Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
RAPORTUL din 22 aprilie 2008 Comisiei de ancheta pentru investigarea afirmatiilor cu privire la existenta unor centre de detentie ale CIA sau a unor zboruri ale avioanelor inchiriate de CIA pe teritoriul Romaniei
EMITENT: SENATUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 350 din 7 mai 2008
CAP. 1
Componenţã. Mandat
1. Comisia de anchetã pentru investigarea afirmaţiilor cu privire la existenţa unor centre de detenţie ale CIA sau a unor zboruri ale avioanelor închiriate de CIA pe teritoriul României a fost înfiinţatã în temeiul dispoziţiilor art. 64 alin. (4) din Constituţia României, republicatã, şi ale <>art. 78 din Regulamentul Senatului, prin Hotãrârea Senatului României nr. 29 din 21 decembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.177 din 27 decembrie 2005.
Componenţa nominalã a Comisiei de anchetã a fost stabilitã astfel:
1. Meleşcanu Teodor Viorel - Grupul parlamentar al Alianţei "Dreptate şi Adevãr"- P.N.L. - P.D.;
2. Nicolai Norica - Grupul parlamentar al Alianţei "Dreptate şi Adevãr" - P.N.L. - P.D.;
3. Rãdulescu Cristache - Grupul parlamentar al Alianţei "Dreptate şi Adevãr" - P.N.L. - P.D.;
4. Vraciu Jan - Grupul parlamentar al Alianţei "Dreptate şi Adevãr" - P.N.L. - P.D.;
5. Georgescu Radu Cristian - Grupul parlamentar al P.S.D.;
6. Maior George Cristian - Grupul parlamentar al P.S.D.;
7. Ţicãu Silvia Adriana - Grupul parlamentar al P.S.D.;
8. Ilaşcu Ilie - Grupul parlamentar al P.R.M.;
9. Petrescu Ilie - Grupul parlamentar al P.R.M.;
10. Stoica Ilie - Grupul parlamentar al P.C.;
11. Szabo Karoly Ferencz - Grupul parlamentar al U.D.M.R.
Biroul Comisiei de anchetã a fost ales în urmãtoarea componenţã:
1. Nicolai Norica - preşedinte;
2. Maior George Cristian - vicepreşedinte;
3. Petrescu Ilie - secretar.
2. Comisia de anchetã a fost înfiinţatã ca urmare a solicitãrii domnului Rene van der Linden, preşedintele Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), formulatã în alocuţiunea rostitã în plenul Camerelor reunite ale Parlamentului României, la data de 24 noiembrie 2005, pentru investigarea acuzaţiilor apãrute în presa internaţionalã privind detenţia şi transferul ilegal de prizonieri în unele state membre ale Consiliului Europei.
Totodatã, domnul Rene van der Linden a solicitat Parlamentului României ca investigarea acestor acuzaţii sã se desfãşoare în deplinã şi continuã cooperare cu Consiliul Europei, cu Adunarea Parlamentarã şi cu alte organisme internaţionale.
Fiind prima organizaţie care s-a sesizat cu privire la acest subiect, Consiliul Europei a constituit o comisie privind "acuzaţiile referitoare la detenţiile secrete şi transferurile ilegale de prizonieri în statele membre ale Consiliului Europei", raportor fiind numit parlamentarul elveţian Dick Marty, preşedintele Comisiei pentru afaceri juridice şi drepturile omului a Adunãrii Parlamentare.
3. În conformitate cu prevederile <>art. 1 din Hotãrârea Senatului României nr. 29 din 21 decembrie 2005 , Comisia de anchetã a fost mandatatã sã investigheze afirmaţiile cu privire la existenţa unor centre de detenţie ale CIA pe teritoriul României sau a unor zboruri ale avioanelor închiriate de CIA, care ar fi transportat persoane acuzate de sãvârşirea unor acte de terorism.
Termenul iniţial pentru prezentarea raportului Comisiei de anchetã a fost stabilit pentru data de 15 februarie 2006. Ulterior, ca urmare a apariţiei unor noi date şi informaţii rezultate din colaborarea cu instituţiile şi organele de stat cu atribuţii în domeniu, reprezentanţi ai Comisiei Consiliului Europei şi ai massmedia, precum şi complexitatea investigaţiilor au determinat plenul Senatului, prin hotãrâri succesive, sã aprobe noi termene, termenul final fiind stabilit pentru data de 5 martie 2007.
CAP. 2
Referiri la adresa României
Într-o primã formã, subiectul a fost abordat de mass-media americane în contextul campaniei antiteroriste din Afganistan, la data de 16 decembrie 2002, CNN International difuzând primele informaţii referitoare la presupusa existenţã a unor centre de detenţie ale CIA pe teritoriul altor state.
Ulterior, dupã difuzarea rezultatelor anchetei organizaţiei Amnesty International din luna noiembrie 2002, referitoare la condiţiile ilegale de detenţie şi anchetã de la baza Guantanamo, la data de 27 decembrie 2002 cotidianul "Washington Post" a indicat şi locaţia unui asemenea centru, la Bagram, în Afganistan.
Concomitent, Human Rights Watch şi Amnesty International au lansat campanii mediatice la nivel internaţional, de denunţare a procedurilor ilegale aplicate de autoritãţile americane persoanelor acuzate de terorism, aflate în centrele speciale de detenţie, campanie la care s-au raliat publicaţii de renume şi prestigiu internaţional, susţinându-se posibilitatea existenţei a noi locuri de detenţie, amplasate şi pe alte teritorii, inclusiv în ţãri din Europa Centralã şi de Sud-Est.
