Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   PROTOCOL din 24 iunie 1998  Conventiei din 1979 asupra poluarii atmosferice transfrontiere pe distante lungi, referitor la metale grele*)    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

PROTOCOL din 24 iunie 1998 Conventiei din 1979 asupra poluarii atmosferice transfrontiere pe distante lungi, referitor la metale grele*)

EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 470 bis din 1 iulie 2003
--------
*) Protocolul a fost ratificat prin <>Legea nr. 271 din 23.06.2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 1 iulie 2003.

Pãrţile,
hotãrâte sa punã în aplicare Convenţia asupra poluarii atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi,
preocupate de faptul ca emisiile anumitor metale grele sunt transportate dincolo de granitele naţionale şi ca acestea ar putea deteriora ecosistemele de importanta economicã şi ecologica sau ar avea efecte dãunãtoare asupra sãnãtãţii umane,
luând în considerare faptul ca procesele industriale şi de ardere reprezintã sursele antropice predominante de emisie a metalelor grele în atmosfera,
recunoscând faptul ca metalele grele sunt componente naturale ale crustei terestre şi ca multe metale grele în anumite forme şi concentratii corespunzãtoare sunt necesare vieţii,
luând în considerare datele tehnice şi ştiinţifice existente despre emisii, procese geochimice, procese atmosferice şi efecte ale metalelor grele asupra sãnãtãţii umane şi a mediului, precum şi tehnicile antipoluare şi costurilor lor,
constiente de faptul ca exista tehnici şi practici de management pentru a reduce poluarea atmosferica produsã de emisiile metalelor grele,
recunoscând faptul ca ţãrile din regiunea Comisiei Economice a Naţiunilor Unite pentru Europa (UN/ECE) au situaţii economice diferite şi ca în anumite tari economiile sunt în tranzitie,
hotãrâte sa ia mãsuri pentru a anticipa, preveni sau minimaliza emisiile anumitor metale grele şi a compusilor lor, luând în considerare abordarea preventivã, stabilitã în principiul 15 din Declaraţia de la Rio asupra mediului şi dezvoltãrii,
reafirmand ca statele au, în concordanta cu Carta ONU şi principiile dreptului internaţional, dreptul suveran de a exploata propriile resurse conform propriilor politici de mediu şi dezvoltare, precum şi responsabilitatea de a garanta ca activitãţile aflate sub jurisdicţia sau controlul lor nu afecteazã mediul altor state sau al altor regiuni dincolo de limitele jurisdicţiei naţionale,
atente ca mãsurile de control al emisiilor de metale grele sa contribuie şi la protecţia mediului şi sãnãtãţii umane în zonele din afarã regiunii CEE a ONU, inclusiv apele din zona arctica şi cele internaţionale,
observând ca diminuarea emisiilor de metale grele specifice ar putea avea beneficii pentru diminuarea emisiilor altor poluanti,
constiente ca ar putea fi nevoie şi de alte acţiuni mai eficiente pentru a controla şi reduce emisiile anumitor metale grele şi ca, de exemplu, studiile pe baza de efecte ar putea servi drept baza pentru alte acţiuni,
observând contribuţia importanta a sectoarelor private şi neguvernamentale de a cunoaşte efectele în legatura cu metalele grele, soluţiile alternative şi tehnicile antipoluare disponibile, precum şi rolul lor în a acorda ajutor în reducerea emisiilor de metale grele,
ţinând cont de activitãţile referitoare la controlul metalelor grele la nivel naţional şi în instanţele internaţionale,
au convenit urmãtoarele:

ART. 1
DEFINIŢII
În sensul prezentului Protocol,
1. "Convenţie" reprezintã Convenţia asupra poluarii atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi, adoptatã la Geneva la 13 noiembrie 1979;
2. "EMEP" reprezintã Programul de cooperare privind supravegherea şi evaluarea transportului pe distanţe lungi a poluantilor atmosferici în Europa;
3. "Organism Executiv" reprezintã Organismul Executiv al Convenţiei, constituit în baza art. 10 alin. (1) din Convenţie;
4. "Comisie" reprezintã Comisia Economicã pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite;
5. "Pãrţi" reprezintã, în cazul în care nu se prevede altfel, Pãrţile prezentului Protocol;
6. "zona geograficã a activitãţilor EMEP" reprezintã zona definitã la art. 1 alin. (4) din Protocolul Convenţiei din 1979 asupra poluarii atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi cu privire la finanţarea pe termen lung a Programului de cooperare privind supravegherea şi evaluarea transportului pe distanţe lungi a poluantilor atmosferici în Europa (EMEP), adoptat la Geneva la 28 septembrie 1984;
7. "metale grele" reprezintã acele metale sau, în unele cazuri, metaloizi care sunt stabili şi au o densitate mai mare de 4,5 g/mc şi compusii lor;
8. "emisie" reprezintã eliminarea unei substanţe dintr-o sursa punctiforma sau difuza în atmosfera;
9. "sursa fixa" reprezintã orice construcţie, structura, dispozitiv, instalatie sau echipament fix, care emite sau poate sa emita în atmosfera, direct sau indirect, unul dintre metalele grele prezentate în anexa I;
10. "sursa fixa noua" reprezintã orice sursa fixa a carei construcţie sau modificare substantiala a început dupã expirarea celor 2 ani de la data intrãrii în vigoare: (i) a prezentului Protocol; sau (ii) a unei modificãri la anexa I sau II, unde sursa fixa face obiectul prevederilor prezentului Protocol doar în temeiul modificãrii respective. Le revine autoritãţilor naţionale competente obligaţia de a decide dacã o modificare este substantiala sau nu, luând în considerare anumiti factori, cum ar fi efecte benefice ale modificãrii asupra mediului.
11. "categoria surselor majore" reprezintã oricare dintre categoriile de surse fixe prezentate în anexa II, care contribuie cu cel puţin un procent la emisiile totale de metale grele enumerate în anexa I, care provin din surse fixe, pentru anul de referinta stabilit conform anexei I.
ART. 2
OBIECTIVUL
Obiectivul prezentului Protocol este de a controla emisiile de metale grele datorate activitãţilor antropice, care sunt transportate în atmosfera dincolo de frontiera pe distanţe lungi şi care pot avea efecte negative semnificative asupra sãnãtãţii umane sau a mediului, în conformitate cu dispoziţiile articolelor urmãtoare.
ART. 3
OBLIGAŢII FUNDAMENTALE
1. Fiecare Parte trebuie sa îşi reducã emisiile anuale totale în atmosfera pentru fiecare dintre metalele grele enumerate în anexa I în raport cu nivelul emisiei din anul de referinta stabilit conform anexei respective, luând mãsuri eficiente, adecvate situaţiei sale particulare.
2. Fiecare Parte trebuie sa aplice nu mai târziu de termenele specificate în anexa IV:
(a) cele mai bune tehnici disponibile, ţinând cont de anexa III, la fiecare sursa fixa noua din cadrul unei categorii de surse fixe majore pentru care anexa III identifica cele mai bune tehnici disponibile;
(b) valorile limita specificate în anexa V pentru fiecare sursa fixa noua din cadrul unei categorii de surse fixe majore. Ca soluţie alternativa, fiecare Parte poate aplica strategii diferite de reducere a emisiilor, care pot duce în general la niveluri echivalente ale emisiilor;
(c) cele mai bune tehnici disponibile, ţinând cont de anexa III, pentru fiecare sursa fixa existenta în cadrul unei categorii de surse fixe majore pentru care anexa III identifica cele mai bune tehnici disponibile. Fiecare Parte poate aplica drept alternativa strategii diferite de reducere a emisiilor, care pot duce în general la niveluri echivalente ale emisiilor;
(d) valorile limita specificate în anexa V pentru fiecare sursa fixa existenta în cadrul unei categorii de surse fixe majore, atâta timp cat acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic şi economic. Fiecare Parte poate aplica drept alternativa strategii diferite de reducere a emisiilor, care pot duce în general la niveluri echivalente ale emisiilor.
3. Fiecare Parte trebuie sa aplice mãsuri de control al produselor în concordanta cu condiţiile şi termenele specificate în anexa VI.
4. Fiecare Parte trebuie sa studieze posibilitatea aplicãrii unor mãsuri suplimentare de management al produselor, ţinând seama de anexa VII.
5. Fiecare Parte dezvolta şi pãstreazã inventare de emisii pentru metalele grele enumerate în anexa I, utilizând pentru Pãrţile situate în zona geograficã a EMEP metodologiile specificate de Organismul Executiv al EMEP, iar pentru Pãrţile situate în afarã zonei geografice a EMEP, metodologiile elaborate în planul de lucru al Organismului Executiv.
6. Dacã, dupã aplicarea alin. (2) şi 3 de mai sus, o Parte nu poate îndeplini cerinţele alin. (1) pentru un metal greu inclus în anexa I, aceasta este scutitã de obligaţiile de la alin. (1) pentru metalul greu respectiv.
7. Orice Parte a carei suprafata totalã este mai mare de 6.000.000 kmp este scutitã de obligaţiile de la alin. (2) lit. (b), (c) şi (d), dacã poate demonstra ca, în termen de cel mult opt ani de la data intrãrii în vigoare a prezentului Protocol, va reduce emisiile sale anuale totale pentru fiecare dintre metalele grele enumerate în anexa I din categoriile de surse specificate în anexa II cu cel puţin 50%, în raport cu nivelul emisiilor ce provin din acele categorii, fata de anul de referinta stabilit conform anexei I. Orice Parte care intenţioneazã sa acţioneze în conformitate cu prezentul alineat trebuie sa specifice acest lucru la semnarea prezentului Protocol sau la aderarea la acest instrument.
ART. 4
SCHIMBUL DE INFORMAŢII ŞI TEHNOLOGIE
1. În conformitate cu propriile legi, reglementãri şi practici, Pãrţile trebuie sa creeze condiţii favorabile schimbului de tehnici şi tehnologie pentru a reduce emisiile de metale grele, inclusiv, dar nu exclusiv, pentru a dezvolta mãsuri de management al produselor şi aplicarea celor mai bune tehnici disponibile, promovand în special:
(a) schimbul comercial de tehnologie disponibilã;
(b) contactele directe şi cooperarea pe plan industrial, inclusiv societãţi mixte;
(c) schimbul de informaţii şi experienta; şi
(d) asistenta tehnica.
2. În promovarea activitãţilor specificate la alin. (1), Pãrţile trebuie sa creeze condiţii favorabile prin facilitarea contactelor şi a cooperãrii între organizaţii şi persoane competente din sectorul public şi privat care au capacitatea de a asigura tehnologie, servicii de proiectare şi inginerie, echipament sau mijloace financiare.
ART. 5
STRATEGII, POLITICI, PROGRAME ŞI MĂSURI
1. Fiecare Parte trebuie sa dezvolte, fãrã întârziere nejustificatã, strategii, politici şi programe de îndeplinire a obligaţiilor sale conform prezentului Protocol.
2. În plus, o Parte poate:
(a) aplica instrumente economice pentru a incuraja adoptarea unor abordari eficiente din punct de vedere al costurilor în privinta reducerii emisiilor de metale grele;
(b) încheia pacte sociale şi acorduri voluntare;
(c) incuraja utilizarea mai eficienta a resurselor şi materiilor prime;
(d) incuraja utilizarea surselor energetice mai puţin poluante;
(e) lua mãsuri pentru dezvoltarea şi introducerea sistemelor de transport mai puţin poluante;
(f) lua mãsuri pentru stoparea anumitor procese de emisie a metalelor grele acolo unde exista posibilitatea de înlocuire a acestor procese la scara industriala;
(g) lua mãsuri pentru a dezvolta şi utiliza procese mai curate pentru a preveni şi a controla poluarea.
3. Pãrţile pot lua mãsuri mai stricte decât cele cerute de prezentul Protocol.
ART. 6
CERCETARE, DEZVOLTARE ŞI MONITORIZARE
Pãrţile, acordand atentie în primul rând metalelor grele enumerate în anexa I, încurajeazã cercetarea, dezvoltarea, monitorizarea şi cooperarea în legatura cu (dar nu exclusiv):
(a) emisiile, transportul pe distanţe lungi, nivelurile depunerilor şi modelarea lor, nivelurile existente în mediul biotic şi abiotic, elaborarea procedurilor pentru armonizarea metodologiilor relevante;
(b) cãile de rãspândire a poluantilor şi inventarierea lor în ecosistemele reprezentative;
(c) efectele poluantilor asupra sãnãtãţii umane şi a mediului, inclusiv cuantificarea acestor efecte;
(d) cele mai bune tehnici şi practici disponibile şi tehnici de control al emisiilor utilizate în prezent de Pãrţi sau care sunt în curs de dezvoltare;
(e) colectarea, reciclarea şi, dacã este necesar, eliminarea produselor sau deşeurilor care conţin un metal greu sau mai multe;
(f) metodologiile care permit luarea în considerare a factorilor socio-economici în evaluarea strategiilor alternative de control;
(g) o abordare pe baza efectelor care includ informaţii utile, inclusiv informaţii obţinute conform lit. (a) - (f), despre nivelurile mãsurate sau modelate ale poluantilor în mediu, despre cãile lor de rãspândire şi efectele lor asupra sãnãtãţii umane şi a mediului, în scopul formularii strategiilor viitoare de control, care vor tine cont şi de factorii economici şi tehnologici;
(h) soluţii alternative de utilizare a metalelor grele în produsele enumerate în anexele VI şi VII;
(i) culegerea informaţiilor despre nivelurile metalelor grele în anumite produse, despre riscul producerii unor emisii de metale grele în timpul procesului de fabricaţie, a procesarii, distribuţiei în comerţ, utilizãrii şi eliminãrii acestor produse, şi despre tehnicile de reducere a emisiilor.
ART. 7
RAPORTARI
1. Conform propriilor legi privind confidenţialitatea informatiei:
(a) fiecare Parte trebuie sa raporteze Organismului Executiv, prin intermediul Secretariatului executiv al Comisiei şi la intervale regulate stabilite de Pãrţile reunite în cadrul Organismului Executiv, informaţii despre mãsurile luate pentru aplicarea prezentului Protocol;
(b) fiecare Parte din zona geograficã a EMEP trebuie sa raporteze la EMEP, prin intermediul Secretariatului Executiv al Comisiei şi la intervale regulate stabilite de organismul director al EMEP şi aprobate de Pãrţile reunite în cadrul Organismului Executiv, informaţii despre nivelurile emisiilor de metale grele enumerate în anexa I, utilizând drept baza metodologiile şi rezoluţia spatiala şi temporala, menţionate de organismul director al EMEP. Pãrţile situate în afarã zonei geografice a EMEP trebuie sa furnizeze Organismului Executiv informaţii similare, dacã sunt solicitate în acest sens. În plus, dacã este cazul, fiecare Parte trebuie sa culeagã şi sa raporteze informaţii pertinente despre emisiile altor metale grele, luând în considerare metodologiile şi rezoluţia temporala şi spatiala a organismului director al EMEP şi a Organismului Executiv.
2. Informaţiile care urmeazã sa fie furnizate în conformitate cu alin. (1) lit. (a) trebuie sa fie în conformitate cu o decizie privind forma şi conţinutul, care va fi adoptatã de Pãrţi la o sesiune a Organismului Executiv. Termenii acestei decizii trebuie reanalizati, dupã caz, pentru a identifica orice element suplimentar privind forma şi conţinutul informaţiilor ce vor fi incluse în rapoarte.
3. Cu suficient timp înainte de fiecare sesiune anuala a Organismului Executiv, EMEP trebuie sa furnizeze informaţii despre transportul pe distanţe lungi şi depunerile de metale grele.
ART. 8
CALCULE
Utilizând modele şi masurari adecvate şi cu suficient timp înaintea fiecãrei sesiuni anuale a Organismului Executiv, EMEP trebuie sa furnizeze acestuia calculele fluxurilor şi depunerilor transfrontiere ale metalelor grele din zona geograficã a EMEP. În zonele din afarã zonei geografice a EMEP, trebuie utilizate modele adecvate situaţiei particulare a Pãrţilor la Convenţie.
ART. 9
RESPECTAREA OBLIGAŢIILOR
Respectarea obligaţiilor ce revin fiecãrei Pãrţi prin prezentul Protocol trebuie examinata în mod periodic. Comitetul de aplicare constituit prin Decizia Organismului Executiv 2/1997 la cea de-a 15-a sesiune trebuie sa efectueze aceste examinari şi sa raporteze Pãrţilor reunite în cadrul Organismului Executiv în conformitate cu dispoziţiile din anexa deciziei menţionate, inclusiv cu modificãrile acesteia.
ART. 10
EXAMINARI EFECTUATE DE PĂRŢI LA SESIUNILE ORGANISMULUI EXECUTIV
1. La sesiunile Organismului Executiv, conform art. 10 alin. (2) lit. (a) din Convenţie, Pãrţile examineazã informaţiile furnizate de Pãrţi, EMEP şi alte organisme subsidiare, precum şi rapoartele Comitetului de aplicare menţionat în art. 11 din prezentul Protocol.
2. La sesiunile Organismului Executiv, Pãrţile examineazã progresul înregistrat în realizarea obiectivelor stabilite în prezentul Protocol.
3. La sesiunile Organismului Executiv, Pãrţile examineazã în ce mãsura obligaţiile stabilite în prezentul Protocol sunt suficiente şi eficiente.
(a) Aceste examinari vor tine seama de cele mai bune informaţii ştiinţifice disponibile despre efectele depunerilor metalelor grele, de evaluarile dezvoltarilor tehnologice şi de evoluţia condiţiilor economice;
(b) În perspectiva cercetãrii, dezvoltãrii, monitorizarii şi cooperãrii conform prezentului Protocol, aceste examinari trebuie:
(i) sa evalueze progresul în realizarea obiectivului prezentului Protocol;
(ii) sa evalueze dacã reducerile suplimentare ale emisiilor dincolo de nivelurile cerute de prezentul Protocol pot reduce şi alte efecte asupra sãnãtãţii umane sau mediului; şi
(iii) sa ia în considerare dimensiunea existenta pentru baza corespunzãtoare aplicãrii abordarii;
(c) Procedurile, metodele şi calendarul pentru aceste examinari trebuie specificate de Pãrţi la o sesiune a Organismului Executiv.
4. Pe baza concluziilor examinarilor menţionate la alin. (3) şi cat mai curând posibil dupã terminarea examinãrii, Pãrţile trebuie sa dezvolte un plan de lucru în etape pentru a reduce în atmosfera emisiile metalelor grele listate în anexa I.
ART. 11
SOLUŢIONAREA DIFERENDELOR
1. În cazul unui diferend între doua sau mai multe Pãrţi privind interpretarea sau aplicarea prezentului Protocol, Pãrţile în cauza cauta sa soluţioneze diferendul prin negociere sau prin orice alta metoda de soluţionare a diferendelor aflatã la dispoziţia lor. Pãrţile aflate în disputa informeazã Organismul Executiv despre diferendul lor.
2. Atunci când ratifica, accepta, aproba sau adera la prezentul Protocol sau în orice alt moment dupã aceea, o Parte care nu este o organizaţie de integrare economicã regionala poate declara într-un instrument scris prezentat Depozitarului ca, pentru toate diferendele privind interpretarea sau aplicarea Protocolului, ea recunoaşte ca obligatoriu ipso facto şi fãrã un acord special unul din cele doua mijloace de soluţionare a diferendelor menţionate mai jos, sau ambele în raport cu orice Parte care accepta aceeaşi obligaţie:
(a) supunerea diferendului la Curtea Internationala de Justiţie;
(b) arbitrajul în conformitate cu procedurile care trebuie adoptate de Pãrţi la o sesiune a Organismului Executiv, cat mai curând posibil, într-o anexa privind arbitrajul.
O Parte care este o organizaţie de integrare economicã regionala poate face o declaraţie cu acelaşi efect în ceea ce priveşte arbitrajul în conformitate cu procedurile menţionate la lit. (b).
3. O declaraţie facuta conform alin. (2) rãmâne în vigoare pana când aceasta expira conform propriilor termene sau pana la expirarea perioadei de 3 luni dupã ce s-a depus la Depozitar o notificare a revocãrii acestei declaraţii.
4. O noua declaraţie, o notificare a revocãrii unei declaraţii sau expirarea unei declaraţii nu trebuie sa aducã atingere procedurilor angajate în fata Curţii Internaţionale de Justiţie sau a instanţei de arbitraj, cu excepţia cazului în care Pãrţile convin altceva.
5. Cu excepţia cazului în care Pãrţile în disputa au acceptat aceleaşi mijloace de soluţionare a diferendului conform alin. (2), dacã, dupã expirarea unei perioade de 12 luni de la înştiinţarea unei Pãrţi de cãtre o alta Parte privind existenta unui diferend între ele, Pãrţile în cauza nu au fost în stare sa soluţioneze diferendul lor prin mijloacele menţionate la alin. (1), diferendul este supus unei concilieri la cererea uneia dintre Pãrţile în disputa.
6. În sensul alin. (5), se creeazã o comisie de conciliere. Comisia este compusa dintr-un numãr egal de membri desemnaţi de fiecare Parte implicata sau, dacã Pãrţile în conciliere impartasesc acelaşi interes, din grupul Pãrţilor interesate şi un preşedinte ales de comun acord de cãtre membri astfel desemnaţi. Comisia elaboreazã o recomandare pe care Pãrţile în disputa o examineazã cu buna credinţa.
ART. 12
ANEXELE
Anexele la prezentul Protocol fac parte integrantã din Protocol. Anexele III şi VII au valoare de recomandare.
ART. 13
MODIFICĂRI ALE PROTOCOLULUI
1. Fiecare Parte poate propune modificãri la prezentul Protocol.
2. Modificãrile propuse sunt înaintate în scris Secretarului Executiv al Comisiei, care le comunica tuturor Pãrţilor. Pãrţile discuta modificãrile şi adaptarile propuse la urmãtoarea sesiune a Organismului Executiv, cu condiţia ca aceste propuneri sa fi fost transmise Pãrţilor cu cel puţin 90 zile înainte.
3. Modificãrile la prezentul Protocol, inclusiv cele ale anexelor I, II, IV, V şi VI sunt adoptate prin consens de cãtre Pãrţile prezente la sesiunea Organismului Executiv şi intra în vigoare pentru Pãrţile care le-au acceptat, în a 90-a zi de la data la care doua treimi din Pãrţi au depus la Depozitar instrumentele de acceptare ale acestor modificãri. Modificãrile intra în vigoare pentru orice alta Parte în a 90-a zi care urmeazã datei la care respectiva Parte a depus instrumentele de acceptare a modificãrilor.
4. Modificãrile la anexele III şi VII sunt adoptate prin consens de cãtre Pãrţile prezente la sesiunea Organismului Executiv. La expirarea a 90 de zile de la data comunicãrii acestora de cãtre Secretarul Executiv al Comisiei, o modificare a acestor anexe îşi produce efectele pentru acele Pãrţi care nu au înaintat notificãri Depozitarului în conformitate cu dispoziţiile alin. (5), cu condiţia ca cel puţin 16 Pãrţi sa nu fi înaintat aceasta notificare.
5. Orice Parte care nu poate aproba o modificare la anexele III sau VII trebuie sa notifice Depozitarului în scris, într-un termen de 90 de zile începând de la data comunicãrii adoptãrii acesteia. Depozitarul informeazã fãrã întârziere toate Pãrţile asupra primirii unei astfel de notificãri. O Parte poate substitui, în orice moment, acceptarea notificãrii anterioare şi, dupã depunerea la Depozitar a unui instrument de acceptare, modificarea la aceasta anexa intra în vigoare pentru Partea respectiva.
6. În cazul unei propuneri de modificare a anexelor I, VI sau VII prin adãugarea unui metal greu, a unei mãsuri de control pentru produse, a unui produs sau a unui grup de produse la prezentul Protocol:
(a) autorul propunerii furnizeazã Organismului Executiv informaţiile precizate în Decizia Organismului Executiv 1/1998, inclusiv în modificãrile acesteia; şi
(b) Pãrţile evalueaza propunerea în concordanta cu procedurile stabilite în Decizia Organismului Executiv 1/1998, inclusiv în modificãrile acesteia;
7. Orice decizie de modificare a Deciziei Organismului Executiv 1/1998 este adoptatã prin consensul Pãrţilor reunite în cadrul Organismului Executiv şi îşi va produce efectele dupã 60 de zile de la data adoptãrii sale.
ART. 14
SEMNAREA
1. Prezentul Protocol este deschis pentru semnare la Aarhus (Danemarca) în zilele de 24-25 iunie 1998, apoi la sediul Naţiunilor Unite din New York pana la 21 decembrie 1998, ale tuturor statelor membre Comisiei, precum şi statelor care au statut consultativ pe lângã Comisie în temeiul alin. (8) din Rezoluţia 36 (IV) a Consiliului Economic şi Social din 28 martie 1947 şi organizaţiilor de integrare economicã regionala constituite de state suverane membre ale Comisiei, având competente pentru negocierea, încheierea şi aplicarea acordurilor internaţionale în problemele menţionate în Protocol, sub rezerva ca statele şi organizaţiile implicate sa fie Pãrţi ale Convenţiei.
2. În problemele care ţin de competenta lor, aceste organizaţii de integrare economicã regionala îşi exercita în nume propriu drepturile şi se achitã în nume propriu de responsabilitãţile pe care prezentul Protocol le conferã statelor lor membre. În asemenea cazuri, statele membre ale acestor organizaţii nu sunt abilitate sa îşi exercite drepturile în mod individual.
ART. 15
RATIFICAREA, ACCEPTAREA, APROBAREA ŞI ADERAREA
1. Prezentul Protocol este supus ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii de cãtre semnatari.
2. Prezentul Protocol este deschis aderãrii tuturor statelor şi organizaţiilor care îndeplinesc cerinţele de la art. 14 alin. (1), începând de la 21 decembrie 1998.
ART. 16
DEPOZITARUL
Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare sunt depuse la Secretarul General al ONU, care îndeplineşte funcţiile de Depozitar.
ART. 17
INTRAREA ÎN VIGOARE
1. Prezentul Protocol intra în vigoare în a 90-a zi de la data depunerii celui de al 16-lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
2. Pentru fiecare stat sau organizaţie menţionate la art. 15 alin. (1), care ratifica, accepta sau aproba prezentul Protocol sau adera la acesta dupã depunerea celui de-al 16-lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, Protocolul intra în vigoare în a 90-a zi care urmeazã datei depunerii de cãtre aceasta Parte a instrumentului sau de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
ART. 18
RETRAGEREA
În orice moment dupã 5 ani de la data la care prezentul Protocol a intrat în vigoare pentru o Parte, Partea respectiva se poate retrage din acesta printr-o notificare scrisã adresatã Depozitarului. Retragerea este efectivã în a 90-a zi care urmeazã datei primirii notificãrii de cãtre Depozitar sau la orice alta data ulterioara care poate fi specificatã în notificarea de retragere.
ART. 19
TEXTE AUTENTICE
Originalul prezentului Protocol, ale cãrui texte în limbile engleza, franceza şi rusa sunt în egala mãsura autentice se depune la Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
DREPT care, subsemnaţii, pe deplin împuterniciţi, au semnat prezentul Protocol.
Adoptat la Aarhus (Danemarca), 24 iunie 1998.

ANEXA I



METALELE GRELE MENŢIONATE ART. 3 ALIN. (1) ŞI ANUL
DE REFERINTA PENTRU RESPECTAREA OBLIGAŢIEI
┌────────────┬────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Metal greu │ An de referinta │
├────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Cadmiu (Cd) │1990, sau oricare alt an între 1985 şi 1995 (inclusiv) │
│ │specificat de cãtre o Parte în urma ratificãrii, acceptãrii, │
│ │aprobãrii sau aderãrii │
├────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Plumb (Pb) │1990, sau oricare alt an între 1985 şi 1995 (inclusiv) │
│ │specificat de cãtre o Parte în urma ratificãrii, acceptãrii, │
│ │aprobãrii sau aderãrii │
├────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Mercur (Hg) │1990, sau oricare alt an între 1985 şi 1995 (inclusiv) │
│ │specificat de cãtre o Parte în urma ratificãrii, acceptãrii, │
│ │aprobãrii sau aderãrii │
└────────────┴────────────────────────────────────────────────────────────────┘



ANEXA II

CATEGORII DE SURSE FIXE

I. INTRODUCERE
1. Prezenta anexa nu vizeazã instalaţiile sau Pãrţile de instalaţii utilizate pentru cercetare-dezvoltare sau testarea produselor sau procedeelor noi.
2. Valorile limita indicate alãturat se repartizeazã în general la capacitatile de producţie sau la producţia efectivã. Atunci când cel care exploateazã se angajeazã la mai multe activitãţi fãcând parte din aceeaşi subrubrica, din aceeaşi instalatie sau din acelaşi loc, capacitatile care corespund acestor activitãţi sunt aditionate.



