Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: PROGRAM din 19 decembrie 2003 de supraveghere si control corespunzator si proceduri si instructiuni de evaluare a datelor de monitorizare a poluantilor proventi din surse agricole in apele de suprafata si in apele subterane

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

PROGRAM din 19 decembrie 2003 de supraveghere si control corespunzator si proceduri si instructiuni de evaluare a datelor de monitorizare a poluantilor proventi din surse agricole in apele de suprafata si in apele subterane

EMITENT: MINISTERUL AGRICULTURII, PADURILOR, APELOR SI MEDIULUI
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 28 ianuarie 2004

Comenteaza legea

1. Realizarea unui sistem de monitorizare şi control al resurselor de apã în conformitate cu cerinţele planului de acţiune

1.1. Elemente privind sistemul de monitorizare existent pentru poluarea apelor de suprafaţã şi subterane
Ca rezultat al extinderii gradului de poluare a apelor s-a acordat o atenţie deosebitã dezvoltãrii activitãţii de monitoring.
Monitoringul factorului de mediu, apa, este definit în general ca un ansamblu de mãsurãtori, observaţii, evaluãri şi raportãri standardizate, la un moment dat, ale tendinţelor de distribuţie spaţio-temporalã a poluanţilor evacuaţi, uneori în cantitãţi semnificative, în apele de suprafaţã şi în apele subterane.
Rolul activitãţii de monitorizare a apelor de suprafaţã şi subterane constã în:
● semnalizarea detecţiei poluãrilor incipiente a apelor;
● controlul şi verificarea eficienţei strategiilor de protecţie;
● evaluarea tendinţelor de evoluţie a calitãţii apelor;
● evaluarea impactului asupra mediului.
Obiectul programelor naţionale de monitorizare a apelor îl constituie evaluarea şi controlul calitãţii acestora.
Datele de monitoring pot servi la stabilirea condiţiilor iniţiale, a concentraţiilor finale de poluanţi, dar de cele mai multe ori nu pot fi utilizate la identificarea etapelor şi proceselor ce au loc în timpul poluãrii. Îmbunãtãţirea flexibilitãţii programelor de monitoring implicã adiţionarea unor activitãţi de cercetare orientate spre caracterizarea proceselor.
1.1.1. Monitorizarea poluãrii apelor de suprafaţã
La apele de suprafaţã (râuri, lacuri, ape tranzitorii, ape costiere) se defineşte o stare ecologicã care se clasificã astfel: foarte bunã, moderatã, satisfãcãtoare şi nesatisfãcãtoare.
Evaluarea stãrii chimice a apelor de suprafaţã se bazeazã pe încadrarea spaţio-temporalã în standarde de calitate, în baza unui program de monitoring.
Evaluarea stãrii ecologice a apelor de suprafaţã are în vedere elementele biologice, elementele hidromorfologice şi elementele fizico-chimice ale apei.
Fiecare program de monitorizare include mãsurãtori de bazã, iar dacã este necesar se efectueazã şi mãsurãtori suplimentare.
Monitoringul stãrii ecologice şi chimice a apelor de suprafaţã ţine seama de urmãtoarele elemente:
● Selecţionarea secţiunilor de monitorizare, la nivelul fiecãrui curs de apã şi al lacurilor, se considerã a fi:
● sursele punctiforme de poluare;
● sursele difuze de poluare;
● tronsoanele neafectate de presiunea antropicã (condiţii de referinţã);
● secţiunile transfrontaliere;
● secţiunile de descãrcare în apele teritoriale;
● punctele reprezentative pentru caracterizarea ecotipurilor, care sunt afectate de presiunea antropicã, semnificative în evidenţierea variabilitãţii spaţiale a acestei presiuni;
● alte puncte adiţionale necesare asigurãrii unei evaluãri de ansamblu a stãrii de calitate a apei de suprafaţã pentru fiecare bazin hidrografic.
● Identificarea parametrilor pentru monitorizare presupune:
● inventarierea parametrilor suport ce indicã nivelul presiunii antropice, pornindu-se de la inventarul surselor de poluare;
● investigarea parametrilor suport în cazul când calitatea biologicã nu atinge o stare bunã;
● condiţiile de referinţã la toţi parametrii suport pentru a fi siguri cã aceştia nu sunt supuşi unei presiuni antropice semnificative.
În general, parametrii monitorizaţi sunt:
● parametrii biologici: compoziţia şi abundenţa florei acvatice şi a faunei bentice de nevertebrate, compoziţia şi abundenţa faunei piscicole;
● elementele fizico-chimice: regim termic, oxigenare, conţinut de sãruri (salinitate), condiţii nutrienţi, stare de acidifiere şi poluanţi specifici (substanţe prioritare/prioritar periculoase şi alţi poluanţi specifici surselor punctiforme şi difuze de poluare, relevanţi din punct de vedere al cantitãţilor evacuate);
● elementele hidromorfologice (regim hidrologic, continuitatea râului, elemente morfologice).
● Frecvenţa de monitorizare - în funcţie de tipul parametrilor supravegheaţi, frecvenţa minimã de monitorizare este cuprinsã între:
● 1-3 ani - pentru parametri biologici;
● 3 luni - pentru majoritatea elementelor fizicochimice, excepţie fãcând substanţele prioritare la care frecvenţa minimã de monitorizare este lunarã;
● de la o lunã la 6 ani - pentru elemente hidromorfologice, excepţie fãcând parametrii hidrologici la care monitorizarea este continuã.
Trebuie stabilite valorile minime ale intervalelor de supraveghere în funcţie de tipul parametrilor.
Nivelul de confidenţã şi cel de precizie atinse prin sistemul de monitoring trebuie statuate în Planul de management la nivel de bazin hidrografic.
1.1.2. Monitorizarea poluãrii apelor subterane
Scopul conceptual al monitorizãrii apelor subterane este urmãrirea în timp a distribuţiei, ariei de întindere a poluanţilor şi a concentraţiilor acestora în subteran.
La apele subterane se urmãreşte pentru monitorizare, alãturi de starea chimicã, şi starea cantitativã.
1.2. Dezvoltarea unui sistem de monitorizare şi control al calitãţii apelor de suprafaţã şi a apelor subterane din punct de vedere al poluãrii cu azotaţi datoritã activitãţilor agricole
Activitãţile agricole reprezintã surse difuze semnificative de poluare cu azotaţi a apelor de suprafaţã şi a apelor subterane.
Terenurile agricole, în special cele amplasate în pantã, sporesc riscurile de scurgeri prin şiroire, o datã cu precipitaţiile, a fertilizanţilor şi transferul lor rapid spre apele de suprafaţã sau subterane.
Apele subterane sunt cele mai expuse riscului de poluare cu nitraţi de provenienţã agricolã mai ales acolo unde subsolul este absent sau subţire, compus din pietriş sau calcar fisurat.
Fenomenele de poluare difuzã sunt foarte complexe, ţinând seama de distribuţia spaţialã a acestora şi de multitudinea de factori care le dirijeazã.
1.2.1. Factorii care intervin în mecanismele de poluare cu azotaţi din surse agricole
Factorii principali care intervin în mecanismele de poluare cu azotaţi din surse agricole sunt:
● structura şi textura solurilor, care influenţeazã viteza de infiltrare a apei în soluri (soluri permeabile nisipoase, soluri impermeabile argiloase, soluri aluviale etc.);
● panta parcelei - terenurile în pantã sporesc riscurile de scurgeri prin şiroire a fertilizanţilor şi transferul lor rapid spre apele de suprafaţã;
● distanţa parcelei de teren în raport cu reţeaua hidrograficã;
● regimul precipitaţiilor - ploaia mobilizeazã formele de azot prin şiroire sau infiltraţie; acest factor este condiţionat de:
● intensitatea ploii care influenţeazã fracţia de apã pe care solul nu o poate absorbi prin infiltraţie şi care antreneazã cu ea, prin şiroire, azotul organic sau mineral spre apele de suprafaţã; intensitatea ploii depinde de caracteristicile hidrodinamice ale solului şi de durata ploii;
● repartiţia ploii în timp este un factor important de luat în considerare alãturi de ciclul agronomic al diferitelor culturi;
● regimul termic în perioada iernii (ierni blânde şi reci sau ierni umede şi uscate), care influenţeazã viteza de mineralizare a azotului organic din sol;
● natura şi învelişul solului, care influenţeazã capacitatea vegetaţiei de a extrage azotul (soluri goale, necultivate, soluri cultivate, soluri acoperite de pãşuni de mai mult de 6 luni, soluri acoperite cu culturi speciale, viţã de vie, pomi fructiferi, zarzavaturi, culturi horticole, culturi de serã). Solurile goale, necultivate pe timpul iernii, constituie un factor de risc pentru poluarea cu azotaţi;
● practici de irigare, prin care aportul în exces al apei evacuate în afara sistemului radicular antreneazã formele de azot, la traversarea solului, fie spre apele de suprafaţã, prin şiroire, fie spre apele subterane, prin infiltrare. Suprairigarea este indusã primãvara, atunci când solurile beneficiazã de o parte din umiditatea achiziţionatã în timpul iernii; ca urmare creşte riscul poluãrii, cãci fertilizatorii sunt folosiţi parţial de vegetaţie.

