri în scopul identificării marcajelor prizei de contact şi heliportului. 5.3.9.4. TLOF ASPSL şi/sau LP-uri pentru a identifica TDPM şi/sau proiectoarele trebuie să fie furnizate la un heliport de suprafaţă destinat utilizării pe timp de noapte când sunt necesari indici îmbunătăţiţi ai texturii suprafeţei. Amplasare 5.3.9.5. Luminile perimetrale ale TLOF vor fi amplasate la marginea ariei la maxim 1,5 m de margine. În cazul unei arii de formă circulară, aceste lumini vor fi amplasate astfel: a) pe liniile drepte conforme cu o configuraţie care va furniza piloţilor informaţii de derivă; şi b) când soluţia a) nu este posibilă, la periferia ariei de contact şi de zbor spaţiile vor fi uniforme, cu intervale adecvate, exceptând un sector de 45° pe care intervalele dintre lumini vor fi redus la jumătate. 5.3.9.6. Luminile perimetrale ale TLOF vor fi amplasate uniform la intervale care nu depăşesc 3 m în cazul heliporturilor în terase şi heliplatformelor şi 5 m în cazul heliporturilor de suprafaţă. Aceste lumini vor fi în număr de minim 4 pe fiecare latură, iar fiecare colţ va fi marcat cu o lampă. În cazul unei suprafeţe de formă circulară luminile vor fi instalate conform 5.3.8.5 b); aceste lumini vor fi în număr de minim 14. Notă.- Detalii şi cerinţe suplimentare despre acest subiect se găsesc în Manualul Heliportului (Doc 9261). 5.3.9.7. Luminile perimetrale ale TLOF ale unui heliport în terase sau de pe o heliplatformă fixă, vor fi dispuse astfel încât pilotul să nu poată identifica configuraţia luminilor de la o înălţime mai mică decât a TLOF. 5.3.9.8. Luminile perimetrale ale TLOF instalate pe o heliplatformă flotantă, vor fi dispuse astfel încât pilotul aflat deasupra înălţimii ariei prizei de contact şi de zbor să nu poată vedea configuraţia luminilor când heliplatforma e la orizontală. 5.3.9.9. Pe un heliport de suprafaţă, ASPSL şi LP destinate identificării TLOF, vor fi dispuse în lungul marcajului conturului ariei prizei de contact şi de zbor. Când TLOF are o formă circulară, panourile luminoase vor fi amplasate pe liniile drepte care circumscriu această arie. 5.3.9.10. Pe heliporturile de suprafaţă se vor instala minim 9 LP pe TLOF. Lungimea totală a LP din dispozitiv, va fi cel puţin egală cu 50% din lungimea dispozitivului. Trebuie să existe un număr impar de panouri pe fiecare latură a TLOF, incluzând un panou în fiecare colţ. Spaţiile dintre LP nu vor depăşi 5 m, pe fiecare latură a TLOF. 5.3.9.11. Acolo unde se folosesc LP pe un heliport în terase sau heliplatformă, în scopul evidenţierii texturii suprafeţei, panourile nu trebuie amplasate adiacent balizajului perimetral. Ele trebuie să fie orientate în jurul marcajului prizei de contact, dacă există, sau să coincidă cu marcajul de identificare a heliportului. 5.3.9.12. Proiectoarele cu lumină disipată ale TLOF vor fi plasate astfel încât să nu orbească temporar piloţii elicopterelor în timpul zborului sau personalul care deserveşte zona. Ele vor fi dispuse şi orientate astfel încât să se reducă, pe cât posibil, zonele umbrite. Notă.- S-a demonstrat că ASPSL şi LP utilizate pentru marcarea prizei de contact sau a identificării heliportului oferă informaţii privind textura suprafeţei superioare luminii disipate instalate la înălţime mică. Datorită riscului de aliniere eronată în cazul folosirii luminii disipate este necesară verificarea periodică a luminilor pentru a avea siguranţa că ele îndeplinesc specificaţiile din secţiunea 5.3.9. Caracteristici 5.3.9.13. Balizarea perimetrală a TLOF se asigură cu lumini omnidirecţionale de culoare verde. 5.3.9.14. Pe un heliport de suprafaţă, ASPSL şi LP folosite pentru definirea TLOF vor emite lumină verde. 5.3.9.15. Cromatica şi intensitatea luminoasă a culorilor luminilor va îndeplini cerinţele RACR-AD-PETA, apendicele 1, secţiunea 3.4. 5.3.9.16. Un LP va avea o lăţime minimă de 6 cm. Cutia panoului va avea aceeaşi culoare cu marcajul pe care îl defineşte. 5.3.9.17. Pentru un heliport la suprafaţă sau în terase, luminile perimetrale TLOF situate într-o FATO nu trebuie să depăşească o înălţime de 5 cm şi trebuie încastrate atunci când o lumină care se extinde deasupra suprafeţei ar putea pune în pericol operaţiunile elicopterului. 5.3.9.18. Pentru o heliplatformă sau heliport la bord, luminile perimetrale TLOF nu trebuie să depăşească o înălţime de 5 cm sau pentru o FATO/TLOF, 15 cm. 5.3.9.19. Atunci când sunt amplasate în aria de siguranţă a unui heliport de suprafaţă sau în terase, reflectoarele TLOF nu trebuie să depăşească o înălţime de 25 cm. 5.3.9.20. Pentru o heliplatformă sau un heliport la bord, proiectoarele TLOF nu trebuie să depăşească o înălţime de 5 cm sau pentru o FATO/TLOF de 15 cm. 5.3.9.21. Panourile luminescente nu vor fi ridicate mai mult de 2,5 cm deasupra suprafeţei. 5.3.9.22. Repartiţia luminilor periferice va fi conformă cu Figura 5-12, Ilustraţia 5. 5.3.9.23. Repartiţia luminoasă a panourilor luminescente va fi conformă cu Figura 5-12, Ilustraţia 6. 5.3.9.24. Repartiţia spectrală a proiectoarelor cu lumină disipată ale TLOF va fi stabilită astfel încât să permită identificarea corectă a marcajelor de suprafaţă şi obstacolare. 5.3.9.25. Intensitatea luminoasă medie orizontală a luminii disipate va fi de cel puţin 10 lux, cu rata (medie până la minimum) de cel mult 8:1 măsurată pe suprafaţa TLOF. 5.3.9.26. Balizarea luminoasă a marcajului prizei de contact va fi formată dintr-un cerc segmentat de benzi ASPSL omnidirecţionale cu lumină galbenă. Segmentele vor consta din benzi ASPSL, iar lungimea totală a acestora va fi de cel puţin 50% din circumferinţa cercului. 