────────── Conţinut de HOTĂRÂREA nr. 927 din 5 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 918 din 11 octombrie 2023.────────── CUPRINS Lista de abrevieri Lista de figuri, tabele şi casete Rezumat executiv I. INTRODUCERE 1.1. Raţiunea pentru planul de acţiune 1.2. Domeniul de aplicare al planului de acţiune 1.3. Metodologia elaborării şi prezentarea structurii II. CONTEXTUL ECONOMIEI CIRCULARE ÎN ROMÂNIA 2.1. Situaţia economiei circulare în România 2.2. Cadrul politic şi legislativ III. VIZIUNE ŞI MISIUNE 3.1. Viziune 3.2. Obiective generale 3.3. Direcţii de politică 3.4. Misiune IV. OBIECTIVE, ACŢIUNI TRANSVERSALE SI ACŢIUNI SPECIFICE FIECĂRUI SECTOR 4.1. Acţiuni transversale 4.2. Agricultură şi silvicultură 4.3. Industria auto 4.4. Construcţii 4.5. Alimente şi băuturi 4.6. Ambalaje 4.7. Textile 4.8. Echipamente electrice şi electronice, baterii şi acumulatori 4.9. Deşeuri 4.10. Apă şi ape uzate V. CADRUL DE IMPLEMENTARE 5.1. Bugetare şi finanţare 5.2. Cadrul de guvernanţă 5.3. Evaluare şi monitorizare VI. ANALIZA RISCURILOR PENTRU PUNEREA ÎN APLICARE A PAEC 6.1. Eficacitatea acţiunilor propuse 6.2. Asigurarea surselor de finanţare 6.3. Voinţa politică 6.4. Guvernanţa 6.5. Comportamentul consumatorilor 6.6. Rezumat VII. DETALII PRIVIND ACŢIUNILE 7.1. Acţiuni transversale 7.2. Agricultură şi silvicultură 7.3. Sectorul auto 7.4. Construcţii 7.5. Alimente şi băuturi 7.6. Ambalaje 7.7. Textile 7.8. Echipamente electrice şi electronice, baterii şi acumulatori 7.9. Deşeuri 7.10. Apă şi ape uzate VIII. EXEMPLE DE BUNE PRACTICI 8.1. Acţiuni transversale 8.2. Agricultură şi silvicultură 8.3. Sectorul auto 8.4. Construcţii 8.5. Alimente şi băuturi 8.6. Ambalaje 8.7. Textile 8.8. Echipamente electrice şi electronice, baterii şi acumulatori 8.9. Deşeuri 8.10. Apă şi ape uzate IX. TABELE DE MONITORIZARE ŞI EVALUARE X. LISTA PĂRŢILOR INTERESATE CONSULTATE ÎN CADRUL ELABORĂRII PLANULUI DE ACŢIUNE PENTRU STRATEGIA NAŢIONALĂ PRIVIND ECONOMIA CIRCULARĂ Lista de abrevieri AFM Administraţia Fondului pentru Mediu AKIS Agricultural Knowledge and Innovation Systems/Sisteme de cunoştinţe şi inovare în agricultură ANAP Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice ANAR Administraţia Naţională "Apele Române" ANRSC Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice ANPM Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului APE Achiziţii publice ecologice B&A Baterii şi acumulatori C&D&I Cercetare, dezvoltare şi inovare CCV Centrul de colectare voluntară CE Comisia Europeană CIM Consumul intern de materiale CMP Consumul de materii prime DBA Deşeuri de baterii şi acumulatori DCD Deşeuri din construcţii şi demolări DEEE Deşeuri de echipamente electrice şi electronice DG Reform Direcţia Generală pentru Sprijinirea Reformei Structurale DMS Deşeuri municipale solide EC Economie circulară ECV Evaluarea ciclului de viaţă EEE Echipamente electrice şi electronice EFP Educaţie şi formare profesională FC Fondul de Coeziune FEDR Fondul European de Dezvoltare Regională GES Gazele cu efect de seră HG Hotărârea Guvernului IEC Iniţiativa privind electronica circulară IMM Întreprinderi mici şi mijlocii INS Institutul Naţional de Statistică IPD Iniţiativa privind produsele durabile ISD Încetarea statutului de deşeu IT&C Tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor l.e. locuitor echivalent JOUE Jurnalul Oficial al Uniunii Europene MADR Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale MEAT Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului MMAP Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor OCDE Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică ODD Obiectivele de dezvoltare durabilă OG Ordonanţa Guvernului OIREP Organizaţii care implementează obligaţiile privind răspunderea extinsă a producătorului ONG Organizaţie neguvernamentală ONU Organizaţia Naţiunilor Unite OS Obiectiv specific OUG Ordonanţă de urgenţă a Guvernului PAC Politica Agricolă Comună PAEC Planul de acţiune pentru Strategia naţională privind economia circulară PAYT Plăteşti pentru cât arunci PIB Produsul intern brut PNDR Program Naţional Dezvoltare Rurală PNRR Planul naţional de redresare şi rezilienţă POIM Programul Operaţional Infrastructură Mare RAR Registrul Auto Român REP Responsabilitatea extinsă a producătorului RUMC Rata de utilizare a materialelor circulare SEAP Sistemul Electronic de Achiziţii Publice SIATD Sistem informatic de Asigurare a Trasabilităţii Deşeurilor SIGD Sistem integrat de gestionare a deşeurilor SGR Sistem garanţie-returnare SM State Membre SNEC Strategia naţională privind economia circulară STE(A)M Ştiinţă, tehnologie, inginerie (arte) şi matematică TVA Taxa pe valoarea adăugată UE Uniunea Europeană VSU Vehicule scoase din uz Lista de figuri, tabele şi casete Figuri Figura 1. Cronologia politicii de mediu relevante pentru economia circulară în România Figura 2. Generarea şi reciclarea deşeurilor din ambalaje Figura 3. Ratele de colectare a deşeurilor de EEE Figura 4. Organigrama structurii de guvernanţă a EC în România Figura 5. Cadrul de competenţe în domeniul economiei circulare Figura 6. Program care include principiile economiei circulare în cadrul studiilor de inginerie la KU Leuven Figura 7. Ilustraţie a standardului japonez de reutilizare pentru motoarele uzate Figura 8. Sistemul francez de bonus/malus Figura 9. Tarifele de producător în Belgia pentru diferite tipuri de ambalaje în euro pe kg Figura 10. Circular ID Tabele Tabelul 1. Obiective şi acţiuni transversale prioritare Tabelul 2. Obiective şi acţiuni pentru sectorul agricultură şi silvicultură Tabelul 3. Obiective şi acţiuni pentru sectorul auto Tabelul 4. Obiective şi acţiuni pentru sectorul construcţiilor Tabelul 5. Obiective şi acţiuni pentru sectorul de alimente şi băuturi Tabelul 6. Obiective şi acţiuni pentru sectorul ambalajelor Tabelul 7. Obiective şi acţiuni pentru sectorul de textile Tabelul 8. Obiective şi acţiuni pentru sectorul EEE Tabelul 9. Obiective şi acţiuni pentru sectorul de deşeuri Tabelul 10. Obiective şi acţiuni pentru sectorul apei şi al apelor uzate Tabelul 11. Principalele aspecte ale economiei circulare: Situaţia actuală şi obiective Tabelul 12. Sinteza riscurilor asociate implementării PAEC Tabelul 13. Principalele caracteristici ale Platformei digitale pentru EC Tabelul 14. Programe naţionale de inovare instituite în alte state membre ale UE Tabelul 15. Programe de ajutor de stat din state membre ale UE Tabelul 16. Iniţiative de finanţare privată pentru economia circulară în alte state membre ale UE Tabelul 17. Rezumat al măsurilor propuse prin noul protocol privind construcţiile şi demolările (Comisia Europeană, 2018) Tabelul 18. Acţiuni transversale Tabelul 19. Sectorul agricultură şi silvicultură Tabelul 20. Sectorul auto Tabelul 21. Sectorul construcţii Tabelul 22. Sectorul alimente şi băuturi Tabelul 23. Sectorul ambalaje Tabelul 24. Sectorul textile Tabelul 25. Sectorul echipamente electrice şi electronice, baterii şi acumulatori Tabelul 26. Sectorul deşeuri Tabelul 27. Sectorul apă şi ape uzate Tabelul 28. Indicatori cheie Casete Caseta 1. Programe de finanţare UE relevante pentru EC Caseta 2. Structura de coordonare a guvernanţei economiei circulare Caseta 3. Exemple de criterii de circularitate în achiziţia de materiale de construcţii Caseta 4. Factori de succes pentru achiziţiile circulare Caseta 5. Prezentare generală a metodelor de colectare a datelor în sectorul construcţiilor Rezumat executiv Măsurile privind economia circulară oferă posibilitatea de a respecta angajamentele privind clima şi alte obiective de dezvoltare durabilă, contribuind în acelaşi timp la creşterea economică şi la crearea de locuri de muncă. Potrivit unor studii recente*1, aplicarea principiilor economiei circulare poate stimula creşterea economică şi poate genera noi locuri de muncă. România a lansat deja câteva iniţiative pentru a încuraja economia circulară, dar se află încă într-un stadiu de început al procesului de tranziţie la economia circulară*2. Ca atare, trebuie depuse mai multe eforturi şi iniţia mai multe acţiuni pentru a promova, a permite şi a facilita schimbările în toate sectoarele economice şi în toate domeniile societale în context naţional. *1 Cambridge Econometrics, Trinomics şi ICF (2018), Impacts of circular economy policies on the labour market (Impactul politicilor de economie circulară asupra pieţei muncii): În întreaga economie a UE, economia circulară are potenţialul de a creşte PIB-ul UE cu încă 0,5 % până în 2030 şi de a crea aproximativ 700 000 de locuri de muncă. *2 Cramer, J. (2022). Guvernanţa eficientă a economiilor circulare: O comparaţie internaţională. Journal of Cleaner Production, 343, 130874. Planul de acţiune pentru Strategia naţională privind economia circulară, denumit în continuare PAEC, face parte din eforturile recente ale guvernului de a accelera tranziţia către economie circulară în România. Acesta se bazează pe şi completează Strategia naţională privind economia circulară adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.172/2022. Raţiunea care stă la baza PAEC şi misiunea pe care acesta îşi propune să o atingă în contextul actual al economiei circulare din România sunt explicate mai detaliat în primele trei capitole ale prezentului plan de acţiune. În timp ce SNEC prevede direcţii de urmat şi obiective generale care să ghideze elaborarea de politici menite să avanseze economia circulară în România, PAEC propune şi descrie acţiuni concrete pentru promovarea tranziţiei către economia circulară în România. Obiectivele generale adoptate prin intermediul SNEC sunt: ● acordarea de prioritate producţiei locale în faţa produselor şi materialelor importate; ● consolidarea competitivităţii economice şi a forţei de muncă; ● aprovizionarea responsabilă şi durabilă cu materii prime; ● promovarea cu prioritate a inovării şi cercetării în domeniul economiei circulare; ● prezervarea, conservarea şi utilizarea sustenabilă a resurselor naturale; ● prevenirea generării de deşeuri şi gestionarea sustenabilă a deşeurilor; ● promovarea consumului responsabil şi a educaţiei de mediu; ● protecţia ecosistemelor şi a sănătăţii cetăţenilor. Pentru a facilita realizarea acestor obiective, PAEC propune o serie de acţiuni transversale, precum si acţiuni sectoriale specifice. Acţiunile transversale includ măsuri privind educaţia şi formarea profesională, cercetarea, dezvoltarea şi inovarea, achiziţiile ecologice şi încurajarea digitalizării, care sunt esenţiale pentru facilitarea transformării circulare în economia românească. Acţiunile de educaţie, formare profesională şi sensibilizare a publicului cu privire la principiile economiei circulare pot crea competenţele necesare pentru tranziţia către circularitate, dar pot contribui şi la schimbarea comportamentului de consum şi de producţie. Măsurile de cercetare, dezvoltare şi inovare pot juca, de asemenea, un rol important în susţinerea economiei circulare, în special în ceea ce priveşte materialele şi produsele noi, înlocuirea şi eliminarea substanţelor periculoase, încurajarea modelelor de afaceri care urmează principiile economiei circulare, promovarea noilor tehnologii de producţie şi reciclare, dezvoltarea de indicatori şi colectarea de date etc. În plus, digitalizarea este un element important al tranziţiei către o economie mai circulară. Tehnologiile digitale pot să contribuie la urmărirea traseelor produselor, a componentelor şi a materialelor pentru a permite întreprinderilor să funcţioneze mai eficient, să reducă deşeurile, să extindă ciclul de viaţă al produselor şi să reducă costurile de tranzacţie. De asemenea, platformele digitale pot facilita fluxurile de date, colaborarea şi schemele de partajare în cadrul ecosistemelor cu mai multe părţi interesate, reducând astfel utilizarea restrânsă a activelor existente şi permiţând acumularea de cunoştinţe colective şi răspândirea modelelor de afaceri bazate pe principiile economiei circulare. Nu în ultimul rând, tranziţia către circularitate poate fi facilitată şi de achiziţiile ecologice. Puterea de cumpărare a autorităţilor publice din România este estimată la aproximativ 19% din produsul intern brut*3. Prin urmare, achiziţiile ecologice pot juca un rol important în creşterea cererii şi în oferirea de oportunităţi pentru cei care pun pe piaţă produse şi servicii care încorporează principiile circulare, acordând prioritate achiziţionării de lucrări, produse şi servicii care contribuie la circuite închise de energie şi materiale, reducând la minim impactul negativ asupra mediului şi generarea de deşeuri. *3 AROLD, ONV LAW (2021) Primul studiu naţional privind utilizarea achiziţiilor publice verzi în România. Disponibil la: https://www.onvlaw.ro/the-1st-naţional-study-on-green-public-procurement-in-românia-2/ PAEC prezintă, de asemenea, acţiuni specifice celor nouă sectoare economice care au fost identificate prin intermediul SNEC ca fiind domeniile cu cel mai mare potenţial de circularitate din economia românească. Sectoarele au fost selectate pe baza importanţei lor din punct de vedere economic, a impactului pentru mediu şi sănătate şi pe baza problemelor şi oportunităţilor legate de economia circulară. Astfel, sectoarele selectate sunt: ● agricultură şi silvicultură; ● auto; ● construcţii; ● alimente şi băuturi; ● ambalaje precum sticlă, hârtie, materiale plastice, lemn şi materiale metalice; ● textile; ● echipamente electrice şi electronice, inclusiv baterii; precum şi două sectoare relevante pentru întreaga economie şi societate, anume: ● deşeuri ● apă şi ape uzate. Pentru acţiunile transversale şi pentru fiecare dintre cele nouă sectoare, PAEC identifică cel puţin cinci acţiuni prioritare şi, în majoritatea cazurilor, introduce un set de măsuri suplimentare care se vor pune, de asemenea, în aplicare pentru a accelera tranziţia la economia circulară. PAEC prezintă şi descrie în total 52 de acţiuni prioritare în cele zece domenii, unul la nivel transversal şi nouă sectoriale. Pentru fiecare domeniu, acţiunile au fost prioritizate în funcţie de (i) fezabilitatea implementării lor, (ii) urgenţa şi potenţialul de a accelera tranziţia către economia circulară, (iii) relevanţa pentru respectarea directivelor UE şi pentru atingerea obiectivelor stabilite la nivel naţional şi (iv) existenţa unor bune practici în alte state membre ale UE. O parte semnificativă, de aproximativ 38% dintre acţiunile prioritare se referă la modificări legislative, de reglementare şi/sau de politică care ar putea facilita trecerea de la economia liniară la economia circulară. Alte acţiuni se concentrează pe dezvoltarea infrastructurii, inclusiv cea digitală - 23%, pe suport financiar pentru sectorul privat - 11%, pe educaţie şi formare profesională - 9%, pe campanii de sensibilizare şi conştientizare - 7%, pe aplicarea şi monitorizarea implementării legislaţiei şi a reglementărilor - 6% şi pe cercetare, dezvoltare şi inovare - 6%*4. *4 Aceste procente trebuie privite ca fiind pur orientative, pentru a oferi o imagine generală a tipurilor de acţiuni ale PAEC Pentru stabilirea şi elaborarea acţiunilor prioritare, au fost realizate 59 de interviuri cu părţi interesate şi reprezentanţi din cele nouă sectoare economice, cu cel puţin 5 interviuri pe sector. Printre intervievaţi s-au numărat asociaţii patronale şi profesionale din industrie, companii private, organizaţii neguvernamentale, OIREP-uri, precum şi autorităţi publice. Această procedură de lucru a jucat un rol important în aprofundarea provocărilor şi barierelor specifice în calea tranziţiei la economia circulară şi a contribuit la conceperea măsurilor practice pentru a depăşi aceste bariere. Acţiunile prioritare descrise în PAEC sunt legate de obiectivele generale stabilite în SNEC. În plus, în Capitolul VII, pentru fiecare acţiune prioritară, este furnizată o descriere detaliată a provocărilor la care răspunde acţiunea respectivă, a măsurilor care trebuie luate pentru a le remedia, a entităţilor responsabile şi implicate şi a orizontului de timp pentru punerea lor în aplicare. Capitolul VIII redă exemple de bune practici care sunt relevante pentru acţiuni, în timp ce Capitolul IX prezintă tabelele de monitorizare şi evaluare a progresului în implementarea PAEC. Interviurile cu părţile interesate au jucat, de asemenea, un rol important în consolidarea unei imagini cu privire la principalele bariere care pot apărea la punerea în aplicare a acţiunilor. Prin urmare, în Capitolul IV. "Obiective, acţiuni transversale şi acţiuni specifice fiecărui sector" sunt prezentate elementele necesare pentru punerea în aplicare a PAEC. Acesta abordează tendinţele şi oportunităţile în ceea ce priveşte finanţarea, prezintă cadrul de guvernanţă pentru a asigura punerea în aplicare a acţiunilor şi cadrul pentru monitorizare, evaluare şi diseminare a progreselor realizate şi a dificultăţilor întâmpinate în atingerea obiectivelor. Cele trei elemente care facilitează punerea în aplicare a PAEC, finanţarea, cadrul de guvernanţă şi monitorizarea, sunt coroborate cu trei dintre acţiunile prioritare, incluse în subcapitolul 4.1 Acţiuni transversale, care se referă la extinderea sprijinului financiar acordat iniţiativelor circulare de către sectorul privat, la consolidarea capacităţii sectorului public în domeniul economiei circulare şi la dezvoltarea unei platforme digitale pentru a facilita monitorizarea şi diseminarea cunoştinţelor relevante pentru economia circulară. Pentru a atenua riscurile identificate în Capitolul VI, Comitetul de Coordonare pentru Economia Circulară*5, înfiinţat prin decizia Prim-ministrului nr. 553/9.12.2022 cu rolul de a coordona implementarea SNEC şi a PAEC, va elabora o strategie de implementare secvenţială a PAEC, pornind cu prioritizarea acţiunilor PAEC în funcţie de orizontul de timp, surse de finanţare disponibile, entităţi responsabile etc. şi completând acţiunile cu informaţii suplimentare furnizate de către experţii tehnici din cadrul entităţilor implicate în structura de guvernanţă şi de către părţile interesate private cu care membrii acestora se vor consulta, precum şi cu estimarea de costuri, în baza unui studiu dedicat. *5 https://legislaţie.just.ro/Public/DetaliiDocument/262375 I. INTRODUCERE 1.1. Raţiunea pentru planul de acţiune Raţiunea pentru elaborarea Planului de Acţiune privind Economia Circulară are la bază necesitatea României de a contribui la atingerea obiectivului general de neutralitate climatică până în 2050, prevăzut în Pactul Ecologic European, şi a obiectivelor noului Plan de Acţiune privind Economia Circulară al Uniunii Europene. De asemenea, se aşteaptă ca PAEC să sprijine implementarea Strategiei privind Economia Circulară a României, care a fost adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.172/2022*6. *6 https://legislaţie.just.ro/Public/DetaliiDocument/259668 Împreună, cele două documente vor oferi orientări pentru creşterea bunăstării populaţiei şi pentru creştere economică durabilă prin îmbunătăţirea calităţii mediului şi a sănătăţii umane. PAEC reprezintă o etapă importantă în cadrul PNRR*7. *7 https://mfe.gov.ro/pnrr/ 1.2. Domeniul de aplicare al planului de acţiune Conceptul de economie circulară este foarte larg şi acoperă o serie de subiecte conexe, inclusiv eficienţa resurselor, trecerea la resurse regenerabile, atât din punct de vedere material cât şi energetic. Economia circulară urmăreşte decuplarea activităţii economice de consumul de resurse naturale, eliminând în acelaşi timp din sistem externalităţile negative precum deşeurile şi poluarea. Pentru a realiza transformarea de la un sistem liniar la unul circular, sunt luate în considerare următoarele practici şi soluţii pentru diferitele etape ale lanţului valoric: ● închiderea circuitelor de materiale prin înlocuirea materiilor prime cu materiale secundare şi a produselor noi cu produse sau piese second-hand, la mâna a doua, reparate sau recondiţionate; ● încetinirea fluxurilor de materiale prin prelungirea duratei de viaţă a produselor ca urmare a unei proiectări, întreţineri şi reparaţii mai bune; ● reducerea fluxurilor de materiale prin utilizarea unei cantităţi mai reduse de resurse per produs sau utilizarea a mai puţine produse pentru a furniza acelaşi serviciu societăţii. Domeniul de aplicare sectorial al PAEC se bazează pe prioritizarea elaborată în cadrul SNEC unde au fost evidenţiate sectoarele cu cel mai pare potenţial pentru economia circulară. Stabilirea sectoarelor prioritare având cel mai mare potenţial de consolidare a economiei circulare s-a bazat pe analiza contribuţiei economice, a impactului asupra mediului şi sănătăţii umane, precum şi a provocărilor şi oportunităţilor legate de economia circulară în fiecare sector. Aşadar, sectoarele economice incluse în PAEC sunt: ● agricultură şi silvicultură; ● auto; ● construcţii; ● alimente şi băuturi; ● ambalaje precum sticla, hârtia, materialele plastice, lemn şi materiale metalice; ● textile; ● echipamente electrice şi electronice şi baterii. Această selecţie este în concordanţă şi cu rezultatele unei analize efectuate de Banca Mondială*8 care relevă faptul că sectoarele EEE, auto, alimente şi băuturi au cel mai mare potenţial să adopte modelul circular în România. Prezentul PAEC extinde acest set de sectoare cu încă alte patru sectoare economice enumerate în lista de mai sus. Dintre sectoarele prezentate în PAEC, o altă analiză diagnostic realizată de Banca Mondială*9 identifică sectoarele alimente, agricultură şi silvicultură, textile şi deşeuri din construcţii şi desfiinţări, alături de industria grea, ca fiind sectoare prioritare pentru tranziţia la EC. Această identificare se bazează pe particularităţile produselor rezultate din aceste sectoare şi a lanţurilor lor valorice, pe impactul de mediu, în special cu privire la generarea de deşeuri, şi pe dependenţa de materii prime din afara Europei. *8 Banca Mondială (2022), "Închiderea cercului: Politici pentru tranziţia către economia circulară în Europa" https://documents1.worldbank.org/curated/en/099425006222229520/pdf/P174596025fa8105a091c50fb22f0596fd1.pdf *9 Banca Mondială (2023): "Analiză diagnostic pentru Intervenţii legate de Economia Circulară în România": https://documents1.worldbank.org/curated/en/099231501302323614/pdf/P17459604d612e0790a5ea028ec22975b1a.pdf În plus, PAEC prevede acţiuni transversale, precum şi acţiuni specifice pentru sectoarele deşeuri, apă şi ape uzate, care sunt relevante pentru întreaga economie şi societate românească şi care vor contribui la promovarea modelului circular în toate celelalte sectoare economice. De asemenea, PAEC ia în considerare şi modul în care alte sectoare menţionate în SNEC se interconectează cu acţiunile prevăzute. Unele dintre acţiunile planului de acţiune, în special cele care presupun construirea sau modernizarea infrastructurii fizice, vor fi implementate fără a afecta negativ biodiversitatea, ecosistemele naturale sau ariile protejate din România. De exemplu, noile infrastructuri vor fi construite în zone care sunt deja dedicate construcţiilor şi care nu necesită modificarea peisajului. Alte acţiuni, cum ar fi cele de reglementare sau cele de C&D&I, vor fi întreprinse astfel încât să se evite orice impact negativ asupra mediului înconjurător. Aşadar, toate proiectele necesare implementării acţiunilor prevăzute în acest plan vor avea în vedere respectarea principiului "a nu aduce prejudicii semnificative" - DNSH*10. *10 "a nu aduce prejudicii semnificative" înseamnă a nu sprijini sau a nu desfăşura activităţi economice care aduc prejudicii semnificative oricărui obiectiv de mediu, dacă este cazul, în sensul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2020/852. (https://knowledge4policy.ec.europa.eu/glossary-item/do-no-significant-harm_en) 1.3. Metodologia elaborării şi prezentarea structurii PAEC a fost elaborat pe baza unei metodologii în trei etape. În prima etapă, SNEC a servit drept bază pentru stabilirea priorităţilor sectoriale. În a doua etapă, pentru fiecare sector prioritar au fost identificate 10-15 acţiuni pe baza unei documentări cuprinzătoare. Această etapă a fost urmată de prioritizarea a 5-7 acţiuni per sector, pe baza următoarelor criterii: ● fezabilitatea punerii în aplicare pe termen scurt şi mediu; ● urgenţa şi potenţialul de accelerare a economiei circulare; ● relevanţa pentru respectarea legislaţiei şi atingerea obiectivelor UE; ● existenţa unor exemple de bune practici în alte state membre ale UE; ● costurile şi disponibilitatea finanţării; ● efectul asupra sănătăţii umane şi a mediului; ● conformarea cu legislaţia şi politicile naţionale de mediu în vigoare. Lista de acţiuni prioritare a fost supusă consultării şi validării empirice printr-o serie de interviuri realizate cu reprezentanţi ai asociaţiilor patronale si profesionale din industrie şi ai mediului privat, cu ONG-uri şi cu reprezentanţi ai autorităţilor publice relevante pentru sectoarele prioritare abordate de PAEC. Astfel, au fost realizate 59 de interviuri, cu cel puţin 5 interviuri pe sector. Pentru acţiunile transversale şi pentru fiecare sector în parte, PAEC prevede următoarele elemente: ● lista acţiunilor care urmează să fie puse în aplicare; ● descrieri detaliate ale acţiunilor prioritare; ● instituţiile responsabile de implementare - guvernanţa; ● instituţiile/ actorii implicaţi în punerea în aplicare a acţiunilor; ● informaţii privind posibilele surse de finanţare; ● perioadele şi etapele de punere în aplicare, şi ● indicatori de performanţă. Aceste elemente sunt menite să completeze viziunea, obiectivele generale şi direcţiile introduse în SNEC şi reiterate în prezentul document. În plus, PAEC prezintă o strategie generală de punere în aplicare a acţiunilor şi o analiză a posibilelor riscuri care ar putea apărea pe parcursul procesului de implementare. Structura PAEC respectă cerinţele prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 379/2022 pentru elaborarea, implementarea, monitorizarea, evaluarea şi actualizarea strategiilor guvernamentale. Ca urmare, PAEC este structurat după cum urmează: ● Contextul EC în România - Capitolul II - oferă o imagine de ansamblu a situaţiei actuale a EC în România, precum şi a politicilor şi cadrului legislativ relevante pentru EC; ● Viziunea şi misiunea PAEC - Capitolul III - se concentrează pe modul în care poate avansa tranziţia către economie circulară în sectoarele economice prioritare, pornind de la obiectivele şi direcţiile de politică dezvoltate în SNEC; ● Obiectivele şi acţiunile pentru fiecare sector prioritar - Capitolul IV - oferă o prezentare generală a sectoarelor, a obiectivelor şi acţiunilor specifice, care includ contextul sectorial, motivarea acţiunilor prevăzute precum şi enunţarea succintă a acţiunilor prioritare specifice împreună cu conexiunea acestora cu obiectivele generale şi direcţiile de politică din SNEC. Acţiunile specifice sunt adesea legate de mai mult decât un obiectiv general. Prezentările din acest capitol sunt completate cu o descriere detaliată a acţiunilor prioritare, în Capitolul VII; ● Elementele principale pentru implementarea efectivă a PAEC - Capitolul V - include o prezentare a oportunităţilor de finanţare, cadrul de guvernanţă, precum şi planul de monitorizare şi evaluare pentru a asigura o implementare adecvată a PAEC. ● Analiza riscurilor pentru punerea în aplicare a PAEC - Capitolul VI - încheie acest document punând accentul pe riscuri legate de eficienţă scăzută a implementării, finanţare insuficientă, lipsa de voinţă politică, eşecul guvernanţei şi schimbarea lentă a comportamentului consumatorilor. PAEC include patru capitole distincte după cum urmează: ● Capitolul VII cuprinde descrierea detaliată a fiecărei acţiuni, precizând entităţile responsabile şi cele implicate, orizontul de timp şi posibilităţile de finanţare pentru punerea în aplicare a PAEC. ● Capitolul VIII cuprinde exemple de bune practici asociate cu acţiunile prioritare, acolo unde ele există, fie în România, fie în alte state membre UE. Acestea au menirea de a inspira şi/sau ilustra mai bine formele pe care aceste acţiuni le pot lua în practică. ● Capitolul IX cuprinde tabelul de monitorizare şi evaluare a progresului implementării PAEC pe baza unui set de indicatori de performanţă. ● Capitolul X cuprinde lista părţilor interesate consultate în cadrul elaborării planului de acţiune pentru strategia naţională privind economia circulară II. CONTEXTUL ECONOMIEI CIRCULARE ÎN ROMÂNIA 2.1. Situaţia economiei circulare în România În ultimul deceniu, România a făcut progrese în ceea ce priveşte adoptarea unor strategii care să asigure tranziţia de la modelul economic liniar la unul circular*11. În ciuda progreselor în materie de politici, economia românească se află încă la începutul acestei tranziţii*12. Acest lucru se reflectă în faptul că în România, creşterea economică nu este încă decuplată de generarea de deşeuri*13. În fapt, gestionarea deşeurilor în România este mult în urma mediei UE, deoarece depozitarea şi, adesea, depozitarea ilegală, reprezintă încă forma dominantă de gestionare a deşeurilor*14. *11 A se vedea, de exemplu, Strategia Naţională pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030 sau Strategia privind Economia Circulară adoptată prin HG 1127/2022. *12 Pentru mai multe date şi informaţii privind indicatorii economiei circulare în România, cititorul este invitat să consulte SNEC *13 https://ec.europa.eu/info/publications/2022-european-semester-country-reports_en *14 https://ec.europa.eu/info/publications/2022-european-semester-country-reports_en Performanţa României în ceea ce priveşte indicatorii economiei circulare, cum ar fi productivitatea resurselor, ecoinovarea, generarea de deşeuri raportată la PIB, tratarea deşeurilor şi utilizarea materialelor reciclate în economie, este sub media UE*15. Datele colectate prin intermediul Eurobarometrului special 501 intitulat Atitudinea cetăţenilor europeni faţă de mediu din 2019*16 indică, de asemenea, un nivel de implicare sub media UE a cetăţenilor români în activităţi de economie circulară, cum ar fi cumpărarea de produse second-hand, repararea produselor, evitarea materialelor plastice şi a ambalajelor de unică folosinţă sau alegerea de produse fabricate la nivel local şi/sau cu etichetă de mediu. Acelaşi sondaj relevă că cetăţenii români nu consideră "schimbarea modului în care consumă" ca fiind o modalitate eficientă de abordare a problemelor de mediu. Cu toate acestea, România are una dintre cele mai scăzute rate de deşeuri per consum intern de materiale, şi în continuă scădere, dintre ţările UE şi are perspective favorabile pentru îmbunătăţirea performanţelor ţării în ceea ce priveşte adoptarea practicilor de economie circulară. *15 https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/ENV_AC_CUR custom_1598253/default/table?lang=en. De asemenea, cititorul este invitat să consulte SNEC *16 https://europa.eu/eurobarometer/surveys/detail/2257 Se poate concluziona că România trebuie să facă eforturi suplimentare pentru a progresa în toate aspectele tranziţiei către economia circulară, de la obţinerea unei eficienţe mai mari a resurselor şi o creştere a utilizării materialelor secundare în producţie până la prevenirea generării de deşeuri şi adoptarea unor metode sustenabile de gestionare a deşeurilor. Conform evaluării CE din 2022 cu privire la punerea în aplicare a politicilor de mediu*17, România ar trebui să consolideze cadrul de politici în vederea accelerării tranziţiei către economia circulară în toate sectoarele economice, în special prin punerea în aplicare a SNEC şi a actualului plan de acţiune. în acelaşi timp, CE încurajează România să continue adoptarea de politici şi direcţii strategice menţinând o abordare integrată care să faciliteze dezvoltarea durabilă, economia circulară, eco-proiectarea şi ecoinovarea, şi prin adoptarea de măsuri de sprijin pentru IMM pentru utilizarea eficientă a resurselor, în special prin realizarea de investiţii suplimentare în educaţie şi formare profesională; adoptarea de măsuri pentru creşterea ratei de utilizare circulară a materialelor*18. În plus, CE recomandă României să ia măsuri mai îndrăzneţe în domeniul gestionării deşeurilor, în special în ceea ce priveşte închiderea şi reabilitarea depozitelor de deşeuri care nu corespund standardelor; actualizarea planurilor de gestionare a deşeurilor la nivel naţional, judeţean şi al municipiului Bucureşti, în acord cu cerinţele naţionale şi europene privind deşeurile*19, îmbunătăţirea şi extinderea colectării separate a deşeurilor, sprijinirea colectării separate şi a reciclării şi îmbunătăţirea funcţionalităţii sistemului de responsabilitate extinsă a producătorului. *17 https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=comnat%3ASWD_2022_0271_FIN *18 Rata de utilizare circulară a materialelor măsoară ponderea materialelor recuperate şi reintroduse în economie în totalul materialelor utilizate. *19 http://www.mmediu.ro/categorie/documente-de-planificare-pngd-pjgd/239 2.2. Cadrul politic şi legislativ De la aderarea la UE în 2007, România a făcut progrese considerabile în ceea ce priveşte cadrul legislativ şi de reglementare general, prin elaborarea de strategii si planuri, prin adoptarea de acte normative proprii sau prin transpunerea legislaţiei obligatorii a UE. În ciuda acestor progrese semnificative, cadrul politic şi legislativ continuă să aibă o serie de lacune care îngreunează tranziţia către modelul economiei circulare*20. Transpunerea şi aplicarea legislaţiei UE, regulamente, directive, decizii relevante pentru promovarea modelului circular sunt adesea inadecvate sau întârziate. România s-a confruntat cu 169 de cazuri de încălcare a transpunerii şi aplicării legislaţiei UE în domeniul mediului. La momentul scrierii planului de acţiune, 81 de cazuri sunt încă active, dintre care trei cazuri se referă la deşeuri şi ape uzate*21. *20 Acest lucru a fost subliniat şi de alte rapoarte pe tema potenţialului economiei circulare în România, cum ar fi, de exemplu, un raport al Băncii Mondiale şi al Institutului European din România (http://ier.gov.ro/wp- content/uploads/2019/03/Final_Studiul-3_Spos-2018_Economie-circular%C4%83-1.pdf). *21 https://ec.europa.eu/atwork/applying-eu-law/infringements-proceedings/infringement_decisions/?lang_code=en O prezentare cronologică a unora dintre documentele de politici relevante pentru EC din România se regăseşte în Figura 1. Legislaţia şi politicile prezentate în figură sprijină direct sau indirect dezvoltarea unui model de economie circulară în România. Dintre acestea, cele mai recente şi relevante sunt detaliate pe scurt în anexa la SNEC*22. Majoritatea reglementărilor şi iniţiativelor politice naţionale existente privind principiile EC se referă la gestionarea deşeurilor, ceea ce înseamnă că acestea abordează doar faza de sfârşit de viaţă a produselor. Faza de proiectare a produselor este insuficient reglementată, iar strategiile de reutilizare şi de refolosire a produselor care ajung la finalul ciclului de viaţă lipsesc. Cu toate acestea, există câteva excepţii. De exemplu, OUG nr. 92/2021 privind regimul deşeurilor, aprobată prin Legea nr.17/2023 stabileşte o ierarhie a deşeurilor, încurajând în primul rând prevenirea generării deşeurilor prin reutilizare şi reciclare, plasând depozitarea pe ultimul loc. De asemenea, Legea nr. 212/2015 privind modalitatea de gestionare a vehiculelor scoase din uz, cu modificările şi completările ulterioare, prevede la art. 3 lit. b ca vehiculele noi să fie proiectate în vederea dezmembrării pentru reutilizarea şi reciclarea părţilor componente. În plus, art. 3 lit. c impune integrarea materialelor reciclate care devin materii prime secundare, în producţia de vehicule şi componente noi. OG nr. 6/2021 privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului reglementează anumite cerinţe legate de anumite tipuri de produse. Astfel, începând cu 3 iulie 2024 recipientele pentru băuturi cu o capacitate de până la 3 litri, şi anume recipientele utilizate pentru a conţine lichide, cum ar fi sticlele pentru băuturi, inclusiv dopurile şi capacele acestora şi ambalajele de băuturi compozite, inclusiv dopurile şi capacele acestora, ale căror dopuri şi capace sunt din plastic, pot fi introduse pe piaţă numai dacă dopurile şi capacele rămân ataşate de recipiente în timpul etapei de utilizare preconizată a produselor. *22 https://legislaţie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/259854 De asemenea, începând cu 2025 sticlele pentru băuturi cu o capacitate de până la 3 litri, inclusiv dopurile şi capacele acestora, având drept componentă principală polietilentereftalatul, denumite "sticle PET", trebuie să conţină plastic reciclat în proporţie de cel puţin 25%, calculat ca medie pentru toate sticlele PET introduse pe piaţa naţională. Cu toate acestea, unele dintre aceste cerinţe sunt vagi şi nu au ataşate cifre specifice. Prin urmare, există încă lacune în legislaţia menită să determine avansul EC. De aceea, trebuie luate măsuri suplimentare în vederea instituirii unui cadru de reglementare cuprinzător şi coerent care să abordeze întregul ciclu de viaţă al produselor. O altă problemă identificată constă în faptul că unele reglementări nu sunt însoţite de norme metodologice pentru punerea în aplicare. Figura 1. Cronologia politicii de mediu relevante pentru economia circulară în România*23 (a se vedea imaginea asociată) *23 Sursele informaţiilor conţinute sunt diferite ediţii ale Monitorului Oficial: https://monitoruloficial.ro/ III. VIZIUNE ŞI MISIUNE 3.1. Viziune Aşa cum se menţionează şi în SNEC, viziunea României este de a crea o cale stabilă către prosperitate pentru întreaga societate prin creştere economică care să asigure un mediu durabil pentru generaţiile viitoare. 3.2. Obiective generale Această viziune este legată de obiectivul general al SNEC, anume decuplarea dezvoltării economice de degradarea mediului, care este în concordanţă cu obiectivele de dezvoltare durabilă la nivel mondial, cu obiectivele climatice ale UE, cu obiectivele PAEC al UE şi cu principiile şi obiectivele prevăzute în Pactul Ecologic European. La nivel naţional, elemente ale tranziţiei către economie circulară sunt, de asemenea, avute în vedere în Strategia Naţională pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030 şi de către componentele PNRR*24. *24 https://gov.ro/fişiere/ştiri_fişiere/Annex_to_the Proposal_for_a_Council_Implementig_Decision.pdf În concordanţă cu mai multe strategii naţionale relevante care vizează o Românie mai sustenabilă, mai ecologică şi mai echitabilă*25, în cadrul SNEC au fost stabilite următoarele obiective generale: ● acordarea de prioritate producţiei locale în faţa produselor şi materialelor importate; ● consolidarea competitivităţii economice şi a forţei de muncă; ● aprovizionarea responsabilă şi durabilă cu materii prime; ● promovarea cu prioritate a inovării şi cercetării în domeniul EC; ● prezervarea, conservarea şi utilizarea sustenabilă a resurselor naturale; ● prevenirea generării de deşeuri şi gestionarea sustenabilă a deşeurilor; ● promovarea consumului responsabil şi a educaţiei de mediu; ● protecţia ecosistemelor şi a sănătăţii cetăţenilor. *25 Strategia Naţională de Dezvoltare Durabilă 2013-2020-2030, Strategia Naţională pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030, Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor (2018), precum şi Strategia Naţională privind Economia Circulară adoptată în 2022. 