Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
PROTOCOL din 31 mai 2001 impotriva fabricarii si traficului ilegale de arme de foc, piese si componente ale acestora, precum si de munitii, aditional la Conventia Natiunilor Unite impotriva criminalitatii transnationale organizate, adoptata la New York la 15 noiembrie 2000*)
EMITENT: ACT INTERNATIONAL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 2 martie 2004
_____________
*) Traducere.
Preambul
Statele pãrţi la prezentul protocol,
conştiente de nevoia imperioasã de a preveni, de a combate şi de a eradica fabricarea şi traficul ilegale de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii, având în vedere cã aceste activitãţi aduc prejudicii securitãţii fiecãrui stat, fiecãrei regiuni şi lumii întregi, precum şi de faptul cã acestea constituie o ameninţare la adresa bunãstãrii popoarelor, a progresului social şi economic al acestora, ca şi a dreptului lor de a trãi în pace,
convinse, prin urmare, de necesitatea ca toate statele sã ia toate mãsurile corespunzãtoare în acest scop, inclusiv activitãţi de cooperare internaţionalã şi alte mãsuri la nivel regional şi mondial,
amintind Rezoluţia Adunãrii Generale nr. 53/111 din 9 decembrie 1998, în care Adunarea a decis sã stabileascã un comitet special interguvernamental având un numãr nelimitat de membri, în scopul elaborãrii unei convenţii internaţionale cuprinzãtoare împotriva criminalitãţii organizate transnaţionale şi al punerii în discuţie, dacã este cazul, a elaborãrii unui instrument internaţional destinat combaterii fabricãrii şi traficului ilegale de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii,
ţinând cont de spiritul principiului egalitãţii în drepturi a popoarelor şi de dreptul acestora la autodeterminare, aşa cum acesta este consacrat prin Carta Naţiunilor Unite şi prin Declaraţia referitoare la principiile de drept internaţional care se aplicã relaţiilor de prietenie şi de cooperare dintre state, în conformitate cu Carta Naţiunilor Unite,
convinse de faptul cã un instrument internaţional împotriva fabricãrii şi traficului ilegale de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii, împreunã cu Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalitãţii transnaţionale organizate, va sprijini activitãţile de prevenire şi combatere a acestui tip de criminalitate,
au convenit urmãtoarele:
I. Dispoziţii generale
ART. 1
Relaţia cu Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalitãţii transnaţionale organizate
1. Prezentul protocol completeazã Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalitãţii transnaţionale organizate. El este interpretat împreunã cu convenţia.
2. Dispoziţiile convenţiei se aplicã mutatis mutandis prezentului protocol, cu excepţia oricãrei dispoziţii contrare a protocolului.
3. Infracţiunile stabilite conform art. 5 din prezentul protocol sunt considerate infracţiuni stabilite conform convenţiei.
ART. 2
Obiectul
Prezentul protocol are ca obiect promovarea, facilitarea şi întãrirea cooperãrii dintre statele pãrţi, în vederea prevenirii, combaterii şi eradicãrii fabricãrii şi traficului ilegale de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii.
ART. 3
Terminologie
În înţelesul prezentului protocol:
a) expresia armã de foc desemneazã orice armã portabilã cu ţeavã care propulseazã un proiectil din plumb, glonte sau proiectil pe baza acţiunii unui exploziv ori este conceputã pentru realizarea unei astfel de acţiuni sau care poate fi transformatã cu uşurinţã în acest scop, cu excepţia armelor de foc vechi sau replicilor acestora. Armele de foc vechi şi replicile acestora sunt definite în conformitate cu dreptul intern. Totuşi, armele de foc vechi nu vor include în nici un caz armele de foc fabricate dupã 1899;
b) expresia piese şi componente reprezintã orice componentã sau componentã de înlocuire realizatã în mod specific pentru o armã de foc şi indispensabilã pentru funcţionarea acesteia, în special ţeava, carcasa ori camera manşonului, chiulasa sau cuiul percutor, manşonul mobil ori închizãtorul, ca şi orice alt dispozitiv realizat sau adaptat pentru atenuarea zgomotului cauzat prin detonarea unei arme de foc;
c) termenul muniţii reprezintã totalitatea cartuşelor sau componentelor acestora, inclusiv camera cartuşului, capsele de iniţiere, praful de puşcã, gloanţele ori proiectilele folosite la o armã de foc, cu condiţia ca aceste componente sã facã ele însele obiectul autorizãrii în respectivul stat parte;
d) expresia fabricare ilegalã reprezintã fabricarea sau asamblarea armelor de foc, a pieselor şi componentelor acestora ori a muniţiilor:
(i) începând cu piesele şi componentele care fac obiectul traficului ilegal;
(ii) fãrã licenţã sau autorizaţie din partea unei autoritãţi competente a statului parte în care are loc fabricarea ori asamblarea; sau
(iii) fãrã marcarea armelor de foc la data fabricãrii lor, în conformitate cu art. 8 din prezentul protocol.
