Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
PROTOCOL din 15 noiembrie 2000 privind prevenirea, reprimarea si pedepsirea traficului de persoane, in special al femeilor si copiilor, aditional la Conventia Natiunilor Unite impotriva criminalitatii transnationale organizate*)
EMITENT: ORGANIZATIA NATIUNILOR UNITE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 813 din 8 noiembrie 2002
----------
*) Traducere.
PREAMBUL
Statele pãrţi la prezentul protocol,
declarand ca o acţiune eficace vizând prevenirea şi combaterea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, cere din partea ţãrilor de origine, de tranzit şi de destinaţie o apropiere globalã şi internationala cuprinzând mãsuri destinate prevenirii traficului, o acţiune vizând pedepsirea traficantilor şi protecţia victimelor acestui trafic, în special prin respectarea drepturilor lor fundamentale internaţionale recunoscute,
ţinând cont de faptul ca, în ciuda existenţei unor diferite instrumente internaţionale care cuprind reguli şi dispoziţii practice vizând lupta impotriva exploatãrii persoanelor, în special a femeilor şi a copiilor, nu exista nici un instrument universal care sa se refere la toate aspectele traficului de persoane,
ingrijorate de faptul ca, în lipsa unui astfel de instrument, persoanele vulnerabile în fata acestui trafic nu vor fi protejate suficient,
conform Rezoluţiei 53/111 a Adunãrii generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite din 9 decembrie 1998, în care Adunarea generalã a decis sa creeze un comitet interguvernamental special cu conţinut nelimitat, însãrcinat cu elaborarea unei convenţii internaţionale generale impotriva criminalitatii transnationale organizate şi cu examinarea, dacã este cazul, a elaborãrii unui instrument internaţional de lupta impotriva traficului femeilor şi al copiilor,
convinse ca faptul de a asocia Convenţiei Naţiunilor Unite impotriva criminalitatii transnationale organizate un instrument internaţional vizând prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi al copiilor, va ajuta la prevenirea şi combaterea acestui tip de criminalitate,
au convenit cele ce urmeazã:
I. DISPOZIŢII GENERALE
ART. 1
Relaţia cu Convenţia Naţiunilor Unite impotriva criminalitatii transnationale organizate
1. Prezentul protocol completeazã Convenţia Naţiunilor Unite impotriva criminalitatii transnationale organizate. Acesta este interpretat împreunã cu convenţia.
2. Dispoziţiile convenţiei se aplica mutatis mutandis prezentului protocol, excepţie fãcând dispoziţiile contrare ale protocolului menţionat.
3. Infracţiunile stabilite în conformitate cu art. 5 din prezentul protocol sunt considerate infracţiuni stabilite în conformitate cu convenţia.
ART. 2
Obiect
Prezentul protocol are ca obiect:
a) prevenirea şi combaterea traficului de persoane, acordand o atentie specialã femeilor şi copiilor;
b) protecţia şi ajutorarea victimelor unui astfel de trafic, respectând pe deplin drepturile lor fundamentale; şi
c) promovarea cooperãrii între statele pãrţi în vederea atingerii acestor obiective.
ART. 3
Terminologie
În termenii prezentului protocol:
a) expresia trafic de persoane indica recrutarea, transportul, transferul, adãpostirea sau primirea de persoane, prin ameninţare de recurgere sau prin recurgere la forta ori la alte forme de constrângere, prin rãpire, frauda, înşelãciune, abuz de autoritate sau de o situaţie de vulnerabilitate ori prin oferta sau acceptarea de plati ori avantaje pentru a obţine consimţãmântul unei persoane având autoritate asupra alteia în scopul exploatãrii. Exploatarea conţine, cel puţin, exploatarea prin prostituarea unei alte persoane sau alte forme de exploatare sexualã, munca sau serviciile forţate, sclavia sau practicile analoage sclaviei, folosirea sau prelevarea de organe;
b) consimţãmântul unei victime a traficului de persoane pentru exploatarea amintita, astfel cum este enuntata la lit. a) din prezentul articol, este indiferent atunci când unul din oricare dintre mijloacele enunţate la lit. a) a fost folosit;
c) recrutarea, transportarea, transferul, adãpostirea sau primirea unui copil în scopul exploatãrii este consideratã trafic de persoane, chiar dacã aceştia nu fac apel la nici unul dintre mijloacele menţionate la lit. a) din prezentul articol;
d) termenul copil indica orice persoana cu varsta mai mica de 18 ani.