5.3.9.27. Dacă se foloseşte balizarea luminoasă a marcajului de identificare aceasta va consta din lumini omnidirecţionale verzi. 5.3.10. Iluminarea cu lumină disipată a standului pentru elicoptere Notă.- Obiectivul iluminării cu lumină disipată a standului elicopterului este de a oferi iluminarea suprafeţei standului şi marcajele asociate pentru a ajuta la manevrarea şi poziţionarea unui elicopter şi facilitarea operaţiunilor esenţiale în jurul elicopterului. Utilizare 5.3.10.1. Iluminarea cu lumină disipată a standului pentru elicopter trebuie să fie prevăzută pe un stand pentru elicopter destinat să fie folosit noaptea. Notă.- Indicaţii privind iluminarea standurilor sunt date în secţiunea de iluminare a platformei din Manualul de proiectare a aerodromurilor (Doc 9157), Partea 4. Amplasare 5.3.10.2. Iluminarea cu lumină disipată a standului elicopterului trebuie amplasată astfel încât să asigure o iluminare adecvată, cu un minimum de strălucire pentru pilotul unui elicopter aflat în zbor şi la sol, precum şi pentru personalul de pe stand. Dispunerea şi vizarea reflectoarelor trebuie să fie astfel încât un stand pentru elicopter să primească lumină din două sau mai multe direcţii pentru a minimiza umbrele. Caracteristici 5.3.10.3. Distribuţia spectrală a reflectoarelor standului trebuie să fie astfel încât culorile utilizate pentru marcarea suprafeţei şi a obstacolelor să poată fi identificate corect. 5.3.10.4. Iluminarea orizontală şi verticală trebuie să fie suficientă pentru a se asigura că reperele vizuale sunt perceptibile pentru manevrarea şi poziţionarea necesare, iar operaţiunile esenţiale în jurul elicopterului pot fi efectuate rapid, fără a pune în pericol personalul sau echipamentul. 5.3.11. Iluminarea cu lumina disipată a ariei de operaţiuni cu troliul Notă.- Obiectivul iluminării cu lumină disipată a standului elicopterului este de a oferi iluminarea suprafeţei standului şi marcajele asociate pentru a ajuta la manevrarea şi poziţionarea unui elicopter şi facilitarea operaţiunilor esenţiale în jurul elicopterului. Utilizare 5.3.11.1. Pentru ariile de operaţiuni cu troliul destinate utilizării pe timp de noapte va fi asigurată iluminarea cu lumina disipată. Amplasare 5.3.11.2. Proiectoarele ariei de troliu trebuie amplasate astfel încât să evite strălucirea către piloţii aflaţi în zbor sau către personalul care lucrează în zonă. Dispunerea şi vizarea reflectoarelor trebuie să fie astfel încât umbrele să fie reduse la minimum. Caracteristici 5.3.11.3. Distribuţia spectrală a reflectoarelor din aria de troliu trebuie să fie astfel încât marcajele de suprafaţă şi obstacole să poată fi identificate corect. 5.3.11.4. Intensitatea luminoasă medie orizontală va fi de cel puţin 10 lucşi, măsurată pe aria de operaţiuni cu troliul. 5.3.12. Luminile căilor de rulare Notă.- Prevederile pentru balizarea axială şi laterală a căilor de rulare prevăzute de RACR-AD-PETA secţiunile 5.3.17 şi 5.3.18 se aplică şi căilor de rulare la sol pentru elicoptere. 5.3.13. Mijloace vizuale pentru indicarea obstacolelor în afara şi sub suprafaţa de limitare a obstacolelor Notă.- Aranjamentele pentru un studiu aeronautic al obiectelor aflate în afara suprafeţei de limitare a obstacolelor şi pentru alte obiecte sunt abordate în RACR-AD-PETA, capitolul 4. 5.3.13.1. În cazul în care un studiu aeronautic indică faptul că obstacolele din zonele din afara şi sub limitele suprafeţei de limitare a obstacolelor stabilite pentru un heliport constituie un pericol pentru elicoptere, acestea trebuie marcate şi aprinse, cu excepţia faptului că marcajul poate fi omis atunci când obstacolul este luminat cu intensitatea luminilor obstacolului pe timp de zi. 5.3.13.2. În cazul în care un studiu aeronautic indică faptul că firele sau cablurile aeriene care traversează un râu, o cale navigabilă, o vale sau o autostradă constituie un pericol pentru elicoptere, acestea ar trebui marcate, iar turnurile de susţinere marcate şi aprinse. 5.3.14. Iluminarea obstacolelor cu proiectoare cu lumină disipată Utilizare 5.3.14.1. Pentru un heliport destinat a fi utilizat pe timp de noapte şi pentru care nu este posibilă balizarea obstacolelor, acestea trebuie să fie iluminate prin proiectoare cu lumina disipată. Amplasare 5.3.14.2. Proiectoarele cu lumină disipată vor fi astfel dispuse pentru a ilumina întregul obstacol şi, pe cât posibil, să se evite orbirea temporară a piloţilor elicopterelor. Caracteristici 5.3.14.3. Iluminarea obstacolelor cu proiectoare cu lumină disipată va asigura o iluminare de cel puţin 10 cd/mp. CAP. 6 PLANUL DE URGENŢĂ AL HELIPORTULUI 6.1. Planificarea în cazuri de urgenţă a heliporturilor Notă introductivă.- Planificarea în cazuri de urgenţă a heliporturilor este procesul de pregătire a unui heliport pentru a face faţă unei urgenţe care are loc la heliport sau în vecinătatea acestuia. Exemple de urgenţe includ accidente pe sau în afara heliportului, urgenţe medicale, urgenţe produse de mărfuri periculoase, incendii şi dezastre naturale. Scopul planificării de urgenţă a heliportului este de a minimiza impactul unei urgenţe prin salvarea de vieţi şi menţinerea operaţiunilor cu elicopterul. Planul de urgenţă al heliportului stabileşte procedurile de coordonare a răspunsului agenţiilor sau serviciilor de heliporturi (unităţile de servicii de trafic aerian, servicii de stingere a incendiilor, administrare de heliporturi, servicii medicale şi de ambulanţă, operatori de aeronave, servicii de securitate şi poliţie) şi răspunsul agenţiilor din împrejurimi comunitate (departamentele de pompieri, poliţie, servicii medicale şi de ambulanţă, spitale, militare şi patrulare portuare sau pază de coastă) care ar putea fi de ajutor pentru a răspunde la urgenţă. 