Licenţele sau autorizaţiile de fabricare a pieselor şi componentelor sunt eliberate în conformitate cu dreptul intern;
e) expresia trafic ilegal reprezintã importul, exportul, achiziţia, vânzarea, livrarea, transportul sau transferul de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii, începând din teritoriul unui stat parte sau prin teritoriul acestuia cãtre teritoriul altui stat parte ori dacã unul dintre statele pãrţi interesate nu îl autorizeazã în conformitate cu termenii prezentului protocol sau dacã armele de foc nu sunt marcate în conformitate cu art. 8 din prezentul protocol;
f) termenul înregistrare reprezintã urmãrirea sistematicã a circuitului pe care armele de foc şi, în mãsura posibilului, piesele şi componentele acestora, precum şi muniţiile îl parcurg de la producãtor pânã la cumpãrãtor, pentru a sprijini autoritãţile competente ale statelor pãrţi sã detecteze şi sã analizeze fabricarea şi traficul ilegale şi sã realizeze anchete.
ART. 4
Domeniul de aplicare
1. Prezentul protocol se va aplica, în afarã de dispoziţie contrarã, în scopul prevenirii fabricãrii şi traficului ilegale de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii, ca şi al realizãrii anchetelor şi activitãţilor referitoare la infracţiunile stabilite în conformitate cu art. 5 din prezentul protocol, atunci când aceste infracţiuni au caracter transnaţional şi când în comiterea acestora este implicat şi un grup al crimei organizate.
2. Prezentul protocol nu se aplicã tranzacţiilor dintre state sau transferurilor realizate între state în cazurile în care aplicarea sa ar aduce atingere dreptului unuia dintre statele pãrţi ca, în interesul securitãţii naţionale, sã întreprindã mãsuri compatibile cu Carta Naţiunilor Unite.
ART. 5
Incriminarea
1. Fiecare stat parte va adopta mãsurile legislative şi de altã naturã care pot fi necesare pentru a atribui caracter de infracţiune faptelor comise în mod intenţionat:
a) fabricarea ilegalã de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii;
b) traficul ilegal de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii;
c) falsificarea sau ştergerea, înlãturarea sau alterarea ilegalã a marcajului (marcajelor) care trebuie sã figureze pe o armã de foc, potrivit art. 8 din prezentul protocol.
2. Fiecare stat parte adoptã, de asemenea, mãsurile legislative şi de altã naturã care sunt necesare pentru a atribui caracter de infracţiune:
a) tentativei de a comite o infracţiune stabilitã conform paragrafului 1 al prezentului articol sau de a fi complice la aceasta, sub rezerva conceptelor fundamentale existente în sistemul sãu juridic; şi
b) faptei de a organiza, dirija, facilita, încuraja sau favoriza, prin intermediul acordãrii de sprijin sau al consilierii, comiterea unei infracţiuni stabilite potrivit paragrafului 1 al prezentului articol.
