Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
PROTOCOL ADITIONAL din 28 ianuarie 2003 la Conventia Consiliului Europei privind criminalitatea informatica, referitor la incriminarea actelor de natura rasista si xenofoba savarsite prin intermediul sistemelor informatice*)
EMITENT: ACT INTERNATIONAL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2009
------------
*) Traducere.
Statele membre ale Consiliului Europei şi celelalte state participante la Convenţia Consiliului Europei privind criminalitatea informaticã, deschisã spre semnare la Budapesta la data de 23 noiembrie 2001, semnatare ale prezentului protocol,
luând în considerare cã scopul Consiliului Europei este acela de a realiza o uniune mai strânsã între membrii sãi,
amintind cã toate fiinţele umane sunt nãscute libere şi egale în demnitate şi în drepturi,
subliniind necesitatea garantãrii unei aplicãri exhaustive şi eficiente a tuturor drepturilor omului, fãrã diferenţiere sau discriminare, astfel cum sunt stipulate în instrumentele europene şi în alte instrumente internaţionale,
convinse cã faptele de naturã rasistã şi xenofobã constituie o violare a drepturilor omului şi o ameninţare pentru statul de drept şi stabilitatea democraticã,
considerând cã dreptul intern şi dreptul internaţional necesitã reglementarea unor rãspunsuri legale adecvate la propaganda de naturã rasistã şi xenofobã sãvârşitã prin intermediul sistemelor informatice,
conştiente cã propaganda acestor fapte este deseori incriminatã de legislaţiile naţionale,
având în vedere Convenţia privind criminalitatea informaticã, care prevede mijloace flexibile şi moderne de cooperare internaţionalã, şi fiind convinse de necesitatea de a armoniza dispoziţiile de drept substanţial privind lupta împotriva propagandei rasiste şi xenofobe,
conştiente cã sistemele informatice oferã un mijloc fãrã precedent de facilitare a libertãţii de exprimare şi de comunicare în lumea întreagã,
recunoscând faptul cã libertatea de exprimare constituie unul dintre principiile fundamentale ale unei societãţi democratice şi cã aceasta constituie una dintre condiţiile esenţiale ale progresului şi dezvoltãrii fiecãrei fiinţe umane,
preocupate totodatã de riscul ca aceste sisteme informatice sã fie utilizate cu rea-credinţã sau într-o manierã abuzivã în scopul difuzãrii unei propagande rasiste şi xenofobe,
convinse de necesitatea asigurãrii unui bun echilibru între libertatea de exprimare şi o luptã eficientã împotriva faptelor de naturã rasistã şi xenofobã,
recunoscând cã prezentul protocol nu aduce atingere principiilor stabilite în dreptul intern privind libertatea de exprimare,
ţinând cont de instrumentele juridice internaţionale adecvate în acest domeniu, în special de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi de Protocolul nr. 12 al acesteia privind interzicerea generalã a discriminãrii, de convenţiile Consiliului Europei existente privind cooperarea în materie penalã, în special de Convenţia privind criminalitatea informaticã, Convenţia internaţionalã a Naţiunilor Unite asupra eliminãrii tuturor formelor de discriminare rasialã din 21 decembrie 1965, Acţiunea comunã a Uniunii Europene din 15 iulie 1996, adoptatã de Consiliu în temeiul art. K.3 din Tratatul asupra Uniunii Europene, referitoare la acţiunea împotriva rasismului şi xenofobiei,
salutând recentele iniţiative pentru o mai bunã înţelegere şi cooperare la nivel internaţional, în scopul luptei împotriva criminalitãţii informatice şi a rasismului şi xenofobiei,
având în vedere Planul de acţiune adoptat de şefii de stat şi de guvern din cadrul Consiliului Europei cu ocazia celui de-al doilea Summit (Strasbourg, 10-11 octombrie 1997), de a identifica rãspunsurile comune la dezvoltarea noilor tehnologii, care sã aibã la bazã standardele şi valorile Consiliului Europei,
au convenit urmãtoarele:
CAP. I
Dispoziţii comune
ART. 1
Scop
Scopul prezentului protocol este de a completa, pentru pãrţile participante la acesta, dispoziţiile Convenţiei privind criminalitatea informaticã, deschisã spre semnare la Budapesta la data de 23 noiembrie 2001 (denumitã în continuare Convenţia), privind incriminarea faptelor de naturã rasistã şi xenofobã prin intermediul sistemelor informatice.
