Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
PROTOCOLUL DE LA NAGOYA din 20 septembrie 2011 privind accesul la resursele genetice şi împărţirea corectă şi echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora la Convenţia privind diversitatea biologică
────────── Ratificat prin Legea nr. 36 din 17 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 181 din 6 martie 2019. ────────── Părţile la prezentul protocol, fiind părţi la Convenţia privind diversitatea biologică, denumită în continuare convenţia, reamintind că împărţirea corectă şi echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea resurselor genetice este unul dintre cele trei obiective de bază ale convenţiei şi recunoscând că prezentul protocol urmăreşte implementarea acestui obiectiv în cadrul convenţiei, reafirmând drepturile suverane ale statelor asupra resurselor lor naturale şi în conformitate cu dispoziţiile convenţiei, reamintind în continuare articolul 15 din convenţie, recunoscând contribuţia importantă la dezvoltarea durabilă pe care au avut-o transferul de tehnologie şi cooperarea pentru construirea de capacităţi de cercetare şi inovare în vederea punerii în valoare a resurselor genetice în ţările în curs de dezvoltare, în conformitate cu articolele 16 şi 19 din convenţie, recunoscând că sensibilizarea publicului în ceea ce priveşte valoarea economică a ecosistemelor şi a biodiversităţii şi împărţirea corectă şi echitabilă a acestei valori economice cu cei care sunt custozii biodiversităţii reprezintă stimulente esenţiale pentru conservarea diversităţii biologice şi pentru utilizarea durabilă a componentelor sale, recunoscând rolul potenţial al accesului şi al împărţirii beneficiilor în ceea ce priveşte aportul la conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice, la eradicarea sărăciei şi la durabilitatea mediului, contribuind astfel la realizarea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, recunoscând legătura dintre accesul la resursele genetice şi împărţirea corectă şi echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestor resurse, recunoscând importanţa de a oferi securitate juridică în ceea ce priveşte accesul la resursele genetice şi împărţirea corectă şi echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora, recunoscând, în plus, importanţa promovării echităţii şi corectitudinii în negocierea condiţiilor convenite de comun acord între furnizorii şi utilizatorii de resurse genetice, recunoscând, de asemenea, rolul vital pe care îl joacă femeile în ceea ce priveşte accesul şi împărţirea beneficiilor şi afirmând necesitatea unei participări depline a femeilor la toate nivelurile de elaborare şi implementare a politicilor pentru conservarea biodiversităţii, hotărâte să sprijine în continuare implementarea efectivă a dispoziţiilor convenţiei referitoare la acces şi la împărţirea beneficiilor, recunoscând că este necesară o soluţie inovatoare pentru a realiza o împărţire corectă şi echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea resurselor genetice şi a cunoştinţelor tradiţionale asociate cu resursele genetice în situaţii transfrontaliere sau pentru care nu este posibilă acordarea sau obţinerea în prealabil a consimţământului în deplină cunoştinţă de cauză, recunoscând importanţa resurselor genetice pentru securitatea alimentară, sănătatea publică, conservarea biodiversităţii, precum şi pentru atenuarea efectelor schimbărilor climatice şi adaptarea la acestea, recunoscând caracterul special al biodiversităţii agricole, trăsăturile sale distinctive şi problemele sale care necesită soluţii speciale, recunoscând interdependenţa tuturor ţărilor în ceea ce priveşte resursele genetice pentru alimentaţie şi agricultură, precum şi natura specială şi importanţa acestora pentru obţinerea securităţii alimentare la nivel mondial şi pentru dezvoltarea durabilă a agriculturii în contextul combaterii sărăciei şi al schimbărilor climatice şi recunoscând rolul fundamental în acest sens al Tratatului internaţional privind resursele fitogenetice pentru alimentaţie şi agricultură şi al Comisiei pentru resurse genetice pentru alimentaţie şi agricultură a FAO, ţinând seama de Regulamentul sanitar internaţional (2005) al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, precum şi de importanţa de a asigura accesul la agenţi patogeni umani pentru pregătirea şi capacitatea de reacţie în domeniul sănătăţii publice, recunoscând lucrările în curs în alte forumuri internaţionale referitoare la acces şi la împărţirea beneficiilor, reamintind sistemul multilateral de acces şi de împărţire a avantajelor instituit în temeiul Tratatului internaţional privind resursele fitogenetice pentru alimentaţie şi agricultură elaborat în armonie cu convenţia, recunoscând că instrumentele internaţionale referitoare la acces şi la împărţirea beneficiilor ar trebui să se sprijine reciproc în vederea realizării obiectivelor convenţiei, reamintind relevanţa articolului 8 litera (j) din convenţie, care se referă la cunoştinţele tradiţionale asociate cu resursele genetice şi împărţirea corectă şi echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea unor astfel de cunoştinţe, constatând relaţiile reciproce dintre resursele genetice şi cunoştinţele tradiţionale, caracterul lor inseparabil pentru comunităţile indigene şi locale, importanţa cunoştinţelor tradiţionale pentru conservarea diversităţii biologice şi utilizarea durabilă a componentelor sale şi pentru mijloacele de trai durabile ale acestor comunităţi, recunoscând diversitatea de circumstanţe în care cunoştinţele tradiţionale asociate cu resursele genetice sunt deţinute de comunităţi indigene şi locale sau se află în proprietatea acestora, ţinând seama de faptul că este dreptul comunităţilor indigene şi locale să identifice titularii de drept ai cunoştinţelor lor tradiţionale asociate cu resursele genetice, în cadrul comunităţilor lor, recunoscând, de asemenea, circumstanţele unice în care cunoştinţele tradiţionale asociate cu resursele genetice sunt deţinute pe teritoriul ţărilor, în formă orală, documentară sau în alte forme, reflectând un patrimoniu cultural bogat relevant pentru conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice, luând act de Declaraţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile populaţiilor indigene şi afirmând că nimic din prezentul protocol nu trebuie interpretat ca o diminuare sau stingere a drepturilor existente ale comunităţilor indigene şi locale, convin după cum urmează: ART. 1 Obiectiv Obiectivul prezentului protocol este împărţirea corectă şi echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea resurselor genetice, inclusiv printr-un acces adecvat la resursele genetice şi prin transferul corespunzător de tehnologii relevante, ţinând seama de toate drepturile asupra resurselor şi tehnologiilor respective, precum şi printr-o finanţare corespunzătoare, contribuind astfel la conservarea diversităţii biologice şi la utilizarea durabilă a componentelor sale.