6.1.1. Se va stabili un plan de urgenţă pentru heliport, proporţional cu operaţiunile elicopterului şi cu alte activităţi desfăşurate la heliport. 6.1.2. Planul va identifica agenţiile care ar putea fi de ajutor pentru a răspunde unei urgenţe la heliport sau în vecinătatea acestuia. 6.1.3. Planul de urgenţă pentru heliport ar trebui să prevadă coordonarea acţiunilor care trebuie întreprinse în cazul apariţiei unei urgenţe la un heliport sau în vecinătatea acestuia. 6.1.4. În cazul în care o cale de apropiere/plecare pe un heliport este situată deasupra apei, planul ar trebui să identifice agenţia care este responsabilă de coordonarea salvării în cazul unui şanţ de elicopter şi să indice cum să contactaţi agenţia respectivă. 6.1.5. Planul ar trebui să includă, cel puţin, următoarele informaţii: a) tipurile de urgenţe planificate; b) modul de iniţiere a planului pentru fiecare situaţie de urgenţă specificată; c) numele agenţiilor din şi din afara heliportului care vor fi contactate pentru fiecare tip de urgenţă, împreună cu numere de telefon sau alte informaţii de contact; d) rolul fiecărei agenţii pentru fiecare tip de urgenţă; e) o listă de servicii pertinente pe heliport, disponibile cu numere de telefon sau alte informaţii de contact; f) copii ale oricăror acorduri scrise cu alte agenţii pentru ajutor reciproc şi furnizarea de servicii de urgenţă; şi g) o hartă de reţea a heliportului şi a vecinătăţilor imediate. 6.1.6. Toate agenţiilor identificate în plan trebuie consultate în legătură cu rolul lor în acesta. 6.1.7. Planul trebuie revizuit şi informaţiile din acesta actualizate cel puţin anual sau, dacă se consideră necesar, după o urgenţă efectivă, pentru a corecta orice deficienţă constatată în timpul unei urgenţe efective. 6.1.8. Un test al planului de urgenţă trebuie efectuat cel puţin o dată la trei ani. 6.2. Salvarea şi stingerea incendiilor Notă introductivă Este important ca această secţiune să fie citită împreună cu îndrumările detaliate corespunzătoare privind opţiunile de salvare şi stingere a incendiilor, date în Manualul Heliportului (Doc 9261). Dispoziţiile descrise în această secţiune sunt destinate soluţionării incidentelor sau accidentelor numai în zona de răspuns a heliportului. Nu sunt incluse dispoziţii dedicate de stingere a incendiilor pentru accidentele sau incidentele elicopterelor care pot apărea în afara zonei de răspuns, cum ar fi pe un acoperiş adiacent lângă un heliport în terase. Agenţii complementari sunt distribuiţi în mod ideal de la unul sau două stingătoare (deşi pot fi permise mai multe stingătoare în cazul în care sunt specificate volume mari de agent, de exemplu operaţii H3). Rata de descărcare a agenţilor complementari trebuie selectată pentru eficacitatea optimă a agentului utilizat. Atunci când selectaţi pulberi chimice uscate pentru utilizare cu spumă, trebuie să aveţi grijă pentru a asigura compatibilitatea. Agenţii complementari trebuie să respecte specificaţiile corespunzătoare ale Organizaţiei Internaţionale pentru Standardizare (ISO). În cazul în care este instalat un sistem de monitorizare fixă (FMS), operatorii de monitorizare instruiţi, acolo unde există, sunt poziţionaţi cel puţin pe locaţia în direcţia vântului pentru a se asigura că media primară este direcţionată către locul focului. Pentru un sistem inelar principal (RMS), testarea practică a indicat faptul că aceste soluţii sunt garantate să fie pe deplin eficiente pentru TLOF-uri cu diametrul de până la 20 m. Dacă TLOF este mai mare de 20 m, un RMS nu trebuie luat în considerare decât dacă este completat cu alte mijloace de distribuire a mediului primar (de exemplu, duze pop-up suplimentare instalate în centrul TLOF). Convenţia internaţională pentru siguranţa vieţii pe mare (The International Convention for the Safety of Life at Sea-SOLAS) stabileşte dispoziţii cu privire la modalităţile de salvare şi stingere a incendiilor (RFF) pentru heliporturile de la bord cu destinaţie specială şi fără în regulile SOLAS II 2/18, II-2-Facilităţi pentru elicoptere şi codul SOLAS privind sistemele de siguranţă la incendiu. Prin urmare, se poate presupune că acest capitol nu include aranjamente RFF pentru heliporturi de navă construite cu destinaţie specială sau fără, pentru arii de troliu. 6.2.1. Utilizare 6.2.1.1. Următoarele specificaţii se vor aplica noilor construcţii sau înlocuirii sistemelor existente sau a unei părţi a acestora de la 1 ianuarie 2023: 6.2.2.1, 6.2.3.3, 6.2.3.4, 6.2.3.6, 6.2.3.7, 6.2.3.9, 6.2.3.10, 6.2.3.12, 6.2.3.13 şi 6.2.4.2. Notă.- Pentru zonele pentru utilizarea exclusivă a elicopterelor la aerodromuri, în principal pentru utilizarea avioanelor, distribuţia agenţilor de stingere, timpul de răspuns, echipamentul de salvare şi personalul nu au fost luate în considerare în această secţiune. A se vedea RACR-AD-PETA, Capitolul 9. 6.2.1.2. Echipamentele şi serviciile de salvare şi stingere a incendiilor vor fi furnizate la heliporturi şi la heliporturi în terase situate deasupra structurilor ocupate. 6.2.1.3. Trebuie efectuată o evaluare a riscului de siguranţă pentru a determina necesitatea echipamentelor şi serviciilor RFF la heliporturile de la suprafaţă şi la heliporturile în terase situate deasupra structurilor neocupate. Notă.- În Manualul Heliportului (Doc 9261) sunt oferite îndrumări suplimentare cu privire la factorii de informare a evaluării riscului de siguranţă, inclusiv modele de personal pentru heliporturi cu mişcări ocazionale şi exemple de zone neocupate care pot fi situate sub heliporturi în terase. 