România a fost menţionatã pentru prima datã ca ţarã de tranzit al unor avioane suspectate cã aparţin CIA şi cã transportau persoane acuzate de terorism în sãptãmânalul "Newsweek" din perioada 21-27 februarie 2005. În articol s-a afirmat, totodatã, cã SUA nu mai trimit deţinuţi în ţãrile unde aceştia ar putea fi supuşi abuzurilor.
Subiectul închisorilor secrete ale CIA în unele state din Europa de Est, printre care şi România, a fost lansat la data de 2 noiembrie 2005 de cãtre cotidianul american "Washington Post" şi de Human Rights Watch.
Scenariul s-a bazat pe dezvoltarea şi combinarea celor douã direcţii majore anterioare, respectiv cea a închisorilor secrete, în care ţara noastrã nu fusese menţionatã anterior, şi cea a zborurilor suspecte ale unor avioane bãnuite cã ar aparţine CIA, în care fusese indicat ca posibilã escalã şi Aeroportul Timişoara - "Newsweek" din perioada 21-27 februarie 2005.
Detaliile din presã referitoare la intervalele în care s-au desfãşurat zborurile, posibilele locaţii şi numãrul de deţinuţi au fost inconstante, aceleaşi mijloace media inserând, succesiv, date diferite. Astfel, au fost preluate toate variantele anterioare, dar s-a insistat pe amplasamentele din Europa de Est, alãturi de România şi Polonia mai fiind menţionate, sporadic, Albania, Bulgaria, Ungaria, Slovacia, Macedonia, Croaţia, Kosovo, Ucraina, Republica Moldova şi Georgia.
Aproape concomitent, mass-media internaţionale au acuzat cooperarea cu SUA a unor guverne occidentale sau, dimpotrivã, încãlcarea suveranitãţii acestora de cãtre autoritãţile americane. Alegaţiile au avut ca puncte de plecare, pe de o parte, noi "dezvãluiri" referitoare la zboruri suspecte înregistrate în aproape toate statele europene şi, pe de altã parte, existenţa la Paris a unui centru antiterorist în cadrul cãruia coopereazã toate serviciile de informaţii de pe continent.
La data de 26 noiembrie 2005, publicaţia "Die Welt" a lansat informaţia potrivit cãreia zborurile suspecte ale avioanelor CIA continuã sã se deruleze, aducând drept argument declaraţiile unor "surse din interiorul agenţiei americane".
În aceeaşi zi, Human Rights Watch a pus în circulaţie noi date referitoare la zboruri ori escale suspecte ale avioanelor CIA, prezentându-le drept "indicii clare" ale implicãrii României şi Poloniei (Steve Crashaw, liderul HRW/Deutschland Radio). În paralel, în pofida poziţiei României de a permite verificarea locaţiilor suspectate, aceeaşi organizaţie a denunţat "lipsa de transparenţã", declinându-şi însã responsabilitatea unei anchete proprii.
S-au remarcat unele nuanţe în modul în care au fost interpretate datele referitoare la posibila existenţã a unor centre de detenţie ale CIA în România.
Acuzaţiile au fost preluate atât de mediile de presã interne şi externe, cât şi de cele politice europene, pe acest fond apãrând numeroase referiri la posibila amânare a aderãrii ţãrii noastre la Uniunea Europeanã.
Astfel, dacã majoritatea mass-media a considerat cã datele puse în circulaţie de "Washington Post" şi HRW constituie "dovezi", cei mai mulţi oficiali europeni şi reprezentanţi HRW au apreciat cã acestea sunt mai degrabã "suspiciuni" sau "indicii", subliniind cã autoritãţilor de la Bucureşti le revine responsabilitatea înlãturãrii lor.
Povara acestor acuzaţii nedovedite la adresa ţãrii noastre a determinat unii oameni politici europeni, printre care europarlamentarii Kathalijne Buitenweg, Carlos Coelho, Claude Moraes, Sarah Ludford şi Elmar Brok, sã îşi însuşeascã poziţia mass-media, utilizând-o pentru a susţine necesitatea adoptãrii unor sancţiuni la adresa României, respectiv amânarea aderãrii la Uniunea Europeanã în cazul confirmãrii acuzaţiilor.
La data de 7 ianuarie 2006, pe pagina proprie de internet a publicaţiei elveţiene "Blick" (www.blick.ch/sonntagsblick, "SonntagsBlick" fiind ediţia de duminicã a ziarului menţionat), sub semnãtura jurnaliştilor Sandro Brotz şi Beat Jost a fost publicat facsimilul unui raport în care se menţioneazã un fax transmis de ministerul egiptean de externe cãtre Ambasada din Londra, interceptat la baza de sprijin al comenzii din cadrul armatei elveţiene, din însãrcinarea Serviciului de Informaţii Strategice din Elveţia, prin sistemul "Onyx".
În document se susţine cã "23 de cetãţeni irakieni şi afgani au fost interogaţi la baza Mihail Kogãlniceanu" şi cã "centre similare existã în Ucraina, Kosovo, Macedonia şi Bulgaria".
În acelaşi articol publicat de "SonntagsBlick" s-a mai precizat cã HRW dispune de dovezi conform cãrora "pe data de 21 şi 22 septembrie 2005 au fost transportaţi deţinuţi cu avioane militare americane de la baza Salt Pit din Kabul la baza polonezã Szymany şi la baza româneascã Mihail Kogãlniceanu".
Autenticitatea documentului a fost susţinutã de majoritatea surselor de presã internaţionale, îndeosebi de cele din spaţiul german, care, în plus, au afirmat cã Dick Marty a apreciat conţinutul faxului interceptat drept "o informaţie parţialã importantã", întrucât provine din lumea arabã.