ART. 2 Utilizarea termenilor Termenii definiţi la articolul 2 din convenţie se aplică prezentului protocol. În plus, în sensul prezentului protocol: (a) „Conferinţa părţilor“ înseamnă Conferinţa părţilor la convenţie; (b) „convenţie“ înseamnă Convenţia privind diversitatea biologică; (c) „utilizarea resurselor genetice“ înseamnă desfăşurarea de activităţi de cercetare şi dezvoltare asupra compoziţiei genetice şi/sau biochimice a resurselor genetice, inclusiv prin aplicarea biotehnologiei, astfel cum este definită la articolul 2 din convenţie; (d) „biotehnologie“, conform definiţiei de la articolul 2 din convenţie, înseamnă orice aplicaţie tehnologică care foloseşte sisteme biologice, organisme vii sau derivate din acestea, pentru a realiza sau a modifica produse sau procese cu o utilizare specifică; (e) „derivat“ înseamnă un compus biochimic care se găseşte liber în natură şi care rezultă din metabolismul sau expresia genetică a resurselor biologice sau genetice, chiar dacă nu conţine unităţi funcţionale de ereditate.
ART. 3 Domeniul de aplicare Prezentul protocol se aplică resurselor genetice care intră sub incidenţa articolului 15 din convenţie şi beneficiilor care rezultă din utilizarea acestor resurse. Prezentul protocol se aplică, de asemenea, cunoştinţelor tradiţionale asociate cu resursele genetice care intră sub incidenţa convenţiei şi beneficiilor care rezultă din utilizarea acestor cunoştinţe.
ART. 4 Relaţia cu acordurile şi instrumentele internaţionale 1. Dispoziţiile prezentului protocol nu afectează drepturile şi obligaţiile niciunei părţi care decurg dintr-un acord internaţional existent, cu excepţia cazului în care exercitarea drepturilor şi a obligaţiilor respective ar cauza daune grave diversităţii biologice sau ar constitui o ameninţare pentru aceasta. Prezentul alineat nu are ca scop stabilirea unei ierarhii între prezentul protocol şi alte instrumente internaţionale. 2. Nicio dispoziţie din prezentul protocol nu împiedică părţile să elaboreze şi să implementeze alte acorduri internaţionale relevante, inclusiv alte acorduri specializate de acces şi de împărţire a beneficiilor, cu condiţia ca acestea să sprijine şi să nu vină în contradicţie cu obiectivele convenţiei şi ale prezentului protocol. 3. Prezentul protocol trebuie implementat într-un mod care să asigure sprijinul reciproc cu alte instrumente internaţionale pertinente pentru prezentul protocol. Trebuie să se acorde atenţia cuvenită activităţilor în curs de desfăşurare sau practicilor utile şi pertinente din cadrul acestor instrumente internaţionale şi din cadrul organizaţiilor internaţionale relevante, cu condiţia ca acestea să sprijine şi să nu vină în contradicţie cu obiectivele convenţiei şi ale prezentului protocol. 4. Prezentul protocol reprezintă instrumentul de implementare a dispoziţiilor convenţiei referitoare la acces şi la împărţirea beneficiilor. În cazurile în care se aplică un instrument internaţional specializat de acces şi de împărţire a beneficiilor care este în concordanţă cu obiectivele convenţiei şi ale prezentului protocol şi nu contravine acestora, prezentul protocol nu se aplică părţii sau părţilor la instrumentul specializat în ceea ce priveşte resursa genetică specifică reglementată de instrumentul specializat şi în sensul acestuia.
ART. 5 Împărţirea corectă şi echitabilă a beneficiilor 1. În conformitate cu articolul 15 alineatele (3) şi (7) din convenţie, beneficiile care rezultă din utilizarea resurselor genetice, precum şi utilizările şi comercializările ulterioare trebuie să fie împărţite într-o manieră corectă şi echitabilă cu partea care pune la dispoziţie aceste resurse, adică ţara de origine a acestor resurse sau o parte care a dobândit resursele genetice în conformitate cu convenţia. Această împărţire se face pe baza unor termeni conveniţi de comun acord. 2. Fiecare parte ia măsuri legislative, administrative ori strategice, după caz, cu scopul de a se asigura că beneficiile care rezultă din utilizarea resurselor genetice deţinute de comunităţi indigene şi locale, în conformitate cu legislaţia internă privind drepturile consacrate ale acestor comunităţi indigene şi locale asupra resurselor genetice în cauză, sunt împărţite în mod corect şi echitabil cu comunităţile respective, pe baza unor termeni conveniţi de comun acord. 3. În vederea implementării alineatului (1) de mai sus, fiecare parte trebuie să ia măsuri legislative, administrative ori strategice, după caz. 4. Beneficiile pot include beneficii monetare şi nemonetare, inclusiv (dar fără a se limita la) cele enumerate în anexă. 5. Fiecare parte ia măsuri legislative, administrative ori strategice, după caz, pentru ca beneficiile care rezultă din utilizarea cunoştinţelor tradiţionale asociate cu resurse genetice să fie împărţite într-un mod corect şi echitabil cu comunităţile indigene şi locale care deţin aceste cunoştinţe. Această împărţire se face pe baza unor termeni conveniţi de comun acord.
ART. 6 Accesul la resursele genetice 1. La exercitarea drepturilor de suveranitate asupra resurselor naturale şi sub rezerva legislaţiei sau a cerinţelor de reglementare interne privind accesul şi împărţirea beneficiilor, accesul la resurse genetice pentru utilizarea acestora face obiectul consimţământului prealabil în cunoştinţă de cauză al părţii care pune la dispoziţie aceste resurse, şi anume ţara de origine a acestor resurse sau o parte care a dobândit resursele genetice în conformitate cu convenţia, cu excepţia cazului în care partea respectivă prevede altceva. 2. În conformitate cu dreptul intern, fiecare parte ia măsuri, după caz, pentru a se asigura că se obţine consimţământul prealabil în cunoştinţă de cauză sau aprobarea şi implicarea comunităţilor indigene şi locale pentru accesul la resurse genetice în cazul în care acestea au dreptul legal de a acorda accesul la aceste resurse. 3. În conformitate cu alineatul (1) de mai sus, fiecare parte care necesită un consimţământ prealabil în cunoştinţă de cauză ia măsurile necesare de ordin legislativ, administrativ sau strategic, după caz, pentru: (a) a asigura securitatea juridică, claritatea şi transparenţa legislaţiei sau cerinţelor lor de reglementare interne privind accesul şi împărţirea beneficiilor; (b) a prevedea reguli şi proceduri echitabile şi nearbitrare privind accesul la resursele genetice; (c) a furniza informaţii referitoare la modul de solicitare a consimţământului prealabil în cunoştinţă de cauză; (d) a prevedea emiterea unei decizii scrise, clare şi transparente de către o autoritate naţională competentă, într-un mod rentabil şi într-o perioadă de timp rezonabilă; (e) a prevedea eliberarea, în momentul accesării, a unui permis sau a unei autorizaţii echivalente, ca dovadă a deciziei de a acorda consimţământul prealabil în cunoştinţă de cauză şi a stabilirii unor termeni conveniţi de comun acord, şi pentru a notifica în consecinţă Centrul pentru schimbul de informaţii privind accesul şi împărţirea beneficiilor; (f) a stabili, după caz şi sub rezerva legislaţiei interne, criterii şi/sau procese pentru obţinerea consimţământului prealabil în cunoştinţă de cauză sau a aprobării şi implicării comunităţilor indigene şi locale pentru accesul la resursele genetice; şi (g) a stabili reguli şi proceduri clare pentru solicitarea şi stabilirea unor termeni conveniţi de comun acord. Aceşti termeni trebuie să fie formulaţi în scris şi pot include, printre altele: (i) o clauză de soluţionare a litigiilor; (ii) termeni privind împărţirea beneficiilor, inclusiv în legătură cu drepturile de proprietate intelectuală; (iii) termeni privind o utilizare ulterioară de către terţi, dacă este cazul; şi (iv) termeni privind schimbările de intenţie, dacă este cazul.