6.2.2. Nivelul de protecţie asigurat 6.2.2.1. Pentru aplicarea mediului primar, rata de descărcare (în litri/minut) aplicată pe suprafaţa critică practică presupusă (în mp) se bazează pe cerinţa de a aduce sub control un incendiu care poate apărea pe heliport într-un minut, măsurat de la activarea sistemului la rata de descărcare adecvată. Calcul practic heliporturi al suprafeţei critice în care mediul primar este aplicat ca un flux solid Notă.- Această secţiune nu se aplică heliplatformelor, indiferent de modul în care este livrat suportul primar. 6.2.2.2. Suprafaţa critică practică trebuie calculată prin înmulţirea lungimii fuselajului elicopterului (m) cu lăţimea fuselajului elicopterului (m) plus un factor de lăţime suplimentar (W1) de 4 m. Clasificarea de la H0 la H3 trebuie determinată pe baza dimensiunilor fuselajului din Tabelul 6-1. Nota 1.- Pentru elicopterele care depăşesc una sau ambele dimensiuni pentru un heliport de categoria H3, va fi necesar să recalculaţi nivelul de protecţie utilizând ipoteze practice ale suprafeţei critice, bazate pe lungimea reală a fuselajului şi lăţimea reală a fuselajului elicopterului plus un factor de lăţime suplimentar (W1) de 6 m. Nota 2.- Suprafaţa critică practică poate fi luată în considerare în funcţie de tipul elicopterului, utilizând formula din 6.2.2.2. Îndrumări privind suprafaţa critică practică în legătură cu categoria de stingere a incendiilor cu heliporturi sunt date în Manualul Heliportului (Doc 9261), unde se aplică o toleranţă discreţionară de 10% la dimensiunea fuselajului "limitele superioare". Tabelul 6-1. Categoria heliportului pentru stingerea incendiilor
┌─────────┬──────────────┬─────────────┐
│ │Lungimea │Lăţimea │
│Categoria│totală a │totală a │
│(1) │fuselajului │fuselajului │
│ │(2) │(3) │
├─────────┼──────────────┼─────────────┤
│H0 │Până la 8 m │1,5 │
│ │exclusiv │ │
├─────────┼──────────────┼─────────────┤
│H1 │De la 8 m la │2 │
│ │12 m exclusiv │ │
├─────────┼──────────────┼─────────────┤
│H2 │De la 12 m la │2,5 │
│ │16 m exclusiv │ │
├─────────┼──────────────┼─────────────┤
│H3 │De la 16 m la │3 │
│ │20 m │ │
└─────────┴──────────────┴─────────────┘
Calcul practic al suprafeţei critice în care mediul primar este aplicat într-un model dispersat 6.2.2.3. Pentru heliporturi, cu excepţia heliplatformelor, suprafaţa critică practică ar trebui să se bazeze pe o zonă conţinută în perimetrul heliportului, care include întotdeauna TLOF şi, în măsura în care este portant, FATO. 6.2.2.4. Pentru heliplatforme, suprafaţa critică practică ar trebui să se bazeze pe cel mai mare cerc capabil să fie găzduit în perimetrul TLOF. Notă.- Paragraful 6.2.2.4 se aplică pentru calculul practic al suprafeţei critice pentru heliplatforme, indiferent de modul în care este livrat suportul primar. 6.2.3. Agenţi de stingere Nota 1.- În secţiunea 6.2.3, rata de descărcare a unei spume de nivel de performanţă B se presupune că se bazează pe o rată de aplicare de 5,5 L/min/mp, iar pentru o spumă de nivel de performanţă C şi pentru apă, se presupune că se bazează pe o rată de aplicare de 3,75 L/min/mp. Aceste rate pot fi reduse dacă, prin testări practice, un stat demonstrează că obiectivele de la 6.2.2.1 pot fi atinse pentru o utilizare specifică a spumei la o rată de descărcare mai mică (L/min). Nota 2.- Informaţiile privind proprietăţile fizice necesare şi criteriile de performanţă pentru stingerea incendiilor necesare unei spume pentru a obţine un nivel de performanţă acceptabil B sau C sunt furnizate în Manualul Serviciilor Aeroportuare (Doc 9137), Partea 1. Heliporturi de suprafaţă cu suport primar aplicat ca flux solid folosind un sistem portabil de aplicare a spumei (PFAS) Notă.- Cu excepţia unui heliport de suprafaţă de dimensiuni limitate, se presupune că echipamentul de distribuire a spumei va fi transportat la locul incidentului sau al accidentului pe un vehicul adecvat (un PFAS). 6.2.3.1. În cazul în care un serviciu de salvare şi stingere a incendiilor (RFFS) este furnizat la un heliport de suprafaţă, cantitatea de mediu primar şi agenţi complementari ar trebui să fie în conformitate cu Tabelul 6 2. Notă.- Se presupune că durata minimă de descărcare din Tabelul 6-2 este de două minute. Cu toate acestea, dacă disponibilitatea serviciilor specializate de pompieri de rezervă este îndepărtată de heliport, poate fi necesar să se ia în considerare creşterea duratei de descărcare de la două minute la trei minute. Tabelul 6-2. Cantităţile minime utilizabile de agenţi de stingere pentru heliporturi de suprafaţă
┌─────────┬─────────────┬─────────────┬────────────────┐
│ │Spumă la │Spumă la │Agenţi │
│ │nivel de │nivel de │complementari │
│ │performanţă B│performanţă C│ │
│ ├────┬────────┼────┬────────┼───────┬────────┤
│Categoria│ │Debit de│ │Debit de│Pulbere│ │
│ │Apă │aplicare│Apă │aplicare│chimică│Material│
│ │(l) │a spumei│(l) │a spumei│uscată │gazos │
│ │ │(litri/ │ │(litri/ │(kg) │(kg) │
│ │ │minut) │ │minut) │ │ │
├─────────┼────┼────────┼────┼────────┼───────┼────────┤
│(1) │(2) │(3) │(4) │(5) │(6) │(7) │
├─────────┼────┼────────┼────┼────────┼───────┼────────┤
│H0 │500 │250 │330 │165 │23 │9 │
├─────────┼────┼────────┼────┼────────┼───────┼────────┤
│H1 │800 │400 │540 │270 │23 │9 │
├─────────┼────┼────────┼────┼────────┼───────┼────────┤
│H2 │1200│600 │800 │400 │45 │18 │
├─────────┼────┼────────┼────┼────────┼───────┼────────┤
│H3 │1600│800 │1100│550 │90 │36 │
└─────────┴────┴────────┴────┴────────┴───────┴────────┘