Ulterior, mass-media internaţionale au evidenţiat declaraţiile Ministerului Egiptean al Afacerilor Externe potrivit cãrora respectivul fax, departe de a fi unul clasificat, conţinea "o revistã a presei".
În urma acestei evoluţii a evenimentelor, la data de 12 ianuarie 2006, liderii grupurilor parlamentare din cadrul Parlamentului European au decis sã stabileascã o comisie temporarã, compusã din 46 de membri, al cãrei mandat sã dureze un an, care sã cerceteze informaţiile legate de posibile centre de detenţie secrete ale CIA de pe teritoriul Europei. Aceastã decizie a fost supusã avizului Parlamentului European în timpul sesiunii plenare din data de 18 ianuarie 2006, de la Strasbourg.
Pe baza mandatului aprobat, comisia temporarã de anchetã a desfãşurat acţiunile de investigare şi analizã propuse, prezentând rapoarte în lunile martie şi iunie 2006, precum şi raportul final la data de 30 ianuarie 2007, raportori fiind parlamentarii Dick Marty şi Giovanni Claudio Fava.
Atât rapoartele Marty (I şi II), cât şi raportul final Fava, analizând posibile implicaţii ale guvernelor şi serviciilor de informaţii ale unor ţãri europene, în special din Europa Centralã şi de Sud-Est, au stãruit cu precãdere asupra României şi Poloniei, aducând grave acuzaţii ţãrii noastre, bazate doar pe "indicii", "pãreri", "probabilitãţi", "extrapolãri", "deducţii logice", ajungându-se la concluzii apreciate drept "certe".
Comisia de anchetã a Senatului României, având în vedere toate aceste considerente, şi-a manifestat surprinderea şi regretul faţã de aceste repetate nuanţãri defavorabile, cu atât mai mult cu cât s-a numãrat printre primele şi puţinele ţãri ale cãror parlamente au constituit astfel de comisii, colaborând permanent şi în deplinã transparenţã cu Comisia Parlamentului Europei, cu raportorii desemnaţi ai acesteia şi cu alţi parlamentari interesaţi, oficiali şi analişti ai EUROCONTROL şi ai Centrului Torejon, precum şi cu reprezentanţi ai mass-media.
Cu privire la concluziile prezentate şi dezbaterile la raportul Claudio Fava, care au avut loc în Parlamentul Europei la data de 14 februarie 2007, Comisia de anchetã a constatat cã raportul menţine referirile exprese la adresa României, în special la "posibilitãţile" asupra existenţei facilitãţilor privind detenţiile ilegale (pag. 25, pct. 159-164).
Deşi, mai întâi, apreciazã în mod deosebit ospitalitatea şi excelenta colaborare cu Comisia de anchetã şi cu alte autoritãţi din România (pag. 25, pct. 157), raportul "regretã" respingerea categoricã, din cuprinsul cap. 7 al raportului prezentat în plenul Senatului, la data de 21 iunie 2006, a posibilitãţii de a fi existat în România facilitãţi privind detenţiile secrete de persoane acuzate de terorism, catalogând concluziile Comisiei drept "premature şi superficiale" (pag. 25, pct. 159).
De asemenea, raportul menţine suspiciunile privind posibilitatea ca serviciile secrete ale SUA sã fi operat, fãrã cunoştinţa şi acceptul autoritãţilor române, în locuri de detenţie ilegale, menţionându-se baza militarã de la Mihail Kogãlniceanu - Constanţa (pag. 25, pct. 165-164).
Având în vedere considerentele sus-menţionate, Comisia de anchetã şi-a însuşit în totalitate principiile care au stat la baza sesizãrii Parlamentului Europei şi a mandatului Comisiei instituite pentru investigarea "acuzaţiilor referitoare la detenţiile secrete şi transferurile ilegale de prizonieri în statele membre ale Consiliului Europei", reiterând faptul cã acestea constituie fundamente ale apãrãrii şi promovãrii valorilor democratice, ale drepturilor omului, precum şi recomandãri politice generale.
Totodatã, reafirmând dorinţa de a colabora pe deplin şi în continuare cu toate instituţiile şi organismele Comunitãţii Europene în problematica mandatului sãu, Comisia de anchetã concluzioneazã cã acuzaţiile la adresa României sunt nefondate, raportul Claudio Fava, în cazul ţãrii noastre, bazându-se pe presupuneri şi supoziţii, şi nu pe elemente care sã probeze acuzaţiile.
În replicã, în capitolele urmãtoare, pe baza mandatului sãu, Comisia de anchetã prezintã plenului Senatului rezultatele investigaţiilor desfãşurate pe întreg parcursul anului 2006, aducând probe materiale concrete în susţinerea neimplicãrii României privind detenţia şi transferul ilegal de persoane acuzate de terorism.
CAP. 3
Concluzii rezultate din rãspunsurile şi documentele primite de la instituţiile solicitate
În exercitarea mandatului şi a atribuţiilor sale, conform prevederilor <>art. 3 din Hotãrârea Senatului României nr. 29 din data de 21 decembrie 2005 , Comisia de anchetã a solicitat documente relevante, date şi informaţii complete privind zborurile sau escalele aeronavelor americane care au operat în/prin spaţiul aerian naţional în perioada 2001-2005, spre sau din ţara noastrã, în special sub indicative militare (military call sign), urmãtoarelor instituţii:
1. Ambasada Confederaţiei Elveţiene în România, de la care s-a primit rãspuns sub semnãtura ambasadorului Jean-Claude Richard
Scrisoarea de rãspuns menţioneazã faptul cã ziarul elveţian "SonntagsBlick", în ediţia din data de 8 ianuarie 2006, a dat publicitãţii un document al Serviciului Elveţian de Informaţii Strategice (SSR) cu privire la o comunicare prin fax a Ministerului Egiptean al Afacerilor Externe, din data de 15 noiembrie 2005, interceptat de SSR prin satelit. Conform acestuia, 23 de prizonieri irakieni şi afgani au fost interogaţi la baza militarã Mihail Kogãlniceanu din România, centre similare existând şi în Ucraina, Kosovo, Macedonia, Bulgaria.