ART. 7 Accesul la cunoştinţele tradiţionale asociate cu resursele genetice În conformitate cu dreptul intern, fiecare parte ia măsuri, după caz, pentru a se asigura că accesarea cunoştinţelor tradiţionale asociate cu resursele genetice deţinute de comunităţi indigene şi locale se face cu consimţământul prealabil în cunoştinţă de cauză sau cu aprobarea şi implicarea comunităţilor indigene şi locale respective şi că s-au stabilit termeni conveniţi de comun acord.
ART. 8 Consideraţii speciale În procesul de elaborare şi implementare a legislaţiei sau a cerinţelor sale de reglementare privind accesul şi împărţirea beneficiilor, fiecare parte trebuie: (a) să creeze condiţii de promovare şi încurajare a activităţilor de cercetare care contribuie la conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice, în special în ţările în curs de dezvoltare, inclusiv prin măsuri simplificate privind accesul în scopuri de cercetare necomercială, ţinând seama de necesitatea de a aborda o schimbare de intenţie pentru acest tip de cercetare; (b) să acorde atenţia cuvenită cazurilor de urgenţă prezente sau iminente care ameninţă sau deteriorează sănătatea oamenilor, a animalelor sau a plantelor, conform definiţiilor stabilite la nivel naţional sau internaţional. Părţile pot lua în considerare necesitatea accelerării accesului la resursele genetice şi a împărţirii corecte şi echitabile a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestor resurse genetice, inclusiv accesul la tratamente accesibile pentru cei care au nevoie de ele, în special în ţările în curs de dezvoltare; (c) să ţină seama de importanţa resurselor genetice pentru alimentaţie şi agricultură şi de rolul special al acestora pentru securitatea alimentară.
ART. 9 Contribuţie la conservarea şi utilizarea durabilă Părţile încurajează utilizatorii şi furnizorii să direcţioneze beneficiile care rezultă din utilizarea resurselor genetice către conservarea diversităţii biologice şi utilizarea durabilă a componentelor acesteia.
ART. 10 Mecanism multilateral mondial de împărţire a beneficiilor Părţile analizează necesitatea şi modalităţile de instituire a unui mecanism multilateral mondial de împărţire a beneficiilor care să vizeze împărţirea corectă şi echitabilă a beneficiilor ce decurg din utilizarea resurselor genetice şi a cunoştinţelor tradiţionale asociate cu resursele genetice în situaţii transfrontaliere sau pentru care nu este posibilă acordarea sau obţinerea consimţământului prealabil în cunoştinţă de cauză. Beneficiile împărţite prin intermediul acestui mecanism de utilizatorii de resurse genetice şi de cunoştinţe tradiţionale asociate cu resursele genetice trebuie utilizate pentru a sprijini conservarea diversităţii biologice şi utilizarea durabilă a componentelor acesteia la nivel mondial.
ART. 11 Cooperarea transfrontalieră 1. În cazurile în care aceleaşi resurse genetice se găsesc in situ pe teritoriul mai multor părţi, părţile în cauză se angajează să coopereze, după caz, cu implicarea comunităţilor indigene şi locale respective, acolo unde este cazul, în vederea implementării prezentului protocol. 2. În cazul în care aceleaşi cunoştinţe tradiţionale asociate cu resursele genetice sunt deţinute în comun de una sau mai multe comunităţi indigene şi locale care aparţin de mai multe părţi, părţile respective se angajează să coopereze, după caz, cu implicarea comunităţilor indigene şi locale în cauză, în vederea implementării obiectivului prezentului protocol.
ART. 12 Cunoştinţe tradiţionale asociate cu resursele genetice 1. La punerea în aplicare a obligaţiilor care le revin în temeiul prezentului protocol, părţile, în conformitate cu dreptul intern, ţin seama de legile, protocoalele şi procedurile tradiţionale ale comunităţilor indigene şi locale, după caz, în ceea ce priveşte cunoştinţele tradiţionale asociate cu resursele genetice. 2. Părţile, cu participarea efectivă a comunităţilor indigene şi locale în cauză, stabilesc mecanisme de informare a potenţialilor utilizatori ai cunoştinţelor tradiţionale asociate cu resursele genetice în ceea ce priveşte obligaţiile care le revin, inclusiv măsuri puse la dispoziţie prin intermediul Centrului pentru schimbul de informaţii privind accesul şi împărţirea beneficiilor, pentru acces şi pentru împărţirea corectă şi echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestor cunoştinţe. 3. Părţile se angajează să susţină, după caz, elaborarea de către comunităţile indigene şi locale, inclusiv de către femeile din cadrul acestor comunităţi, de: (a) protocoale comunitare privind accesul la cunoştinţele tradiţionale asociate cu resursele genetice şi împărţirea corectă şi echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestor cunoştinţe; (b) cerinţe minime privind termenii conveniţi de comun acord pentru a asigura împărţirea corectă şi echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea cunoştinţelor tradiţionale asociate cu resursele genetice; şi (c) modele de clauze contractuale pentru împărţirea beneficiilor care rezultă din utilizarea cunoştinţelor tradiţionale asociate cu resursele genetice.
4. Pe cât posibil, în procesul de implementare a prezentului protocol părţile nu limitează schimbul şi utilizarea cutumiară de resurse genetice şi cunoştinţe tradiţionale asociate în cadrul şi în rândul comunităţilor indigene şi locale în conformitate cu obiectivele convenţiei.
ART. 13 Puncte de contact naţionale şi autorităţi naţionale competente 1. Fiecare parte desemnează un punct de contact naţional privind accesul şi împărţirea beneficiilor. Punctul de contact naţional trebuie să pună la dispoziţie următoarele informaţii: (a) pentru solicitanţii care doresc să obţină accesul la resurse genetice, informaţii privind procedurile de obţinere a consimţământului prealabil în cunoştinţă de cauză şi de stabilire a unor termeni conveniţi de comun acord, inclusiv împărţirea beneficiilor; (b) pentru solicitanţii care doresc să obţină accesul la cunoştinţe tradiţionale asociate cu resursele genetice, atunci când este posibil, informaţii privind procedurile de obţinere a consimţământului prealabil în cunoştinţă de cauză sau a aprobării şi implicării, după caz, a comunităţilor indigene şi locale şi de stabilire a unor termeni conveniţi de comun acord, inclusiv împărţirea beneficiilor; şi (c) informaţii privind autorităţile naţionale competente, comunităţile indigene şi locale relevante şi părţile interesate relevante. Punctul de contact naţional este responsabil cu legătura cu secretariatul.