II. LISTA CATEGORIILOR
┌──────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Categoria │ Descrierea categoriei │
├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│1. │Instalaţii de ardere care necesita un aport termic normal net mai │
│ │mare de 50 MW │
├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│2. │Instalaţii de prajire sau de aglomerare a minereurilor (inclusiv │
│ │minereuri sulfurate) sau a minereurilor concentrate având o │
│ │capacitate mai mare de 150 tone/zi pentru minereul de fier sau │
│ │minereul concentrat şi 30 tone/zi de aglomerat în cazul prajirii │
│ │cuprului, plumbului sau zincului sau pentru orice tratare de │
│ │minereuri de aur şi de mercur. │
├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│3. │Topitorii şi otelarii (prima şi a doua topire, în special în │
│ │cuptoare cu arc) inclusiv în curgere continua a unei capacitãţi │
│ │mai mari de 2,5 tone/ora. │
├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│4. │Topitorii de metale feroase având o capacitate de producţie mai │
│ │mare de 20 tone/zi. │
├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│5. │Instalaţii de producere a cuprului, plumbului şi zincului plecand │
│ │de la minereuri, minereuri concentrate sau de la materii prime de │
│ │recuperare prin procedee metalurgice, de o capacitate mai mare de │
│ │30 tone/zi de metal în cazul instalaţiilor de producere primara şi│
│ │de 15 tone/zi în cazul instalaţiilor de producere secundarã sau a │
│ │oricãrei instalatie de producere primara a mercurului. │
├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│6. │Instalaţii de topire (afanare, turnare la topitorie), în special │
│ │pentru aliajele de cupru, plumb şi zinc, inclusiv produsele de │
│ │recuperare, de o capacitate mai mare de 4 tone/zi pentru plumb sau│
│ │de 20 tone/zi pentru cupru şi zinc. │
├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│7. │Instalaţii de producere a clinkerului de ciment în cuptoare │
│ │rotative având o capacitate de producţie mai mare de 500 tone/zi │
│ │sau în alte cuptoare cu o capacitate de producţie mai mare de 50 │
│ │tone/zi. │
├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│8. │Fabrici de sticla cu plumb, inclusiv de fibra de sticla, cu o │
│ │capacitate de topire mai mare de 20 tone/zi. │
├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│9. │Instalaţii de producere a clorului şi a sodei caustice prin │
│ │electroliza folosind procedeul cu catod de mercur. │
├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│10. │Instalaţii de incinerare a deşeurilor periculoase sau a deşeurilor│
│ │medicale cu o capacitate mai mare de 1 tona/ora sau instalaţii de │
│ │co-incinerare a deşeurilor periculoase sau medicale specificate │
│ │conform legislaţiei naţionale. │
├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│11. │Instalaţii de incinerare a deşeurilor orãşeneşti cu o capacitate │
│ │mai mare de 3 tone/ora sau instalaţii de co-incinerare a │
│ │deşeurilor orãşeneşti specificate conform legislaţiei naţionale. │
└──────────┴──────────────────────────────────────────────────────────────────┘



ANEXA III

CELE MAI BUNE TEHNICI DISPONIBILE PENTRU DIMINUAREA
EMISIILOR DE METALE GRELE ŞI A COMPUSILOR LOR PROVENIND DIN
CATEGORIILE DE SURSE ENUMERATE ÎN ANEXA II

I. INTRODUCERE
1. Obiectivul prezentei anexe este de a difuza Pãrţilor o serie de informaţii pentru a determina cele mai bune tehnici disponibile aplicabile surselor fixe pentru a le putea permite sa se achite de obligaţiile ce decurg din prezentul Protocol.
2. "Cele mai bune tehnici disponibile" (MTD) reprezintã stadiul de dezvoltare cel mai eficient şi cel mai avansat al activitãţilor şi modurilor lor de exploatare, demonstrand aptitudinea practica a tehnicilor speciale ce trebuie constituie, în principiu, baza valorilor limita de emisie ce vizeazã evitarea şi, dacã acest lucru se dovedeşte imposibil de realizat, reducerea în mod general a emisiilor şi impactul lor asupra mediului în ansamblul sau:
- "tehnici" reprezintã atât tehnologia utilizata, cat şi modul în care instalatia este conceputã, construitã, intretinuta, exploatatã şi scoasa din funcţiune;
- tehnici "disponibile" reprezintã tehnicile perfectionate la o scara care permite aplicarea lor în sectorul industrial pertinent, în condiţii viabile din punct de vedere economic şi tehnic, ţinându-se cont de costuri şi de avantaje, indiferent dacã aceste tehnici sunt sau nu utilizate sau produse pe teritoriul Partii interesate, astfel încât sa se asigure accesul în condiţii rezonabile al celui care exploateazã.
- "cele mai bune" tehnici reprezintã tehnicile cele mai eficiente pentru a atinge un nivel general ridicat de protecţie a mediului în ansamblul sau.
Pentru determinarea celor mai bune tehnici disponibile se impune acordarea unei atentii speciale, în general sau în cazuri speciale, factorilor enumerati alãturat, ţinând seama de costurile şi avantajele probabile ale mãsurii considerate şi ale principiilor de precautie şi de preventie:
- utilizarea unor tehnologii puţin poluante;
- utilizarea de substanţe puţin periculoase;
- recuperarea şi reciclarea unei mai mari Pãrţi a substanţelor produse şi utilizate în timpul operaţiilor, precum şi a deşeurilor;
- procedeele, mijloacele sau metodele de exploatare comparabile care au fost experimentate cu succes la scara industriala;
- progresul tehnologic şi evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice;
- natura, efectele şi volumul emisiilor în cauza;
- datele de punere în funcţiune a instalaţiilor noi sau existente;
- termenele necesare pentru plasarea celor mai bune tehnici disponibile;
- consumul de materii prime (inclusiv apa) şi natura materiilor prime utilizate în procedeu, precum şi eficienta sa energetica;
- necesitatea de a preveni sau reduce la minimum impactul global al emisiilor asupra mediului şi riscurile de poluare a mediului;
- necesitatea prevenirii accidentelor şi reducerii la minimum a consecinţelor acestora asupra mediului.
Noţiunea de cea mai buna tehnica disponibilã nu vizeazã prescrierea unei tehnici sau a unei tehnologii speciale, ci şi respectarea caracteristicilor tehnice ale instalaţiei în cauza, a situaţiei sale geografice şi a stãrii mediului la nivel local.
3. Informaţiile privind eficacitatea şi costul mãsurilor de combatere a emisiilor se bazeazã pe documentaţia oficialã a Organismului Executiv şi a organismelor sale subsidiare, în special pe documentele primite şi examinate de Echipa specialã pentru metale grele şi de Grupul de lucru pregatitor special pentru metale grele. S-a ţinut cont, în plus, de alte informaţii internaţionale privind cele mai bune tehnici disponibile de combatere a emisiilor (de ex. - notele tehnice ale Comunitãţii Europene privind MTD, recomandãrile PARCOM privind cele mai bune tehnici disponibile şi informaţiile comunicate direct de cãtre experţi).
4. Experienta dobandita prin folosirea instalaţiilor şi produselor noi care fac apel la tehnici puţin poluante, precum şi de modernizarea instalaţiilor existente, creste fãrã încetare; în consecinta, prezenta anexa poate face obiectul unor modificãri sau actualizari.
5. Prezenta anexa descrie un anumit numãr de mãsuri al cãror cost şi eficienta sunt foarte variabile. Alegerea mãsurilor aplicabile în fiecare caz depinde de, şi poate fi limitatã la, mai mulţi factori, cum ar fi: situaţia economicã, infrastructura tehnologicã, dispozitivele antiemisie deja în funcţiune, securitatea, consumul de energie şi faptul ca sursa este noua sau exista deja.
6. S-a ţinut cont în prezenta anexa de emisiile de cadmiu, plumb şi mercur şi de compusii lor care se prezintã sub forma solida (prin legare cu particule) şi/sau gazoasa. Formele chimice ale acestor compuşi nu sunt, în general, luate în considerare în prezenta anexa. Totuşi, eficacitatea dispozitivelor antiemisie cu privire la proprietãţile fizice ale metalului greu a fost luatã în considerare, în special în cazul mercurului.
7. Valorile de emisie exprimate în mg/mc se raporteazã la condiţiile normale (volum 273, 15 k, 101,3 kPa, gaze uscate), necorectate, ale concentratiei de oxigen, cu excepţia cazului în care se specifica altfel, şi sunt calculate în funcţie de tehnicile proiectate de CEN (Comitetul European de Standardizare) şi, în anumite cazuri, în funcţie de tehnicile naţionale de prelevare şi supraveghere.
II. OPTIUNI GENERALE PENTRU REDUCEREA EMISIILOR DE METALE GRELE ŞI A COMPUSILOR ACESTORA
8. Exista mai multe moduri de combatere sau de prevenire a emisiilor de metale grele. Printre mãsurile de reducere a emisiilor de aplicare, tehnologiile adiţionale şi modificarea procedeelor (inclusiv operaţiunile de întreţinere şi control al functionarii) ocupa un loc important. Pot fi luate urmãtoarele mãsuri, a cãror aplicare poate fi modulata în funcţie de condiţiile tehnice sau de situaţia economicã generalã:
(a) aplicarea tehnologiilor de producţie puţin poluante, în special la instalaţiile noi;
(b) epurarea efluentilor gazosi (mãsuri de reducere secundare), în special cu ajutorul filtrelor, instalaţiilor de epurare - spalare sau a celor de absorbţie;
(c) modificarea sau prepararea materiilor prime, a combustibililor şi/sau a altor produse de plecare (utilizarea de materii prime cu slabã concentraţie de metale grele);
(d) adoptarea de metode optime de management - buna organizare interna, programe de întreţinere preventivã sau mãsuri primare, cum ar fi închiderea unitãţilor care produc pulberi;
(e) aplicarea de tehnici de management ecologic corespunzãtor pentru utilizarea şi eliminarea anumitor produşi care conţin cadmiu, plumb şi/sau mercur.
9. Este necesar sa se controleze punerea în funcţiune a procedurilor antiemisie pentru a veghea ca mãsurile şi metodele corespunzãtoare sunt corect aplicate şi a permite o reducere efectivã a emisiilor. Acest control va consta în:
(a) întocmirea unui inventar al mãsurilor de reducere definite mai sus, care au fost deja aplicate;
(b) compararea reducerilor efective de Cd, Pb şi Hg cu obiectivele fixate în Protocol;
(c) determinarea caracteristicilor emisiilor cuantificate de Cd, Pb şi Hg care provin din surse pertinente prin tehnici corespunzãtoare;
(d) sa se procedeze astfel încât organismele de reglementare sa efectueze un audit periodic al mãsurilor de reducere aplicate în scopul supravegherii bunei funcţionari în timp.
10. Mãsurile de reducere a emisiilor ar trebui sa fie eficiente din punct de vedere al costului. Raportul cost-eficacitate ar trebui sa fie determinat în funcţie de suma totalã anuala a costurilor pe unitate (inclusiv costuri de investiţie şi costuri de exploatare). Costurile de reducere a emisiilor ar trebui sa fie de asemenea luate în considerare în contextul întregului proces.
III. TEHNICI ANTIEMISIE
11. Principalele categorii de tehnici antiemisie disponibile pentru emisiile de Cd, Pb şi Hg sunt urmãtoarele: mãsuri primare, cum ar fi înlocuirea materiilor prime sau a combustibililor, tehnologii de producţie puţin poluante şi mãsuri secundare, cum ar fi reducerea de emisii nepersistente şi epurarea efluentilor gazosi. Tehnicile proprii diferitelor sectoare sunt indicate în capitolul IV.
12. Datele privind eficacitatea sunt obţinute din experienta practica şi se considera ca reflecta capacitatea instalaţiilor aflate în prezent în funcţiune. Eficienta globalã a reducerii gazelor de combustie şi a emisiilor nepersistente depinde, într-o mare mãsura, de performanta separatoarelor de gaz şi a desprafuitoarelor (hote aspirante). S-au obţinut randamente de captare şi de colecta mai mari de 99%. Experienta a demonstrat ca, în anumite cazuri, mãsurile de combatere puteau reduce cu cel puţin 90% emisiile globale.
13. În cazul emisiilor de cadmiu, plumb şi mercur fixate pe particule, metalele pot fi captate cu ajutorul desprafuitoarelor. Tabelul 1 arata concentratiile caracteristice de pulberi dupã epurarea gazelor cu ajutorul anumitor tehnici. Majoritatea acestor mãsuri au fost în general aplicate în diferite sectoare. Tabelul 2 oferã informaţii privind eficacitatea minima teoreticã a anumitor tehnici de captare a mercurului gazos. Aplicarea acestor mãsuri depinde de fiecare procedeu special; utilitatea lor este optimala atunci când concentratiile de mercur din gazele de combustie sunt ridicate.

Tabelul 1:



Performanta dispozitivelor de desprafuire, exprimatã în concentratii
medii orare de desprafuire

┌──────────────────────────────────────────┬──────────────────────────────────┐
│ │Concentratii medii de pulberi dupã│
│ │ epurare (mg/mc) │
├──────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────┤
│Filtre textile │ < 10 │
│Filtre textile de tip membrana │ < 1 │
│Desprafuitoare electrice pe cale uscata │ < 50 │
│Desprafuitoare electrice pe cale umeda │ < 50 │
│Epuratoare - spalatoare foarte performanţe│ < 50 │
└──────────────────────────────────────────┴──────────────────────────────────┘


Nota: La presiune medie sau redusã, epuratoarele-spalatoare şi instalaţiile de desprafuire au în general o putere de desprafuire inferioarã.