Heliporturi în terase cu medii primare aplicate ca flux solid folosind un sistem fix de aplicare a spumei (FFAS) Notă.- Se presupune că mediul primar (spumă) va fi livrat printr-un sistem fix de aplicare a spumei, cum ar fi un FMS. 6.2.3.2. În cazul în care un RFFS este furnizat la un heliport în terase, cantitatea de mediu de spumă şi agenţi complementari trebuie să fie în conformitate cu Tabelul 6-3. Nota 1.-Se presupune că durata minimă de descărcare din Tabelul 6-3 este de cinci minute. Nota 2.- Pentru îndrumări privind furnizarea de ramuri suplimentare de spumă controlate pentru aplicarea spumei aspirate, consultaţi Manualul Heliportului (Doc 9261). Tabelul 6-3. Cantităţile minime utilizabile de agenţi de stingere pentru heliporturi în terase
┌─────────┬─────────────┬─────────────┬────────────────┐
│ │Spumă la │Spumă la │Agenţi │
│ │nivel de │nivel de │complementari │
│ │performanţă B│performanţă C│ │
│ ├────┬────────┼────┬────────┼───────┬────────┤
│Categoria│ │Debit de│ │Debit de│Pulbere│ │
│ │Apă │aplicare│Apă │aplicare│chimică│Material│
│ │(l) │a spumei│(l) │a spumei│uscată │gazos │
│ │ │(litri/ │ │(litri/ │(kg) │(kg) │
│ │ │minut) │ │minut) │ │ │
├─────────┼────┼────────┼────┼────────┼───────┼────────┤
│(1) │(2) │(3) │(4) │(5) │(6) │(7) │
├─────────┼────┼────────┼────┼────────┼───────┼────────┤
│H0 │1250│250 │825 │165 │23 │9 │
├─────────┼────┼────────┼────┼────────┼───────┼────────┤
│H1 │2000│400 │1350│270 │45 │18 │
├─────────┼────┼────────┼────┼────────┼───────┼────────┤
│H2 │3000│600 │2000│400 │45 │18 │
├─────────┼────┼────────┼────┼────────┼───────┼────────┤
│H3 │4000│800 │2750│550 │90 │36 │
└─────────┴────┴────────┴────┴────────┴───────┴────────┘
Heliporturi în terase/heliporturi de suprafaţă de dimensiuni limitate, cu mediu primar aplicat într-un model dispersat printr-un FFAS - un heliport cu placă solidă 6.2.3.3. Cantitatea de apă necesară pentru producerea spumei trebuie să se bazeze pe suprafaţa critică practică (mp) înmulţită cu rata de aplicare adecvată (L/min/mp), oferind o rată de descărcare pentru soluţia de spumă (în L/min). Rata de evacuare ar trebui să fie înmulţită cu durata de evacuare pentru a calcula cantitatea de apă necesară pentru producerea de spumă. 6.2.3.4. Durata de descărcare ar trebui să fie de cel puţin trei minute. 6.2.3.5. Mediile complementare trebuie să fie în conformitate cu Tabelul 6-3, pentru operaţiunile H2. Notă.- Pentru elicopterele cu o lungime a fuselajului mai mare de 16 m şi/sau o lăţime a fuselajului mai mare de 2,5 m, pot fi luate în considerare medii complementare din Tabelul 6-3 pentru operaţiuni H3. Heliporturi în terase construite special/heliporturi de suprafaţă de dimensiuni limitate cu mediu primar aplicat într-un model dispersat printr-un sistem de aplicaţie fix (FAS) - o suprafaţă pasivă de ignifugare cu sistem de stingere a incendiilor (DIFFS) 6.2.3.6. Cantitatea de apă necesară trebuie să se bazeze pe suprafaţa critică practică (mp) înmulţită cu rata de aplicare adecvată (3,75 L/min/mp), oferind o rată de evacuare a apei (în L/min). Rata de evacuare ar trebui să fie înmulţită cu durata de evacuare pentru a determina cantitatea totală de apă necesară. 6.2.3.7. Durata de descărcare ar trebui să fie de cel puţin două minute. 6.2.3.8. Mediile complementare trebuie să fie în conformitate cu Tabelul 6-3 pentru operaţiuni H2. Notă.- Pentru elicopterele cu o lungime a fuselajului mai mare de 16 m şi/sau o lăţime a fuselajului mai mare de 2,5 m, pot fi luate în considerare medii complementare pentru operaţiuni H3. Heliplatforme construite special cu medii primare aplicate într-un flux solid sau un model dispersat printr-un sistem fix de aplicare a spumei (FFAS) - un heliport cu placă solidă 6.2.3.9. Cantitatea de apă necesară pentru producerea mediului de spumă ar trebui să se bazeze pe suprafaţa critică practică (mp) înmulţită cu rata de aplicare (L/min/mp), oferind o rată de descărcare pentru soluţia de spumă (în L/min). Rata de evacuare ar trebui să fie înmulţită cu durata de evacuare pentru a calcula cantitatea de apă necesară pentru producerea de spumă. 6.2.3.10. Durata de descărcare ar trebui să fie de cel puţin cinci minute. 6.2.3.11. Mediile complementare trebuie să fie în conformitate cu Tabelul 6-3 până la nivelurile H0 pentru heliplatforme până la 16,0 m inclusiv şi la nivelurile H1/H2 pentru heliplatforme mai mari de 16,0 m. Heliplatformele mai mari de 24 m ar trebui să adopte niveluri H3. Notă.- Pentru îndrumări privind furnizarea de ramuri suplimentare de spumă controlate manual pentru aplicarea spumei aspirate, consultaţi Manualul Heliportului (Doc 9261). Helideck-uri construite special cu medii primare aplicate într-un model dispersat printr-un FAS - o suprafaţă pasivă ignifugă cu DIFFS numai pentru apă 6.2.3.12. Cantitatea de apă necesară trebuie să se bazeze pe suprafaţa critică practică (mp) înmulţită cu rata de aplicare (3,75 L/min/mp), oferind o rată de evacuare a apei (în L/min). Rata de deversare ar trebui să fie înmulţită cu durata de deversare pentru a calcula cantitatea de apă necesară. Notă.- Se poate folosi apă din mare. 6.2.3.13. Durata de descărcare ar trebui să fie de cel puţin trei minute. 6.2.3.14. Mediile complementare trebuie să fie în conformitate cu Tabelul 6-3 până la nivelurile H0 pentru heliplatforme până la 16,0 m inclusiv şi la nivelurile H1/H2 pentru heliplatforme mai mari de 16,0 m. Heliplatformele mai mari de 24 m ar trebui să adopte niveluri H3. 