2. Fiecare parte desemnează una sau mai multe autorităţi naţionale competente în ceea ce priveşte accesul şi împărţirea beneficiilor. În conformitate cu dispoziţiile legislative, administrative sau strategice naţionale aplicabile, autorităţile naţionale competente sunt responsabile pentru acordarea accesului sau, după caz, eliberarea unei dovezi scrise că au fost îndeplinite cerinţele pentru acces şi răspund de consilierea cu privire la procedurile şi cerinţele aplicabile pentru obţinerea consimţământului prealabil în cunoştinţă de cauză şi încheierea unor termeni conveniţi de comun acord. 3. O parte poate desemna o singură entitate care să îndeplinească funcţiile cumulate de punct de contact naţional şi de autoritate naţională competentă. 4. Fiecare parte notifică secretariatului datele de contact ale punctului său de contact naţional şi ale autorităţii sau autorităţilor sale competente, până la data intrării în vigoare a prezentului protocol. În cazul în care o parte desemnează mai mult de o autoritate naţională competentă, ea transmite secretariatului, împreună cu notificarea transmisă în acest scop, informaţii relevante privind responsabilităţile fiecăreia dintre aceste autorităţi. Acolo unde este cazul, aceste informaţii trebuie să precizeze cel puţin care este autoritatea competentă responsabilă pentru resursele genetice dorite. Fiecare parte notifică de îndată secretariatului orice schimbare a desemnării punctului său de contact naţional sau a datelor de contact sau responsabilităţilor autorităţii sau autorităţilor sale naţionale competente. 5. Secretariatul pune la dispoziţie informaţiile primite în temeiul alineatului (4) de mai sus, prin intermediul Centrului pentru schimbul de informaţii privind accesul şi împărţirea beneficiilor.
ART. 14 Centrul pentru schimbul de informaţii privind accesul şi împărţirea beneficiilor şi schimbul de informaţii 1. Se înfiinţează Centrul pentru schimbul de informaţii privind accesul şi împărţirea beneficiilor, ca parte a mecanismului de tip centru de informare menţionat la articolul 18 alineatul (3) din convenţie. Acesta serveşte ca mijloc pentru schimbul de informaţii legate de acces şi de împărţirea beneficiilor. În special, acesta asigură accesul la informaţii puse la dispoziţie de fiecare parte, utile pentru implementarea prezentului protocol. 2. Fără a aduce atingere protecţiei informaţiilor confidenţiale, fiecare parte pune la dispoziţia Centrului pentru schimbul de informaţii privind accesul şi împărţirea beneficiilor toate informaţiile impuse de prezentul protocol, precum şi informaţiile necesare în temeiul deciziilor luate de Conferinţa părţilor care funcţionează ca reuniune a părţilor la prezentul protocol. Informaţiile includ: (a) măsuri legislative, administrative şi strategice privind accesul şi împărţirea beneficiilor; (b) informaţii referitoare la punctul de contact naţional şi la autoritatea sau autorităţile naţionale competente; şi (c) permisele (sau echivalentul acestora) eliberate în momentul accesării ca dovadă a deciziei de a acorda consimţământul prealabil în cunoştinţă de cauză şi a stabilirii de termeni conveniţi de comun acord.
3. Informaţiile suplimentare, dacă sunt disponibile şi dacă este cazul, pot include: (a) autorităţile competente relevante ale comunităţilor indigene şi locale şi informaţii conform celor stabilite; (b) modele de clauze contractuale; (c) metode şi instrumente elaborate pentru monitorizarea resurselor genetice; şi (d) coduri de conduită şi bune practici.
4. Modalităţile de funcţionare a Centrului pentru schimbul de informaţii privind accesul şi împărţirea beneficiilor, inclusiv rapoartele sale de activitate, sunt examinate şi adoptate de Conferinţa părţilor care funcţionează ca reuniune a părţilor la prezentul protocol, la prima reuniune a acesteia, şi fac obiectul unor analize ulterioare.
ART. 15 Respectarea legislaţiei sau a cerinţelor de reglementare interne privind accesul şi împărţirea beneficiilor 1. Fiecare parte ia măsuri legislative, administrative sau strategice adecvate, eficace şi proporţionate pentru a se asigura că resursele genetice utilizate în cadrul jurisdicţiei sale au fost accesate în conformitate cu cerinţa de obţinere a consimţământului prealabil în cunoştinţă de cauză şi că s-au stabilit termeni conveniţi de comun acord, în conformitate cu legislaţia sau cerinţele de reglementare interne ale celeilalte părţi privind accesul şi împărţirea beneficiilor. 2. Părţile iau măsuri adecvate, eficace şi proporţionate pentru a remedia situaţiile de nerespectare a măsurilor adoptate în conformitate cu alineatul(1) de mai sus. 3. În măsura posibilităţilor şi după caz, părţile cooperează în cazurile de presupusă încălcare a legislaţiei sau a cerinţelor de reglementare interne privind accesul şi împărţirea beneficiilor, menţionate la alineatul (1) de mai sus.
ART. 16 Respectarea legislaţiei sau a cerinţelor de reglementare interne privind accesul şi împărţirea beneficiilor în cazul cunoştinţelor tradiţionale asociate cu resursele genetice 1. Fiecare parte ia, după caz, măsuri legislative, administrative ori strategice adecvate, eficace şi proporţionate pentru a se asigura că cunoştinţele tradiţionale asociate cu resursele genetice utilizate în cadrul jurisdicţiei lor au fost accesate în conformitate cu cerinţa de obţinere a consimţământului prealabil în cunoştinţă de cauză sau a aprobării şi implicării comunităţilor indigene şi locale şi că s-au stabilit termeni conveniţi de comun acord, în conformitate cu legislaţia sau cerinţele de reglementare privind accesul şi împărţirea beneficiilor ale celeilalte părţi unde sunt situate aceste comunităţi indigene şi locale. 2. Fiecare parte ia măsuri adecvate, eficace şi proporţionate pentru a soluţiona situaţiile de nerespectare a măsurilor adoptate în conformitate cu alineatul(1) de mai sus. 3. În măsura posibilităţilor şi după caz, părţile cooperează în cazurile de presupusă încălcare a legislaţiei sau a cerinţelor de reglementare interne privind accesul şi împărţirea beneficiilor, menţionate la alineatul (1) de mai sus.