În tabelul urmãtor sunt prezentaţi factorii care induc sensibilitate la transferul fertilizanţilor în circuitul apei:


───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
    Factor         Risc          Fenomen de luat în considerare     Observaţii
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Permeabilitatea  Infiltraţie  Acest factor se referã la        Sunt substraturi
substratului                  sensibilitatea substratului      permeabile
                              geologic faţã de infiltraţia     şi substraturi
                              apelor în profunzime spre        impermeabile
                              straturile acvifere.
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Extinderea       Infiltraţie  Cunoaşterea extinderii maselor
maselor de                    de ape valorificate integral în
ape subterane                 tratamentele mai importante ale
                              terenurilor situate în siguranţã
                              de aceastã sursã.
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Entitãţi         Infiltraţie  Identificarea entitãţilor        Formaţii extinse
geologice                     geologice permite luarea în      Formaţii mai
                              seamã a infiltraţiei în apele    puţin extinse
                              subterane profunde poluate pe
                              calea scurgerii la apariţia
                              surselor.
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Grosimea         Infiltraţie  Acest factor informeazã asupra   Formaţii groase.
formaţiunilor                 sensibilitãţii la infiltrare şi  Formaţii mai
de acoperire                  deci asupra potenţialului de     puţin groase
                              transfer spre masele de apã
                              acvifere.
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Textura de       Infiltraţie  Cunoaşterea texturii de          Noroioasã
suprafaţã        şi şiroire   suprafaţã ţine seama de          Argiloasã
                              comportamentul solurilor în      Nisipoasã
                              cazul scurgerilor prin şiroire   Echilibratã
                              (soluri umede) sau al
                              infiltraţiei (soluri nisipoase).
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Ocuparea         Infiltraţie  Ocuparea solului este o          Ocuparea
solului          şi şiroire   descriere care asociazã          solurilor des-
                              terenului o utilizare şi o listã  crisã de 10
                              a fertilizanţilor utilizaţi.     staţii obţinute
                              Ocuparea solului permite         prin fotointer-
                              astfel localizarea surselor de   pretare
                              poluare difuzã.
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Panta solurilor  Scurgeri     Efectul înclinãrii terenului     Mai micã de 1%.
                 prin         asupra scurgerilor prin şiroire  Între 1% şi 5%.
                 şiroire                                       Între 6% şi 10%.
                                                               Între 11% şi 20%
                                                               Mai mult de 20%
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Îndepãrtarea     Scurgeri     Reţeaua de talveg este calculatã Mai puţin de
de reţeaua       prin         începând cu modelul numeric al   100 m
de talveg        şiroire      terenului. Luarea în seamã a     Mai mult de
                              proximitãţii imediate a acestei  100 m
                              reţele (distanţa inferioarã
                              faţã de 100 m) identificã
                              terenurile asociate ca potenţial
                              de risc similar cu scurgerile
                              prin şiroire difuzã foarte slabe.
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Diferenţierea    Scurgeri     Diferenţierea texturalã este     Prezenţa sau
texturalã        prin şiroire utilizatã pentru identificarea   absenţa acestui
                              solurilor care prezintã o        fenomen
                              rupturã de permeabilitate.
                              Aceastã discontinuitate
                              verticalã a texturii provoacã
                              o circulaţie suborizontalã
                              planşeului orizontal permeabil.
                              Acest fenomen se traduce prin
                              şiroire hipodermicã care
                              provoacã transferul
                              fertilizanţilor prezenţi pe sol
                              spre apele de suprafaţã.
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Hidromorfologia  Scurgeri     Hidromorfologia este asimilatã   Sol sãnãtos
solurilor        prin şiroire pentru a lua în seamã solurile   Sol mediu
                              a cãror saturaţie este rapidã    hidromorf
                              în perioada ploilor prelungite.  Sol hidromorf
                              Aceste soluri se caracterizeazã
                              prin şiroiri de suprafaţã ca
                              urmare a refuzului infiltrãrii
                              induse de saturaţia rezervei
                              utile.
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Orientarea       Scurgeri     Orientarea lucrãrilor solului    Perpendicularã
lucrãrilor       prin         (arãturi şi însãmânţãri) sau     cu panta
solurilor şi     şiroire      a rândurilor (în cazul           Paralelã cu
a rândurilor                  culturilor perene) în raport     panta
                              cu panta influenţeazã            În unghi de 45°
                              modalitatea de concentrare       faţã de pantã
                              a şiroirii.
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────

Se impune, în concordanţã cu cerinţele Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluãrii cu nitraţi proveniţi din surse agricole, aprobat prin Hotãrârea Guvernului nr. 964/2000 (denumit în continuare Plan de acţiune), înfiinţarea şi dezvoltarea unui sistem suport naţional de monitoring integrat de supraveghere, control şi decizii pentru reducerea aportului de poluanţi provenit din surse agricole, format din douã subsisteme interactive pentru apã şi sol.
Monitoringul suport naţional integrat de supraveghere, control şi decizii pentru reducerea aportului de poluanţi provenit din surse agricole în apele subterane şi de suprafaţã va fi parte integrantã din Sistemul naţional de monitoring integrat al apelor, sistem gestionat de Administraţia Naţionalã "Apele Române", prin componentele bazinale de gospodãrire a apelor.
Obiectivele acestui subsistem constau în:
● supravegherea şi monitorizarea concentraţiei azotaţilor şi a altor compuşi ai azotului (cu excepţia azotului molecular) din apele dulci şi apele subterane (acvifere), precum şi a altor poluanţi din surse agricole, în secţiuni de control reprezentative pentru sursele difuze şi punctiforme din agriculturã;
● stabilirea secţiunilor reprezentative de prelevare şi frecvenţa de monitorizare;
● realizarea reţelei de monitoring;
● evaluarea, prelucrarea şi interpretarea datelor obţinute;
● identificarea apelor afectate de poluare din surse agricole, întocmirea cadastrului şi a hãrţilor cu aceste ape;
● transmiterea datelor cãtre monitoringul pentru sol şi schimbul permanent de date cu acesta, în cadrul sistemului naţional integrat;
● identificarea şi controlul surselor poluatoare;
● participarea la procesul decizional de reducere a poluãrii şi eliminare a surselor poluatoare;
● raportarea cãtre ministerul şi organismele de resort.
Monitoringul pentru apã va avea un centru focal legat prin reţeaua informaticã de sistemele locale de supraveghere şi monitorizare din întreaga ţarã.
Datele de monitoring trebuie sã asigure un set suficient de informaţii referitoare la poluarea cu nitraţi a resurselor de apã, cu stabilirea secţiunilor de monitorizare şi metodele analitice utilizate la determinarea concentraţiilor de azotaţi şi alţi poluanţi.
Programul de monitoring al calitãţii apelor de suprafaţã şi subterane în ceea ce priveşte concentraţiile de azotaţi proveniţi din surse agricole va fi definitivat de Administraţia Naţionalã "Apele Române" şi trebuie implementat în cadrul Sistemului naţional de monitoring integrat al apelor, la nivel de bazine hidrografice.
Reţeaua de monitorizare existentã trebuie sã fie completatã cu noi secţiuni de prelevare în zonele unde se constatã tendinţa depãşirii concentraţiei de azotaţi din surse agricole (pe baza datelor privind cadastrul apelor afectate de nitraţi din surse agricole, a datelor privind cartografierea modului de distribuţie a culturilor şi a fermelor zootehnice şi a datelor furnizate de monitoringul naţional pentru monitorizarea solului).
În figura nr. 1 sunt prezentate etapele necesare în planificarea şi executarea unui monitoring al calitãţii apelor de suprafaţã şi subterane din punct de vedere al conţinutului de azotaţi din surse agricole.