6.2.4. Timpul de intervenţie 6.2.4.1. La heliporturile de suprafaţă, obiectivul operaţional al răspunsului RFF trebuie să fie atingerea timpilor de răspuns care nu depăşesc două minute în condiţii optime de vizibilitate şi condiţii de suprafaţă. Notă.- Timpul de răspuns este considerat a fi timpul dintre apelul iniţial către RFFS şi momentul în care primul vehicul (vehiculele) care răspunde (serviciul) este (sunt) în poziţia de a aplica spumă la o rată de cel puţin 50% din rata de descărcare specificată în Tabelul 6-2. 6.2.4.2. La heliporturi în terase, heliporturi de suprafaţă de dimensiuni limitate şi heliplatforme, timpul de răspuns pentru descărcarea mediului primar la rata de aplicare necesară ar trebui să fie de 15 secunde măsurat de la activarea sistemului. Dacă este nevoie de personal RFF, acesta ar trebui să fie disponibil imediat pe sau în vecinătatea heliportului în timp ce au loc mişcările elicopterului. 6.2.5. Aranjamente de salvare La heliport ar trebui prevăzute aranjamente de salvare proporţionale cu riscul general al operaţiunii elicopterului. Notă.- Îndrumări privind aranjamentele de salvare, de ex. opţiunile pentru salvare şi pentru echipamentul individual de protecţie care trebuie furnizate la un heliport, sunt date în Manualul Heliportului (Doc 9261). 6.2.6. Sistemul de comunicaţii şi alertă Un sistem adecvat de alertă şi/sau comunicare ar trebui să fie furnizat în conformitate cu planul de intervenţie în caz de urgenţă. 6.2.7. Personalul Notă.- Furnizarea de personal RFF poate fi determinată prin utilizarea unei analize a sarcinilor/resurselor. Îndrumările sunt date în Manualul Heliportului (Doc 9261). 6.2.7.1. Dacă este prevăzut, numărul de personal RFF trebuie să fie suficient pentru sarcina apărută. 6.2.7.2. Dacă este prevăzut, personalul RFF trebuie să fie instruit pentru a-şi îndeplini sarcinile şi pentru a-şi menţine competenţa. 6.2.7.3. Personalul de salvare şi de stingere a incendiilor trebuie să fie prevăzut cu echipament de protecţie. 6.2.8. Mijloace de evacuare 6.2.8.1. Heliporturile în terase şi heliplatformele trebuie să aibă un acces principal şi cel puţin un mijloc suplimentar de evacuare. 6.2.8.2. Punctele de acces ar trebui să fie amplasate cât mai departe unul de celălalt, cât este posibil. Notă.- Furnizarea unui mijloc alternativ de scăpare este necesară pentru evacuare şi pentru accesul personalului RFF. Dimensiunea unei rute de acces/ieşire de urgenţă poate necesita luarea în considerare a numărului de pasageri şi a operaţiunilor speciale, cum ar fi serviciile medicale de urgenţă pentru elicoptere, care necesită transportul pasagerilor pe brancarde sau cărucioare. Apendice 1 1 STANDARDE ŞI PRACTICI RECOMANDATE INTERNAŢIONALE PENTRU HELIPORTURI INSTRUMENTALE CU APROPIERI DE PRECIZIE/NEPRECIZIE ŞI PLECĂRI INSTRUMENTALE 1. GENERALITĂŢI Notă introductivă 1.- RACR-AD-PETH conţine specificaţii care prevăd caracteristicile fizice şi suprafeţe de limitare a obstacolelor care trebuie furnizate de la heliporturi, şi unele facilităţi şi servicii tehnice furnizate în mod normal la un heliport. Nu se intenţionează ca aceste specificaţii să limiteze sau să reglementeze exploatarea unei aeronave. Notă introductivă 2.- Specificaţiile din prezentul apendice descriu cerinţele suplimentare faţă de cele găsite în secţiunile principale ale RACR-AD-PETH, care se aplică la heliporturi instrumentale cu apropieri de neprecizie şi/sau de precizie. Toate specificaţiile cuprinse în capitolele principale din RACR-AD-PETH se aplică în mod egal heliporturilor instrumentale, cu trimitere la alte dispoziţii descrise în prezentul apendice. 2. DATE DE HELIPORT 2.1. Cota heliporturilor Cota TLOF şi/sau cota şi ondulaţia geoidului fiecărui prag al FATO (acolo unde este cazul), vor fi măsurate şi comunicate serviciilor de informare aeronautică cu precizia de: a) 0,5 metri sau picioare pentru apropierea fără precizie şi b) 0,25 metri sau picioare pentru apropierea de precizie. Notă.- Ondulaţia geoidului trebuie măsurată în conformitate cu sistemul adecvat de coordonate. 2.2. Dimensiunile heliportului şi informaţii conexe Următoarele date vor fi măsurate sau descrise, după caz, pentru fiecare instalaţie prevăzută pe un heliport instrumental: - distanţele (în metri sau picioare) faţă de cea mai apropiată antenă de direcţie şi elementele pantei de apropiere pentru un sistem de aterizare instrumentală (ILS) sau azimutul şi înălţimea antenei sistemelor de aterizare cu microunde (MLS) raportate la extremităţile TLOF sau FATO asociate. 3. CARACTERISTICI FIZICE 3.1. Heliporturi de suprafaţă şi în terase Arii de siguranţă O arie de siguranţă care înconjoară FATO instrumental se va extinde: a) lateral până la o distanţă de cel puţin 45 m pe fiecare parte a axului central; b) longitudinal până la o distanţă de cel puţin 60 m dincolo de extremităţile FATO. Notă.- Vezi Figura A-1. (a se vedea imaginea asociată) Figura A-1. Aria de siguranţă pentru FATO instrumental 4. ZONA DE OBSTACOLARE 4.1. Suprafeţele şi sectoarele de limitare a obstacolelor Suprafaţa de apropiere Caracteristici. Suprafaţa de apropiere va fi delimitată de: a) o margine interioară orizontală şi egală în lungime cu lăţimea minimă specificată pentru FATO plus aria de siguranţă perpendiculară pe linia mediană a suprafeţei de apropiere, situată la marginea exterioară a ariei de siguranţă; b) două margini laterale care pleacă de la extremităţile marginii interioare: 1. pentru FATO destinată apropierii fără precizie, acestea sunt uniform divergente faţă de planul vertical care include axa FATO; 2. pentru FATO destinată apropierii de precizie, acestea sunt uniform divergente faţă de planul vertical care include axa FATO, până la o înălţime determinată după care divergenţă continuă cu o altă pantă dată, până la o lăţime specifică finală, după care îşi păstrează aceeaşi lăţime pentru porţiunea rămasă din porţiunea de apropiere; c) o margine exterioară orizontală perpendiculară pe linia mediană a suprafeţei de apropiere şi a unei înălţimi specifice deasupra altitudinii FATO. 4.2. Cerinţe pentru limitarea obstacolelor 4.2.1. Următoarele suprafeţe de limitare a obstacolelor vor fi stabilite pentru FATO cu/fără apropiere de precizie: a) suprafaţă de urcare la decolare b) suprafaţă de apropiere c) suprafeţe de tranziţie. Notă.