ART. 17 Monitorizarea utilizării resurselor genetice 1. Pentru a sprijini conformitatea, fiecare parte ia măsuri, după caz, pentru a monitoriza şi pentru a îmbunătăţi transparenţa în ceea ce priveşte utilizarea resurselor genetice. Aceste măsuri includ: (a) desemnarea unuia sau mai multor puncte de control, după cum urmează: (i) punctele de control desemnate ar urma să colecteze sau să primească, după caz, informaţii relevante privind consimţământul prealabil în cunoştinţă de cauză, sursa resursei genetice, stabilirea termenilor conveniţi de comun acord şi/sau utilizarea resurselor genetice, după caz; (ii) după caz şi în funcţie de caracteristicile specifice ale unui anumit punct de control, fiecare parte impune utilizatorilor de resurse genetice să furnizeze unui anumit punct de control informaţiile specificate la alineatul anterior. Fiecare parte ia măsuri adecvate, eficace şi proporţionate pentru a remedia situaţiile de nerespectare a cerinţelor; (iii) aceste informaţii, inclusiv din certificate de conformitate recunoscute pe plan internaţional în cazul în care acestea sunt disponibile, vor fi puse, fără a aduce atingere protecţiei informaţiilor confidenţiale, la dispoziţia autorităţilor naţionale relevante, a părţii care acordă consimţământul prealabil în cunoştinţă de cauză şi Centrului pentru schimbul de informaţii privind accesul şi împărţirea beneficiilor, după caz; (iv) punctele de control trebuie să fie eficace şi ar trebui să aibă funcţii relevante pentru implementarea prezentei litere (a). Acestea ar trebui să fie relevante pentru utilizarea resurselor genetice sau pentru colectarea de informaţii relevante, între altele în orice stadiu al cercetării, dezvoltării, inovării, precomercializării sau comercializării;
(b) încurajarea utilizatorilor şi a furnizorilor de resurse genetice să includă dispoziţii în termenii conveniţi de comun acord pentru a face schimb de informaţii cu privire la implementarea acestor termeni, inclusiv prin cerinţe de raportare; şi (c) încurajarea utilizării de instrumente şi sisteme de comunicaţie rentabile.
2. Un permis sau echivalentul acestuia eliberat în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) litera (e) şi pus la dispoziţia Centrului pentru schimbul de informaţii privind accesul şi împărţirea beneficiilor constituie un certificat de conformitate recunoscut pe plan internaţional. 3. Un certificat de conformitate recunoscut pe plan internaţional serveşte ca dovadă că resursele genetice la care se referă au fost accesate în urma unui consimţământ prealabil în cunoştinţă de cauză şi că s-au stabilit termeni conveniţi de comun acord, în conformitate cu legislaţia sau cerinţele de reglementare interne privind accesul şi împărţirea beneficiilor ale părţii care acordă consimţământul prealabil în cunoştinţă de cauză. 4. Certificatul de conformitate recunoscut pe plan internaţional trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii, în cazul în care acestea nu sunt confidenţiale: (a) autoritatea emitentă; (b) data eliberării; (c) furnizorul; (d) identificatorul unic al certificatului; (e) persoana sau entitatea căreia i-a fost acordat consimţământul prealabil în cunoştinţă de cauză; (f) obiectul sau resursele genetice la care se referă certificatul; (g) onfirmarea faptului că s-au stabilit termeni conveniţi de comun acord; (h) confirmarea faptului că s-a obţinut consimţământul prealabil în cunoştinţă de cauză; şi (i) utilizare comercială şi/sau necomercială.
ART. 18 Respectarea termenilor conveniţi de comun acord 1. La implementarea articolului 6 alineatul (3) litera (g) punctul (i) şi a articolului 7, fiecare parte trebuie să încurajeze furnizorii şi utilizatorii de resurse genetice şi/sau de cunoştinţe tradiţionale asociate cu resursele genetice să includă dispoziţii în termenii conveniţi de comun acord pentru a reglementa, acolo unde este cazul, soluţionarea litigiilor, inclusiv: (a) jurisdicţia care va fi sesizată pentru procesele de soluţionare a litigiilor; (b) dreptul aplicabil; şi/sau (c) opţiunile pentru soluţionarea alternativă a litigiilor, cum ar fi medierea sau arbitrajul.
2. Fiecare parte se asigură că în cadrul sistemelor lor juridice sunt disponibile căi de atac, în conformitate cu dispoziţiile jurisdicţionale aplicabile, pentru cazurile de litigii care ar putea decurge din termenii conveniţi de comun acord. 3. Fiecare parte trebuie să ia măsuri eficace, după caz, în ceea ce priveşte: (a) accesul la justiţie; şi (b) utilizarea de mecanisme privind recunoaşterea şi executarea reciprocă a hotărârilor şi a sentinţelor arbitrale adoptate în altă ţară.
4. Eficacitatea prezentului articol va fi analizată de Conferinţa părţilor care funcţionează ca reuniune a părţilor la prezentul protocol în conformitate cu articolul 31 din prezentul protocol.
ART. 19 Modele de clauze contractuale 1. Fiecare parte încurajează, după caz, elaborarea, actualizarea şi utilizarea de modele de clauze contractuale sectoriale şi transsectoriale pentru termenii conveniţi de comun acord. 2. Conferinţa părţilor care funcţionează ca reuniune a părţilor la prezentul protocol inventariază periodic utilizarea modelelor de clauze contractuale sectoriale şi transsectoriale.
ART. 20 Coduri de conduită, orientări şi bune practici şi/sau standarde 1. Fiecare parte încurajează, după caz, elaborarea, actualizarea şi utilizarea de coduri de conduită, orientări şi bune practici şi/sau standarde voluntare în ceea ce priveşte accesul şi împărţirea beneficiilor. 2. Conferinţa părţilor care funcţionează ca reuniune a părţilor la prezentul protocol inventariază periodic utilizarea de coduri de conduită, orientări, bune practici şi/sau standarde voluntare şi ia în considerare adoptarea unor coduri de conduită, orientări, bune practici şi/sau standarde specifice.
ART. 21 Acţiuni de sensibilizare Fiecare parte ia măsuri pentru a creşte gradul de sensibilizare cu privire la importanţa resurselor genetice şi a cunoştinţelor tradiţionale asociate cu resursele genetice, precum şi a aspectelor conexe privind accesul şi împărţirea beneficiilor. Aceste măsuri pot include, printre altele: (a) promovarea prezentului protocol, inclusiv a obiectivului său; (b) organizarea de întâlniri ale comunităţilor indigene şi locale cu părţile interesate relevante; (c) instituirea şi menţinerea unui serviciu de asistenţă pentru comunităţile indigene şi locale şi părţile interesate relevante; (d) diseminarea de informaţii prin intermediul unui centru de informare naţional; (e) promovarea de coduri de conduită, orientări, bune practici şi/sau standarde voluntare, în consultare cu comunităţile indigene şi locale şi cu părţile interesate relevante; (f) promovarea, după caz, a schimburilor de experienţă interne, regionale şi internaţionale; (g) educarea şi formarea utilizatorilor şi a furnizorilor de resurse genetice şi cunoştinţe tradiţionale asociate cu resursele genetice referitor la obligaţiile care le revin în privinţa accesului şi a împărţirii beneficiilor; (h) implicarea comunităţilor indigene şi locale şi a părţilor interesate relevante în implementarea prezentului protocol; şi (i) sensibilizarea cu privire la procedurile şi protocoalele comunitare ale comunităţilor indigene şi locale.
