Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
PROCEDURA din 26 mai 2006 de examinare si prelevarea probelor in zona de protectie si supraveghere
EMITENT: AUTORITATEA NATIONALA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 460 din 26 mai 2006
I. SEMNE CLINICE
1. La galinacee:
a) moarte subitã fãrã manifestãri clinice;
b) adinamie şi depresie puternicã asociatã cu horiplumaţie;
c) inapetenţã asociatã adesea cu sete excesivã;
d) scãderea dramaticã a producţiei de ouã, întâlnindu-se adesea ouã cu coaja moale sau cu defecte de structurare şi formã a cojii. Scãderea producţiei de ouã poate fi adesea primul semn de boalã la gãinile ouãtoare;
e) edemul crestei, bãrbiţelor şi al zonei perioculare este frecvent observat la gãini adulte infectate. Uneori edemul capului este extins şi în zona gâtului;
f) crestele sunt adesea cianotice la vârf şi pot avea mici vezicule cu plasmã sau chiar sânge pe suprafaţã, uneori asociate cu hemoragii echimotice sau focare de necrozã;
g) colorare purpurie sau cianoticã a crestei, bãrbiţelor şi uneori a picioarelor;
h) mucoasa conjunctivalã este congestionatã sau edemaţiatã, posibil a se gãsi hemoragii conjunctivale;
i) pe pielea picioarelor (zona acoperitã cu solzi cornoşi) se pot întâlni hemoragii difuze;
j) diareea iniţial apoasã, verzuie, poate deveni pe parcursul bolii aproape în totalitate albã;
k) manifestãrile respiratorii, constând în jetaj şi acumulãri de mucozitãţi adesea sanguinolente, dispnee şi respiraţie zgomotoasã, pot fi, de asemenea, un semnal timpuriu al bolii, severitatea lor depinzând de nivelul de afectare a traheii;
l) moartea survine în 24-48 de ore sau se produce în câteva zile, unele exemplare putând supravieţui;
m) manifestãri nervoase, constând în torticolis, ataxie şi lipsã de coordonare a mişcãrilor;
n) la puii de carne sunt mai puţin evidente, constând în depresie severã, inapetenţã şi o marcantã creştere a mortalitãţii, aceasta fiind adesea primul simptom observat.
Pot fi, de asemenea, întâlnite edeme ale feţei şi gâtului şi manifestãri nervoase.
2. La palmipede:
- depresia, inapetenţa şi diareea sunt similare celor prezentate de gãini, dar sunt adesea asociate cu edeme ale sinusurilor;
- pãsãrile tinere pot prezenta manifestãri nervoase.
II. LEZIUNI
Pãsãrile care mor consecutiv unor forme suprcute de boalã şi pãsãrile tinere nu prezintã leziuni importante, fiind de remarcat doar congestia severã a musculaturii şi deshidratarea.
În cazul unei evoluţii mai lungi sau în cazul gãinilor adulte, tabloul lezional este cu mult mai bine exprimat.
Sunt de remarcat:
a) edeme subcutanate ale capului şi gâtului, ce devin evidente la îndepãrtarea pielii;
b) vasele de sânge sunt de obicei puternic îngroşate;
c) se pot gãsi acumulãri de lichide în nãri şi cavitatea bucalã;
d) mucoasele conjunctivale sunt sever congestionate, ocazional cu peteşi;
e) traheea poate avea aspect aparent normal, dar cu un conţinut abundent de mucus exsudat, sau se poate întâlni o traheitã hemoragicã, asemãnãtoare celei din laringotraheita infecţioasã;
f) hemoragii peteşiale pot fi vãzute pe suprafaţa grãsimii abdominale şi a seroaselor, ce par a fi stropite cu vopsea roşie, în masa musculaturii pectorale, pe suprafaţa cordului, în proventricul, la limita de trecere spre stomacul muscular şi pe seroasa şi mucoasa intestinului, în special în foliculii limfoizi din amigdalele cecale;
g) cuticula stomacului muscular se desprinde cu uşurinţã şi sub ea pot fi gãsite hemoragii şi eroziuni;
h) rinichii sunt puternic congestionaţi şi pot fi ocazional umpluţi cu depozite albe de uraţi;
i) ovarele pot fi hemoragice sau degenerate, cu zone de necrozã mai închise la culoare, iar în cavitatea peritonealã se pot gãsi pseudoconcremente de ouã, în cazul pãsãrilor ce supravieţuiesc infecţiei timp de 7-10 zile, fiind evidente peritonite şi aerosaculite severe;
j) deshidratarea severã a carcasei poate fi uneori singurul aspect de remarcat în cazul infecţiei la puii de carne.
Tabloul lezional la curci şi palmipede domestice este similar cu cel prezentat la gãini, dar severitatea şi incidenţa leziunilor sunt mai reduse.
Leziunile întâlnite la pãsãri cu influenţã aviarã nu pot fi diferenţiate de leziunile ce se gãsesc în forma velogenicã viscerotropã a bolii Newcastle şi, din acest motiv, dupã obţinerea datelor anamnetice care pot ajuta la direcţionarea diagnosticului, sunt necesare examene de laborator.
Diagnosticul diferenţial trebuie fãcut faţã de pseudopesta aviarã, holera aviarã, laringotraheita infecţioasã şi diferite alte infecţii respiratorii.
III. PROBE NECESARE PENTRU INVESTIGAŢII DE LABORATOR
a) tampoane cloacale sau fecale şi tampoane traheale de la pãsãri bolnave şi cadavre;
b) intestin, encefal, trahee, pulmon, ficat, splinã şi altele, afectate evident, provenind de la pãsãri bolnave şi de la cadavre proaspete;
c) probe de sânge.
Recoltarea, ambalarea, etichetarea şi expedierea probelor se efectueazã cu respectarea condiţiilor de biosecuritate specifice.
Deoarece nu existã leziuni patognomonice şi cunoscându-se modul inconstant de apariţie a unor leziuni apreciate ca fiind caracteristice evoluţiei influenţei aviare, pentru examen necropsic se alege un numãr suficient de pãsãri afectate (minimum 3-4), pentru a se asigura un tablou lezional relevant şi probe suficiente pentru investigaţiile de laborator.
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
