Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
────────── Aprobate prin ORDINUL nr. 961 din 22 iunie 2021, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 7 iulie 2021.────────── ART. 1 (1) Constrângerea de doză este o restricţie stabilită ca limită superioară a dozelor proiectate, utilizată pentru a defini seria de opţiuni avute în vedere în procesul de optimizare a protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante pentru o sursă de radiaţii într-o situaţie de expunere planificată. (2) În domeniul imagisticii medicale, constrângerea de doză reprezintă o restricţie impusă dozei ce ar putea fi primită de o persoană de la o sursă de radiaţii utilizată în scop medical, bazată pe o evaluare prospectivă, şi nu reprezintă o limită de doză. ART. 2 Prezentele reglementări se aplică persoanelor care, în cunoştinţă de cauză şi voluntar, sunt implicate în îngrijirea şi susţinerea pacienţilor care fac obiectul expunerii medicale la radiaţii ionizante în scop de diagnostic sau de tratament. ART. 3 În sensul prezentelor reglementări, constrângerea de doză este o restricţie impusă dozei ce ar putea fi primită de o persoană de la o sursă de radiaţii utilizată în scop medical, bazată pe o evaluare prospectivă, şi nu reprezintă o limită de doză. ART. 4 Constrângerea de doză considerată ca valoare de referinţă este de 5 mSv per episod, deoarece acest tip de expunere se întâmplă foarte rar în viaţa unei persoane, nefiind o formă de expunere continuă pe toată durata vieţii. ART. 5 Constrângerile de doză se bazează pe factorii de risc care sunt dependenţi de vârsta persoanei la data expunerii la radiaţii ionizante. Dacă se consideră factorul de risc mediu pentru persoanele adulte, atunci pentru copiii nenăscuţi sau pentru copiii de până la 10 ani factorul de risc este de 3 ori mai mare faţă de riscul mediu, iar pentru persoanele în vârstă factorul de risc este de 5-10 ori mai mic decât riscul mediu. ART. 6 Se consideră două grupuri de persoane care pot asigura sprijinul şi confortul persoanelor care sunt supuse expunerii medicale: a) familia şi prietenii apropiaţi (aparţinătorul sau însoţitorul legal). Expunerea acestui grup poate fi justificată deoarece pentru aceste persoane se poate considera beneficiu faptul că pacientul este supus expunerii medicale; b) în lipsa unei persoane apropiate, respectiv a aparţinătorului sau însoţitorului legal, se pot asigura sprijinul şi confortul pacientului care este supus expunerii medicale de către o altă persoană care este în cunoştinţă de cauză şi voluntară. În general, această persoană nu asigură sprijinul şi confortul altor persoane supuse expunerii medicale. ART. 7 Constrângeri de doză recomandate:
┌────────────────────────┬─────────────┐
│Grup de persoane │Constrângere │
│ │de doză │
├────────────────────────┼─────────────┤
│Copii până în 18 ani │1 mSv │
├────────────────────────┼─────────────┤
│Adulţi cu vârsta între │3-5 mSv* │
│18 şi 60 de ani │ │
├────────────────────────┼─────────────┤
│Adulţi în vârstă de │15 mSv │
│peste 60 de ani │ │
└────────────────────────┴─────────────┘
*Constrângerea de doză este stabilită per episod, dacă nu a existat o altă situaţie de expunere. Constrângerea trebuie să fie utilizată cu flexibilitate, iar în cazul părinţilor cu copii foarte bolnavi pot fi acceptate doze mai mari. ART. 8 În cazul persoanei menţionate la art. 6 lit. b) nu se aplică constrângerea de doză, dar se aplică limita de doză pentru populaţie de 1 mSv. ART. 9 Recomandări specifice în radiologia de diagnostic şi radiologia intervenţională: a) furnizorii de servicii de radiologie de diagnostic şi intervenţională trebuie să aibă protocoale scrise privind măsurile de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante pentru persoanele implicate în susţinerea pacienţilor în timpul examinărilor medicale; b) protocolul trebuie să includă următoarele: (i) metodele pentru evitarea expunerii persoanei care susţine pacientul (de exemplu, administrarea de sedative sau utilizarea mijloacelor de fixare pentru pacienţii pediatrici, în special pentru procedurile care necesită timp lung de expunere, precum procedurile de tomografie computerizată); (ii) cerinţele de selectare a persoanelor care susţin pacienţii (de exemplu, prieteni sau rude, condiţii de vârstă, condiţie ca aceste persoane să nu fie însărcinate); (iii) o descriere a poziţionării persoanei faţă de tubul RX, şi anume departe de fasciculul direct; (iv) tipul şi grosimea echivalentului de plumb pentru mijloacele de protecţie individuală care trebuie utilizate; (v) alte aspecte considerate importante din punctul de vedere al specificului laboratorului, astfel încât prin aplicarea acestui protocol să se demonstreze că este puţin probabil ca doza efectivă încasată de persoana care susţine pacientul să depăşească constrângerea de doză stabilită. ART. 10 Recomandări specifice în medicina nucleară: a) precauţii pentru populaţie sunt foarte rar impuse după procedurile de medicină nucleară de diagnostic, dar procedurile de terapie, în special cele cu iod radioactiv (I-131), pot avea drept rezultat expunerea