ART. 4
Domeniu de aplicare
Prezentul protocol se aplica, exceptând dispoziţiile contrare, pentru prevenirea, anchetele şi urmãririle privind infracţiunile stabilite conform art. 5 al acestuia, atunci când aceste infracţiuni sunt de natura transnationala şi dacã este implicat un grup infractional, ca şi pentru protecţia victimelor acestor infracţiuni.
ART. 5
Incriminare
1. Fiecare stat parte adopta mãsurile legislative şi altele necesare pentru a conferi caracterul de infracţiune actelor menţionate la art. 3 din prezentul protocol, atunci când au fost comise intentionat.
2. Fiecare stat parte adopta, de asemenea, mãsurile legislative şi altele necesare pentru a conferi caracterul de infracţiune:
a) sub rezerva conceptelor fundamentale ale sistemului sau juridic, faptului de a incerca comiterea unei infracţiuni stabilite conform paragrafului 1 din prezentul articol;
b) faptului de a fi complice la o infracţiune stabilitã conform paragrafului 1 al prezentului articol; şi
c) faptului de a organiza comiterea unei infracţiuni stabilite conform paragrafului 1 din prezentul articol sau de a da instrucţiuni altor persoane pentru ca acestea sa o comita.
II. PROTECŢIA VICTIMELOR TRAFICULUI DE PERSOANE
ART. 6
Asistenta şi protecţia acordate victimelor traficului de persoane
1. Atunci când are loc şi în mãsura în care dreptul sau intern o permite, fiecare stat parte protejeaza viata privatã şi identitatea victimelor traficului de persoane, nefacand publice procedurile juridice referitoare la acestea.
2. Fiecare stat parte se asigura ca sistemul sau juridic sau administrativ prevede mãsuri care permit furnizarea cãtre victimele traficului de persoane, atunci când este cazul:
a) a informaţiilor asupra procedurilor juridice şi administrative aplicabile;
b) a unei asistente pentru a face astfel încât pãrerile şi preocuparile lor sa fie prezentate şi luate în considerare în stadiile corespunzãtoare ale procedurii penale angajate impotriva autorilor infracţiunilor, astfel încât sa nu aducã prejudicii drepturilor apãrãrii.
3. Fiecare stat parte intenţioneazã sa punã în aplicare mãsuri în vederea asigurãrii restabilirii psihice, psihologice şi sociale a victimelor traficului de persoane, inclusiv, dacã este cazul, în cooperare cu organizaţii neguvernamentale, cu alte organizaţii competente şi alte elemente ale societãţii civile şi, în special, sa le furnizeze:
a) un adapost convenabil;
b) sfaturi şi informaţii privind drepturile pe care legea le recunoaşte, într-o limba pe care o pot înţelege;
c) asistenta medicalã, psihologicã şi materialã; şi
d) posibilitãţi de angajare, educaţie şi formare.
4. Fiecare stat parte tine cont, atunci când aplica dispoziţiile prezentului articol, de varsta, sexul şi nevoile specifice ale victimelor traficului de persoane, în special de nevoile specifice ale copiilor, şi anume un adapost, educaţie şi îngrijire convenabila.
5. Fiecare stat parte depune eforturi pentru a asigura siguranta psihicã a victimelor traficului de persoane când acestea se gãsesc pe teritoriul sau.
6. Fiecare stat parte se asigura ca sistemul sau juridic prevede mãsuri care sa ofere victimelor traficului de persoane posibilitatea de a obţine repararea prejudiciului suportat.