Tabelul 2:


Performanţe minime teoretice ale separatoarelor de mercur exprimate în
concentratii medii orare de mercur
┌──────────────────────────────────────────┬──────────────────────────────────┐
│ │ Concentratia de mercur dupã │
│ │ epurare (mg/mc) │
├──────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────┤
│Filtre cu seleniu │ < 0,01 │
│Epuratoare - spalatoare cu seleniu │ < 0,2 │
│Filtre cu cãrbune activ │ < 0,01 │
│Injectare cu carbon + desprafuitor │ < 0,05 │
│Procedeu Odda Norzive cu clorura de sodiu │ < 0,1 │
│Procedeu cu sulfura de plumb │ < 0,05 │
│Procedeu Bolken (tiosulfat) │ < 0,1 │
└──────────────────────────────────────────┴──────────────────────────────────┘


14. Ar trebui sa se vegheze ca aplicarea acestor mãsuri de combatere a emisiilor sa nu creeze alte probleme de mediu. Un procedeu cu un volum scãzut de emisie în atmosfera nu trebuie utilizat dacã accentueaza impactul total asupra mediului al evacuarii de metale grele, în special al unei poluari crescute a apei datorate efluentilor lichizi. Trebuie sa se ia de asemenea în considerare destinaţia finala a pulberilor captate datoratã procedeului imbunatatit de epurare a gazului. Manipularea acestor reziduuri poate avea un efect negativ asupra mediului, care va reduce beneficiul unei diminuari a evacuarii în atmosfera a pulberilor şi gazelor industriale.
15. Mãsurile de reducere a emisiilor pot fi axate pe tehnici de producţie, precum şi pe epurarea efluentilor gazosi. Aceste doua aplicaţii nu sunt independente una de alta, alegerea unui procedeu dat putând exclude anumite metode de epurare a gazelor.
16. Alegerea unei tehnici date va depinde de o serie de parametri, cum ar fi concentratia poluantilor şi/sau formele chimice sub care aceştia sunt prezenţi în gazul brut, debitul volumic al gazului, temperatura gazului sau a altor factori, astfel încât domeniile de aplicare se pot suprapune şi, în astfel de cazuri, condiţiile specifice vor dicta alegerea tehnicii celei mai adecvate.
17. Prezenta secţiune descrie mãsurile proprii de reducere a emisiilor de gaze de la coşurile de triaj în diferite sectoare. Emisiile nepersistente trebuie luate în considerare. Mijloacele utilizate pentru reducerea emisiilor de pulberi ocazionale prin evacuare, manipularea şi stocarea materiilor prime sau a subproduselor, care, deşi nu sunt relevante pentru transportul pe distanţe lungi, pot avea consecinţe asupra mediului local. Emisiile pot fi reduse transferand aceste activitãţi interesate în clãdiri închise, eventual dotate cu sisteme de ventilaţie şi desprafuire, circuite de aspersie sau alte dispozitive adecvate. În caz de stocare în aer liber, suprafata materiilor trebuie protejata impotriva efectului de antrenare prin vant. Locurile de stocare şi cãile de acces ar trebui pãstrate curate.
18. Cifrele privind investiţiile şi costurile care au fost prezentate în tabele au fost luate din diferite surse şi corespund unor cazuri speciale. Acestea sunt furnizate în dolari americani din 1990 [1 dolar american din 1990 = 0,8 ECU (1990)] şi depind de anumiti factori, cum ar fi capacitatea instalaţiilor, puterea de epurare şi concentratia de gaze brute, tipul de tehnologie şi alegerea instalaţiilor noi, în contrast cu modernizarea instalaţiilor existente.
IV. SECTOARE
19. Prezentul capitol prezintã, sub forma unui tabel pe sector, principalele surse de emisie, mãsurile antiemisie bazate pe cele mai bune tehnici disponibile, coeficientul de reducere pe care acestea îl autorizeaza şi costurile corespunzãtoare, dacã acestea sunt cunoscute. Dacã nu se specifica altfel, coeficienţii de reducere prezentaţi în tabele se raporteazã la emisiile directe ale gazelor de cos.
Arderea combustibililor fosili în cazanele centralelor electrice şi de încãlzire şi în cazanele industriale (anexa II, categoria I)
20. Combustia carbunelui în cazanele centralelor, în cazanele de încãlzire este una din principalele surse de emisii antropice de mercur. Concentratia metalelor grele este superioarã celei de petrol sau de gaz natural.
21. Îmbunãtãţirea randamentului de conversie şi mãsurile de economie de energie vor determina o diminuare a emisiilor de metale grele, dat fiind ca va fi nevoie de mai puţin combustibil. Combustia de gaz natural sau de combustibili de înlocuire având o slabã concentraţie de metale grele în locul carbunelui va duce, de asemenea, la o reducere semnificativã a emisiilor de metale grele, cum ar fi mercurul. Tehnologia centralelor electrice cu gazeificare integrata în ciclu combinat (GICC) este un nou procedeu care genereazã emisii reduse.
22. Metalele grele, cu excepţia mercurului, sunt emise sub forma solida în asociere cu particule de cenusa zburãtoare. Cantitatea de cenusa zburãtoare produsã depinde de diferitele tehnici de combustie ale carbunelui: 20 la 40% din masa cenusii zburãtoare atunci când arderea se realizeazã în cazane cu gratar; aceasta proporţie este de 15% în cazanele cu pat fluidizat şi de 70-100% în cazanele cu cenusa pulverulenta (arderea carbunelui pulverizat). S-a constatat ca, în fracţiunea de cenusa zburãtoare formatã din particule fine, concentratia de metale grele este mai mare.
23. Pregãtirea carbunelui, de exemplu "spalarea" sau "tratarea biologica", reduce concentratia de metale grele asociata prezentei de materie anorganica în cãrbune. În acelaşi timp, gradul de eliminare a metalelor grele prin aceasta tehnologie este extrem de variabil.
24. O desprafuire de mai mult de 99,5% poate fi obţinutã cu ajutorul desprafuitoarelor electrice (DPE) sau a filtrelor din tesatura (FT), reducand concentratia de pulberi la aproximativ 20 mg/mc în multe cazuri. Emisiile de metale grele, cu excepţia mercurului, pot fi reduse cu cel puţin 90 - 99%, cifra cea mai scãzutã corespunzand elementelor celor mai volatile. Reducerea concentratiei de mercur a gazelor este favorizata de temperaturile de filtrare puţin ridicate.
25. Utilizarea de tehnici vizând reducerea emisiilor de oxizi de azot, de dioxid de sulf şi de particule provenind din gazele de combustie poate de asemenea sa permitã eliminarea metalelor grele. O tratare corespunzãtoare a apelor uzate ar trebui sa permitã evitarea oricãrui impact dintre medii.
26. În tehnicile menţionate mai sus, coeficientul de eliminare a mercurului variaza considerabil de la o instalatie la alta, dupã cum se vede în tabelul 3. O serie de cercetãri sunt în curs pentru a perfectiona tehnicile de eliminare a mercurului, dar, pana când acestea vor fi disponibile la scara industriala, nu exista o tehnica mai buna special conceputã pentru eliminarea mercurului.

Tabelul 3:



Mãsuri antiemisie, coeficient de reducere şi costuri pentru sectorul
combustiei de combustibili fosili

┌───────────────┬─────────────────────┬─────────────┬─────────────────────────┐
│ Sursa │ │ Coeficient │ │
│ emisiilor │ Mãsuri antiemisie │ de reducere │ Costul operatiei │
│ │ │(în procente)│ │
├───────────────┼─────────────────────┼─────────────┼─────────────────────────┤
│Combustia │Trecerea de la │Cd,Pb:100; │Depinde în mod strâns de │
│combustibilului│combustibil lichid │Hg: 70-80 │fiecare caz special │
│lichid │la gaz │ │ │
├───────────────┼─────────────────────┼─────────────┼─────────────────────────┤
│Combustia │Trecerea carbunelui │Pulberi: 70- │Depinde în mod strâns de │
│carbunelui │la combustibili cu │100 │fiecare caz particular │
│ │reduceri mai slabe de│ │ │
│ │emisii de metale │ │ │
│ │grele │ │ │
│ ├─────────────────────┼─────────────┼─────────────────────────┤
│ │DPE (rece) │Cd, Pb: > 90;│Investiţie specifica: │
│ │ │Hg: 10-40 │5-10 dolari │
│ │ │ │E.U/mc de gaz rezidual pe│
│ │ │ │ora (>200.000 mc/ora) │
│ ├─────────────────────┼─────────────┼─────────────────────────┤
│ │Desulfurarea gazelor │Cd, Pb: >90; │ │
│ │de combustie (DDC) pe│Hg: 10-90*b) │ │
│ │cale umeda*a) │ │ │
│ ├─────────────────────┼─────────────┼─────────────────────────┤
│ │Filtre din tesatura │Cd: >95; │Investiţie specifica: │
│ │(FT) │Pb: > 99; │8-15 dolari/mc de gaz │
│ │ │Hg: 10-60 │rezidual pe ora (>200.000│
│ │ │ │mc/ora) │
└───────────────┴─────────────────────┴─────────────┴─────────────────────────┘


------------
*a) Volumul de eliminare a mercurului creste în funcţie de proporţia de mercur ionic. Dispozitivele de epurare prin reducere catalitica selectiva, atunci când cantitatea de pulberi este mare;
*b) Este vorba în mod esenţial de reducerea de SO(2). Reducerea emisiilor de metale grele este un avantaj suplimentar [investiţie specifica: 60-250 dolari/kW(el)].

Siderurgia primara (anexa II - categoria 2)
27. Prezenta secţiune trateazã emisiile care provin din instalaţiile de aglomerare, atelierele de alice, furnalele înalte şi otelariile care folosesc convertizoare bazice cu oxigen (CBO). Emisiile de Cd, Pb şi Hg se produc în asociere cu particule. Concentratia de metale în pulberile evacuate depinde de compozitia materiilor prime şi de tipul de metale de aliaj utilizate în siderurgie. Mãsurile de reducere a celor mai importante emisii sunt prezentate în tabelul 4. Filtrele din tesaturi trebuie folosite ori de câte ori este posibil; în caz contrar, se pot folosi desprafuitoarele electrice şi/sau epuratoarele - spalatoare foarte performanţe.
28. Utilizarea celor mai bune tehnici disponibile în siderurgia primara permite reducerea totalului emisiilor de pulberi care au legatura directa cu procesul la urmãtoarele valori:
Instalaţii de aglomerare 40-120 g/Mg
Ateliere de fabricat alice 40 g/Mg
Furnale înalte 35-50 g/Mg
Convertizoare cu oxigen 35-70 g/Mg
29. Epurarea gazelor cu ajutorul filtrelor din tesatura va reduce cantitatea de pulberi la mai puţin de 20 mg/mc, fata de 50 mg/mc pentru desprafuitoarele electrice sau epuratoarele-spalatoare (în medie orara), în acelaşi timp, numeroase utilizãri ale filtrelor din tesatura în siderurgia primara permit obţinerea unor valori mult inferioare.

Tabelul 4:

Surse de emisii, mãsuri antiemisie, randamentul de desprafuire
şi costurile pentru sectorul siderurgiei primare



┌───────────────┬──────────────────────────────────┬─────────────┬────────────┐
│ Sursa │ │ Randament │Costul total│
│ emisiilor │ Mãsuri antiemisie │ desprafuire │al operatiei│
│ │ │(în procente)│ (în dolari│
│ │ │ │ americani)│
├───────────────┼──────────────────────────────────┼─────────────┼────────────┤
│Instalaţii de │Aglomerare cu randament slab de │ Aprox. 50 │ │
│aglomerare │emisie │ │ │
│ │Epuratoare - spalatoare şi DPE │ > 90 │ │
│ │Filtre din tesatura │ > 99 │ │
├───────────────┼──────────────────────────────────┼─────────────┼────────────┤
│Ateliere de │DPE + reactor cu var + filtre │ > 99 │ │
│fabricat alice │din tesatura │ │ │
│ │Epuratoare - spalatoare │ > 95 │ │
├───────────────┼──────────────────────────────────┼─────────────┼────────────┤
│Furnale înalte │FT/DPE │ > 99 │DPE: 0,24 - │
│Epurarea ├──────────────────────────────────┼─────────────┤1 Mg fonta │
│gazelor de la │Epuratoare - spalatoare pe cale │ │ │
│furnalele │umeda │ > 99 │ │
│înalte ├──────────────────────────────────┼─────────────┤ │
│ │DPE pe cale umeda │ > 99 │ │
├───────────────┼──────────────────────────────────┼─────────────┼────────────┤
│Convertizor cu │Desprafuire primara: separator pe │ > 99 │DPE pe cale │
│oxigen │cale umeda/ DPE /FT │ │uscata: │
│ │ │ │2,25/Mg oţel│
│ ├──────────────────────────────────┼─────────────┼────────────┤
│ │Desprafuire secundarã: DPE pe cale│ > 97 │FT: 0,26/Mg │
│ │uscata / FT │ │oţel │
│ ├──────────────────────────────────┼─────────────┼────────────┤
│Emisii │Curele transportatoare închise, │ 80-99 │ │
│accidentale │reţinere, umidificarea materiilor │ │ │
│ │prime şi curatarea drumurilor │ │ │
└───────────────┴──────────────────────────────────┴─────────────┴────────────┘



30. Reducerea şi fuziunea directa sunt în curs de dezvoltare şi ar putea reduce în viitor utilizarea instalaţiilor de aglomerare şi a furnalelor înalte. Aplicarea acestor tehnologii depinde de proprietãţile minereului şi cere ca produsul care rezulta sa fie elaborat într-un cuptor cu arc echipat cu dispozitive de comanda adecvate.
Siderurgia secundarã (anexa II, categoria 3)
31. Este foarte important sa se capteze toate emisiile în mod eficient. Aceasta se realizeazã instaland nise sau hote amovibile sau asigurând evacuarea completa a clãdirii. Emisiile captate trebuie sa fie epurate. Pentru ansamblul procedeelor generatoare de pulberi utilizate în siderurgia secundarã, desprafuirea cu ajutorul filtrelor din tesatura, care permite reducerea concentratiei de pulberi la mai puţin de 20 mg/mc, trebuie consideratã ca cea mai buna tehnica disponibilã. Atunci când cea mai buna tehnica disponibilã este de asemenea utilizata pentru reducerea la minimum a emisiilor accidentale, cantitãţile specifice de pulberi emise (inclusiv emisiile trecatoare direct legate de procedeu) vor fi cuprinse într-un interval de 0,1 la 0,35 kg/Mg oţel. În numeroase cazuri, utilizarea filtrelor din tesatura permite reducerea conţinutului de gaze epurate în pulberi la mai puţin de 10 mg/mc. Cantitãţile specifice de pulberi emise sunt astfel în mod normal mai mici de 0,1 kg/Mg.
32. Se folosesc doua tipuri de cuptoare pentru topirea fierului vechi: cuptoarele harten - care vor fi progresiv eliminate şi cuptoarele cu arc (FA).
33. Concentratia de metale grele luate în considerare din pulberile evacuate depinde de compozitia fierului vechi şi de tipul metalelor grele de aliaj care intra în fabricarea otelului. Dupã masurarile efectuate în cuptoarele cu arc, emisiile de metale grele se prezintã sub forma de vapori cu valoarea de 95% pentru mercur şi 25% pentru cadmiu. Cele mai importante mãsuri antiemisie sunt prezentate în tabelul 5.