3.3. Direcţii de politică Pe baza obiectivelor generale, în cadrul SNEC au fost identificate cinci direcţii care trebuie urmărite atunci când se elaborează politici care să faciliteze avansarea EC în România. Acestea sunt: ● reducerea consumului de materii prime virgine prin activităţi de extracţie sustenabile, de reciclare şi de recuperare a materiilor prime; ● reducerea consumului de bunuri de consum prin prelungirea duratei de viaţă a produselor; ● reducerea impactului activităţile de producţie asupra ecosistemelor şi mediului; ● reducerea impactului activităţile legate de gestionarea deşeurilor şi a apei uzate asupra ecosistemelor şi mediului; ● îmbunătăţirea coerenţei politicilor şi a guvernanţei, a comunicării şi a colaborării între autorităţile locale, regionale şi naţionale. 3.4. Misiune Misiunea PAEC pentru România este de a informa entităţile publice, private şi publicul larg cu privire la măsurile pe termen scurt, mediu şi lung, precum şi cu privire la rolul şi gradul de implicare al acestora pe parcursul implementării planului de acţiune. Colaborarea este un factor cheie care permite implementarea cu succes a acestor măsuri, asigurând astfel o creştere economică durabilă şi favorabilă incluziunii. IV. OBIECTIVE, ACŢIUNI TRANSVERSALE ŞI ACŢIUNI SPECIFICE FIECĂRUI SECTOR 4.1. Acţiuni transversale 4.1.1. Context Tranziţia către economie circulară necesită o transformare sistemică, în special în ceea ce priveşte procesele industriale şi activităţile economice, pentru a reduce utilizarea resurselor şi pentru a permite celor care se află deja în economie să menţină cea mai mare valoare cât mai mult timp posibil. Realizarea acestei transformări necesită schimbări urgente, esenţiale în domenii transversale, în special în domeniile educaţiei şi formării profesionale, cercetării, dezvoltării şi inovării, digitalizării şi achiziţiilor publice. Schimbările din aceste domenii vor facilita tranziţia către economia circulară în toate sectoarele economice. Conştientizarea şi familiarizarea publicului cu principiile economiei circulare trebuie îmbunătăţite şi promovate în România. Sondajele Eurobarometru indică faptul că cetăţenii români nu sunt foarte conştienţi şi nici foarte implicaţi în acţiunile care facilitează tranziţia către o economie circulară*26. Guvernul României a luat deja măsuri pentru a îmbunătăţi educaţia cetăţenilor săi în domeniul ecologiei protecţiei mediului. De exemplu, Legea învăţământului preuniversitar nr. 198/2023, conţine prevederi importante vizând educaţia în domeniul ecologiei şi protecţiei mediului, iar Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 a fost modificată în ianuarie 2022 pentru a stipula elaborarea unei Strategii Naţionale de Educaţie în Domeniul Mediului şi al Schimbărilor Climatice de către Ministerul Educaţiei*27. Strategia pentru perioada 2023-2030 a fost deja elaborată şi adoptată prin HG nr. 59/2023*28 şi urmează a fi transpusă în programele de învăţământ începând cu 2023-2024*29, de exemplu prin implementarea unei Săptămâni Verzi în şcolile publice. Guvernul a lansat, de asemenea, campanii de sensibilizare a publicului, proiecte de implicare a cetăţenilor*30 şi alte iniţiative pentru a promova sustenabilitatea şi protecţia mediului înconjurător*31. Schimbarea mentalităţii şi adoptarea unor comportamente de producţie şi consum durabile reprezintă un proces de lungă durată, care va necesita unirea eforturilor factorilor implicaţi. *26 https://data.europa.eu/data/datasets/s2257_92_4_501_eng?locale=en *27 https://edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Legislaţie/2022/LEN_2011_actualizata_2022.pdf *28 https://monitoruloficial.ro/Monitorul-Oficial--PI--71Bis--2023.html *29 https://edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Legislaţie/2022/LEN_2011_actualizata_2022.pdf. Mai multe detalii sunt furnizate în capitolul VIII, la secţiunea "Bune practici pentru activităţile de educaţie şi formare". *30 De exemplu, Campania Naţională România Curată, la care au participat peste 50.000 de voluntari implicaţi, 30.000 de angajaţi de la birourile locale şi autorităţi locale au contribuit la campanie, 1 milion de kg de deşeuri colectate din diferite zone ale ţării. *31 Cum ar fi, de exemplu, cea mai recentă campanie, lansată pe 29 noiembrie 2022, intitulată "RECICLĂM ÎN ROMÂNIA" https://reciclaminromania.ro/ (http://www.mmediu.ro/articol/ministrul-barna-tanczos-a-lansat-astăzi-campania-de-informare-si-conştientizare-reciclam-in-românia/5776) Este de aşteptat ca adoptarea practicilor de economie circulară să aibă un efect net pozitiv asupra creării de locuri de muncă, însă numai în măsura în care lucrătorii dobândesc aptitudinile şi competenţele necesare tranziţiei către economia circulară. Nivelurile de ocupare a forţei de muncă în sectoarele legate de economia circulară, cum ar fi sectoarele de reciclare, reparare şi reutilizare din România sunt încă relativ scăzute, de 1,55% din totalul locurilor de muncă, comparativ cu 1,76% din media UE sau peste 2% în alte ţări din Europa Centrală şi de Est, cum ar fi Polonia, Croaţia şi statele baltice*32. Educaţia şi formarea profesională ar putea juca un rol crucial în stimularea adoptării strategiilor şi practicilor de economie circulară ca parte a unei strategii de perfecţionare şi recalificare pe scară largă şi pe tot parcursul vieţii. Studii recente arată importanţa dezvoltării atât a competenţelor transversale, cum ar fi alfabetizarea ecologică şi digitală sau a abilităţilor analitice de rezolvare a problemelor cât şi a unor competenţe mai specializate necesare inovării în faza de proiectare şi fabricare a produselor, pentru a permite repararea şi reutilizarea acestora, precum şi adoptării de soluţii circulare în aprovizionarea cu materii prime şi în gestionarea deşeurilor*33. *32 https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/CEI_CIE010 custom_3887884/default/table?lang=en *33 https://www.circle-economy.com/resources/closing-the-skills-gap-vocaţional-education-and-training-for-the-circular- economy şi https://www.cedefop.europa.eu/files/4206_en.pdf România are, de asemenea, o rată relativ scăzută pe cap de locuitor a brevetelor de ecoinovare, legate de reciclare şi/sau de utilizarea materialelor secundare*34. Măsurile de sprijinire a C&D&I*35 joacă un rol important în dezvoltarea de soluţii inovatoare, în special în ceea ce priveşte materialele şi produsele noi, înlocuirea şi eliminarea substanţelor periculoase, modelele de afaceri circulare, noile tehnologii de producţie şi reciclare, dezvoltarea indicatorilor şi colectarea de date etc*36. Astfel de măsuri încurajează actorii existenţi în a se angaja în activităţi de inovare şi atrag noi investitori în domeniul C&D&I. Planul Naţional de Cercetare şi Inovare al României pentru perioada 2022-2027, cu o finanţare de la bugetul de stat de până la 60 de miliarde de lei, nu are în prezent un cadru dedicat finanţării pentru probleme de mediu*37. Activităţile de C&D&I în domeniul economiei circulare trebuie integrate în cadrul unora dintre programele de finanţare existente, în special a celor care urmăresc să abordeze provocări societale cheie sau chiar a celor care promovează interesele strategice ale României. Planul include, de asemenea, măsuri de încurajare a participării la programele de C&D&I finanţate de UE*38, care vor spori capacitatea organizaţiilor de cercetare naţionale şi a entităţilor publice şi private de a accesa fonduri UE pentru a desfăşura activităţi de C&D&I în domeniul economiei circulare şi de implementare a soluţiilor în producţie. *34 Indicele de ecoinovare este un indicator compus obţinut prin calcularea unei medii neponderate a 16 indicatori împărţiţi în cinci domenii tematice: intrări de ecoinovare, activităţi de ecoinovare, ieşiri de ecoinovare, rezultate în materie de eficienţă a resurselor şi rezultate socioeconomice. https://green-business.ec.europa.eu/eco-innovation_en#country-profiles. *35 De exemplu, sub forma unor parteneriate public-private între stat şi industrie sau prin crearea cadrului necesar pentru a permite actorilor privaţi să inoveze - de exemplu, prin reduceri de taxe în sectorul cercetării şi dezvoltării. *36 https://environment.ec.europa.eu/strategy/circular-economy-action-plan_en *37 https://www.research.gov.ro/ro/articol/5996/programe-br-na-ionale-planul-na-ional-de-cercetare-dezvoltare-i-inovare-2022-2027 *38 https://commission.europa.eu/funding-tenders/find-funding/eu-funding-programmes ro În cadrul Planurilor sectoriale de cercetare-dezvoltare ale MADR, s-a intensificat orientarea cercetării spre adaptarea agriculturii la efectele negative ale schimbărilor climatice prin finanţarea unor proiecte de cercetare care au avut ca scop identificarea, cuantificarea si evaluarea impactului schimbărilor climatice asupra agriculturii. De asemenea, în cadrul iniţiativei Agriculture Mission Inovation for Climate România va contribui cu 5 milioane USD, prin finanţarea proiectelor de cercetare în domeniul schimbărilor climatice, cuprinse în Planul sectorial pentru perioada 2023-2026. Progresul în domeniul digitalizării este deosebit de important pentru tranziţia către economia circulară*39. De exemplu, tehnologiile digitale pot urmări traseele produselor, a componentelor şi a materialelor pentru a facilita dezvoltarea unor noi modele de afaceri care să schimbe accentul de la valoarea în tranzacţie la valoarea în utilizare*40. De asemenea, acestea permit întreprinderilor să funcţioneze mai eficient, să reducă deşeurile, să extindă ciclul de viaţă al produselor şi să reducă costurile de tranzacţie. Platformele digitale pot facilita fluxurile de date, colaborarea şi schemele de partajare*41 în cadrul ecosistemelor cu mai multe părţi interesate, permiţând acumularea de cunoştinţe colective şi difuzarea modelelor de afaceri bazate pe principiile economiei circulare. În ciuda unor eforturi depuse de guvern pentru a promova digitalizarea datelor şi informaţiilor referitoare la mediu, şi pentru a facilita punerea acestora la dispoziţia publicului prin intermediul platformelor digitale, mai sunt încă multe de făcut în această privinţă, pentru a remedia unele lacune în materie de date privind economia circulară şi pentru a facilita alinierea la obiectivele naţionale şi ale UE*42. *39 https://www.weforum.org/agenda/2022/08/why-a-global-circular-economy-requires-a-digital-business-ecosystem/ *40 Aceasta se referă la o schimbare a modelelor de afaceri, de la un accent pe maximizarea profitului prin minimizarea costurilor şi a preţurilor pentru a obţine tranzacţii, la un accent mai mare pe noi forme de a crea valoare, ca de exemplu prin îmbunătăţirea eficienţei resurselor, proiectarea pentru durabilitate şi/sau modularitate, prin revânzarea produselor folosite şi/sau reparate sau prin adoptarea unui model de livrări cu plata bazată pe utilizare etc. Această schimbare este menţionată în numeroase rapoarte şi studii privind economia circulară, a se vedea acest link ca exemplu: https://ramboll.com/ingenuity/capturing-value-in-the-circular-economy. *41 O schemă de partajare este un model de consum sustenabil în care doi sau mai mulţi consumatori sunt coproprietari sau închiriază un bun şi îl folosesc în momente alternative, permiţând astfel accesul temporar la bunuri puţin utilizate sau neutilizate. Mai multe informaţii despre modul de funcţionare a acestor scheme, avantajele şi exemplele acestora pot fi găsite în Strategia naţională privind economia circulară adoptată în 2022. *42 https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=comnat%3ASWD_2022_0271_FIN Potenţialul digitalizării de a contribui la economia circulară depinde, în mare măsură, şi de alfabetizarea digitală a societăţilor*43. Utilizarea tehnologiilor digitale în vederea informării consumatorilor ajută semnificativ la reducerea generării de deşeuri. În pofida ambiţiilor României de a dezvolta şi îmbunătăţi competenţele digitale ale cetăţenilor şi ale forţei de muncă, ca parte a strategiei sale pentru Agenda digitală*44, rata de alfabetizare digitală este încă foarte scăzută. În 2021, dintre toate ţările UE, România avea cea mai mică şi în scădere pondere, de 28%, a persoanelor cu vârste cuprinse între 16 şi 74 de ani care aveau cel puţin competenţe generale de bază în domeniul IT&C*45. Această cifră este semnificativ sub obiectivul UE de 80% stabilit pentru 2030 prin programul Deceniul Digital al Europei*46. *43 https://www.csis.org/analysis/digital-literacy-imperative *44 https://digital-skills-jobs.europa.eu/en/actions/naţional-initiatives/naţional-strategies/românia-strategy-digital-agenda- românia-2020 *45 https://ec.europa.eu/eurostat/en/web/products-eurostat-news/-/ddn-20220330-1 *46 https://digital-strategy.ec.europa.eu/en/policies/europes-digital-decade Autorităţile publice şi mediul privat joacă, de asemenea, un rol important în tranziţia către economia circulară prin adoptarea şi promovarea achiziţiilor publice ecologice care permit introducerea de criterii care vizează aspecte ale economiei circulare. Autorităţile publice trebuie să deschidă calea în această direcţie, mai ales că puterea de cumpărare a autorităţilor publice la nivel UE este de aproximativ 14% din PIB şi a fost estimată la aproximativ 19% în România*47. Achiziţiile publice ecologice reprezintă un instrument prin intermediul căruia autorităţile publice pot sprijini tranziţia către economia circulară*48. Prin urmare, acestea au un rol important în creşterea cererii şi în oferirea de oportunităţi de piaţă pentru entităţile economice care acţionează în domeniul economiei circulare. Autorităţile publice pot contribui la realizarea acestui deziderat prin derularea cu prioritate a proceselor de achiziţii publice de lucrări, produse şi servicii care contribuie la circuite închise de energie şi materiale, reducând în acelaşi timp la minimum impactul negativ asupra mediului şi crearea de deşeuri*49. Modelele de punere în aplicare a APE se pot extinde chiar şi la identificarea şi evaluarea materialelor utilizate în produse, pentru a evalua toxicitatea acestora, utilizarea de materiale secundare, reciclabilitatea etc. *47 https://www.onvlaw.ro/wp-content/uploads/2021/06/1ST-NAŢIONAL-STUDY-ON-GREEN-PUBLIC-PROCUREMENT-IN- ROMÂNIA.pdf *48 https://ec.europa.eu/environment/gpp/pdf/Public_procurement_circular_economy_brochure.pdf *49 https://ec.europa.eu/environment/gpp/pdf/Public_procurement_circular_economy_brochure.pdf Strategia naţională în domeniul achiziţiilor publice 2023-2027, adoptată prin HG nr. 554/2023 prezintă o serie de probleme manageriale, organizaţionale şi sistemice intervenite în utilizarea achiziţiilor publice ecologice, datorate neimplementării Legii nr. 69/2016 privind achiziţiile publice verzi, lipsei unor ţinte asumate la nivel naţional şi promovării limitate a ghidurilor sau a documentaţiilor standardizate care au fost elaborate pentru a sprijini activitatea autorităţilor/entităţilor contractante. Totodată, această strategie are în vedere promovarea achiziţiilor publice ca instrument strategic, inclusiv promovarea APE*50. *50 Strategia naţională în domeniul achiziţiilor publice 2023-2027, cap. 4.2.1, cap. 5.1 4.1.2. Obiective si acţiuni Acţiuni prioritare Tabelul 1. Obiective şi acţiuni transversale prioritare
┌────────────────┬──────────────┬─────────────┐
│Obiective │Obiective │Acţiuni │
│generale │specifice │prioritare │
├────────────────┼──────────────┼─────────────┤
│ │ │1. Integrarea│
│ │ │principiilor │
│ │ │şi a │
│ │ │competenţelor│
│ │ │specifice │
│ │ │economiei │
│ │ │circulare în │
│ │ │programele de│
│ │ │educaţie şi │
│ │ │formare │
│ │ │profesională,│
│ │1. Promovarea │pe baza │
│ │aptitudinilor │evaluărilor │
│Consolidarea │şi │deficitului │
│competitivităţii│competenţelor │de │
│economice şi a │în domeniul │competenţe. │
│forţei de muncă │economiei ├─────────────┤
│ │circulare │2. │
│ │ │Consolidarea │
│ │ │capacităţii │
│ │ │sectorului │
│ │ │public de a │
│ │ │pune în │
│ │ │aplicare SNEC│
│ │ │şi PAEC şi de│
│ │ │a facilita │
│ │ │tranziţia │
│ │ │către │
│ │ │economia │
│ │ │circulară*51.│
├────────────────┼──────────────┼─────────────┤
│ │ │3. Integrarea│
│ │ │criteriilor │
│ │ │de economie │
│ │ │circulară în │
│ │ │achiziţiile │
│ │ │publice şi │
│ │ │facilitarea │
│ │ │adoptării │
│ │ │acestora. │
│ │ ├─────────────┤
│Aprovizionare │ │4. │
│responsabilă şi │2. Creşterea │Dezvoltarea │
│durabilă cu │gradului de │unei │
│materii prime │conştientizare│platforme │
│Promovarea │şi a cererii │digitale │
│consumului │de produse şi │pentru a │
│responsabil şi a│servicii │urmări şi │
│educaţiei de │circulare │comunica în │
│mediu │ │privinţa │
│ │ │implementării│
│ │ │acţiunilor de│
│ │ │economie │
│ │ │circulară, a │
│ │ │indicatorilor│
│ │ │de │
│ │ │performanţă │
│ │ │şi a altor │
│ │ │informaţii │
│ │ │relevante*52.│
├────────────────┼──────────────┼─────────────┤
│ │ │5. │
│ │ │Facilitarea │
│ │ │finanţării C&│
│ │ │D&I în │
│ │ │practici şi │
│ │ │tehnologii de│
│ │ │economie │
│ │ │circulară, cu│
│ │ │accent pe │
│ │3. Furnizarea │digitalizare.│
│Promovarea cu │unui cadru de ├─────────────┤
│prioritate a │sprijin pentru│6. Extinderea│
│inovării şi │C&D&I orientat│sprijinului │
│cercetării în │spre │financiar de │
│domeniul │promovarea │stat destinat│
│economiei │practicilor de│proiectelor │
│circulare │economie │de economie │
│ │circulară │circulară ale│
│ │ │sectorului │
│ │ │privat, │
│ │ │orientate │
│ │ │către │
│ │ │implementarea│
│ │ │planului de │
│ │ │acţiune şi cu│
│ │ │accent pe │
│ │ │soluţiile │
│ │ │digitale. │
└────────────────┴──────────────┴─────────────┘
*51 Este abordată în cadrul de guvernanţă al PAEC. *52 Este abordată în secţiunea de monitorizare şi evaluare a PAEC. Alte acţiuni Educaţie, formare profesională şi sensibilizare a publicului în domeniul economiei circulare ● Facilitarea programelor şi laboratoarelor orientate spre economia circulară, în special în instituţiile de învăţământ superior. ● Promovarea colaborărilor între industrie şi instituţiile de învăţământ şi formare profesională pentru a introduce programe de formare profesională specifice economiei circulare, având în vedere dezvoltarea învăţământului dual secundar şi terţiar în toată ţară. ● Facilitarea accesului la finanţare pentru echipe de cercetare/clustere şi hub-uri de inovare, în vederea stimulării inovării şi a cercetării aplicate legate de promovarea economiei circulare. ● Lansarea şi/sau sprijinirea campaniilor de conştientizare publică pentru schimbarea comportamentului specific economiei liniare, caracterizat prin depozitarea deşeurilor, rate ridicate de consum şi eliminarea necorespunzătoare a plasticului şi a altor categorii de deşeuri; ● Lansarea şi/sau sprijinirea campaniilor de promovare a practicilor durabile precum colectarea separată a deşeurilor în vederea reciclării, reutilizării, compostarea deşeurilor menajere/biologice, reducerea cantităţilor de deşeuri, eliminarea redusă şi în mod adecvat a deşeurilor din EEE, baterii şi acumulatori, a materialelor plastice, a textilelor, a mobilierului etc. ● Sprijinirea dezvoltării întreprinderilor sociale care activează în domeniul economiei circulare şi care promovează, de asemenea, integrarea pe piaţa muncii a persoanelor în vârstă de muncă care fac parte din grupurile vulnerabile, prin calificare în domeniul reparaţiilor, recondiţionărilor şi renovărilor. ● Furnizarea de îndrumare şi formare profesională cu privire la iniţiativele UE, cum ar fi Iniţiativa privind Produsele Durabile şi Pachetul privind finanţarea durabilă, respectiv Taxonomia UE şi Directiva privind Responsabilitatea Socială Corporativă. Cercetare, dezvoltare şi inovare ● Promovarea transferului de cunoştinţe între entităţi, prin crearea de spaţii de colaborare fizice şi/sau virtuale pentru schimbul de informaţii şi cunoştinţe. Digitalizare ● Promovarea digitalizării Comitetului de Coordonare pentru Economia Circulară din România şi a tuturor autorităţilor şi entităţilor publice implicate în implementarea PAEC. ● Intensificarea eforturilor de promovare a alfabetizării digitale în rândul forţei de muncă şi al populaţiei generale. Achiziţii publice ecologice ● Actualizarea şi extinderea Ghidului de achiziţii publice verzi care cuprinde cerinţele minime privind protecţia mediului pentru anumite grupe de produse şi servicii ce se solicită la nivelul caietelor de sarcini pentru a include criterii de economie circulară pentru mai multe categorii de produse, lucrări şi servicii. ● Încurajarea sectorului privat să adopte modelul APE în ceea ce priveşte respectarea criteriilor care vizează aspecte ale economiei circulare. ● Promovarea celor mai bune practici de APE care prevăd criterii de economie circulară. ● Elaborarea şi furnizarea de ghiduri, manuale, formare profesională pentru autorităţile/entităţile contractante. 4.2. Agricultură şi silvicultură 4.2.1. Context Aflându-se pe locul 6 în ceea ce priveşte suprafaţa agricolă la nivel european, agricultura joacă un rol important în economia României cu un impact major asupra zonelor rurale, a căror populaţie reprezintă 44% din totalul populaţiei României. Sectorul primar al economiei României include agricultura, silvicultura şi pescuitul. Cu o competiţie în creştere pentru resursele de apă, energie şi teren, necesare acestui sector, şi pentru resurse agricole, trecerea de la o economie liniară la o economie circulară este de o importanţă majoră. Prin economie circulară, deşeurile agricole din cultura plantelor, zootehniei, silviculturii şi pescuitului trebuie valorificate din mai multe considerente: protejarea mediului, a calităţii solului şi a apelor subterane; creşterea eficienţei activităţilor agricole prin utilizarea acestor deşeuri pentru hrana animalelor, pentru a extrage substanţe utile, cu valoare adăugată, utilizând procese precum extracţii, fermentaţii etc. sau pentru obţinerea de îngrăşământ natural. Economia circulară reprezintă un mod de producţie pentru promovarea dezvoltării durabile. Şase dintre cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă ale Agendei ONU 2030 pentru dezvoltare durabilă, sunt direct legate de sistemul alimentar: ODD 2, ODD 3, ODD 12, ODD 13, ODD 14 şi ODD 15*53. *53 https://dezvoltaredurabila.gov.ro/web/wp-content/uploads/2020/08/Agenda-2030 RO.pdf Printre provocările pe care sectorul agricol le are se numără: necesitatea asigurării securităţii nutriţionale, combaterea efectelor schimbărilor climatice şi găsirea soluţiilor de adaptabilitate, dezvoltarea durabilă, nevoia de forţă de muncă înalt calificată şi educată şi de sprijin financiar. Atenuarea şi adaptarea la schimbările climatice sunt priorităţi cheie cu impact uriaş asupra viitorului sistem alimentar şi asupra disponibilităţii alimentelor, furajelor şi a altor produse şi servicii care sunt esenţiale pentru o societate durabilă. O altă provocarea este de a identifica echilibrul potrivit între cererea de alimente şi resurse pentru a evita atingerea limitelor planetei noastre. Biodiversitatea reprezintă un punct de plecare. De aici şi nevoia de accesibilitate, disponibilitate şi acceptare de către consumatori a unor produse sănătoase şi mai durabile, gândindu-ne şi la canalele de distribuţie cu amănuntul dar şi la restaurante şi unităţi de catering pentru asigurarea serviciilor de alimentaţie bazate pe aranjamente contractuale cu clientul, în locaţia specificată de către client, pentru un anumit eveniment. Biodiversitatea a suferit modificări radicale în compoziţie, iar acest lucru nu are impact doar în ceea ce priveşte bogăţia de specii şi, în special cele de interes pentru conservare, dar are efecte şi asupra proceselor biogeochimice. Se schimbă astfel retorica dintr-una care s-a concentrat aproape exclusiv pe conservarea speciilor până la cea care recunoaşte contribuţia funcţională a biodiversităţii la rezilienţa proceselor relaţionale şi funcţionale ale planetei*54. *54 Comisia Europeană, Standing Committee for Agricultural Research, 2020 România are nevoie de inovaţie în domeniul agricol pentru a sprijini baza de resurse şi comunităţile şi pentru a încuraja cooperarea şi solidaritatea agricultorilor. Potrivit datelor din Planul Naţional Strategic 2023 - 2027 al României*55, România înregistrează o pondere ridicată a exploataţiilor de mici dimensiuni, asociată unui procent semnificativ de gospodării în care se practică sisteme de exploataţie de tip gospodăresc/ extensiv şi anume 2.480.770 de exploataţii agricole care deţin până la 2 ha, respectiv 660.0000 de exploataţii care deţin între 2-5 ha. Datele Eurostat din 2016 arată că nivelul de instruire al agricultorilor era foarte scăzut. Astfel, 96% dintre fermieri fac agricultură doar pe baza experienţei practice, în timp ce doar 3% au studii medii de specialitate şi doar 0,4% au studii superioare. Din punct de vedere economic, agricultura românească se confruntă cu dificultăţi, sectorul fiind caracterizat de o concurenţă intensă, costuri de producţie ridicate, expunere la efectele negative ale schimbărilor climatice, infrastructură deficitară etc. Conform informaţiilor furnizate recent de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, există un trend ascendent înregistrat în ultimii ani în ceea ce priveşte asocierea fermierilor şi comasarea terenurilor pentru a dezvolta o agricultură mai performantă şi, implicit, mai profitabilă*56. *55 https://apia.org.ro/wp-content/uploads/2023/01 /Plan-Naţional-Strategic-PAC-2023-2027 v1.2.pdf *56 https://apia.org.ro/comunicat-de-presa/final-de-campanie-depunere-cereri-de-plata-2023/ Pe parcursul interviurilor cu părţile interesate, majoritatea acestora a recunoscut necesitatea şi importanţa aplicării practicilor agricole durabile. Acestea au subliniat, de exemplu, importanţa asigurării, menţinerii şi îmbunătăţirii calităţii solului prin practici de agricultură durabilă, deoarece solul joacă un rol esenţial în producţia durabilă de alimente şi în bioeconomia circulară. Practicile de agricultură durabilă presupun, de asemenea, conservarea şi protecţia resurselor naturale, conservarea biodiversităţii, menţinerea potenţialului de producţie pe termen lung, asigurarea rentabilităţii pentru agricultori, furnizarea de alimente de înaltă calitate pe piaţă şi promovarea standardelor de echitate socială. Astfel, agricultura durabilă necesită tehnologii viabile pe termen lung din punct de vedere economic, care să asigure o producţie de înaltă calitate şi profitabilă, cu un impact cât mai redus asupra resurselor naturale. Sectorul forestier are, de asemenea, un impact economic şi energetic major în România, cu beneficii semnificative pentru eforturile României şi ale UE de combatere a schimbărilor climatice. Industria lemnului reprezintă 3,5% din PIB-ul României, angajează direct aproximativ 142,000 de persoane şi joacă un rol important în economiile locale ale mai multor localităţi rurale şi ale unor aşezări urbane mici*57. Extracţia lemnului a contribuit, de asemenea, la securitatea energetică a 3,5 milioane de gospodării şi reprezintă 62% din energia regenerabilă produsă de România. *57 http://www.pro-lemn.ro/studiu-incds-prolemn/ Potenţialul de creştere a industriei lemnului, cuprinzând silvicultura, fabricile de cherestea, prelucrarea combinată a lemnului, industria mobilei, a articolelor tehnice şi sportive, a instrumentelor muzicale, industria hârtiei şi a ambalajelor din hârtie şi carton*58, ar putea duce la un consum semnificativ de apă, la generarea de ape uzate şi la generarea de deşeuri de lemn în cantităţi semnificative. De aceea, reciclarea apelor tehnologice, utilizarea apelor uzate şi gestionarea masei verzi şi a deşeurilor de lemn în instalaţii de cogenerare a energiei sau în sisteme de compost sunt esenţiale pentru tranziţia sectorului către economia circulară. *58 http://www.mmediu.ro/categorie/starea-pădurilor/209 Potenţialul de utilizare a biomasei forestiere ca resursă este una dintre cele mai importante acţiuni care ar trebui luate în considerare. În funcţie de zona geografică şi de sursa biomasei forestiere, aceasta poate fi utilizată fie pentru a crea compost, atunci când deşeurile biologice sunt tratate prin fermentaţie aerobă, adică în prezenţa oxigenului, fie pentru a crea o combinaţie de biogaz*59 şi de "digestat", un îngrăşământ natural, atunci când deşeurile biologice sunt tratate prin fermentaţie anaerobă, adică în absenţa oxigenului, fie pentru producerea de peleţi. *59 Biogazul este format din metan şi dioxid de carbon, deci este un combustibil adecvat pentru ardere. O altă măsură care ar trebui luată este îmbunătăţirea gestionării apei şi a apelor uzate. Sectorul agricol se confruntă cu o penurie de apă pentru irigaţii din cauza schimbărilor climatice, a deşertificării şi a practicilor agricole nesustenabile, combinate cu ineficienţele cauzate de sistemul primar de irigaţii, care este în curs de reabilitare. O oportunitate în acest context o reprezintă apele uzate care ar putea fi purificate, tratate şi reutilizate în agricultură şi silvicultură, respectiv în pepiniere, cu respectarea tuturor reglementărilor privind protecţia sănătăţii. Totodată, nămolul rezultat din procesele de tratare a apelor uzate poate fi utilizat fie ca îngrăşământ, fie ca materie primă suplimentară în instalaţiile de biogaz. Investiţiile publice în C&D&I în domeniul ştiinţelor agricole, în creşterea gradului de conştientizare şi educare, precum şi în îmbunătăţirea şi extinderea infrastructurii existente, în special în ceea ce priveşte sistemul de irigaţii, sistemul integrat de gestionare a deşeurilor, tratarea apelor uzate, compostarea, biogazul şi instalaţiile de hidrogen sunt de asemenea foarte importante. Investiţiile în sectorul agricol privat, prin fonduri UE, fonduri de la bugetul de stat sau bugetele locale, fonduri private etc., contribuie la îmbunătăţirea performanţei sectorului, cu beneficii extinse pentru întreaga societate românească. Acestea trebuie canalizate către încurajarea adoptării de noi tehnologii, îmbunătăţirea sistemelor de irigaţii, creşterea veniturilor producătorilor şi fermierilor, creşterea numărului de produse disponibile pe piaţa naţională, scăderea preţurilor la alimente etc. În acest sens, înfiinţarea de asociaţii de fermieri va facilita accesul la astfel de investiţii a unui număr mai mare de mici fermieri. Măsurile care urmează să fie adoptate nu trebuie să se concentreze doar pe producţia agricolă şi pe tehnologie, ci trebuie să ia în considerare şi potenţialul de dezvoltare al zonelor rurale în ansamblu, prin acordarea de sprijin, consultanţă şi asistenţă în ceea ce priveşte dezvoltarea de activităţi şi practici agricole pe principii durabile. Pentru a aborda problema deficitului de forţă de muncă şi de calificări specifice acestui sector, instituţiile de învăţământ şi de formare profesională trebuie să ofere mai multe cursuri şi programe specializate pentru a dezvolta interesul şi competenţele necesare, în special în rândul tinerilor, cetăţeni cu vârsta cuprinsă între 14 şi 35 de ani. Investiţia în competenţele acestora va asigura faptul că vor dezvolta o activitate de producţie eficientă din punct de vedere economic, că pot fi competitivi pe piaţa muncii şi că pot dobândi mijloace de trai durabile din punct de vedere financiar. În plus, este nevoie de armonizarea legislaţiei în domeniu, de completarea acesteia cu norme de aplicare, de eliminarea ambiguităţilor sau inconsecvenţelor şi de suprapunerea diferitelor acte normative. Referitor la investiţiile publice în C&D&I, este esenţială evaluarea "eficienţei economice" a noilor tehnologii. Astfel, unităţile de cercetare trebuie să găsească soluţii eficiente şi din punct de vedere economic pentru a creşte gradul de aplicare a tehnologiilor adecvate pentru economia circulară de către cei care doresc să aplice aceste principii. 4.2.2. Obiective şi acţiuni Acţiuni prioritare Tabelul 2. Obiective şi acţiuni pentru sectorul agricultură şi silvicultură
┌────────────────┬────────────────────┬──────────────────────┐
│Obiective │Obiective specifice │Acţiuni prioritare │
│generale │ │ │
├────────────────┼────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ │7.Creşterea gradului │
│ │4.Înlocuirea │de utilizare a │
│ │îngrăşămintelor │biomasei provenite din│
│ │chimice cu │activităţi Agricole şi│
│ │alternativele │forestiere pentru │
│ │biologice │producerea de energie │
│ │ │şi a │
│ │ │biofertilizatorilor │
│ ├────────────────────┼──────────────────────┤
│ │ │8.Promovarea │
│ │ │utilizării în │
│ │ │sistemele de irigaţii │
│Prevenirea │ │a apelor uzate │
│generării de │ │tratate, în │
│deşeuri şi │5.Reducerea │conformitatea cu │
│gestionarea │procentului de │cerinţele minime ale │
│sustenabilă a │combustibili fosili │UE privind calitatea │
│deşeurilor │pentru producţia de │şi monitorizarea apei,│
│ │energie şi materiale│pentru a înlocui │
│ │ │consumul de apă dulce │
│ │ │în agriculutură, │
│ │ │împreună cu furnizarea│
│ │ │de ghiduri privind │
│ │ │utilizarea acestora. │
│ ├────────────────────┼──────────────────────┤
│ │6.Reducerea │ │
│ │consumului de apă │ │
│ │dulce şi evitarea │ │
│ │degradării solului -│ │
│ │deşertificare │ │
├────────────────┼────────────────────┼──────────────────────┤
│ │7. Aplicarea │ │
│ │principiilor │ │
│ │agricole cu un │ │
│Păstrarea, │impact minim asupra │9. Promovarea unor │
│conservarea şi │mediului şi │metode agricole │
│utilizarea │producerea de │durabile care să │
│durabilă a │alimente de calitate│conserve şi să │
│resurselor │pe termen lung │regenereze │
│naturale ├────────────────────┤fertilitatea naturală │
│Protecţia │8. Creşterea │a solurilor şi să │
│ecosistemului şi│gradului de │asigure protecţia şi │
│a sănătăţii │conştientizare │refacerea │
│cetăţenilor │asupra utilizării │ecosistemelor │
│ │durabile a │ │
│ │resurselor naturale │ │
│ │locale │ │
├────────────────┼────────────────────┼──────────────────────┤
│ │9. Crearea şi │ │
│ │consolidarea │ │
│ │lanţurilor scurte de│ │
│ │aprovizionare │10. Sprijinirea │
│ ├────────────────────┤fermierilor şi a │
│ │10. Transferul de │silvicultorilor prin │
│ │inovare şi │construcţia de centre │
│ │stimularea │logistice şi │
│Consolidarea │antreprenoriatului │infrastructură de │
│competitivităţii│în mediul rural prin│depozitare şi │
│economice şi a │construcţia de │distribuţie a │
│forţei de muncă │parteneriate locale │produselor agrosilvice│
│Acordarea de │şi cooperarea cu │şi alimentare în │
│prioritate │oraşele limitrofe │vederea facilitării │
│producţiei │pentru utilizarea │accesului la pieţe │
│locale în faţa │durabilă a │specializate, prin │
│produselor şi │resurselor │asigurarea accesului │
│materialelor ├────────────────────┤la tehnologii noi şi │
│importate │11. Creşterea │la educaţie, precum şi│
│Promovarea cu │calităţii şi │prin alte măsuri. │
│prioritate a │cantităţii de │11. Adaptarea │
│inovării şi │produse locale şi │instrumentelor de │
│cercetării în │durabile │finanţare pentru a │
│domeniul ├────────────────────┤facilita accesul │
│economiei │12. Creşterea │fermierilor şi │
│circulare │productivităţii │silvicultorilor la │
│ │locale durabile la │finanţare şi pentru a │
│ │costuri reduse pe │sprijini │
│ │termen lung │cercetarea-dezvoltarea│
│ ├────────────────────┤în sectorul agricol şi│
│ │13. Promovarea │forestier │
│ │activităţii de │ │
│ │cercetare-dezvoltare│ │
│ │în sectorul agricol │ │
│ │şi forestier │ │
└────────────────┴────────────────────┴──────────────────────┘