ART. 7
Statutul victimelor traficului de persoane în statele de primire
1. Pentru a lua mãsuri conform art. 6 din prezentul protocol, fiecare stat parte intenţioneazã sa adopte mãsuri legislative sau alte mãsuri corespunzãtoare care sa permitã victimelor traficului de persoane sa rãmânã pe teritoriul sau, cu titlu temporar sau permanent, atunci când este cazul.
2. Atunci când aplica dispoziţia de la paragraful 1 din prezentul articol, fiecare stat parte trebuie sa ţinã cont de factorii umanitari şi personali.
ART. 8
Repatrierea victimelor traficului de persoane
1. Statul parte de care aparţine o victima a traficului de persoane sau în care aceasta avea dreptul de a locui cu titlu permanent în momentul intrãrii sale pe teritoriul statului parte de primire faciliteazã şi accepta, ţinând neapãrat seama de siguranta acestei persoane, întoarcerea acesteia fãrã întârziere nejustificatã sau nechibzuita.
2. Atunci când un stat parte trimite o victima a traficului de persoane într-un stat parte de care aceasta persoana aparţine sau în care avea dreptul de a locui cu titlu permanent în momentul intrãrii sale pe teritoriul statului parte de primire, aceasta întoarcere este asigurata ţinând neapãrat cont de siguranta persoanei, precum şi de starea oricãrei proceduri judiciare legate de faptul ca aceasta este o victima a traficului, şi de preferat se face voluntar.
3. La cererea unui stat parte de primire, un stat parte solicitat verifica, fãrã întârziere nejustificatã, dacã victima unui trafic de persoane îi aparţine sau avea dreptul de a locui cu titlu permanent pe teritoriul sau în momentul intrãrii sale pe teritoriul statului parte de primire.
4. În scopul facilitãrii întoarcerii unei victime a traficului de persoane care nu poseda documentele necesare, statul parte de care aparţine aceasta persoana ori în care avea dreptul de a locui cu titlu permanent în momentul intrãrii sale pe teritoriul statului parte de primire accepta sa elibereze, la cererea statului parte de primire, documentele de cãlãtorie sau orice alta autorizaţie necesarã pentru a permite acelei persoane a se indrepta şi a fi readmisa pe teritoriul sau.
5. Dispoziţiile prezentului articol sunt intelese fãrã prejudicierea oricãrui drept acordat victimei prin orice lege interna a statului parte de primire.
6. Dispoziţiile prezentului articol sunt intelese fãrã prejudicierea oricãrui acord sau aranjament bilateral ori multilateral aplicabil sustinand, în totalitate sau în parte, întoarcerea victimelor traficului de persoane.
III. PREVENIRE, COOPERARE ŞI ALTE MĂSURI
ART. 9
Prevenirea traficului de persoane
1. Statele pãrţi stabilesc politici, programe şi alte mãsuri de ansamblu pentru:
a) prevenirea şi combaterea traficului de persoane; şi
b) protecţia victimelor traficului de persoane, în special a femeilor şi copiilor, impotriva unei noi acţiuni ale carei victime ar putea fi.
2. Statele pãrţi depun eforturi pentru a lua mãsuri, precum cercetãri, campanii de informare şi campanii prin mass-media, precum şi iniţiative sociale şi economice, în scopul prevenirii şi combaterii traficului de persoane.
3. Politicile, programele şi alte mãsuri stabilite conform prezentului articol includ, dupã cum este necesar, o cooperare cu organizaţiile neguvernamentale, cu alte organizaţii competente şi cu alte elemente ale societãţii civile.
4. Statele pãrţi iau sau intaresc mãsurile, pe calea unei cooperãri bilaterale sau multilaterale, pentru remedierea factorilor care fac persoanele, în special femeile şi copiii, vulnerabile în fata traficului, precum saracia, subdezvoltarea şi inegalitatea sanselor.
5. Statele pãrţi adopta sau intaresc mãsurile legislative ori altele, precum mãsuri de ordin educativ, social sau cultural, pe calea unei cooperãri bilaterale ori multilaterale, pentru a descuraja cererea care favorizeazã orice forma de exploatare a persoanelor, în special a femeilor şi a copiilor, care are ca scop traficul.