Tabelul 5:

Surse de emisii, mãsuri antiemisie, randament de desprafuire
şi costuri pentru sectorul siderurgiei secundare



┌────────────┬─────────────────────┬───────────────────┬──────────────────────┐
│ Sursa │ Mãsuri antiemisie │ Randament de │ Costul total al │
│ emisiilor │ │ desprafuire │ operatiei │
│ │ │ (în procente) │ (în dolari americani)│
├────────────┼─────────────────────┼───────────────────┼──────────────────────┤
│ FA │DPE │ > 99 │ FT: 24/Mg oţel │
│ ├─────────────────────┼───────────────────┤ │
│ │FT │ > 99,5 │ │
└────────────┴─────────────────────┴───────────────────┴──────────────────────┘



Topitorii (anexa II, categoria 4)

34. Este foarte important sa se capteze toate emisiile în mod eficient. Acest lucru se poate realiza instaland nise sau hote amovibile sau asigurând evacuarea completa a clãdirii. Emisiile captate trebuie sa fie epurate. Cubilourile, cuptoarele cu arc şi cuptoarele cu inductie sunt exploatate în topitorii. Emisiile directe de metale grele sub forma particulelor şi a gazelor sunt în mod special asociate cu topirea, dar şi într-o mãsura redusã cu turnarea. Emisiile nepersistente sunt generate de manipularea, topirea, turnarea şi debavurarea materiilor prime. Mãsurile de reducere a celor mai importante emisii sunt prezentate în tabelul 6, cu mãrirea randamentelor de reducere posibile şi a costurilor, dacã acestea sunt cunoscute. Aceste mãsuri pot permite reducerea concentratiilor de pulberi la cel mult 20 mg/mc.
35. Industria topitoriei cuprinde o vasta gama de instalaţii de producţie. Pentru micile instalaţii existente, mãsurile indicate nu corespund întotdeauna celor mai bune tehnici disponibile, dacã acestea nu sunt viabile pe plan economic.



Tabelul 6:

Surse ale emisiilor, mãsuri antiemisie, randament
de desprafuire şi costuri pentru sectorul de topitorie

┌────────────┬──────────────────────────┬─────────────┬─────────────────────┐
│ Surse ale │ Mãsuri antiemisie │Randament de │ Costul total al │
│ emisiilor │ │desprafuire │ operatiei │
│ │ │(în procente)│(în dolari americani)│
├────────────┼──────────────────────────┼─────────────┼─────────────────────┤
│ FA │DPE │ > 99 │ FT: 24/Mg oţel │
│ ├──────────────────────────┼─────────────┤ │
│ │FT │ > 99,5 │ │
├────────────┼──────────────────────────┼─────────────┼─────────────────────┤
│Cuptoare de │FT + absorbţie pe cale │ > 99 │ │
│inductie │uscata + FT │ │ │
├────────────┼──────────────────────────┼─────────────┼─────────────────────┤
│Cubilou cu │ │ > 98 │ │
│aer rece ├──────────────────────────┼─────────────┼─────────────────────┤
│ │FT + desprafuire │ │ │
│ │prealabilã │ > 97 │ 8-12/Mg fonta │
│ ├──────────────────────────┼─────────────┼─────────────────────┤
│ │FT + chimsorptie │ > 99 │ 45/Mg fonta │
├────────────┼──────────────────────────┼─────────────┼─────────────────────┤
│Cubilou cu │FT +desprafuire prealabilã│ > 99 │ 23/Mg fonta │
│aer cald ├──────────────────────────┼─────────────┤ │
│ │Dezintegrator/spalator │ │ │
│ │Venturi │ > 97 │ │
└────────────┴──────────────────────────┴─────────────┴─────────────────────┘



Industria metalelor neferoase de prima şi a doua categorie de topire (anexa II, categoriile 5 şi 6)


36. Prezenta secţiune trateazã emisiile de Cd, Pb şi Hg şi reducerea acestor emisii în producţia primara şi secundarã a metalelor neferoase, cum ar fi plumbul, cuprul, zincul, staniul şi nichelul. Datoritã diversitatii materiilor prime utilizate şi a procedeelor aplicate, practic toate tipurile de metale grele şi de compuşi de metale grele pot fi evacuate de acest sector. Ţinând cont de metalele grele analizate în prezenta anexa, producţia de cupru, plumb şi zinc prezintã un interes special.
37. Minereurile şi concentratele de minereuri sunt în primul rând tratate prin concasare şi cateodata prin ciuruire. Tehnicile de imbogatire a minereului nu sunt foarte rãspândite, chiar dacã procedeul flotatiei a fost folosit în unele instalaţii care trateazã minereuri cu conţinut slab. Minereul concasat şi apoi încãlzit fie în retorte, dacã este vorba despre mici operaţii, fie în cuptoare, în cazul operaţiilor mari, este adus la temperaturi la care se opereazã sublimarea sulfurii de mercur. Vaporii de mercur care rezulta sunt condensati într-un sistem de rãcire şi adunaţi sub forma de mercur metalic. Funinginea care se formeazã în condensatoare şi în bazinele de decantare ar trebui sa fie scoasa, tratata cu var şi reintrodusa în retorta sau în cuptor.
38. Pot fi folosite mai multe tehnici pentru o recuperare optima a mercurului:
- mãsuri care sa vizeze reducerea formãrii pulberilor în timpul operaţiilor de extracţie şi de stocare, inclusiv diminuarea dimensiunii stocurilor;
- încãlzirea indirecta a cuptorului;
- menţinerea minereului cat mai uscat posibil;
- aducerea temperaturii gazului la intrarea în condensator la numai 10 - 20°C peste punctul de condensare;
- menţinerea temperaturii de ieşire la o valoarea cat mai mica posibil;
- trecerea gazelor de reactie printr-un dispozitiv de epurare dupã condensare şi/sau într-un filtru cu seleniu.
Încãlzirea indirecta, tratarea separatã a categoriilor de minereu cu granula fina şi controlul conţinutului de apa al minereului pot permite limitarea formãrii pulberilor. Pulberile ar trebui eliminate din gazele de reactie calde înainte de intrarea lor în dispozitivul de condensare a mercurului cu ajutorul instalaţiilor de desprafuire şi/sau a desprafuitoarelor electrice.
39. Pentru a produce aur prin topire, se pot folosi strategii analoge cu cele care sunt folosite pentru mercur. Aurul se produce de asemenea cu ajutorul altor tehnici decât topirea, iar acestea sunt de preferat pentru instalaţiile noi.
40. Metalele neferoase sunt în principal produse plecand de la minereurile sulfurate. Din motive tehnice şi de calitate a produsului, efluentii gazosi trebuie sa treacã printr-o desprafuire ridicatã (< 3 mg/mc) şi trebuie sa fie de asemenea debarasati de mercur înainte de a fi dirijati spre o instalatie de fabricare a SO(2) prin procedeul de contact, ceea ce va avea de asemenea ca efect reducerea la minimum a emisiilor de metale grele.
41. Ar trebui, atunci când este cazul, sa se foloseascã filtre textile, care sa permitã obţinerea unei concentratii de pulberi de cel mult 10 mg/mc. Pulberile care provin din ansamblul de operaţii de producţie prin pirometalurgie ar trebui sa fie reciclate pe loc sau în alta parte şi trebuie luate o serie de mãsuri pentru a proteja sãnãtatea lucrãtorilor.
42. Primele experienţe privind producţia primara de plumb arata ca exista tehnici noi şi interesante de reducere prin topire directa fãrã aglomerare de concentrate. Aceste procedee sunt caracteristice unei noi generaţii de tehnici autogene de topire directa a plumbului care polueaza mai puţin şi consuma mai putina energie.
43. Plumbul din a doua topire provine mai ales din bateriile uzate ale maşinilor şi camioanelor, care sunt demontate înainte de a fi introduse în cuptor. Cea mai buna tehnica disponibilã trebuie sa comporte o operaţie de topire într-un cuptor rotativ sau într-un cuptor vertical. Arzatoarele oxicombustibile permit reducerea cu 60% a volumului de deşeuri gazoase şi a producţiei de pulberi de furnal. Epurarea gazelor de combustie cu ajutorul filtrelor textile permite atingerea nivelurilor de concentraţie de pulberi de 5 mg/mc.
44. Producţia de zinc primar este asigurata prin electroliza (prajire-lixiviere). Se poate înlocui prajirea prin lixivierea sub presiune, care poate fi consideratã ca cea mai buna tehnica disponibilã pentru instalaţiile noi, în funcţie de proprietãţile concentratului. Emisiile care provin de la producţia de zinc prin pirometalurgie în cuptoare prin procedeul "Imperial Smelting" (furnale înalte cu zinc) pot fi reduse datoritã utilizãrii gaturilor de furnal cu dublu clopot şi a epuratoarelor-spalatoare foarte performanţe sau a sistemelor eficiente de evacuare şi de epurare a gazelor care provin din zgura şi turnarea plumbului şi epurarii intense (< 10 mg/mc) a efluentilor gazosi bogati în monoxid de carbon emanati de cãtre furnal.
45. Pentru recuperarea zincului din reziduurile oxidate, acestea sunt tratate într-un cuptor "Imperial Smelting". Reziduurile foarte sarace şi pulberile de furnal (din siderurgie) sunt în prealabil tratate în cuptoare rotative (cuptoare Waelz) unde se produce un oxid cu o puternica concentraţie de zinc. Materialele metalice sunt reciclate prin topire fie în cuptoare cu inductie, fie în cuptoare cu caldura directa sau indirecta obţinutã de la gazul natural sau de la combustibili lichizi, sau chiar în retorte verticale "New Jersey", unde diferite materiale de recuperare pe baza de oxizi sau de metale pot fi reciclate. Se poate obţine de asemenea zinc plecand de la zgura din cuptoarele cu plumb printr-un procedeu de reducere a zgurei.



Tabelul 7 (a):

Surse de emisii, mãsuri antiemisie, randament de
desprafuire şi costuri pentru sectorul industriei primare
a metalelor neferoase

┌────────────┬─────────────────────┬───────────────────┬──────────────────────┐
│ Sursa │ Mãsuri antiemisie │ Randament de │ Costul total al │
│ emisiilor │ │ desprafuire │ operatiei │
│ │ │ (%) │ (dolari americani) │
├────────────┼─────────────────────┼───────────────────┼──────────────────────┤
│Emisii │Hote aspirante, │ > 99 │ │
│accidentale │reţinere etc., │ │ │
│ │epurarea efluentilor │ │ │
│ │gazosi prin FT │ │ │
├────────────┼─────────────────────┼───────────────────┼──────────────────────┤
│Prajire/ │Aglomerare în │ │ │
│aglomerare │cuptoare cu flacara │ │ │
│ │verticala: DPE + │ │ │
│ │epuratoare-spalatoare│ │ │
│ │(înaintea trecerii │ │ │
│ │într-o instalatie cu │ │ │
│ │acid sulfuric cu │ │ │
│ │dublu contact) + FT │ │ │
│ │pentru gaze reziduale│ │ 7-10 Mg H(2)SO(4) │
├────────────┼─────────────────────┼───────────────────┼──────────────────────┤
│Topire │Cuptor vertical: │ │ │
│clasica │închidere superioarã/│ │ │
│(reducere în│evacuare eficienta în│ │ │
│furnal │gãuri de turnare + │ │ │
│înalt) │FT, canale de turnare│ │ │
│ │închise, guri de │ │ │
│ │alimentare cu clopot │ │ │
│ │dublu │ │ │
├────────────┼─────────────────────┼───────────────────┼──────────────────────┤
│"Imperial │Spalare foarte │ > 95 │ │
│Smelting" │performanta │ │ │
│ │Spalatoare Venturi │ │ │
│ │Guri de alimentare cu│ │ │
│ │clopot dublu │ │4 Mg metal produs │
├────────────┼─────────────────────┼───────────────────┼──────────────────────┤
│Lixiviere │Aplicarea procedeului│ > 99 │Depinde de loc │
│prin │depinde de │ │ │
│presiune │proprietãţile de │ │ │
│ │lixiviere ale │ │ │
│ │concentratelor │ │ │
├────────────┼─────────────────────┼───────────────────┼──────────────────────┤
│Procedee │Topire fulger, de │ │ │
│directe de │exemplu procedeele │ │ │
│reducere │Kivet, Outokumpu şi │ │ │
│prin topire │Mitsubishi │ │ │
│ ├─────────────────────┼───────────────────┼──────────────────────┤
│ │Topire cu baie, de │Ausmelt: Pb77, │QSL: costuri de │
│ │exemplu convertizorul│Cd97, │exploatare 60/Mg Pb │
│ │rotativ cu insuflare │QSL: Pb92, │ │
│ │de sus, procedeele │Cd93 │ │
│ │Ausmelt, Isasmelt, │ │ │
│ │QSL şi Noranda │ │ │
└────────────┴─────────────────────┴───────────────────┴──────────────────────┘





Tabelul 7 (b):

Surse de emisii, mãsuri antiemisie, randament
de desprafuire şi costuri pentru sectorul industriei
metalelor neferoase
┌────────────┬─────────────────────┬───────────────────┬──────────────────────┐
│ Sursa │ Mãsuri antiemisie │ Randament de │ Costul total al │
│ emisiilor │ │ desprafuire │ operatiei │
│ │ │ (%) │ (dolari americani) │
├────────────┼─────────────────────┼───────────────────┼──────────────────────┤
│Producţia de│Cuptor rotativ puţin │ 99,9 │45 Mg Pb │
│plumb │înalt: hote de │ │ │
│ │aspiratie pentru │ │ │
│ │gaurile de turnare + │ │ │
│ │FT; condensator cu │ │ │
│ │tub, arzator │ │ │
│ │oxicombustibil │ │ │
├────────────┼─────────────────────┼───────────────────┼──────────────────────┤
│Producţia de│"Imperial Smelting" │ > 95 │14 Mg Zn │
│zinc │ │ │ │
└────────────┴─────────────────────┴───────────────────┴──────────────────────┘