Alte acţiuni Acţiuni legate de politici/legislaţie ● Reglementarea utilizării în cascadă a biomasei*60. *60 Utilizare în cascadă =utilizare "circulară" şi eficientă din punctul de vedere al resurselor a oricărui tip de biomasă/ http://publications.europa.eu/resource/cellar/9b823034-ebad-11e8-b690-01aa75ed71a1.0014.03/DOC_1 ● Armonizarea cadrului legislativ privind utilizarea deşeurilor de biomasă provenite din activităţi agricole sau forestiere. ● Încurajarea producţiei agricole care implică o valoare adăugată mai mare şi pune un accent mai mare pe standardele de calitate. ● Încurajarea utilizării compostului în agricultura ecologică, cât şi în cea convenţională. ● Facilitarea dezvoltării de ferme sociale ecologice certificate şi creşterea suprafeţelor agricole ecologice. ● Încurajarea aplicării metodelor de sechestrare a carbonului de către agricultori şi silvicultori. ● Promovarea asocierii fermierilor în organizaţii cu rol tehnic, economic şi de sprijin reciproc. Acţiuni legate de infrastructură ● Investiţii în dezvoltarea infrastructurii de reutilizare a apelor uzate. ● Extinderea şi facilitarea accesului la instalaţiile de compostare, cu sprijinul autorităţilor publice locale. ● Dezvoltarea de grădini urbane pentru a încuraja participarea populaţiei la ecologizarea localităţilor. ● Dezvoltarea reţelei de laboratoare şi instituţii de certificare pentru compost şi alte tipuri de produse. Scheme de sprijin/stimulente ● Acordarea de plăţi compensatorii prin Planul Strategic PAC 2023-2027 pentru angajamente voluntare încheiate de fermieri/ proprietari de terenuri forestiere pentru: menţinerea suprafeţelor împădurite prin PNDR 2014-2020, agricultură ecologică, silvo-mediu, respectiv bunăstarea animalelor. ● Acordarea de subvenţii pentru dezvoltarea şi punerea în aplicare a celor mai bune practici. ● Sprijinirea dezvoltării de proiecte pilot de compostare la nivel local în parteneriat public-privat cu fermierii. ● Acordarea de sprijin financiar şi/sau tehnic pentru fermele sociale ecologice. ● Promovarea şi facilitarea accesului la tehnologiile de digitizare. ● Dezvoltarea consultanţei agricole pentru sprijinirea fermierilor. Activităţi de formare profesională, educare şi sensibilizare ● Furnizarea de programe de formare profesională şi creşterea gradului de conştientizare în rândul fermierilor cu privire la beneficiile şi importanţa metodelor de agricultură durabilă ce conservă şi regenerează fertilitatea naturală a solurilor şi asigură protecţia şi refacerea ecosistemelor, de exemplu, prin agro-silvicultură, agricultură ecologică, permacultură, renunţarea la arătură, fertirigare, rotaţia culturilor, acoperirea permanentă a solului cu foi, frunze rumeguş, proces cunoscut ca mulcire etc.. ● Diseminarea cunoştinţelor tehnice cu privire la soluţii sustenabile pentru îmbunătăţirea resurselor solului prin recuperarea nutrienţilor valoroşi din deşeuri organice, precum deşeuri vegetale, resturi alimentare, gunoiul de grajd, etc. ● Promovarea educaţiei şi a formării profesionale privind colectarea şi utilizarea compostului. ● Facilitarea unor parteneriate între organizaţiile din sectorul agricol şi unităţi de cercetare, pentru transferul de cunoştinţe şi aplicarea unor procese inovative în domeniul economiei circulare. ● Promovarea AKIS, sistem modern de cunoştinţe şi inovare în agricultură care realizează conexiunea între fermieri şi diferite tipuri de instituţii şi organizaţii de profil cu rol în generarea şi utilizarea tehnologiile inovatoare în agricultură, cercetare cu aplicabilitate în practică, furnizare de servicii de inovare, consiliere, diseminare de informaţii. 4.3. Industria auto 4.3.1. Context Sectorul auto este unul dintre cele mai importante sectoare din economia românească, cu o contribuţie de 14% la PIB şi 26% la exporturile ţării*61. România găzduieşte doi producători de autovehicule, Dacia-Renault şi Ford, alături de o reţea naţională de producători şi furnizori de piese auto, precum motoare, componente electronice, suspensii, scaune, cablaje, airbag-uri, centuri de siguranţă, cutii de viteze, radiatoare, rulmenţi, piese din plastic etc. şi împreună cu o serie de firme care execută asamblarea modulară de vehicule auto. *61 https://www.statista.com/statistics/1197648/românia-travel-and-tourism-as-a-share-of-gdp/ În acelaşi timp, România este un mare importator de maşini uzate. În fiecare an, un număr considerabil de maşini uzate intră în România, în principal din alte state membre ale UE, astfel încât pe baza statisticilor de la Direcţia Generală Permise de Conducere şi Înmatriculări, în 2021 peste 50% din parcul auto era format din autovehicule mai vechi de 16 ani, iar ponderea acestora a crescut şi mai mult în 2022*62. Acest lucru înseamnă că România trebuie să se ocupe de o cantitate considerabilă de deşeuri complexe rezultate din VSU. Centrele de dezmembrare existente, deşi numeroase, nu au know-how-ul şi tehnologia necesare pentru a recupera o cantitate de componente şi materiale atât de mare pe cât ar fi posibil cu ajutorul tehnologiei de ultimă generaţie utilizată în ţări precum Germania, Austria, Franţa sau Japonia. *62 - https://shorturl.at/txPT6, https://www.autocritica.ro/feature/parcul-auto-al-româniei-radiografia-unei-tari-in-care- dieselul-si-maşinile-de-peste-20-de-ani-sunt-la-putere/ În România, VSU ajung fie în centrele de dezmembrări auto, fie în centrele de reciclare de tip Remat*63. În centrele de dezmembrare, prioritate au acele piese auto care pot fi dezasamblate şi vândute ca piese de schimb pe piaţa second-hand. Autovehiculele dezmembrate prin programul Rabla*64 ajung de obicei în centrele Remat unde sunt fie concasate şi exportate ca atare, fie mărunţite. După tăiere şi mărunţire, materialele metalice sunt separate de cele nemetalice în vederea reciclării. Cu toate acestea, de obicei, doar metalele ajung să fie reciclate. Alte materiale, cum ar fi materialele plastice, textilele sau sticla, care sunt adesea amestecate şi nu sunt uşor de separat, sfârşesc în general în incineratoare*65. *63 Remat este un centru de reciclare a deşeurilor metalice şi nemetalice care efectuează dezmembrări şi reciclări ale componentelor VSU, dar şi alte tipuri de activităţi *64 Este un program care stimulează reînnoirea parcului auto din ţară, oferind sprijin financiar pentru achiziţionarea unui vehicul nou în schimbul casării celui vechi. Programul a început în 2005 şi este finanţat de Administraţia Fondului pentru Mediu: https://www.afm.ro/rabla_autovehicule.php şi https://www.afm.ro/vehicule_electrice.php. *65 A se vedea, de exemplu: https://www.castecoinvest.ro/reciclare-deşeuri-auto/ Pentru a se îndrepta către practicile economiei circulare şi pentru a reduce deşeurile rezultate din VSU, industria auto trebuie să analizeze modul de proiectare al vehiculelor astfel încât să corespundă principiilor economiei circulare, atât ca produse cât şi ca deşeuri. În ultimii cinci-şase ani, unele preocupări şi acţiuni privind decarbonizarea sectorului au devenit mai proeminente, fiind motivate şi de obiectivele şi directivele stabilite la nivelul UE. Printre acestea se numără reglementări cu privire la gestionarea într-o manieră durabilă a VSU. Ca exemplu, Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind VSU, cu modificările ei ulterioare*66, care se află în curs de revizuire de către CE*67. Această propunere de revizuire urmăreşte îmbunătăţirea colectării, tratării şi reciclării VSU, în concordanţă cu obiectivele Pactului Ecologic European, prin încurajarea industriei auto să adopte un model sustenabil în proiectarea şi producţia de vehicule auto. În acest context, producătorii auto au elaborat deja sau sunt în curs de elaborare de strategii care urmăresc atingerea acestor obiective pe întregul lanţ de aprovizionare. *66 O versiune consolidată a prezentei directive este disponibilă aici: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A02000L0053-20200306 *67 A se vedea site-ul web al consultării online: https://ec.europa.eu/info/law/better-regulation/have-your-say/initiatives/12633-End-of-life-vehicles-revision-of-EU-rules_en Deşi unele intenţii de orientare către modelul circular sunt deja vizibile în sectorul auto din România, iniţiative precum reciclarea pieselor şi a componentelor auto din toate tipurile de materiale sau iniţiative cu privire la proiectarea realizată pentru dezmembrare sunt încă în urmă faţă de alte ţări. În plus, politicile publice, strategiile relevante pentru acest sector precum şi metodologiile aferente trebuie să fie îmbunătăţite pentru a atribui responsabilităţi precise şi orientări de aplicare în mod eficient*68. *68 Concluzie bazată pe discuţiile purtate cu părţile interesate în cadrul interviurilor de consultare. Prezentul plan de acţiune propune măsuri pe termen scurt şi mediu care presupun atât actualizarea legislaţiei cât şi crearea de stimulente pentru ca sectorul privat să facă investiţii specifice pentru a promova modelul EC în sectorul auto. Acţiunile prevăzute pentru sectorul auto trebuie privite în sinergie cu alte strategii şi planuri conexe, cum ar fi Strategia Naţională pentru Siguranţă Rutieră aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 682/2022*69, Strategia privind Cadrul Naţional de Politici pentru Dezvoltarea Pieţei de Combustibili Alternativi în Sectorul Transporturilor şi pentru Construcţia Infrastructurii aferente în România*70 şi Master Planul General pentru Transporturi în România, căutând posibilităţi de complementaritate între acestea, atât în ceea ce priveşte finanţarea, cât şi implementarea*71. *69 https://legislaţie.just.ro/Public/DetaliiDocument/255841 *70 http://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/Cadrul-Naţional-de-Politica_Combustibilii-Alternativi-in- Sectorul%20Transporturilor%281%29.pdf *71 https://eurocivica.ro/scrisoare-deschisa-catre-preşedintele-parlamentul-si-guvernul-româniei7 4.3.2. Obiective şi acţiuni Acţiuni prioritare Tabelul 3. Obiective şi acţiuni pentru sectorul auto
┌────────────────┬─────────────┬─────────────────┐
│Obiective │Obiective │Acţiuni │
│generale │specifice │prioritare │
├────────────────┼─────────────┼─────────────────┤
│ │ │12. Investiţii în│
│ │ │cercetare şi │
│ │ │dezvoltare, │
│ │ │precum şi în │
│ │ │educaţie pentru │
│ │ │formarea │
│ │ │profesională │
│ │ │viitorilor │
│ │ │ingineri şi │
│ │ │tehnicieni după o│
│ │ │programă de │
│ │ │studii care │
│ │ │include │
│ │ │principiile EC şi│
│Promovarea cu │ │reglementările │
│prioritate a │ │legate de EC │
│inovării şi │ │aplicabile la │
│cercetării în │ │proiectarea │
│domeniul │ │vehiculelor şi a │
│economiei │ │pieselor │
│circulare │ │componente, │
│ │ │inclusiv pentru │
│ │ │proiectarea │
│ │ │bateriilor pentru│
│ │ │vehiculele │
│ │ │electrice; │
│ │14. Creşterea│cercetarea pentru│
│ │capacităţii │găsirea de │
│ │de │soluţii pentru │
│ │reutilizare │prelungirea │
│ │şi de │duratei de viaţă │
│ │reciclare a │şi reutilizarea │
│ │componentelor│bateriilor pentru│
│ │şi │vehiculele │
│ │materialelor │electrice. │
├────────────────┤ ├─────────────────┤
│ │ │13. Instituirea │
│ │ │activităţilor de │
│ │ │dezmembrări auto │
│ │ │cu impact redus │
│ │ │asupra mediului │
│ │ │prin crearea unor│
│ │ │centre de │
│ │ │dezmembrări │
│ │ │automatizate de │
│ │ │înaltă tehnologie│
│Păstrarea, │ │prin care să se │
│conservarea şi │ │recupereze │
│utilizarea │ │piesele şi │
│sustenabilă a │ │materialele │
│resurselor │ │funcţionale şi │
│naturale │ │care să permită │
│ │ │identificarea │
│ │ │materialelor şi a│
│ │ │pieselor │
│ │ │componente şi să │
│ │ │asigure un mediu │
│ │ │de dezasamblare │
│ │ │sigur din punct │
│ │ │de vedere al │
│ │ │mediului şi │
│ │ │sănătăţii. │
├────────────────┼─────────────┼─────────────────┤
│ │ │14. Programe de │
│ │ │formare │
│ │ │profesională a │
│ │ │mecanicilor auto │
│ │ │pentru a dobândi │
│ │ │competenţe │
│Consolidarea │15. Creşterea│compatibile cu │
│competitivităţii│duratei de │EC, astfel încât │
│economice şi a │viaţă a │să lucreze în │
│forţei de muncă │parcului auto│ateliere de │
│ │ │reparaţii │
│ │ │capabile să ofere│
│ │ │în timp util │
│ │ │servicii de │
│ │ │întreţinere │
│ │ │preventivă a │
│ │ │parcului auto. │
├────────────────┼─────────────┼─────────────────┤
│ │ │15. Studiu pentru│
│ │ │identificarea │
│ │ │măsurilor, cum ar│
│ │ │fi cerinţe │
│ │ │tehnice, │
│ │ │responsabilitatea│
│Protecţia │ │producătorilor, │
│ecosistemului şi│ │instrumente │
│a sănătăţii │ │economice sau │
│cetăţenilor │ │acorduri │
│ │16. Reducerea│voluntare pentru │
│ │impactului │creşterea │
│ │negativ │gradului de │
│ │asupra │colectare │
│ │sănătăţii │separată a │
│ │umane şi │uleiurilor uzate.│
├────────────────┤asupra ├─────────────────┤
│ │naturii, │16. Îndepărtarea │
│ │sporind în │maşinilor │
│ │acelaşi timp │abandonate de pe │
│ │utilizarea │domeniul public │
│ │materiilor │prin consolidarea│
│Prevenirea │prime │aplicării │
│generării de │secundare. │legislaţiei │
│deşeuri şi │ │relevante, în │
│gestionarea │ │speţă Legea nr. │
│durabilă a │ │421/2002 cu │
│deşeurilor │ │modificările │
│ │ │ulterioare, │
│ │ │inclusiv prin │
│ │ │amenzi mai │
│ │ │drastice şi │
│ │ │termene mai │
│ │ │strânse. │
└────────────────┴─────────────┴─────────────────┘
Alte acţiuni Acţiuni legate de infrastructură ● Stabilirea unei colaborări puternice între centrele de dezmembrare şi centrele de tip Remat, pe de o parte, şi industria metalurgică, fabricile de prelucrare a sticlei, plasticului şi alte industrii interesate, pe de altă parte. ● Asigurarea de tehnologii adecvate în industria metalurgică, a plasticului, sticlei, etc. pentru a putea procesa, recicla sau valoriza piesele, componentele şi materialele recuperate de la VSU. Acest lucru se poate realiza, de exemplu, prin re-tehnologizarea fabricilor siderurgice cu utilaje moderne care să aibă capacitatea de a prelucra deşeurile metalice recuperate de la VSU. Acţiuni legate de politici/legislaţie ● Revizuirea Legii nr. 212/2015*72, cu modificările şi completările ulterioare, în conformitate cu propunerile viitoare de revizuire a Planului de Acţiune pentru Economia Circulară al UE cu viitoarea Iniţiativă UE privind Produsele Durabile şi cerinţele viitoare de circularitate pentru proiectarea vehiculelor şi privind gestionarea vehiculelor scoase din uz*73. *72 http://86.105.216.122:83/RO_Update/ActID/106546 *73 https://environment.ec.europa.eu/publications/proposal-regulation-circularity-requirements-vehicle-design-and- management-end-life-vehicles_en Această revizuire va trebui să fie în conformitate cu noua propunere a CE, adoptată în cadrul Pactului Ecologic European, de revizuire a Directivei 2000/53/CE privind VSU şi a Directivei 2005/64/CE privind Omologarea de Tip a Autovehiculelor în ceea ce priveşte reutilizarea, reciclarea şi recuperarea acestora*74. Propunerea va unifica cele două directive într-una singură*75 ce va acoperi întregul ciclu de viaţă al vehiculului. Scopul noului document va fi de a consolida modelul EC în cadrul acestei industrii prin conectarea aspectelor care survin în faza de proiectare cu cele din faza de sfârşit de viaţă a vehiculului, impunând mandate privind conţinutul reciclat pentru anumite materiale şi componente ale vehiculului. Astfel, revizuirea legislativă propusă mai sus trebuie să fie finalizată odată ce noua reglementare va fi aprobată de Parlamentul European şi va fi însoţită de norme clare de aplicare. *74 Această revizuire trebuia să fie aprobată până la sfârşitul anului 2022, dar a fost amânată până în al doilea trimestru al anului 2023: https://www.europarl.europa.eu/legislative-train/theme-a-european-green-deal/file-revision-of-eu-rules-on- end-of-life-vehicles-and-type-approval-of-motor-vehicles *75 https://ec.europa.eu/info/law/better-regulation/have-your-say/initiatives/12633-End-of-life-vehicles-revision-of-EU- rules_en Scheme de sprijin/stimulente ● sprijinirea creării şi consolidării unei pieţe a pieselor de schimb second-hand prin măsuri combinate: () Măsuri legislative pentru recertificarea pieselor de schimb pentru piaţa second-hand pentru a creşte încrederea consumatorului final în achiziţionarea şi utilizarea pieselor de schimb reciclate, stimulând astfel cererea pentru piesele de schimb second-hand. () Sprijin financiar pentru crearea de întreprinderi care recuperează, recondiţionează şi recertifică piesele de schimb rezultate în urma dezmembrării VSU. Activităţi de formare profesională, educare şi sensibilizare ● Investiţii în C&D&I pentru crearea de noi tehnologii de dezmembrare şi reciclare a VSU. ● Investiţii în C&D&I pentru a asigura participarea României la dezvoltarea de tehnologii de refolosire şi reciclare a bateriilor pentru autovehiculele electrice, în cooperare cu sectorul energetic. ● Investiţii în educaţie pentru formarea profesională a viitorilor ingineri şi tehnicieni după o programă de studii care include principiile EC şi reglementările legate de EC aplicabile la proiectarea vehiculelor şi a pieselor componente, inclusiv pentru proiectarea bateriilor pentru vehiculele electrice. ● Stoparea fenomenului de abandon pe domeniul public al autovehiculelor, prin informarea scrisă a proprietarilor, identificaţi pe baza plăcuţei de înmatriculare, cu privire la opţiunile de casare pe care aceştia le au, imediat ce agentul constatator a stabilit că maşina nu a fost mutată într-o anumită perioadă de timp. ● Campanii de informare şi de sensibilizare pentru a educa utilizatorii de vehicule cu privire la acţiunile pe care le pot întreprinde pentru a prelungi durata de viaţă a unui vehicul, dar şi cu privire la acţiunile de reciclare, reutilizare şi recondiţionare care trebuie întreprinse la sfârşitul duratei de viaţă a vehiculului sau a componentelor sale individuale, inclusiv referitor la gazele şi fluidele uzate. O astfel de campanie ar putea fi derulată de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii prin intermediul Registrului Auto Român. 4.4. Construcţii 4.4.1. Context În perioada 1995-2021, PIB-ul provenit din sectorul de construcţii a fost în medie de 378,93 milioane de euro, poziţionând acest sector printre cele cu cea mai mare contribuţie la PIB. În anul 2020, contribuţia sa a fost de 9%. Mai mult, conform raportului privind situaţia macroeonomică a ţării publicat de Ministerul Finanţelor în decembrie 2022*76, este prognozat că România va atinge o creştere reală a PIB-ului de 5% până în 2025, sectorul construcţiilor urmând să fie responsabil de 0,4% din această creştere. Datele INS confirmă, de asemenea, această tendinţă ascendentă, deşi indică în acelaşi timp o scădere generală a lucrărilor de renovare capitală, cu -22,6% şi a lucrărilor de întreţinere, cu -7,9%. Acest lucru sugerează faptul că lucrările de construcţii noi sunt preferate în detrimentul lucrărilor de renovare/întreţinere. *76 https://mfinante.gov.ro/static/10/Mfp/buget2023/proiectbuget2023/Raportbuget2023.doc Atât INS, cât şi raportul Ministerului Finanţelor evidenţiază provocările cu care se confruntă sectorul construcţiilor din cauza inflaţiei. Preţul materialelor de construcţii a crescut drastic între noiembrie 2020 şi noiembrie 2022. Creşterea preţurilor este în mare parte determinată de inflaţie, de creşterea costurilor cu energia şi impactul asupra lanţurilor de aprovizionare generat de agresiunea Rusiei asupra Ucrainei. Aceste evoluţii constituie un argument puternic în favoarea reducerii utilizării materiilor prime virgine şi a adoptării unor strategii eficiente de gestionare a resurselor. Aceste strategii pot menţine costurile de construcţie la un nivel scăzut, sporind în acelaşi timp implementarea modelului circular în acest sector, de exemplu prin recuperarea şi reutilizarea materialelor de construcţie, amortizând astfel şocurile externe. Cu toate acestea, deşeurile din construcţii şi desfiinţări reprezintă încă una dintre cele mai importante provocări pentru îmbunătăţirea economiei circulare în sectorul construcţiilor. Acest lucru se datorează, în primul rând, schemelor de reciclare deficitare şi a depozitării ilegale de deşeuri, care, potrivit părţilor interesate intervievate, este încă o practică răspândită în România. Potrivit Eurostat, rata de recuperare a DCD în România a fost de 88% în 2020. În acest context, prezentul plan de acţiune prezintă mai multe arii în care sunt necesare eforturi concertate pentru a aduce îmbunătăţiri prin adoptarea modelului circular în sector. Printre acestea se numără (1) stimularea cererii de produse şi soluţii circulare în sectorul construcţiilor, (2) facilitarea creşterii gradului de recuperare a materialelor de construcţii ca bunuri sau materii prime, (3) prevenirea depozitării ilegale a deşeurilor de materiale de construcţii, (4) dezvoltarea unei infrastructuri digitale care să sprijine introducerea practicilor de intervenţie/metodologiilor de intervenţie non-invazivă/a unor seturi de standarde şi recomandări tehnice (ghiduri) cu privire la materialele şi soluţiile posibile pentru creşterea eficienţei energetice a clădirilor, a produselor şi materialelor de economie circulară în construcţii şi (5) consolidarea capacităţilor şi a cunoştinţelor pentru a crea un mediu favorabil răspândirii principiilor economiei circulare în sectorul construcţiilor. Trei dintre domeniile de acţiune de mai sus sunt intersectoriale, astfel încât este importantă evidenţierea posibilelor sinergii şi nevoia de coordonare a eforturilor pentru punerea în aplicare a acţiunilor specifice, astfel: ● Creşterea cererii de materiale reciclate provenite din deşeuri de construcţii şi demolări/desfiinţări fiind cunoscut faptul că fără cerere nu poate exista o piaţă de desfacere. Astfel, este nevoie să existe o coordonare naţională din partea autorităţilor care reglementează piaţa materialelor de construcţii. După ce vor fi reglementate domeniile în care se pot utiliza materiale reciclate şi mai ales caracteristicile acestora se va observa circularitatea în domeniul construcţiilor. ● Prevenirea depozitării ilegale a deşeurilor este o altă acţiune care necesită implicarea actorilor din diferite sectoare. O serie de măsuri trebuie să fie implementate pe şantierele de construcţii prin intermediul autorizaţiilor de construcţie. Acestea trebuie să fie completate de acţiuni întreprinse de autorităţile de control, precum poliţie sau garda de mediu, şi de operatorii economici responsabili de gestionarea deşeurilor, cum ar fi societăţile de gestionare a deşeurilor, Asociaţiile de Dezvoltare Intercomunitară şi autorităţile locale, care nu fac parte din sectorul construcţiilor. ● Consolidarea capacităţilor şi dobândirea de cunoştinţe specifice sectorului construcţiilor la nivel naţional concomitent cu promovarea practicilor şi principiilor economiei circulare pentru sprijinirea creării viitoarei forţe de muncă în acest sector, echipată cu cunoştinţe de economie circulară. 4.4.2. Obiective şi acţiuni Tabelul 4. Obiective şi acţiuni pentru sectorul construcţiilor
┌────────────────┬──────────────┬─────────────────┐
│Obiective │Obiective │Acţiuni │
│generale │specifice │prioritare │
├────────────────┼──────────────┼─────────────────┤
│ │ │17. Stimularea │
│ │17. Creşterea │cererii de │
│Acordarea de │cererii de │materiale/ │
│prioritate │materiale/ │agregate │
│producţiei │agregate │reciclate în │
│locale în faţa │reciclate │sectorul de │
│produselor şi │produse la │construcţii prin │
│materialelor │nivel local │implementarea │
│importate │18. │progresivă a │
│Aprovizionarea │Consolidarea │achiziţiilor pe │
│responsabilă şi │practicilor de│baza criteriilor │
│durabilă cu │aprovizionare │carevizează │
│materii prime │durabile prin │economia │
│ │creşterea │circulară, în │
│ │cererii │sectorul public │
│ │ │şi privat. │
├────────────────┼──────────────┼─────────────────┤
│ │ │18. Creşterea şi │
│ │ │facilitarea │
│ │ │recuperării │
│ │ │materialelor de │
│Prezervarea, │19. Creşterea │construcţii prin │
│conservarea şi │capacităţii de│crearea unui │
│utilizarea │recuperare şi │cadru juridic şi │
│sustenabilă a │valorificare │a unei │
│resurselor │locală a │infrastructuri │
│naturale │materialelor │care să permită │
│ │de construcţie│aplicarea │
│ │ │modelului │
│ │ │circular în │
│ │ │sectorul │
│ │ │construcţiilor. │
├────────────────┼──────────────┼─────────────────┤
│ │ │19. Prevenirea │
│ │ │depozitărilor │
│ │ │ilegale a DCD │
│ │ │prin sporirea │
│ │ │aplicării legii │
│ │ │şi descurajarea │
│ │ │practicilor │
│ │20. Reducerea │ilegale. │
│Prevenirea │cantităţii de ├─────────────────┤
│generării de │deşeuri care │20. Stimularea şi│
│deşeuri şi │nu sunt │facilitarea │
│gestionarea │gestionate │utilizării de │
│sustenabilă a │corespunzător │materiale/ │
│deşeurilor │şi care nu │agregate │
│ │sunt │reciclate în │
│ │valorificabile│sectorul de │
│ │ │construcţii prin │
│ │ │definirea │
│ │ │domeniilor în │
│ │ │care pot fi │
│ │ │folosite şi a │
│ │ │caracteristicilor│
│ │ │lor. │
├────────────────┼──────────────┼─────────────────┤
│ │21. Creşterea │21. Consolidarea │
│ │capacităţii şi│capacităţilor şi │
│ │a │a competenţelor │
│ │competenţelor │forţei de muncă │
│Consolidarea │forţei de │existente şi │
│competitivităţii│muncă locale │viitoare pentru a│
│economice şi a │în ceea ce │favoriza │
│forţei de muncă │priveşte │adoptarea │
│ │construcţiile │modelului │
│ │bazate pe │circular în │
│ │principiile │sectorul │
│ │economiei │construcţiilor. │
│ │circulare │ │
└────────────────┴──────────────┴─────────────────┘
4.5. Alimente şi băuturi 4.5.1. Context Sectorul produselor alimentare şi al băuturilor include o varietate de producători majori de băuturi răcoritoare şi de producători şi procesatori de alimente care se confruntă cu mai multe provocări dar şi cu oportunităţi cheie. Una dintre provocările cheie este necesitatea de a întreprinde acţiuni eficiente pentru reducerea risipei alimentare, atât în faza de producţie, cât şi în cea de consum. În prezent, nu există date exacte privind cantitatea exactă de deşeuri alimentare produsă sau privind valorificarea alimentelor care au atins termenul de expirare şi care au fost donate. În general, deşeurile alimentare sunt insuficient reglementate din perspectiva economie circulare. Aşadar, sunt necesare iniţiative legislative şi clarificări suplimentare pentru a închide circuitul, cum ar fi reglementări privind compostarea sau iniţiative care să raţionalizeze sau să îmbunătăţească punerea în aplicare a legilor actuale. Combaterea generării de deşeuri în acest sector se realizează şi prin dezvoltarea infrastructurii de gestionare a deşeurilor la nivel naţional, prin monitorizarea riguroasă şi colectarea de date, asigurarea aplicării în mod corespunzător a iniţiativelor legislative, aşa cum sunt prevăzute în capitolul aferent sectorului deşeurilor. Având în vedere că fiecare ţară are o cultură proprie şi, implicit, consumatorii au obiceiuri diferite care se reflectă în deşeurile pe care le produc, este necesară evaluarea potenţialului României în ceea ce priveşte producţia de energie din deşeuri. Un studiu realizat de Guidehouse Netherlands B.V.*77 pentru evaluarea potenţialul de biometan al UE, a stabilit că România ar putea fi al şaselea producător de biometan din UE-27 până în 2030 şi al şaptelea până în 2050. Aşadar, dezvoltarea infrastructurii pentru compostare şi a producţiei de biogaz va putea stimula colectarea mai eficientă a deşeurilor produse de industrie. *77 https://www.europeanbiogas.eu/wp-content/uploads/2022/07/GfC_Biomethane-potentials_2022.pdf O altă provocare cheie este legată de cantitatea semnificativă de ambalaje utilizată pentru produsele alimentare şi băuturile vândute pe piaţa din România, în principal din cauza preocupărilor de sănătate şi siguranţă. Problemele şi măsurile asociate cu privire la ambalaje sunt abordate în subcapitolul 4.6 dedicat sectorului ambalajelor. Cu toate acestea, o problemă legată de ambalaje dar care este specifică industriei alimentelor şi băuturilor este prezentată în acest capitol. Aceasta se referă la faptul că materiile prime secundare care pot fi utilizate pentru ambalarea produselor alimentare şi a băuturilor sunt, în general, mai scumpe decât materialele virgine, ceea ce împiedică tranziţia către modelul circular în acest segment al lanţului valoric în sectorul alimentelor şi băuturilor. Pentru a se asigura îndeplinirea obiectivelor legislative stabilite prin Directiva UE 2019/904, în ceea ce priveşte obligaţia de a avea 25% până în 2025 şi respectiv 30% până în 2030 plastic reciclat în sticlele PET de până la 3l, este necesară reglementarea accesului just/echitabil la materiile prime secundare. De asemenea, Regulamentul UE 1616/2022 stabileşte condiţiile pe care materialele reciclate trebuie să le îndeplinească pentru a intra în contact cu alimentele. Iniţiativa FOOD 2030 este răspunsul politicii UE la evoluţiile recente ale politicii internaţionale şi se bazează pe 4 priorităţi esenţiale pentru securitatea alimentară şi nutriţională: NUTRIŢIE, pentru diete durabile şi sănătoase; CLIMĂ pentru sisteme alimentare inteligente şi durabile pentru mediu; CIRCULARITATE - şi eficienţa resurselor sistemelor alimentare; INOVARE şi întărirea comunităţilor. Această iniţiativă are în vedere transformarea sistemului alimentar într-unul durabil, în ceea ce priveşte deficitul de resurse naturale, rezistent, care să permită adaptarea la schimbările climatice şi globale, inclusiv la evenimente extreme şi de migraţie; responsabil, legat de etică, transparenţă şi responsabilitate, divers, cu deschiderea către o gamă largă de tehnologii, practici, abordări, culturi şi modele de afaceri, competitiv prin furnizarea de locuri de muncă şi creştere economică şi incluziv prin implicarea tuturor actorilor din sistemul alimentar, inclusiv societatea civilă, combaterea sărăciei prin acces la alimente cu preţ redus şi furnizarea de alimente sănătoase pentru toţi. 4.5.2. Obiective şi acţiuni Acţiuni prioritare Tabelul 5. Obiective şi acţiuni pentru sectorul de alimente şi băuturi
┌────────────┬────────────────┬─────────────────┐
│Obiective │Obiective │Acţiuni │
│generale │specifice │prioritare │
├────────────┼────────────────┼─────────────────┤
│ │ │22. Dezvoltarea │
│ │ │infrastructurii │
│ │ │şi a │
│ │ │instrumentelor │
│ │ │pentru │
│ │ │facilitarea │
│ │ │colectării │
│ │22.Reducerea │separate a │
│ │deşeurilor │deşeurilor │
│ │alimentare şi │biologice │
│ │creşterea │menajere, în │
│ │potenţialului de│conformitate cu │
│ │producere a │Directiva-cadru a│
│ │compostului şi a│UE privind │
│ │biogazului │deşeurile, în │
│ │ │vederea │
│ │ │compostării │
│ │ │acestora sau │
│ │ │pentru │
│ │ │co-producerea de │
│ │ │biogaz, biometan │
│ │ │şi îngrăşăminte. │
│ ├────────────────┼─────────────────┤
│ │ │23. Actualizarea │
│ │ │legislaţiei │
│ │ │privind │
│ │ │diminuarea │
│ │23.Creşterea │risipei │
│ │gradului de │alimentare şi │
│ │colectare │îmbunătăţirea │
│ │separate a │infrastructurii │
│ │deşeurilor │de colectare / │
│ │alimentare │donare de │
│ │ │alimente pentru a│
│ │ │preveni generarea│
│ │ │deşeurilor │
│ │ │alimentare. │
│Prevenirea ├────────────────┼─────────────────┤
│generării de│ │24. Utilizarea │
│deşeuri şi │ │băncilor de │
│gestionarea │ │alimente la scară│
│sustenabilă │ │largă şi a │
│a deşeurilor│ │sistemelor online│
│Prezervarea,│ │integrate, precum│
│conservarea │ │şi sporirea │
│şi │ │stimulentelor de │
│utilizarea │ │creştere a │
│sustenabilă │ │cantităţii de │
│a resurselor│ │alimente donate │
│naturale; │ │pentru │
│ │ │producătorii de │
│ │24.Sporirea │produse │
│ │gradului de │alimentare şi │
│ │utilizare │comercianţii cu │
│ │durabilă a │amănuntul, prin │
│ │materiilor prime│instrumente │
│ │secundare │economice, │
│ │ │credite fiscale │
│ │ │sau adoptarea │
│ │ │unui model de │
│ │ │taxare a │
│ │ │deşeurilor astfel│
│ │ │încât donaţiile │
│ │ │de alimente să │
│ │ │fie mai │
│ │ │avantajoase din │
│ │ │punct de vedere │
│ │ │economic decât │
│ │ │transformarea lor│
│ │ │în deşeuri. │
│ ├────────────────┼─────────────────┤
│ │ │25. Realizarea de│
│ │ │studii de │
│ │ │oportunitate │
│ │ │privind creşterea│
│ │ │procentului de │
│ │ │materii prime │
│ │ │secundare │
│ │ │provenite din │
│ │ │industria de │
│ │ │reciclare │
│ │ │-plastic- │
│ │ │utilizate în │
│ │ │fabricarea │
│ │ │ambalajelor │
│ │ │pentru anumite │
│ │ │tipuri de │
│ │ │produse. │
├────────────┼────────────────┼─────────────────┤
│ │ │26. Evaluarea │
│ │ │potenţialului de │
│ │ │pretare la EC al │
│ │ │biomasei şi al │
│ │ │deşeurilor │
│ │ │alimentare prin │
│ │ │studii de │
│ │25. Promovarea │cercetare pentru │
│Promovarea │cu prioritate a │a determina │
│cu │inovării şi │utilizările, │
│prioritate a│cercetării în │beneficiile │
│inovării şi │domeniul │economice şi │
│cercetării │producţiei de │modul în care │
│în domeniul │energie şi │fluxurile de │
│EC │biofertilizatori│deşeuri pot fi │
│ │ │integrate în │
│ │ │fluxurile │
│ │ │energetice şi │
│ │ │Agricole prin │
│ │ │producerea de │
│ │ │energie şi │
│ │ │respectiv │
│ │ │biofertilizatori.│
└────────────┴────────────────┴─────────────────┘
Alte acţiuni Acţiuni legate de infrastructură ● Creşterea disponibilităţii fântânilor publice şi a punctelor de distribuire care oferă apă potabilă la preţuri accesibile pentru a reduce consumul de ambalaje pentru băuturi. ● Distribuirea de saci compostabili către cetăţeni, pentru deşeurile biologice menajere, pentru a asigura colectarea şi tratarea separată a acestor tipuri de deşeuri. Acţiuni legate de politici/legislaţie ● Introducerea unor reglementări privind utilizarea materialelor reciclate în ambalajele din hârtie/carton, sticlă şi metal, similare celor pentru ambalajele din plastic, în conformitate cu reglementările la nivelul UE. ● Adăugarea la lista produselor care pot fi oferite sau vândute în pierdere, menţionată în OG nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor, a produselor pentru care au expirat două treimi din perioada de valabilitate. ● Introducerea legislaţiei privind proiectarea ecologică în conformitate cu directivele şi/sau regulamentele UE referitoare la produsele puse pe piaţă de către industria alimentară şi a băuturilor. ● Îmbunătăţirea legislaţiei privind compostarea şi asigurarea viabilităţii acestei practici prin stimulente şi/sau amenzi, prin adoptarea normelor pentru reglementarea compostului şi asigurarea coerenţei cu legislaţia privind deşeurile alimentare. Activităţi de formare profesională, educare şi sensibilizare ● Organizarea de campanii de conştientizare cu privire la reducerea risipei alimentare la nivelul gospodăriilor, însoţite de acţiuni de informare a publicului cu privire la EC şi la consumul durabil. ● Educarea tinerilor prin programe dedicate în cadrul instituţiilor de învăţământ universitar şi pre- universitar, cu privire la alimentaţia sănătoasă şi prevenirea risipei alimentare. ● Educarea consumatorilor prin intermediul spoturilor TV/radio cu privire la diferenţa dintre terminologiile "a se consuma de preferinţă înainte de" şi "expiră la", pe baza unui Ghid de bune practici elaborat în colaborare cu autorităţile din domeniul alimentar. ● Organizarea de campanii de conştientizare la nivel naţional referitoare la modalităţile de colectare a deşeurilor biologice menajere generate de populaţie. ● Sprijinirea dezvoltării de cursuri de gătit durabil şi/sau certificări pentru restaurante, cofetării şi brutării, cu accent pe principiile durabile de recoltare, conservare şi producţie alimentară şi pe practicile de bucătărie durabilă de la "fermă la consumator". ● Promovarea modelelor de afaceri bazate pe principiile EC pentru a preveni risipa alimentară prin promovare mass-media, podcast-uri dedicate, împărtăşirea de bune practici, parteneriate cu ONG-uri pentru dezvoltarea de pagini web dedicate etc. 4.6. Ambalaje 4.6.1. Context Acţiunile incluse în acest plan ţin cont de cele mai întâlnite tipuri de ambalaje, şi anume ambalajele din sticlă, hârtie, plastic, lemn şi metal. În acest sector, una dintre principalele provocări apare încă din faza de producţie şi se referă la utilizarea într-o măsură redusă a materialelor secundare şi alternative în locul resurselor primare. Aceasta se datorează faptului că nu sunt suficiente stimulente*78 pentru a creşte gradul de utilizare a materialelor secundare/alternative şi, prin urmare, pentru a creşte conţinutul de material reciclat al produselor de ambalare. Provocările se extind şi la fazele de utilizare şi reutilizare, deoarece consumatorii nu sunt suficient de motivaţi să utilizeze produse din plastic cu caracteristici care se pretează economiei circulare. *78 O excepţie este OG nr. 27/2022/http://86.105.216.122:83/MOfsWeb/2022/0839.pdf care stabileşte o schemă temporară de minimis, până în decembrie 2023, cu plăţi care se prelungesc până în 2025, pentru a sprijini trecerea la economie circulara. În plus, gradul şi volumul de tratare a deşeurilor din ambalaje în România este în urma ţărilor din UE. În acest sens, un studiu realizat în 2021 de Comisia Economică a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Europa*79 arată că în România colectarea separată a materialelor reciclabile din deşeurile municipale solide era la un nivel scăzut, de doar 12,9% din totalul DMS generate în 2017. Acest lucru înseamnă că implicit şi cantitatea de deşeuri din ambalaje, respectiv hârtie, plastic, sticlă, lemn şi metal, colectate separat este semnificativ sub media UE. *79 https://unece.org/sites/default/files/2021 -12/ECE_CEP_189_0.pdf Această realitate este evidenţiată şi de datele Eurostat, prezentate Figura 2, potrivit cărora, în 2019, rata de reciclare în România era de doar 31% pentru ambalajele din plastic, 43% pentru ambalajele din sticlă, 68% pentru ambalajele din hârtie, 25% pentru ambalajele din lemn şi 50% pentru ambalajele din metal, fiind unele dintre cele mai scăzute rate din rândul ţărilor UE*80. Astfel, România este identificată drept o ţară care riscă să nu atingă obiectivele de reciclare a ambalajelor stabilite de CE pentru 2025*81. *80 https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/ENV_WASPACR custom_2729239/default/table?lang=en *81 https://environment.ec.europa.eu/topics/waste-and-recycling/packaging-waste_en Figura 2. Generarea şi reciclarea deşeurilor din ambalaje (a se vedea imaginea asociată) Sursa: Eurostat [ENV_WASPAC] Ratele scăzute de reciclare a ambalajelor pot fi atribuite mai multor factori cheie. În primul rând, capacitatea ambalajelor de a putea fi reciclate, sau gradul de reciclabilitate, este un impediment important în calea creşterii ratei de reciclare. Acest impediment se regăseşte în special în cazul ambalajelor din material plastic. Eco-modularea poate fi un instrument pentru stimularea producătorilor de bunuri ambalate să se orienteze către soluţii mai durabile. În al doilea rând, în România, infrastructura de sortare, colectare şi tratare a deşeurilor din ambalaje necesită îmbunătăţiri majore. Printre provocări se numără disponibilitatea insuficientă a pubelelor pentru colectarea separată, sistemul logistic inadecvat de gestionare a deşeurilor şi absenţa unor stimulente financiare adecvate pentru consumatori pentru a motiva separarea deşeurilor menajere*82. În cadrul interviurilor realizate pentru întocmirea PAEC, mai multe părţi interesate au subliniat faptul că îmbunătăţirea colectării separate ar trebui să fie una dintre priorităţile din sectorul ambalajelor pentru a creşte calitatea şi cantitatea de deşeuri adecvate pentru reciclare. Acestea au menţionat, de asemenea, că autorităţile locale trebuie să se implice mai mult în punerea în aplicare a normelor existente în acest sens. *82 Năstase, C., Chasovschi, C., State, M., & Scutariu, A.-L. (2019). Gestionarea deşeurilor municipale în România în contextul European: O perspetivă a păriţilor interesate, Technological and Economic Development of Economy, 25(5). doi:https://doi.org/10.3846/tede.2019.10295 În al treilea rând, deşi au fost lansate campanii de sensibilizare şi conştientizare la nivel naţional*83 în vederea schimbării comportamentului în rândul companiilor private şi al consumatorilor în ceea ce priveşte utilizarea şi aruncarea ambalajelor, acestea nu au încă amploarea necesară pentru a declanşa schimbarea de comportament dorită. De aceea, este nevoie de continuarea unor astfel de iniţiative. *83 De exemplu: https://reciclaminromania.ro/ https://reciclaminromania.ro/; http://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/Brosura_de_informare-Directiva_904-2019_privind_reducerea_impactului_anumitor_produse_din_plastic_asupra_mediului.pdf. În al patrulea rând, preocupările cu privire la unele deficienţe în materie de aplicare a legislaţiei, au fost împărtăşite în mare măsură şi de părţile interesate intervievate în cadrul realizării acestui PAEC. Acestea au remarcat faptul că există un decalaj între reglementările la nivel naţional şi local pe de o parte, şi aplicarea acestora pe de altă parte, şi au afirmat că, adesea, municipalităţile nu impun amenzi sau sancţiuni adecvate pentru entităţile care nu se debarasează în mod corespunzător de deşeuri. Au subliniat, de asemenea, faptul că este foarte important ca autorităţile locale să se implice mai mult în punerea în aplicare a normelor existente privind colectarea separată a deşeurilor. Ca urmare, performanţele din acest sector pot fi îmbunătăţite prin întărirea sistemului de control exercitat de către autorităţile naţionale şi locale, prin acţiuni de control ale Gărzii Naţionale de Mediu şi prin extinderea aplicării actelor normative prin hotărâri de consiliu ambiţioase ale autorităţilor administraţiei publice locale. În plus, părţile interesate intervievate au considerat că sprijinul şi asistenţa autorităţilor, precum şi instabilitatea legislativă reprezintă probleme suplimentare pentru continuarea progresului către adoptarea pe scară largă a modelului economiei circulare. În final, lipsa de date şi informaţii adecvate împiedică evaluarea corectă a progresului tranziţiei către modelul economiei circulare. Mai multe părţi interesate au semnalat insuficienţa datelor privind cantitatea de ambalaje introduse pe piaţă, compoziţia acestora din punct de vedere al conţinutului reciclat, cantitatea de deşeuri de ambalaje colectate separat sau rata reală de reciclare. Cifrele furnizate de către Administraţia Fondul pentru Mediu nu sunt considerate realiste, deoarece obiectivele sunt, în general, întotdeauna îndeplinite, deşi România este în urmă în comparaţie cu alte ţări din UE. Guvernul a luat măsuri pentru a reglementa declaraţiile privind introducerea produselor de unică folosinţă din plastic, prin Ordinul ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 185/2023 pentru aprobarea modelului şi conţinutului formularului "Declaraţie privind anumite produse din plastic de unică folosinţă" şi a instrucţiunilor de completare şi depunere a acestuia*84. Punerea ei în aplicare ar trebui să contribuie la colectarea de date. *84 https://legislaţie.just.ro/Public/DetaliiDocument/264825 4.6.2. Obiective şi acţiuni Acţiuni prioritare Tabelul 6. Obiective şi acţiuni pentru sectorul ambalajelor