ART. 2
Definiţii
1. În sensul prezentului protocol, material rasist şi xenofob înseamnã orice material scris, orice imagine sau orice altã reprezentare de idei ori teorii, care susţine, încurajeazã sau incitã la urã, discriminare ori violenţã împotriva oricãrei persoane sau a unui grup de persoane, pe considerente de rasã, culoare, ascendenţã, naţionalitate ori origine etnicã, precum şi religie, dacã este folosit ca pretext pentru oricare dintre aceşti factori.
2. Expresiile şi termenii folosiţi în prezentul protocol sunt interpretaţi în aceeaşi manierã în care sunt interpretaţi în Convenţie.
CAP. II
Mãsuri care trebuie luate la nivel naţional
ART. 3
Distribuirea materialelor rasiste şi xenofobe prin intermediul sistemelor informatice
1. Fiecare parte adoptã mãsurile legislative şi alte mãsuri considerate necesare pentru a incrimina ca infracţiuni, potrivit dreptului sãu intern, atunci când sunt comise cu intenţie şi fãrã drept, urmãtoarele fapte:
- distribuirea sau alte forme de punere la dispoziţia publicului, prin intermediul unui sistem informatic, a materialelor rasiste şi xenofobe.
2. O parte îşi poate rezerva dreptul de a nu prevedea rãspunderea penalã pentru faptele prevãzute la paragraful 1, atunci când materialul, aşa cum este definit la art. 2 paragraful 1, susţine, încurajeazã sau incitã la o discriminare care nu este asociatã urii ori violenţei, cu condiţia ca alte metode eficiente de rãspuns sã fie disponibile.
3. Fãrã a prejudicia dispoziţiile paragrafului 2, o parte îşi poate rezerva dreptul de a nu aplica paragraful 1, în cazul discriminãrilor pentru care aceasta nu poate prevedea, ca urmare a principiilor stabilite în ordinea sa juridicã internã referitoare la libertatea de exprimare, mãsurile eficiente de rãspuns prevãzute la paragraful 2.
ART. 4
Ameninţarea bazatã pe o motivaţie rasistã şi xenofobã
Fiecare parte adoptã mãsurile legislative şi alte mãsuri considerate necesare pentru a incrimina ca infracţiuni, potrivit dreptului sãu intern, atunci când sunt comise cu intenţie şi fãrã drept, urmãtoarele fapte:
- ameninţarea, prin intermediul unui sistem informatic, cu sãvârşirea unei infracţiuni grave, astfel cum este definitã în dreptul intern, (i) a unor persoane pentru motivul apartenenţei la un grup care se identificã prin rasã, culoare, ascendenţã, naţionalitate ori origine etnicã, precum şi religie, dacã este folositã ca pretext pentru oricare dintre aceste motive, sau (ii) a unui grup de persoane care se distinge prin una dintre aceste caracteristici.
ART. 5
Insulta având la bazã o motivaţie rasistã şi xenofobã
1. Fiecare parte adoptã mãsurile legislative şi alte mãsuri considerate necesare pentru a incrimina ca infracţiuni, potrivit dreptului sãu intern, atunci când sunt comise cu intenţie şi fãrã drept, urmãtoarele fapte:
- insultarea în public, prin intermediul unui sistem informatic, (i) a unor persoane, pe motivul apartenenţei la un grup care se identificã prin rasã, culoare, ascendenţã, naţionalitate ori origine etnicã, precum şi religie, dacã este folositã ca pretext pentru oricare dintre aceste motive, sau (ii) a unui grup de persoane care se distinge prin una dintre aceste caracteristici.
2. O parte poate:
a) fie sã solicite ca infracţiunea prevãzutã la paragraful 1 sã aibã ca efect expunerea la urã, dispreţ sau ridicol a persoanei ori a grupului de persoane menţionat la paragraful 1;
b) fie sã îşi rezerve dreptul de a nu aplica, în totalitate sau în parte, paragraful 1.