46. În general, procedeele trebuie sa comporte un dispozitiv eficient de recuperare a pulberilor atât pentru gazele primare, cat şi pentru emisiile accidentale. Mãsurile de reducere a emisiilor importante sunt prezentate în tabelele 7 (a) şi (b). Utilizarea filtrelor textile a permis, în anumite cazuri, sa se aducã concentratia de pulberi la mai puţin de 5 mg/mc.
Industria cimentului (anexa II, categoria 7)
47. Cuptoarele de ciment pot folosi uleiurile uzate sau pneurile folosite drept combustibili (secundari). Dacã se folosesc reziduuri, prescripţiile privind emisiile procedeelor de incinerare a deşeurilor se pot aplica şi în cazul deşeurilor periculoase, în funcţie de cantitatea tratata în instalatie, prescripţiile privind emisiile procedeelor de incinerare a deşeurilor periculoase ar putea fi aplicate. Cu toate acestea, prezenta secţiune menţioneazã cuptoarele cu combustibili fosili.
48. Se emit particule în toate fazele producţiei de ciment, constând din manipularea materialelor, tratarea materiilor prime (în concasoare şi desicatoare), producţia clinkerului şi prepararea cimentului. Metalele grele sunt introduse în cuptor împreunã cu materiile prime, cu combustibilii fosili şi cu deşeurile care servesc drept combustibili.
49. Producţia clinkerului se realizeazã cu ajutorul urmãtoarelor tipuri de cuptoare: cuptor rotativ înalt pe cale umeda, cuptor rotativ înalt pe cale uscata, cuptor rotativ cu dispozitiv de preincalzire cu ciclon, cuptor rotativ cu dispozitiv de preincalzire cu gratar şi cuptor vertical. Cuptoarele rotative cu dispozitiv de preincalzire cu ciclon consuma mai putina energie şi oferã în plus posibilitãţi de reducere a emisiilor.
50. Pentru recuperarea caldurii, se trec gazele reziduale din cuptoarele rotative prin sistemul de preincalzire şi uscatoarele concasoare (atunci când un material este instalat) înainte de a le desprafui. Pulberile astfel adunate sunt retrimise în circuitul de alimentare.
51. Mai puţin de 0,5% din plumbul şi cadmiul care intra în cuptor este evacuat o data cu gazele de combustie. Concentratia puternica de substanţe alcaline şi epurarea care are loc în cuptor favorizeazã retentia metalelor în clinker sau în praful cuptorului.
52. Este posibil sa se reducã emisiile de metale grele din atmosfera, de exemplu, prin prelevarea fluxului de esapament şi stocarea pulberilor adunate şi nu prin trimiterea în circuitul de alimentare. Totuşi, se impune, în fiecare caz, sa se punã în balanţa avantajele pe care le prezintã aceasta soluţie şi consecinţele unei evacuari de metale grele în stocul de deşeuri. Derivarea metalului cald calcinat, care este în parte evacuat în fata intrãrii în cuptor şi este introdus în instalatia de preparare a cimentului, constituie o alta soluţie. Astfel se pot amalgama pulberile în clinker. Este indicat de asemenea sa se vegheze la funcţionarea regulatã a cuptorului pentru a evita opririle de urgenta ale desprafuitoarelor electrice. Pot sa rezulte astfel concentratii excesive de CO. Aceste opriri de urgenta risca într-adevãr sa antreneze puncte puternice de emisie de metale grele.
53. Mãsurile de reducere a emisiilor importante sunt prezentate în tabelul 8. Pentru reducerea emisiilor directe de pulberi la nivelul concasoarelor şi uscatoarelor se folosesc mai ales filtrele textile, în timp ce gazele reziduale ale dispozitivului de rãcire a clinkerului şi ale cuptorului sunt tratate cu ajutorul desprafuitoarelor electrice. Cu ajutorul DPE, pulberile pot fi aduse la concentratii mai mici de 50 mg/mc. Cu FT, concentratia de pulberi a gazului epurat poate scãdea la 10 mg/mc.



Tabelul 8:

Surse de emisii, mãsuri antiemisie, randament
de reducere şi costuri pentru sectorul industriei cimentului
┌─────────────────────────────────────┬──────────┬────────────┬───────────────┐
│ Sursa │ Mãsuri │Randament de│ Costul │
│ emisiilor │antiemisie│reducere (%)│ operatiei │
├─────────────────────────────────────┼──────────┼────────────┼───────────────┤
│Emisii directe ale concasoarelor şi │FT │Cd, Pb: > 95│ │
│uscatoarelor │ │ │ │
├─────────────────────────────────────┼──────────┼────────────┼───────────────┤
│Emisii directe ale cuptoarelor │DPE │Cd, Pb: > 95│ │
│rotative şi ale dispozitivului de │ │ │ │
│rãcire a clinkerului │ │ │ │
├─────────────────────────────────────┼──────────┼────────────┼───────────────┤
│Emisii directe ale cuptoarelor │Absorbţie │ Hg: > 95 │ │
│rotative │cãrbune │ │ │
│ │activ │ │ │
└─────────────────────────────────────┴──────────┴────────────┴───────────────┘



Industria sticlei (anexa II, categoria 8)
54. În industria sticlei, emisiile de plumb sunt departe de a fi neglijabile, datoritã diferitelor tipuri de sticla care conţin plumb (de exemplu, cristalul sau tuburile catodice). În cazul sticlei sodo-calcice, emisiile de plumb depind de calitatea sticlei reciclate folosite. Concentratia de plumb a pulberilor care provin din topirea cristalului se situeaza în general între 20 şi 60%.
55. Emisiile de pulberi se produc în principal în urma malaxarii amestecului vitrifiabil, în cuptoare, în urma scurgerilor difuze la deschiderea cuptorului şi în momentul finisarii şi suflarii produselor. Acestea depind în mare mãsura de tipul de combustibil ars, de tipul cuptorului şi de tipul de sticla produs. Arzatoarele oxicombustibile pot reduce cu 60% volumul deşeurilor gazoase şi emisia de pulberi de furnal. Emisiile de plumb care provin din încãlzirea electrica sunt inferioare celor din încãlzirea cu combustibil lichid sau cu gaz.
56. Amestecul este topit în cuve cu alimentare continua, în cuptoare cu oale sau în creuzete. Prin cuptoarele cu alimentare discontinua, emisiile de pulberi fluctueaza enorm în timpul ciclului de fuziune. Emisiile de pulberi de la cuvele cu cristal (< 5 kg/Mg sticla) sunt mai mari decât cele de la alte tipuri de cuve (< l kg/Mg de sticla obţinutã prin topirea carbonatului de sodiu sau de potasiu).
57. Printre mãsurile care permit reducerea emisiilor directe de pulberi metalice, se poate cita granulatia amestecului vitrifiabil, înlocuirea sistemelor de încãlzire cu combustibil lichid sau cu gaz prin sisteme electrice, încorporarea unei cantitãţi mai mari de sticla recirculata în amestec şi folosirea unei mai bune game de materii prime (repartiţie granulometrica) şi de sticla reciclata (evitand fracţiunile care conţin plumb). Gazele de esapament pot fi epurate în filtre textile, ceea ce aduce emisiile la mai puţin de 10 mg/mc. Cu ajutorul desprafuitoarelor electrice, emisiile se pot reduce la 30 mg/mc. Coeficientul de reducere al emisiilor corespunzãtoare este prezentat în tabelul 9.
58. Procedeele de fabricaţie a cristalului fãrã compuşi de plumb sunt în curs de dezvoltare.



Tabelul 9:

Surse de emisii, mãsuri antiemisie, randament
de desprafuire şi costuri
pentru sectorul industriei sticlei

┌─────────────────────────────────────┬──────────┬────────────┬───────────────┐
│ Sursa │ Mãsuri │Randament de│ Cost total al │
│ emisiilor │antiemisie│desprafuire │ operatiei │
│ │ │ (%) │ │
├─────────────────────────────────────┼──────────┼────────────┼───────────────┤
│Emisii directe │FT │ > 98 │ │
│ ├──────────┼────────────┼───────────────┤
│ │DPE │ > 90 │ │
└─────────────────────────────────────┴──────────┴────────────┴───────────────┘



Industria clorului şi a sodei caustice (anexa II, categoria 9)
59. În industria clorului şi a sodei caustice, Cl(2), hidroxizii alcalini şi hidrogenul se obţin prin electroliza unei soluţii saline. Instalaţiile existente folosesc în mod curent procedeul cu catod de mercur şi procedeul cu diafragma, care necesita amândouã recurgerea la o serie de practici în scopul evitãrii problemelor ecologice. Procedeul cu membrana nu antreneaza nici o emisie de mercur. În plus, acesta consuma mai putina energie electrolitica şi mai multã caldura pentru concentratia de hidroxizi alcalini (bilanţul energetic global dând un uşor avantaj, de ordinul a 10 - 15% fata de tehnologia cu membrana); se folosesc cuve mai compacte. În Decizia 90/3 din 14 iunie 1990, Comisia pentru prevenirea poluarii masive de origine telurica (PARCOM) a recomandat eliminarea progresiva, pe cat posibil, a instalaţiilor cu catod de mercur pentru fabricarea clorului şi a sodei, astfel încât acestea sa dispara în totalitate în 2010.
60. Se pare ca investiţia specifica necesarã pentru înlocuirea procedeului cu catod de mercur prin procedeul cu membrana ar fi de ordinul a 700 - 1000 dolari/Mg de Cl(2). În ciuda unei posibile cresteri a cheltuielilor de apa, electricitate, etc. şi a costului epurarii soluţiei saline, în special, costurile de exploatare vor scãdea în majoritatea cazurilor, datoritã economiilor fãcute în principal printr-un consum mai redus de energie şi datoritã diminuãrii costului tratarii apelor uzate şi a eliminãrii deşeurilor.
61. Sursele de emisii de mercur în mediul înconjurãtor, provenind din procedeul cu catod de mercur, sunt: ventilarea sãlii cuvelor, efluentii gazosi, produsii fabricati, în special hidrogenul şi apele uzate. Printre evacuarile din atmosfera, mercurul emis sub forma difuza din cuvele din ansamblul localului ocupa un loc important. Mãsurile de prevenire şi de supraveghere sunt esenţiale şi ar trebui sa li se acorde un rang de prioritate legat de importanta relativã a fiecãrei surse în cadrul unei instalaţii speciale. În toate cazurile, o serie de mãsuri de supraveghere speciale sunt necesare atunci când mercurul este recuperat din namolurile care rezulta din operaţiile de fabricare.
62. Se pot folosi urmãtoarele mãsuri pentru reducerea mercurului care provine din instalaţiile existente:
- mãsurile de control al procedeului şi mãsurile tehnice destinate optimizarii operatiei în cuve, întreţinere şi metode de lucru mai eficiente;
- dispozitive de acoperire, etanseitate şi scurgere controlatã prin aspiratie;
- curatarea salilor cuvelor şi mãsuri care sa faciliteze menţinerea acestora într-o stare de curãţenie; şi
- epurarea unei cantitãţi limitate de flux gazos (anumite fluxuri de aer contaminate şi gaz hidrogen).
63. Aceste mãsuri permit sa se ajungã la o concentraţie a emisiilor de mercur la valori mai mici de 2,0 g/Mg de capacitate de producţie de Cl(2), exprimat în medie anuala. Anumite instalaţii ajung la niveluri de emisii mult sub 1,0 g/Mg de Cl(2). Conform Deciziei PARCOM 90/3, a fost necesar ca instalaţiile existente care folosesc procedeul cu catod de mercur pentru producţia de clor şi de soda - înainte de 31 decembrie 1996 - sa aducã la un nivel de 2 g de Hg/Mg de Cl(2) emisiile de substanţe vizate de Convenţie asupra prevenirii poluarii marine de origine telurica. Deoarece emisiile depind într-o mare mãsura de introducerea bunelor practici de exploatare, calculul mijloacelor ar trebui sa fie fondat pe o perioada de întreţinere de cel mult un an.
Incinerarea deşeurilor orãşeneşti, a deşeurilor medicale şi a deşeurilor periculoase (anexa II, categoriile 10 şi 11)
64. Incinerarea deşeurilor orãşeneşti, a deşeurilor medicale şi a deşeurilor periculoase produce emisii de cadmiu, plumb şi mercur. Mercurul, o buna parte a cadmiului şi o proporţie redusã de plumb se volatilizeaza. O serie de mãsuri speciale ar trebui luate, atât înainte, cat şi dupã incinerare, pentru reducerea acestor emisii.
65. Se considera ca în materie de desprafuire, cea mai buna tehnica disponibilã este filtrul textil, asociat cu metodele de reducere a substanţelor volatile pe cale uscata sau umeda. Se pot folosi de asemenea desprafuitoare electrice, utilizate cu dispozitive pe cale umeda, pentru reducerea la minim a emisiilor de pulberi, dar acest material oferã mai putine posibilitãţi decât filtrele textile, în special în cazul unei acoperiri prealabile în vederea absorbtiei poluantilor volatili.
66. Atunci când "cea mai buna tehnica disponibilã" este utilizata pentru epurarea gazelor de combustie, concentratia pulberilor este adusã la valori cuprinse între 10 şi 20 mg/mc; dar se obţin în practica o serie de concentratii inferioare şi în anumite cazuri s-au semnalat concentratii mai mici de 1 mg/mc. Concentratia de mercur poate fi coborâtã la valori cuprinse între 0,05 şi 0,10 mg/mc (normalizare la 11% de O(2).
67. Mãsurile secundare de reducere a celor mai importante emisii sunt prezentate în tabelul 10. Este greu sa se furnizeze date de o valabilitate generalã, deoarece costurile relative în dolari/tona depind de o gama foarte raspandita de variabile proprii fiecãrui loc, cum ar fi structura deşeurilor.
68. Se gãsesc metale grele în toate fracţiunile deşeurilor orãşeneşti (de exemplu, produse, hârtie, materii organice). Reducand volumul acestor deşeuri care sunt incinerate, este asadar posibil sa se reducã emisiile de metale grele. Se ajunge la aceasta prin aplicarea diverselor strategii de gospodãrire a deşeurilor, în special programele de reciclare şi transformare a materiilor organice în compost. Anumite tari ale CEE/ONU autorizeaza de asemenea evacuarea deşeurilor orãşeneşti. În evacuarile corect administrate, emisiile de cadmiu şi de plumb sunt eliminate şi emisiile de mercur pot fi inferioare celor care rezulta din incinerare. O serie de cercetãri privind emisiile de mercur care provin din evacuari sunt în curs în mai multe tari ale CEE.