┌──────────────┬───────────┬──────────────────┐
│Obiective │Obiective │Acţiuni prioritare│
│generale │specifice │ │
├──────────────┼───────────┼──────────────────┤
│ │ │27. Evaluarea │
│ │ │eficacităţii şi │
│ │ │eficienţei schemei│
│ │ │REP pentru │
│ │ │deşeurile de │
│ │ │ambalaje, urmărind│
│ │ │îmbunătăţirea │
│ │ │infrastructurii de│
│ │ │colectare separată│
│ │ │a deşeurilor de │
│ │ │ambalaje şi │
│ │ │creşterea │
│ │ │calităţii │
│ │ │ambalajelor │
│ │ │colectate, │
│ │ │utilizarea redusă │
│ │ │a materialelor de │
│ │ │ambalare şi │
│ │ │promovarea │
│ │ │ambalajelor cu │
│ │ │impact redus │
│ │ │asupra mediului. │
│ │ ├──────────────────┤
│ │26. │28. Îmbunătăţirea │
│ │Creşterea │modulării │
│Prezervarea, │gradului de│tarifelor în │
│conservarea şi│colectare │cadrul sistemului │
│utilizarea │separată şi│REP pentru │
│sustenabilă a │de │ambalaje, în acord│
│resurselor │reciclare a│cu reglementările │
│naturale │deşeurilor │europene în │
│ │din │domeniu, astfel │
│ │ambalaje │încât să fie luate│
│ │ │în considerare │
│ │ │toate costurile │
│ │ │asociate cu │
│ │ │gestionarea │
│ │ │deşeurilor. │
│ │ ├──────────────────┤
│ │ │29. Extinderea │
│ │ │domeniului de │
│ │ │aplicare a │
│ │ │sistemului de REP │
│ │ │pentru a include │
│ │ │costurile de │
│ │ │curăţare a │
│ │ │gunoiului aruncat │
│ │ │necorespunzător, │
│ │ │precum şi │
│ │ │costurile │
│ │ │măsurilor de │
│ │ │sensibilizare │
│ │ │pentru prevenirea │
│ │ │şi reducerea │
│ │ │gunoiului aruncat │
│ │ │în locuri │
│ │ │necorespunzătoare.│
├──────────────┼───────────┼──────────────────┤
│ │ │30. Studiu privind│
│ │ │identificarea │
│ │ │materiilor prime /│
│ │ │materialelor care │
│ │27. │pot fi acceptate │
│ │Creşterea │ca materii prime/ │
│Aprovizionarea│utilizării │materiale sigure │
│responsabilă │materiilor │pentru realizarea │
│şi durabilă cu│prime │de ambalaje care │
│materii prime │secundare │intră în contact │
│ │în │cu alimentele şi │
│ │producţie │care să reprezinte│
│ │ │alternative la │
│ │ │ambalajele de │
│ │ │unică folosinţă │
│ │ │din materii prime │
│ │ │virgine. │
├──────────────┼───────────┼──────────────────┤
│ │ │31. Stabilirea │
│ │ │unor cerinţe de │
│ │ │proiectare │
│ │ │ecologică pentru │
│ │ │ambalaje, în │
│ │ │conformitate cu │
│ │ │cerinţele de la │
│Promovarea │ │nivelul UE, astfel│
│consumului │28. │încât să permită │
│responsabil şi│Creşterea │reutilizarea şi │
│a educaţiei de│capacităţii│reciclabilitatea │
│mediu │de │cu puritate │
│ │ │ridicată a │
│ │ │materialelor, prin│
│ │ │dezasamblarea │
│ │ │uşoară în părţi │
│ │ │omogene din punct │
│ │ │de vedere al │
│ │ │tipului de │
│ │ │material. │
├──────────────┼───────────┼──────────────────┤
│ │ │32. Promovarea │
│ │ │iniţiativelor care│
│ │ │privesc │
│ │ │activitatea │
│ │ │comercianţilor de │
│ │ │produse alimentare│
│ │ │cu amănuntul, │
│Prevenirea │reutilizare│astfel încât să │
│generării de │şi, ca │crească numărul │
│deşeuri şi │atare, │consumatorilor de │
│gestionarea │prevenirea │produse, │
│sustenabilă a │generării │comercializate în │
│deşeurilor │de deşeuri │vrac şi care să │
│ │ │cumpere în │
│ │ │recipiente proprii│
│ │ │aceste produse, │
│ │ │fiind prevenită │
│ │ │astfel generarea │
│ │ │deşeurilor de │
│ │ │ambalaje. │
└──────────────┴───────────┴──────────────────┘
Alte acţiuni Acţiuni legate de politici/legislaţie ● Extinderea sau introducerea unor criterii de economie circulară obligatorii pentru achiziţiile publice pentru produsele din plastic pentru a spori utilizarea unor alternative mai durabile. ● Monitorizarea şi evaluarea sistemului de restituire a garanţiilor şi a potenţialului de extindere a acestuia pentru alte tipuri de ambalaje care pot fi administrate tehnic prin acest sistem. ● Stabilirea unor cerinţe privind conţinutul minim de materii prime secundare în conformitate cu cerinţele de la nivelul UE. Acţiuni legate de infrastructură ● Îmbunătăţirea infrastructurii naţionale de sortare, colectare şi tratare a deşeurilor din ambalaje. ● Analiza oportunităţii de investiţii în infrastructura pentru reciclarea chimică a materialelor plastice care să permită reciclarea fluxurilor complexe de deşeuri de plastic care nu se pretează la reciclarea mecanică, astfel încât produsele rezultate să fie utilizate pentru fabricarea monomerilor cu aceleaşi tehnologii ca şi materiile prime virgine, inclusiv studii tehnice şi proiecte pilot. ● Prevederea de investiţii în vederea creării de capacităţi de compostare industrială pentru materiale plastice biobazate sau biodegradabile. Activităţi de formare, educare şi sensibilizare ● Îmbunătăţirea etichetării produselor prin furnizarea de informaţii cu privire la modul corect de eliminare a ambalajelor astfel încât să fie crescută puritatea deşeurilor colectate separat în conformitate cu reglementările europene. ● Finanţarea activităţilor de C&D&I în domeniul tehnologiilor de sortare automată a deşeurilor pentru a obţine un nivel ridicat de puritate a materialelor care să fie adecvat pentru utilizarea ulterioară. 4.7. Textile 4.7.1. Context Interesul pentru gestionarea deşeurilor textile*85 în România este departe de a fi la nivelul altor ţări din UE unde există asociaţii care se ocupă în mod special de colectarea, reutilizarea şi reciclarea textilelor şi articolelor de îmbrăcăminte. În multe ţări din UE există, de asemenea, diverse campanii de conştientizare şi educare care subliniază pentru publicul larg importanţa resurselor disponibile în industria textilă. *85 În contextual acestui PAEC, prin "textile" se înţelege un termen general care cuprinde toate produsele din textile, de la haine şi mobilier până la clădiri şi vehicule. Urmând tendinţele internaţionale, România este inclusă în modelul de consum de tip "fast-fashion" şi se anticipează că această tendinţă se va accentua odată cu creşterea PIB-ului. Cu toate că unele iniţiative private abordează problema prevenirii deşeurilor textile, prin reutilizarea şi reciclarea acestora, aceste practici nu au încă o amploare semnificativă. Potrivit estimărilor MMAP, pentru perioada 2018-2025, 1% din deşeurile municipale din România este reprezentat de textile, iar cantitatea anuală în 2022 a fost estimată la 46.612 tone la nivelul întregii ţări. 4.7.2. Obiective şi acţiuni Acţiuni prioritare Tabelul 7. Obiective şi acţiuni pentru sectorul de textile
┌────────────────┬────────────┬─────────────────┐
│Obiective │Obiective │Acţiuni │
│generale │specifice │prioritare │
├────────────────┼────────────┼─────────────────┤
│ │ │33. Crearea unui │
│ │ │sistem naţional │
│ │ │de colectare, │
│ │ │sortare şi │
│ │ │valorificare a │
│ │ │textilelor şi │
│ │ │îmbrăcămintei │
│ │ │uzate care să │
│ │ │acorde prioritate│
│ │ │reutilizării în │
│ │ │detrimentul │
│ │ │reciclării cât │
│ │ │mai mult timp │
│ │ │posibil, şi care │
│ │ │să se bazeze pe │
│Prevenirea │ │soluţii tehnice │
│generării de │29. │avansate de │
│deşeuri şi │Creşterea │sortare şi │
│gestionarea │gradului de │reciclare. │
│sustenabilă a │colectare ├─────────────────┤
│deşeurilor │separată şi │34. Crearea de │
│Consolidarea │de reciclare│sisteme REP │
│competitivităţii│a deşeurilor│pentru a promova │
│economice şi a │textile │colectarea │
│forţei de muncă │ │separată a │
│ │ │textilelor şi a │
│ │ │articolelor de │
│ │ │îmbrăcăminte, │
│ │ │sprijinirea eco- │
│ │ │modulării - │
│ │ │stimularea │
│ │ │producătorilor │
│ │ │pentru asigurarea│
│ │ │unui circuit │
│ │ │închis pentru │
│ │ │produsele lor şi │
│ │ │sprijinirea │
│ │ │consumatorilor │
│ │ │pentru repararea │
│ │ │şi reutilizarea │
│ │ │produselor. │
├────────────────┼────────────┼─────────────────┤
│ │ │35. Introducerea │
│ │ │unor criterii │
│ │ │obligatorii de │
│ │ │etichetare - │
│ │ │paşaport digital │
│ │ │al produsului - │
│ │30. │pentru │
│ │Creşterea │trasabilitatea │
│Aprovizionarea │utilizării │produselor, │
│responsabilă şi │materialelor│conţinând │
│durabilă cu │reciclate şi│informaţii │
│materii prime │a fibrelor │privind │
│ │naturale de │conţinutul şi │
│ │provenienţă │tipul de │
│ │locală │materiale │
│ │ │reciclate, │
│ │ │consumul de apă │
│ │ │şi de energie │
│ │ │de-a lungul │
│ │ │ciclului de │
│ │ │viaţă. │
├────────────────┼────────────┼─────────────────┤
│ │ │36. Introducerea │
│ │ │cerinţelor legale│
│ │ │privind │
│ │ │proiectarea │
│ │ │ecologică în ceea│
│ │ │ce priveşte │
│ │ │produsele textile│
│ │ │şi de │
│ │ │îmbrăcăminte, │
│ │ │pentru a creşte │
│ │ │durabilitatea, │
│ │ │reparabilitatea │
│ │ │şi │
│ │31.Creşterea│reciclabilitatea,│
│Promovarea │capacităţii │reducând în │
│consumului │de │acelaşi timp la │
│responsabil şi a│reutilizare │minimum consumul │
│educaţiei de │şi de │de apă şi energie│
│mediu │utilizare a │de-a lungul │
│ │produselor │ciclului de │
│ │ │viaţă. │
│ │ ├─────────────────┤
│ │ │37. Sprijinirea │
│ │ │noilor modele de │
│ │ │afaceri şi a │
│ │ │aplicării │
│ │ │tehnologiilor │
│ │ │care promovează │
│ │ │principiile │
│ │ │economiei │
│ │ │circulare în │
│ │ │sectorul │
│ │ │textilelor │
└────────────────┴────────────┴─────────────────┘
Alte acţiuni Acţiuni legate de infrastructură ● Crearea unor sisteme eficiente de colectare şi sortare a produselor textile uzate, care să acorde prioritate reutilizării în locul reciclării pentru o perioadă cât mai lungă de timp. Acţiuni legate de politici/legislaţie ● Introducerea unor criterii obligatorii de etichetare, prin crearea paşaportul digital al produsului, care să conţină informaţii privind conţinutul de fibre naturale şi artificiale, tipul şi cantitatea de materiale reciclate, precum şi consumul de apă şi de energie de-a lungul ciclului de viaţă al produsului. ● Introducerea unor cerinţe legale obligatorii în materie de proiectare ecologică pentru (1) a creşte performanţa textilelor în ceea ce priveşte durabilitatea astfel încât să permită reutilizarea şi reparabilitatea, dar şi reciclabilitatea fibrelor, (2) a creşte conţinutul reciclat obligatoriu, (3) pentru a urmări şi reduce la minimum prezenţa substanţelor care împiedică reciclabilitatea deşeurilor textile. ● Crearea de sisteme de REP, responsabilitatea extinsă a producătorului pentru a aborda colectarea selectivă a deşeurilor textile, pentru a sprijini eco-modularea care stimulează producătorii să asigure un circuit închis pentru produsele lor şi pentru a sprijini consumatorii în vederea reparării şi reutilizării produselor. Scheme de sprijin/stimulente ● Sprijinirea C&D&I axate pe creşterea calităţii reciclării fibrelor, fie prin procesare chimică*86, fie prin procesare mecanică*87, prin acordarea de subvenţii sau prin promovarea creării de parteneriate în regim public-privat. *86 Reciclarea chimică se referă la tehnicile de reprelucrare pentru recuperarea fibrelor celulozice şi sintetice care se bazează pe dizolvarea selectivă a acestor fibre, folosind solvenţi adecvaţi în acest scop. Fracţia sintetică recuperată este transformată în pelete, care pot reintra în procesul de fabricare a firelor sau pot fi utilizate în alte aplicaţii. *87 Reciclarea mecanică se referă la tehnicile de reprelucrare în care hainele sunt descompuse, printr-un proces de tăiere şi tragere, în fragmente mărunţite până la recuperarea fibrelor. Acest procedeu are dezavantajul de a produce fibre scurtate care nu se comportă la fel de bine ca fibrele virgine, atât în timpul fabricării, cât şi în timpul utilizării. ● Asigurarea finanţării publice pentru a trece la o producţie durabilă de fibre virgine, luând în considerare utilizarea durabilă a apei şi terenurilor. ● Sprijinirea unor noi modele de afaceri, cum ar fi modelul "produs ca serviciu", serviciile de preluare şi colectare de produse second-hand sau serviciile de reparaţii. ● Sprijinirea C&D&I axate pe creşterea calităţii reciclării de tip fibră-în-fibră, prin acordarea de subvenţii sau prin promovarea creării de parteneriate în regim public-privat. Activităţi de formare, educare şi sensibilizare ● Promovarea educaţiei consumatorilor în vederea utilizării articolelor de îmbrăcăminte pentru o perioadă mai mare de timp, prin acţiuni de sensibilizare şi campanii de comunicare. ● Promovarea educaţiei consumatorilor pentru a promova repararea şi reutilizarea produselor textile, prin acţiuni de sensibilizare şi campanii de comunicare. 4.8. Echipamente electrice şi electronice, baterii şi acumulatori 4.8.1. Context Sectorul producţiei de echipamente electrice şi electronice joacă un rol important în economia românească, reprezentând 2% din PIB-ul ţării în 2020*88. Aceeaşi tendinţă poate fi observată şi în ceea ce priveşte consumul. După o scurtă perioadă de stagnare între 2019 şi 2020, posibil cauzată de pandemia COVID-19, s-a înregistrat o creştere vizibilă a vânzărilor de EEE în România în ultimii ani*89. *88 https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/NAMA_10_A64 custom_3928937/default/table?lang=en *89 https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/NAMA_10_A64 custom_4644258/default/table?lang=en Producţia şi consumul de EEE vor fi afectate de o serie de măsuri şi politici adoptate/care vor fi adoptate în curând la nivel UE, respectiv: ● Propunerea legislativă pentru Regulamentul privind Proiectarea Ecologică pentru Produse Durabile, ca element-cheie al Iniţiativei privind Produsele Durabile*90 şi care include Iniţiativa privind Amprenta Ecologică a Produselor, paşaportul digital şi eticheta ecologică. *90 https://ec.europa.eu/info/law/better-regulation/have-your-say/initiatives/12567-Sustainable-products-iniţiative_en ● Revizuirea Directivei 2011/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 iunie 2011 privind restricţiile de utilizare a anumitor substanţe periculoase în EEE, cunoscută sub denumirea Directiva RoHS, şi clarificări în privinţa legăturilor acesteia cu Regulamentul privind Înregistrarea, Evaluarea, Autorizarea şi Restricţionarea Substanţelor Chimice şi cu cerinţele privind proiectarea ecologică. ● Iniţiativa privind Produsele Electronice Circulare*91, care prevedere o soluţie unică pentru încărcarea bateriilor dispozitivelor mobile şi scheme de preluare a produselor de către comercianţi în sisteme "take-back". *91 https://www.europarl.europa.eu/legislative-train/theme-a-european-green-deal/file-circular-electronics ● Măsuri legislative şi nelegislative care instituie un nou "drept la reparaţie". Sectorul EEE va fi considerabil restructurat şi remodelat prin aceste propuneri pentru care întreaga piaţă europeană de producţie şi consum, inclusiv România, trebuie să se pregătească. Conformarea la schimbările generate de aceste măsuri legislative nu va fi uşoară. Ca urmare trebuie acordată o mai mare atenţie proiectării ecologice şi modelului circular, cu accent puternic pe durabilitate, conţinut reciclat, posibilitatea de modernizare, întreţinere, reparare, acces la piese de schimb, colectare, reutilizare, recondiţionare şi reciclare. Rata de colectare a DEEE în România este scăzută şi se află sub nivelul trasat prin obiectivele UE. Din cantitatea de EEE introduse pe piaţă în România, doar 27,5% au fost colectate în 2018, ceea ce înseamnă că România nu a atins ţinta de 45% stabilită prin Directiva DEEE nr. 2012/19/UE, care a intrat în vigoare în România în 2016. A se vedea Figura 3. Figura 3. Ratele de colectare a deşeurilor de EEE Rata de colectare totală pentru deşeurile de echipamente electrice şi electronice (EEE), 2019 (% din greutatea medie a EE puse pe piaţă de-a lungul precedenţilor trei ani 2016-2018) (a se vedea imaginea asociată) (1) Estimări Eurostat (2) Date referitoare la 2018 în loc de 2019; % procent din cantitatea medie de EEE puse pe piaţă în perioada 2015-2017 (3) Obiectivul de 65% nu se aplică deoarece Luxemburg şi Ungaria au ales o metodologie de calcul bazată pe ponderea de DEEE generate Sursa: Eurostat (env waseleeos şi env waselee) Sursa: Eurostat Statistici Deşeuri - echipamente electrice şi electronice env_waseleeos şi env_waselee*92 *92 https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Waste statistics-electrical and electronic equipment&oldid=556612#Electronic equipment .28EEE.29 put on the market and WEEE colle cted by country; https://ecostandard.org/news_events/most-eu-member-states-miss-collection-target-for-electronic-waste-eurostat-ngos-demand-quick-action-from-european-commission/ Performanţa scăzută în ceea ce priveşte colectarea separată a DEEE poate fi atribuită mai multor factori, printre care: ● Infrastructura naţională insuficient dezvoltată pentru colectarea DEEE de la gospodării/alte categorii de utilizatori ● Campanii insuficiente de educare şi sensibilizare. ● Prezenţa încă proeminentă în sector a colectorilor informali care dezmembrează ilegal DEEE, în special pentru a extrage metale care sunt ulterior vândute. Astfel, DEEE devin "de calitate slabă" şi nu mai prezintă interes pentru reciclatori. ● Utilizarea EEE o perioadă îndelungată, chiar şi peste durata de viaţă declarată de producători, în special pentru categoriile de EEE cu durată de viaţă lungă, cum ar fi panourile fotovoltaice sau LED-urile, frigiderele, maşinile de spălat, de către un procent ridicat al populaţiei precum şi achiziţii de primă utilizare a anumitor echipamente electrocasnice. O altă provocare se referă la reutilizarea şi repararea EEE pentru a prelungi durata de viaţă a produsului. În prezent, în România există companii care repară EEE, dar piaţa nu este încă matură şi sunt necesare stimulente suplimentare şi acţiuni de sensibilizare a consumatorilor şi producătorilor care nu acceptă ca produsele noi, nefolosite şi propuse pentru casare/distrugere să fie, de exemplu, donate. Ca urmare este nevoie de înfiinţarea de centre suplimentare de colectare şi recondiţionare a EEE, de sprijinirea întreprinderilor sociale şi asociaţiilor cu activităţi economice axate pe colectarea şi recondiţionarea DEEE. Pe lângă beneficiile evidente pentru mediu, acest lucru ar putea contribui semnificativ la crearea de noi locuri de muncă şi la facilitarea integrării sociale. Din păcate, în România nu există statistici oficiale în ceea ce priveşte echipamentele pregătite pentru reutilizare sau echipamente reutilizate care să permită analiza interesului clienţilor pentru repararea EEE. Totuşi, conform unui raport al Parlamentului European din septembrie 2019, în România, ponderea consumatorilor care nu repară EEE este relativ scăzută, estimându-se a fi la 25%*93. Acesta este un indicator încurajator pentru România. *93 https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/BRIE/2019/640158/EPRS_BRI(2019)640158_RO.pdf În concluzie, în ceea ce priveşte sectorul EEE, trebuie promovate măsuri pentru a reduce la minimum valoarea pierdută prin nerepararea echipamentelor sau prin lipsa opţiunilor de reparare, precum şi pentru a aborda problema infrastructurii insuficiente pentru colectarea adecvată a DEEE. Baterii şi acumulatori În ceea ce priveşte gestionarea deşeurilor de baterii şi acumulatori, România se confruntă cu provocări importante. Chiar dacă obiectivul pentru colectarea în vederea reciclării deşeurilor de B&A a fost atins în 2020*94, noul regulament care a fost adoptat*95 şi creşterea procentului obiectivului vor îngreuna din ce în ce mai mult conformarea cu noile prevederi. Îmbunătăţirea infrastructurii de colectare a deşeurilor de B&A precum şi consolidarea obligaţiilor operatorilor de B&A de a trata în mod corespunzător deşeurile de B&A, inclusiv prin aplicarea de sancţiuni, vor fi esenţiale pentru a evita aruncarea deşeurilor periculoase în deşeurile municipale. Lipsa obligaţiei pentru distribuitorii de B&A de a pune la dispoziţia consumatorilor infrastructura de colectare a deşeurilor de B&A este un factor care descurajează colectarea separată. *94 https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Waste_statistics_-_recycling_of_batteries_and_accumulators#:~:text=reciclarea%20de%2065%25%20de%20mediu,a%20altor%20baterii%20şi%20acumulatori *95 https://eur-lex.europa.eu/legal-content/R0/TXT/?uri=CELEX:32023R1542 4.8.2. Obiective şi acţiuni Acţiuni prioritare Tabelul 8. Obiective şi acţiuni pentru sectorul EEE
┌──────────────┬─────────────┬────────────────┐
│Obiective │Obiective │Acţiuni │
│generale │specifice │prioritare │
├──────────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │ │38. Pregătirea │
│ │ │sectorului │
│ │ │privat pentru a │
│ │ │se conforma cu │
│ │ │viitorul │
│ │ │Regulament │
│ │ │privind │
│ │ │Proiectarea │
│ │ │Ecologică pentru│
│ │ │Produse Durabile│
│Promovarea │ │şi cu Iniţiativa│
│consumului │ │privind │
│responsabil şi│ │Produsele │
│a educaţiei de│32. Creşterea│Durabile care │
│mediu │durabilităţii│vor stabili noi │
│Prevenirea │şi a │cerinţe legale │
│generării de │capacităţii │de proiectare │
│deşeuri şi │de │ecologică pentru│
│gestionarea │reutilizare a│a asigura │
│sustenabilă a │EEE şi │durabilitatea, │
│deşeurilor │prevenirea │mentenanţa, │
│Promovarea cu │generării de │modularitatea, │
│prioritate a │DEEE │reparabilitatea │
│inovării şi │ │şi │
│cercetării în │ │reciclabilitatea│
│domeniul EC │ │prin încurajarea│
│ │ │C&D&I şi a │
│ │ │transferului │
│ │ │tehnologic în │
│ │ │vederea │
│ │ │ecoproiectării │
│ │ │produselor si │
│ │ │aplicarea │
│ │ │conceptelor │
│ │ │economiei │
│ │ │circulare. │
├──────────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │33. │ │
│ │Gestionarea │B9. Adoptarea │
│ │adecvată a │unor politici │
│ │EEE uzate si │pentru a │
│Prezervarea, │a DEEE pentru│încuraja │
│conservarea şi│a prelungi │reutilizarea şi │
│utilizarea │perioada de │repararea EEE. │
│sustenabilă a │utilizare a │ │
│resurselor │acestora. │ │
│naturale ├─────────────┼────────────────┤
│Protecţia │ │40. │
│ecosistemelor │34. Creşterea│Îmbunătăţirea │
│şi a sănătăţii│ratei de │sistemului │
│cetăţenilor │colectare │naţional de │
│ │separată a │colectare a │
│ │DEEE şi a │deşeurilor din │
│ │deşeurilor │EEE şi din B&A B│
│ │din B&A │&A generate de │
│ │ │către populaţie.│
├──────────────┼─────────────┼────────────────┤
│ │ │41. Încurajarea │
│ │ │tratării şi │
│ │ │valorificării │
│ │ │DEEE în acord cu│
│ │ │prevederile │
│ │ │legislaţiei din │
│ │ │domeniul │
│ │ │mediului, prin │
│ │ │aplicarea │
│ │ │standardelor │
│ │35. Creşterea│Comitetului │
│Aprovizionarea│utilizării de│European pentru │
│responsabilă │materii prime│Standardizare în│
│şi durabilă cu│secundare în │Electrotehnică. │
│materii prime │producţie ├────────────────┤
│ │ │42. Stabilirea │
│ │ │unor cerinţe de │
│ │ │conţinut minim │
│ │ │de materii prime│
│ │ │secundare la │
│ │ │fabricarea de │
│ │ │EEE noi, în │
│ │ │concordanţă cu │
│ │ │legislaţia │
│ │ │europeană │
│ │ │aplicabilă. │
└──────────────┴─────────────┴────────────────┘
Alte acţiuni Acţiuni legate de politici/legislaţie ● Analiza oportunităţii de introducere a unui sistem naţional, în conformitate cu principiile stabilite în Directiva nr. 2018/851, cu scopul de a obţine o mai bună gestionare a DEEE prin asigurarea colectării acestora la nivel naţional, transparentizarea costurilor de colectare, transport, reparare, tratare şi valorificare, aplicarea standardelor armonizate la nivelul UE în procesele de colectare, transport, tratare şi reciclare, îmbunătăţirea fluxurilor centralizate de date, campanii naţionale de educare şi studii privind comportamentul consumatorilor şi, prin sprijinirea autorităţilor administraţiei publice locale pentru dezvoltarea unei infrastructuri adecvate, inclusiv prin instruire/formare profesională pentru dobândire de competenţe specifice. ● Implementarea şi îmbunătăţirea continuă a bazelor de date integrate în sectorul DEEE, cu date şi informaţii legate de EEE introduse pe piaţă, refolosite şi reparate, şi deşeuri generate şi colectate. ● Dezvoltarea capacităţii administrative a sectorului public de a gestiona cadrul legislativ, datele, monitorizarea şi monetizarea. Scheme de sprijin/ghiduri/stimulente ● Sprijin pentru dezvoltarea în sectorul privat a schemelor de "produs ca serviciu" - modele de afaceri care permit clienţilor să ia în leasing, să închirieze sau să plătească pentru utilizarea produselor, fără a cumpăra şi a deţine produsul. Pornind de la modelul imprimantelor - plata pe pagină, al scuterelor electrice - plata pe kilometru, al iluminatului - plata pe lux sau al modelului "maşină ca serviciu", pot fi dezvoltate alte modele în contextul EC, cum ar fi "echipament ca serviciu", "electrocasnice ca serviciu". "Echipament ca Serviciu" este un model de afaceri care presupune închirierea de echipamente către utilizatorii finali şi colectarea de plăţi periodice pentru utilizarea acestora. În acest cadru pot fi dezvoltate acorduri similare pentru aparatele electrice, ca de exemplu pentru maşinile de spălat. Electrocasnicele ca serviciu constau adesea în modele de afaceri bazate pe abonament, prin care producătorul livrează, instalează şi asigură mentenanţa produselor, prelungind astfel durata de viaţă a aparatului şi reducând amprenta de carbon a acestuia. ● Sprijin pentru realizarea unei analize la nivel naţional pentru determinarea procentului de DEEE şi a cantităţilor de părţi componente ce ar putea fi utilizate ca piese de schimb, la nivelul centrelor de dezmembrare. ● Crearea şi/sau acordarea de sprijin pentru operatorii care repară EEE prin subvenţii şi stimulente fiscale. ● Ghiduri şi asistenţă tehnică pentru aplicarea Directivei 2012/19/UE transpusă în legislaţia naţională prin OUG nr. 5/2015, cu modificările şi completările ulterioare, privind DEEE. De la introducerea domeniului de aplicare extins al Directivei 2012/19/UE privind DEEE, există produse a căror clasificare/alocare în una dintre cele 6 categorii de EEE este dificil de realizat. Un astfel de ghid ar putea fi finanţat de Comisia Europeană, întrucât este în interesul tuturor SM. ● Sprijin pentru întreprinderile sociale de inserţie*96 care pot angaja persoane din grupuri vulnerabile pentru repararea EEE prin intermediul agenţiilor locale pentru ocuparea forţei de muncă, potrivit legislaţiei în vigoare. *96 Potrivit art. 10, alin (1) din Legea nr. 219/2015 privind economia socială cu modificările şi completările ulterioare: Întreprinderea socială de inserţie este întreprinderea socială care: a) are cel puţin 30% din personalul angajat sau membrii cooperatori aparţinând grupului vulnerabil. Timpul de lucru cumulat al angajaţilor din grupuri vulnerabile trebuie să reprezinte cel puţin 30% din totalul timpului de muncă al tuturor angajaţilor; b) are ca scop lupta împotriva excluziunii, discriminărilor şi şomajului prin inserţia socioprofesională a persoanelor defavorizate. ● Investiţii în C&D&I în materie de proiectare ecologică pentru EEE. Activităţi de formare, educare şi sensibilizare ● Îmbunătăţirea drepturilor consumatorilor şi a informării acestora astfel încât să fie încurajate deciziile durabile atunci când consumatorii achiziţionează produsele; ● Creşterea gradului de conştientizare şi informare a consumatorilor cu privire la produsele achiziţionate şi deşeurile generate de acestea, prin intermediul unor campanii publice; ● Îmbunătăţirea responsabilităţii producătorilor de EEE pentru a crea o imagine mai exactă a vânzărilor de EEE şi implicit a cantităţilor de DEEE colectate la nivel naţional, prin intermediul campaniilor publice, al inspecţiilor şi al comunicării publice a rezultatelor pentru a combate freeridingul. ● Investiţii în programe de educare a publicului cu privire la prevenirea impactului DEEE asupra mediului şi informarea cu privire la infrastructura disponibilă la nivel local pentru colectarea acestora, în scopul evitării situaţiilor care ar conduce la colectarea şi tratarea ilegală de către persoane/operatori neautorizate/neautorizaţi, precum şi pentru a încuraja consumatorii să aleagă reparaţiile în schimbul cumpărării unor echipamente noi. ● Investiţii în cursuri de formare profesională menite să pregătească profesionişti pentru repararea EEE. ● Programe de instruire pentru producători pentru a-i pregăti în aplicarea Regulamentului privind Proiectarea Ecologică pentru Produse Durabile. 4.9. Deşeuri 4.9.1. Context Într-o EC funcţională, gestionarea deşeurilor trebuie să fie ultima verigă într-un lanţ de aprovizionare, pentru a alimenta piaţa materialelor secundare şi pentru a furniza materii prime pentru întreprinderile de reciclare. Pentru a realiza acest lucru, trebuie puse în aplicare proceduri de gestionare adecvată a deşeurilor pentru a spori colectarea, reciclarea şi recuperarea acestora. În ceea ce priveşte generarea de deşeuri, conform statisticilor EUROSTAT, România este una dintre ţările UE cu cea mai mică producţie de deşeuri municipale pe cap de locuitor, cu doar 287 de kilograme în 2020, faţă de media UE27 de 505 kg. Cu toate acestea, traiectoria din ultimul deceniu a fost mai degrabă mixtă: producţia de deşeuri municipale pe cap de locuitor a scăzut cu 21% între 2010 şi 2015, dar apoi a început să crească uşor, cu o medie de 3% pe an*97. *97 https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/CEI_PC032/default/table?lang=en În ciuda unei scăderi importante, ponderea în PIB a cantităţii totale de deşeuri generate este încă de două ori mai mare decât media UE. În plus, rata de reciclare a deşeurilor municipale este printre cele mai scăzute din UE, iar depozitarea rămâne forma dominantă de gestionare a deşeurilor. Rata de reciclare pentru toate deşeurile, cu excepţia deşeurilor minerale semnificative, a fost de numai 29 % în 2018, faţă de media UE de 55%*98. Prin urmare, România are un potenţial enorm de îmbunătăţire a gestionării deşeurilor. *98 https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/env_wastrt/default/table?lang=en Majoritatea prevederilor legislaţiilor UE au fost transpuse în legislaţia naţională pentru gestionarea deşeurilor, deşi unele dintre ele au fost adoptate doar parţial. Cu excepţia deşeurilor radioactive, a explozivilor scoşi din uz, a apelor uzate şi a cadavrelor de animale, toate tipurile de deşeuri sunt reglementate prin OUG nr. 92/2021. OUG nr. 92/2021 transpune în legislaţia naţională Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive, publicată în JOUE, seria L, nr. 312 din 22 noiembrie 2008, aşa cum a fost modificată prin Regulamentul UE nr. 1.357/2014 al CE din 18 decembrie 2014, publicat în JOUE, seria L, nr. 365 din 19 decembrie 2014, prin Directiva UE 2015/1.127 a CE din 10 iulie 2015, publicată în JOUE, seria L, nr. 184 din 11 iulie 2015, prin Regulamentul UE 2017/997 al Consiliului UE din 8 iunie 2017, publicat în JOUE, seria L, nr. 150 din 14 iunie 2017, şi prin Directiva UE 2018/851 a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 mai 2018, publicată în JOUE, seria L, nr. 150 din 14 iunie 2018. Ordonanţa prezintă responsabilităţile actorilor implicaţi în gestionarea deşeurilor, precum şi ierarhia deşeurilor, încetarea statutul de deşeu şi cerinţele specifice pentru administraţia centrală şi locală*99. Deşi există în vigoare Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor şi proiecte importante sunt în curs de elaborare, amploarea progresului nu este la nivelul aşteptat. De aceea este nevoie de o abordare sistemică şi de un efort conjugat pentru promovarea şi implementarea măsurilor care să conducă la aplicarea ierarhiei deşeurilor. *99 https://unece.org/sites/default/files/2021 -12/ECE_CEP_189_0.pdf Pentru a îmbunătăţi gestionarea deşeurilor şi pentru a stimula consumatorii să reutilizeze şi să recicleze este nevoie de instrumente economice, cum ar fi sistemele de REP şi implementarea "plăteşte pentru cât arunci". În plus, este necesară creşterea eficienţei colectării separate a deşeurilor pentru atingerea obiectivelor de reciclare şi îmbunătăţirea calităţii deşeurilor reciclate. România trebuie, de asemenea, să pună în aplicare noi măsuri menite să prevină incinerarea sau depozitarea deşeurilor reutilizabile şi reciclabile. Mai mult, numărul de depozite de deşeuri care nu îndeplinesc cerinţele Directivei privind Depozitele de Deşeuri*100 reprezintă, de asemenea, un motiv de îngrijorare. În această privinţă, Guvernul a aprobat în 2021, două acte normative în domeniul gestionării deşeurilor. Primul este OG nr. 2/2021 privind depozitarea deşeurilor, care vizează stabilirea cadrului legal pentru desfăşurarea activităţilor de depozitare a deşeurilor, prin reducerea progresivă a eliminării prin depozitare a deşeurilor care pot fi reciclate sau valorificate, precum şi introducerea de măsuri de prevenire şi reducere a efectelor negative asupra mediului şi sănătăţii publice. Al doilea, este OG nr. 1/2021 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor din ambalaje. Aceste ordonanţe adaugă restricţii şi obiective pentru depozitarea deşeurilor, cea mai importantă fiind aceea că până în 2030, doar 10% din deşeurile municipale generate vor putea fi depozitate, iar restul de 90% vor trebui să fie reciclate sau valorificate, conform principiilor EC. *100 Directiva Consiliului 1999/31/EC cu privire la depozitarea deşeurilor la groapa de gunoi: https://eur-lex.europa.eu/legal content/EN/TXT/?uri=CELEX:31999L0031 Un instrument important pentru reducerea procentului de deşeuri depozitate este creşterea valorii produselor depozitate pentru a reintra în economie. Acest lucru se va realiza prin promovarea sortării şi tratării deşeurilor municipale. În absenţa unor astfel de stimulente, de încurajare, inclusiv a investiţiilor private în instalaţii de gestionare şi tratare a deşeurilor, alternativa depozitării va rămâne o soluţie mai ieftină. Prin urmare, pentru a progresa către economia circulară, sectorul gestionării deşeurilor trebuie să abordeze două aspecte esenţiale: (1) reducerea generării de deşeuri şi (2) stabilirea unor măsuri adecvate pentru valorificarea deşeurilor prin reciclare, recuperare sau reutilizare. Măsurile propuse în prezentul PAEC trebui considerate ca fiind complementare acţiunilor propuse în Planul naţional de gestionare a deşeurilor. 4.9.2. Obiective şi acţiuni Acţiuni prioritare Tabelul 9. Obiective şi acţiuni pentru sectorul de deşeuri
┌────────────┬──────────────┬───────────────┐
│Obiective │Obiective │Acţiuni │
│generale │specifice │prioritare │
├────────────┼──────────────┼───────────────┤
│ │ │43. │
│ │ │Consolidarea │
│ │ │sistemului de │
│ │ │plată de tip │
│Prevenirea │36. Creşterea │„plăteşti │
│generării de│ratelor de │pentru cât │
│deşeuri şi │colectare │arunci”. │
│gestionarea │separată şi de├───────────────┤
│sustenabilă │reciclare a │44. Dezvoltarea│
│a deşeurilor│deşeurilor │/ │
│ │municipale │îmbunătăţirea, │
│ │ │infrastructurii│
│ │ │pentru │
│ │ │colectarea │
│ │ │deşeurilor. │
├────────────┼──────────────┼───────────────┤
│ │ │45. Elaborarea │
│Prezervarea,│37. Creşterea │de criterii │
│conservarea │ponderii │pentru │
│şi │materiilor │încetarea │
│utilizarea │prime │statutului de │
│sustenabilă │secundare în │deşeu pentru a │
│a resurselor│economie │reduce consumul│
│naturale │ │de materii │
│ │ │prime virgine. │
├────────────┼──────────────┼───────────────┤
│ │ │46. Promovarea │
│ │ │formării │
│ │ │profesionale şi│
│ │ │a cercetării în│
│ │ │domeniul │
│ │ │instalaţiilor │
│ │ │de sortare şi │
│ │ │tratare a │
│ │ │deşeurilor, │
│ │ │inclusiv a │
│ │38. │instalaţiilor │
│Promovarea │Îmbunătăţirea │de sortare │
│cu │sistemului de │automată a │
│prioritate a│gestionare a │deşeurilor, │
│inovării şi │deşeurilor │sortarea │
│cercetării │prin cercetare│materialelor │
│în domeniul │şi dezvoltare │plastice │
│economiei │în domeniul │biodegradabile │
│circulare │economiei │şi a celor pe │
│ │circulare │bază de │
│ │ │substanţe │
│ │ │biologice, │
│ │ │posibila │
│ │ │reciclare │
│ │ │chimică a │
│ │ │materialelor │
│ │ │plastice sau │
│ │ │textile, si a │
│ │ │instalaţiilor │
│ │ │de biogaz şi de│
│ │ │compostare. │
├────────────┼──────────────┼───────────────┤
│ │ │47. Continuarea│
│ │ │/iniţierea │
│ │39.Educarea │campaniilor │
│ │populaţiei │care să asigure│
│ │pentru a face │informarea şi │
│ │alegeri │creşterea │
│ │sustenabile în│gradului de │
│ │ceea ce │conştientizare │
│ │priveşte │a populaţiei cu│
│Promovarea │bunurile şi │privire la │
│consumului │serviciile. │importanţa │
│responsabil │40. Creşterea │colectării │
│şi a │în rândul │separate a │
│educaţiei de│populaţiei a │deşeurilor şi │
│mediu │gradului de │pentru a │
│ │conştientizare│reducerea │
│ │cu privire la │generării de │
│ │rolul şi │deşeuri şi │
│ │importanţa │depozitării/ │
│ │economiei │depozitării │
│ │circulare │fără │
│ │ │respectarea │
│ │ │prevederilor │
│ │ │legale. │
└────────────┴──────────────┴───────────────┘