ART. 22 Capacitate 1. Părţile cooperează pentru construirea capacităţilor, dezvoltarea capacităţilor şi consolidarea resurselor umane şi a capacităţilor instituţionale în vederea implementării în mod eficace a prezentului protocol în părţile care sunt ţări în curs de dezvoltare, în special ţări cel mai puţin dezvoltate şi, între acesta, state insulare mici în curs de dezvoltare, şi în părţile cu o economie în tranziţie, inclusiv prin instituţii şi organizaţii existente la nivel mondial, regional, subregional şi naţional. În acest context, părţile ar trebui să faciliteze implicarea comunităţilor indigene şi locale şi a părţilor interesate relevante, inclusiv a organizaţiilor neguvernamentale şi a sectorului privat. 2. Nevoia de resurse financiare, în conformitate cu dispoziţiile relevante ale convenţiei, a părţilor care sunt ţări în curs de dezvoltare, în special ţări cel mai puţin dezvoltate şi, între acestea, state insulare mici în curs de dezvoltare, şi a părţilor cu o economie în tranziţie trebuie luată pe deplin în considerare la construirea şi dezvoltarea capacităţilor pentru implementarea prezentului protocol. 3. Ca bază pentru adoptarea unor măsuri corespunzătoare în ceea ce priveşte implementarea prezentului protocol, părţile care sunt ţări în curs de dezvoltare, în special ţări cel mai puţin dezvoltate şi, între acestea, state insulare mici în curs de dezvoltare, şi părţile cu o economie în tranziţie ar trebui să îşi identifice propriile nevoi şi priorităţi privind capacitatea la nivel naţional, prin autoevaluări ale capacităţii la nivel naţional. În cadrul acestor evaluări, părţile respective ar trebui să sprijine nevoile şi priorităţile de capacitate ale comunităţilor indigene şi locale şi ale părţilor interesate relevante identificate de ele, scoţând în evidenţă nevoile şi priorităţile femeilor în ceea ce priveşte capacităţile. 4. În sprijinul implementării prezentului protocol, construirea şi dezvoltarea de capacităţi pot aborda, între altele, următoarele domenii-cheie: (a) capacitatea de a implementa şi de a respecta obligaţiile din prezentul protocol; (b) capacitatea de a negocia termeni conveniţi de comun acord; (c) capacitatea de a elabora, implementa şi aplica măsuri legislative, administrative sau strategice interne privind accesul şi împărţirea beneficiilor; şi (d) capacitatea ţărilor de a-şi dezvolta capacităţile endogene de cercetare pentru a adăuga valoare propriilor resurse genetice.
5. Măsurile luate în conformitate cu alineatele (1)-(4) de mai sus pot include, printre altele: (a) dezvoltarea juridică şi instituţională; (b) promovarea echităţii şi a corectitudinii în negocieri, de exemplu activităţi de formare pentru negocierea de termeni conveniţi de comun acord; (c) monitorizarea şi asigurarea conformităţii; (d) folosirea celor mai bune instrumente de comunicare şi sisteme bazate pe internet pentru activităţile legate de acces şi de împărţirea beneficiilor; (e) dezvoltarea şi utilizarea de metode de evaluare; (f) bioprospectare, cercetare asociată şi studii taxonomice; (g) transferul de tehnologie şi capacitatea tehnică şi de infrastructură pentru a asigura durabilitatea acestui transfer de tehnologie; (h) ameliorarea contribuţiei activităţilor de acces şi de împărţire a beneficiilor la conservarea diversităţii biologice şi la utilizarea durabilă a componentelor acesteia; (i) măsuri speciale pentru sporirea capacităţii părţilor interesate relevante în ceea ce priveşte accesul şi împărţirea beneficiilor; şi (j) măsuri speciale pentru sporirea capacităţii comunităţilor indigene şi locale cu accent pe ameliorarea capacităţii femeilor din cadrul acestor comunităţi în ceea ce priveşte accesul la resurse genetice şi/sau la cunoştinţe tradiţionale asociate cu resursele genetice.
6. Centrului pentru schimbul de informaţii privind accesul şi împărţirea beneficiilor ar trebui să îi fie furnizate informaţii privind iniţiativele de construire şi dezvoltare de capacităţi la nivel naţional, regional şi internaţional, întreprinse în conformitate cu alineatele (1)-(5) de mai sus, pentru a promova sinergia şi coordonarea în privinţa construirii şi dezvoltării capacităţilor pentru acces şi împărţirea beneficiilor.
ART. 23 Transfer de tehnologie, colaborare şi cooperare În conformitate cu articolele 15, 16,18 şi 19 din convenţie, părţile colaborează şi cooperează în cadrul programelor de cercetare şi dezvoltare ştiinţifică şi tehnică, incluzând activităţile de cercetare biotehnologică, ca o modalitate de realizare a obiectivului prezentului protocol. Părţile se angajează să promoveze şi să încurajeze accesul la tehnologie şi transferul de tehnologie către părţile care sunt ţări în curs de dezvoltare, în special ţări cel mai puţin dezvoltate şi state insulare mici în curs de dezvoltare, şi către părţile cu o economie în tranziţie, pentru a permite dezvoltarea şi consolidarea unei baze tehnologice şi ştiinţifice solide şi viabile în vederea realizării obiectivelor convenţiei şi prezentului protocol. Atunci când este posibil şi adecvat, aceste activităţi de colaborare se desfăşoară în şi cu partea sau părţile care furnizează resursele genetice, adică ţara sau ţările de origine ale acestor resurse, ori o parte sau părţi care au dobândit resursele genetice în conformitate cu convenţia.
ART. 24 Entităţi care nu sunt părţi Părţile încurajează entităţile care nu sunt părţi să adere la prezentul protocol şi să transmită informaţii adecvate Centrului pentru schimbul de informaţii privind accesul şi împărţirea beneficiilor.