 ┌────────────┐         ┌──────────────────────┐             ┌────────────┐
 │PLANIFICARE │         │       EXECUTIE       │             │ RAPORTARE  │
 └────────────┘         └──────────────────────┘             └────────────┘

 Definire          Identificarea  ─────> Selectare <───────────┐ Achiziţia
 obiective         surselor agricole     secţiuni de prelevare │  de date
   │ ^            (culturi, ferme       pentru surse           │  analitice
   │ │             zootehnice)     ┌─>   difuze din            │     │
   │ │                             │ ┌─> agricultura           │     │
   │ │                             │ │       │                 │     v
   v │                             │ │       │                 │
 Desemnarea         Date de mediu  │ │       v                 │ Gestionarea
 unitãţilor        (regim pluvial, │ │   Studiu pilot          │   datelor
 bazinale din      regim climatic,─┘ │                         │     │
 subordine si      topografie sol,   │        │                │     │
 intercinectate    debite sezoniere) │        │                │     v
 (ICPA, OSPA,                        │        │                │
 si unitati                          │        │                │ Verificarea
 din subordinea                      │        │                │    datelor
  MS)                                │        v                │      │
                                     │                         │      │
     │                               │  Strategie de prelevare │      v
     │             Date privind ─────┘  stabilirea frecventei  │  Analiza si
     │             cartarea apelor      de prelevare, metode   │  interpretare
     │             afectate de poluarea analitice, dimensiuni  │  date (evaluare
     v             cu nitrati din       probe, preparare probe │   statistica,
                   surse agricole       (AN. <<Apele Romane>>) │  tabele, harti,
 Desemnare la                                                  │    diagrame)
 nivel de                                        │             │
 bazin hidrografic                               │             │    │
 de reţele de                                    │             │    │
 supraveghere si                                 │             │    v
 control a conc.                                 v             │Stocarea datelor
 de azotaţi (din                        Colectare probe si     │ pe suport
 surse agricole                         analize laboratoare    │magnetic sau
 difuze) din apele                      teritoriale ale AN.    │electronic.
 de suprafaţa si                        <<Apele Romane>>       │
 subterane in cadrul                                           │    │
 Sitemului National                                            │    │
 (AN. <<Apele                                                  │    │
  Romane>>)                                                    │    v
                                                               │
      ^                                                        │Formarea bazei
      │       │                                                │   de date
      │       │                                                │     │
      │       │                                                │     v
      │       │                                                │Transmiterea
      │       │          Ajustãri                              │   datelor
      │       └────────────────────────────────────────────────┘
      │                                                              │
      └──────────────────────────────────────────────────────────────┘

     Fig. nr. 1 Etape in planificarea si executarea monitoringului calitaţii
                apelor de suprafaţã si subterane din punct de vedere al
                conţinutului de nitrati