ART. 6
Negarea, minimalizarea grosolanã, aprobarea sau justificarea genocidului ori a crimelor împotriva umanitãţii
1. Fiecare parte adoptã mãsurile legislative şi alte mãsuri considerate necesare pentru a incrimina ca infracţiuni, potrivit dreptului sãu intern, atunci când sunt comise cu intenţie şi fãrã drept, urmãtoarele fapte:
- distribuirea sau alte forme de punere la dispoziţia publicului, prin intermediul unui sistem informatic, a materialelor ce neagã, minimalizeazã în mod grosolan, aprobã ori justificã actele constitutive ale genocidului sau ale crimelor împotriva umanitãţii, astfel cum sunt definite în dreptul internaţional şi recunoscute ca atare printr-o hotãrâre definitivã a Tribunalului Militar Internaţional înfiinţat prin Acordul de la Londra la data de 18 aprilie 1945 sau a oricãrui alt tribunal internaţional înfiinţat prin instrumente internaţionale relevante şi a cãrui competenţã a fost recunoscutã de cãtre acea parte.
2. O parte poate:
a) fie sã solicite cã negarea sau minimalizarea grosolanã, prevãzute la paragraful 1, este comisã cu intenţia de a incita la urã, discriminare sau violenţã împotriva unei persoane ori a unui grup de persoane, pe considerente de rasã, culoare, ascendenţã, naţionalitate sau origine etnicã ori de religie, dacã este folositã ca pretext pentru oricare dintre aceste motive;
b) fie sã îşi rezerve dreptul de a nu aplica, în totalitate sau în parte, paragraful 1.
ART. 7
Complicitatea
Fiecare parte adoptã mãsurile legislative şi de altã naturã care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, potrivit dreptului intern, când este comisã în mod intenţionat şi fãrã drept, complicitatea la comiterea oricãreia dintre infracţiunile prevãzute de prezentul protocol, cu intenţia ca o asemenea infracţiune sã fie comisã.
CAP. III
Relaţiile dintre Convenţie şi prezentul protocol
ART. 8
Relaţiile dintre Convenţie şi prezentul protocol
1. Art. 1, 12, 13, 22, 41, 44, 45 şi 46 din Convenţie se aplicã, mutatis mutandis, acestui protocol.
2. Pãrţile extind aria de aplicare a mãsurilor definite la art. 14-21 şi 23-35 din Convenţie articolelor 2-7 din prezentul protocol.
CAP. IV
Dispoziţii finale
ART. 9
Exprimarea consimţãmântului de a deveni parte
1. Prezentul protocol este deschis spre semnare statelor semnatare ale Convenţiei, care îşi pot exprima consimţãmântul sã devinã parte prin:
a) semnarea fãrã rezerve de ratificare, acceptare ori aprobare; sau
b) semnarea sub rezerva ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii, urmatã de ratificare, acceptare sau aprobare.
2. Un stat nu poate semna prezentul protocol fãrã rezerva ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii, nici nu poate depune un instrument de ratificare, acceptare sau aprobare decât dacã a depus sau depune simultan un instrument de ratificare, acceptare sau aprobare a Convenţiei.
3. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare sunt înmânate secretarului general al Consiliului Europei.
ART. 10
Intrarea în vigoare
1. Prezentul protocol va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data la care 5 state şi-au exprimat consimţãmântul de a deveni parte la prezentul protocol în conformitate cu prevederile art. 9.
2. Pentru orice stat care îşi va exprima ulterior consimţãmântul de a deveni parte la prezentul protocol, acesta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data semnãrii sale, fãrã rezerva ratificãrii, acceptãrii, aprobãrii sau depunerii instrumentului sãu de ratificare, acceptare sau aprobare.
ART. 11
Aderarea
1. Dupã intrarea în vigoare a prezentului protocol, orice stat care a aderat la Convenţie va putea adera, de asemenea, la prezentul protocol.
2. Aderarea se va efectua prin înaintarea cãtre secretarul general al Consiliului Europei a unui instrument de aderare care va produce efecte începând din prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni dupã data depunerii sale.