În şedinţa din data de 11 ianuarie 2006, Consiliul federal (Guvernul) a condamnat transmiterea cãtre presã a acestui document clasificat. De asemenea, Consiliul federal a fost informat cã Parlamentul a dispus o anchetã vizând determinarea responsabilitãţilor, Ministerul Public a deschis o anchetã contra ziarului, iar auditorul-şef al armatei elveţiene a ordonat o procedurã penalã militarã împotriva redactorului-şef şi a altor doi colaboratori.
Important este faptul cã documentul cuprinde informaţii care sunt deja cunoscute public (rapoartele Human Rights Watch), dar a cãror veridicitate nu a putut fi doveditã.
2. Autoritatea Aeronauticã Civilã Românã, care a rãspuns prin Adresa nr. 509 din 13 ianuarie 2006
În rãspunsul concis adresat Comisiei de anchetã, Autoritatea Aeronauticã Civilã Românã a precizat cã, potrivit prevederilor legale, nu este competentã sã aprobe cererile pentru efectuarea zborurilor cu aeronave militare. Ca atare, nu dispune de informaţii şi documente relevante privind survolul, aterizarea şi decolarea de aeronave militare pe teritoriul României.
3. Ministerul Transporturilor, a cãrui structurã specializatã este Direcţia generalã de aviaţie civilã, a transmis rãspunsul prin Adresa nr. 38/176 din 20 ianuarie 2006
Rãspunsul Direcţiei generale de aviaţie civilã din cadrul Ministerul Transporturilor precizeazã cã în România, regimul de zbor al aeronavelor este reglementat prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.172/2003 pentru aprobarea procedurii de autorizare a zborurilor cu aeronave civile şi de stat în spaţiul aerian naţional, care stabileşte proceduri specifice de aprobare/autorizare a tuturor categoriilor de zboruri cu aeronave civile şi de stat (militare).
Conform prevederilor actului normativ sus-menţionat, zborurile efectuate cu aeronave de stat (militare) sunt autorizate de Ministerul Apãrãrii, acesta fiind organismul care reprezintã partea militarã în relaţia României cu Organizaţia Europeanã pentru Siguranţa Navigaţiei Aeriene - Eurocontrol.
Având în vedere sensibilitatea subiectului, precum şi capacitatea de expertizã a specialiştilor sãi, Direcţia generalã de aviaţie civilã şi-a manifestat totala disponibilitate pentru a pune la dispoziţia Comisiei de anchetã orice alte documente sau informaţii edificatoare.
4. Ministerul Apãrãrii, a cãrui structurã specializatã este Secţia survol, relaţii şi reglementãri aeronautice din Centrul operaţional de coordonare militarã, a transmis:
a) rãspunsul, prin adresa nr. SRS 2 din 21 martie 2006, cuprinzând precizãrile directorului adjunct al Centrului Satelitar al UE (EUSC) (anexa clasificatã nr. 1).
În rãspunsul cu nr. SRS 2 din 2 martie 2006, Ministerul Apãrãrii a trimis Comisiei de anchetã 16 fotografii satelitare, precum şi precizãrile directorului adjunct al Centrului Satelitar al UE (EUSC) cu privire la baza militarã de la Mihail Kogãlniceanu - Constanţa.
Cu privire la cele 16 fotografii satelitare color, fiecare conţine, în detaliu, şi textul interpretãrii analiştilor, din care rezultã fãrã echivoc faptul cã în zona bazei militare şi a aeroporturilor militare de la Mihail Kogãlniceanu şi Feteşti sau la aeroportul civil de la Cataloi nu sunt identificate construcţii noi care sã justifice prezenţa unor facilitãţi de detenţie.
Cu privire la conţinutul precizãrilor aparţinând domnului B. Routlege, directorul adjunct al Centrului Satelitar al UE (EUSC), acestea au fost formulate la sfârşitul reuniunii informale a EUSC din data de 30 ianuarie 2006, cu privire la solicitarea Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei de a transmite fotografii din satelit ale unor localitãţi din România şi Polonia.
Analiştii au precizat cã produsele EUSC nu confirmã alegaţiile referitoare la existenţa unor centre de detenţie în regiunile din care au fost prelevate imaginile (LOI - Location of Interest), ci doar locaţiile elementelor ce ţin de securitatea obiectivelor militare (centre de comandã şi transmisiuni, depozite de muniţii şi carburanţi, aeronavele aflate la sol);
b) rãspunsul, prin Adresa nr. SG (S)387/31 martie 2006 (anexa clasificatã nr. 2).
Rãspunzând solicitãrii Comisiei de anchetã de a furniza detalii cu privire la evoluţia aeronavelor americane care au operat în/prin spaţiul aerian naţional în perioada 2001-2005, Ministerul Apãrãrii a procesat şi întocmit un documentar (prezentat în anexa clasificatã nr. 3) privind cererile diplomatice de survol primite din partea Ambasadei Statelor Unite ale Americii la Bucureşti, în conformitate cu legislaţia internaţionalã şi naţionalã în domeniu.