1.2.2. Monitorizarea apelor de suprafaţã din punct de vedere al conţinutului de azotaţi proveniţi din surse agricole

Programul de monitoring al calitãţii apelor de suprafaţã în ceea ce priveşte concentraţiile de azotaţi proveniţi din surse agricole difuze va fi adoptat pentru evaluãri la nivel regional şi uzual pentru evaluãri la nivel local.
Concentraţiile de azotaţi pot fi mãsurate pe perioade lungi de timp, în vederea caracterizãrii calitãţii apelor din punct de vedere al conţinutului de azotaţi ca o funcţie de loc (arie) şi timp.
Pe aceastã cale se asigurã şi posibilitatea evaluãrii efectelor mãsurilor de reglementare.
Elemente necesare elaborãrii sistemului de monitorizare Pentru dezvoltarea unui sistem de monitorizare a calitãţii apelor de suprafaţã poluate cu azotaţi proveniţi din surse agricole este necesar sã se realizeze urmãtoarele obiective:
● stabilirea (definitivarea) reţelei de monitorizare pe bazin hidrografic - se referã la selecţionarea secţiunilor de supraveghere a calitãţii apelor dulci de suprafaţã, în special a celor care sunt destinate potabilizãrii;
● stabilirea protocolului de prelevare a probelor;
● stabilirea protocolului analitic;
● limita de cuantificare;
● evaluarea statisticã a rezultatelor analitice.
În vederea stabilirii celor mai reprezentative puncte (staţii) de supraveghere (pentru prelevarea de probe de apã) este necesar sã se cunoascã:
● sursele agricole de poluare difuzã;
● importanţa lor relativã în evaluarea riscului de poluare cu nitraţi;
● incidenţa globalã a altor surse de poluare cu azotaţi.
Sursele agricole cu risc de poluare difuzã cu nitraţi sunt reprezentate de:
● practicile agricole ale solurilor;
● complexurile de creştere a animalelor.
În fiecare bazin hidrografic aceste activitãţi agricole sunt foarte diversificate. Astfel, în cazul culturilor se disting mai multe tipuri:
● cereale pãioase: grâu, orz, ovãz, secarã, sorg;
● porumb;
● sfeclã de zahãr;
● cartofi;
● legume;
● oleaginoase (floarea-soarelui, rapiţã);
● culturi permanente;
● culturi speciale în aer liber: viţã de vie, pomi fructiferi;
● culturi de serã;
● culturi tehnice: in, cânepã, bumbac;
● culturi furajere: trifoi etc.
Pe lângã acestea sunt considerate surse difuze şi suprafeţele de sol permanent înierbate (pãşunile şi fâneţele).
De asemenea, în ceea ce priveşte creşterea animalelor existã diferenţe în privinţa distribuţiei acestora pe suprafaţa bazinelor hidrografice. Existã exploataţii agricole de dimensiuni foarte mici la nivel de gospodãrii individuale, dar şi ferme mari şi mijlocii.
Fiecare dintre aceste surse agricole are o pondere diferitã în ceea ce priveşte contribuţia la poluarea cu nitraţi a apelor de suprafaţã, prin fenomene de şiroire.
Pentru selectarea secţiunilor de control se va lua în considerare urmãtoarea metodologie:
● în cazul activitãţii agricole "culturi":
. se va realiza inventarierea tuturor tipurilor de culturi practicate în judeţele din cadrul fiecãrui bazin hidrografic;
. se va calcula suprafaţa ocupatã de fiecare tip de culturã în raport cu suprafaţa fiecãrui judeţ (%);
. se vor selecta tipurile de culturi dupã indexul de azot (cantitatea de azot îndepãrtatã din sol dupã fiecare tip de culturã). Pentru culturile agricole continue de lungã duratã (culturi pe asolamente) este necesar sã se ia în considerare doar ultimul tip de culturã pentru estimarea indexului de azot şi istoria câmpului pe mai mult de 1 an. Indexul de azot pentru fiecare tip de culturã serveşte la evaluarea proporţiei de azot aplicate corespunzãtor;
● se vor selecta tipurile de culturi în ordinea descrescãtoare a raportului şi dupã indexul de azot şi se vor da note fiecãrui tip de culturã. Notele date culturilor care sunt tratate cu fertilizatori se pot da şi dupã confruntarea prin anchete pe teren cu calendarul tratamentelor şi cu perioadele de timp în care ploile sunt favorabile pentru apariţia şiroirilor (aceste perioade se definesc prin analize statistice asupra duratei şi intensitãţii episoadelor pluviale).
În cazul activitãţii agricole de "creştere a animalelor":
- se vor inventaria fermele existente pe suprafaţa judeţelor strãbãtute de fiecare bazin hidrografic;
- se vor delimita aceste ferme dupã numãrul de capete, ferme mici, mari şi mijlocii, pe categorii de animale:
. porci: < 10.000 de capete; > 100.000 de capete; 10.000-100.000 de capete;
. bovine: < 50 de capete; > 1.000 de capete; 50-1.000 de capete;
. ovine: 200 de capete; 10.000 de capete; 3.000-5.000 de capete;
. pãsãri: < 100.000 de capete; > 1.000.000 de capete; > 100.000 de capete;
- se va stabili cantitatea de dejecţii evacuatã de la fiecare fermã;
- se va evalua conţinutul în azot al dejecţiilor pe categorie de animale;
- se vor selecta fermele în ordinea descrescãtoare a conţinutului de azot al dejecţiilor, raportat la numãrul de animale;
- se va urmãri modul de distribuţie al acestor ferme faţã de bazinul hidrografic respectiv.
Datele respective vor fi furnizate de Ministerul Agriculturii, Pãdurilor, Apelor şi Mediului şi unitãţile din subordine, pe baza recensãmântului agricol şi horticol; Institutul de Cercetare pentru Pedologie şi Agrochimie (I.C.P.A.) realizeazã cartãri agrochimice şi hãrţi cu situaţia nutrienţilor din solurile utilizate ca terenuri agricole şi a zonelor identificate ca fiind vulnerabile sau potenţial vulnerabile.
Prin marcarea pe harta unui bazin hidrografic a distribuţiei suprafeţelor de sol ocupate de culturi şi a celor ocupate de ferme zootehnice (inclusiv structurile de stocare a dejecţiilor animaliere solide, semilichide şi lichide) se pot urmãri, din amonte spre aval, zonele în care predominã aceste surse de poluare difuzã cu azotaţi şi se poate aprecia corect poziţionarea staţiilor de monitorizare a conţinutului de azotaţi din apele de suprafaţã.
La aprecierea poziţionãrii acestor staţii trebuie luatã în considerare şi situaţia referitoare la identificarea tronsoanelor de emisari afectate de poluarea cu nitraţi din surse agricole sau posibil a fi afectate în viitor.
Prelevãrile consecutive, la intervale regulate, din acelaşi punct de prelevare trebuie sã dea un grad de confidenţã a valorilor obţinute cuprinse între 90-95%.
Frecvenţa de monitorizare a conţinutului de azotaţi (proveniţi din surse agricole) trebuie stabilitã de Administraţia Naţionalã "Apele Române" pe baza datelor ce pot fi furnizate de MAPAM şi ICPA şi unitãţile teritoriale din coordonare (OJSPA - oficii judeţene de studii pedologice şi agrochimice) cu privire la:
- perioada sau perioadele de tratare a culturilor;
- perioada de spãlare a fertilizanţilor (a azotului organic conţinut) din sol (de obicei sfârşitul toamnei - începutul primãverii).
Aceste date trebuie corelate cu date privind regimul pluvial care pot fi furnizate de Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodãrire a Apelor din cadrul Administraţiei Naţionale "Apele Române".
Protocolul de prelevare a probelor de apã trebuie realizat de Administraţia Naţionalã "Apele Române"; se vor respecta instrucţiunile de prelevare prevãzute în stasurile în vigoare: STAS 8900/1-1971, privind determinarea azotaţilor din ape de suprafaţã şi ape uzate.
Protocolul analitic trebuie realizat de Administraţia Naţionalã "Apele Române" şi unitãţile subordonate; se vor respecta instrucţiunile de determinare a azotaţilor conform metodelor standard de mãsurare, care pot fi supuse reactualizãrii, în funcţie de progresele în domeniu şi de apariţia de noi metode standard de analizã şi mãsurare; actualmente concentraţia de azotaţi se va determina conform metodei standard (metodã spectrofotometricã sau fotocolorimetricã), prevãzutã în STAS 8900/1-1971, SR ISO 7890/1, 2, 3-2000, STAS 12299-1991.
Limita de cuantificare a conţinutului de azotaţi din apele de suprafaţã, conform cerinţelor din Planul de acţiune, este cea prevãzutã în standardele în vigoare pentru clasa a II-a de calitate, fiind stabilitã o valoare de 3 mg [N-NO(3)^-]/I.
Pentru apele de suprafaţã utilizate sau destinate potabilizãrii se va aplica valoarea limitã prevãzutã în Normele de calitate pe care trebuie sã le îndeplineascã apele de suprafaţã utilizate pentru potabilizare, NTPA-013 (cuprinse în anexa nr. 1 la Hotãrârea Guvernului nr. 100/2002), care reglementeazã ca valoare recomandatã pentru conţinutul de azotaţi al apelor de categoria A(1) - 25 mg [NO(3)^-]/dmc, iar ca valoare maxim admisibilã - 50 mg [NO(3)^-]/dmc.
Evaluarea statisticã a rezultatelor analitice se bazeazã pe încadrarea în standardele de calitate amintite, în baza programului de monitorizare.