ART. 6
Confiscarea, sechestrarea şi modul de a dispune
1. Fãrã a aduce atingere art. 12 din convenţie, statele pãrţi adoptã, în mãsura posibilului, în cadrul sistemelor lor juridice naţionale, mãsurile necesare care sã permitã confiscarea armelor de foc, a pieselor şi componentelor acestora, precum şi a muniţiilor care au fãcut obiectul fabricãrii ilegale sau traficului ilegal.
2. În cadrul sistemelor lor juridice naţionale, statele pãrţi adoptã mãsurile necesare prin care sã nu se permitã ca armele de foc, piesele şi componentele acestora, precum şi muniţiile care au fãcut obiectul unei fabricãri ilegale sau unui trafic ilegal sã intre în posesia unor persoane neautorizate, sechestrând şi distrugând armele respective, piesele şi componentele acestora, precum şi muniţiile, cu excepţia situaţiei în care o altã mãsurã de a dispune de acestea a fost în mod oficial autorizatã, cu condiţia ca aceste arme şi muniţii sã fi fost marcate şi ca metodele de dispunere de respectivele arme şi muniţii sã fi fost înregistrate.
II. Prevenirea
ART. 7
Pãstrarea informaţiilor
Fiecare stat parte asigurã pãstrarea, pentru o perioadã de cel puţin 10 ani, a informaţiilor privind armele de foc şi, atunci când este cazul şi dacã este posibil, a celor privind piesele şi componentele acestora, precum şi muniţiile care fac obiectul unei fabricãri ilegale sau al unui trafic ilegal, precum şi pentru prevenirea şi descoperirea acestor activitãţi. Aceste informaţii sunt urmãtoarele:
a) mãrcile corespunzãtoare impuse potrivit art. 8 din prezentul protocol;
b) datele de eliberare şi de expirare a licenţelor sau a autorizaţiilor solicitate, ţara exportatoare, ţara importatoare, ţãrile de tranzit şi, în caz afirmativ, destinatarul final, ca şi descrierea şi cantitatea articolelor, în cazul tranzacţiilor internaţionale privind armele de foc, piesele şi componentele acestora, precum şi muniţiile.
ART. 8
Marcarea armelor de foc
1. În scopurile identificãrii şi înregistãrii fiecãrei arme de foc, statele pãrţi trebuie:
a) în momentul fabricãrii fiecãrei arme de foc, sã impunã un mod unic de marcare prin care sã se indice numele producãtorului, ţara sau locul de fabricare şi numãrul de serie, sã pãstreze orice alt marcaj unic şi realizat în mod simplificat, bazat pe folosirea simbolurilor geometrice simple, combinate cu un cod numeric şi/sau alfanumeric, prin care sã se permitã tuturor statelor identificarea cu uşurinţã a ţãrii de fabricaţie;
b) sã impunã marcarea corespunzãtoare simplã a fiecãrei arme de foc importate, pentru a se permite identificarea ţãrii importatoare şi, dacã este posibil, a anului în care a fost realizat importul, şi sã facã posibilã înregistrarea armei de foc de cãtre autoritãţile competente ale acestei ţãri, ca şi o marcare unicã, dacã arma de foc nu posedã o asemenea marcare. Condiţiile enunţate în prezentul alineat nu vor fi aplicate importurilor temporare de arme de foc, realizate în scopuri legale care pot fi verificate;
c) în momentul transferãrii unei arme de foc din stocurile unui stat în vederea dãrii sale în folosinţã civilã permanentã, sã asigure marcarea corespunzãtoare unicã, care sã permitã tuturor statelor pãrţi identificarea ţãrii de transfer.
2. Pentru a încuraja dezvoltarea industriei armelor de foc, statele pãrţi vor întreprinde mãsuri prin care sã se împiedice înlãturarea sau alterarea marcãrii.