Totodatã, Ministerul Apãrãrii a precizat cã în baza de date sunt deţinute datele referitoare numai la cererile diplomatice de survol pentru zborurile sau escalele aeronavelor de stat care au operat sub indicative militare (military call sign), neexistând nicio situaţie în care aeronave civile aparţinând SUA sã fi solicitat autorizãri speciale de pe aerodromuri militare.
5. Ministerul Justiţiei, care a rãspuns prin Adresa nr. 3.823/139/P/24 ianuarie 2006
Rãspunsul Ministerului Justiţiei face referire expresã la faptul cã, pe de o parte, în sistemul penitenciar românesc, locaţiile tuturor celor 45 de instituţii penale sunt accesibile publicului, iar pe de altã parte, primirea persoanelor private de libertate se face exclusiv pe baza actelor legale de deţinere, emise de o instanţã de judecatã, dupã ce, în prealabil, li s-a stabilit identitatea, apoi sunt înregistraţi atât într-un registru special al penitenciarului, cât şi în aplicaţia informatizatã de gestiune a datelor referitoare la persoanele private de libertate.
În concluzie, în perioada menţionatã, niciun funcţionar al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor ori al unitãţilor subordonate nu a fost implicat în privarea ilegalã de libertate a vreunei persoane, faptã care constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea, conform prevederilor art. 266 din Codul penal.
6. Serviciul Român de Informaţii, care a rãspuns prin Adresa nr. 10.040/23 ianuarie 2006
Serviciul Român de Informaţii a comunicat Comisiei de anchetã cã, potrivit competenţelor sale legale, a verificat toate aspectele ce prezentau relevanţã pentru securitatea naţionalã a României, fãcând publicã poziţia sa şi precizând faptul cã nu deţine informaţii care sã ateste existenţa unor astfel de centre de detenţie în ţara noastrã.
Serviciul Român de Informaţii a transmis punctul sãu de vedere Ministerului Public şi Ministerului Afacerilor Externe, din perspectiva solicitãrii de informaţii transmise de domnul Terry Devis, secretarul general al Consiliului Europei, în sensul cã nu deţine date privind atât implicarea vreunui oficial român în privarea secretã de libertate a uneia sau a mai multor persoane pe teritoriul naţional şi nici cu privire la tentative/acţiuni de implicare, de cãtre agenţii strãine de informaţii, a oficialitãţilor române în activitãţi de aceastã naturã.
Rãspunsul trimis de Serviciul Român de Informaţii conţine şi o anexã, intitulatã "Date de presã referitoare la centrele de detenţie ilegale ale CIA", cuprinzând 6 pagini, ce face o trecere amãnunţitã în revistã a modului în care subiectul a fost abordat în mass-media internaţionale, precum şi referiri la menţionarea României ca ţarã de tranzit al unor avioane suspectate cã aparţin CIA şi cã transportau persoane acuzate de terorism.
7. De asemenea, Comisia de anchetã a primit şi a valorificat concluziile rezultate în urma verificãrilor efectuate de Organizaţia pentru Apãrarea Drepturilor Omului la o serie de baze aeriene, prin Adresa nr. 10/16 ianuarie 2006.
Organizaţia pentru Apãrarea Drepturilor Omului (OADO) a trimis concluziile sale cu privire la constatãrile reţinute în urma vizitei oficiale efectuate în perioada 8-15 decembrie 2005 la baza aerianã Bucureşti - Henri Coandã; baza aerianã Timişoara; Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Timiş, Direcţia Poliţiei de Frontierã Timişoara, Penitenciarul cu regim de maximã siguranţã Timişoara, ca urmare a autosesizãrii faţã de acuzaţiile aduse României, astfel:
● nu s-au gãsit nicio persoanã strãinã reţinutã sau arestatã ilegal şi nici indicii - documente cu înregistrãri oficiale ori declaraţii ale unor martori - care sã ateste sau sã susţinã cã ar fi existat astfel de persoane;
● la bazele aeriene şi celelalte locaţii menţionate nu s-au constatat modificãri sau amenajãri la construcţiile existente, care sã susţinã ipoteza utilizãrii lor în scopul deţinerii ilegale a unor persoane;
● militarii strãini participanţi la exerciţiile comune sau aflaţi în tranzit, care au coborât de la bordul aeronavelor ce au aterizat pe aeroporturile menţionate, au fost supuşi controlului poliţiei de frontierã, conform legislaţiei în vigoare;
● în concluzie, nu se confirmã supoziţiile organizaţiilor Human Rights Watch şi Amnesty International, precum şi ale unor oficiali americani sau europeni cu privire la organizarea şi funcţionarea unor centre de detenţie secrete ale CIA în locaţii din Bucureşti şi Timişoara, în care ar fi fost deţinute şi interogate persoane suspectate de terorism.
CAP. 4
Activitatea Comisiei de anchetã
În exercitarea mandatului sãu, Comisia de anchetã s-a reunit în şedinţe periodice (de regulã, lunar), în scopul analizãrii documentelor, datelor şi informaţiilor primite de la instituţiile solicitate şi a celor apãrute în presã, a rapoartelor preliminare întocmite şi prezentate periodic de Comisia Consiliului Europei, al formulãrii concluziilor rezultate şi stabilirii agendei de lucru.
În perioada ianuarie 2006-ianuarie 2007, activitatea Comisiei de anchetã s-a concretizat în:
- 21 de întâlniri pentru documentare şi analizã cu şefii instituţiilor şi structurilor specializate, prezentate în cap. 3 pct. 2-6;
- peste 40 de întâlniri cu delegaţii oficiale şi membri ai Comisiei Consiliului Europei, alţi oameni politici, ziarişti;
- 6 deplasãri ale delegaţiilor stabilite de Comisia de anchetã la aeroporturile şi bazele militare aeriene susceptibile a fi fost folosite în scopul detenţiilor secrete şi al transferului ilegal de prizonieri;
- peste 200 de persoane audiate, cu atribuţii privind evidenţa, controlul, dirijarea zborurilor, paza şi serviciile la sol;
- studierea a peste 4.200 de pagini cuprinzând informaţii relevante pentru mandatul Comisiei de anchetã.