Conform Normelor NTPA-013 se considerã cã o apã de suprafaţã îndeplineşte condiţiile pentru potabilizare, dacã probele prelevate la intervale regulate de timp, din acelaşi punct de control utilizat şi pentru captarea apei de bãut, aratã cã ea corespunde calitativ, în cazul în care:
- la 95% din numãrul de probe prelevate conţinutul de azotaţi respectã valorile prevãzute pentru limita maxim admisibilã - 50 mg/l;
- la 90% din numãrul de probe prelevate conţinutul de azotaţi respectã valorile recomandate - 25 mg/l.
La calculul acestor procentaje nu vor fi luate în considerare valorile mai ridicate decât cele prevãzute ca valori limitã în cazul producerii viiturilor, dezastrelor naturale sau condiţiilor meteorologice anormale.
Cele 5-10% din probele care nu se conformeazã pot fi luate în seamã dacã:
- calitatea apei din aceste probe nu se abate cu mai mult de 50% de la valorile stabilite (calitatea apei nu va prezenta pericol pentru sãnãtatea publicã);
- valoarea concentraţiei de azotaţi la probele prelevate consecutiv, din acelaşi punct, la intervale determinate statistic, se încadreazã în valorile stabilite în prezentul program.
1.2.3. Monitorizarea apelor subterane din punct de vedere al conţinutului de azotaţi proveniţi din surse agricole
Deoarece aproximativ 50% din populaţia urbanã şi 95% din gospodãriile rurale depind de apa subteranã pentru alimentarea cu apã potabilã, este important sã se ţinã seama de caracteristicile de bazã ale acestei resurse.
Apa subteranã constituie o resursã valoroasã de apã şi din acest motiv sunt necesare informaţii detaliate (complete şi precise) pentru evaluarea stãrii ei actuale.
Apa subteranã este nu numai o resursã, ci şi o caracteristicã importantã a mediului natural, caracterizatã de transport de poluanţi de la suprafaţã.
Perioada medie de rãspuns, la intrãrile de poluanţi de la suprafaţã, al forajelor de alimentare cu apã subteranã de mare adâncime este de ordinul deceniilor. Rãspunsul lent, datorat vitezei scãzute a mişcãrii apei, aratã cã analiza poluanţilor din puţurile de alimentare cu apã de adâncime este un indicator slab al stãrii de deteriorare a calitãţii apei din sistemul apei subterane luat ca un întreg.
De multe ori apele subterane se alimenteazã prin infiltraţie din bazinul hidrografic de la suprafaţã, dar şi din bazinele hidrografice vecine, situaţie frecvent întâlnitã la masivele de carst, în care apa circulã în fisurile rocilor şi poate sã aparã sub formã de izvoare la depãrtãri mari.
Straturile de apã subteranã fiind alimentate aproape integral de precipitaţiile atmosferice, fie direct, fie prin intermediul râurilor şi al lacurilor, debitul şi nivelurile acestora sunt variabile în timp, în funcţie de cantitatea de precipitaţii, cu o întârziere care se datoreazã timpului de infiltraţie şi duratei de circulaţie a apei prin pãmânt pânã la locul considerat al sursei.
Deoarece viteza de mişcare a apei subterane este micã (m/zi sau mai puţin), întârzierea în producerea maximelor şi minimelor de debit şi de nivel, faţã de perioadele corespunzãtoare de precipitaţii abundente, respectiv de secetã, este de ordinul sãptãmânilor sau chiar al lunilor.
Monitorizarea calitãţii apei subterane fiind un proces complex necesitã stabilirea de programe de monitorizare pe termen lung sau scurt.
Elemente necesare elaborãrii sistemului de monitorizare
Pentru dezvoltarea unui sistem de monitorizare a calitãţii apelor subterane poluate cu azotaţi proveniţi din surse agricole este necesar sã se realizeze aceleaşi obiective ca şi cele pentru apele de suprafaţã:
- stabilirea reţelei de monitorizare pe bazin hidrografic; se referã la selecţionarea staţiilor de supraveghere a calitãţii apelor subterane;
- frecvenţa de monitorizare;
- stabilirea protocolului de prelevare a probelor;
- stabilirea protocolului analitic;
- limita de cuantificare;
- evaluarea statisticã a rezultatelor analitice.
În vederea stabilirii celor mai reprezentative staţii de supraveghere (foraje de observaţii) este necesar sã se cunoascã:
- sursele agricole de poluare difuzã;
- importanţa lor relativã în evaluarea riscului de poluare cu nitraţi;
- incidenţa globalã a altor surse de poluare cu azotaţi;
- corpuri de ape subterane afectate de poluarea cu azotaţi proveniţi din surse agricole şi a celor susceptibile de a fi afectate de aceastã poluare (în funcţie de evoluţia în timp a parametrului urmãrit în forajele de alimentare care fac parte din reţeaua de monitorizare existentã - reţea care se referã la calitatea acestor ape din punctul de vedere al tuturor parametrilor fizico-chimici ce reflectã starea chimicã a apelor subterane).
Se recomandã utilizarea aceleiaşi metodologii de stabilire a amplasãrii forajelor de observaţii ca cea descrisã pentru stabilirea punctelor de supraveghere pentru apele de suprafaţã.
Proiectarea reţelelor de monitorizare pentru apele subterane este extrem de importantã, deoarece trebuie obţinut maximum de informaţii cu privire la extinderea poluãrii cu azotaţi în apele subterane, care constituie de cele mai multe ori singura sursã de apã potabilã (de exemplu, în zonele rurale).
Amplasarea şi proiectarea forajelor de observaţie trebuie sã fie adecvate în funcţie de:
- scopul pentru care este utilizat forajul (mãsurarea nivelurilor de apã, colectarea probelor de apã);
- adâncimea care trebuie atinsã; coloana filtrantã a unui foraj trebuie sã fie îndeajuns de lungã pentru a intersecta zona saturatã peste intervalul de fluctuaţii anuale ale nivelului apei; diametrul interior cel mai potrivit este în general cuprins între 51,8 mm şi 102 mm.
O coloanã filtrantã mai lungã are o mai mare probabilitate de intersecţie a penei de poluare cu azotaţi; la forajele de observaţie cu scopuri multiple (de exemplu, detectarea lichidelor în faza neacviferã, colectarea probelor de apã din stratul superior al acviferului); lungimea coloanei filtrante poate varia de la 6 m la un minimum de 1,5 m; forajele cu diametre mai mici de 25 mm-51,8 mm (piezometre), instalate de obicei în acvifere, au coloana filtrantã foarte scurtã, punctul de mãsurã fiind la baza forajului şi nu la nivelul suprafeţei apei.
Pentru evaluarea extinderii poluãrii cu nitraţi, forajul trebuie sã deschidã perfect toatã partea saturatã a acviferului freatic cu coloana filtrantã.
Dupã ce s-a stabilit locul forajului de observaţie şi acesta a fost executat, se pot preleva probe de la diferite adâncimi.
La stabilirea reţelei de monitorizare a calitãţii apelor subterane trebuie luat în considerare şi conţinutul azotaţilor din apele freatice, amplasate pânã la adâncimea de 30 m (apa din fântânile particulare), care constituie sursa de apã pentru majoritatea localitãţile rurale.
Obiectivele primare ale unei reţele de foraje de observaţie sunt:
1. asigurarea accesului pentru mãsurarea nivelurilor apei subterane sau a suprafeţei piezoelectrice a acviferului;
2. prelevarea probelor de apã subteranã.
Forajele de observaţie furnizeazã, de asemenea, date hidrogeologice şi ajutã la determinarea proprietãţilor hidraulice ale formaţiunii în care se produce poluarea cu azotaţi (Marino şi Luthin, 1982).
Frecvenţa de monitorizare a conţinutului de azotaţi (proveniţi din surse agricole) din apele subterane trebuie stabilitã pe baza aceloraşi date ca şi cele pentru apele de suprafaţã. Se va realiza de cãtre Administraţia Naţionalã "Apele Române" şi direcţiile de apã bazinale.
Protocolul de prelevare a probelor de ape subterane trebuie sã respecte instrucţiunile de prelevare prevãzute în stasurile în vigoare: SR ISO 7890/3-2000, privind determinarea conţinutului de azotaţi din apã brutã şi apã potabilã. Se va realiza de cãtre Administraţia Naţionalã "Apele Române" şi direcţiile de apã bazinale.
Protocolul analitic trebuie sã respecte instrucţiunile de determinare a azotaţilor conform metodelor standard de mãsurare, care pot fi supuse reactualizãrii, în funcţie de progresele în domeniu şi de apariţia de noi metode standard de analizã şi mãsurare; actualmente concentraţia de azotaţi se va determina conform metodei standard (metodã spectrometricã cu acid sulfosalicilic) prevãzutã în SR ISO 7890/3-2000. Se va realiza de cãtre Administraţia Naţionalã "Apele Române" şi direcţiile de apã bazinale.
Limita de cuantificare a conţinutului de azotaţi din apele subterane, conform cerinţelor din Planul de acţiune, este cea prevãzutã în normativele în vigoare.