Alte acţiuni Acţiuni de infrastructură ● Accelerarea demersurilor pentru punerea în funcţiune la nivel naţional a unui sistem integrat de gestionare a deşeurilor. ● Extinderea serviciilor de colectare a deşeurilor voluminoase şi a deşeurilor voluminoase refolosibile pentru asigurarea colectării unei game variate de materiale reciclabile. ● Dezvoltarea unei reţele de reutilizare şi/sau recondiţionare pentru recuperarea componentelor utile din deşeurile de mobilier, precum şi a altor forme potenţiale de valorificare. Acţiuni legate de politici/legislaţie ● Consolidarea şi extinderea controlului autorităţilor şi aplicarea de sancţiuni pentru a reduce depozitarea ilegală a deşeurilor. ● Analiza modalităţilor de plată existente în contextul proiectelor de gestionare integrată a deşeurilor şi a instrumentelor economice care sunt/urmează să fie implementate, cu scopul de a fundamenta propunerile de modificare a legislaţiei existente. 4.10. Apă şi ape uzate 4.10.1. Context România dispune de un potenţial de resurse de apă de 134,6 miliarde mc/an. Resursele de apă utilizabile, inclusiv fluviul Dunărea, se ridică la 2.660 mc/persoană/an, ceea ce este considerabil mai puţin decât media europeană de 4.000 mc/persoană/an. România se află, aşadar, printre ţările cu resurse de apă utilizabile relativ reduse*101. Datorită activităţilor antropice, în zonele unde cererea este mai mare decât disponibilitatea de refacere a resurselor naturale, circuitul apei în natură este perturbat. De asemenea, schimbările climatice exercită stres suplimentar asupra ciclului hidrologic şi asupra resurselor de apă. Aceste provocări necesită măsuri pentru trecerea de la sistemul economic liniar la sistemul economic circular şi în sectorul apei. Astfel, sistemul serviciilor din acest sector care includ: captarea apei brute, tratarea apei pentru consum, furnizarea apei potabile, colectarea şi epurarea apei uzate şi eliminarea apei epurate într-un efluent natural, necesită o reproiectare radicală pentru a oferi soluţii validate, progresive, care să adopte modelul economiei circulare. Acest model presupune reducerea consumului de apă dulce şi epurarea apelor uzate astfel încât să poată fi reutilizate fie ca apă gri, de exemplu în agricultură, pentru irigaţii, fie, din nou, ca apă potabilă, fie să contribuie la refacerea surselor de apă prin intervenţii precum colectarea precipitaţiilor, reîncărcarea controlată a acviferului sau împrospătarea corpurilor de apă. *101 http://www.eea.europa.eu/soer/countries/ro/freshwater-why-care-românia În România, în ultimii 30 de ani s-a înregistrat o scădere semnificativă a consumului de apă datorită transformării economice care a cunoscut un declin treptat al industriei şi agriculturii, dar şi datorită scăderii populaţiei şi introducerii mecanismelor economice în sectorul apei. Acestea din urmă au contribuit la o reducere semnificativă a consumului de apă în rândul gospodăriilor. Mai exact, datorită creşterii contribuţiei la apa brută şi a tarifelor pentru apă şi apă uzată, consumul specific de apă a scăzut de la circa 550 l/locuitor/zi la mai puţin de 120 l/locuitor/zi. În privinţa aprovizionării cu apă potabilă, "Raportul pentru Sănătate şi Mediu 2018-2020" arată că în anul 2020 erau 348 de zone mari de aprovizionare cu apă potabilă, respectiv zone în care sunt peste 5.000 de consumatori sau în care se furnizează apă potabilă în volum de peste 1.000 mc/zi. În 2018 erau înregistrate 341 de astfel de zone şi 343 în 2019 ceea ce arată că numărul acestora este într-o creştere treptată. Volumul de apă potabilă distribuit în anul 2020 a fost de 2.438.614 mc/zi. Eforturile suplimentare în privinţa măsurilor de politici publice vor juca un rol esenţial în asigurarea continuării progreselor. Prin aderarea la UE în 2007, România şi-a asumat obligaţia legală de a respecta legislaţia UE în domeniul apei. Aceasta include o serie de directive europene în domeniul calităţii apelor axate pe reducerea poluării, Directiva nr. 91 /271/CEE privind tratarea apelor urbane reziduale şi Directiva privind nitraţii şi pe monitorizare, Directiva nr. 2184/2020 privind calitatea apei potabilă transpusă prin OG nr. 7/2023, Directiva 2006/7/CE privind gestionarea calitatea apei pentru scăldat, precum şi Directiva cadru apă 2000/60/CE, care vizează menţinerea unei stări bune a apelor la nivelul bazinelor hidrografice printr-o abordare bazată pe rezultate*102. De asemenea, prin OUG nr. 52/2023 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul apelor, a fost prevăzută baza legală pentru elaborarea Normelor de aplicare a Regulamentului 2020/741 privind cerinţele minime pentru reutilizarea apei. *102 https://unece.org/sites/default/files/2021 -12/ECE_CEP_189_0.pdf Punerea în aplicare a legislaţiei UE în context naţional este urmărită de autorităţile publice naţionale responsabile de administrarea apelor: Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi Administraţia Naţională "Apele Române". MMAP este responsabil de sistemul de gestionare a resurselor de apă, inclusiv de impactul resurselor de apă asupra apei potabile şi a sistemului de canalizare. Principalele provocări şi bariere practice legate de consolidarea economiei circulare în gestionarea apei şi a apelor uzate din România, identificate în cadrul interviurilor cu părţile interesate, includ: ● insuficienţa şi, adesea, inadecvarea politicilor publice care să faciliteze tranziţia către economia circulară în sectorul apei, atât în ceea ce priveşte conţinutul măsurilor de reglementare, cât şi în ceea ce priveşte aplicarea în practică a acestora; ● cunoştinţe insuficiente cu privire la riscurile şi beneficiile subproduselor din industria apei, precum nămolurile şi apa epurată, astfel încât să conducă la acceptarea utilizării lor; ● practicile nesustenabile de gestionare a apei, care au dus la reducerea resurselor de apă utilizate pentru irigarea în agricultură sau a spaţiilor verzi din aglomerările urbane. Reutilizarea apelor uzate va juca un rol deosebit de important în tranziţia României către modelul circular în gestionarea apei. Conform ultimelor informaţii colectate de Administraţia Naţională "Apele Române", din totalul de 19,8 milioane de locuitori echivalenţi care intră sub incidenţa prevederilor Directivei 91/271/CEE, aproximativ 66% sunt conectaţi la sistemele de canalizare. Dintre aceştia 63,5% sunt conectaţi la staţii de epurare. Înainte de a fi evacuate, apele uzate urbane sunt tratate în 1.242 de staţii de epurare din întreaga ţară, dintre care 847 sunt situate în aglomerări mai mari de 2.000 l.e. De-a lungul anilor, România a depus eforturi să îndeplinească angajamentele asumate în temeiul Directivei privind epurarea apelor uzate urbane. Conform celei mai recente raportări a României disponibilă la nivel european*103, sunt necesare eforturi suplimentare pentru a asigura colectarea încărcării apelor uzate urbane de cca 7,16 milioane l.e. - 35,9%, pentru tratarea biologică a încă 12,87 milioane l.e. - 65,7% pentru epurarea biologică cu eliminarea azotului şi a fosforului a încă 7,72 milioane l.e. - 58,8%. Doar 12% din încărcarea apelor uzate urbane din România este epurată în conformitate cu cerinţele europene. Acest procent este mai mic decât media UE de 76%. De fapt, 172 de aglomerări mari încă nu îşi îndeplinesc cerinţele de colectare a apelor uzate urbane, în timp ce 173 de aglomerări mari nu îşi îndeplinesc obligaţiile de tratare secundară şi 174 de aglomerări mari nu îşi îndeplinesc obligaţiile de tratare terţiară. *103 UWWTD Naţional Summary Chapter 2018 România, https://circabc.europa.eu/ui/group/1c566741 -ee2f-41e7-a915- 7bd88bae7c03/library/5292eacf-bbe1-469a-a355-3416f16ff3c7/details Conform datelor INS, rata de valorificare a apelor uzate este, de asemenea, foarte scăzută. Doar 24% din nămolul de epurare a fost utilizat în scopuri agricole sau pentru compostare. Această rată scăzută de valorificare în România poate fi atribuită, parţial, ratei scăzute de conectare a populaţiei la instalaţiile de epurare a apelor uzate şi parţial faptului că nămolurile conţin metale grele şi alţi poluanţi, apele uzate urbane provenind nu doar de la populaţie, ci şi de la societăţile comerciale racordate la reţeaua de canalizare. Progresele depind de acordarea de prioritate investiţiilor pentru staţiile de tratare a apelor uzate urbane, inclusiv prin utilizarea eficientă a surselor de finanţare prin politica de coeziune, acolo unde este disponibilă, şi a împrumuturilor Băncii Europene de Investiţii. Prin urmare, acţiunile propuse pentru acest sector se bazează pe constatările că: ● îmbunătăţirea şi extinderea infrastructurii de apă şi apă uzată este imperativă: perspectivele în sectorul apei şi al apelor uzate depind în mare măsură de infrastructura de alimentare cu apă şi de tratare a apelor uzate, în special în zonele rurale, de acoperirea cu servicii şi de tehnologie, care sunt încă în dezvoltare în România; ● sectorul apei este puternic interconectat cu alte sectoare: agricultură, construcţii, alimente şi băuturi etc. şi are un mare potenţial în direcţia adoptării modelului circular; ● pentru a reduce consumul şi risipa de apă şi pentru a dezvolta o distribuţie mai cuprinzătoare a apei furnizate, trebuie îmbunătăţită în continuare conştientizarea privind eficienţa utilizării apei, în special în sectoarele industriale, unde consumul de apă este relativ ridicat; ● este necesară refacerea stării corpurilor de apă aflate în stare chimică/ecologică slabă, ca măsură proactivă pentru a reduce stresul asupra surselor de apă potabilă şi pentru reducerea poluării deja produse, prin valorificarea capacităţilor naturale de autoepurare a apei. 4.10.2. Obiective şi acţiuni Acţiuni prioritare Tabelul 10. Obiective şi acţiuni pentru sectorul apei şi al apelor uzate
┌─────────────┬──────────────┬─────────────┐
│Obiective │Obiective │Acţiuni │
│generale │specifice │prioritare │
├─────────────┼──────────────┼─────────────┤
│ │ │48. │
│ │ │Încurajarea │
│ │ │stocării apei│
│ │ │de ploaie şi │
│ │ │utilizării │
│ │ │acesteia în │
│ │41. Creşterea │clădirile │
│ │eficienţei │publice şi │
│ │utilizării │rezidenţiale │
│ │apei │pentru │
│ │ │spălarea │
│ │ │toaletelor, │
│ │ │grădinărit, │
│ │ │curăţarea │
│Prezervarea, │ │podelelor, │
│conservarea │ │etc. │
│şi utilizarea├──────────────┼─────────────┤
│sustenabilă a│ │49. │
│resurselor │ │Promovarea şi│
│naturale │ │stimularea │
│ │ │producţiei de│
│ │42. │îngrăşăminte,│
│ │Îmbunătăţirea │biogaz şi │
│ │recirculării │ciment din │
│ │nutrienţilor │nămoluri │
│ │şi a materiei │provenite din│
│ │organice prin │staţiile de │
│ │ciclurile lor │epurare │
│ │naturale │pentru │
│ │ │comunităţi şi│
│ │ │industrie, în│
│ │ │sinergie cu │
│ │ │sectorul │
│ │ │agricol. │
├─────────────┼──────────────┼─────────────┤
│ │ │50. │
│ │ │Promovarea şi│
│ │ │aplicarea │
│Promovarea │ │standardelor │
│consumului │43. Creşterea │care conduc │
│responsabil │eficienţei │la creşterea │
│şi a │utilizării │eficienţei │
│educaţiei de │apei │utilizării │
│mediu │ │apei în │
│ │ │industrie │
│ │ │pentru a │
│ │ │reduce │
│ │ │consumul. │
├─────────────┼──────────────┼─────────────┤
│ │ │51. │
│ │ │Restaurarea │
│ │ │zonelor umede│
│ │ │naturale şi a│
│ │ │solurilor │
│ │ │pentru a │
│ │44. │îmbunătăţi │
│ │Îmbunătăţirea │capacitatea │
│ │capacităţii │lor naturală │
│ │naturale de │de tratare, │
│ │autoepurare a │pentru a │
│ │corpurilor de │reduce │
│ │apă naturale │stresul │
│Protecţia │ │hidric şi │
│ecosistemelor│ │pentru a │
│şi a │ │creşte │
│sănătăţii │ │capacitatea │
│cetăţenilor │ │lor tampon în│
│ │ │caz de │
│ │ │inundaţii. │
│ ├──────────────┼─────────────┤
│ │ │52. Creşterea│
│ │ │gradului de │
│ │45. │colectare şi │
│ │Îmbunătăţirea │tratare a │
│ │tratării │apelor uzate │
│ │apelor uzate │provenite din│
│ │şi a │gospodării, │
│ │conectivităţii│în special în│
│ │ │zonele │
│ │ │rurale. │
└─────────────┴──────────────┴─────────────┘
Alte acţiuni: Scheme de sprijin/ghiduri/stimulente ● Promovarea şi stimularea uscării şi coprocesării nămolurilor reziduale în fabricile de ciment, recuperarea energetică a conţinutului organic concomitent cu reciclarea conţinutului de minerale, unde caracteristicile chimice ale nămolului îl fac impropriu pentru producerea îngrăşămintelor agricole. V. CADRUL DE IMPLEMENTARE Punerea în aplicare a PAEC va fi realizată de către entităţile indicate în descrierile detaliate ale acţiunilor, şi care se regăseşte în Capitolul VII, sub supravegherea Comitetului de Coordonare pentru Economie Circulară din România şi cu implicarea diferitelor părţi interesate, într-o manieră care asigură transparenţa publică. Pentru a fi eficientă, punerea în aplicare a planului de acţiune va trebui să se bazeze pe 1) accesul la surse de finanţare, 2) o structură de guvernanţă adecvată şi eficientă şi 3) monitorizarea continuă şi diseminarea progreselor realizate. Pentru a spori eficienţa implementării, este recomandat ca ea să se bazeze pe parteneriate existente şi pe un set divers de părţi interesate pentru a spori cunoştinţele tehnice, capacitatea organizaţională şi finanţarea disponibilă, îmbunătăţind astfel perspectivele de a realiza o schimbare de paradigmă*104. În acelaşi timp, o mai mare transparenţă şi o comunicare eficientă către public contribuie la o responsabilizare mai mare a celor implicaţi, asigurând astfel îndeplinirea obiectivelor*105. *104 https://www.eesc.europa.eu/en/our-work/publications-other-work/publications/circular-economy-strategies-and- roadmaps-europe-study *105 https://hvtc.edu.vn/Portals/0/files/6357419022378659020-8213-5203-2.pdf#page=37 5.1. Bugetare şi finanţare Punerea în aplicare a măsurilor din planul de acţiune va necesita o serie de resurse, cum ar fi resurse umane, instalaţii, echipamente, servicii şi materiale care necesită resurse financiare din sursele identificate în PAEC în aceste scopuri. Evaluarea exactă a costurilor fiecărei măsuri, ghidată şi de amploarea şi viteza procesului de tranziţie către EC, va facilita în mare măsură o mai bună înţelegere a bugetului necesar şi va contribui la mobilizarea unei finanţări adecvate. Prin urmare, estimarea costurilor asociate măsurilor, chiar printr-un studiu dedicat, va constitui unul dintre eforturile iniţiale ale Comitetului de Coordonare pentru Economia Circulară din România. Pentru a atinge acest scop, Comitetul de coordonare va fi sprijinit de entităţile responsabile şi implicate în implementarea acţiunilor. Opţiunile de finanţare acoperă o serie de forme şi surse diferite, inclusiv finanţare publică din surse UE sau naţionale, precum şi fonduri private şi împrumuturi bancare. Investitorii privaţi şi băncile au început deja să profite de oportunităţile de creare de valoare şi de ratele mai mari de rentabilitate asociate investiţiilor în proiecte de EC*106. De asemenea, din ce în ce mai multe întreprinderi din toate sectoarele industriale sunt dispuse să facă investiţii în direcţia EC pentru a reduce costurile, a creşte veniturile şi a gestiona riscurile, de exemplu, cele legate de aprovizionarea cu materii prime virgine*107. Se preconizează că Strategia UE de Finanţare Durabilă şi politicile care o însoţesc, de exemplu, Regulamentul UE privind Taxonomia, Actul delegat privind publicarea de informaţii referitoare la finanţarea durabilă şi Directiva privind raportarea în materie de sustenabilitate a întreprinderilor, vor încuraja şi mai mult instituţiile financiare private şi întreprinderile să investească în activităţi care aduc contribuţii semnificative la tranziţia către EC*108. În felul acesta, guvernele accelerează finanţarea tranziţiei către EC, canalizând fonduri semnificative în această direcţie. *106 https://ellenmacarthurfoundation.org/financing-the-circular-economy-capturing-the-opportunity *107 https://newsroom.accenture.com/news/the-circular-economy-could-unlock-4-5-trillion-of-economic-growth-finds-new- book-by-accenture.htm *108 https://finance.ec.europa.eu/publications/strategy-financing-transition-sustainable-economy_en 5.1.1. Finanţarea guvernamentală Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, alte ministere şi organe ale administraţiei publice centrale, precum şi autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a duce la îndeplinire măsurile specifice domeniului lor de activitate, în vederea asigurării implementării Planului de acţiune pentru Strategia naţională privind economia circulară, inclusiv prin cuprinderea în bugetele proprii a sumelor necesare implementării măsurilor aflate în aria de responsabilitate. Finanţarea se va desfăşura prin bugetul ordonatorilor principali de credite implicaţi, în limita sumelor aprobate cu această destinaţie, conform prevederilor legale în vigoare. Astfel, aceste instituţii vor asigura finanţarea pe termen lung a măsurilor de revizuire a legislaţiei şi de reglementare, de dezvoltare a competenţelor personalului şi capacităţilor instituţionale specifice domeniului EC, de dezvoltare a infrastructurii, cu accent pe infrastructura digitală, şi a măsurilor de cercetare şi inovare, care sunt mai difcil de finanţat prin mecanismele de piaţă*109. Instituţiile publice au, de asemenea, un rol important în facilitarea schimbărilor necesare în sectorul privat, prin furnizarea de sprijin financiar suplimentar pentru investiţii de capital mai puţin costisitoare, necesare pentru adoptarea modelelor şi/sau practicilor de afaceri bazate pe principiile EC, care sunt adesea considerate de mare risc pentru finanţatori*110. Finanţarea unor astfel de intervenţii se va face cu respectarea legislaţiei în domeniul concurenţei, respectiv al ajutorului de stat şi a principiilor Pieţei unice. Instituţiile se vor baza, cel puţin parţial, pe veniturile publice provenite din taxe pe externalităţile negative de mediu ale producţiei şi consumului necircular, în timp ce vor stabili direcţii mai ferme pentru echilibrarea condiţiilor de concurenţă pentru o dezvoltare economică durabilă. *109 Investiţiile în infrastructură se referă la investiţiile în structuri şi servicii care permit tranziţia către economia circulară (de exemplu, sistemul de colectare selectivă a deşeurilor), dar care sunt prea mari consumatoare de capital şi/sau generează beneficii care nu pot fi internal\'f8zate în mod corespunzător, ceea ce duce la o investiţie insuficientă prin intermediul mecanismelor de piaţă. *110 https://www.chathamhouse.org/2021/07/financing-inclusive-circular-economy/03-de-risking-financing-circular-economy- 0 Guvernul României a făcut deja paşi în aceste direcţii, în cadrul unor domenii de politică strâns legate de dezvoltarea EC, chiar dacă nu în mod direct legate de EC. Astfel, au fost adoptate şi/sau promovate măsuri de către Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului, Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă din cadrul Guvernului României, dar şi de către alte instituţii publice cu competenţe în domeniul protecţiei mediului şi al resurselor naturale. Pentru a avea fonduri specifice alocate de la bugetul de stat al României pentru implementarea SNEC şi a PAEC este nevoie de o coordonare atentă între bugetele alocate diferitelor ministere care facilitează implementarea, pentru a evita suprapunerile şi a exploata complementarităţi prin instituirea unor mecanisme de coordonare şi monitorizare la nivelul ministerelor precum şi la nivelul Comitetului de Coordonare pentru Economia Circulară, responsabil cu implementarea SNEC şi PAEC Unele dintre acţiunile prezentate în acest document şi care sunt axate pe măsuri ce trebuie luate de către sectorul public pot fi puse în aplicare prin extinderea şi/sau ajustarea programelor şi a iniţiativelor existente. De exemplu, Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor adoptat în 2017 deja prevede că taxele şi tarifele încasate pentru gestionarea deşeurilor trebuie utilizate pentru a finanţa investiţiile în creşterea colectării separate a materialelor reciclabile şi a dezvoltării sistemului de colectare din-uşă-în-uşă. AFM, aflată sub coordonarea MMAP, este principala sursă de sprijin financiar pentru implementarea proiectelor şi programelor de protecţie a mediului*111 şi, prin urmare, poate finanţa unele dintre măsurile de EC, în special pentru sectoarele deşeuri şi apă şi ape uzate. *111 http://www.mmediu.ro/categorie/finanţate-din-fondul-de-mediu/97 Unele dintre acţiunile privind EC pot fi finanţate, de asemenea, prin bugetul de stat alocat pentru punerea în aplicare a strategiilor naţionale care sunt în concordanţă cu obiectivele generale ale SNEC. De exemplu, o parte din fondurile naţionale alocate pentru punerea în aplicare a Strategiei Naţionale pentru Dezvoltare Durabilă a României 2030 pot fi direcţionate către punerea în aplicare a măsurilor de EC prevăzute în acest document. Obiectivele SNDDR 2030, cum ar fi, de exemplu, promovarea producţiei şi a consumului responsabil, se corelează cu obiectivele SNEC. Există, de asemenea, o coerenţă considerabilă între unele dintre acţiunile propuse în prezentul PAEC şi măsurile identificate în Planul de acţiune pentru punerea în aplicare a SNDDR 2030*112. *112 Câteva exemple de acţiuni din SNDDR 2030 care se suprapun cu acţiuni din prezentul CEAP includ acţiunea 4, cu privire la integrarea principiilor de dezvoltare durabilă în strategiile şi politicile locale sau acţiunea 5, care vizează lansarea unor campanii de informare şi sensibilizare pentru companiile private şi organizaţiile societăţii civile. Alte documente de politică publică prin intermediul cărora se pot implementa acţiunile transversale ale PAEC, legate de cercetare şi dezvoltare, educaţie, formare profesională, achiziţii publice şi digitalizare sunt Strategia naţională de cercetare, dezvoltare şi inovare pentru 2021-2027, Strategia naţională pentru ocuparea forţei de muncă 2021-2027 şi Planul de acţiuni pe perioada 2021-2027 pentru implementarea Strategiei naţionale pentru ocuparea forţei de muncă 2021-2027, Strategia naţională în domeniul achiziţiilor publice 2023-2027, Strategia naţională pentru digitalizare şi Strategia naţională de formare a adulţilor 2023-2027 aflată în curs de elaborare*113. Acest lucru este valabil şi pentru unele dintre acţiunile sectoriale specifice, în special cele legate de construcţii/renovare, silvicultură, deşeuri etc., care ar putea fi acoperite prin implementarea Strategiei naţionale de renovare pentru 2020-2050 sau de politica-cadru naţională pentru dezvoltarea pieţei privind combustibilii alternativi în sectorul transporturilor etc. *113 https://epale.ec.europa.eu/ro/content/românia-strategia-nationala-de-formare-adulţilor-pregătire În ceea ce priveşte sprijinul financiar pentru sectorul privat, este important de menţionat că Ministerul Economiei a lansat la finele anului 2022 prima schemă de finanţare care vizează în mod explicit încurajarea EC în România, cu un buget total de 8 milioane de euro*114. Acest program de ajutor de stat de-minimis cofinanţează în proporţie de până la 85% investiţii ale companiilor în transfer tehnologic, în cercetare-dezvoltare, în modernizarea unităţilor de testare a materialelor, în centre de reparaţii şi recondiţionare, reciclare, în platforme digitale de revânzare, în centre de colectare şi valorificare, în modernizarea instalaţiilor de reciclare, în introducerea sau extinderea producţiei de bunuri care nu conţin plastic sau promovarea alternativelor la plastic şi introducerea/extinderea utilizării deşeurilor. Iniţiative similare pot în viitor sprijini punerea în aplicare de către sectorul privat a mai multor acţiuni din acest plan, în special în ceea ce priveşte cercetarea şi dezvoltarea, digitalizarea, precum şi măsuri de infrastructură specifice fiecărui sector cuprins în acest plan. *114 https://oldeconomie.gov.ro/images/politici-industriale/economie%20circulara/OG%2027_2022%20publicat%20MO%20nr.%20839_26.08.2022.pdf 5.1.2. Finanţarea UE Fondurile UE constituie o altă sursă importantă de sprijin pentru tranziţia către EC în România*115. Acestea pot fi accesate fie prin intermediul diferitelor scheme şi programe naţionale cum ar fi, de exemplu, Planul naţional de redresare şi rezilienţă al României, aflat în gestiune partajată cu CE, fie prin aplicare directă la apelurile lansate de CE. *115 Finanţarea UE stă adesea la baza schemelor naţionale de sprijin din statele membre ale UE. De exemplu, POIM din România a fost cofinanţat prin intermediul Fondului de coeziune şi al Fondului european de dezvoltare regională al UE. https://www.fonduri-ue.ro/poim-2014. PNRR, finanţat prin granturi în valoare de 14,2 miliarde de euro şi împrumuturi de 14,9 miliarde de euro de la CE, poate juca un rol important în demararea tranziţiei către EC în România. Cu 41% din fondurile alocate pentru obiective ecologice şi 20,5% pentru obiective de digitalizare, PNRR include investiţii şi reforme semnificative pentru a acţiona asupra potenţialului EC din România*116. *116 https://ec.europa.eu/info/business-economy-euro/recovery-coronavirus/recovery-and-resilience-facility/recovery-and- resilience-plan-românia_en Eforturile PNRR legate de promovarea EC se concentrează în domeniile gestionării deşeurilor şi renovării clădirilor şi, ca atare, sunt deosebit de relevante pentru acţiunile propuse pentru sectorul de deşeuri şi cel de construcţii. Reforma cheie asociată cu gestionarea deşeurilor se referă la îmbunătăţirea sistemului general de guvernanţă pentru a accelera tranziţia către EC, cu un buget total de 1,239 de milioane de euro. Aceasta include investiţii în sistemele integrate de gestionare a deşeurilor ale administraţiilor locale, în infrastructura pentru gestionarea gunoiului de grajd şi a altor deşeuri agricole compostabile, precum şi pentru dezvoltarea cadrului instituţional pentru monitorizarea gestionării deşeurilor şi prevenirea poluării. Investiţiile specifice care vizează în mod explicit promovarea EC în cadrul secţiunii de renovare a clădirilor includ încurajarea adoptării modelului circular şi creşterea eficienţei energetice a clădirilor istorice, în valoare de 14,85 milioane de euro, crearea unui centru pilot pentru colectarea şi reutilizarea materialelor de construcţie istorice provenite din demolări legale, în valoare de 5 milioane de euro, precum şi întreţinerea periodică a clădirilor istorice, în valoare de 3,1 milioane de euro. PNRR prevede, de asemenea, finanţare pentru infrastructura relevantă pentru EC şi investiţii sporite în domeniul gestionării apei, al pădurilor şi al biodiversităţii, al transportului durabil şi al energiei. PNRR este relevant pentru promovarea EC în România şi prin reformele şi investiţiile pentru transformarea digitală, pentru C&D&I în sectorul privat, pentru educaţie şi pentru buna guvernare. Mai multe dintre acţiunile de EC cuprinse în acest plan de acţiune se referă la digitalizare, scheme de sprijin, C&D&I, educaţie şi administraţie publică. PNRR prevede investiţii de aproximativ 14,2 milioane de euro în consolidarea coordonării în cadrul administraţiei publice printr-o abordare coerentă şi integrată a iniţiativelor privind schimbările climatice şi dezvoltarea durabilă. Aceste fonduri pot fi utilizate pentru diseminarea SNEC şi a PAEC precum şi a unor materiale de formare profesională în domeniul EC în instituţiile din administraţia publică locală şi centrală. Relevantă este şi finanţarea nerambursabilă în valoare de 52 de milioane de euro pentru digitalizarea în domeniul mediului, alături de investiţii semnificative în transformarea digitală a sectorului public, în valoare de 41,9 milioane de euro, precum şi în educaţia digitală a cetăţenilor, în valoare de 37 de milioane. Alte programe de finanţare ale UE oferă oportunităţi suplimentare de finanţare a tranziţiei către EC. Unele dintre aceste programe caută să promoveze EC într-o manieră explicită, altele o integrează prin contribuţia lor la facilitarea activităţilor şi acţiunilor specifice EC, de exemplu prin integrarea principiilor EC într-o manieră transversală. Principalele programe de finanţare ale UE includ fondurile structurale şi de investiţii europene, cum ar fi Fondul European de Dezvoltare Regională sau Fondul de Coeziune. Aceste fonduri, de exemplu, au finanţat o parte semnificativă a Programului Operaţional Infrastructură Mare al României, pentru a sprijini dezvoltarea infrastructurii în domenii prioritare pentru UE şi România, cum ar fi energia regenerabilă, eficienţa energetică, biodiversitatea sau gestionarea deşeurilor. POIM a inclus în trecut finanţare pentru infrastructura de gestionare a deşeurilor ca parte a unui buget de 2,892 miliarde de euro pentru dezvoltarea infrastructurii de protecţie a mediului. În perioada financiară multianuală 2021-2027, FEDR şi FC, alături de Fondul Social European Plus şi Fondul European pentru Pescuit, Afaceri Maritime şi Acvacultură finanţează programe precum Programul de asistenţă tehnică 2021-2027*117, Programul Dezvoltare Durabilă 2021-2027*118, Programele regionale 2021-2027*119 şi alte programe care pot fi utilizate pentru dezvoltarea infrastructurii, inclusiv a celei digitale, pentru educaţie şi formare profesională şi pentru alte investiţii care pot impulsiona tranziţia către modelul circular*120. *117 https://mfe.gov.ro/pat-21-27/ *118 https://mfe.gov.ro/pdd-21-27/ *119 https://mfe.gov.ro/programe-regionale-21-27/ *120 https://mfe.gov.ro/programe/ De o importanţă deosebită sunt Programele regionale pentru perioada 2021 -2027, cu un buget total de 8,4 miliarde de euro, din care 6,8 miliarde de euro sunt finanţate prin contribuţia UE, în special prin FEDR. Printre principalele domenii care beneficiază de cote semnificative de finanţare se numără tranziţia către o economie cu emisii reduse de carbon, competitivitatea IMM-urilor, protecţia mediului şi utilizarea eficientă a resurselor, educaţie şi formare profesională, administraţia publică eficientă, cercetarea şi inovarea, care sunt bine aliniate cu o parte semnificativă a măsurilor propuse în prezentul PAEC. Programul Dezvoltarea Durabilă finanţat prin FEDR şi FC, de exemplu, are un buget şi măsuri specifice alocate dezvoltării infrastructurii de apă şi apă uzată, promovării tranziţiei către EC şi a îmbunătăţirii eficienţei utilizării resurselor şi a eficienţei energetice, a trecerii la energie regenerabilă şi reducerii emisiilor cu efect de seră. Programul dedică 480 de milioane de euro promovării pentru dezvoltarea, modernizarea şi completarea sistemelor de management integrat al deşeurilor, precum şi pentru realizarea de noi sisteme integrate de gestionare a deşeurilor, inclusiv pentru dezvoltarea colectării separate a deşeurilor reciclabile, a biodeşeurilor şi textile colectării selective şi pentru extinderea/dezvoltarea capacităţilor de reciclare a deşeurilor. Cadrul legal care reglementează implementarea programelor operaţionale pentru perioada de programare a fondurilor europene 2014 -2020 îl constituie OUG nr. 40/2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene pentru perioada de programare 2014 - 2020, cu modificările şi completările ulterioare. Pentru perioada de programare 2021 -2027, cadrul legal care reglementează implementarea acestora îl constituie OUG nr. 133 din 17 decembrie 2021 privind gestionarea financiară a fondurilor europene pentru perioada de programare 2021-2027 alocate României din Fondul european de dezvoltare regională, Fondul de coeziune, Fondul social european Plus, Fondul pentru o tranziţie justă, precum şi OUG nr. 122 din 29 iulie 2020 privind unele măsuri pentru asigurarea eficientizării procesului decizional al fondurilor externe nerambursabile destinate dezvoltării regionale în România. Programul Orizont Europa*121, este cel mai mare program de cercetare şi inovare al UE, iar programul LIFE este dedicat acţiunilor de mediu şi climatice. Acesta din urmă include un subprogram dedicat în mod explicit finanţării proiectelor de EC, oferind, în principal, granturi pentru proiecte care pun în aplicare soluţii inovatoare şi de bune practici pentru EC, prin intermediul aşa-numitelor proiecte de acţiune standard. De asemenea, acoperă punerea în aplicare, monitorizarea şi evaluarea politicilor şi reglementărilor de mediu prin intermediul proiectelor integrate strategice. Nu în ultimul rând, Banca Europeană de Investiţii oferă, de asemenea, finanţare şi consultanţă pentru proiecte de EC prin intermediul programului InvestEU, cu pilonii săi, Fondul InvestEU, Centrul consultativ InvestEU şi Portalul InvestEU. *121 https://ec.europa.eu/info/funding-tenders/opportunities/portal/screen/programmes/horizon O listă mai cuprinzătoare a surselor de finanţare ale UE relevante pentru măsurile de EC se regăseşte în Caseta 1. Caseta 1. Programe de finanţare UE relevante pentru EC ● NextGenerationEU: Mecanismul de redresare şi rezilienţă - fonduri plătite direct către statele membre ● Fondul de Coeziune - granturi, instrumente financiare, premii sau o combinaţie a acestora în cadrul gestiunii partajate cu statele membre ● Fondul European de Dezvoltare Regională - granturi, instrumente financiare, premii sau o combinaţie a acestora în cadrul gestiunii partajate cu statele membreMecanismul pentru o tranziţie justă - care se va implementa prin trei piloni: Fondul pentru o Tranziţie Justă - finanţare nerambursabilă în cadrul gestiunii partajate, o schemă dedicată în cadrul InvestEU pentru atragere de investiţii private şi o facilitate de împrumut pentru sectorul public care poate fi mobilizată prin BEI ● Fondurile sociale europene Plus - subvenţii, instrumente financiare, premii sau o combinaţie a acestora în cadrul gestiunii partajate cu statele membre ● Orizont Europa - granturi ● Programul LIFE - subvenţii, premii şi achiziţii publice ● Mecanismul Conectarea Europei - granturi, sprijinite prin împrumuturi, garanţii şi capitaluri proprii ● Programul InvestEU - garanţie bugetară prin intermediul partenerilor de implementare, cum ar fi BEI şi Fondul European de Investiţii ● Fondul european de garantare agricolă - plăţi directe către agricultori ● Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală - intervenţii care vizează acţiuni privind EC ca o componentă secundară a proiectului de investiţii, angajamente agromediu şi climă, agricultură ecologică, acţiuni de formare profesională ● Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit şi acvacultură - subvenţii, contracte de achiziţii publice, împrumuturi, garanţii şi plăţi compensatorii, în cadrul gestiunii directe şi partajate ● Fondul pentru inovare - în principal subvenţii finanţate din veniturile provenite din licitaţiile de certificare de emisii în cadrul EU ETS ● Fondul de modernizare - funcţionează sub responsabilitatea statelor membre beneficiare, care lucrează în strânsă cooperare cu BEI şi CE. SM selectează şi prezintă investiţiile pentru care doresc să obţină sprijin din Fondul de modernizare. Sursa: Ghidul "Găsiţi programul de finanţare UE pentru mediu: Sprijinirea mediului în cadrul financiar multianual 2021-2027 şi NextGenerationEU"*122 şi Platforma europeană a părţilor interesate de economia circulară *122 Disponibil la: https://op.europa.eu/s/xgrz Aceste fonduri oferă posibilitatea de a finanţa punerea în aplicare a acţiunilor de EC atât de către entităţile publice, cât şi de către cele private, care dezvoltă proiecte în acord cu condiţiile de eligibilitate prevăzute de ghidurile solicitantului, însă accesarea lor nu este neapărat facilă. Provocările, aşa cum au fost raportate de diverse entităţi din întreaga UE*123, includ: incapacitatea solicitanţilor de a naviga în complexitatea fondurilor şi a procesului de depunere a cererilor, sarcina administrativă semnificativă, în special în ceea ce priveşte gestionarea financiară, precum şi lipsa de expertiză/cunoştinţe în ceea ce priveşte procesul de finanţare, inclusiv lipsa de personal. *123 https://ec.europa.eu/environment/integration/green_semester/pdf/17thMeetingExpertGroup/Point%207%20-%20Trinomics.pdf Preocupări similare au fost confirmate şi de părţile interesate intervievate în cadrul elaborării acestui plan de acţiune, în special cu privire la dificultatea IMM-urilor româneşti de a obţine fondurile necesare, având în vedere lipsa de competenţe specifice şi capacitate de a căuta şi de a solicita finanţările potrivite pentru proiectele pe care vor să le dezvolte. Prin urmare, sunt necesare campanii de informare şi sprijin tehnic pentru a permite entităţilor private, în special a IMM-urilor şi a entităţilor din economia socială care desfăşoară activităţi de EC, precum şi entităţilor publice, în special autorităţilor publice de la nivel local, să acceseze fondurile UE şi naţionale necesare pentru a-şi finanţa acţiunile de EC. 5.1.3. Surse private de finanţare Finanţarea privată a dezvoltării durabile, în general, şi a proiectelor de EC, în particular, se află, de asemenea, într-un stadiu incipient în România. Cu toate acestea, în contextul Strategiei de Finanţare Durabilă a UE*124 şi al integrării includerii standardelor de durabilitate în diverse forme de finanţare privată, această situaţie se va schimbe în viitor. Strategia urmăreşte să le permită investitorilor să alinieze investiţiile în direcţia unei economii durabile prin creşterea accesului la finanţare durabilă şi să asigurare contribuţia sectorului financiar la obiectivele Pactului Ecologic European în toate SM. Cu ajutorul Taxonomiei*125, companiile şi investitorii vor putea identifica şi investi în active/activităţi sustenabile cu mai multă încredere. *124 Strategia pentru Finanţarea Tranziţiei către o Economie Durabilă, COM (2021) 390 final, disponibil la: https://eur- lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:52021DC0390 *125 https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:32020R0852 La fel ca şi în cazul finanţării guvernamentale, se văd deja primii paşi, dar sunt necesare mai multe progrese. Printre acestea se numără, de exemplu, emiterea primelor obligaţiuni de sustenabilitate din România de către Raiffeisen Bank în august 2022, în valoare de 400 de milioane RON/80 milioane de euro*126. Activităţile eligibile includ produse, tehnologii şi procese de producţie ecoeficiente şi/sau adaptate la EC*127. Există, de asemenea, unele fonduri de investiţii private care oferă investiţii în dezvoltarea EC în România*128. *126 https://www.românia-insider.com/raiffeisen-green-bonds-ro-may-2021 *127 https://www.raiffeisen.ro/wps/wcm/connect/b0ea4dd9-622a-44a4-bb89-aaf953e9d799/20220420-RBR0-Sustainability- Bond-Framework.pdf?M0D=AJPERES *128 https://www.startupcafe.ro/idei-antreprenon7startup-românia-finanţări-fond-investitii-afaceri-verzi.htm Mai mult, unele companii private fac deja investiţii în transformarea modelelor lor de afaceri pentru a se alinia mai bine la principiile EC. Printre acestea se numără, de exemplu, companii din sectorul ambalajelor, atât cu acţionariat străin, cât şi românesc, care au realizat că tranziţia către materiale mai durabile şi/sau investiţiile în reciclare au sens din punct de vedere economic şi, în acelaşi timp, protejează mediul înconjurător. Cu toate acestea, concurenţa din partea ţărilor producătoare, cu costuri reduse de producţie rămâne o preocupare pentru firmele care pioniereză practicile de EC în România. Alte exemple se referă la entităţi din sectoarele cimentului şi metalurgic care, în ultimele decenii, au investit în soluţii de EC. Sectorul cimentului coprocesează o mare varietate de deşeuri atent selecţionate, iar sectorul metalurgic utilizează oţel reciclat ca materie primă alternativă pentru procesul de producţie. Este, de aceea, important ca astfel de iniţiative să fie sprijinite şi stimulate prin facilitarea cofinanţării investiţiilor tehnologice sau prin alte măsuri, cum ar fi stimulentele fiscale, pentru a accelera punerea în aplicare a EC în România. În ciuda progreselor menţionate mai sus, trebuie să se facă mai mult pentru a încuraja investiţiile private care pot sprijini astfel de măsuri care necesită participarea sectorului privat pentru a asigura punerea în aplicare a SNEC şi PAEC. 5.2. Cadrul de guvernanţi Cadrul de guvernanţă a EC în România include Comitetul de Coordonare pentru Economia Circulară a României*129, înfiinţat prin decizia Prim-ministrului nr. 553/9.12.2022, Comisiile constituite la nivelul sectoarelor cuprinse în PAEC, ambele cu rolul de a coordona implementarea SNEC şi a PAEC, precum şi structuri de implementare constituite la nivelul ministerelor, cu roluri şi responsabilităţi specifice. În activitatea acestora, Comitetul de coordonare, Comisiile şi structurile de implementare se vor consulta periodic cu reprezentanţi ai sectorului privat, ai mediului universitar şi academic şi ai societăţii civile, precum şi ai altor instituţii publice, autorităţi sau organizaţii civile, cu atribuţii în domeniile vizate de SNEC şi PAEC. Modul de organizare şi funcţionare a Comitetului de Coordonare şi Comisiilor este stabilit prin regulament de organizare şi funcţionare. Acesta va include şi decizii privind modul de consultare a societăţii civile, adoptarea unui plan de consolidare a capacităţilor şi a unei politici de transparenţă, elaborarea unui plan adecvat de monitorizare şi evaluare. Organigrama cadrului de guvernanţă este prezentată în Figura 4. *129 https://legislaţie.just.ro/Public/DetaliiDocument/262375 Figura 4. Organigrama structurii de guvernanţă a EC în România (a se vedea imaginea asociată) 5.2.1. Comitetul de coordonare Comitetul de Coordonare pentru Economia Circulară din România, denumit în continuare Comitetul de Coordonare, va fi responsabil pentru asigurarea unei coordonări eficiente, eficace şi coerente a punerii în aplicare a SNEC şi a PAEC, în acord cu angajamentele internaţionale asumate de către Guvern. Pentru îndeplinirea acestei responsabilităţi, Comitetul va: a) analiza periodic gradul de îndeplinire a acţiunilor stabilite în PAEC şi va centraliza datele pentru indicatorii de monitorizare a planului; b) identifica şi soluţiona problemele legate de implementare, va elabora strategii pentru înlăturarea obstacolelor în implementare şi va identifica resursele necesare pentru implementarea SNEC şi PAEC; c) propune autorităţilor competente elaborarea de acte normative sau amendamente legislative necesare pentru implementarea PAEC; d) facilita comunicarea şi colaborarea între autorităţile naţionale, regionale şi locale pe parcursul implementării SNEC şi PAEC*130. *130 Articolul 5 din Decizia prim-ministrului privind constituirea Comitetului de coordonare pentru economia circulară din România, din 9 decembrie 2022. Comitetul de Coordonare este condus de şeful Cancelariei prim-ministrului, în calitate de preşedinte. Secretariatul său este asigurat de către Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă din cadrul Secretariatului General al Guvernului. Comitetul de coordonare va furniza periodic informaţii prim- ministrului cu privire la îndeplinirea atribuţiilor sale. Comitetul de coordonare include reprezentanţi, la nivel de secretar de stat şi/sau consilier de stat, ai tuturor ministerelor relevante care vor fi implicate în mod activ în implementarea SNEC şi PAEC şi care sunt enumerate în Caseta 2. Caseta 2. Structura de coordonare a guvernanţei economiei circulare