CAP. 5
Constatãrile Comisiei rezultate din activitatea de documentare şi control
În vederea pregãtirii unor rãspunsuri clare şi obiective la întreaga problematicã a mandatului sãu, precum şi la întrebãrile precise formulate de preşedintele Comisiei pentru afaceri juridice şi drepturile omului din cadrul Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei, domnul Dick Marty, Comisia de anchetã s-a documentat cu privire la cadrul legal naţional şi internaţional care reglementeazã regimul de zbor al aeronavelor, a ridicat şi a studiat documente relevante în legãturã cu zborurile asupra cãrora existã suspiciuni ori au fost formulate întrebãri, a organizat audieri cu responsabili ai instituţiilor şi ai structurilor cu atribuţii specifice din cadrul Ministerului Transporturilor, Ministerului Apãrãrii, directorii aeroporturilor vizate în rapoartele Marty, a fãcut unele investigaţii în locaţii existente în aceste perimetre.
În urma acţiunilor sus-menţionate au rezultat:
1. Concluzii de principiu
● Autoritatea Aeronauticã Civilã Românã, celelalte instituţii şi structuri cu atribuţii în domeniul anchetat de Comisia de anchetã nu au cunoştinţã despre vreun avion civil care sã fi aterizat ori sã fi survolat teritoriul naţional, operat sau închiriat de CIA, ori despre vreo firmã care sã fi acţionat în folosul Agenţiei.
● De obicei, pentru zborurile care aterizeazã sau survoleazã teritoriul României - cu excepţia zborurilor private pentru care este suficient planul de zbor -, procedura aplicabilã necesitã aprobare prealabilã. Nicio aprobare nu a fost cerutã pentru un zbor operat de CIA sau un agent al acesteia.
● Zborurile regulate şi zborurile charter care aplicã pentru efectuare trebuie sã specifice în aplicaţie datele operaţionale relevante: data şi ora efectuãrii, punctul de plecare cãtre România şi punctul de plecare dinspre România, punctele de intrare şi ieşire, înmatricularea aeronavei, operatorul, natura încãrcãturii comerciale şi scopul zborului. Nu este solicitatã de autoritãţi o listã de pasageri, aceasta fiind totuşi obţinutã de la operator în cazul în care este solicitatã special.
● Aeronavele militare care opereazã în spaţiul aerian aflat sub jurisdicţia civilã trebuie sã obţinã, înaintea obţinerii autorizãrii civile, aprobarea autoritãţilor militare pentru efectuarea zborului, iar în afara respectãrii regulilor civile privind operarea nu au alte obligaţii sau constrângeri privind controlul civil asupra lor. Dacã operaţiunile de transport militar sunt efectuate cu aeronave civile, acestora li se aplicã aceeaşi procedurã.
● Autoritãţile aeronautice civile române nu deţin şi nu au deţinut informaţii referitoare la transporturi de prizonieri pe zboruri aflate sub jurisdicţia lor.
● Autoritãţile aeronautice civile române nu deţin şi nu au deţinut informaţii despre aeronave care, transportând prizonieri, sã şi aterizeze pe teritoriul României.
● Autoritãţile aeronautice civile române nu au fost, legal sau ilegal, implicate în desfãşurarea de cãtre servicii secrete proprii ori ale altor state a unor transporturi de prizonieri.
● Autoritãţile aeronautice civile române nu au solicitat de la autoritãţile americane informaţii referitoare la survolul ori aterizarea de aeronave operate de cãtre sau în folosul CIA ori al unor interpuşi, acţionând în folosul Agenţiei, care sã fi transportat ilegal prizonieri, nefiind de competenţa lor sã solicite astfel de informaţii.
2. Concluzii rezultate din investigaţiile efectuate la faţa locului
Aeroporturile suspectate şi discutate în mass-media, în rapoartele unor organizaţii neguvernamentale şi în rapoartele Marty şi pentru care existã referiri în documentele Eurocontrol, ca şi în fotografiile satelitare, sunt:
- Timişoara - Gearmata;
- Bucureşti - Bãneasa;
- Constanţa - Mihail Kogãlniceanu;
- Tulcea - Cataloi;
- Feteşti - militar.
Comisia de anchetã a efectuat investigaţii la faţa locului pe Aeroportul Mihail Kogãlniceanu - Constanţa, relativ la alegaţiile privind existenţa unor construcţii ce au fost efectuate în perioada cercetatã, dar şi în privinţa facilitãţilor ce ar fi putut fi utilizate, în aceastã destinaţie, de cãtre militarii americani aflaţi pe teritoriul României.
Comisia de anchetã a investigat toate aeroporturile care au fost menţionate în documentele Eurocontrol, în rapoartele Marty şi în planurile de zbor ale tuturor aeronavelor considerate suspecte. Comisia de anchetã s-a deplasat şi a investigat, în mod special, Aeroportul Mihail Kogãlniceanu, acolo unde au fost staţionate trupe americane şi unde fotografiile din satelit înregistreazã realizarea unei construcţii noi.