- Vezi Figurile A-2 până la A-5. 4.2.2. Pantele suprafeţelor de limitare a obstacolelor nu trebuie să fie mai mari, şi alte dimensiuni ale lor să nu fie mai mici decât cele specificate în Tabelele A-1 până la A-3. (a se vedea imaginea asociată) Figura A-2. Suprafaţa de urcare la decolare pentru FATO instrumental (a se vedea imaginea asociată) Figura A-3. Suprafaţa de apropiere pentru FATO cu apropiere de precizie (a se vedea imaginea asociată) Figura A-4. Suprafaţa de apropiere pentru FATO fără apropiere de precizie (a se vedea imaginea asociată) Figura A-5. Suprafeţe de tranziţie pentru FATO instrumental cu apropiere de precizie/neprecizie Tabelul A-1. Dimensiunile şi pantele suprafeţelor de limitare a obstacolelor FATO INSTRUMENTALĂ (FĂRĂ PRECIZIE)
┌──────────────────────────────────────┐
│SUPRAFEŢE ŞI DIMENSIUNI │
├──────────────────────────────────────┤
│SUPRAFAŢĂ DE APROPIERE │
├────────────────────┬─────────────────┤
│Lăţimea marginii │Lăţimea ariei de │
│interioare │siguranţă │
├────────────────────┼─────────────────┤
│Amplasarea marginii │Limita ariei de │
│interioare │siguranţă │
├────────────────────┴─────────────────┤
│Prima secţiune │
├────────────┬───────┬─────────────────┤
│Divergenţa │- ziua │16% │
├────────────┼───────┼─────────────────┤
│ │- │ │
│ │noaptea│ │
├────────────┼───────┼─────────────────┤
│Lungimea │- ziua │2 500 m │
├────────────┼───────┼─────────────────┤
│ │- │ │
│ │noaptea│ │
├────────────┼───────┼─────────────────┤
│Lăţimea │- ziua │890 m │
│exterioară │ │ │
├────────────┼───────┼─────────────────┤
│ │- │ │
│ │noaptea│ │
├────────────┼───────┼─────────────────┤
│Panta │ │3,33% │
│(maximă) │ │ │
├────────────┴───────┴─────────────────┤
│A doua secţiune │
├────────────┬───────┬─────────────────┤
│Divergenţa │- ziua │- │
├────────────┼───────┼─────────────────┤
│ │- │- │
│ │noaptea│ │
├────────────┼───────┼─────────────────┤
│Lungimea │- ziua │- │
├────────────┼───────┼─────────────────┤
│ │- │- │
│ │noaptea│ │
├────────────┼───────┼─────────────────┤
│Lăţimea │- ziua │- │
│exterioară │ │ │
├────────────┼───────┼─────────────────┤
│ │- │- │
│ │noaptea│ │
├────────────┼───────┼─────────────────┤
│Panta │ │- │
│(maximă) │ │ │
├────────────┴───────┴─────────────────┤
│A treia secţiune │
├────────────┬───────┬─────────────────┤
│Divergenţa │ │- │
├────────────┼───────┼─────────────────┤
│Lungimea │- ziua │- │
├────────────┼───────┼─────────────────┤
│ │- │- │
│ │noaptea│ │
├────────────┼───────┼─────────────────┤
│Lăţimea │- ziua │- │
│exterioară │ │ │
├────────────┼───────┼─────────────────┤
│ │- │- │
│ │noaptea│ │
├────────────┼───────┼─────────────────┤
│Panta │ │- │
│(maximă) │ │ │
├────────────┴───────┴─────────────────┤
│SUPRAFAŢA DE TRANZIŢIE │
├────────────┬───────┬─────────────────┤
│Pantă │ │20% │
├────────────┼───────┼─────────────────┤
│Înălţime │ │45 m │
└────────────┴───────┴─────────────────┘
Tabelul A-2. Dimensiunile şi pantele suprafeţelor de limitare a obstacolelor FATO INSTRUMENTALĂ (DE PRECIZIE)
┌────────────┬───────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────┐
│ │Apropiere 3° │Apropiere 6° │
│ ├───────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────┤
│Suprafeţe şi│Înălţimea deasupra FATO │Înălţimea deasupra FATO │
│dimensiuni ├────────┬────────┬────────┬────────┼─────────┬─────────┬─────────┬─────────┤
│ │90 m │60 m │45 m │30 m │90 m │60 m │45 m │30 m │
│ │(300 ft)│(200 ft)│(150 ft)│(100 ft)│(300 ft) │(200 ft) │(150 ft) │(100 ft) │
├────────────┴────────┴────────┴────────┴────────┴─────────┴─────────┴─────────┴─────────┤
│SUPRAFAŢĂ DE APROPIERE │
├────────────┬────────┬────────┬────────┬────────┬─────────┬─────────┬─────────┬─────────┤
│Lungimea │ │ │ │ │ │ │ │ │
│marginii │90 m │90 m │90 m │90 m │90 m │90 m │90 m │90 m │
│interioare │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│Distanţa de │ │ │ │ │ │ │ │ │
│la │60 m │60 m │60 m │60 m │60 m │60 m │60 m │60 m │
│extremitatea│ │ │ │ │ │ │ │ │
│FATO │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│Divergenţa │ │ │ │ │ │ │ │ │
│fiecărei │ │ │ │ │ │ │ │ │
│laturi la │25% │25% │25% │25% │25% │25% │25% │25% │
│înălţimea │ │ │ │ │ │ │ │ │
│deasupra │ │ │ │ │ │ │ │ │
│FATO │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│Distanţa, la│ │ │ │ │ │ │ │ │
│înălţime │1745 m │1163 m │872 m │581 m │870 m │580 m │435 m │290 m │
│deasupra │ │ │ │ │ │ │ │ │
│FATO │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│Lăţimea, la │ │ │ │ │ │ │ │ │
│înălţime │962 m │671 m │526 m │380 m │521 m │380 m │307,5 m │235 m │
│deasupra │ │ │ │ │ │ │ │ │
│FATO │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│Divergenţa │ │ │ │ │ │ │ │ │
│la secţiunea│15% │15% │15% │15% │15% │15% │15% │15% │
│paralelă │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│Distanţa la │ │ │ │ │ │ │ │ │
│secţiunea │2793 m │3763 m │4246 m │4733 m │4250 m │4733 m │4975 m │5217 m │
│paralelă │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│Lăţimea │ │ │ │ │ │ │ │ │