┌──────────────────────────────────────┐
│Membrii Comitetului de coordonare şi │
│ai Comisiilor │
├───────────────────┬──────────────────┤
│•Administraţia │• Ministerul │
│Prezidenţială │Afacerilor Interne│
├───────────────────┼──────────────────┤
│•Cancelaria │• Ministerul │
│prim-ministrului │Transporturilor şi│
│ │Infrastructurii │
├───────────────────┼──────────────────┤
│•Secretariatul │• Ministerul │
│General al │Agriculturii şi │
│Guvernului │Dezvoltării Rurale│
├───────────────────┼──────────────────┤
│•Departamentul │• Ministerul │
│pentru Dezvoltare │Investiţiilor şi │
│Durabilă │Proiectelor │
│ │Europene │
├───────────────────┼──────────────────┤
│•Ministerul │• Ministerul │
│Mediului, Apelor şi│Finanţelor │
│Pădurilor │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│ │• Ministerul │
│•Ministerul │Muncii şi │
│Economiei │Solidarităţii │
│Antreprenoriatului │Sociale │
│si Turismului ├──────────────────┤
│ │• Ministerul │
│ │Educaţiei │
├───────────────────┼──────────────────┤
│•Ministerul │• Ministerul │
│Dezvoltării, │Familiei, │
│Lucrărilor Publice │Tineretului şi │
│şi Administraţiei │Egalităţii de │
│ │Şanse │
├───────────────────┼──────────────────┤
│•Ministerul │• Ministerul │
│Energiei │Sănătăţii │
├───────────────────┼──────────────────┤
│•Ministerul │ │
│Cercetării, │• Ministerul │
│Inovării şi │Culturii │
│Digitalizării │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│•Ministerul │ │
│Afacerilor Externe │ │
└───────────────────┴──────────────────┘
5.2.2. Comisii sectoriale Comitetul de coordonare va fi sprijinit în activitatea sa de Comisiile constituite la nivelul fiecărui sector cuprins în PAEC. Comisiile vor coordona şi supraveghea realizarea acţiunilor specifice fiecărui sector pe baza unor planuri de monitorizare sectoriale şi vor îndeplini responsabilităţile Comitetului, cu accent pe sectoarele coordonate. Pentru fiecare sector, conducerea, componenţa şi obiectivele Comisiilor se vor stabili în cadrul Comitetului de coordonare. Printre altele, comisiile vor avea următoarele atribuţii: ● dezvoltarea acţiunilor definite în sens larg în PAEC, cu sprijinul tuturor autorităţilor cu atribuţii în domeniu, stabilirea responsabilităţilor ce revin părţilor implicate, stabilirea costurilor şi a surselor de finanţare şi a termenelor de realizare, în scopul atingerii indicatorilor stabiliţi în cadrul PAEC, ● identificarea resurselor necesare, financiare şi umane, pentru punerea în aplicare a PAEC, ● identificarea autorităţilor competente în pregătirea unor proiecte noi de acte legislative sau a amendamentelor unor legi existente necesare pentru progresul tranziţiei către EC, ● facilitarea comunicării şi colaborarea cu alte autorităţi relevante în vederea punerii în aplicare a PAEC, ● propunerea de iniţiative legislative sau modificări legislative necesare pentru punerea în aplicare a PAEC, ● crearea de grupuri de lucru pentru punerea în aplicare a unor acţiuni specifice, cu implicarea sectorului privat, a comunităţii academice şi a societăţii civile, ● prezentarea de rapoarte periodice conducerii Comitetului de coordonare cu privire la îndeplinirea sarcinilor lor şi cu privire la sesiunile lor de lucru. 5.2.3. Structura de implementare Activitatea Comitetului de Coordonare şi a Comisiilor va fi facilitată de structuri de implementare înfiinţate prin Ordin al conducătorului ministerului reprezentat în Comitet. Acestea vor fi formate din reprezentanţi desemnaţi de către ministerele implicate şi/sau afectate de tranziţia României către EC. Pe lângă membrii ministerului respectiv, structurile vor fi completate de specialişti din instituţii/agenţii, inclusiv instituţiile şi/sau organizaţiile de cercetare, aflate în subordinea/sub autoritatea/ coordonarea ministerului. Pe lângă punerea în aplicare a acţiunilor transversale şi a celor specifice fiecărui sector, structurile de implementare vor fi, de asemenea, responsabile de realizarea activităţilor complementare care ţin de cadrul general de guvernanţă. La nivelul acestor structuri se vor constitui secretariate tehnice care vor sprijini activitatea Comisiilor. 5.2.4. Abordarea consultativă Trecerea la modelul circular ridică o serie de provocări complexe şi transversale a căror soluţionare poate beneficia foarte mult de schimbul de experienţă*131. Cu scopul de a sprijini activitatea Comitetului şi a Comisiilor, la reuniunile acestora, pe bază de invitaţie, vor participa şi reprezentanţi ai sectorului privat, ai mediului academic şi ai societăţii civile, precum şi ai altor instituţii şi autorităţi publice cu responsabilităţi în domeniile în cauză. De asemenea, aceştia pot face parte din grupuri de lucru constituite pentru implementarea unor acţiuni specifice în cadrul PAEC. Se va acorda o atenţie deosebită implicării reprezentanţilor întreprinderilor care operează în toate etapele unui lanţ valoric sectorial. *131 https://unece.org/circular-economy/press/unece-launches-project-build-countries-capacities-circular-economy Implicarea diverselor părţi interesate va facilita, de asemenea, sprijinul pentru a aborda dificultăţile administrative, tehnice şi chiar financiare în ceea ce priveşte punerea în aplicare a unor acţiuni specifice şi tranziţia către EC. Activitatea Comitetului de Coordonare poate fi sprijinită de un Consiliu consultativ care va include reprezentanţi ai asociaţiilor de afaceri, ai companiilor, ai societăţii civile, ai sindicatelor, experţi din mediul academic, organizaţii cheie de cercetare etc. Selecţia membrilor acestuia se va efectua într-un mod clar, transparent şi bazat pe competenţe. 5.2.5. Planul de consolidare a capacităţilor Pentru consolidarea capacităţilor de guvernanţă în domeniul EC, PAEC prevede elaborarea unui plan, aşa cum este descris în Capitolul VII, Acţiunea 2, care va urmări familiarizarea şi dezvoltarea expertizei legate de EC în rândul autorităţilor publice, în special în rândul celor implicaţi în structura de guvernanţă a EC, dar şi a celor din afara acesteia. Planul va stabili scopuri şi obiective, va identifica grupurile ţintă cheie pe baza nivelurilor de expertiză şi a rolului lor în implementarea PAEC, va identifica şi va atribui diferite tipuri de intervenţii pentru a spori capacitatea de răspuns la nevoile de consolidare a capacităţilor şi va stabili termene şi resurse în vederea implementării sale. Pentru unele intervenţii de consolidare a capacităţilor, se vor putea utiliza informaţiile cuprinse în Capitolul VIII. 5.3. Evaluare şi monitorizare Responsabilităţile Comitetului de Coordonare se extind, de asemenea, la monitorizarea progreselor realizate în punerea în aplicare a PAEC şi a tranziţiei către EC în general, precum şi la diseminarea acestora către părţile interesate relevante şi către publicul larg*132. Pentru îndeplinirea acestor sarcini, Comitetul de coordonare este sprijinit de Comisiile sectoriale care vor avea responsabilitatea de a monitoriza şi analiza progresele înregistrate în direcţia implementării acţiunilor, pe baza indicatorilor stabiliţi în planuri de monitorizare sectoriale, pe de o parte, şi de a identifica problemele legate de implementare şi de a propune soluţii, pe de altă parte. *132 Articolul 5 din Decizia prim-ministrului privind constituirea Comitetului de coordonare pentru economia circulară din România, din 9 decembrie 2022. Evaluarea şi monitorizarea se va realiza pe baza unui plan care va include obiective măsurabile şi elemente din planurile sectoriale în care se vor identifica şi dezvolta în continuare acţiunile, responsabilităţile, sursele de finanţare, indicatorii de monitorizare, cuprinse în cap. IV, cap. VII şi cap. IX, precum şi termene de realizare care să nu depăşească perioada stabilită în prezentul PAEC. Acest plan va fi elaborat de către Secretariatul Comitetului de coordonare şi adoptat de către Comitet până la sfârşitul trimestrului unu al anului 2024. Punerea în aplicare va fi supravegheată de către Secretariat, cu sprijinul secretariatelor tehnice stabilite la nivelul Comisiilor, a Institutului Naţional de Statistică şi al altor entităţi relevante care funcţionează în cadrul ministerelor implicate în Comitetul de Coordonare, în termenele stabilite de planul de evaluare şi monitorizare. 5.3.1. Indicatori de economie circulara Rezultatul general preconizat al acestui plan de acţiune constă în realizarea de progrese atât în ceea ce priveşte obiectivele generale cât şi cele specifice ale SNEC asociate cu acţiunile propuse în prezentul PAEC. Pentru punerea în aplicare a PAEC, se va stabili un set de obiective măsurabile aliniate la obiectivele naţionale şi ale UE în materie de EC, aşa cum se recomandă în Ghidul UE pentru o mai bună legiferare*133. Aceste obiective vor fi stabilite de către Comitetul de Coordonare, în consultare cu părţile interesate relevante, în funcţie de aspectele cheie analizate în cadrul SNEC şi PAEC şi incluse în cadrul de monitorizare a EC la nivelul UE*134. Aceste aspecte se referă la reducerea dependenţei de materiile prime nesustenabile, la proiectarea ecologică şi la inovare; la producţia, investiţiile şi ocuparea forţei de muncă în sectoarele relevante pentru EC; la ratele reduse de generare a deşeurilor şi la ratele ridicate de reciclare, pentru care există deja date statistice atât la nivelul UE, cât şi la nivel naţional. Acestea ar putea fi extinse ulterior şi la alte aspecte considerate prioritare în contextul naţional, pe măsură ce vor fi disponibile mai multe date. *133 https://ec.europa.eu/info/sites/default/files/file_import/better-regulation-toolbox-16_en_0.pdf *134 Instituit de Comisia Europeană şi Eurostat pentru a monitoriza progresele înregistrate, utilizând datele statistice disponibile: https://ec.europa.eu/eurostat/web/circular-economy/overview Unele dintre aceste aspecte ale EC sunt însoţite de obiective specifice la nivelul UE care trebuie atinse în următoarele decenii, de exemplu în ceea ce priveşte generarea de deşeuri, utilizarea circulară a materiilor prime şi a materialelor şi ratele de reciclare, aşa cum sunt specificate în Tabelul 11*135. Obiective naţionale au fost, de asemenea, formulate prin planurile naţionale de gestionare şi prevenire a deşeurilor*136, care au fost adoptate în decembrie 2017 şi sunt valabile până în 2025. Cu toate acestea, este nevoie de o abordare mai sistematică şi de un accent mai mare pe atingerea unor repere naţionale specifice legate de aceste aspecte cheie*137. În cazul în care atât obiectivele UE cât şi cele naţionale lipsesc sau în cazul în care obiectivele UE nu sunt obligatorii, se vor stabili obiective măsurabile pentru contextul românesc. *135 În 2021, Parlamentul European a solicitat reguli mai stricte de reciclare şi obiective pentru 2030 privind utilizarea şi consumul de materiale, care nu au fost încă adresate pe deplin: https://www.europarl.europa.eu/news/en/press- room/20210204IPR97114/circular-economy-meps-call-for-tighter-eu-consumption-and-recycling-rules; primul pachet în acest sens, adoptat în martie 2022, stabileşte câteva reguli noi pentru proiectare ecologică, textile şi construcţii. *136 http://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/2018-01-10_M0_11_bis.pdf *137 https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=comnat%3ASWD_2022_0271_FIN Tabelul 11. Principalele aspecte ale economiei circulare: Situaţia actuală şi obiective
┌──────────────┬───────────────┬─────────────────┐
│ │Situaţia │Situaţia actuală │
│Indicator │actuală şi │şi obiective în │
│ │obiective la │România │
│ │nivel UE │ │
├──────────────┴───────────────┴─────────────────┤
│Obiectivul 1: Prioritatea acordată producţiei │
│locale în faţa produselor şi materialelor │
│importate │
├──────────────┬───────────────┬─────────────────┤
│ │Starea actuală:│ │
│ │30,1% pentru │ │
│ │litiu │ │
│ │Obiective: │ │
│ │Reducerea │ │
│ │dependenţei de │ │
│ │materiile prime│ │
│ │importate - 30%│ │
│ │şi obţinerea a │ │
│ │15% din metale │ │
│ │din reciclare, │ │
│ │obiective ale │ │
│Ponderea │Legii privind │Nu există date │
│materiilor │materiile prime│publice │
│prime │critice, în │disponibile │
│esenţiale care│curs de │pentru România în│
│au fost │elaborare; Noul│acest moment. │
│importate │Regulament al │ │
│ │UE privind │ │
│ │bateriile │ │
│ │durabile şi │ │
│ │circulare: │ │
│ │Obiectivul de │ │
│ │recuperare a │ │
│ │materialelor │ │
│ │pentru litiu va│ │
│ │fi de 50% până │ │
│ │în 2027 şi de │ │
│ │80% până în │ │
│ │2031. │ │
├──────────────┴───────────────┴─────────────────┤
│Obiectivul 2: Consolidarea competitivităţii │
│economice şi a forţei de muncă │
├──────────────┬───────────────┬─────────────────┤
│ │Starea actuală:│ │
│ │2,29 euro pe kg│ │
│ │Obiective: │ │
│ │Creşterea │ │
│ │eficienţei │ │
│ │resurselor, aşa│ │
│ │cum este │ │
│ │stipulat şi în │ │
│ │foaia de │ │
│ │parcurs pentru │ │
│ │o Europă │ │
│ │eficientă din │Starea actuală: │
│ │punctul de │0,432 euro pe kg │
│Eficienţa │vedere al │Obiective: Apel │
│resurselor*138│utilizării │la stabilirea │
│ │resurselor*139,│obiectivelor │
│ │dar nu sunt │exprimate în │
│ │stabilite │SNDD.*141 │
│ │obiective │ │
│ │dincolo de │ │
│ │2020; Directiva│ │
│ │UE privind │ │
│ │eficienţa │ │
│ │energetică │ │
│ │stabileşte un │ │
│ │obiectiv de cel│ │
│ │puţin 32,5% │ │
│ │pentru │ │
│ │2030.*140 │ │
├──────────────┼───────────────┼─────────────────┤
│ │Starea actuală:│ │
│ │0,12% din PIB │ │
│ │Obiective: │ │
│ │Creşterea │ │
│ │investiţiilor │ │
│ │în economia │ │
│Investiţii │circulară, │ │
│brute în │promovată, de │ │
│sectoarele de │asemenea, de │Starea actuală: │
│economie │Strategia de │0,17% din PIB │
│circulară │finanţare │ │
│ │durabilă şi de │ │
│ │Regulamentul UE│ │
│ │privind │ │
│ │taxonomia. Nu a│ │
│ │fost stabilit │ │
│ │niciun obiectiv│ │
│ │specific. │ │
├──────────────┼───────────────┼─────────────────┤
│ │Starea actuală:│ │
│ │1,76% din │ │
│ │totalul │ │
│ │locurilor de │ │
│ │muncă │ │
│ │Obiective: │ │
│Persoane │Consolidarea │ │
│angajate în │competenţelor │Starea actuală: │
│sectoarele de │şi a ocupării │1,55% din totalul│
│economie │forţei de muncă│locurilor de │
│circulară │în domeniul │muncă │
│ │economiei │ │
│ │circulare prin │ │
│ │intermediul │ │
│ │Agendei │ │
│ │europene a │ │
│ │competenţelor │ │
│ │în muncă.*142 │ │
├──────────────┼───────────────┼─────────────────┤
│ │Starea actuală:│ │
│ │0,99% din PIB │ │
│ │Obiective: │ │
│ │Strategia │ │
│ │industrială │ │
│ │sprijină │ │
│ │definirea şi │ │
│Valoarea │dezvoltarea de │ │
│adăugată la │competenţe în │Starea actuală: │
│costul │domeniul │0,76% din PIB │
│factorilor │economiei verzi│ │
│ │/circulare*143 │ │
│ │şi dezvoltarea │ │
│ │tehnologică ca │ │
│ │parte a │ │
│ │strategiei │ │
│ │industriale a │ │
│ │UE. │ │
├──────────────┴───────────────┴─────────────────┤
│Obiectivul 3. Aprovizionarea responsabilă şi │
│durabilă cu materii prime │
├──────────────┬───────────────┬─────────────────┤
│Rata de │Starea actuală:│ │
│circularitate │12,8% │ │
│a materialelor│Obiective: │ │
│= Rata de │Dublarea ratei │ │
│utilizare a │de utilizare a │Starea actuală: │
│materialelor │materialelor │1,3% │
│reciclate în │circulare între│ │
│total │2020 şi │ │
│materiale │2030*144 │ │
│utilizate │ │ │
├──────────────┴───────────────┴─────────────────┤
│Obiectivul 4. Acordarea de prioritate promovării│
│inovării şi cercetării în domeniul economiei │
│circulare │
├──────────────┬───────────────┬─────────────────┤
│ │Starea actuală:│ │
│ │295,32 brevete │ │
│ │Scorul │ │
│Brevete legate│eco-inovaţiei: │ │
│de reciclare │121,47 scor │Starea actuală: │
│şi materiale │acordat în │5,5 brevete │
│secundare │cadrul grupului│Scorul │
│ │liderilor în │eco-inovaţiei: │
│ │eco-inovaţie │84,59 acordat în │
│ │Obiective: │cadrul grupului │
├──────────────┤Promovarea │de recuperare a │
│ │tranziţiei │decalajului în │
│ │către economia │privinţa │
│ │circulară prin │eco-inovării │
│Indicele de │C&D&I, │ │
│eco-inovare │sprijinită şi │ │
│ │de Strategia │ │
│ │industrială │ │
│ │europeană │ │
├──────────────┴───────────────┴─────────────────┤
│Obiectivul 5: Prezervarea, conservarea şi │
│utilizarea durabilă a resurselor │
├──────────────┬───────────────┬─────────────────┤
│ │Starea actuală:│ │
│ │48,6 % pentru │ │
│ │deşeurile │ │
│ │municipale │ │
│Ratele de │Obiective: │ │
│reciclare ale │Toate statele │Starea actuală: │
│deşeurilor │membre ale UE │13,7% pentru │
│municipale │trebuie să │deşeurile │
│-procente │recicleze sau │municipale │
│ │să reutilizeze │ │
│ │60% din │ │
│ │deşeurile │ │
│ │municipale până│ │
│ │în 2030*145 │ │
├──────────────┼───────────────┴┬────────────────┤
│ │Starea actuală: │ │
│ │64,3 % pentru │ │
│ │toate tipurile │Starea actuală: │
│Ratele de │de ambalajele în│44,6% pentru │
│reciclare ale │2020 │toate tipurile │
│deşeurilor din│Obiective: │de ambalajele în│
│ambalaje │Reciclarea a 75%│2020 │
│ │din deşeurile de│ │
│ │ambalaje până în│ │
│ │2030. │ │
├──────────────┴────────────────┴────────────────┤
│Obiectivul 6. Prevenirea generării de deşeuri şi│
│gestionarea durabilă a deşeurilor │
├──────────────┬────────────────┬────────────────┤
│ │ │Starea actuală: │
│ │ │287 kg de │
│ │Starea actuală: │deşeuri │
│ │517 kg de │municipale pe │
│ │deşeuri │cap de locuitor │
│ │municipale pe │Obiective până │
│ │cap de locuitor │în 2025: │
│ │în 2020 │Reducerea │
│ │Obiective până │deşeurilor │
│ │în 2030: │menajere pe cap │
│Producţia de │Reducerea cu 50%│de locuitor cu │
│deşeuri │a deşeurilor │10%; decuplarea │
│municipale pe │municipale │creşterii │
│cap de │reziduale care │deşeurilor de │
│locuitor │nu sunt │ambalaje de │
│ │reciclate sau │creşterea │
│ │pregătite pentru│economică; │
│ │reutilizare până│prevenirea │
│ │în 2030; │generării de │
│ │limitarea la 10%│deşeuri în │
│ │din totalul │industriile de │
│ │deşeurilor a │prelucrare a │
│ │depozitării la │lemnului, │
│ │groapa de gunoi.│chimică, │
│ │ │metalurgică şi │
│ │ │siderurgică*146.│
└──────────────┴────────────────┴────────────────┘
*138 https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/env_ac_rp/default/table?lang=en *139 Adoptată în 2011, cu ţinte pentru 2020, stabileşte viziunea privind schimbările structurale şi tehnologice necesare până în 2050: https://ec.europa.eu/environment/resource_efficiency/about/roadmap/index_en.htm *140 https://energy.ec.europa.eu/topics/energy-efficiency/energy-efficiency-targets-directive-and-rules/energy-efficiency- targets_en *141 https://dezvoltaredurabila.gov.ro/strategia-nationala-pentru-dezvoltarea-durabila-a-româniei-2030-i (pagina 80). *142 https://ec.europa.eu/migrant-integration/sites/default/files/2020-07/SkillsAgenda.pdf *143 https://single-market-economy.ec.europa.eu/industry/strategy/skills-industry_en *144 https://www.eea.europa.eu/ims/circular-material-use-rate-in-europe *145 https://environment.ec.europa.eu/strategy/zero-pollution-action-plan_en *146 http://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/2018-01-10_MO_11_bis.pdf Sursa: Datele pentru starea actuală provin de la Eurostat pentru anul 2019, cu excepţia cazului în care se specifică altfel Evaluarea progreselor înregistrate în ceea ce priveşte aceste aspecte cheie pentru atingerea obiectivelor UE şi naţionale trebuie completată de urmărirea progreselor înregistrate în ceea ce priveşte indicatorii asociaţi cu acţiunile specifice sectoarelor economice cuprinse în PAEC şi prezentate în Tabelul de Monitorizare şi Evaluare din Capitolul IX. Unii dintre aceşti indicatori dispun deja de date relevante colectate de Institutul Naţional de Statistică din România sau de alte entităţi româneşti. Alţi indicatori se concentrează mai mult pe urmărirea evoluţiei politicilor şi a măsurilor care le însoţesc. Pentru alţi indicatori propuşi în Tabelul de Monitorizare şi Evaluare nu există date disponibile la acest moment. Un plan de colectare a datelor necesare şi colectarea în sine se va efectua cu sprijinul INS şi al ministerelor relevante, ca parte a planului de monitorizare şi evaluare a economiei circulare. 5.3.2. Diseminarea Rezultatele cheie ale monitorizării şi evaluării vor fi comunicate prin două canale principale. Primul canal principal va consta în elaborarea unor rapoarte anuale care să evidenţieze deciziile cheie luate sau schimbările adoptate pe parcursul unui an calendaristic, progresele înregistrate în implementarea acţiunilor şi eventualele problemele întâmpinate, împreună cu recomandări cu privire la anul următor. Aceste rapoarte vor fi puse la dispoziţia părţilor interesate şi a publicului larg prin publicare online. Al doilea canal principal va consta într-o platformă digitală dedicată monitorizării PAEC. Detalii despre aceasta se regăsesc în descrierea Acţiunii 4 din cadrul domeniilor transversale în Capitolul VII. Platforma digitală de monitorizare a economiei circulare, va servi pentru diseminarea informaţiilor relevante legate, în special, de rolurile şi responsabilităţile cheie ale structurii de guvernanţă, entităţile care fac parte din organismele consultative, deciziile cheie luate, strategiile şi planurile, rapoartele anuale pentru a asigura o mai mare transparenţă a abordării guvernanţei EC. O a doua categorie de informaţii se va referi la acţiunile cuprinse în PAEC, responsabilităţile atribuite, etapele de implementare, indicatorii utilizaţi şi schimbările asociate. A treia categorie de informaţii se va referi la indicatorii de progres incluşi în Tabelul de Monitorizare şi Evaluare prevăzut în Capitolul IX. Platforma ar putea contribui şi la diseminarea de cunoştinţe relevante pentru procesul de implementare. VI. ANALIZA RISCURILOR PENTRU PUNEREA ÎN APLICARE A PAEC Această secţiune prezintă cinci riscuri care pot afecta succesul implementării acţiunilor cuprinse în prezentul PAEC, împreună cu eventualele măsuri care pot fi luate pentru atenuarea riscurilor sau a efectelor producerii acestora. Aceste riscuri sunt: eficacitatea acţiunilor propuse, lipsa surselor de finanţare, lipsa voinţei politice, eşecul guvernării şi schimbarea lentă a comportamentului consumatorului. 6.1. Eficacitatea acţiunilor propuse Acest risc se referă la eşecul acţiunilor propuse de a atinge obiectivele pentru care au fost stabilite. 6.1.1. Evaluarea riscului Acţiunile propuse în prezentul PAEC au fost elaborate într-o manieră descendentă, pornind de la obiectivele generale stabilite în strategie şi continuând cu obiectivele sectoriale specifice care pot fi realizate prin acţiunile propuse. Acţiunile au fost prioritizate pe baza urgenţei, fezabilităţii şi orizontului de timp în care pot fi implementate, prioritate primind cele care pot fi finalizate pe termen scurt şi mediu, de până la 5 ani, în timp ce unele acţiuni au o desfăşurare permanentă odată iniţiate. Acesta este cazul, de exemplu, a acţiunilor de formare profesională în anumite domenii care pun în aplicare principiile EC, prin cursuri sau programe de formare profesională şi educare. Datorită acestei metodologii de prioritizare a acţiunilor cuprinse în PAEC, acţiunile sunt bine adaptate la obiectivele pe care le vizează. În plus, aceste obiective au fost dezvoltate în strânsă consultare cu beneficiarii acestui PAEC, ceea ce le întăreşte relevanţa şi fezabilitatea. Prin urmare, dacă sunt puse în aplicare în timp util, riscul de ineficienţă a acţiunilor propuse este unul scăzut. 6.1.2. Măsuri de atenuare Comitetul de Coordonare care va asigura punerea în aplicare a PAEC se va baza pe activitatea comisiilor sectoriale care vor supraveghea acţiunile specifice fiecărui sector. Aceste comisii au sarcina de a monitoriza punerea în aplicare a acţiunilor specifice şi se preconizează că vor dispune de instrumente prin care vor asigura punerea lor în aplicare. Aceste instrumente vor servi la identificarea resurselor necesare, prin colaborarea directă cu actorii relevanţi din sectorul public şi privat, şi la facilitarea coordonării între aceşti actori pentru punerea în aplicare a măsurilor propuse. În plus, comisiile, care se vor reuni periodic, sunt responsabile nu numai de identificarea din timp a provocărilor ce pot afecta implementarea cu succes a acţiunilor specifice fiecărui sector, ci şi de propunerea unor soluţii adecvate pentru a depăşi provocările identificate. Prin urmare, funcţionarea eficientă şi implicarea deplină a structurii de guvernanţă este esenţială pentru eficacitatea acţiunilor propuse. A se vedea şi subcapitolul 6.4. 6.2. Asigurarea surselor de finanţare Acest risc se referă la dificultatea sau chiar imposibilitatea de a asigura sursele financiare necesare pentru punerea în aplicare a acţiunilor prevăzute în PAEC. 6.2.1. Evaluarea riscului O parte semnificativă a acţiunilor propuse în acest PAEC, şi anume aproximativ 38%, se referă la modificări legislative precum şi la reglementări şi/sau politici noi care să faciliteze tranziţia de la modelul economiei liniare la cel circular. Aceste acţiuni necesită un efort administrativ însemnat. Alte acţiuni, cum ar fi consolidarea capacităţilor sau punerea în aplicare a normelor şi reglementărilor, pot fi, de asemenea, încorporate, până la o anumită limită, în cheltuielile administrative. Cu toate acestea, mai problematice sunt măsurile care presupun construirea de infrastructură nouă pentru EC sau modernizarea celei existente, cum ar fi centrele de sortare şi reciclare, care reprezintă o proporţie semnificativă, de aproximativ 23% din acţiunile propuse în prezentul PAEC. Prin urmare, lipsa de finanţare este estimată ca fiind un risc moderat pentru implementarea cu succes a planului. 6.2.2. Măsuri de atenuare Acest document dedică subcapitolul 5.1 pentru a oferi informaţii şi soluţii pentru opţiunile de finanţare atât de la bugetul de stat, fonduri UE, cât şi prin instrumente de finanţare pentru EC dedicate sectorului privat. În plus, PAEC identifică şi propune surse de finanţare pentru fiecare acţiune prioritară a căror descriere detaliată se regăseşte în Capitolul VII. Pentru majoritatea acţiunilor, vor fi posibile mai multe alternative de surse de finanţare sau o combinaţie a acestora. 6.3. Voinţa politică După cum s-a menţionat mai sus, o mare parte din acţiunile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului PAEC necesită stabilirea unei noi legislaţii sau actualizarea celei existente. Acest lucru implică în mod inevitabil factorul politic. 6.3.1. Evaluarea riscului Având în vedere modificările legislative necesare pentru punerea în aplicare a PAEC este posibil ca finalizarea acestora să vină cu întârziere din considerente de natură politică. Acest lucru poate pune în pericol succesul acţiunilor prevăzute în plan şi implicit tranziţia către EC în România. Prin urmare, lipsa voinţei politice reprezintă un risc ridicat pentru implementarea generală a PAEC. 6.3.2. Măsuri de atenuare Riscul lipsei de voinţă politică poate fi atenuat printr-o combinaţie între buna guvernanţă asigurată de Comitetul de Coordonare pentru Economia Circulară, care are competenţa de a iniţia propuneri legislative pentru punerea în aplicare a SNEC şi a PAEC, şi o bună punere în aplicare a acelor acţiuni care depind mai puţin de factorul politic - de exemplu, investiţiile în infrastructura privată sau schimbarea comportamentului consumatorilor în direcţia unui consum durabil. 6.4. Guvernanţa Eşecul structurii de guvernanţă, şi anume al Comitetului de Coordonare pentru Economia Circulară, de aşi îndeplini obiectivul, respectiv asigurarea coordonării eficiente şi coerente a punerii în aplicare a SNEC şi PAEC constituie, de asemenea, un risc pentru implementare. 6.4.1. Evaluarea riscului Regulile de funcţionare ale Comitetului de Coordonare prevăd o structură în care sunt reprezentate toate ministerele şi care este împărţită în comisii responsabile pentru fiecare sector cuprins în PAEC. Membrii comisiilor vor fi sprijiniţi de secretariate tehnice cu specialişti, inclusiv din comunitatea academică. Mai mult, regulile de funcţionare a structurii de guvernanţă permit participarea reprezentanţilor sectorului privat, precum şi a membrilor comunităţii academice şi a societăţii civile la şedinţele Comitetului pentru a prezenta informaţii de interes pentru buna implementare a PAEC şi pentru a oferi expertiză membrilor Comitetului. Având în vedere cele enunţate mai sus, riscul de eşec al guvernanţei este evaluat ca fiind scăzut. 6.4.2. Măsuri de atenuare Comitetul şi comisiile urmează să se reunească cu o anumită frecvenţă, comisiile urmând să se reunească cu o frecvenţă mai mare decât comitetul. Acest lucru va oferi membrilor comisiilor şansa de a crea coeziune şi un sentiment de obiectiv comun. 6.5. Comportamentul consumatorilor Multe dintre acţiunile propuse în acest plan necesită anumite schimbări în comportamentul consumatorilor, de exemplu, în ceea ce priveşte colectarea separată a deşeurilor, prevenirea generării de deşeuri alimentare, reutilizarea şi repararea aparatelor electronice etc. Pentru ca acţiunile cuprinse în PAEC să fie implementate cu succes, este necesar ca, pe lângă instrumentele bazate pe piaţă cum sunt stimulentele economice şi măsurile de comandă şi control aplicate atât consumatorilor cât şi producătorilor, să existe şi schimbarea de comportament. 6.5.1. Evaluarea riscului Schimbarea comportamentului consumatorilor în direcţia principiilor EC este o problemă în toate ţările UE, dar, aşa cum arată unele dintre datele prezentate în PAEC şi în SNEC, populaţia României este în urma mediei UE în ceea ce priveşte nivelul de implicare în activităţi de EC, cum ar fi cumpărarea de produse second-hand, repararea produselor, evitarea plasticului şi a ambalajelor de unică folosinţă sau alegerea produselor locale şi/sau cu o etichetă de mediu. Prin urmare, riscul unei schimbări lente a comportamentului consumatorilor este, la momentul redactării acestui document, considerat a fi moderat. 6.5.2. Măsuri de atenuare Este posibil ca existenţa PAEC şi a campaniilor de informare şi educare prevăzute în acest document să determine o sensibilizare a consumatorului pentru a declanşa o schimbare a comportamentului, pe măsură ce populaţia va vedea beneficiile modelului circular de consum. În plus, pentru a informa publicul despre existenţa PAEC şi transformările care se aşteaptă să fie aduse în plan social, vor fi pregătite materiale de diseminare şi informare. 6.6. Rezumat Tabelul 12 prezintă rezumatul riscurilor detaliate mai sus, împreună cu severitatea acestora şi posibilele măsuri care pot fi luate pentru atenuarea lor. Tabelul 12. Sinteza riscurilor asociate implementării PAEC
┌────────────────┬──────────┬──────────────┐
│ │ │Măsura/ │
│Risc │Severitate│măsurile de │
│ │ │atenuare │
├────────────────┼──────────┼──────────────┤
│ │ │• Structura de│
│ │ │guvernanţă │
│ │ │dispune de │
│ │ │instrumente │
│ │ │pentru a │
│ │ │orienta │
│ │ │punerea în │
│ │ │aplicare în │
│ │ │vederea │
│ │ │îndeplinirii │
│ │ │obiectivelor │
│ │ │specifice şi a│
│Lipsa de │ │celor │
│eficacitate a │Scăzută │generale. │
│acţiunilor │ │• Structura de│
│propuse │ │guvernanţă │
│ │ │este │
│ │ │responsabilă │
│ │ │de │
│ │ │identificarea │
│ │ │problemelor de│
│ │ │punere în │
│ │ │aplicare şi de│
│ │ │propunerea de │
│ │ │soluţii pentru│
│ │ │a depăşi │
│ │ │problemele │
│ │ │identificate. │
├────────────────┼──────────┼──────────────┤
│ │ │• Pentru │
│ │ │majoritatea │
│ │ │acţiunilor │
│ │ │sunt indicate │
│ │ │atât surse de │
│ │ │finanţare │
│ │ │naţionale, cât│
│ │ │şi din │
│ │ │fondurile UE, │
│ │ │astfel încât │
│ │ │ar trebui să │
│ │ │existe │
│Lipsa surselor │ │întotdeauna │
│de finanţare │Moderată │mai multe │
│ │ │alternative de│
│ │ │surse de │
│ │ │finanţare sau │
│ │ │o combinaţie a│
│ │ │acestora. │
│ │ │• PAEC conţine│
│ │ │un subcapitol │
│ │ │dedicat │
│ │ │opţiunilor de │
│ │ │finanţare: │
│ │ │naţionale, │
│ │ │europene şi │
│ │ │private. │
├────────────────┼──────────┼──────────────┤
│ │ │• Buna │
│ │ │guvernanţă │
│ │ │asigurată de │
│ │ │Comitetul de │
│ │ │Coordonare │
│ │ │pentru │
│ │ │Economia │
│ │ │Circulară are │
│ │ │o │
│Lipsa de voinţă │ │capacitate │
│politică │Mare │imensă de a │
│ │ │reduce acest │
│ │ │risc. │
│ │ │• O punere în │
│ │ │aplicare │
│ │ │corectă a │
│ │ │acelor acţiuni│
│ │ │care depind │
│ │ │mai puţin de │
│ │ │factorul │
│ │ │politic. │
├────────────────┼──────────┼──────────────┤
│ │ │• Reuniunile │
│ │ │periodice ale │
│ │ │Comitetului şi│
│ │ │ale │
│ │ │comisiilor. │
│ │ │• Ateliere de │
│ │ │lucru │
│ │ │organizate │
│ │ │pentru │
│Eşecul │ │entităţile │
│guvernanţei │Scăzută │implicate în │
│ │ │Comitetul de │
│ │ │Coordonare │
│ │ │pentru a spori│
│ │ │familiarizarea│
│ │ │cu măsurile şi│
│ │ │a evidenţia │
│ │ │oportunităţile│
│ │ │care însoţesc │
│ │ │tranziţia │
│ │ │către EC. │
├────────────────┼──────────┼──────────────┤
│ │ │• Un material │
│ │ │audio/video │
│ │ │pentru │
│ │ │diseminarea in│
│ │ │mass-media, │
│ │ │precum şi un │
│ │ │text pentru │
│ │ │social media │
│ │ │vor informa │
│ │ │publicul larg │
│ │ │despre │
│Schimbarea lentă│ │existenţa PAEC│
│a │ │şi despre │
│comportamentului│Moderată │transformările│
│consumatorilor │ │pe care acesta│
│ │ │le va implica │
│ │ │pentru │
│ │ │societate în │
│ │ │general. │
│ │ │• Campaniile │
│ │ │de educare şi │
│ │ │informare │
│ │ │prevăzute de │
│ │ │mai multe │
│ │ │acţiuni │
│ │ │propuse în │
│ │ │PAEC. │
└────────────────┴──────────┴──────────────┘