În urma investigaţiilor au rezultat urmãtoarele:
a) Aeroportul Cataloi - Tulcea este inutilizabil, ca urmare a lipsei balizajului şi a existenţei gropilor pe pistã. Acesta nu a fost şi nu a putut fi utilizat niciodatã pentru niciun zbor în perioada supusã anchetei;
b) Aeroportul Feteşti - militar nu a fost utilizat, în perioada investigatã, de niciun zbor civil sau militar cu caracteristicile investigate şi de niciunul dintre zborurile aflate pe lista Eurocontrol sau suspectate de Comisia Marty;
c) Aeroportul Mihail Kogãlniceanu - Constanţa nu are facilitãţi şi construcţii noi din acea perioadã, pe partea civilã, motiv al rãspunsului iniţial trimis Comisiei Marty de cãtre aviaţia civilã. Singura construcţie nouã, care apare şi în fotografiile aeriene ale Centrului de la Torejon, este în partea militarã a aeroportului. Ministerul Apãrãrii a furnizat cel de-al doilea rãspuns cãtre Comisia Marty, rãspuns ce aratã destinaţia acestei clãdiri.
Din investigaţiile la faţa locului ale Comisiei de anchetã şi din documentele prezentate de autoritãţile solicitate rezultã cã nu existã nicio facilitate ce ar fi putut fi folositã drept spaţiu de detenţie, fie şi ad-hoc. În plus, niciunul dintre zborurile considerate suspecte de cãtre Comisia Marty, organizaţii neguvernamentale sau mass-media nu a aterizat pe acest aeroport.
În plus, România a permis accesul oricãror investigatori şi ziarişti la facilitãţile aeroportului, imediat dupã ce a apãrut prima suspiciune în media. Comisia a investigat toate zborurile din lista Eurocontrol şi existã date clare asupra fiecãruia dintre zborurile ce au trecut prin Aeroportul Mihail Kogãlniceanu. Niciunul nu întruneşte niciun fel de condiţii ce ar ridica suspiciuni privind transportul ilegal, coborârea sau urcarea în avion a vreunui pasager;
d) în privinţa Aeroportului Gearmata - Timişoara, aici nu existã nicio facilitate construitã în acea perioadã. În plus, niciunul dintre zborurile considerate suspecte de cãtre Comisia Marty, organizaţii neguvernamentale sau mass-media nu a aterizat pe acest aeroport;
e) în privinţa Aeroportului Bucureşti - Bãneasa, nici aici nu existã vreo facilitate construitã în perioada supusã anchetei.
3. Concluzii rezultate din investigarea zborurilor asupra cãrora au fost formulate întrebãri
În conţinutul rapoartelor Marty cu privire la România, precum şi în scrisoarea trimisã de domnul Dick Marty la data de 7 noiembrie 2006 se exprimã unele suspiciuni şi se solicitã toate dovezile disponibile cu privire la urmãtoarele zboruri, despre care se crede cã ar fi facilitat transferuri de deţinuţi cu aeronave aparţinând CIA pe unele aeroporturi din România, astfel:
3.1. Zborul N 313P: la data de 25 ianuarie 2004 a fost efectuat pe ruta Kabul-Bucureşti-Bãneasa-Palma de Mallorca, iar la data de 22 septembrie 2002, pe ruta Szymany-Bucureşti-Bãneasa-Rabat.
În raportul preliminar al Comisiei de anchetã prezentat la 21 iunie 2006, la pag. 2 pct. 5 se afirmã: "Cu privire la zborul N 313P din 25 ianuarie 2004, Comisia a stabilit cã respectivul zbor a aterizat pe Aeroportul Bucureşti-Bãneasa pentru realimentare şi servicii la sol. Niciun pasager nu a coborât sau urcat din/în avion. Existã toate probele care aratã fãrã niciun dubiu acest lucru, dar şi scopul escalei. Acelaşi lucru este valabil şi în cadrul zborului N 313P din data de 22 septembrie 2003."
Domnul Dick Marty afirmã cã declaraţia Comisiei de anchetã contrazice informaţiile furnizate de Autoritatea Aeronauticã Civilã Românã, conform cãrora, la 25 ianuarie 2004, aeroportul sãu de destinaţie era Timişoara, nu Bucureşti - Bãneasa. Ulterior, avionul a decolat de la Timişoara, domnul Marty declarând cã a verificat acest fapt.
Pentru a reconfirma veridicitatea concluziilor Comisiei de anchetã cu privire la zborurile N 313P, prezentãm:
● Pentru N 313 P/25 ianuarie 2004 (anexa clasificatã nr. 3):
- factura nr. 174/26 ianuarie 2004, emisã de ROMATSA;
- nota de încasare nr. 00077/04 din 26 ianuarie 2004, emisã de Romanian Airport Services (Aeroportul Bãneasa);
- Adresa nr. 6.293/14.11.2006 a Aeroportului Timişoara;
- copia planului iniţial de zbor, din care rezultã scopul tehnic al escalei.
Menţionãm cã informaţia iniţialã furnizatã de Autoritatea Aeronauticã Civilã Românã (AACR), referitoare la aterizarea pe Aeroportul Internaţional Timişoara a zborului N 313P din data de 25 ianuarie 2004, se datoreazã faptului cã AACR a avut acces numai la planul de zbor transmis de operatorul aeronavei. Planul de zbor a fost modificat de operator din aer, solicitându-se escala pe Aeroportul Internaţional Bucureşti - Bãneasa.
La acea datã, conform legislaţiei române, operatorii care efectuau zboruri particulare în spaţiul aerian naţional nu aveau obligaţia sã solicite de la AACR autorizaţie de survol, fiind suficientã depunerea planului de zbor la organul de trafic.
● Pentru N 313 P/22/23.09.2003 (anexa clasificatã nr. 4):
- copia extrasului din fişa de navigaţie ROMATSA aferentã Aeroportului Bãneasa, din care rezultã ruta realã a zborului;
- copia facturilor nr. 665 şi 666 din 23 septembrie 2003, aferente zborului N 313P, emise de agentul de handling Romanian Airport Services.