ART. 25 Mecanisme şi resurse financiare 1. La analizarea resurselor financiare pentru implementarea prezentului protocol, părţile iau în considerare dispoziţiile articolului 20 din convenţie. 2. Mecanismul financiar al convenţiei va fi mecanismul financiar pentru prezentul protocol. 3. În ceea ce priveşte construirea şi dezvoltarea capacităţilor, menţionate la articolul 22 din prezentul protocol, atunci când oferă îndrumări cu privire la mecanismul financiar menţionat la alineatul (2) de mai sus pentru a fi analizate în cadrul Conferinţei părţilor, Conferinţa părţilor care funcţionează ca reuniune a părţilor la prezentul protocol trebuie să ţină seama de nevoia de resurse financiare a părţilor care sunt ţări în curs de dezvoltare, în special ţări cel mai puţin dezvoltate şi, între acestea, state insulare mici în curs de dezvoltare, şi a părţilor cu o economie în tranziţie, precum şi de nevoile şi priorităţile în ceea ce priveşte capacitatea ale comunităţilor indigene şi locale, inclusiv ale femeilor din cadrul acestor comunităţi. 4. În contextul alineatului (1) de mai sus, părţile trebuie să ia în considerare, de asemenea, necesităţile părţilor care sunt ţări în curs de dezvoltare, în special ţări cel mai puţin dezvoltate şi, între acestea, state insulare mici în curs de dezvoltare, şi ale părţilor cu economie în tranziţie, în cadrul eforturilor pe care le depun pentru identificarea şi implementarea cerinţelor de construire şi dezvoltare de capacităţi în scopul implementării prezentului protocol. 5. Îndrumările referitoare la mecanismul financiar al convenţiei din deciziile relevante ale Conferinţei părţilor, inclusiv cele asupra cărora s-a convenit înainte de adoptarea prezentului protocol, se aplică mutatis mutandis dispoziţiilor prezentului articol. 6. Părţile care sunt ţări dezvoltate pot, de asemenea, să ofere resurse financiare şi de altă natură pentru implementarea dispoziţiilor prezentului protocol prin canale bilaterale, regionale şi multilaterale, de care se pot folosi părţile care sunt ţări în curs de dezvoltare şi părţile cu o economie în tranziţie.
ART. 26 Conferinţa părţilor care funcţionează ca reuniune a părţilor la prezentul protocol 1. Conferinţa părţilor funcţionează ca reuniune a părţilor la prezentul protocol. 2. Părţile la convenţie care nu sunt părţi la prezentul protocol pot participa ca observatori la lucrările oricărei reuniuni a Conferinţei părţilor care funcţionează ca reuniune a părţilor la prezentul protocol. Atunci când Conferinţa părţilor funcţionează ca reuniune a părţilor la prezentul protocol, deciziile luate în temeiul prezentului protocolul se adoptă numai de părţile la acesta. 3. Atunci când Conferinţa părţilor funcţionează ca reuniune a părţilor la prezentul protocol, orice membru al biroului Conferinţei părţilor care reprezintă o parte la convenţie, dar, în acel moment, nu şi o parte la prezentul protocol este înlocuit de un membru ales de părţile la prezentul protocol şi din rândul acestora. 4. Conferinţa părţilor care funcţionează ca reuniune a părţilor la prezentul protocol examinează periodic aplicarea prezentului protocol şi adoptă, în limitele mandatului său, deciziile necesare pentru promovarea aplicării efective a protocolului. Conferinţa părţilor îndeplineşte funcţiile care îi sunt atribuite de prezentul protocol şi: (a) formulează recomandări privind orice chestiune necesară pentru implementarea prezentului protocol; (b) înfiinţează organisme subsidiare considerate necesare pentru implementarea prezentului protocol; (c) caută şi recurge, dacă este necesar, la serviciile, cooperarea şi informaţiile furnizate de organizaţiile internaţionale şi de organele interguvernamentale şi neguvernamentale competente; (d) stabileşte forma şi intervalul de transmitere a informaţiilor care trebuie comunicate în conformitate cu articolul 29 din prezentul protocol şi examinează aceste informaţii, precum şi rapoartele înaintate de orice organism subsidiar al său; (e) examinează şi adoptă, în funcţie de necesităţi, modificări ale prezentului protocol şi ale anexei sale, precum şi orice anexe suplimentare la prezentul protocol, care sunt considerate necesare pentru implementarea prezentului protocol; şi (f) exercită alte îndatoriri care ar putea fi necesare pentru implementarea prezentului protocol.
5. Regulamentul de procedură al Conferinţei părţilor şi regulile financiare ale convenţiei se aplică mutatis mutandis prezentului protocol, exceptând cazul în care Conferinţa părţilor care funcţionează ca reuniune a părţilor la prezentul protocol decide altfel prin consens. 6. Prima reuniune a Conferinţei părţilor care funcţionează ca reuniune a părţilor la prezentul protocol este convocată de secretariat şi are loc în acelaşi timp cu prima reuniune a Conferinţei părţilor care este programată după data intrării în vigoare a prezentului protocol. Reuniunile ordinare ulterioare ale Conferinţei părţilor care funcţionează ca reuniune a părţilor la prezentul protocol vor avea loc în acelaşi timp cu reuniunile ordinare ale Conferinţei părţilor, exceptând cazul în care Conferinţa părţilor care funcţionează ca reuniune a părţilor la prezentul protocol decide altfel. 7. Reuniunile extraordinare ale Conferinţei părţilor care funcţionează ca reuniune a părţilor la prezentul protocol se desfăşoară ori de câte ori se consideră necesar de către Conferinţa părţilor care funcţionează ca reuniune a părţilor la prezentul protocol sau la solicitarea scrisă a oricăreia dintre părţi, cu condiţia ca aceasta să fie susţinută de cel puţin o treime dintre părţi, într-un termen de şase luni de la comunicarea solicitării de către secretariat părţilor. 8. Organizaţia Naţiunilor Unite, agenţiile sale specializate şi Agenţia Internaţională a Energiei Atomice, precum şi orice stat membru al acestora sau observator la acestea care nu este parte la convenţie pot fi reprezentaţi în calitate de observatori la reuniunile Conferinţei părţilor care funcţionează ca reuniune a părţilor la prezentul protocol. Orice organism sau agenţie, naţional(ă) sau internaţional(ă), guvernamental(ă) sau neguvernamental(ă), competent(ă) în domeniul reglementat de prezentul protocol şi care a informat secretariatul în legătură cu dorinţa sa de a fi reprezentat(ă) la o reuniune a Conferinţei părţilor care funcţionează ca reuniune a părţilor la prezentul protocol în calitate de observator, poate fi admis(ă) în această calitate, exceptând cazul în care se opune cel puţin o treime a părţilor prezente. Admiterea şi participarea observatorilor fac obiectul dispoziţiilor regulamentului de procedură menţionat la alineatul (5) de mai sus, dacă nu se prevede altfel în prezentul articol.
ART. 27 Organisme subsidiare 1. Orice organism subsidiar înfiinţat de convenţie sau în temeiul acesteia poate servi prezentului protocol, inclusiv în urma unei decizii a Conferinţei părţilor care funcţionează ca reuniune a părţilor la prezentul protocol. Orice astfel de decizie trebuie să specifice sarcinile care trebuie îndeplinite. 2. Părţile la convenţie care nu sunt părţi la prezentul protocol pot participa ca observatori la lucrările oricărei reuniuni a oricăror astfel de organisme subsidiare. Atunci când un organism subsidiar al convenţiei funcţionează ca organism subsidiar al prezentului protocol, deciziile în temeiul prezentului protocol se iau numai de părţile la prezentul protocol. 3. Atunci când un organism subsidiar al convenţiei îşi exercită funcţiile cu privire la aspecte legate de prezentul protocol, orice membru al biroului organismului subsidiar respectiv care reprezintă o parte la convenţie, dar, în acel moment, nu şi o parte la prezentul protocol este înlocuit cu un membru ales de părţile la prezentul protocol şi din rândul acestora.