ART. 9
Neutralizarea armelor de foc
Un stat parte care prin dreptul sãu intern nu considerã drept armã de foc o armã de foc neutralizatã va întreprinde mãsurile necesare, stabilind, dacã este cazul, infracţiuni specifice, pentru a preveni reactivarea ilegalã a armelor de foc neutralizate, în conformitate cu urmãtoarele principii generale de neutralizare:
a) sã facã în mod definitiv inutilizabile şi imposibil de înlãturat, înlocuit sau modificat în vederea oricãrui tip de reactivare toate pãrţile de bazã ale unei arme de foc neutralizate;
b) pentru a garanta cã modificãrile aduse unei arme de foc o fac în mod definitiv inutilizabilã, sã întreprindã demersurile necesare pentru ca, dacã este cazul, o autoritate competentã sã poatã verifica mãsurile de neutralizare;
c) sã prevadã, în cadrul verificãrii de cãtre autoritatea competentã, eliberarea unui certificat sau a unui document care sã ateste neutralizarea unei arme de foc ori, în acest scop, sã o marcheze în mod clar şi vizibil.
ART. 10
Obligaţiile generale privind sistemele de licenţe sau de autorizaţii de export, import şi de tranzit
1. Pentru transferul armelor de foc, pieselor şi componentelor acestora, precum şi al muniţiilor, fiecare stat parte stabileşte ori menţine un sistem eficient de licenţiere sau de autorizare a exporturilor şi importurilor, precum şi mãsuri privind tranzitul internaţional.
2. Înainte de eliberarea licenţelor sau a autorizaţiilor de export pentru livrãrile de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii, fiecare stat parte verificã dacã:
a) statele importatoare au eliberat licenţele sau autorizaţiile de import; şi
b) înaintea livrãrii, statele de tranzit au notificat în scris cel puţin cã nu se opun realizãrii tranzitului, fãrã a aduce atingere acordurilor sau aranjamentelor bilaterale şi multilaterale existente în favoarea statelor care nu au ieşire la mare.
3. Licenţa sau autorizaţia de export şi import şi documentaţia însoţitoare conţin informaţii care trebuie sã cuprindã cel puţin locul şi data eliberãrii, data expirãrii, ţara exportatoare, ţara importatoare, destinatarul final, descrierea şi cantitatea armelor de foc, a pieselor şi componentelor acestora, precum şi a muniţiilor şi, în caz de tranzit, ţãrile de tranzit. Informaţiile cuprinse în licenţa de import trebuie sã fie transmise anticipat statelor de tranzit.
4. La cerere, statul parte importator informeazã statul parte exportator cu privire la primirea livrãrilor de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii.
5. În limita mijloacelor de care dispune, fiecare stat parte ia mãsurile necesare astfel încât procedurile de eliberare a licenţelor sau a autorizaţiilor sã fie sigure, iar autenticitatea licenţelor sau a autorizaţiilor sã poatã fi verificatã ori confirmatã.
6. În scopurile legale care pot fi verificate, precum vânãtoarea, tirul sportiv, expertizarea, prezentarea în expoziţii sau realizarea de reparaţii, statele pãrţi pot adopta proceduri simplificate pentru importul şi exportul, ca şi pentru tranzitul armelor de foc, pieselor şi componentelor acestora, precum şi al muniţiilor.
ART. 11
Mãsurile de securitate şi de prevenire
În vederea detectãrii, prevenirii şi eliminãrii furturilor, pierderilor sau deturnãrii de la scopul iniţial, ca şi a fabricãrii şi traficului ilegale de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii, fiecare stat parte va întreprinde mãsurile corespunzãtoare destinate:
a) asigurãrii securitãţii armelor de foc, a pieselor şi componentelor acestora, precum şi a muniţiilor, din momentul fabricãrii, al importãrii, exportãrii şi tranzitãrii prin teritoriul sãu; şi
b) creşterii eficienţei controalelor asupra importurilor, exporturilor şi tranzitului, inclusiv, dacã este cazul, a controalelor la frontierã, ca şi a eficienţei cooperãrii transfrontaliere dintre poliţie şi serviciile vamale.
ART. 12
Informaţii
1. Fãrã a aduce prejudicii art. 27 şi 28 din convenţie, statele pãrţi, potrivit respectivelor lor sisteme juridice şi administrative, vor realiza schimburi de informaţii pertinente, pentru fiecare caz, referitoare, în special, la producãtori, negociatori, importatori, exportatori şi, de fiecare datã când este posibil, la transportatorii autorizaţi de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii.