ART. 10
Schimb de informaţii şi formare
1. Serviciile de detectare, reprimare, imigrare sau alte servicii competente ale statelor pãrţi coopereazã între ele, dupã cum este necesar, fãcând schimb, conform dreptului intern al acestor state, de informaţii care le permit sa stabileascã:
a) dacã persoanele care trec sau incearca sa treacã o frontiera internationala cu documente de cãlãtorie aparţinând unor alte persoane ori fãrã documente de cãlãtorie sunt autori sau victime ale traficului de persoane;
b) tipurile de documente de cãlãtorie pe care persoanele le-au folosit sau au încercat sa le foloseascã pentru trecerea unei frontiere internaţionale în scopul traficului de persoane; şi
c) mijloacele şi metodele folosite de grupurile infractionale organizate pentru traficul de persoane, inclusiv recrutarea şi transportul victimelor, itinerariile şi legãturile între persoanele şi grupurile care se ocupa de acest trafic, precum şi mãsurile care permit descoperirea acestora.
2. Statele pãrţi asigura sau intaresc formarea agenţilor serviciilor de detectare, reprimare, imigrare şi a altor servicii competente pentru prevenirea traficului de persoane. Aceasta formare ar trebui sa punã accentul pe metodele folosite pentru prevenirea unui astfel de trafic, trimiterea în judecata a traficantilor şi respectarea drepturilor victimelor, mai ales protejarea acestora impotriva traficantilor. Aceasta ar trebui sa ţinã cont, în egala mãsura, de necesitatea de a lua în considerare drepturile fiinţei umane şi problemele specifice ale femeilor şi ale copiilor şi sa favorizeze cooperarea cu organizaţiile neguvernamentale, cu alte organizaţii competente şi cu alte elemente ale societãţii civile.
3. Un stat parte care primeşte informaţii se conformeazã oricãrei cereri din partea statului parte care le-a comunicat, supunand folosirea acestora la restrictii.
ART. 11
Mãsuri la frontiera
1. Fãrã sa aducã atingere angajamentelor internaţionale referitoare la libera circulaţie a persoanelor, statele pãrţi intaresc, în mãsura în care este posibil, controalele la frontiera necesare pentru prevenirea şi descoperirea traficului de persoane.
2. Fiecare stat parte adopta mãsurile legislative sau altele corespunzãtoare pentru prevenirea, pe cat este posibil, a folosirii mijloacelor de transport exploatate de transportatorii comerciali pentru comiterea infracţiunilor stabilite conform art. 5 al prezentului protocol.
3. Atunci când este cazul şi fãrã a aduce atingere convenţiilor internaţionale aplicabile, aceste mãsuri constau mai ales în prevederea obligaţiei pentru transportatorii comerciali, inclusiv orice companie de transport sau orice proprietar sau exploatator al oricãrui mijloc de transport, de a verifica dacã toţi pasagerii sunt în posesia documentelor de cãlãtorie cerute pentru intrarea în statul de primire.
4. Fiecare stat parte ia mãsurile necesare, conform dreptului sau intern, pentru a impune sancţiuni în cazul obligaţiei precizate la paragraful 3 al prezentului articol.
5. Fiecare stat parte intenţioneazã sa ia mãsuri care sa permitã, conform dreptului sau intern, refuzarea intrãrii persoanelor implicate în comiterea infracţiunilor stabilite conform prezentului articol sau anularea vizei acestora.
6. Fãrã sa aducã atingere art. 27 al convenţiei, statele pãrţi intenţioneazã sa întãreascã cooperarea între serviciile lor de control la frontiera, stabilind şi mentinand cai de comunicare directa.
ART. 12
Securitatea şi controlul documentelor
Fiecare stat parte ia mãsurile necesare, în funcţie de mijloacele disponibile:
a) pentru a face astfel încât documentele de cãlãtorie sau de identitate pe care le elibereazã sa fie de o astfel de calitate încât sa nu poatã fi folosite cu usurinta în mod impropriu, sa fie falsificate ori modificate, reproduse sau eliberate în mod ilicit; şi
b) pentru a asigura integritatea şi securitatea documentelor de cãlãtorie sau de identitate eliberate de acesta ori în numele sau şi pentru a impiedica faptul de a fi create, eliberate şi folosite în mod ilicit.