Evaluarea statisticã a rezultatelor analitice se bazeazã pe încadrarea în standardele de calitate amintite, în baza programului de monitorizare realizat de Administraţia Naţionalã "Apele Române". Se pot utiliza cerinţe similare cu cele prevãzute în Normele NTPA 013, conform Hotãrârii Guvernului nr. 100/2002.
Pentru protecţia apelor subterane faţã de impacturile negative ale activitãţilor agricole este necesar sã se prevadã în cadrul protocoalelor de reglementare un sistem cuprinzãtor de monitorizare a solului şi a apei subterane.
Poluarea cu azotaţi a apelor subterane datoritã activitãţilor agricole necesitã, pe lângã controlul calitãţii apei subterane, şi informaţii asupra proprietãţilor solului.
Solul a fost caracterizat la o adâncime maximã de 2 m, dar interesul crescut pentru caracteristicile solului s-a extins la adâncimi mai mari de 2 m.
Limita cea mai scãzutã a solului cu roca durã sau cu materia pãmântoasã este teoretic delimitatã de animale, rãdãcini sau alte amprente de activitate biologicã. Astfel limita cea mai de jos a solului este în mod normal limita activitãţii biologice, care în general coincide cu adâncimea obişnuitã a rãdãcinilor plantelor perene. Dacã totuşi existã activitate biologicã sau alte procese pedogenetice care se extind la mai mult de 200 cm, limita cea mai de jos a solului se stabileşte arbitrar la 200 cm.
Condiţiile de sol, drenajul şi permeabilitatea sunt strâns legate de productivitatea recoltelor performante, constituindu-se ca factori determinanţi.
Când apar infiltraţii dupã o ploaie sau dupã irigaţii, zona de sol cedeazã o parte de substanţe minerale (azotaţi) în apa de infiltraţie şi astfel apar numeroase efecte importante ca rezultat al scurgerii apei în substrat. Aceste efecte sunt transmise în primul rând în zona saturatã a solului, cunoscutã sub numele de "acvifer".
Principiile de bazã ale caracteristicilor solului şi ale apei subterane sunt direct legate de procesul de curgere a apei şi de transferul de substanţã/energie.
Pânã nu demult accentul major al monitorizãrii a fost pus pe prelevarea de probe de apã subteranã, ignorând tehnicile de monitorizare a zonelor vadoase pentru detectarea din timp a deplasãrii poluanţilor (de exemplu, azotaţi).
Monitorizarea zonei vadoase (nesaturatã) alãturi de monitorizarea zonei saturate (zonei acvifere subterane) este necesarã pentru:
● evaluarea transportului de fertilizatori aplicaţi culturilor agricole;
● caracterizarea extinderii spaţiale a poluãrii ce rezultã din folosinţa istoricã a terenului în zona de interes.
Monitorizarea zonelor saturate (acvifere subterane)
Straturile de apã subteranã fiind alimentate aproape integral de precipitaţiile atmosferice, fie direct, fie prin intermediul râurilor şi al lacurilor, debitul şi nivelurile acestora sunt variabile în timp, în funcţie de cantitatea de precipitaţii, cu o întârziere care se datoreazã timpului de infiltraţie şi duratei de circulaţie a apei prin pãmânt pânã la locul considerat al sursei.
Deoarece viteza de mişcare a apei subterane este micã (m/zi sau mai puţin), întârzierea în producerea maximelor şi minimelor de debit şi de nivel, faţã de perioadele corespunzãtoare de precipitaţii abundente, respectiv de secetã, este de ordinul sãptãmânilor sau chiar al lunilor.
Când se produce poluare punctiformã, impurificatorii pãtrund în sistemul de curgere al apei subterane şi sunt purtaţi în aval (mişcare de advecţie), formând o panã de poluare; forma penei este influenţatã de alţi factori, incluzând douã tipuri de dispersie hidraulicã: amestecul mecanic şi difuzia molecularã.
Densitatea substanţelor poluante în raport cu apa, precum şi natura hidraulicã a acviferului (omogenitatea, izotropia, grosimea) vor determina penetrarea pe verticalã a penei, deoarece aceasta se deplaseazã în aval.
În funcţie de caracteristicile fizice şi biochimice ale materialului saturat, dispersia poate fi de o magnitudine chiar mai mare decât mişcarea longitudinalã (advecţie) în acvifer. Însã cel mai adesea amestecul mecanic cuplat cu fluxul advectiv creeazã pene de formã elipticã.
Cu cât aria totalã acoperitã de panã este mai mare, cu atât impurificatorii devin mai diluaţi.
Pentru a determina dimensiunile unei pene, forajele de observaţie pot fi instalate temporar în acvifer, pentru a preleva probe de apã. O analizã a nivelurilor relative de apã sau a suprafeţei piezoelectrice în foraje va arãta direcţia fluxului apei subterane.
Poluarea difuzã care stã la baza încãrcãrii cu azotaţi a apelor nu este generatã de un singur eveniment sau acţiune, prin urmare se produce consecvent o întindere largã a impurificatorilor în straturile acvifere.
Frecvent, monitorizarea apei subterane are douã obiective principale: evaluarea extinderii şi/sau evoluţia contaminãrii apei subterane de la o sursã cunoscutã şi monitorizarea unei surse potenţiale a poluãrii apei subterane (Showalter, 1985).
Monitorizarea continuã este cerutã în timpul unui program de acţiuni de remediere, pentru a evalua progresul sau succesul în decontaminarea solului ori a apelor subterane în zonã.
Proiectarea adecvatã a sistemului de monitoring pentru stabilirea concentraţiilor azotaţilor are drept scop evaluarea şi managementul de risc pentru producerea unei astfel de poluãri şi îmbunãtãţirea calitãţii resurselor de apã afectate de poluarea cu nitraţi.
Proiectarea unui sistem de monitoring în sprijinul evaluãrii poluãrii cu nitraţi proveniţi din surse agricole se va realiza la nivel de bazin hidrografic.
Eforturile de monitorizare implicã în general o gamã diversã de scãri spaţiale şi temporale, depinzând de utilizarea datelor rezultate privind calitatea solului şi a apei subterane. Scara spaţialã de monitorizare dicteazã în general rezoluţia temporarã de prelevare.
Astfel, supravegherea la scarã regionalã (bazine hidrografice) implicã monitorizarea pe termen lung (ani) a schimbãrilor sezoniere, spre deosebire de caracterizarea specificã zonei, detaliatã, a unitãţilor spaţiale mici (câmpuri), care pot necesita diagrame de prelevare zilnice sau chiar orare.
2. Program de supraveghere şi control, proceduri şi instrucţiuni
Programul de supraveghere şi control al calitãţii apelor de suprafaţã şi subterane, din punct de vedere al conţinutului de azotaţi, proveniţi din surse agricole, se poate realiza pe baza dezvoltãrii unei reţele de monitorizare reprezentative pentru apele afectate de o astfel de poluare.
Specificãrile tehnice şi metodele normalizate de analizã şi de supraveghere cuprinse într-un astfel de program vor fi stabilite de Administraţia Naţionalã "Apele Române".
2.1. Program de supraveghere şi control al poluãrii apelor de suprafaţã cu nitraţi proveniţi din surse agricole
Realizarea unui program de supraveghere şi control al calitãţii apelor de suprafaţã afectate de poluarea cu azotaţi proveniţi din surse agricole impune:
2.1.1. Date privind caracteristicile mediului:
2.1.1.1. Distanţa faţã de terenurile agricole, de locurile de depozitare a gunoiului de grajd provenit de la ferme zootehnice
2.1.1.2. Numãrul şeptelului (ferme mici individuale, ferme mari - complexuri zootehnice)
2.1.1.3. Clima şi vremea (variaţii de temperaturã, regim de precipitaţii etc.)
2.1.1.4. Caracteristicile fizice (topografie, distanţe etc.)
2.1.1.5. Debitele sezoniere
2.1.1.6. Prezenţa şi localizarea altor surse de poluare în zona în care se efectueazã prelevãri
2.1.1.7. Datele anterioare privind caracteristicile fizice şi poluarea cu azotaţi.
2.1.2. Date privind caracteristicile surselor sau a locului de prelevare:
2.1.2.1. Localizarea surselor difuze reprezentative care încarcã apele cu azotaţi
2.1.2.2. Producţia vegetalã, capacitatea de depozitare a dejecţiilor animaliere
2.1.2.3. Localizarea altor surse (procese industriale tipice care încarcã apele cu azotaţi)
2.1.2.4. Selectarea punctelor de supraveghere sã fie reprezentativã pentru sursele difuze care prezintã risc de poluare cu azotaţi (depozitele de dejecţii animaliere sau terenurile agricole cultivate)
2.1.2.5. Secţiunile de supraveghere sã fie stabile, cunoscându-se perioada de aplicare a îngrãşãmintelor chimice sau organice, iar posibilitatea de modificare a graficului de introducere de noi substanţe chimice în perioadele de studiu sã fie redusã.
2.1.3. Stabilirea densitãţii spaţio-temporale a prelevãrilor:
2.1.3.1. Selectarea duratei, frecvenţei şi perioadei de prelevare (zi, lunã, sezon, an): se propune ca în perioadele fãrã precipitaţii şi în perioadele în care nu se aplicã tratamente culturilor sã se facã prelevãri lunare la râuri şi trimestriale la lacuri; prelevãrile pot fi mai dese în perioadele cu precipitaţii şi în perioada tratamentelor la culturi.