2. Fãrã a aduce atingere art. 27 şi 28 din convenţie, statele pãrţi, potrivit respectivelor lor sisteme juridice şi administrative, vor realiza schimburi de informaţii pertinente referitoare, în special, la:
a) grupurile criminale organizate, cunoscute sau bãnuite cã participã la fabricarea ilegalã ori la traficul ilegal de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii;
b) mijloacele de ascundere utilizate la fabricarea ilegalã sau la traficul ilegal de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii, ca şi la mijloacele de detectare a acestora;
c) metodele şi mijloacele, punctele de expediere şi de destinaţie şi rutele frecvent utilizate de grupurile criminale organizate implicate în traficul ilegal de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii; şi
d) date privind experienţele legislative, ca şi practicile şi mãsurile destinate prevenirii, combaterii şi eradicãrii fabricãrii şi traficului ilegale de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii.
3. În vederea întãririi reciproce a capacitãţilor lor de prevenire şi descoperire a fabricãrii şi traficului ilegale de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii, a realizãrii anchetelor şi a acuzãrii persoanelor implicate în aceste activitãţi ilegale, statele pãrţi, dupã cum se apreciazã, fie îşi vor comunica, fie vor face schimb de informaţii ştiinţifice şi tehnologice pertinente, utile serviciilor însãrcinate cu detectarea şi reprimarea.
4. Statele pãrţi vor coopera pentru înregistrarea armelor de foc, pieselor şi componentelor acestora, precum şi a muniţiilor care pot face obiectul fabricãrii sau traficãrii ilegale şi, în limita mijloacelor disponibile, vor rãspunde cu rapiditate solicitãrilor de asistenţã în acest domeniu.
5. Sub rezerva conceptelor fundamentale ale propriului sistem juridic sau ale tuturor acordurilor internaţionale, fiecare stat parte care, în baza prezentului articol, primeşte din partea unui alt stat parte informaţii, inclusiv informaţii exclusive referitoare la tranzacţiile comerciale, garanteazã confidenţialitatea acestora şi respectã toate restricţiile impuse folosirii acestora, dacã este astfel solicitat de cãtre statul parte care furnizeazã informaţiile. Dacã o asemenea confidenţialitate nu poate fi asiguratã, statul parte care a furnizat informaţiile este avizat în acest sens, înainte ca aceste informaţii sã fie divulgate.
ART. 13
Cooperarea
1. Statele pãrţi coopereazã la nivel bilateral, regional şi internaţional pentru prevenirea, combaterea şi eradicarea fabricãrii şi traficului ilegale de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii.
2. Fãrã a aduce atingere art. 18 paragraful 13 din convenţie, fiecare stat parte desemneazã un organism naţional sau un punct unic de contact pentru a asigura legãtura cu alte state pãrţi pentru problematica ce face obiectul prezentului protocol.
3. Statele pãrţi vor încerca sã obţinã sprijinul şi cooperarea din partea fabricanţilor, negociatorilor, importatorilor, exportatorilor, intermediarilor şi transportatorilor comerciali de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii, în scopul prevenirii şi descoperirii activitãţilor ilegale indicate în paragraful 1 al prezentului articol.
ART. 14
Instruirea şi asistenţa tehnicã
Statele pãrţi coopereazã între ele sau, dupã caz, cu organizaţiile internaţionale competente astfel încât sã poatã primi, la cerere, instruirea şi asistenţa tehnicã necesare pentru îmbunãtãţirea capacitãţii lor de prevenire, combatere şi eradicare a fabricãrii şi traficului ilegale de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii, inclusiv asistenţa tehnicã, financiarã şi materialã pentru problematica indicatã la art. 29 şi 30 din convenţie.