│secţiunii │1800 m │1800 m │1800 m │1800 m │1800 m │1800 m │1800 m │1800 m │
│paralele │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│Distanţă la │ │ │ │ │ │ │ │ │
│marginea │5462 m │5074 m │4882 m │4686 m │3380 m │3187 m │3090 m │2993 m │
│exterioară │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│Lăţimea │ │ │ │ │ │ │ │ │
│marginii │1800 m │1800 m │1800 m │1800 m │1800 m │1800 m │1800 m │1800 m │
│exterioare │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│Panta primei│2,5% │2,5% │2,5% │2,5% │5% │5% │5% │5% │
│secţiuni │(1:40) │(1:40) │(1:40) │(1:40) │(1:20) │(1:20) │(1:20) │(1:20) │
├────────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│Lungimea │ │ │ │ │ │ │ │ │
│primei │3000 m │3000 m │3000 m │3000 m │1500 m │1500 m │1500 m │1500 m │
│secţiuni │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│Panta celei │3% │3% │3% │3% │6% │6% │6% │6% │
│de-a doua │(1:33,3)│(1:33,3)│(1:33,3)│(1:33,3)│(1:16,66)│(1:16,66)│(1:16,66)│(1:16,66)│
│secţiuni │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│Lungimea │ │ │ │ │ │ │ │ │
│celei dea │2500 m │2500 m │2500 m │2500 m │1250 m │1250 m │1250 m │1250 m │
│doua │ │ │ │ │ │ │ │ │
│secţiuni │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│Lungimea │ │ │ │ │ │ │ │ │
│totală a │10000 m │10000 m │10000 m │10000 m │8500 m │8500 m │8500 m │8500 m │
│suprafeţei │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│SUPRAFAŢĂ DE│ │ │ │ │ │ │ │ │
│TRANZIŢIE │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│Panta │14,3% │14,3% │14,3% │14,3% │14,3% │14,3% │14,3% │14,3% │
├────────────┼────────┼────────┼────────┼────────┼─────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│Înălţimea │45 m │45m │45 m │45 m │45 m │45 m │45 m │45 m │
└────────────┴────────┴────────┴────────┴────────┴─────────┴─────────┴─────────┴─────────┘
Tabelul A-3. Dimensiunile şi pantele suprafeţelor de limitare a obstacolelor DECOLARE ÎN LINIE DREAPTĂ
┌──────────────────┬───────────────────┐
│SUPRAFEŢE şi │Instrumental │
│DIMENSIUNI │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│URCAREA LA │ │
│DECOLARE │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Lăţimea marginii │90 m │
│interioare │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Amplasarea │Limita sau │
│marginii │extremitatea │
│interioare │prelungirii │
│ │degajate │
├──────────┬───────┼───────────────────┤
│Prima │ │ │
│parte │ │ │
├──────────┼───────┼───────────────────┤
│Divergenţa│- ziua │30% │
├──────────┼───────┼───────────────────┤
│ │- │ │
│ │noaptea│ │
├──────────┼───────┼───────────────────┤
│Lungimea │- ziua │2 850 m │
├──────────┼───────┼───────────────────┤
│ │- │ │
│ │noaptea│ │
├──────────┼───────┼───────────────────┤
│Lăţimea │- ziua │1800 m │
│exterioară│ │ │
├──────────┼───────┼───────────────────┤
│ │- │ │
│ │noaptea│ │
├──────────┼───────┼───────────────────┤
│Panta │ │3,5% │
│(maximă) │ │ │
├──────────┼───────┼───────────────────┤
│Partea a │ │ │
│doua │ │ │
├──────────┼───────┼───────────────────┤
│Divergenţa│- ziua │paralele │
├──────────┼───────┼───────────────────┤
│ │- │ │
│ │noaptea│ │
├──────────┼───────┼───────────────────┤
│Lungimea │- ziua │1510 m │
├──────────┼───────┼───────────────────┤
│ │- │ │
│ │noaptea│ │
├──────────┼───────┼───────────────────┤
│Lăţimea │- ziua │1800 m │
│exterioară│ │ │
├──────────┼───────┼───────────────────┤
│ │- │ │
│ │noaptea│ │
├──────────┼───────┼───────────────────┤
│Panta │ │3,5%* │
│(maximă) │ │ │
├──────────┼───────┼───────────────────┤
│Partea a │ │ │
│treia │ │ │
├──────────┼───────┼───────────────────┤
│Divergenţa│ │paralele │
├──────────┼───────┼───────────────────┤
│Lungimea │- ziua │7640 m │
├──────────┼───────┼───────────────────┤
│ │- │ │
│ │noaptea│ │
├──────────┼───────┼───────────────────┤
│Lăţimea │- ziua │1800 m │
│exterioară│ │ │
├──────────┼───────┼───────────────────┤
│ │- │ │
│ │noaptea│ │
├──────────┼───────┼───────────────────┤
│Panta │ │2% │
│(maximă) │ │ │
├──────────┴───────┴───────────────────┤
│* această pantă depăşeşte panta de │
│urcare cu masa maximă şi un motor │
│nefuncţional, raportat la toate │
│elicopterele care operează în mod │
│curent. │
└──────────────────────────────────────┘
5. MIJLOACE VIZUALE 5.1. Marcaje luminoase Dispozitive luminoase de apropiere 5.1.1. Când dispozitivul de iluminare de apropiere este instalat pentru deservirea unei FATO fără precizie, lungimea dispozitivului va fi de cel puţin 210 m. 5.1.2. Repartiţia luminilor fixe va fi cea indicată în Figura 5-12, Ilustraţia 2, cu excepţia faptului că intensitatea ar trebui mărită cu un factor de trei pentru o FATO fără precizie. Tabel A-4. Dimensiuni şi pante ale suprafeţei de protecţie a obstacolelor
┌───────────────────┬──────────────────┐
│SUPRAFEŢE SI │FATO PENTRU │
│DIMENSIUNI │APROPIEREA FĂRĂ │
│ │PRECIZIE │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Lungimea limitei │Lăţimea ariei de │
│interioare │siguranţă │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Distanţa în raport │ │
│cu extremitatea │60 m │
│FATO │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Divergenţa │15% │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Lungimea totală │2500 m │
├───────────────────┼─────┬────────────┤
│Panta │PAPI │A*a - 0,57° │
├───────────────────┼─────┼────────────┤
│ │HAPI │A*b - 0,65° │
├───────────────────┼─────┼────────────┤
│ │APAPI│A*a - 0,9° │
├───────────────────┴─────┴────────────┤
│*a. Cum este indicat în RACR-AD-PETA, │
│figura 5-19. │
│*b. Unghiul limitei superioare al │
│semnalului "sub pantă". │
└──────────────────────────────────────┘
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.