2.1.3.2. Alegerea tipului de probe: prelevarea de probe instantanee
2.1.3.3. Colectarea datelor de mediu pentru stabilirea influenţei sezonului şi vremii asupra reprezentativitãţii probei
2.1.3.4. Localizarea secţiunilor de prelevare: selecţionare, localizare GIS, distanţã faţã de sursele agricole.
2.1.4. Caracteristicile probei:
2.1.4.1. Caracteristicile fizice şi organoleptice: pH, temperaturã, culoare, miros.
2.1.5. Stabilirea tehnicilor de prelevare: conform standardelor în vigoare.
2.1.6. Stabilirea tehnicilor analitice: conform standardelor în vigoare (STAS 8900/1-1971, SR ISO 7890/1,2,3-2000, STAS 12299-1991).
2.1.7. Controlul de calitate, asigurarea calitãţii şi raportãri: conform referenţialului de acreditare a laboratoarelor.
2.2. Program de supraveghere şi control al poluãrii apelor subterane cu nitraţi proveniţi din surse agricole
Supravegherea la scarã regionalã a apelor subterane (de exemplu, bazine hidrografice) implicã monitorizarea pe termen lung (ani) a schimbãrilor sezoniere, spre deosebire de caracterizarea specificã zonei, detaliatã, a unitãţilor spaţiale mici (de exemplu, câmpuri), care pot necesita diagrame de prelevare zilnice sau chiar orare.
Etapele necesare pentru realizarea unui program de supraveghere şi control al calitãţii apelor subterane afectate de poluarea cu azotaţi proveniţi din surse agricole sunt:
2.2.1. Date privind caracteristicile de mediu:
2.2.1.1. Distribuţia terenurilor agricole, a locurilor de depozitare a gunoiului de grajd provenit de la ferme zootehnice faţã de poziţionarea forajelor de observaţie şi de alimentare cu apã
2.2.1.2. Clima şi vremea (variaţii de temperaturã, regim de precipitaţii etc.)
2.2.1.3. Caracteristicile fizice (topografie, distanţe etc.)
2.2.1.4. Debitele sezoniere
2.2.1.5. Prezenţa şi localizarea altor surse de poluare în zona în care se efectueazã prelevãri
2.2.1.6. Datele anterioare privind caracteristicile fizice şi poluarea cu azotaţi.
2.2.2. Caracteristicile surselor sau ale locului de prelevare:
2.2.2.1. Localizarea surselor difuze reprezentative care încarcã apele cu azotaţi
2.2.2.2. Producţie vegetalã, capacitatea de depozitare a dejecţiilor animaliere
2.2.2.3. Localizarea altor surse (procese industriale tipice care încarcã apele cu azotaţi)
2.2.2.4. Amplasarea forajelor de supraveghere sã fie reprezentativã pentru sursele difuze care prezintã risc de poluare cu azotaţi prin infiltraţii (depozitele de dejecţii animaliere sau terenurile agricole cultivate)
2.2.2.5. Locurile de amplasare a forajelor de supraveghere sã fie stabile, cunoscându-se perioada de aplicare a îngrãşãmintelor chimice sau organice, iar posibilitatea de modificare a graficului de introducere a noi substanţe chimice în perioadele de studiu sã fie redusã
2.2.2.6. Prelevarea de probe de ape subterane la intervale regulate.
2.2.3. Stabilirea densitãţii spaţio-temporale a prelevãrilor:
2.2.3.1. Frecvenţa de prelevare: de douã ori pe an
2.2.3.2. Alegerea tipului de probe: prelevarea de probe instantanee, dupã realizarea programului de pompãri stabilit
2.2.3.3. Colectarea datelor de mediu pentru stabilirea influenţei sezonului şi vremii asupra reprezentativitãţii probei
2.2.3.4. Localizarea şi realizarea forajelor de prelevare: selecţionare, localizare GIS, distanţa faţã de sursele agricole; se recomandã monitorizarea forajelor de mare adâncime şi a forajelor situate la mai puţin de 30 m (fântâni).
2.2.4. Furnizarea de date privind caracteristicile probei: caracteristici fizice şi organoleptice: pH, temperaturã, culoare, miros.
2.2.5. Stabilirea tehnicilor de prelevare: conform standardelor în vigoare.
2.2.6. Stabilirea tehnicilor analitice: conform standardelor în vigoare (STAS 8900/1-1971, SR ISO 7890/1, 2, 3-2000, STAS 12299-1991).
2.2.7. Controlul de calitate, asigurarea calitãţii şi raportãri: conform referenţialului de acreditare a laboratoarelor.
2.3. Programul de control al calitãţii apelor de suprafaţã şi a apelor subterane, afectate de poluarea cu azotaţi din surse agricole, în secţiunile de prelevare reprezentative pentru aceastã poluare, se va realiza de cãtre factorii abilitaţi: Administraţia Naţionalã "Apele Române" şi unitãţile subordonate implicate în implementarea Directivei 91/676), astfel:
- o datã la 4 ani - în secţiunile în care existã depãşiri ale valorilor limitã reglementate şi ori de câte ori este necesar;
- o datã la 8 ani - în secţiunile în care rezultatele controalelor precedente sunt bune (adicã se situeazã sub valoarea limitã reglementatã) şi nici o altã activitate antropicã nu este posibil sã intervinã asupra creşterii conţinutului de azotaţi.
Programul de control constã în controalele efectuate pentru evaluarea amplorii poluãrii cu azotaţi a apelor de suprafaţã şi subterane. Controalele vor fi efectuate pentru fiecare punct de supraveghere anual pe o perioadã de 4 ani.
Frecvenţa controalelor este condiţionatã de un nivel acceptabil de confidenţã şi de precizie a rezultatelor; prelevãrile consecutive, la intervale regulate, din acelaşi punct de prelevare trebuie sã dea un grad de confidenţã a valorilor obţinute cuprins între 90-95%.
Dacã controalele relevã depãşiri constante ale valorilor reglementate se vor stabili programe de mãsuri pentru remediere.
3. Proceduri, metodologii şi instrucţiuni de evaluare a datelor de monitorizare
Achiziţia de date analitice şi procesarea lor sunt componente principale ale sistemului de monitorizare a calitãţii apelor de suprafaţã şi subterane.
Scopul final al achiziţiei de date analitice privind aceste categorii de ape este stocarea tuturor informaţiilor monitorizate într-o bazã de date permanentã care va permite gãsirea şi analiza ulterioarã a datelor.
Procedurile pentru achiziţia de date sunt:
- achiziţia manualã a datelor şi stocarea lor digitalã într-un computer;
- sisteme on-line, care faciliteazã intrarea continuã a datelor într-un sistem de computere. Transmiterea automatã a datelor utilizeazã senzori pentru monitorizarea concentraţiei de azotaţi, precipitaţii etc.
Cea mai comunã procedurã este achiziţia manualã cu stocarea datelor pe un suport magnetic sau electronic. Aceastã procedurã depinde însã de disponibilitatea resurselor umane, deoarece se pot produce numeroase erori la transferarea datelor brute sau grafice în sistemele digitale; cu toate acestea, simplitatea procedurii şi existenţa posibilitãţii de a se face copii pe hard o fac interesantã, meritând a fi luatã în considerare.
Sistemele on-line eliminã necesarul observaţiilor umane şi reducerea numeroaselor vizite la forajele de observaţie îndepãrtate. Monitorizarea automatã poate fi valoroasã în situaţii speciale, precum studiul intensiv al variabilitãţii temporale a conţinutului de azotaţi într-un foraj de alimentare.
Erorile asociate cu sistemele on-line sunt, în mod normal, limitate la defecţiuni de transmitere datoritã acumulatorilor, defecţiuni ale senzorilor etc.
Colectarea datelor în mod continuu este posibilã doar dacã sistemele au fost proiectate cu grijã, au fost selectate cu grijã echipamentele şi s-a acordat o atenţie meticuloasã întreţinerii şi recalibrãrii lor.
Pentru apele subterane este indicatã monitorizarea automatã în zonele izolate, unde prelevarea de probe este dificilã.
Achiziţia de date cuprinde mai multe proceduri ca: transmiterea şi stocarea datelor, gestionarea, analiza şi ieşirea acestora.
Gestionarea, stocarea şi salvarea datelor trebuie sã fie parte integrantã a proiectãrii iniţiale a sistemelor de monitorizare.
Parametrul monitorizat trebuie inclus în definirea unei structuri de bazã de date, care sã permitã stocarea, salvarea, reînnoirea şi ieşirea informaţiilor existente.
Gestionarea datelor cuprinde 3 activitãţi majore:
- verificarea şi editarea datelor din teren;
- stocarea datelor salvate;
- ieşirea datelor care includ analiza şi interpretarea acestor date.
Informaţiile salvate pot fi reprezentative sub formã de hãrţi sau diagrame, utilizând soft-ul corespunzãtor sau manual.
Va fi utilizat un sistem mai complex - Sistemul informaţional geografic [Geographical Information Systems (GIS)].
Bazele de date derivate din staţiile de monitorizare din teren sunt inevitabil supuse intrãrilor eronate sau pierderilor de informaţii când senzori individuali funcţioneazã fãrã calibrare.
Toate datele colectate la diferite momente, utilizând diferite metode de mãsurã, prelevare şi analizã, trebuie sã fie verificate înainte de a fi stocate în baza de date.