ART. 15
Intermediari şi intermediere
1. În vederea prevenirii şi combaterii fabricãrii şi traficului ilegale de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii, statele pãrţi care nu au stabilit încã un sistem de reglementare a activitãţii celor care practicã intermedierea vor întreprinde demersuri în acest sens. Un asemenea sistem ar putea sã includã una sau mai multe mãsuri prin care:
a) sã fie impusã înregistrarea intermediarilor care îşi desfãşoarã activitatea pe teritoriul lor;
b) sã fie impusã existenţa unei licenţe ori a unei autorizaţii de intermediere; sau
c) sã se impunã ca pe licenţele ori autorizaţiile de import sau export ori pe documentele însoţitoare sã fie indicate numele şi adresa intermediarilor care participã la realizarea tranzacţiei.
2. Statele pãrţi care au stabilit un sistem de autorizaţii privind intermedierea, aşa cum se stipuleazã în paragraful 1 al prezentului articol, sunt încurajate sã furnizeze informaţii privind intermediarii şi intermedierea, atunci când, potrivit art. 12 din prezentul protocol, realizeazã schimburi de informaţii, şi, potrivit art. 7 din prezentul protocol, sã pãstreze informaţii referitoare la intermediari sau intermediere.
III. Dispoziţii finale
ART. 16
Soluţionarea diferendelor
1. Statele pãrţi se vor strãdui sã soluţioneze pe calea negocierii diferendele privind interpretarea sau aplicarea prezentului protocol.
2. Orice diferend între douã sau mai multe state pãrţi privind interpretarea ori aplicarea prezentului protocol, care, într-un interval de timp rezonabil, nu poate fi soluţionat pe calea negocierii, la cererea unuia dintre aceste state pãrţi, va fi supus arbitrajului. Dacã, în termen de 6 luni începând de la data formulãrii cererii de arbitraj, statele pãrţi nu convin asupra organizãrii arbitrajului, oricare dintre acestea poate sã supunã diferendul Curţii Internaţionale de Justiţie, adresând o solicitare în conformitate cu statutul Curţii.
3. În momentul semnãrii, ratificãrii, acceptãrii, aprobãrii sau al aderãrii la prezentul protocol, fiecare stat parte poate sã declare cã nu se considerã parte la paragraful 2 al prezentului articol. Faţã de oricare stat parte care a formulat o astfel de rezervã, celelalte state pãrţi nu vor fi parte la paragraful 2 al acestui articol.
4. Orice stat parte care a formulat o rezervã conform paragrafului 3 al prezentului articol poate, în orice moment, sã îşi retragã acea rezervã prin notificare adresatã secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 17
Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea şi aderarea
1. Prezentul protocol va fi deschis spre semnare tuturor statelor, la sediul din New York al Organizaţiei Naţiunilor Unite, începând din cea de-a 30-a zi de la adoptarea lui de cãtre Adunarea Generalã, pânã la data de 12 decembrie 2002.
2. Prezentul protocol va fi, de asemenea, deschis spre semnare de cãtre organizaţii regionale de integrare economicã, cu condiţia ca cel puţin unul dintre statele membre ale unei astfel de organizaţii sã fi semnat prezentul protocol, în conformitate cu paragraful 1 al prezentului articol.
3. Prezentul protocol este supus ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi înmânate secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. O organizaţie regionalã de integrare economicã poate depune instrumentele sale de ratificare, acceptare sau aprobare dacã cel puţin unul dintre statele sale membre l-a ratificat, l-a acceptat sau l-a aprobat. În acest instrument de ratificare, acceptare sau aprobare aceastã organizaţie declarã aria sa de competenţã în ceea ce priveşte problematicile guvernate de prezentul protocol. De asemenea, respectiva organizaţie informeazã depozitarul despre orice modificare pertinentã referitoare la aria sa de competenţã.
4. Prezentul protocol este deschis spre aderare oricãrui stat sau oricãrei organizaţii regionale de integrare economicã din care cel puţin un stat membru este parte la prezentul protocol. Instrumentele de aderare vor fi înmânate secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. La data aderãrii, o organizaţie regionalã de integrare economicã îşi va declara aria de competenţã cu privire la problematicile guvernate de prezentul protocol. De asemenea, respectivele organizaţii vor informa depozitarul cu privire la orice modificãri pertinente referitoare la aria sa de competenţã.