semnificativă a persoanelor din imediata vecinătate a pacientului tratat, cu precădere a persoanelor implicate în îngrijirea şi susţinerea acestuia; b) în cazul terapiei cu iod, contaminarea internă prin inhalarea aerosolilor cu iod radioactiv exhalaţi de către pacient poate ajunge la depăşirea cantităţii maxime admise de radiaţii; c) furnizorii de servicii de medicină nucleară trebuie să se asigure că persoanele implicate în îngrijirea şi susţinerea pacienţilor trataţi cu radiofarmaceutice, dar şi vizitatorii, membrii familiei şi toate persoanele care locuiesc în aceeaşi casă cu pacientul primesc instrucţiuni scrise suficient de clare, astfel încât aceştia să nu depăşească constrângerea de doză stabilită; d) regula de bază care trebuie respectată este păstrarea distanţei; e) perioada de respectare a instrucţiunilor este stabilită pentru fiecare pacient în parte în funcţie de cantitatea de radiofarmaceutic administrată şi este comunicată pacientului la externare; f) în situaţia în care printre persoanele care locuiesc în aceeaşi casă cu pacientul sunt şi copii mici până în 10 ani, aceştia vor fi lăsaţi în grija prietenilor sau bunicilor dacă acest lucru este posibil, deoarece riscul pentru acest grup este mai mare; g) instrucţiunile transmise pacientului tratat trebuie să includă următoarele: - când călătoriţi către casă după tratament, este de preferat să călătoriţi singur; în caz contrar menţineţi o distanţă cât mai mare posibil între dumneavoastră şi şofer. Mergeţi direct acasă; – pe cât posibil, rezervaţi o baie pentru uzul personal. Păstraţi toaleta curată, trăgând apa de trei ori după fiecare utilizare. Bărbaţii trebuie să se aşeze pentru a evita împrăştierea urinei contaminate; – spălaţi-vă pe mâini după fiecare utilizare a toaletei; – faceţi cel puţin un duş pe zi, spălaţi-vă frecvent pe mâini; – spălaţi vesela şi tacâmurile separat de cele utilizate de restul familiei; – dacă preparaţi mâncare pentru restul familiei utilizaţi mănuşi din plastic; – separaţi hainele, lenjeria, prosoapele utilizate de dumneavoastră de cele ale membrilor familiei şi, de asemenea, spălaţi-le separat; – dormiţi singur/singură; – limitaţi contactul fizic (menţineţi o distanţă de cel puţin 1 m) faţă de ceilalţi, mai ales faţă de copiii sub 18 ani şi faţă de femeile însărcinate. Puteţi să petreceţi până la maximum: 45 de minute pe zi la o distanţă de 1 m faţă de alte persoane, 2 h pe zi la o distanţă de 2 m faţă de alte persoane şi până la 7 h pe zi la o distanţă de 3 m faţă de alte persoane. La distanţe de peste 4 m faţă de alte persoane puteţi să petreceţi oricât timp doriţi. – evitaţi activitatea sexuală; – nu vă reîntoarceţi la muncă sau la şcoală; – evitaţi locurile aglomerate şi deplasările cu mijloacele de transport în comun; – curăţaţi bine baia înainte ca oricare altă persoană să o folosească; – activitatea sexuală poate fi reluată după o perioadă stabilită de medicul de medicină nucleară, însă cu metode adecvate de contracepţie; – evitaţi sarcina pentru 6 luni de la tratament. Evitaţi concepţia (în cazul bărbaţilor) pentru 6 luni de la tratament. Discutaţi metodele de contracepţie cu medicul dumneavoastră; – alăptarea trebuie întreruptă total în cazul terapiei mamei; h) în cazul decesului pacientului la scurt timp după administrarea radiofarmaceuticelor în scop terapeutic, pentru evitarea expunerii externe a persoanelor din apropiere, este bine să se ceară acordul unui expert în protecţie radiologică sau expert în fizică medicală cu competenţe în medicină nucleară, pentru efectuarea autopsiei sau pentru preluarea cadavrului de către familie şi organizarea de funeralii, acestea fiind permise numai după ce s-a scurs un anumit timp stabilit de către expert. ART. 11 Recomandări specifice în radioterapie (brahiterapie): a) în cazul pacienţilor trataţi cu implanturi permanente de surse radioactive închise, în majoritatea cazurilor, doza persoanelor implicate în îngrijirea şi susţinerea pacienţilor este sub valoarea de 1 mSv pe an; b) precauţii speciale trebuie avute în vedere în cazurile excepţionale în care partenera pacientului este însărcinată în momentul implantării, iar doza estimată pentru aceasta ar putea depăşi 1 mSv pe an; c) furnizorii de servicii de brahiterapie trebuie să se asigure, pentru fiecare pacient tratat cu implant permanent de surse radioactive închise, că persoanele implicate în îngrijirea şi susţinerea pacienţilor, dar şi persoanele care locuiesc în aceeaşi casă cu pacientul primesc instrucţiuni scrise suficient de clare, astfel încât acestea să nu depăşească constrângerea de doză stabilită; d) în cazul decesului pacientului în primele câteva luni după implantarea unei surse închise nu este recomandată incinerarea cadavrului deoarece materialul radioactiv rămâne în cenuşa pacientului şi de asemenea poate fi eliberat în aer, inhalat potenţial de personalul crematoriului sau de persoane din populaţie; e) incinerarea poate fi permisă dacă au trecut 12 luni de la implantarea de iod-125 sau 3 luni de la implantarea de paladiu-103. -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