ART. 13
Legitimitatea şi valabilitatea documentelor
La cererea unui stat parte, un alt stat parte verifica, conform dreptului sau intern şi într-un termen rezonabil, legitimitatea şi valabilitatea documentelor de cãlãtorie sau de identitate eliberate ori considerate ca au fost eliberate în numele sau şi despre care se banuieste ca sunt utilizate pentru traficul de persoane.
IV. DISPOZIŢII FINALE
ART. 14
Clauza de protecţie
1. Nici o dispoziţie a prezentului protocol nu are incidenta asupra drepturilor, obligaţiilor şi responsabilitãţilor statelor şi particularilor în virtutea dreptului internaţional, inclusiv a dreptului internaţional umanitar şi a dreptului internaţional referitor la drepturile omului, şi, în special, atunci când se aplica, a Convenţiei din 1951 şi a Protocolului din 1967 referitoare la statutul refugiatilor, precum şi a principiului de nerespingere prevãzut în acestea.
2. Mãsurile precizate în prezentul protocol sunt interpretate şi aplicate astfel încât persoanele sa nu facã obiectul unei discriminãri pe motiv ca sunt victime ale unui trafic. Interpretarea şi aplicarea acestor mãsuri sunt conforme principiilor de nediscriminare recunoscute pe plan internaţional.
ART. 15
Rezolvarea diferendelor
1. Statele pãrţi depun eforturi pentru a rezolva diferendele privind interpretarea sau aplicarea prezentului protocol pe calea negocierilor.
2. Orice diferend între doua state pãrţi privind interpretarea sau aplicarea prezentului protocol, care nu poate fi rezolvat pe calea negocierilor într-o perioada rezonabila, este, la cererea unuia dintre statele pãrţi, supus arbitrajului. Dacã în termen de 6 luni începând de la data cererii de arbitraj statele pãrţi nu se pot înţelege asupra organizãrii arbitrajului, oricare dintre ele poate sa supunã diferendul Curţii Internaţionale de Justiţie, adresand o cerere conform Statutului Curţii.
3. Fiecare stat parte poate, în momentul semnãrii, al ratificãrii, al acceptãrii sau al aprobãrii prezentului protocol sau al aderãrii la acesta, sa declare ca nu se considera legat prin paragraful 2 din prezentul articol. Celelalte state pãrţi nu sunt legate prin paragraful 2 din prezentul articol de orice stat parte care a formulat o astfel de rezerva.
4. Orice stat parte care a formulat o rezerva în virtutea paragrafului 3 din prezentul articol o poate retrage în orice moment, înaintând o notificare secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 16
Semnare, ratificare, acceptare, aprobare şi aderare
1. Prezentul protocol va fi deschis spre semnare de cãtre toate statele din 12 pana la 15 decembrie 2000 la Palermo (Italia) şi apoi la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite, la New York, pana la 12 decembrie 2002.
2. Prezentul protocol este deschis în egala mãsura spre semnare organizaţiilor regionale de integrare economicã, cu condiţia ca cel puţin un stat membru al unei astfel de organizaţii sa fi semnat prezentul protocol conform paragrafului 1 din prezentul articol.
3. Prezentul protocol este supus ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. O organizaţie regionala de integrare economicã îşi poate depune instrumentele de aprobare dacã cel puţin unul dintre statele membre a fãcut acest lucru. În acest instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare aceasta organizaţie declara extinderea competentei sale privitoare la problemele ridicate de prezentul protocol. Aceasta informeazã în egala mãsura depozitarul asupra oricãrei modificãri pertinente a extinderii competentei sale.
4. Prezentul protocol este deschis aderãrii oricãrui stat sau oricãrei organizaţii regionale de integrare economicã la care cel puţin un stat membru este parte a prezentului protocol. Instrumentele de aderare sunt depuse la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. În momentul aderãrii sale o organizaţie regionala de integrare economicã îşi declara extinderea competentei privitoare la problemele ridicate de prezentul protocol. În acelaşi timp aceasta îl informeazã pe depozitar asupra oricãrei modificãri pertinente a extinderii competentei sale.