ART. 12
Rezerve şi declaraţii
1. Rezervele şi declaraţiile formulate de cãtre o parte privind o dispoziţie a Convenţiei se vor aplica şi prezentului protocol, cu excepţia cazului în care partea declarã altfel în momentul semnãrii sau al depunerii instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
2. Printr-o notificare scrisã adresatã secretarului general al Consiliului Europei, orice parte poate, în momentul semnãrii sau al depunerii instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare ori aderare, sã declare cã se prevaleazã de dreptul de a formula rezerva/rezervele prevãzutã/prevãzute de art. 3, 5 şi 6 din prezentul protocol. Totodatã, o parte, în ceea ce priveşte prevederile prezentului protocol, se poate prevala de rezerva/rezervele prevãzutã/prevãzute de art. 22 paragraful 2 şi de art. 41 paragraful 1 din Convenţie, indiferent de modul de implementare de cãtre parte a Convenţiei. Nicio altã rezervã nu poate fi fãcutã.
3. Printr-o notificare scrisã adresatã secretarului general al Consiliului Europei, orice parte poate, în momentul semnãrii sau al depunerii instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare ori aderare, sã declare cã se prevaleazã de posibilitatea de a prevedea elemente suplimentare, astfel cum prevãd art. 5 paragraful 2 lit. a) şi art. 6 paragraful 2 lit. a) din prezentul protocol.
ART. 13
Statutul şi retragerea rezervelor
1. O parte care a formulat o rezervã în conformitate cu art. 12 o va putea retrage în totalitate sau în parte de îndatã ce împrejurãrile o permit. Aceastã retragere va intra în vigoare de la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general al Consiliului Europei. Dacã notificarea prevede cã retragerea rezervei va intra în vigoare la o datã precizatã în aceasta şi aceastã datã este ulterioarã datei la care notificarea a fost primitã de secretarul general, retragerea va intra în vigoare la acea datã.
2. Secretarul general poate solicita periodic pãrţilor care au fãcut una sau mai multe rezerve, în conformitate cu art. 12, sã ia în considerare retragerea acestora.
ART. 14
Aplicare teritorialã
1. Orice parte poate, în momentul semnãrii sau în momentul depunerii instrumentului sãu de ratificare, acceptare, aprobare ori aderare, sã specifice teritoriul sau teritoriile pe care se va aplica prezentul protocol.
2. Orice parte poate, ulterior, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, sã extindã aplicarea prezentului protocol asupra oricãrui alt teritoriu specificat în declaraţie. În privinţa acestui teritoriu prezentul protocol va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data primirii declaraţiei de cãtre secretarul general.
3. Orice declaraţie fãcutã în aplicarea celor douã paragrafe precedente poate fi retrasã, în ceea ce priveşte orice teritoriu specificat în aceastã declaraţie, printr-o notificare adresatã secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va produce efecte în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data primirii notificãrii respective de cãtre secretarul general.
ART. 15
Denunţarea
1. În orice moment, orice parte poate denunţa prezentul protocol prin notificare adresatã secretarului general al Consiliului Europei.
2. Denunţarea va produce efecte în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general.
ART. 16
Notificarea
Secretarul general al Consiliului Europei notificã statelor membre ale Consiliului Europei sau statelor nemembre care au luat parte la elaborarea prezentului protocol, precum şi fiecãrui stat care a aderat la acesta sau a fost invitat sã adere la acesta:
a) orice semnare;
b) depunerea oricãrui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare;
c) orice alt act, notificare sau comunicare care are legãturã cu prezentul protocol.
În acest sens, subsemnaţii, pe deplin autorizaţi în acest scop, au semnat prezentul protocol.
Încheiat la Strasbourg la data de 28 ianuarie 2003, în limbile englezã şi francezã, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar, care va fi depus la Arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite o copie certificatã conformã cu originalul fiecãruia dintre statele membre ale Consiliului Europei, statelor nemembre care au luat parte la elaborarea prezentului protocol şi oricãrui stat care a fost invitat sã adere la acesta.
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