Tabelul 10:

Surse de emisii, mãsuri antiemisie, coeficient de eficacitate
şi costuri pentru sectorul incinerarii deşeurilor orãşeneşti,
a deşeurilor medicale şi a deşeurilor periculoase

┌─────────┬──────────────────────────────┬─────────────┬───────────────────────┐
│ Sursa │ Mãsuri antiemisie │Coeficient de│Cost total al operatiei│
│emisiilor│ │reducere (%) │ (în dolari americani) │
├─────────┼──────────────────────────────┼─────────────┼───────────────────────┤
│Gaze de │Epuratoare - spalatoare foarte│Pb, Cd: > 98 │ │
│furnal │performanţe │Hg: cca. 50 │ │
│ ├──────────────────────────────┼─────────────┼───────────────────────┤
│ │DPE (trei câmpuri) │Pb, Cd: 80-90│10-20/Mg deseu │
│ ├──────────────────────────────┼─────────────┼───────────────────────┤
│ │DPE pe cale umeda (în camp) │Pb, Cd: 95-99│ │
│ ├──────────────────────────────┼─────────────┼───────────────────────┤
│ │Filtre textile │Pb, Cd: 95-99│15-30/Mg deseu │
│ ├──────────────────────────────┼─────────────┼───────────────────────┤
│ │Injecţie cu carbon + FT │Hg: > 85 │Costuri de exploatare: │
│ │ │ │cca. 2-3/Mg deseu │
│ ├──────────────────────────────┼─────────────┼───────────────────────┤
│ │Filtrare pe pat de cãrbune │Hg: > 99 │Costuri de exploatare: │
│ │ │ │cca. 50/Mg de deseu │
└─────────┴──────────────────────────────┴─────────────┴───────────────────────┘



ANEXA IV

TERMENE DE APLICARE A VALORILOR LIMITA ŞI A CELOR
MAI BUNE TEHNICI DISPONIBILE PENTRU NOILE SURSE FIXE
ŞI SURSELE FIXE EXISTENTE

Termenele de aplicare a valorilor limita şi cele mai bune tehnici disponibile sunt urmãtoarele:
(a) pentru sursele fixe noi: doi ani dupã data intrãrii în vigoare a prezentului Protocol;
(b) pentru sursele fixe existente: opt ani dupã data intrãrii în vigoare a prezentului Protocol. La nevoie, acest termen ar poate fi prelungit pentru surse fixe speciale existente conform termenului de amortizare prevãzut în aceasta privinta de legislaţia nationala.

ANEXA V

VALORI LIMITA PENTRU EMISIILE CE PROVIN
DIN SURSELE MARI FIXE

I. INTRODUCERE
1. Doua tipuri de valoare limita sunt importante în diminuarea emisiilor de metale grele:
- valorile aplicabile metalelor grele sau grupurilor de metale grele speciale;
- valorile aplicabile emisiilor de particule în general.
2. În principiu, valorile limita pentru materiile speciale nu pot înlocui valorile limita specifice pentru cadmiu, plumb şi mercur, deoarece cantitatea de metale asociate emisiilor de particule variaza de la un procedeu la altul. Totuşi, respectarea acestor limite contribuie sensibil la reducerea emisiilor de metale grele în general. În plus, monitorizarea emisiilor de particule este în general mai puţin costisitoare decât monitorizarea unor anumite substanţe şi, în general, monitorizarea continua a diferitelor metale grele nu este în mod material posibila. În consecinta, valorile limita pentru particule prezintã un mare interes practic şi sunt de asemenea enunţate în prezenta anexa cel mai adesea pentru a completa sau înlocui valorile limita specifice aplicabile cadmiului, plumbului sau mercurului.
3. Valorile limita exprimate în mg/mc se raporteazã la condiţiile normale (volum de 273,15 k, 101,3 kPa, gaze uscate) şi sunt calculate sub forma de valoare medie a masurarilor efectuate timp de mai multe ore de exploatare, fie în 24 de ore, ca regula generalã. Perioadele de demarare şi de oprire trebuie sa fie excluse. Perioada care serveşte calculului mediilor poate, la nevoie, sa fie prelungitã pentru ca supravegherea sa dea rezultate suficient de precise. În privinta concentratiei de oxigen a evacuarilor de gaze, se aplica valorile date pentru anumite surse mari fixe. Orice dilutie, în vederea diminuãrii concentratiilor poluantilor din gazele evacuate este interzisã. Valorile limita pentru metalele grele se aplica la cele trei stãri ale metalului şi compusilor sãi - solida, gazoasa şi de vapori - exprimate în masa metalului. Atunci când se dau valori limita pentru emisiile totale, exprimate în g/unitatea de producţie sau de capacitate, acestea corespund sumei emisiilor de gaze de combustie şi a emisiilor ocazionale calculatã ca valoare anuala.
4. Dacã o depasire a valorilor limita date nu poate fi exclusa, trebuie sa se monitorizeze emisiile sau un parametru de performanta care indica dacã un dispozitiv antipoluare este corect utilizat şi întreţinut. Monitorizarea emisiilor sau a indicatorilor de performanta ar trebui sa aibã un caracter continuu dacã debitul masic al particulelor emise este mai mare de 10 kg/ora. În caz de monitorizare a emisiilor, concentratiile de poluanti atmosferici din efluentii reţelei de canalizare trebuie mãsurate în mod reprezentativ. Dacã materiile speciale sunt monitorizate în mod discontinuu, concentratiile ar trebui sa fie mãsurate la intervale regulate, cu sau fãrã trei valori independente pe verificare. Metodele de prelevare şi de analiza a esantioanelor tuturor poluantilor, precum şi metodele de mãsura de referinta care servesc la etalonarea sistemelor de mãsura automatizate, ar trebui sa fie conform normelor fixate de cãtre Comitetul European de Reglementare (CEN) sau prin Organizaţia Internationala de Standardizare (ISO). Asteptand perfecţionarea standardelor CEN sau ISO, se pot aplica standardele naţionale. Standardele naţionale pot fi de asemenea aplicate, dacã dau aceleaşi rezultate ca şi standardele CEN sau ISO.
5. În caz de monitorizare continua, valorile limita sunt respectate dacã nici una din valorile de concentraţie medie a emisiilor calculate pe 24 ore nu depãşeşte valoarea limita sau dacã valoarea medie calculatã pentru 24 ore a parametrului monitorizat nu depãşeşte valoarea corelata a acestui parametru, obţinutã cu ocazia unui test de funcţionare în cursul cãruia dispozitivul antipoluare era corect utilizat şi întreţinut. În caz de monitorizare discontinua a emisiilor, valorile limita sunt respectate dacã media valorilor pe verificare nu depãşeşte valoarea limita. Fiecare din valorile limita exprimate prin totalul emisiilor pe unitate de producţie sau totalul emisiilor anuale este respectata dacã valoarea monitorizata nu este depãşitã, dupã cum s-a indicat mai sus.

II. VALORI LIMITA SPECIALE PENTRU ANUMITE SURSE MAJORE FIXE
Arderea combustibililor fosili (anexa II, categoria 1)
6. Valorile limita corespund unei concentratii de 6% de O(2) în gazele de combustie pentru combustibilii solizi şi de 3% de O(2) pentru combustibilii lichizi.
7. Valoarea limita pentru emisiile de particule ce provin din combustibilii solizi şi lichizi: 50 mg/mc.
Ateliere de aglomerare (anexa II, categoria 2)
8. Valoare limita pentru emisiile de particule: 50 mg/mc.
Ateliere de peletizare (anexa II, categoria 2)
9. Valoare limita pentru emisiile speciale:
(a) Concasare, uscare: 25 mg/mc; şi
(b) Peletizare: 25 mg/mc; sau
10. Valoarea limita pentru totalul emisiilor de particule: 40 g/Mg de pelete produse.
Furnale înalte (anexa II, categoria 3)
11. Valoare limita pentru emisiile de particule: 50 mg/mc
Cuptoare cu arc (anexa II, categoria 3)
12. Valoare limita pentru emisiile de particule: 20 mg/mc
Producerea de cupru şi zinc, inclusiv în cuptoarele "Imperial Smelting" (anexa II, categoria 5 şi 6)
13. Valoare limita pentru emisiile de particule: 20 mg/mc
Producerea de plumb (anexa II, categoria 5 şi 6)
14. Valoare limita pentru emisiile de particule: 10 mg/mc
Industria de ciment (anexa II, categoria 7)
15. Valoare limita pentru emisiile de particule: 50 mg/mc
Industria sticlei (anexa II, categoria 8)
16. Valorile limita corespund unor concentratii de O(2) în gazele de combustie a cãror valoare variaza dupã tipul furnalului: cuptoare cu cuva: 8%, cuptoare cu creuzet şi cuptoare cu oala: 13%.
17. Valoare limita pentru emisiile de plumb: 5 mg/mc.
Industria clorului şi a sodei caustice (anexa II, categoria 9)
18. Valorile limita se raporteazã la cantitatea de mercur evacuata în atmosfera printr-o instalatie, oricare ar fi sursa de emisie, exprimatã în valoare medie anuala.
19. Valorile limita pentru instalaţiile existente de clor şi soda caustica trebuie evaluate de Pãrţile reunite în cadrul Organismului Executiv în termen de cel mult doi ani dupã data intrãrii în vigoare a prezentului Protocol.
20. Valorile limita pentru instalaţiile noi care produc clor şi soda caustica: 0,01 g Hg/Mg Cl(2) capacitate de producţie.
Incinerarea deşeurilor orãşeneşti, medicale şi periculoase (anexa II, categoria 10 şi 11)
21. Valorile limita corespund unei concentratii de 11% O(2) în gazele de combustie.
22. Valorile limita pentru emisiile de particule:
(a) 10 mg/mc pentru incinerarea deşeurilor periculoase şi a deşeurilor medicale;
(b) 25 mg/mc pentru incinerarea deşeurilor orãşeneşti.
23. Valorile limita pentru emisiile de mercur:
(a) 0,05 mg/mc pentru incinerarea deşeurilor periculoase;
(b) 0,08 mg/mc pentru incinerarea deşeurilor orãşeneşti;
(c) valorile limita pentru emisiile de mercur care provin din incinerarea deşeurilor medicale vor fi evaluate de cãtre Pãrţile reunite în cadrul Organismului Executiv în termen de cel mult doi ani dupã data intrãrii în vigoare a prezentului Protocol.

ANEXA VI

MĂSURI DE REGLEMENTARE A PRODUSELOR

1. În afarã de dispoziţiile contrare prezentei anexe, şase luni cel mai târziu dupã data intrãrii în vigoare a prezentului Protocol, concentratia de plumb a benzinei comercializate destinate vehiculelor rutiere nu trebuie sa depãşeascã 0,013 g/l. Pãrţile care comercializeazã benzina cu plumb conţinând sub 0,013 g/l din acest metal trebuie sa menţinã aceasta concentraţie sau sa o reducã.
2. Fiecare Parte face toate eforturile pentru ca trecerea la carburanţii a cãror concentraţie de plumb este cea specificatã la alin, (1) sa determine o reducere globalã a efectelor nocive asupra sãnãtãţii şi a mediului.
3. Când un stat constata ca limitarea concentratiei de plumb a benzinei comercializate conform alin. (1) va antrena o serie de probleme grave socio-economice sau tehnice sau nu va avea efecte benefice globale asupra mediului sau sãnãtãţii, ţinând seama, în special, de situaţia sa climaterica, acesta poate prelungi termenul fixat în prezentul alineat pana la 10 ani; în decursul acestei perioade, statul respectiv poate comercializa benzina cu plumb a carei concentraţie nu va depãşi 0,15 g/l. În astfel de situaţii, statul trebuie sa specifice, într-o declaraţie care va fi depusa în acelaşi timp cu instrumentul sau de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, ca are intenţia sa prelungeascã termenul şi sa explice în scris Organismului Executiv motivele acestei prelungiri.
4. Pãrţile sunt autorizate sa comercializeze cantitãţi mici de benzina cu plumb, a cãror concentraţie de plumb sa nu depãşeascã 0,15 g/l, dat fiind ca aceste cantitãţi, destinate vehiculelor rutiere vechi, nu trebuie sa reprezinte mai mult de 0,5% din totalul vânzãrilor lor.
5. Fiecare Parte, în termen de cel mult cinci ani dupã intrarea în vigoare a prezentului Protocol sau 10 ani pentru ţãrile cu economie în tranzitie, care şi-au anuntat intenţia de a opta pentru un termen de 10 ani într-o declaraţie depusa în acelaşi timp cu instrumentul de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, trebuie sa obţinã concentratii care sa nu depãşeascã:
(a) 0,05% din greutatea mercurului în baterii şi acumulatoare alcaline cu mangan destinate unei folosiri prelungite în condiţii extreme (de exemplu, temperatura sub 0°C sau mai mare de 50°C, riscul de soc); şi
(b) 0,025% din greutatea mercurului în toate celelalte baterii şi acumulatoare cu mangan.
Limitele de mai sus pot fi depasite pentru o aplicare tehnologicã noua sau în cazul utilizãrii unei baterii sau a unui acumulator într-un produs nou, dacã o serie de mãsuri de garanţie rezonabile sunt luate pentru ca bateria sau acumulatorul perfectionate sau produsul obţinut şi dotat cu o baterie sau un acumulator greu de scos sa fie eliminat raţional din punct de vedere ecologic. Bateriile alcaline cu mangan şi alte baterii sunt de asemenea scutite de aceasta obligaţie.