ART. 17
Intrare în vigoare
1. Prezentul protocol va intra în vigoare în a nouazecea zi de la data depunerii celui de-al patruzecilea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, fiind înţeles ca nu va intra în vigoare înainte de intrarea în vigoare a convenţiei insesi. În conformitate cu prezentul paragraf, nici unul dintre instrumentele depuse de o organizaţie regionala de integrare economicã nu este considerat ca instrument care vine sa se adauge instrumentelor deja depuse de cãtre statele membre ale acestei organizaţii.
2. Pentru fiecare stat sau organizaţie regionala de integrare economicã care va ratifica, va accepta sau va aproba prezentul protocol sau va adera la el dupã depunerea celui de-al patruzecilea instrument pertinent, prezentul protocol va intra în vigoare în cea de-a treizecea zi de la data depunerii instrumentului pertinent de cãtre statul menţionat sau de cãtre organizaţia menţionatã sau la data în care intra în vigoare prin aplicarea paragrafului 1 al prezentului articol, dacã aceasta este posterioarã.
ART. 18
Amendamente
1. La expirarea unui termen de 5 ani începând de la intrarea în vigoare a prezentului protocol, un stat parte poate sa propunã un amendament şi sa depunã textul acestuia la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Acesta din urma comunica propunerea de amendament statelor pãrţi şi Conferintei pãrţilor la convenţie în vederea examinãrii propunerii şi adoptãrii unei decizii. Statele pãrţi la prezentul protocol reunite în Conferinţa pãrţilor fac toate eforturile pentru a ajunge la un consens asupra oricãrui amendament. Dacã toate eforturile fãcute în acest sens au fost epuizate fãrã sa se ajungã la un acord, va fi necesar, în ultima instanta, pentru ca amendamentul sa fie adoptat, un vot al majoritãţii a doua treimi ale statelor pãrţi la prezentul protocol prezente la Conferinţa pãrţilor şi exprimandu-şi votul lor.
2. Organizaţiile regionale de integrare economicã dispun, pentru a-şi exercita, în virtutea prezentului articol, dreptul de vot în domeniile care ţin de competenta lor, de un numãr de voturi egal cu numãrul statelor lor membre pãrţi la prezentul protocol. Acestea nu îşi exercita dreptul de vot dacã statele lor membre îl exercita pe al lor şi invers.
3. Un amendament adoptat conform paragrafului 1 din prezentul articol este supus ratificãrii, acceptãrii, aprobãrii sau aderãrii statelor pãrţi.
4. Un amendament adoptat conform paragrafului 1 din prezentul articol va intra în vigoare pentru un stat parte la nouãzeci de zile de la data depunerii de cãtre statul parte amintit la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a unui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare a amendamentului precizat.
5. Un amendament intrat în vigoare are forta obligatorie fata de statele pãrţi care şi-au exprimat consimţãmântul pentru a fi legate de cãtre acesta. Celelalte state pãrţi rãmân legate prin dispoziţiile prezentului protocol şi ale oricãrui amendament anterior pe care l-au ratificat, acceptat sau aprobat.
ART. 19
Denunţare
1. Un stat parte poate sa denunţe prezentul protocol prin notificare adresatã secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. O astfel de denunţare are efect la un an de la primirea notificãrii de cãtre secretarul general.
2. O organizaţie regionala de integrare economicã înceteazã sa fie parte a prezentului protocol atunci când statele membre au denunţat-o.
ART. 20
Depozitar şi limba
1. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite este depozitarul prezentului protocol.
2. Originalul prezentului protocol, ale cãrui texte în limbile engleza, arabã, chineza, spaniola, franceza şi rusa sunt egal autentice, va fi depus la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Fapt pentru care plenipotenţiarii subsemnati, autorizaţi în acest sens de respectivele guverne, au semnat prezentul protocol.
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