ART. 18
Intrarea în vigoare
1. Prezentul protocol va intra în vigoare în cea de-a 90-a zi care urmeazã datei depunerii celui de-al 40-lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, dar nu înainte de intrarea în vigoare a convenţiei. În scopurile prezentului paragraf, nici unul dintre instrumentele depuse de cãtre o organizaţie regionalã de integrare economicã nu va fi considerat drept instrument care sã se adauge instrumentelor deja depuse de cãtre statele membre ale acestei organizaţii.
2. Pentru fiecare stat sau organizaţie regionalã de integrare economicã care va ratifica, va accepta sau va aproba prezentul protocol ori care va adera la acesta dupã depunerea celui de-al 40-lea instrument pertinent, prezentul protocol va intra în vigoare în cea de-a 30-a zi care urmeazã datei depunerii instrumentului pertinent de cãtre respectivul stat sau de cãtre respectiva organizaţie ori la data la care protocolul intrã în vigoare potrivit paragrafului 1 al prezentului articol, dacã aceastã datã este ulterioarã.
ART. 19
Amendamente
1. Dupã expirarea unui termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului protocol, un stat parte la prezentul protocol poate propune un amendament, prin transmiterea cãtre secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a textului acestuia. La Conferinţa pãrţilor la convenţie secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va comunica statelor pãrţi propunerea de amendament în vederea examinãrii acesteia şi adoptãrii unei decizii. Statele pãrţi la prezentul protocol, reunite la Conferinţa pãrţilor, vor face toate eforturile pentru a ajunge la un consens cu privire la fiecare amendament. Dacã toate eforturile depuse în acest sens vor fi epuizate fãrã ca un acord sã fie realizat, ca ultimã soluţie pentru ca amendamentul sã fie adoptat va trebui sã fie obţinut votul majoritãţii de douã treimi din numãrul statelor pãrţi la prezentul protocol, care au fost prezente la Conferinţa pãrţilor şi care şi-au exprimat votul.
2. Pentru exercitarea în baza prezentului articol a dreptului de vot în domeniile lor de competenţã, organizaţiile regionale de integrare economicã dispun de un numãr de voturi egal cu numãrul statelor lor membre care sunt pãrţi la prezentul protocol. Ele nu îşi exercitã dreptul de vot dacã statele lor membre îşi exercitã acest drept, şi nici invers.
3. Un amendament adoptat în conformitate cu paragraful 1 al prezentului articol va fi supus ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii de cãtre statele pãrţi.
4. Pentru un stat parte, un amendament adoptat în conformitate cu paragraful 1 al prezentului articol va intra în vigoare în cea de-a 90-a zi care urmeazã datei la care respectivul stat parte a înmânat secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite un instrument de ratificare, acceptare sau aprobare a respectivului amendament.
5. Un amendament intrat în vigoare are caracter obligatoriu pentru statele pãrţi care şi-au exprimat consimţãmântul de a fi legate la acesta. Celelalte state pãrţi rãmân legate potrivit dispoziţiilor prezentului protocol şi tuturor amendamentelor anterioare pe care le-au ratificat, le-au acceptat sau le-au aprobat.
ART. 20
Denunţarea
1. Un stat parte poate denunţa prezentul protocol prin notificare scrisã adresatã secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Denunţarea va produce efecte la un an de la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general.
2. O organizaţie regionalã de integrare economicã înceteazã sã mai fie parte la prezentul protocol atunci când toate statele sale membre l-au denunţat.
ART. 21
Depozitarul şi limbile de lucru
1. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite este depozitarul prezentului protocol.
2. Originalul prezentului protocol, ale cãrui texte în limbile arabã, chinezã, englezã, francezã, rusã şi spaniolã sunt egal autentice, va fi depozitat de cãtre secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Drept care subsemnaţii plenipotenţiari, pe deplin autorizaţi de cãtre respectivele lor guverne, am semnat prezentul protocol.
_________________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