ART. 28 Secretariatul 1. Secretariatul instituit prin articolul 24 din convenţie funcţionează ca secretariat al prezentului protocol. 2. Articolul 24 alineatul (1) din convenţie, privind funcţiile secretariatului, se aplică mutatis mutandis prezentului protocol. 3. În măsura în care sunt diferite, costurile serviciilor de secretariat asociate prezentului protocol sunt suportate de părţile la acesta. Conferinţa părţilor care funcţionează ca reuniune a părţilor la prezentul protocol decide la prima reuniune cu privire la dispoziţiile bugetare necesare în acest sens.
ART. 29 Monitorizare şi raportare Fiecare parte monitorizează implementarea obligaţiilor care îi revin în temeiul prezentului protocol şi raportează Conferinţei părţilor care funcţionează ca reuniune a părţilor la prezentul protocol, la intervalele şi în formatul determinate de Conferinţa părţilor care funcţionează ca reuniune a părţilor la prezentul protocol, măsurile adoptate pentru implementarea prezentului protocol.
ART. 30 Proceduri şi mecanisme pentru promovarea respectării prezentului protocol Conferinţa părţilor care funcţionează ca reuniune a părţilor la prezentul protocol examinează şi aprobă, în cadrul primei sale reuniuni, proceduri de cooperare şi mecanisme instituţionale pentru a promova respectarea dispoziţiilor prezentului protocol şi pentru a rezolva cazurile de nerespectare. Aceste proceduri şi mecanisme trebuie să includă dispoziţii prin care să se ofere consiliere sau asistenţă, după caz. Acestea trebuie să fie distincte de procedurile şi mecanismele de soluţionare a litigiilor prevăzute la articolul 27 din convenţie, fără a aduce atingere acestora.
ART. 31 Evaluare şi revizuire Conferinţa părţilor care funcţionează ca reuniune a părţilor la prezentul protocol realizează, la patru ani de la intrarea în vigoare a prezentului protocol şi, ulterior, la intervale stabilite de Conferinţa părţilor care funcţionează ca reuniune a părţilor la prezentul protocol, o evaluare a eficacităţii prezentului protocol.
ART. 32 Semnare Prezentul protocol este deschis spre semnare de către părţile la convenţie la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite din New York, începând din 2 februarie 2011 până la 1 februarie 2012.
ART. 33 Intrare în vigoare 1. Prezentul protocol intră în vigoare în a nouăzecea zi de la data depunerii celui de-al cincizecilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare de către statele sau organizaţiile de integrare economică regionale care sunt părţi la convenţie. 2. Prezentul protocol intră în vigoare pentru un stat sau o organizaţie de integrare economică regională care îl ratifică, îl acceptă sau îl aprobă sau aderă la acesta după depunerea celui de-al cincizecilea instrument, astfel cum se prevede la alineatul (1) de mai sus, în a nouăzecea zi de la data la care statul sau organizaţia regională de integrare economică respectiv(ă) depune instrumentul său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare sau la data la care convenţia intră în vigoare pentru acel stat sau acea organizaţie de integrare economică regională, în funcţie de care dintre aceste date este ulterioară. 3. În sensul alineatelor (1) şi (2) de mai sus, niciunul dintre instrumentele depuse de o organizaţie de integrare economică regională nu este considerat ca suplimentar faţă de cele deja depuse de statele membre ale unei astfel de organizaţii.
ART. 34 Rezerve Nu se admite nicio rezervă la prezentul protocol.
ART. 35 Retragere 1. După doi ani de la data la care prezentul protocol intră în vigoare pentru o parte, respectiva parte poate oricând să se retragă din prezentul protocol printr-o notificare scrisă adresată depozitarului. 2. Orice astfel de retragere intră în vigoare la expirarea unei perioade de un an de la data primirii notificării de către depozitar sau la orice altă dată ulterioară, care poate fi specificată în notificarea de retragere.
ART. 36 Texte autentice Originalul prezentului protocol, ale cărui texte în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă sunt deopotrivă autentice, este depus la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Drept care subsemnaţii, pe deplin autorizaţi în acest sens, au semnat prezentul protocol la datele indicate. Adoptat la Nagoya, la douăzeci şi nouă octombrie două mii zece. ANEXA 1 Beneficii monetare şi nemonetare 1. Beneficiile monetare pot include, dar nu se limitează la: (a) taxă/taxe de acces per eşantion colectat sau obţinut în alt mod; (b) plăţi în avans; (c) plăţi eşalonate; (d) plăţi pentru redevenţe; (e) taxe de licenţă în cazul comercializării; (f) comisioane speciale care trebuie plătite către fonduri fiduciare pentru sprijinirea conservării şi utilizării durabile a biodiversităţii; (g) salarii şi termeni preferenţiali, în cazul în care au fost convenite de comun acord; (h) finanţare pentru cercetare; (i) asociaţii în participaţiune; (j) proprietatea comună asupra unor drepturi de proprietate intelectuală relevante.
2. Beneficiile nemonetare pot include, dar nu se limitează la: (a) împărţirea rezultatelor cercetării şi dezvoltării; (b) colaborarea, cooperarea şi contribuţia la programe de cercetare şi dezvoltare ştiinţifică, în special la activităţile de cercetare biotehnologică, în cazul în care este posibil în partea care furnizează resursele genetice; (c) participarea la dezvoltarea de produse; (d) colaborarea, cooperarea şi contribuţia în domeniul educaţiei şi al formării profesionale; (e) accesul la instalaţiile ex situ aferente resurselor genetice şi la baze de date; (f) transferul către furnizorul resurselor genetice al cunoştinţelor şi tehnologiei în condiţii echitabile şi cât mai favorabile, inclusiv în condiţii privilegiate şi preferenţiale acolo unde s-a convenit astfel, în special cunoştinţe şi tehnologie care utilizează resurse genetice, inclusiv biotehnologie, sau care sunt relevante pentru conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice; (g) consolidarea capacităţilor pentru transferul de tehnologie; (h) construirea capacităţii instituţionale; (i) resursele umane şi materiale pentru consolidarea capacităţilor de administrare şi aplicare a reglementărilor referitoare la acces; (j) activităţi de formare legate de resursele genetice, cu participarea deplină a ţărilor care furnizează resurse genetice şi, acolo unde este posibil, în aceste ţări; (k) accesul la informaţiile ştiinţifice relevante pentru conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice, inclusiv inventare biologice şi studii taxonomice; (l) contribuţii la economia locală; (m) activităţi de cercetare îndreptate către nevoi prioritare, precum sănătatea şi securitatea alimentară, luând în considerare utilizările la nivel intern ale resurselor genetice în partea care furnizează resurse genetice; (n) relaţii instituţionale şi profesionale care pot apărea în urma unui acord privind accesul şi împărţirea beneficiilor şi a activităţilor ulterioare de colaborare; (o) beneficii în materie de securitate alimentară şi a traiului; (p) recunoaştere socială; (q) proprietatea comună asupra unor drepturi de proprietate intelectuală relevante.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