De aceea înainte de a începe stocarea datelor trebuie efectuaţi mai mulţi paşi:
- definirea structurii bazei de date;
- salvarea şi ieşirea din baza de date;
- analiza şi interpretarea bazei de date.
Definirea structurii bazei de date trebuie sã includã forma de editare cerutã: tabele, hãrţi, grafice, analizã statisticã, compatibilitatea datelor cu utilizãrile ulterioare etc.
Salvarea şi ieşirea din baza de date: datele trebuie sã fie prezentate într-un format uşor de înţeles şi aplicat. Reprezentarea numericã poate include analiza statisticã a datelor şi reprezentãrile grafice. De obicei o serie de hãrţi poate prezenta geologia descrisã, caracteristicile acvifere, calitatea apei subterane, utilizarea terenului, sursele de poluare şi localizarea, utilizarea forajelor existente. Ieşirea datelor este realizatã în mod normal pe diferite dispozitive hardware ale computerului (imprimantã, ecran).
Analiza şi interpretarea bazei de date implicã un proces distinct şi separat de convertire a datelor salvate din baza de date într-o formã corespunzãtoare, gata pentru a fi procesate.
Pentru a facilita sinteza unei game largi de date multidisciplinare se utilizeazã douã tehnici: trasarea pe o hartã a vulnerabilitãţii acvifere şi utilizarea GIS.
GIS a fost creat pentru colectarea, stocarea, gestionarea şi procesarea informaţiilor spaţiale; în general este un mijloc de a rezolva problemele de management al utilizãrii terenului. Un exemplu în domeniul hidrologic este proiectul CORINE WATER promovat de sistemul de operare; acesta permite intrarea, gestionarea, elaborarea, analiza şi ieşirea datelor.
Definirea bazei de date în sistem GIS:
- Intrarea datelor se referã la procedura utilizatã pentru stocarea informaţiilor geografice într-un format digital. Informaţiile care trebuie introduse sunt mai întâi filtrate şi verificate pentru a evita datele eronate.
- Ieşirea datelor se referã la salvarea datelor sub formã de tabele, hãrţi sau grafice, care se pot realiza prin imprimare, pe ecran, plotter etc.
- Gestionarea informaţiilor spaţiale se realizeazã prin proceduri de salvare a bazei de date.
- Utilizarea funcţiilor analitice. Informaţiile stocate în baza de date sunt colectate şi procesate pentru obţinerea de noi informaţii care furnizeazã un rãspuns întrebãrilor operatorilor (de exemplu, realizarea unei hãrţi finale a concentraţiei de azotaţi într-un acvifer).
Datele stocate într-un sistem GIS pot fi spaţiale, când se descrie localizarea punctelor, liniilor, poligoanelor şi suprafeţelor (de exemplu, limite litologice), sau nespaţiale, când descrierea se referã la caracteristicile unor elemente (de exemplu, conductivitatea hidraulicã a acviferului).
Deoarece poate fi dificilã interpretarea tabelelor cu date chimice ale apelor de suprafaţã şi subterane, pot fi utilizate mai multe proceduri pentru facilitarea acestor interpretãri. Cele mai utilizate sunt calcularea relaţiei hidrochimice şi reprezentarea graficã a analizei statistice a valorilor absolute.
Necesitatea de software şi modeling:
Pe piaţã sunt disponibile mai multe pachete software pentru calcularea şi prezentarea datelor, precum GEOEAS (US-EPA), UNDTCD, care pot fi uşor instalate pe computer.
Relaţia hidrochimicã stabileşte raportul dintre diferiţi ioni şi concentraţia lor; reprezentarea graficã este utilã când se comparã analizele şi pentru sublinierea similitudinilor şi diferenţelor dintre diferitele tipuri de apã, în timp ce analiza statisticã calculeazã datele prelevate.
Principalele tipuri de reprezentare a datelor sunt:
- hãrţi care prezintã izoliniile variabilelor de stare (niveluri de apã, concentraţia de substanţã dizolvatã etc.) la orice datã doritã, în orice parte a regiunii;
- grafice care reprezintã variaţia variabilelor de stare în cursul oricãrei locaţii sau al oricãrei perioade de timp dorite.
Deoarece datele de bazã utilizate în determinarea calitãţii apei sunt obţinute prin analize chimice ale probelor de apã, primul pas în interpretarea datelor trebuie sã includã verificarea analizelor chimice ale probelor de apã, verificarea acurateţei datelor.
Datele din analizele chimice pot fi grupate şi evaluate statistic utilizându-se diferite tehnici pentru comprimarea volumelor mari de date sau pentru analiza distribuţiei în timp şi în spaţiu. Prezentarea graficã a analizelor ajutã la prezentarea relaţiei chimice în diferite tipuri de apã, surse probabile de substanţe dizolvate, un regim real al calitãţii apei şi evaluarea resurselor de apã.
Referindu-se la poluarea agricolã, obiectivul primar îl reprezintã monitorizarea schimbãrilor concentraţiilor impurificatorilor în timp şi reprezentarea lor sub forma unui hidrograf, un grafic care aratã schimbãrile într-o anumitã perioadã de timp a unor proprietãţi ale apei. Schimbãrile în calitatea apelor subterane sunt relativ lente; se pot produce unele schimbãri pe termen lung şi pe termen scurt. Când sunt prezentate schimbãri pe termen lung, aceasta indicã un proces de poluare. Uneori este importantã utilizarea diagramelor care aratã diferenţele calitãţii apei de-a lungul unei secţiuni transversale în adâncime a unui acvifer.
O procedurã utilã de studiere a calitãţii apei la o anumitã datã este prezentarea pe o hartã a distribuţiei spaţiale sau la suprafaţã a unei ori a unor anumite spaţii de minerale, a raportului dintre ioni sau a parametrilor fizico-chimici.
Metoda comunã de stabilire a frecvenţei de prelevare se bazeazã pe criteriul statistic şi pe variabilitatea datelor, a concentraţiilor de mãsurat şi a schimbãrilor de detectat. Dupã ce au fost colectate suficiente date pentru evaluarea variabilitãţii, frecvenţa de prelevare este ajustatã ca sã o reflecte în mod corespunzãtor.
Statisticile sunt legate de analiza datelor de prelevare, iar probabilitatea este legatã de mãsurarea şansei sau a probabilitãţii derivate din datele de prelevare.
Analiza statisticã a datelor începe cu tratarea datelor hidrologice brute prin prelevarea de date şi studiul erorilor de observare.
Pentru datele cu valori anormale sau extreme (probabil datoritã erorilor de mãsurã sau problemelor de poluare) se utilizeazã tehnici de distribuţie liberã, tehnici statistice neparametrice; acestea se pot aplica la proiectarea reţelei de monitorizare, pentru a evalua corect concentraţia tipicã a azotaţilor într-o zonã sau proporţia secţiunilor ori a forajelor care au depãşiri ale limitelor standard existente.
Analiza variabilitãţii
În prelevarea datelor, probele trebuie sã fie pur aleatorii şi cât se poate de reprezentative pentru parametrul mãsurat.
Dependenţa de timp este cauza majorã a hazardului impur al datelor. De exemplu, douã date succesive ale nivelului piezometric au în mod normal un grad mare de dependenţã.
Dependenţa spaţialã este cauzatã de datele colectate din punctele de prelevare plasate în apropiere unul de altul, producând date similare sau practic identice.
În general existã zone în care valorile tind sã fie ridicate sau scãzute. Aceastã structurã spaţialã poate fi studiatã printr-un model probabilistic care rãspunde pentru iregularitãţi locale şi presupune cã toate fenomenele aleatorii se datoreazã "erorilor sau zgomotului" şi unei structuri fundamentale care reflectã caracteristicile generale ale fenomenului.
Cele douã metode de estimare a gradului de variabilitate spaţialã a unei variabile sunt funcţia de autocorelare şi variograma. Ambele funcţii descriu modelul spaţial al unei variabile în funcţie de observaţiile la diferite distanţe de separare. Hãrţile de contur sunt realizate prin folosirea unei metode medii de deplasare a încãrcãrii, utilizatã pentru interpolarea valorilor de la un set de date de prelevare pe o grilã de puncte pentru conturare.
Utilizarea tehnicilor de "kriging" şi "cekriging" în sistemele de monitorizare a mediului (ASCE, 1990), pentru mãsurarea erorii de estimare, este relevantã referitor la definirea reţelei de monitorizare.
Graficele se pot utiliza pentru compararea analizelor sau accenturarea diferenţelor ori similitudinilor. Cele mai utile tehnici sunt: graficele cu bare, diagramele circulare, hidrografe de calitate a apei, hãrţi şi profile de calitate a apei.
Hãrţile de calitate a apei constituie o procedurã utilã pentru distribuţia spaţialã a concentraţiei de azotaţi din ape la o anumitã datã.

-------------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Program, Ministerul Agriculturii, Padurilor, Apelor si Mediului, PROGRAM din 19 decembrie 2003

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"