ANEXA VII

MĂSURI DE MANAGEMENT AL PRODUSELOR

1. Prezenta anexa vizeazã difuzarea de informaţii Pãrţilor în privinta mãsurilor de gestionare a produselor.
2. Pãrţile pot lua în considerare mãsurile adecvate de management al produselor, cum ar fi cele enumerate în continuare, atunci când se justifica ca risc potenţial al efectelor nocive asupra sãnãtãţii sau mediului ce decurge din emisiile unuia sau mai multor metale grele enumerate în anexa I, ţinându-se seama de toate riscurile şi avantajele aferente unor astfel de mãsuri, pentru a veghea ca orice modificare adusã produselor sa determine printr-o reducere globalã a efectelor nocive asupra sãnãtãţii şi mediului.
(a) înlocuirea produselor care conţin unul sau mai multe dintre metalele grele enumerate în anexa I, introduse intentionat, dacã exista produse de înlocuire adecvate;
(b) reducerea la minimum a concentratiei sau înlocuirea, în produse, a unuia sau mai multor metale grele enumerate în anexa I, introduse intentionat;
(c) furnizarea de informaţii asupra produselor, inclusiv etichetarea lor, pentru ca utilizatorii sa fie informati de prezenta în aceste produse a unuia sau mai multor metale grele enumerate în anexa I, introduse intentionat, şi de necesitatea de a utiliza aceste produse şi de a manipula deşeurile cu precautie;
(d) folosirea stimulentelor economice sau a acordurilor voluntare pentru reducerea concentratiei de metale grele, enumerate în anexa I, din produse sau eliminarea lor; şi
(e) elaborarea şi aplicarea programelor care vizeazã colectarea, reciclarea sau eliminarea în mod ecologic a produselor care conţin unul dintre metalele grele enumerate în anexa I.
3. Fiecare produs sau grup de produse vizat în continuare conţine unul sau mai multe metale grele enumerate în anexa I şi a ocazionat adoptarea de cãtre cel puţin o Parte a Convenţiei a mãsurilor de reglementare sau voluntare, ţinând seama de faptul ca acest produs contribuie la emisia unuia sau mai multor metale grele enumerate în anexa I. Totuşi, nu exista încã informaţii suficiente care sa permitã confirmarea ca aceste produse constituie o sursa importanta pentru toate Pãrţile, ceea ce justifica includerea acestora în anexa VI. Fiecare Parte este incurajata sa examineze informaţiile disponibile şi, dacã aceasta examinare o convinge de necesitatea luãrii mãsurilor de precautie, sa aplice mãsurile de gestionare a produselor, cum ar fi cele menţionate la alin. (2) pentru unul sau mai multe dintre produsele enumerate în continuare:
(a) dispozitive electrice conţinând mercur; adicã dispozitive care conţin unul sau mai multe intrerupatoare/declansatoare pentru transferul curentului electric, cum ar fi releele, termostatele, contactorii de nivel, manocontactele şi alţi intrerupatori (mãsurile luate cuprind interzicerea majoritãţii dispozitivelor electrice care conţin mercur; programe voluntare care vizeazã înlocuirea anumitor intrerupatori care conţin mercur cu intrerupatori electronici sau speciali; programe voluntare de reciclare pentru intrerupatori; programe voluntare de reciclare pentru termostate);
(b) dispozitive de mãsurare conţinând mercur, cum ar fi termometrele, manometrele, barometrele, indicatoarele de presiune, manocontacte şi transmitatori de presiune (mãsurile luate cuprind interdicţia termometrelor care conţin mercur şi interzicerea instrumentelor de mãsura);
(c) lampi fluorescente care conţin mercur (mãsurile luate cuprind diminuarea concentratiei de mercur în lampi datoritã atât programelor voluntare, cat şi celor de reglementare şi programelor voluntare de reciclare);
(d) amalgame dentare care conţin mercur (mãsurile luate cuprind mãsuri voluntare şi interzicerea cu derogãri a utilizãrii amalgamelor dentare care conţin mercur, precum şi programe voluntare pentru încurajarea recuperãrii amalgamelor dentare prin serviciile dentare înaintea evacuarii lor spre instalaţiile de tratarea apei);
(e) pesticide conţinând mercur, inclusiv cele pentru tratarea invelisului seminţelor (mãsurile luate cuprind interzicerea tuturor pesticidelor care conţin mercur, inclusiv a produselor de tratare a seminţelor şi interzicerea utilizãrii mercurului ca dezinfectant);
(f) vopsele care conţin mercur (mãsurile luate cuprind interzicerea tuturor acestor vopsele, interzicerea acestor vopsele pentru o utilizare interioarã sau pe jucariile destinate copiilor şi interzicerea utilizãrii mercurului în vopselele anticorozive); şi
(g) baterii şi acumulatorii care conţin mercur, altele decât cele menţionate în anexa VI (mãsurile luate cuprind diminuarea concentratiei de mercur, datoratã atât programelor voluntare, cat şi celor de reglementare, perceperii de taxe şi redevenţe de mediu şi programelor voluntare de reciclare).

DECIZIA ORGANISMULUI EXECUTIV 1/1998 PRIVIND CRITERIILE CE
TREBUIE RESPECTATE ŞI PROCEDURILE CE TREBUIE URMATE PENTRU
ADĂUGAREA DE METALE GRELE ŞI DE PRODUSE LA PROTOCOLUL PRIVIND
METALELE GRELE

Organismul Executiv,
decis sa acţioneze într-un interval optim pentru a elabora criteriile şi procedurile care permit adãugarea metalelor grele şi a produselor la Protocolul privind metalele grele, care urmeazã sa fie adoptat,
adopta, ţinând seama de art 13 alin. (6) şi (7) din Protocol, criteriile şi procedurile de adaugare a metalelor grele şi produselor la anexele I, VI sau VII:

CRITERII CE TREBUIE RESPECTATE ŞI PROCEDURI CE TREBUIE URMATE
PENTRU A ADAUGA METALE GRELE ŞI PRODUSE LA ANEXELE I, VI SAU VII
ALE PROTOCOLULUI PRIVIND METALELE GRELE

Orice Parte care prezintã o propunere vizând modificarea:
(a) anexei I pentru adãugarea unui metal greu; sau
(b) anexei VI pentru adãugarea unei mãsuri de control al unui produs; sau
(c) anexei VII pentru adãugarea unui produs sau grup de produse la Protocol, conform art. 13 alin. (6), comunica informaţii Organismului Executiv conform alin. (2), (3) sau (4), dupã cum este cazul.
Propunerile care vizeazã modificarea anexei I pentru a adauga un metal greu conţin:
(a) un profil de risc şi informaţiile de mai jos:
(i) date privind nivelurile mãsurate în mediul înconjurãtor şi repartizarea pe sursa în zonele indepartate de sursele antropice, sau date privind modelarea transportului atmosferic transfrontier pe distanţe lungi pentru tipul de metal care are efecte nocive dovedite, evidenţiazã riscul unui transport atmosferic transfrontier pe distanta lungã;
(ii) date privind separarea ecologica, biodisponibilitatea, procesul de transformare, bioamplificarea şi acumularea, evidentiind destinaţia metalului în mediul înconjurãtor, în locuri indepartate de sursele antropice;
(iii) date privind toxicitatea care demonstreaza ca metalul poate avea efecte nocive asupra sãnãtãţii sau mediului;
(b) informaţii, în mãsura în care sunt disponibile, privind:
(i) producerea/utilizarea emisiilor;
(ii) mãsuri antipoluare propuse (de exemplu, material tehnic, modificarea procedurilor, soluţii de înlocuire, etc.);
(iii) eficienta, aplicabilitatea, riscurile, costurile şi avantajele în cifre şi nefinanciare ale mãsurilor antipoluare şi soluţiile de înlocuire propuse;
(iv) manipularea şi eliminarea metalului greu ca urmare a mãsurilor antipoluare.
Propunerile care vizeazã modificarea anexei VI pentru a adauga o mãsura de reglementare a unui produs cuprind în special urmãtoarele elemente:
(a) o descriere:
(i) a produsului sau a grupului de produse care trebuie sa facã obiectul mãsurii de reglementare, inclusiv, dacã este cazul, a codului corespunzãtor tarifului vamal armonizat;
(ii) a mãsurii de reglementare a produsului propus;
(b) informaţii, în mãsura în care sunt disponibile, privind:
(i) fabricarea, utilizarea şi eliminarea produsului sau grupului de produse care trebuie sa facã obiectul mãsurii de reglementare;
(ii) contribuţia produsului sau a grupului de produse la volumul total de emisii al unui metal greu înscris în anexa I pe teritoriul Partii la Convenţie şi în regiunea CEE/ONU în ansamblul sau înaintea aplicãrii oricãrei mãsuri de gestionare vizând reducerea acestei contribuţii, precum şi metodologia utilizata;
(iii) eficacitatea, aplicabilitatea, riscurile, costurile şi avantajele în cifre şi nefinanciare a adoptãrii mãsurii propuse.
Propunerile vizând modificarea anexei VII pentru a adauga un produs sau un grup de produse cuprind în special:
(a) o descriere:
(i) a mãsurilor luate de cãtre o Parte oarecare la Convenţie pentru reducerea emisiilor produsului sau grupului de produse în atmosfera;
(ii) a produsului sau a grupului de produse cãrora li se aplica mãsurile luate, inclusiv, dacã este cazul, codul corespunzãtor tarifului vamal armonizat;
(b) informaţii, în mãsura în care sunt disponibile, privind:
(i) contribuţia produsului sau a grupului de produse la volumul total al emisiilor unui metal greu înscris în anexa I pe teritoriul Partii la Convenţie şi în regiunea CEE/ONU în ansamblu înaintea adoptãrii oricãrei mãsuri de gestionare a produsului care vizeazã reducerea acestei contribuţii, precum şi metodologia utilizata;
(ii) motivele profunde ale mãsurilor luate în special riscul perceput şi costul sau avantajele acestor mãsuri şi reducerea emisiilor realizate.
La primirea unei propuneri pregãtite conform alin. (2), (3) şi (4) şi dacã profilul de risc este considerat acceptabil, Pãrţile adopta, în cadrul unei reuniuni a Organismului Executiv şi prin consens, dispoziţiile necesare pentru ca propunerea sa facã obiectul uneia sau mai multor examinari tehnice, dacã, ţinând seama de conţinutul comunicãrii şi de orice alta informaţie pertinenta prezentatã Organismului Executiv, Pãrţile considera ca se impune o noua examinare a metalului greu, produsului, grupului de produse sau a mãsurii de reglementare a unui produs. Aceste examinari tehnice se fac în scris şi evalueaza, între altele:
(a) pentru adãugarea unui metal greu la anexa I:
(i) evaluarea rezultatelor activitãţilor de supraveghere sau a dovezilor ştiinţifice echivalente care evidenţiazã un transport atmosferic transfrontier pe distanta lungã provenind din sursele antropice;
(ii) evaluarea riscului ca emisiile în atmosfera ale metalului greu sa atinga o forma biodisponibila a metalului care ar putea atinge niveluri periculoase de acumulare şi de bioamplificare;
(iii) evaluarea existenţei unui numãr suficient de date care sa arate ca, cantitãţile de metal greu prezente în atmosfera datoritã transportului atmosferic transfrontier pe distanţe lungi a acestui metal risca sa aibã efecte nocive importante asupra sãnãtãţii sau mediului;
(iv) evaluarea informaţiilor privind sursele de emisie ale metalului greu în atmosfera, inclusiv utilizarea de produse, estimarile volumului total al emisiilor provenind din aceste surse şi metodologiile utilizate;
(v) evaluarea existenţei mãsurilor de reducere a riscului efectelor nocive asupra sãnãtãţii şi/sau mediului consecutive transportului atmosferic transfrontier pe distanţe lungi a metalului greu şi dacã acestea sunt aplicabile din punct de vedere tehnic şi evaluarea efectelor lor conexe şi a costului;
(b) pentru a include o mãsura de reglementare a unui produs în anexa VI:
(i) se estimeaza dacã unul sau mai multe dintre metalele grele specificate în anexa I sunt incluse intentionat în produsul sau grupul de produse;
(ii) se evalueaza dacã emisiile în atmosfera care se produc în faza de fabricaţie, transformare, comercializare, utilizare şi eliminare a produsului sau a grupului de produse, risca sa ajungã la o forma biodisponibila şi, ţinând cont de mãsurile antipoluare luate în fiecare punct al acestui proces, sa contribuie la volumul total al emisiilor atmosferice transfrontiere în regiunea CEE/ONU a unuia din metalele grele specificate în anexa I, care au efecte nocive asupra sãnãtãţii şi mediului; şi
(iii) se evalueaza în ce proporţie mãsura propusã permite reducerea emisiilor şi se determina costul sau avantajele şi, dacã este cazul, eficacitatea şi riscurile pe care le prezintã sau mãsura în care exista soluţii de înlocuire adaptate;
(c) pentru a include un produs sau un grup de produse în anexa VII;
(i) se evalueaza dacã unul sau mai multe metale grele specificate în anexa I sunt incluse intentionat în produsul sau grupul de produse;
(ii) se evalueaza mãsurile luate de cãtre fiecare Parte la Convenţie şi mãsura în care, dupã o serie de estimari, acestea contribuie la reducerea emisiilor metalului greu în atmosfera;
(iii) se evalueaza motivele, reducerea emisiilor, costurile şi avantajele acestei acţiuni; şi
(iv) se evalueaza dacã emisiile în atmosfera ale produsului sau grupului de produse risca sa ajungã la o forma biodisponibila a produsului sau a grupului de produse, în fazele fabricãrii, transformarii, comercializãrii, utilizãrii şi eliminãrii sale şi ţinând cont de mãsurile antipoluare luate în fiecare punct al acestui proces, contribuie la volumul total al emisiilor în atmosfera, pe teritoriul Partii la Convenţie, a unuia din metalele grele specificate în anexa I, care au efecte nocive asupra mediului sau sãnãtãţii.
Expresia "profil de risc" menţionatã la alin. (2) şi (5) desemneazã un studiu exhaustiv al informaţiilor ştiinţifice referitoare la determinarea riscurilor cu caracter general pentru sãnãtate şi mediu legate de utilizarea şi eliminarea unei substanţe. Nu este nevoie ca acest studiu sa trateze într-un mod explicit riscurile legate de poluarea atmosferica transfrontiera la mare distanta, dar trebuie furnizate date corespunzãtoare pentru evaluarea acestor riscuri.
Pe baza elementelor menţionate la alin. (2), (3) şi (4), Pãrţile încheie, la o reuniune a Organismului Executiv, evaluarea propunerii, ţinând cont de obiectivul Protocolului, definit în art. 2.


------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016