3.2. Zborul N 478 GS din 6 decembrie 2004, care a avut un accident la aterizarea pe Aeroportul Bucureşti - Bãneasa, este suspectat a fi implicat într-un circuit care ar fi transportat prizonieri, datoritã faptului cã a fost omis din lista transmisã domnului Dick Marty în aprilie 2006.
Evenimentul a avut urmãtoarea desfãşurare: la data de 6 decembrie 2004, ora 13,29, aeronava companiei CENTURION AVIATION de tip Gulfstream 4, ce efectua un zbor charter pe ruta Bagram/Afganistan - Bucureşti/Bãneasa, a aterizat pe pista Aeroportului Bãneasa, depãşind pragul pistei 07, cu o vitezã la sol de aproximativ 287 km/h. În rulare, aeronava a depãşit distanţa disponibilã pentru aterizare (LDA - 2.360 m) şi pragul decalat al pistei, într-o secţiune a pistei unde aeroportul efectua lucrãri de întreţinere (îndepãrtarea parţialã a stratului de beton şi înlocuirea acestuia). Aeronava a rulat cu jamba principalã stânga pe o secţiune nebetonatã cu o adâncime de aproximativ 15-20 cm şi s-a oprit pe marginea pistei. Echipajul a raportat scurgeri masive de combustibil din aripa stângã. Aeronava a înregistrat avarii la jamba stângã a trenului principal de aterizare şi la rezervorul de combustibil din planul stâng (anexa clasificatã nr. 5).
De menţionat cã aeronava a fost grav avariatã şi a fost transportatã la data de 26 iulie 2005 cu aeronava AN 124-100 în direcţia Shannon.
3.3. Zborul N 379P din data de 25 octombrie 2003 ridicã semne de întrebare pentru domnul Dick Marty, în ideea în care Autoritatea Aeronauticã Civilã Românã indicã ruta Praga-Constanţa-Bãneasa-Amman. În realitate, zborul s-a efectuat pe ruta Praga-Bucureşti Bãneasa-Amman, conform facturii nr. 3.314/25 octombrie 2003, emisã de ROMATSA (anexa clasificatã nr. 6).
3.4. Zborurile N 85 VM din data de 26 ianuarie 2004 şi din data de 12 aprilie 2004 nu au operat pe Aeroportul Mihail Kogãlniceanu, ci pe Aeroportul Bucureşti - Bãneasa (anexele clasificate nr. 7 şi 8); zborurile N227 SV din data de 1 octombrie 2004 şi N2189 M din data de 13-14 iunie 2003 au operat pe Aeroportul Mihail Kogãlniceanu (anexele clasificate nr. 9 şi 10).
3.5. În anexa la scrisoarea domnului Dick Marty din 31 martie 2006 sunt solicitate detalii privind 43 de zboruri. Comisia de anchetã le prezintã în anexa clasificatã nr. 11.
CAP. 6
Concluzii finale
1. La întrebarea dacã existã sau au existat baze secrete americane în România, Comisia de anchetã rãspunde negativ.
2. La întrebarea dacã în România existã sau au existat, în perioada cercetatã, facilitãţi pentru deţinerea de prizonieri, altele decât cele penitenciare (reale, secrete, ad-hoc, clãdiri utilizabile în formã improvizatã în acest scop), eventual în apropierea aeroporturilor Timişoara, Bucureşti - Henri Coandã sau Bãneasa şi Constanţa, Comisia de anchetã rãspunde negativ.
3. La întrebarea dacã existã sau au existat persoane deţinute cu sau fãrã acte în sistemul penitenciar din România, care ar fi putut sã fie asimilate prizonierilor, Comisia de anchetã rãspunde negativ.
4. La întrebarea dacã existã posibilitatea unor fisuri în sistemul de control complet al traficului - civil sau militar - ori dacã, din neglijenţã, anumite zboruri ar fi putut trece nemonitorizate sau neînregistrate sau asupra lor nu s-ar fi aplicat procedurile la sol prevãzute în convenţiile internaţionale, Comisia de anchetã rãspunde negativ.
5. La întrebarea dacã ar fi fost posibil ca anumite instituţii din România sã fi participat conştient sau prin omisiune ori neglijenţã la operaţiuni de transport ilegal de deţinuţi prin spaţiul aerian sau aeroporturile din România, Comisia de anchetã rãspunde negativ.
6. La întrebarea dacã zboruri civile americane sau ale altor state ar fi putut transporta, lãsa ori ridica persoane care ar fi asimilate deţinuţilor, pe teritoriul român sau în responsabilitatea autoritãţilor române, potrivit normelor internaţionale, Comisia de anchetã rãspunde negativ.
7. La întrebarea dacã a existat o anchetã profundã parlamentarã pentru stabilirea alegaţiilor media privind existenţa unor centre de detenţie sau a unor zboruri cu prizonieri ilegali în România, Comisia de anchetã rãspunde pozitiv.
8. La întrebarea privind scopul escalelor în România ale zborurilor prezentate în cap. 5, Comisia de anchetã are argumente temeinice pentru a rãspunde cã ele nu au avut nimic în comun cu posibile transporturi ilegale de prizonieri pe teritoriul României.
Comisia de anchetã pentru investigarea afirmaţiilor cu privire la existenţa unor centre de detenţie ale CIA sau a unor zboruri ale avioanelor închiriate de CIA pe teritoriul României va returna anexele şi documentele clasificate autoritãţilor care le-au clasificat, cu recomandarea declasificãrii acestora, în conformitate cu dispoziţiile <>Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate.
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