VII. DETALII PRIVIND ACŢIUNILE 7.1. Acţiuni transversale Acţiunea 1: Integrarea principiilor şi competenţelor economiei circulare în programele de educaţie şi formare profesională, pe baza evaluărilor deficitului de competenţe. OS 1 Promovarea aptitudinilor şi competenţelor în domeniul economiei circulare Descriere Actualizarea competenţelor forţei de muncă este un pas esenţial pentru tranziţia către EC. Este nevoie ca forţa de muncă calificată şi profesioniştii să fie conştienţi de principiile EC şi să le aplice în profesiile lor, indiferent de domeniul de activitate. Competenţele şi cunoştinţele în domeniul EC sunt necesare în diferite domenii de activitate din administraţia publică precum şi din sectorul privat - de la activitatea legislativă, activităţi industriale, comerciale până la ştiinţele comportamentale, lista fiind practic nelimitată. Dezvoltarea de competenţe în domeniul EC în rândul forţei de muncă va necesita ajustări în trei domenii- cheie. În primul rând, va necesita o schimbare a programelor de studii şi a metodelor de predare în instituţiile de învăţământ general, deoarece instituţiile de învăţământ se află în prima linie a dezvoltării unor mentalităţi noi. În al doilea rând, va necesita schimbări în cadrul instituţiilor de învăţământ superior, inclusiv atragerea de instructori şi cadre didactice calificate, în special în instituţiile de învăţământ superior cu profil Ştiinţă, Tehnologie, Inginerie (Artă) şi Matematică (STE(A)M), care pot cataliza cu adevărat circularitatea în etapele de proiectare, fabricare şi distribuţie/comercializare*147 a produselor. În al treilea rând, va necesita ajustări în sistemele de educaţie şi formare profesională, în special în ceea ce priveşte competenţele esenţiale care contribuie la prelungirea utilizării produselor prin reparaţii, reutilizare şi reciclare. Aceste schimbări vor necesita însă alocarea suplimentară de resurse umane, financiare şi tehnice, mai ales că, în prezent, cheltuielile publice generale pentru educaţie sunt printre cele mai scăzute din UE*148. *147 https://www.vfi.is/media/utgafa/ANE-Report_Towards-a-Circular-Economy.pdf *148 https://op.europa.eu/webpub/eac/education-and-training-monitor-2020/countries/românia.html Îmbunătăţirea educaţiei generale cu privire la principiile EC Educaţia în domeniul EC poate începe încă de la grădiniţă. Finlanda este un exemplu ilustrativ în acest sens*149, copiii învăţând relativ devreme despre reducerea cantităţilor de deşeuri alimentare şi despre sortarea deşeurilor. Această educaţie continuă şi în şcoala primară şi secundară. *149 A se consulta Capitolul VIII pentru un exemplu ilustrativ de educaţie timpurie privind economia circulară în Finlanda. Educaţia trebuie să fie completată prin aplicarea practică a cunoştinţelor dobândite, prin care elevii şi studenţii, dar şi publicul larg în general, să îşi dezvolte şi să îşi îmbunătăţească abilităţile de a rezolva problemele practice legate de EC. Acest lucru necesită unele investiţii suplimentare pentru formarea profesională a cadrelor didactice şi îmbunătăţirea metodelor pedagogice pentru a spori şi mai mult interesul şi a îmbunătăţi competenţele elevilor relativ devreme. Elevii şi studenţii trebuie să înveţe să abordeze rezolvarea problemelor prin promovarea modelului circular în mediul în care trăiesc, ca de exemplu prin implicarea lor în proiecte de EC în cadrul şcolilor/liceelor/universităţilor, precum şi în activităţi artistice sau artizanale care oferă soluţii practice la diverse nevoi. În etape ulterioare, acestea din urmă ar putea lua forma unor laboratoare de EC în învăţământul secundar şi superior şi a unor cooperări între industrie, pe de o parte, şi instituţiile de formare profesională sau învăţământ superior, pe de altă parte. Măsurile specifice pentru a asigura progresul în această privinţă implică: ● Definirea de competenţe specifice Economiei Circulare. ● Introducerea în unităţile de învăţământ de module în formarea profesională iniţială şi continuă a cadrelor didactice şi a managerilor educaţionali cuprinzând elemente teoretice şi practice privind economia circulară, precum şi metode didactice pentru dezvoltarea competenţelor elevilor/ studenţilor în domeniul Economiei Circulare. ● Revizuirea programelor şcolare şi curriculumului universitar existent din perspectiva economiei circulare. ● Introducerea de teme/module specifice Economiei Circulare în învăţământul preuniversitar şi a cursurilor/modulelor în învăţământul universitar. ● Utilizarea de materiale şi echipamente didactice, inclusiv digitale, pentru a promova economia circulară. ● Promovarea activităţilor/parteneriatelor cu actori publici şi privaţi, specifice Economiei Circulare. ● Organizarea de activităţi extracurriculare/non-formale privind dobândirea de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini privind economia circulară ca de exemplu, activităţi creative şi concursuri pentru elevi şi studenţi. ● Participarea la acţiuni comune cu organizaţii nonguvernamentale, agenţi economici şi alte părţi interesate în promovarea economiei circulare. Promovarea EC în cadrul formării profesionale STE(A)M Tranziţia către EC va necesita, de asemenea, dezvoltarea de noi aptitudini şi competenţe în domeniul STE(A)M, datorită importanţei lor centrale pentru proiectarea produselor şi dezvoltarea tehnologică. Studii recente evidenţiază importanţa familiarizării de către toţi profesioniştii STE(A)M cu cadrul tehnic şi analitic care stă la baza proiectării care respectă principiile economiei circulare, precum şi cu modelele de afaceri, cu proiectarea sistemelor şi cu digitalizarea care sprijină crearea de soluţii bazate pe modelul circular*150. De asemenea, acestea subliniază şi importanţa eforturilor de cooperare inter şi transdisciplinare, cu accent pe rezolvarea problemelor, pentru a răspunde mai bine nevoilor tranziţiei către EC. Cu toate că se pune accentul pe STE(A)M, mai multe dintre etapele prezentate mai jos pot fi aplicate şi în alte domenii din învăţământul superior. *150 https://nordicengineers.org/2021/11/towards-a-circular-economy-skills-and-competences-for-stem-professionals/ Determinarea competenţelor STE(A)M pe care România trebuie să se concentreze în mod special este o provocare. Cadrul de Competenţe pentru EC elaborat de Asociaţia Inginerilor Nordici*151, ar putea fi un exemplu de abordare a acestei provocări. În Figura 5 se regăseşte o prezentare generală a acestui cadru. *151 O platformă de cooperare pentru organizaţiile de inginerie din Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia şi Suedia. Figura 5. Cadrul de competenţe în domeniul economiei circulare (a se vedea imaginea asociată) Sursa: Asociaţia Inginerilor din ţările nordice, 2021: https://nordicengineers.org/2021/11/towards-a-circular-economy-skills- and-competences-for-stem-professionals/ Urmând exemplul oferit de ţările nordice, adaptarea acestui cadru la specificul sistemului de învăţământ superior şi al programelor de studii din România ar putea fi bazat pe: ● integrarea obiectivelor şi principiilor EC în Strategia educaţională naţională şi în instrumentele şi documentele de politici care o însoţesc. ● analiza curriculei programelor de învăţământ terţiar STE(A)M pentru a înţelege mai bine situaţia actuală şi pentru a identifica domeniile care ar fi cele mai potrivite pentru dezvoltarea competenţelor orizontale şi verticale identificate de Cadrul de Competenţe pentru EC. ● consultarea cu asociaţiile profesionale din România, cu entităţile industriale, cu organizaţiilor de cercetare şi inovare şi cu ONG-urile implicate în promovarea EC, pentru a contribui la adaptarea în continuare a competenţelor verticale ale Cadrului de Competenţe pentru EC la realităţile şi nevoile sistemului românesc de învăţământ superior şi ale sistemului economic. ● furnizarea sprijinului financiar şi instituţional necesar instituţiilor de învăţământ superior pentru a adopta schimbările necesare, inclusiv prin recrutarea de experţi, profesionişti şi cadre didactice formate în domeniul EC. Astfel de măsuri pot contribui, de fapt, la creşterea atractivităţii învăţământului STE(A)M pentru viitorii studenţi şi pot ajuta România să reducă decalajul dintre rata absolvenţilor de STE(A)M din România şi media UE*152. O astfel de abordare va contribui, de asemenea, la rezolvarea neconcordanţei actuale dintre competenţele absolvenţilor şi nevoile pieţei muncii*153 şi ar putea chiar să confere României un loc de frunte în domeniul C&D&I legate de tehnologiile care contribuie la închiderea circuitului de materiale. *152 În 2019, în România această rată era de 17,5 persoane la 1000 de locuitori cu vârsta cuprinsă între 20 şi 29 de ani, iar media UE era de 21 de persoane la 1000 de locuitori cu vârsta cuprinsă între 20 şi 29 de ani. Sursa datelor: https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Tertiary_education_statistics *153 https://op.europa.eu/webpub/eac/education-and-training-monitor-2020/countries/românia.html Ajustări în programele de formare profesională Pe lângă competenţe STE(A)M noi/ajustate necesare, tranziţia către modelul EC necesită şi o schimbare a structurii profesiilor pentru care este nevoie de un nivel scăzut sau mediu de calificare. De asemenea, este aşteptată generarea de noi locuri de muncă în anumite profesii, de exemplu, pentru noile forme de vânzări, având în vedere creşterea tot mai mare a importanţei reparaţiilor şi a întreţinerii, dar şi desfiinţarea unor locuri de muncă şi nevoia de recalificare, ca de exemplu, în cazul lucrătorilor din anumite sectoare economice în care vor exista schimbări în procesul de producţie sau de utilajele*154. *154 Estimări mai specifice ale impactului pe care tranziţia către economia circulară l-ar putea avea asupra locurilor de muncă în toate ocupaţiile la nivel global, pe baza unui studiu din 2018 al Organizaţiei Internaţionale a Muncii, pot fi găsite la următoru link: https://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---ed_emp/--- fp_skills/documents/publication/wcms_709121.pdf Aceste tendinţe sporesc importanţa recalificării şi a perfecţionării pe parcursul unui proces continuu de formare profesională pentru adaptarea la nevoile pieţei, pe măsură ce economia devine mai circulară. Instituţiile de educaţie şi formare profesională vor avea o responsabilitate esenţială în această privinţă, dar vor trebui să se bazeze pe sprijinul companiilor, al asociaţiilor industriale şi al organizaţiilor profesionale. Un studiu recent, axat pe 12 ţări din UE, printre care Cehia, Polonia şi Slovenia, confirmă faptul că se aşteaptă ca tranziţia către EC în Europa să genereze o creştere a cererii de 1) tehnicieni şi asimilaţi meseriei de tehnician, 2) meseriaşi şi lucrători din meserii conexe şi de 3) operatori de instalaţii şi utilaje, datorită creşterii importanţei reparaţiilor şi a întreţinerii, a materialelor secundare utilizate în producţie şi a complexităţii crescânde a echipamentelor şi utilajelor*155. *155 Trinomics "Proiectul partenerilor sociali europeni privind economia circulară - Raport final", 2021, disponibil aici: https://resourcecentre.etuc.org/sites/default/files/2021 - 10/Brochure%20Final%20report%20circular%20ecenomy_EN_v4_bis_compressed.pdf Prin urmare, formarea profesională a specialiştilor care să efectueze activităţi de întreţinere şi reparaţii va fi o prioritate pentru România, prin următoarele măsuri: ● integrarea obiectivelor şi principiilor EC în politicile relevante pentru învăţământul dedicat formării profesionale, în speţă şcolile profesionale/liceele tehnologice, în mod special în instrumentele care însoţesc Strategia naţională pentru ocuparea forţei de muncă 2021 - 2027, ● adaptarea cadrului de competenţe în domeniul EC elaborat de Asociaţia inginerilor din ţările nordice la specificul sistemului de învăţământ superior şi al programelor de studii din România, ● elaborarea unui cadru teoretic unitar şi integrat pentru a clarifica conceptele, principiile şi competenţele EC pe domenii cheie, ● asigurarea de finanţare pentru a răspunde nevoii de noi programe de formare profesională, sub forma învăţământului online combinat cu învăţarea la locul de muncă, care pot fi furnizate prin intermediul agenţiilor locale pentru ocuparea forţei de muncă, ● acordarea de sprijin pentru crearea de oportunităţi de dezvoltare a competenţelor specifice pentru acei lucrători care ar putea fi afectaţi în mod negativ de tranziţia la EC, ● facilitarea coordonării şi colaborării autorităţilor publice cu organizaţiile şi actorii din industrie. Instituţii responsabile de implementare: ● Ministerul Educaţiei/Centrul Naţional de Politici şi Evaluare în Educaţie ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului ● Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale ● Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării Entităţi implicate în implementare: ● Instituţii de învăţământ superior, unităţi de învăţământ preuniversitar, furnizori de formare profesională, administraţii locale, agenţiile teritoriale pentru ocupare a forţei de muncă. Orizont de timp: 2024-2026, cu continuitate şi extensii în anii următori. Finanţare: ● Finanţarea PNRR pentru educaţie, care include mai multe acţiuni ce permit integrarea principiilor EC, cum ar fi, de exemplu, programe de formare profesională pentru grupurile dezavantajate, dezvoltarea unei reţele de şcoli verzi, transformarea liceelor agricole în centre de formare profesională etc. ● Programele Regionale ale României pentru perioada 2021-2027; Programul Educaţie şi Ocupare 2021-2027, care include măsuri de formare profesională pentru diverse grupuri ţintă; Programul Creştere inteligentă, Digitalizare şi Instrumente Financiare care include măsuri pentru dezvoltarea competenţelor pentru specializare inteligentă, tranziţie industrială şi antreprenoriat. ● Fondul pentru o tranziţie justă, în ceea ce priveşte facilitarea tranziţiei forţei de muncă/creşterea ocupării forţei de muncă şi a participării pe piaţa muncii, prin actualizarea competenţelor şi recalificarea lucrătorilor şi a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă. ● Acţiunile Marie Sklodowska Curie, pentru dezvoltarea competenţelor. ● Bugetul de stat. Acţiunea 2: Consolidarea capacităţii sectorului public de a pune în aplicare SNEC şi PAEC şi de a facilita tranziţia către economia circulară*156. *156 Această acţiune completează strategia de consolidare a capacităţilor propusă pentru cadrul de guvernanţă (secţiunea 5.2.4). OS 1 Promovarea aptitudinilor şi competenţelor în domeniul economiei circulare Descriere Consolidarea capacităţilor este o pârghie care poate îmbunătăţi considerabil trecerea la EC*157. Dobândirea unei expertize vaste şi aprofundate în domeniul EC a funcţionarilor din sectorul public este deosebit de relevantă, având în vedere rolul important pe care statul îl poate juca în iniţierea şi facilitarea procesului de tranziţie. Familiaritatea şi expertiza legate de EC sunt relativ limitate în România, inclusiv în rândul principalilor factori de decizie şi al funcţionarilor publici din sectoarele administraţiei publice, după cum au subliniat mai multe dintre părţile interesate care au fost consultate pe parcursul procesului de elaborare a PAEC*158. Din 191 de respondenţi, constând în principal din entităţi publice, un sfert - 27,7 % au declarat că sunt complet nefamiliarizaţi, iar aproximativ jumătate -52% au declarat că au o oarecare familiaritate cu conceptul şi principiile-cheie ale EC. *157 https://unfccc.int/sites/default/files/resource/UNIDO_Stephan%20SICARS.pdf *158 Ca parte a aceluiaşi instrument de sprijin tehnic (STI) finanţat de DG REFOM, care a mobilizat, de asemenea, asistenţa tehnică pentru dezvoltarea acestui plan de acţiune (PA). Consolidarea capacităţii tehnice a administraţiei publice din România este, prin urmare, esenţială şi trebuie acordată o atenţie deosebită acestei acţiuni care se va aborda progresiv în procesul de implementare. În primul rând, aceasta se va concentra pe extinderea familiarităţii cu principiile şi oportunităţile EC, completată de o introducere în şi familiarizare cu SNEC şi PAEC. Ulterior se va trece la furnizarea de expertiză tehnică în ceea ce priveşte domenii tematice ample, cum ar fi guvernanţa, finanţarea, monitorizarea, gestionarea datelor, etc. În cele din urmă, se va trece la aprofundarea expertizei tehnice în legătură cu aceste teme în cadrul unor sectoare specifice, cu un accent deosebit pe aplicaţiile EC în sectorul respectiv. De asemenea, este necesară întărirea capacităţii instituţionale a INS pentru îmbunătăţirea fluxului de date statistice şi sprijinirea producerii de statistici sectoriale şi de analize ale rezultatelor pentru obiectivele SNEC corelate cu obiectivele climatice şi obiectivele de dezvoltare durabilă ale SNDDR 2030. În ceea ce priveşte publicul ţintă, eforturile iniţiale de consolidare a capacităţilor vor fi determinate printr-o analiză a influenţei şi competenţelor celor vizaţi. Astfel, în primele etape ale procesului de tranziţie la EC, accentul va fi pus, iniţial, pe entităţile cheie implicate în guvernanţa SNEC şi PAEC, în special acolo unde au fost identificate cunoştinţe şi competenţe relevante limitate. În etapele ulterioare se va îndrepta spre organismele administraţiei publice de la nivel local care sunt implicate sau afectate de SNEC şi PAEC şi care demonstrează o lipsă de familiaritate a acestora cu principiile EC în general. În cele din urmă, consolidarea competenţelor se va extinde către segmente ale administraţiei publice din alte domenii de politică şi chiar către sectorul privat. Intervenţiile de consolidare a capacităţilor pot lua o varietate de forme: cursuri de formare profesională online sau în persoană, ateliere de lucru, grupuri de discuţii. Eficacitatea acestora va fi sporită prin implicarea unui set divers de părţi interesate. Difuzarea cunoştinţelor va fi sprijinită şi de crearea şi susţinerea reţelelor de schimb de cunoştinţe între instituţiile administraţiei publice şi alte entităţi. Etapele de punere în aplicare a acestei acţiuni presupun: ● cartografierea autorităţilor/instituţiilor din sectorul public implicate sau afectate de tranziţia către EC; ● evaluarea gradului de cunoştinţe şi competenţe asociate conceptului de EC a personalului autorităţilor/instituţiilor din sectorul public precum şi a iniţiativelor şi măsurilor existente în sectoarele lor de activitate; ● identificarea tipurilor de intervenţii de consolidare a capacităţilor necesare, cum ar fi, de exemplu, instruire formare profesională, ateliere de lucru, etc.; ● elaborarea unui plan de consolidare a capacităţilor, aşa cum a fost descris în subcapitolul 5.2 al PAEC - Cadrul de guvernanţă, care va prevede repetarea celor trei paşi, la anumite intervale de timp; ● identificarea, evaluarea şi contractarea entităţilor potrivite pentru realizarea intervenţiilor de consolidare a capacităţilor; ● investiţii în infrastructură, inclusiv digitală şi acţiuni de natură juridică/politică pentru realizarea intervenţiilor de consolidare a capacităţilor; ● pregătirea unui plan de comunicare/diseminare a informaţiilor către entităţile vizate cu privire la oportunităţile de consolidare a capacităţilor; ● organizarea cursurilor de formare profesională propriu-zise, atelierelor de lucru, grupurilor de discuţii, etc.; ● colectarea de feedback pentru a fi folosit în alegerea modalităţii de punere în aplicare a planului de consolidare a capacităţilor. O parte dintre aceste măsuri au fost iniţiate de către Guvernul României în cadrul proiectului finanţat prin Instrumentul de sprijin tehnic de către CE, care a sprijinit şi elaborarea prezentului PAEC. Acestea trebuie să se desfăşoare în mod continuu iar planul de consolidare a capacităţilor şi planurile de comunicare vor trebui actualizate în mod regulat. Instituţii responsabile de implementare: ● Comitetul de Coordonare pentru Economie Circulară din România şi Secretariatul acestuia Entităţi implicate în implementare: ● Toate entităţile implicate în Comitetul de Coordonare a Economiei Circulare ● Institutul Naţional de Statistică Orizont de timp: 2024-2026, cu continuitate şi extensii în anii următori. Finanţare: ● PNRR: Sănătate şi rezilienţă economică şi socială, componenta de bună guvernanţă ● Buget de stat Acţiunea 3: Integrarea criteriilor de economie circulară în achiziţiile publice şi facilitarea adoptării acestora. OS 3 Creşterea gradului de conştientizare şi a cererii de produse şi servicii circulare Descriere Achiziţiile publice ecologice vor juca un rol esenţial în creşterea gradului de utilizare a materialelor circulare, care este în prezent mult sub media UE,1,4% în România faţă de 11,7% în UE în 2021 şi care s-a deteriorat în ultimii ani, de la 1,3% în 2019 la 1,5% în 2020 şi 1,4% în 2021*159. Achiziţiile publice pot stimula cererea de produse care îndeplinesc standardele de reparabilitate şi de reciclabilitate. *159 https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-eurostat-news/-/ddn-20221213-1 Integrarea principiilor EC poate avea loc la nivel de sistem, furnizor sau produs*160. Integrarea la nivel de sistem se poate realiza prin prevederile contractuale pe care organizaţia care efectuează achiziţia le utilizează pentru a asigura circularitatea. Un exemplu este cerinţa din documentaţia de achiziţie prin care furnizorul se angajează să preia produsul la sfârşitul duratei sale de viaţă, să îl reutilizeze sau să îl recicleze. Integrarea la nivel de furnizor se referă la evaluarea furnizorilor în funcţie de profunzimea şi măsura în care aceştia încorporează principiile economiei circulare în propriile sisteme şi procese. Integrarea la nivel de produs se referă la evaluarea produselor achiziţionate în funcţie de procentul materialelor secundare încorporate, de posibilitatea de a fi dezasamblate sau reciclate după utilizare sau de eficienţa utilizării resurselor. Deşi aceste niveluri se suprapun într-o anumită măsură, ele prezintă abordări diferite de încorporare a criteriilor de circularitate şi a evaluărilor în procedurile de achiziţie. *160 Comisia Europeana (2017): Achiziţii Publice pentru Economia Circulara: Ghid de Bune Practici; https://www.google.com/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=&cad=rja&uact=8&ved=2ahUKEwjm05Ps2tSAAxXz0gIHH flsDt8QFnoECBIQAQ&url=https%3A%2F%2Faankopen.vlaanderen-circulair.be%2Fnl%2Fpublicaties%2Fdownload-2%2Fpublic-procurement-for-a-circular-economy-g Strategia naţională în domeniul achiziţiilor publice 2023-2027, adoptată prin HG nr. 554/2023 are în vedere îmbunătăţirea funcţionării sistemului de achiziţii publice în scopul dezvoltării durabile a României şi utilizării eficiente a fondurilor publice prin utilizarea achiziţiilor publice ca instrument strategic pentru a asigura rezultate durabile, incluzive şi inovatoare orientate către cetăţeni. Până în trimestrul I 2024 este prevăzută elaborarea şi adoptarea Planului naţional de achiziţii ecologice prin care se vor stabili ţinte multianuale în vederea realizării de achiziţii publice ecologice de către autorităţile/entităţile contractante pentru categoriile de produse, de servicii sau de lucrări selectate şi pentru care au fost elaborate criterii ecologice de către CE. De asemenea, până în trimestrul I 2025, este prevăzută elaborarea şi adoptarea Planului naţional pentru achiziţii publice responsabile social. La elaborarea acestora este important să se ia în considerare obiectivele SNEC şi PAEC, respectiv includerea de criterii care vizează economia circulară şi a unui cadru de monitorizare pentru a asigura punerea lor în aplicare. Sunt, însă, necesare, şi măsuri suplimentare*161. De exemplu, în prezent, sancţiunile pentru neconformitate sunt prea mici, iar autorităţile publice nu sunt adesea conştiente de importanţa şi beneficiile APE pentru economia circulară. În plus, acestea nu dispun de capacitatea şi competenţele necesare pentru a aplica în mod adecvat criteriile de calificare şi selecţie şi a factorilor de evaluare, prevăzute de legislaţie. Prin urmare, este necesară o abordare secvenţială pentru a adresa aceste limitări. *161 https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=comnat%3ASWD_2022_0271_FIN Încorporarea principiilor economiei circulare în cadrul APE Încorporarea principiilor şi criteriilor de circularitate în cadrul de politică existent şi/sau în curs de elaborare poate fi un prim pas eficient pentru promovarea achiziţiilor publice care vizează economia circulară. Strategia naţională în domeniul achiziţiilor publice 2023-2027 prevede abrogarea Legii nr. 69/2016 privind achiziţiile publice verzi şi simplificarea cadrului legislativ în domeniul achiziţiilor publice pentru a sprijini autorităţile/entităţile contractante în derularea de achiziţii publice ecologice precum şi modificarea şi completarea legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice cu prevederi specifice achiziţiilor publice ecologice. În contextul acestor modificări legislative se vor lua următoarele măsuri: ● Iniţierea unei discuţii pentru a stabili nivelul de ambiţie şi pentru a clarifica aspectele de circularitate de interes major. Având în vedere rata scăzută de utilizare a materialelor secundare, acest aspect se va analiza cu prioritate, urmând ca analiza să fie extinsă în timp şi la alte aspecte. ● Identificarea şi completarea Ghidului privind achiziţiile publice ecologice cu criterii de circularitate. ● Într-o primă etapă, ajustările se vor aduce celor 12 grupe de produse deja identificate*162, prin actualizarea cerinţelor minime privind protecţia mediului şi a recomandărilor privind elaborarea factorilor de evaluare pentru a lua în considerare performanţa în materie de circularitate a acestora odată cu a produselor furnizate. Domeniul de aplicare iniţial se va extinde, în timp, la mai multe categorii de produse şi servicii. *162 Anexa nr. 2 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, aprobate prin HG nr. 395/2016 şi Anexa nr. 2 Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului sectorial/acordului-cadru din Legea nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale aprobate prin HG nr. 394/2016: computere, monitoare, tablete, smartphone-uri, hârtie de copiat şi hârtie grafică, echipamente de procesare a imaginii, consumabile pentru echipamente de procesare a imaginii, mobilier, produse de curăţenie interioară, alimente, produse textile, echipamente electrice şi electronice utilizate în sectorul asistenţei medicale, produse pentru amenajarea spaţiilor publice verzi, centrale termice cu apă, sistemele de iluminat rutier şi de semnalizare rutieră, autovehicule pentru transport rutier. Pentru realizarea acestor măsuri este nevoie ca toate autorităţile publice şi entităţile contractante să-şi consolideze capacităţile pentru adoptarea noilor abordări strategice în paralel cu consolidarea capacităţii de punere în aplicare a noilor prevederi legislative. Consolidarea capacităţilor Pentru a asigura o punere în aplicare adecvată este necesară consolidarea capacităţii funcţionarilor publici din domeniul achiziţiilor de a utiliza criteriile de circularitate introduse prin cadrul aferent de politici publice. Acest demers are rolul de a creşte 1) gradul de conştientizare cu privire la importanţa şi beneficiile potenţiale ale APE pentru economia circulară, 2) să sporească gradul de familiarizare cu cadrul de politică existent, cu toate orientările şi strategiile relevante şi 3) să ofere îndrumare practică în ceea ce priveşte elaborarea factorilor de evaluare, integrarea acestora în procesul de selecţie. De asemenea, va fi nevoie de asistenţă de specialitate din partea ANAP care poate consta în acordarea sprijinului operaţional, prin elaborarea şi promovarea ghidurilor, manualelor sau culegerilor de bune practici şi organizarea de conferinţe/seminarii periodice, pe măsură ce se extinde domeniul de aplicare şi se actualizează cerinţele minime privind protecţia mediului. ANAP va sprijini, de asemenea, iniţiativele autorităţilor locale de a adopta propriile strategii de APE şi le va încuraja să nu se limiteze la cerinţele minime stabilite la nivel naţional. Conferinţele/seminariile vor servi, de asemenea, la colectarea de date relevante privind provocările legate de punerea în aplicare a legislaţiei şi a celor mai bune practici, pe baza cărora, în consecinţă, se vor face ajustările necesare la cadrele de politici. Pentru colectarea de informaţii legate de modul în care sistemul achiziţiilor publice poate fi îmbunătăţit, ANAP va utiliza mai multe canale, implicând atât autorităţile publice, cât şi entităţile contractante şi operatorii economici care participă la procedurile de achiziţie publică. Consolidarea aplicării legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice Punerea în aplicare a APE care vizează economia circulară va depinde, de asemenea, de o abordare adecvată a aplicării legislaţiei. Ca urmare se impun următoarele măsuri: ● aplicarea şi monitorizare priorităţilor, obiectivelor şi termenelor stabilite pentru introducerea şi utilizarea criteriilor care vizează APE, stabilirea indicatorilor de progres şi a responsabilităţilor pentru colectarea datelor relevante; ● introducerea de sancţiuni pentru a descuraja nerespectarea criteriilor minime; ● stabilirea unor procese clare pe care toate autorităţile publice şi entităţile contractante trebuie să le urmeze în ceea ce priveşte colectarea şi raportarea datelor relevante pentru a evalua conformitatea cu cerinţele legale privind criteriile de circularitate; ● instruirea în domeniul mediului şi a EC a personalului ANAP care verifică acurateţea datelor şi efectuează controlul ex-ante al procesului de atribuire a contractelor/acordurilor-cadru de achiziţie publică; ● creşterea transparenţei achiziţiilor publice prin: () evaluarea achiziţiilor publice ecologice efectuate în Sistemul Electronic de Achiziţii Publice şi publicarea online a rezultatelor evaluării () publicarea de rapoarte anuale privind aplicarea criteriilor ecologice, care includ analiza indicatorilor de progres cu privire la achiziţiile publice care vizează economia circulară. Instituţii responsabile de implementare: ● Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice ● Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor Entităţi implicate în implementare: ● Autorităţile şi entităţile contractante care participă la procedurile de achiziţie publică ● Institutul Naţional de Administraţie ● Furnizori de formare profesională autorizaţi Orizont de timp: 2024-2027, cu continuitate şi extensii în anii următori. Finanţare: ● Buget de stat. Acţiunea 4: Dezvoltarea unei platforme digitale pentru a urmări şi comunica în privinţa implementării acţiunilor de economie circulară, a indicatorilor de performanţă şi a altor informaţii relevante*163. *163 Această acţiune completează cadrul de monitorizare şi evaluare al CEAP şi descris în cadrul elementelor care permit punerea în aplicare (a se vedea secţiunea 5.3). OS 2 Creşterea gradului de conştientizare şi a cererii de produse şi servicii circulare. Descriere Principala provocare pe care această acţiune o adresează este disponibilitatea limitată a datelor şi a informaţiilor relevante privind EC în România, care sunt esenţiale pentru a urmări realizarea de progrese în timp. Această limitare este legată, în mare măsură, de deficienţele în colectarea de statistici fiabile şi de digitalizarea insuficientă în administraţia publică din România. Ca urmare, se va dezvolta o platformă digitală pentru colectarea şi consolidarea datelor relevante, îmbunătăţirea digitalizării datelor de mediu şi alinierea la Cadrul de Monitorizare a EC al UE. Platforma digitală privind EC se poate extinde dincolo de rolul acesteia de diseminare a indicatorilor şi obiectivelor EC identificate în cadrul de monitorizare şi evaluare al PAEC pentru a include informaţii legate de acţiunile PAEC şi progresul în realizarea acestora, rapoarte anuale de progres, posibilitatea de a colecta opinii şi observaţii din partea publicului larg. De asemenea, platforma poate fi un instrument de diseminare de ghiduri practice şi a oportunităţi de finanţare, pentru a facilita punerea în aplicare a SNEC şi PAEC de către entităţile din sectorul privat. Tabelul 13 prezintă o vedere de ansamblu a categoriilor de informaţii care ar trebui să se găsească în platforma digitală. Tabelul 13. Principalele caracteristici ale Platformei digitale pentru EC
┌────────────────────┬─────────────────┐
│Acţiuni în domeniul │Indicatori de │
│economiei circulare │economie circular│
├────────────────────┼─────────────────┤
│Lista acţiunilor EC,│Tablou de bord │
│împreună cu date │cu: │
│despre: │● Principalii │
│● entităţile │indicatori de EC │
│responsabile şi │şi apropierea lor│
│implicate în punerea│de obiectivele │
│în aplicare │naţionale şi cele│
│● surse de finanţare│ale UE │
│● orizontul de timp │● Alţi indicatori│
│şi stadiul actual de│de EC şi │
│implementare │progresele │
│● indicatori de │înregistrate în │
│performanţă │timp │
├────────────────────┼─────────────────┤
│Transparenţă şi │Diseminarea │
│implicare publică │cunoştionţelor │
├────────────────────┼─────────────────┤
│ │● Broşuri │
│ │digitale pentru a│
│ │prezenta SNEC şi │
│ │PAEC într-o │
│ │manieră concisă │
│● Prezentarea │● Ghiduri şi │
│Comitetului de │sfaturi practice │
│Coorodonare pentru │pentru punerea în│
│Economie Circulară │aplicare a │
│din România │acţiunilor │
│● Publicarea │critice de către │
│integral a SNEC şi │entităţile din │
│PAEC │sectorul privat │
│● Publicarea │● Publicarea │
│rapoartelor anuale │rapoartelor │
│privind progresele │anuale pricind │
│înregistrate │progresele │
│● Ştiri privind │înregistrate de │
│evenimentele şi │tranziţia către │
│deciziile cheie │EC │
│● Posibilitatea de a│● Lista de │
│prezenta observaţii │oportunităţi de │
│cu privier la │finanţare │
│acţiuni, stadiul de │● Lista de │
│implementare a │posibilităţi de │
│acestora, probleme/ │formare │
│soluţii bazate pe EC│profesională şi │
│în general. │educaţie │
│ │● Lista reţelelor│
│ │de transfer de │
│ │cunoştinţe şi/sau│
│ │a altor platforme│
│ │digitale │
│ │relevante │
└────────────────────┴─────────────────┘
Etapele necesare pentru punerea în aplicare implică: ● repartizarea responsabilităţilor de monitorizare şi evaluare între Comisiile şi Secretariatele Tehnice ale Comitetului de Coordonare pentru Economia Circulară din România; ● colaborarea interinstituţională pentru îmbunătăţirea fluxurilor de date între INS şi autorităţile publice ● elaborarea unui plan de colectare şi gestionare a datelor împreună cu Institutul Naţional de Statistică, cu sprijinul tuturor entităţilor relevante implicate în Comitetul de coordonare; ● asigurarea de sprijin IT pentru proiectarea, dezvoltarea şi întreţinerea platformei digitale, care să fie conectată la site-urile web ale Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă, MMAP şi MEAT; ● instituirea de procese pentru 1) coordonarea colectării datelor statistice, 2) colectarea de informaţii privind stadiul de implementare a diferitelor acţiuni, 3) pregătirea şi colectarea de informaţii relevante pentru schimbul de experienţă şi cunoştinţe şi 4) transmiterea de observaţii publice către structura de guvernanţă; ● pregătirea şi punerea în aplicare a unui plan de comunicare pentru a informa publicul şi părţile interesate cu privire la existenţa platformei digitale. Instituţii responsabile de implementare: ● Comitetul de Coordonare pentru Economia Circulară în România, Secretariatul acestuia Entităţi implicate în implementare: ● Instituţiile membre ale Comitetului de Coordonare pentru Economia Circulară în România, Institutul Naţional de Statistică Orizont de timp: 2024-2026, cu continuitate şi extensii în anii următori. Finanţare: ● PNRR, C14, Buna guvernanţă, R2 ● Programele Operaţionale Regionale ale României, pentru perioada 2021 -2027, Programul Creştere Inteligentă, Digitalizare şi Instrumente Financiare - digitalizare în administraţia publică şi mediul de afaceri. Acţiunea 5: Facilitarea finanţării C&D&I în practici şi tehnologii de economie circulară, cu accent pe digitalizare. OS 3 Furnizarea unui cadru de sprijin pentru C&D&I orientat spre promovarea practicilor de economie circulară. Descriere Facilitarea finanţării este esenţială pentru a permite apariţia progreselor tehnologice şi a soluţiilor inovatoare care adresează principalele blocaje în calea tranziţiei către EC. C&D&I în acest domeniu necesită adesea un capital/finanţare semnificativ/ă, o abordare sistemică şi poate dura mult timp pentru a se dezvolta; este însoţită de riscuri şi incertitudini semnificative şi poate avea efecte de contagiune însemnate. Sprijinul pentru activităţile de C&D&I în domeniul EC poate lua forma unor subvenţii naţionale precum şi a unor eforturi concertate pentru a facilita accesul la programele majore de finanţare ale UE. Acordarea de granturi naţionale pentru C&D&I Un pas esenţial pentru asigurarea finanţării naţionale a programelor de CD&I relevante pentru economia circulară este includerea şi acordarea importanţei cuvenite obiectivelor economiei circulare în cadrul strategiei naţionale de C&D&I şi a planurilor care asigură punerea în aplicare a acesteia. Deşi EC se încadrează în temele-cheie promovate prin intermediul politicii naţionale de C&D&I, în cele din urmă, ea ar trebui individualizată ca o temă separată de importanţă strategică şi ar trebui instituite programe de finanţare specifice pentru a îndeplini obiectivele sale generale. În prezent, cheltuielile pentru cercetare-dezvoltare în România sunt foarte scăzute, ponderea cheltuielilor totale în PIB fiind una dintre cele mai mici din UE, de doar 0,47% din PIB-ul total, faţă de 2,31% la nivelul UE*164. De aceea, alocarea mai multor resurse financiare pentru activităţile de C&D&I este esenţială. *164 https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/tsc00001/default/table?lang=en Este, de asemenea, esenţial să se menţină o perspectivă holistică pentru a încuraja soluţiile inovatoare de-a lungul întregului ciclu de viaţă al produsului*165 şi pentru a promova simbioza industrială, prin care deşeurile sau produsele secundare ale unei entităţi pot deveni materie primă pentru alte entităţi. Pentru aceasta, trebuie stabilite priorităţi specifice sau domenii de colaborare în conformitate cu SNEC şi PAEC, completate de consultări suplimentare cu experţi universitari şi reprezentanţi ai industriei pentru a clarifica aspectele tehnice. *165 https://cicerone-h2020.eu/wp-content/uploads/2020/09/PI2020-21_Green-Deal-Circular-Economy-goals-2.pdf Digitalizarea joacă un rol deosebit de important în extinderea iniţiativelor de EC, deoarece permite crearea şi prelucrarea datelor şi informaţiilor necesare pentru modelele de afaceri circulare şi pentru cerinţele complexe ale lanţurilor circulare de aprovizionare*166. Soluţiile tehnologice digitale au o relevanţă deosebită pentru EC, în urmărirea şi localizarea materialelor şi a produselor, stocarea şi transferul în condiţii de siguranţă a informaţiilor, precum şi executarea transferurilor. *166 https://www.era-min.eu/sites/default/files/publications/201023_ecera_white_paper_on_digital_circular_economy.pdf Prin urmare, cadrul şi programele de politică şi programele de C&D&I în domeniul EC trebuie stabilite astfel încât să urmărească coerenţa şi complementaritatea cu politicile în materie de digitalizare, educaţie şi economie. În domeniul educaţiei, de exemplu, programele de C&D&I şi de formare profesională trebuie să urmărească înfiinţarea de centre sau laboratoare de cercetare în domeniul EC în cadrul instituţiilor de învăţământ superior prin eforturi concertate. Pe de altă parte, politicile economice şi cele de C&D&I vor urmări împreună promovarea transferului de cunoştinţe între entităţile industriale şi cele de cercetare. Nu în ultimul rând, programele de finanţare trebuie elaborate astfel încât să corespundă cerinţelor de finanţare ale programelor majore ale UE, pentru a îmbunătăţi capacitatea entităţilor naţionale de a îndeplini cerinţele UE în această privinţă şi a ajuta în continuare la accesarea sprijinului financiar din partea UE. Consolidarea capacităţii de accesare a programelor de C&D&I ale UE Componenta de C&D&I a fost, de asemenea, identificată ca fiind unul dintre pilonii cheie ai PAEC al UE şi există mai multe programe majore ale UE disponibile pentru a sprijini tranziţia către EC. Unele dintre principalele programe ale UE care oferă finanţare pentru inovare şi/sau alte forme de sprijin includ Fondul European de Dezvoltare Regională, programele LIFE şi Orizont Europa. Orizont Europa, de exemplu, va sprijini, de asemenea, soluţii sistemice la scară largă şi proiecte demonstrative regionale, cum ar fi iniţiativa oraşelor şi regiunilor circulare. Institutul European de Inovare şi Tehnologie coordonează iniţiativele de inovare privind EC în colaborare cu universităţi, organizaţii de cercetare, industrie şi IMM-uri din ţările membre. Cu toate acestea, accesul la aceste oportunităţi de finanţare nu este garantat, iar România s-a numărat în mod constant printre ţările care nu au reuşit să profite de existenţa lor, o parte semnificativă a fondurilor revenind unui număr restrâns de SM dezvoltate ale UE*167. *167 https://www.science.org/content/article/some-countries-still-struggle-win-eu-funding-despite-programmes-give-them-leg Participarea entităţilor publice şi private la aceste programe va fi sprijinită printr-o serie de campanii de informare şi programe de instruire pentru a creşte gradul de conştientizare cu privire la existenţa acestor oportunităţi, pentru a facilita parteneriate cu entităţi externe şi interne şi pentru a oferi asistenţă tehnică pentru accesarea acestora. Asistenţa tehnică se poate axa, de exemplu, pe: înţelegerea criteriilor de eligibilitate, găsirea de parteneri potriviţi, înregistrarea pe portalurile relevante, scrierea aplicaţiilor, demonstrarea capacităţii organizaţionale de a administra fondurile, înţelegerea criteriilor de evaluare şi oferirea de sfaturi care să conducă la obţinerea de punctaje ridicate etc. Aceste programe de informare şi de consolidare a capacităţilor trebuie să fie adaptate la grupuri ţintă diverse, cu abordări diferite pentru universităţi şi instituţii de cercetare faţă de asociaţii industriale şi IMM-uri. Instituţii responsabile de implementare: ● Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării Autorităţile de management ale programelor de finanţare Entităţi implicate în implementare: ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului, Ministerul Educaţiei, instituţii de învăţământ superior, instituţii de cercetare Orizont de timp: 2024-2027, cu continuitate în anii următori. Finanţare: ● PNRR oferă finanţare pentru a sprijini cercetarea şi dezvoltarea sub forma unor instrumente financiare privind digitalizarea, schimbările climatice şi alte domenii de interes, precum şi pentru îmbunătăţirea participării la programul de finanţare Orizont Europa. ● Programele regionale pentru perioada 2021 - 2027; Programul Creştere inteligentă, digitalizare şi instrumente financiare -dezvoltarea şi consolidarea capacităţilor de cercetare şi inovare şi adoptarea tehnologiilor avansate. ● Fondul Orizont Europa al UE, Programul LIFE. Acţiunea 6: Extinderea sprijinului financiar de stat destinat proiectelor de economie circulara ale sectorului privat, orientate catre implementarea planurilor de acţiune şi cu accent pe soluţiile digitale. OS 3 Furnizarea unui cadru de sprijin pentru C&D&I orientat spre promovarea practicilor de economie circulara. Descriere Tranziţia către EC poate fi facilitată prin mobilizarea resurselor financiare publice şi prin alocarea unei părţi din acestea pentru a finanţa iniţiativele sectorului privat care urmăresc să promoveze modelul circular şi să descurajeze risipa. Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului a lansat un program de ajutor de stat în 2022 pentru a facilita tranziţia către EC în sectoarele de producţie, cu o finanţare totală de 8 milioane de euro alocate de la bugetul de stat. Programul deschis pentru depunere de proiecte pe 19 decembrie a atras un număr record de aplicaţii*168. Acest lucru confirmă faptul că există un interes semnificativ pentru EC în România şi nevoie de finanţare suplimentară pentru a accelera transformarea şi convergenţa economiei româneşti cu ţările din UE şi OCDE. *168 https://economie.gov.ro/florin-spataru-ministrul-economiei-un-numar-record-de-cereri-de-finanţare-pentru-accesarea- celor-8-milioane-de-euro-puse-la-dispoziţie-de-ministerul-economiei-pentru-schema-de-ajutor-de-minimis-in-v-2/ Pentru o alocare mai eficientă a resurselor, sunt necesare măsuri adiţionale, precum: ● extinderea sprijinului financiar de stat prin atragerea şi alocarea de fonduri UE suplimentare în sprijinul EC, dincolo de sectoarele deşeurilor şi apei, care sunt în prezent prioritare pentru programele regionale pentru perioada 2021 -2027 în domeniul tranziţiei către EC; ● furnizarea de informaţii şi asistenţă tehnică în timp util IMM-urilor şi întreprinderilor sociale pentru a le permite să identifice şi să acceseze fonduri şi programe la nivelul UE care le-ar putea finanţa proiectele de EC; ● ajustarea şi actualizarea ghidurilor de finanţare gestionate de autorităţile publice pentru a pune în aplicare acţiunile identificate în acest PAEC şi care necesită implicarea sectorului privat şi, pentru a: () extinde finanţarea şi către alte sectoare prioritare identificate în prezentul PAEC ca având un potenţial semnificativ de EC, cum ar fi agricultura, produsele alimentare şi băuturile, construcţiile, în special în cazul în care lipsesc finanţările alternative; () acorda prioritate proiectelor care utilizează soluţii digitale pentru a pune în aplicare acţiunile PAEC sau pentru a promova modelul circular în general. Alinierea ghidurilor de finanţare la acţiunile propuse în PAEC va contribui direct la realizarea de progrese în vederea atingerii obiectivelor cheie stabilite în SNEC şi va asigura punerea în aplicare a PAEC. Din totalul de 52 de acţiuni din PAEC, aproximativ jumătate - 47% necesită implicarea sectorului privat în procesul de implementare. Instituţii responsabile de implementare: ● Ministrul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului Entităţi implicate în implementare: ● Autorităţile de management ale programelor de finanţare ● Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale care lansează programe de finanţare Orizont de timp: 2024-2027, care va fi continuat şi extins în mod continuu în anii următori Finanţare: ● PNRR oferă finanţare pentru schema de sprijin de minimis pentru adoptarea de soluţii digitale de către IMM-uri, în valoare totală de 500 de milioane de euro. De asemenea, PNRR dispune de fonduri dedicate îmbunătăţirii participării la principalele surse de finanţare ale UE, cum ar fi programul de finanţare Orizont Europa. ● Programele regionale pentru perioada 2021 - 2027, în ceea ce priveşte măsurile de EC, eficienţă energetică şi energie regenerabilă. ● Programul Creştere Inteligentă, Digitalizare şi Instrumente Financiare, pentru creşterea durabilă şi îmbunătăţirea competitivităţii IMM-urilor precum şi pentru crearea de locuri de muncă în IMM- uri, dezvoltarea şi consolidarea capacităţilor de cercetare şi inovare şi adoptarea de tehnologii avansate. ● Fondul Tranziţia Justă pentru sprijin antreprenorial care a devenit disponibil pentru România în decembrie 2022, în valoare totală de 2,14 miliarde de euro, şi poate fi utilizat pentru finanţarea investiţiilor IMM-urilor în diversificarea economiei verzi în şase judeţe: Dolj, Galaţi, Gorj, Hunedoara, Mureş şi Prahova. 7.2. Agricultură şi silvicultură Acţiunea 7: Creşterea gradului de utilizare a biomasei provenite din activităţi agricole şi forestiere pentru producerea de energie şi a biofertilizatorilor. OS 4 Înlocuirea îngrăşămintelor chimice cu alternative biologice OS 5 Reducerea procentului de combustibili fosili pentru producţia de energie şi materiale Descriere În domeniul producţiei agricole, cele mai mari consumuri de energie sunt legate de utilizarea echipamentelor pentru irigare, de depozitare şi de o parte din prelucrarea iniţială a culturilor agricole, cum ar fi pregătirea seminţelor pentru însămânţare. Costul crescut al energiei, în speţă electricitate şi gaze naturale, şi al factorilor de producţie minerali precum fosfaţii, a dus la creşterea semnificativă a preţului îngrăşămintelor chimice. Acest lucru a atras după sine posibilitatea ca îngrăşămintele biologice, şi anume compostul sau digestatele, un produs secundar al producerii de biogaz în fermentatoarele anaerobe, să devină opţiuni mai viabile din punct de vedere economic decât producţia de îngrăşăminte chimice. Deşeurile verzi sau biologice, înţelese ca deşeuri organice rezultate în principal din activităţile agricole şi forestiere care pot fi compostate, au o valoare organică şi/sau energetică suficientă pentru a fi utilizate la producerea de îngrăşăminte şi de biogaz, înlocuind sau completând îngrăşămintele pe bază de minerale şi, respectiv, sursele de energie pe bază de combustibili fosili. Zonele agricole productive diferă considerabil pe teritoriul naţional, generând cantităţi diferite de deşeuri biologice, în funcţie de tipurile de culturi, de metodele agricole şi de condiţiile hidroclimatice. Prin urmare, colectarea şi utilizarea deşeurilor verzi ar putea să difere, de asemenea, de la o zonă la alta, în funcţie de sursa generatoare şi de posibilităţile de utilizare. Ori de câte ori este posibil, deşeurile biologice trebuie să fie colectate şi transportate la instalaţiile de compostare, de fertilizare sau de producere a biogazului. În funcţie de dezvoltarea economică a zonelor geografice, deşeurile biologice, pot fi utilizate la nivel local sau transferate către instalaţii de colectare, care ar putea fi deţinute fie de antreprenori, fie de asociaţii profesionale. De asemenea, fermierii ar putea să folosească biomasa rezultată din activităţile agricole în vederea producerii de îngrăşăminte biologice şi energie pe care să le utilizeze pentru consum propriu în activitatea desfăşurată. Pentru dezvoltarea acestui sector şi pentru a beneficia de economiile de scală, este necesară înfiinţarea unor instalaţii regionale deţinute de asociaţiile de fermieri, care să producă îngrăşăminte şi biogaz prin colectarea deşeurilor biologice. Acestea ar putea fi apoi returnate fermierilor furnizori sau vândute pe piaţa liberă. Fermierii neasociaţi ar putea preda deşeurile biologice colectate acestor instalaţii, fie contra cost, fie în schimbul echivalentului produselor obţinute. Instituţii responsabile de implementarea ● Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Entităţi implicate în implementare ● Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor; ● Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale; ● Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării prin Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare în Silvicultură "Marin Drăcea" ● Autorităţile locale. Orizont de timp: 2024-2030 Finanţare: ● Planul Strategic pentru Politica Agricolă Comună 2023-2027 - Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală - investiţii secundare în sectorul agro-alimentar ● PNRR, Q1 2026: Componenta 6 - Energie şi Componenta 2 - Păduri şi protecţia biodiversităţii. ● Investiţii private realizate de bănci şi alte instituţii financiare. Acţiunea 8: Promovarea utilizării în sistemele de irigaţii a apelor uzate tratate, în conformitate cu cerinţele minime ale UE privind calitatea şi monitorizarea apei, pentru a înlocui consumul de apă dulce în agricultură, împreună cu furnizarea de ghiduri privind utilizarea acestora. OS 6 Reducerea consumului de apă dulce şi evitarea degradării solului (deşertificare) Descriere Irigarea terenurilor cultivate joacă un rol esenţial în producţia agricolă, deoarece asigură umiditatea necesară pentru creşterea plantelor şi diluează sărurile din sol. Cu toate acestea, irigaţiile necesită un consum semnificativ de apă, adesea din cauza pierderilor datorate unei infrastructuri de irigaţii deficitare. Prin urmare, pentru dezvoltarea agriculturii în România, este necesar ca extinderea sistemului de irigaţii şi implicit a cantităţii de apă utilizate să se realizeze prin soluţii durabile. Prin Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a fost elaborat Programul naţional de reabilitare şi/sau înfiinţare a infrastructurii principale de irigaţii şi infrastructurii de desecare şi drenaj care vizează adaptarea agriculturii la schimbările climatice şi reducerea efectelor acestora asupra producţiei agricole, în principal, dar şi asupra altor factori de mediu şi a populaţiei, prin reabilitarea şi/sau înfiinţarea infrastructurii principale de irigaţii şi infrastructurii de desecare şi drenaj existente. Organizaţiile Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii beneficiază de fonduri suplimentare pentru reabilitarea şi dezvoltarea sistemului secundar de irigaţii. Cu toate acestea, unele zone au încă un acces limitat la infrastructura de irigaţii şi trebuie să aplice metode de conservare a apei din sol pentru a asigura un acces corespunzător la apă. În plus, costurile asociate cu crearea, întreţinerea şi exploatarea infrastructurii de irigaţii, precum şi cu utilizarea apei pentru irigaţii sunt în general foarte ridicate şi pot restricţiona accesul micilor fermieri, care nu dispun de resursele financiare necesare şi care vor avea nevoie de alte surse de apă. Utilizarea apelor uzate purificate ar putea rezolva aceste probleme şi ar putea contribui la circularitatea sistemului de gestionare a apei din România. Tratarea şi reintroducerea apelor uzate în circuitul apei ar putea duce la creşterea disponibilităţii apei pentru irigarea terenurilor agricole, în special în timpul valurilor de căldură şi al secetelor severe, prevenind astfel pierderile de recolte şi penuria de alimente. Acest lucru trebuie să se facă pe baza unei monitorizări adecvate a calităţii apei recuperate şi a respectării reglementărilor relevante în acest sens, inclusiv a Regulamentului UE privind cerinţele minime pentru utilizarea apei, care a intrat în vigoare începând cu anul 2023*169. *169 https://eur-lex.europa.eu/legal-content/R0/TXT/?uri=CELEX:32020R0741 Instituţii responsabile de implementare: ● Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Entităţi implicate în implementare: ● Ministerul Sănătăţii/Inspectoratul Naţional de Sănătate Publică ● Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor ● Administraţia Naţională Apele Române ● Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare ● Autorităţile locale ● Organizaţiile Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii ● Asociaţii de Dezvoltare Intercomunitară Orizont de timp: 2024-2030 Finanţare: ● Programul naţional de reabilitare a sistemului principal de irigaţii ● Planul naţional de cercetare, dezvoltare şi inovare 2022-2027 ● Planul Strategic pentru PAC 2023-2027 - Fondul European pentru Dezvoltare Rurală - investiţii în irigaţii Acţiunea 9: Promovarea unor metode agricole durabile care să conserve şi să regenereze fertilitatea naturală a solurilor şi să asigure protecţia şi refacerea ecosistemelor. OS 7 Aplicarea principiilor agricole cu un impact minim asupra mediului şi producerea de alimente de calitate pe termen lung OS 8 Creşterea gradului de conştientizare asupra utilizării durabile a resurselor naturale locale Descriere Practicile agricole durabile se bazează pe aplicarea unor principii precum: ● existenţa unei game suficient de largi de culturi; ● schimbarea comportamentului actual al fermierilor în sensul flexibilizării structurii de culturi prin care să se contracareze efectele induse de schimbările climatice şi să asigure o mai mare rezistenţă a unităţilor de producţie; ● utilizarea de soiuri şi hibrizi cu potenţial genetic ridicat, adaptaţi la condiţiile locale şi la efectele schimbărilor climatice, cu rezistenţă la excesele climatice; ● conservarea şi utilizarea durabilă a resurselor genetice animale autohtone, prin menţinerea în ferme a animalelor din rasele locale, adaptate la condiţiile locale; ● asigurarea unor condiţii de bunăstare a animalelor pentru obţinerea unor produse de calitate superioară care răspund nevoilor privind siguranţa alimentară; ● utilizarea îngrăşămintelor organice; ● utilizarea protecţiei biologice; ● un strat permanent de vegetaţie sau de mulci pe sol; ● înfiinţarea de garduri vii şi de benzi necultivate pentru a proteja terenul împotriva eroziunii eoliene şi hidrice; ● utilizarea tehnologiilor de lucrare minimă a solului, evitarea compactării solului de către utilajele grele, în special în condiţii de vreme umedă; ● limitarea utilizării substanţelor chimice; ● utilizarea sistemelor de gestionare integrată care iau în considerare toate aspectele sistemului sol-plantă; şi ● conservarea potenţialului natural şi a resurselor regenerabile ale ecosistemelor agricole. Aplicarea acestor principii depinde în mare măsură de cunoaşterea lor de către fermieri, respectiv de promovarea lor. Ca urmare, promovarea se va realiza prin diseminarea rezultatelor cercetării ştiinţifice şi tehnologice şi prin programe de educare şi formare. De exemplu, prin intermediul AKIS se realizează o punte de legătură între comunitatea ştiinţifică şi cea practică contribuind astfel la schimbul de cunoştinţe în beneficiul fermierilor/antreprenorilor din mediul rural şi a altor specialişti din agricultură, dezvoltare rurală şi activităţi conexe. De asemenea, sunt încurajate platformele de schimb de informaţii create pentru a spori familiarizarea cu aceste principii. Importanţa promovării adoptării principiilor este mult sporită de Strategia UE "De la fermă la consumator", care are ca obiectiv ca până în 2030, 25% din suprafeţele agricole europene să fie dedicate agriculturii ecologice, precum şi schimbarea preferinţelor consumatorilor, astfel încât să creeze noi oportunităţi de piaţă pentru agricultura durabilă/organică. În plus, agricultura socială bazată pe dezvoltarea fermelor bio-sociale este o soluţie viabilă pentru îmbunătăţirea situaţiei economice şi sociale a regiunilor subdezvoltate. Aceasta va conduce la crearea de noi locuri de muncă verzi, permiţând angajarea persoanelor din grupuri sociale vulnerabile. Programele educaţionale axate pe agricultura durabilă şi pe gestionarea deşeurilor biologice facilitează acest proces. În aceste fel, fermele sociale vor fi mai bine echipate pentru a gestiona şi a răspunde nevoilor sociale locale. Promovarea agriculturii durabile se va face la nivel naţional prin: ● organizarea de acţiuni locale, cum ar fi târguri de specialitate, ateliere demonstrative, sesiuni de schimb de experienţă, caravane de promovare etc; ● campanii demonstrative şi de informare, care să prezinte informaţii relevante într-o manieră atractivă, concisă şi clară, adresate direct fermierilor; ● sesiuni de formare profesională şi seminarii tehnice, platforme de e-learning; ● programe de transfer şi schimb de cunoştinţe cu tematici referitoare la mediu, climă, dezvoltare durabilă, biodiversitate, bunăstarea animalelor etc; ● crearea de parteneriate şi asociaţii pentru a promova extinderea şi aprofundarea expertizei în domeniul agriculturii durabile. ● elaborarea unor ghiduri/manuale pentru specialiştii în agricultură, care să cuprindă metode, tehnici agricole durabile adecvate conservării şi regenerării fertilităţii naturale a solurilor, precum şi asigurării protecţiei şi refacerii ecosistemelor. Cadrul legislativ va fi revizuit pentru a promova aceste principii. De exemplu, în ceea ce priveşte normele tehnice pentru compostare. Odată ce aceste norme tehnice sunt elaborate, în conformitate cu principiile şi legislaţia UE, părţile potenţial afectate de aceste norme vor fi informate, conştientizate şi se vor institui măsuri adecvate de evaluare şi monitorizare pentru a facilita punerea lor în aplicare. Instituţii responsabile de implementare: ● Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Entităţi implicate în implementare: ● Ministerul Educaţiei ● Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului - ICPA Bucureşti Orizont de timp: 2024-2032 Finanţare: ● Buget de stat: Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură ● Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală - Planul Strategic pentru Politica Agricolă Comună 2023-2027 ● Fondul european de garantare agricolă ● Fonduri private Acţiunea 10: Sprijinirea fermierilor şi a silvicultorilor prin construcţia de centre logistice şi infrastructura de depozitare şi distribuţie a produselor agrosilvice şi alimentare în vederea facilitării accesului la pieţele specializate, prin asigurarea accesului la tehnologii noi şi la educaţie, precum şi prin alte măsuri. OS 9 Crearea şi consolidarea lanţurilor scurte de aprovizionare OS 10 Transferul de inovare şi stimularea antreprenoriatului în mediul rural prin construcţia de parteneriate locale şi cooperarea cu oraşele limitrofe pentru utilizarea durabila a resurselor OS 11 Creşterea calităţii şi cantităţii de produse locale şi durabile OS 12 Creşterea productivităţii locale durabile la costuri reduse pe termen lung Descriere Aplicarea principiilor agriculturii durabile presupune integrarea tehnologiilor de ultimă generaţie, practicarea agriculturii de precizie, dependenţa de digitalizare, reducerea utilizării produselor chimice, recircularea apelor uzate, utilizarea fertirigării şi a sistemelor acvatice etc. Prin utilizarea tehnologiei, producţia agricolă devine, în general, mai eficientă, indiferent dacă se bazează pe metode conservatoare sau regenerative. Soluţiile tehnologice pot facilita, de asemenea, adoptarea şi eficienţa agriculturii durabile şi ecologice. Ele au potenţialul de a deschide noi pieţe şi de a îmbunătăţi calitatea produselor. În cazul în care soluţiile tehnologice permit încorporarea principiilor EC, acestea vor duce, de asemenea, la reducerea costurilor şi la îmbunătăţirea eficienţei. Cu toate acestea, pentru utilizarea soluţiilor tehnologiei de ultimă generaţie în agricultură, este necesar ca fermierii să dobândească noi cunoştinţe şi competenţe. Micii fermieri constituie o parte importantă a sistemului agricol românesc. Aceştia nu dispun, în general, de resursele necesare pentru a face investiţii semnificative în tehnologii agricole moderne. În plus, lipsa infrastructurii pentru depozitarea sau distribuţia corespunzătoare a produselor, accesul dificil la pieţele specializate, îngreunat de numărul mare de importuri, nivelul scăzut de pregătire profesională, precum şi lipsa de încredere în cooperarea dintre fermieri, contribuie împreună la îngreunarea activităţii micilor fermieri. Prin urmare, formarea profesională şi educarea fermierilor sunt esenţiale pentru a depăşi aceste provocări, inclusiv prin creşterea gradului de conştientizare cu privire la beneficiile potenţiale ale aplicării noilor tehnologii, ale accesului la noi pieţe şi ale aderării la asociaţii de fermieri. Acest lucru se va realiza, de asemenea, prin intermediul instrumentelor de promovare deja identificate în cadrul acţiunilor anterioare: ● organizarea de acţiuni locale, cum ar fi târguri de specialitate, ateliere demonstrative, sesiuni de schimb de experienţă, caravane de promovare etc; ● campanii demonstrative şi de informare, care prezintă informaţii relevante într-o manieră atractivă, concisă şi clară, adresate direct fermierilor; şi ● sesiuni de formare profesională şi seminarii tehnice, platforme de e-learning. Accesul la tehnologie poate fi facilitat şi prin furnizarea de finanţare, de exemplu, prin intermediul programelor de sprijin naţionale sau ale UE, care acoperă atât restructurarea şi reconversia fermelor, promovarea produselor, asigurarea culturilor, dar şi diverse investiţii în care sunt incluse şi soluţii IT pentru agricultură. Dobândirea cunoştinţelor şi a competenţelor necesare pentru operarea tehnologiilor va fi asigurată prin furnizarea de finanţare pentru educaţie şi formare profesională: cursuri teoretice şi practice, seminarii cu aplicaţii tehnice, cursuri de perfecţionare în instituţiile de învăţământ secundar şi/sau superior. Instituţii responsabile de implementare: ● Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Entităţi implicate în implementare: ● Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor; ● Ministerul Educaţiei; ● Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Orizont de timp 2024-2030 Finanţare: ● Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit şi acvacultură ● Planul Strategic pentru PAC 2023-2027 - Fondul European pentru Dezvoltare Rurală - investiţii în sectorul agricol ● Investiţii private realizate de bănci şi alte instituţii financiare Acţiunea 11: Adaptarea instrumentelor de finanţare pentru a facilita accesul fermierilor şi silvicultorilor la finanţare şi pentru a sprijini cercetarea-dezvoltarea în sectorul agricol şi forestier. OS 9 Crearea şi consolidarea lanţurilor scurte de aprovizionare OS 10 Transferul de inovare şi stimularea antreprenoriatului în mediul rural prin construcţia de parteneriate locale şi cooperarea cu oraşele limitrofe pentru utilizarea durabilă a resurselor OS 11 Creşterea calităţii şi cantităţii de produse locale şi durabile OS 12 Creşterea productivităţii locale durabile la costuri reduse pe termen lung OS 13 Promovarea activităţii de cercetare-dezvoltare în sectorul agricol şi forestier Descriere În urma interviurilor cu părţile interesate a reieşit că, deşi, în general, există numeroase forme de finanţare pentru fermieri, aceştia au dificultăţi în accesarea acestora din cauza riscului financiar pe care îl prezintă ţara şi care se reflectă în rate ale dobânzii ridicate şi în condiţii de creditare speciale. În plus, fermierii români care încearcă să treacă de la agricultura convenţională la agricultura regenerativă sunt expuşi unor riscuri suplimentare care apar în principal din cauza productivităţii scăzute din primii ani de tranziţie. Prin urmare, există o nevoie reală de a le facilita accesul la finanţare pentru a pune în aplicare tranziţia către forme de agricultură mai apropiate de principiile EC. Asociaţiile de fermieri reprezintă o soluţie în acest sens, însă şi în aceste condiţii finanţarea trebuie să fie acordată pentru o perioadă de timp şi în condiţii rezonabile pentru a oferi un sprijin real pentru fermieri. În plus, cadrul legislativ trebuie ajustat astfel încât condiţiile de acordare a finanţării să ia în considerare rambursarea pe termen lung. De asemenea, monitorizarea proiectelor finanţate trebuie să se concentreze nu doar pe rezultatele aşteptate, ci şi pe metodele utilizate, cum ar fi practicile de sustenabilitate şi circularitate. Ca atare, criteriile de durabilitate şi practicile bazate pe modelul circular trebuie să primească o pondere rezonabilă în grila de evaluare a finanţărilor pe termen mediu şi lung. Aceste criterii trebuie să fie combinate cu alte stimulente, acordate atât de autorităţi cât şi de finanţatori. De asemenea este nevoie de acordarea de sprijin pentru fermieri şi silvicultori pentru asigurarea de consultanţă şi asistenţă în ceea ce priveşte dezvoltarea de activităţi şi practici agricole pe principii durabile precum şi pentru promovarea activităţii de cercetare-dezvoltare în domeniu care să contribuie la: ameliorarea de soiuri şi rase în acord cu condiţiile pedo-climatice din România; reînfiinţarea culturilor vechi, uitate, pentru o nutriţie mai bună şi rezistenţă imunitară; creşterea suprafeţelor de plante cu conţinut ridicat de proteine; promovarea culturilor de plante aromatice şi medicinale; promovarea cultivării şi exploatării fructelor de pădure. Instituţii responsabile de implementare: ● Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale ● Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor ● Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării Entităţi implicate în implementare: ● Autorităţile locale ● Instituţii financiare bancare şi nebancare Orizont de timp: 2024-2027 Finanţare: ● Bugetul de stat - instrumente de garantare ● Planul Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020 - instrument de creditare cu partajarea riscului operaţional până la 31.12.2025, ● Investiţii private realizate de bănci şi alte instituţii financiare 7.3. Sectorul auto Acţiunea 12: Investiţii în cercetare şi dezvoltare, precum şi în educaţie pentru formarea profesională a viitorilor ingineri şi tehnicieni după o programă de studii care include principiile EC şi reglementările legate de EC aplicabile la proiectarea vehiculelor şi a pieselor componente, inclusiv pentru proiectarea bateriilor pentru vehiculele electrice; cercetarea în găsirea de soluţii pentru prelungirea duratei de viaţă şi reutilizarea bateriilor pentru vehiculele electrice. Investiţii în cercetare şi dezvoltare, precum şi în educaţie pentru formarea profesională a viitorilor ingineri şi tehnicieni după o programă de studii care include principiile EC şi reglementările legate de EC aplicabile la proiectarea vehiculelor şi a pieselor componente, inclusiv pentru proiectarea bateriilor pentru vehiculele electrice; cercetarea în găsirea de soluţii pentru prelungirea duratei de viaţă şi reutilizarea bateriilor pentru vehiculele Descriere În cadrul interviurilor cu părţile interesate desfăşurate pentru elaborarea acestui PAEC, actorii din industrie au calificat această acţiune ca fiind foarte necesară. Motivul este că în România există un deficit major nu doar de ingineri care să posede competenţe în principiile EC pentru sectorul auto, ci şi de ingineri cu competenţe adaptate la noile cerinţe tehnologice în general. De exemplu, fabricarea de vehicule electrice necesită specialişti cu un nou set de aptitudini şi competenţe, inclusiv în principiile şi modelul EC specifice vehiculelor electrice. Aceste aptitudini şi competenţe noi nu pot fi dobândite printr-un simplul transfer de expertiză asociat cu fabricarea vehiculelor clasice cu combustie. În acelaşi timp, programele existente de studii universitare şi de formare profesională nu sunt adecvate competenţelor necesare care sunt cerute de tranziţia către EC. Prin urmare, este necesar un efort concertat din partea autorităţilor publice şi a industriei auto pentru a adapta programele de studii la nevoile industriei şi pentru a investi în formarea profesională de noi specialişti. O pregătire inginerească actualizată va oferi, de asemenea, un avantaj competitiv în alte domenii de C&D&I legate de sectorul auto. Un exemplu îl constituie testarea maşinilor autonome în România, care a început deja. Există şi alte domenii care ar putea constitui o nişă pentru România şi care ar putea contribui la asigurarea unui loc semnificativ în peisajul inovării din industria auto. Pentru ca acest avantaj să devină o realitate şi să avanseze, este nevoie de un cadru juridic şi de investiţii adecvate în formare profesională şi educaţie. A se vedea şi Acţiunea 1 din cadrul acţiunilor transversale, subcapitolul 7.1. Instituţii responsabile de implementare: ● Ministerul Educaţiei în colaborare cu universităţile şi reprezentanţii industriei ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului Entităţi implicate în implementare: ● Universităţile ● Institute şi structuri de cercetare ● Industria auto Orizont de timp: 2024-2029 Finanţare: ● Buget de stat, prin Ministerul Educaţiei ● Finanţare UE: Fondul pentru Inovare, Orizont Europa ● Sectorul privat, cum ar fi producătorii de vehicule sau societăţile de reciclare Acţiunea 13: Instituirea activităţilor de dezmembrări auto cu impact redus asupra mediului prin crearea unor centre de dezmembrări automatizate de înaltă tehnologie prin care să se recupereze piesele şi materialele funcţionale şi care să permită identificarea materialelor şi a pieselor componente şi să asigure un mediu de dezasamblare sigur din punct de vedere al mediului şi sănătăţii. OS 14. Creşterea capacităţii de reutilizare şi de reciclare a componentelor şi materialelor Descriere La nivel mondial, în 2015 existau aproximativ 1,3 miliarde de vehicule pe şosele, cu o rată de creştere pozitivă*170. În următorii 10-15 ani, aceste vehicule vor atinge sfârşitul duratei lor de viaţă. Pentru ca acestea să nu devină un pericol pentru mediu şi pentru ca materialele pe care le încorporează să fie valorificate la potenţialul maxim, sunt necesare tehnologii de prelucrare şi centre de reciclare adecvate. Dacă nu sunt abandonate în locuri publice, vehiculele scoase din uz în România ajung, în general, în centre de dezmembrare sau în centre de tip Remat*171. Programul RABLA finanţat de AFM sprijină colectarea VSU în anumite condiţii şi înlocuirea parcului auto din România. *170 Organizaţia Internaţională a Constructorilor de Autovehicule: https://www.oica.net/category/vehicles-in-use/ *171 Remat sau Reciclare Materiale este un tip de centru de reciclare a deşeurilor metalice şi nemetalice care nu este dedicat exclusiv dezmembrării şi reciclării autovehiculelor, deşi acesta pare a fi principalul său tip de activitate. În România, există cel puţin un centru de dezmembrare sau Remat în fiecare judeţ şi în fiecare municipiu mare cu peste 100.000 de locuitori*172. În noiembrie 2022, existau 863 de centre de dezmembrare, din care 53 erau de tip Remat, restul fiind service-uri auto care desfăşoară şi activităţi de dezmembrare*173,*174. Pentru ca aceste centre să poată beneficia pe deplin de piaţa pieselor şi materialelor reciclate, reutilizate sau recondiţionate, rezultate din casarea vehiculelor uzate, este necesar ca aceste centre să adopte tehnologie modernă, automatizată, sigură şi eficientă. Retehnologizarea le va transforma în afaceri profitabile. *172 Importatorii şi producătorii de autovehicule sunt obligaţi să colaboreze cu cel puţin un centru de reciclare în fiecare judeţ şi în fiecare municipiu mare. *173 https://prog.rarom.ro/servicedezmembrarinou/ *174 Judeţul Suceava are cel mai mare număr de centre de dezmembrare, respectiv 59 în total, dintre care doar unul este un centru Remat. În judeţul Ilfov şi în municipiul Bucureşti se regăsesc cele mai multe centre Remat, respectiv 5 în fiecare. Un centru de dezmembrare modern, cu capacitate tehnologică adecvată şi cu know-how necesar pentru a putea extrage o proporţie mare din greutatea unui autovehicul vechi în vederea reutilizării, reciclării, recondiţionării sau valorificării energetice, poate fi o afacere foarte profitabilă. Spre deosebire de tehnologia existentă, care cel mult separă metalul de componentele sau materialele nemetalice, astfel de centre pot recupera în condiţii foarte bune atât piesele funcţionale ce pot fi introduse pe piaţă, după ce au fost recondiţionate sau ca atare, cât şi materialele componente care pot fi bine separate şi devin adecvate pentru reciclare. În ambele cazuri, fie că sunt piese de schimb funcţionale, fie că sunt materiale bine separate în vederea reciclării, preţul de vânzare este considerabil mai mare decât cel care poate fi obţinut din deşeuri neseparate trimise spre incinerare sau depozitate la depozitul de deşeuri. De asemenea, este necesar ca tehnologiile de dezmembrare şi de reciclare să fie adaptate la maşinile care sunt produse în prezent şi care se bazează pe tehnologii mai complexe, de exemplu, având mai multe dispozitive electronice, acestea ajungând să fie casate în următorii 15-20 de ani. Cel mai important, aceste centre de dezmembrări vor trebui să fie pregătite cu tehnologia necesară pentru dezmembrarea maşinilor electrice, care vor fi tipul dominant de vehicule începând cu 2035. Construirea de centre moderne de dezmembrări auto poate contribui, de asemenea, la îndeplinirea în mod durabil a jalonului din PNRR legat de "Transport durabil, decarbonizare şi transport rutier sigur", din cadrul Componenta 4: "Transport durabil". În cadrul acestui jalon, cel puţin 250.000 de vehicule poluante, mai precis cele cu standard de emisii EURO 3 sau mai puţin, trebuie să fie casate între 2022 şi 2026. Acţiunea prevăzută în PAEC depăşeşte obiectivul de casare a vehiculelor poluante pentru reînnoirea parcului auto al României cu vehicule mai puţin poluante, propunând un mod sustenabil de casare prin extragerea a cât mai mult materii prime secundare din vehiculele uzate poluante. În plus, această acţiune va creşte capacitatea României de a dezmembra vehiculele scoase din uz la nivelul centrelor de dezmembrare. Un alt beneficiu important al dezvoltării unor astfel de centre este că acestea pot crea locuri de muncă. În plus, recuperarea unei proporţii ridicate de materiale secundare din vehiculele auto casate va contribui la atingerea obiectivelor de neutralitate netă a emisiilor de carbon ale UE şi ale României. Odată cu creşterea parcului de vehicule electrice, proiectarea şi investiţia în astfel de centre moderne trebuie să aibă în vedere şi această nouă realitate şi să fie pregătite cu tehnologia şi competenţele necesare pentru a gestiona dezmembrarea şi tratarea deşeurilor de vehicule electrice. Instituţii responsabile de implementare: ● Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii prin RAR ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului ● Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor Entităţi implicate în implementare: ● Sectorul privat: producătorii de automobile, companii de reciclare, etc.; ● Sectorul public prin intermediul municipalităţilor; ● Industria metalurgică pentru absorbţia şi prelucrarea metalului recuperat ● Alte entităţi private din diverse industrii care reciclează materialul rezultat: plastic, textile etc.. Orizont de timp: 2024-2029 Finanţare: ● Fondurile UE pentru mediu, cum ar fi garanţiile pentru IMM-uri în cadrul programului InvestEU al actualei perioade de programare 2021-2027; ● Fondul de Modernizare, dedicat statelor membre cu venituri mici, care este disponibil şi pentru România; ● Fondul Tranziţia Justă oferă finanţare IMM-urilor pentru investiţii în EC; ● Fonduri guvernamentale centrale şi locale. Acţiunea 14: Programe de formare profesională a mecanicilor auto pentru a dobândi competenţe compatibile cu EC, astfel încât să lucreze în ateliere de reparaţii capabile să ofere în timp util servicii de întreţinere preventivă a parcului auto. OS 15. Creşterea duratei de viaţă a parcului auto Descriere Întreţinerea preventivă adecvată, la timp şi de calitate a unui vehicul este esenţială pentru conservarea şi prelungirea duratei sale de viaţă, utilizând, astfel, resursele încorporate în el cât mai mult timp posibil, în conformitate cu principiile EC. Întreţinerea poate evita sau întârzia reparaţiile, care sunt mai costisitoare şi necesită mai multe resurse şi materiale. În prezent, în România există două categorii de ateliere de reparaţii. În prima categorie se află acele ateliere care au fost certificate de producătorii individuali şi lucrează în strânsă colaborare cu aceştia, precum şi de organismul naţional de certificare, Registrul Auto Român. Mecanicii auto care lucrează în această categorie de ateliere de reparaţii sunt instruiţi de către producătorii respectivi pentru a fi foarte specializaţi în repararea şi întreţinerea vehiculelor pe care aceştia le produc. A doua categorie este cea a micilor ateliere care sunt certificate doar de RAR. Spre deosebire de prima categorie de ateliere de reparaţii auto, formarea profesională şi competenţele mecanicilor nu sunt întotdeauna actualizate şi în concordanţă cu evoluţiile tehnologice, cu cerinţele noilor vehicule şi cu atât mai puţin cu obiectivul de adoptare a practicilor EC. Astfel, scopul acestei acţiuni este de a forma o categorie de muncitori mecanici în industria auto care să fie bine pregătiţi, care să aibă competenţele necesare pentru a prelungi durata de viaţă a vehiculelor prin furnizarea de servicii de întreţinere preventivă de înaltă calitate şi în timp util, precum şi competenţele necesare pentru recondiţionarea şi modernizarea vehiculelor second-hand, inclusiv prin transformări care să le facă mai sustenabile în timpul fazei de utilizare. În plus, este nevoie de noi competenţe pentru ca muncitorii din industria auto să poată repara vehiculele electrice şi hibride, a căror pondere se preconizează că va creşte în parcul total de vehicule. Punerea în aplicare a acestei acţiuni ar putea genera posibile conflicte de interese. Pe de o parte, atelierele certificate şi legate de producătorii de automobile au un profit mai mare din vânzarea de maşini noi decât din întreţinerea acestora, iar cele dedicate reparaţiilor realizează o cifră de afaceri mai mare din reparaţii decât din întreţinerea preventivă. Pentru a evita aceste conflicte de interese, companiile de întreţinere preventivă care angajează astfel de muncitori calificaţi ar putea fi mandatate să fie independente din punct de vedere financiar de producătorii de automobile sau de companiile de reparaţii auto. Piaţa şi, prin urmare, viabilitatea economică a acestor societăţi independente de întreţinere preventivă ar fi asigurată prin obligaţia legală a proprietarilor de autoturisme de a-şi supune vehiculele la operaţiuni periodice de întreţinere preventivă*175. *175 În prezent, vehiculele înmatriculate în România trebuie să efectueze inspecţia tehnică periodică la fiecare doi ani, la fiecare an sau chiar la fiecare jumătate de an, în funcţie de vechimea maşinii şi de scopul în care este utilizată. Cu toate acestea, această inspecţie tehnică se axează mai degrabă pe elementele de siguranţă ale vehiculului (de exemplu, direcţia, frânele, iluminarea) şi pe cantitatea şi tipul de poluanţi pe care îi emite, şi nu pe întreţinerea preventivă. Mai multe detalii despre inspecţia tehnică obligatorie, pot fi găsite aici: https://www.businesslease.ro/blog/inspecţia-tehnica-periodica-ce- este-si-cum-poti-scapa-de-grija-ei/ La punerea în aplicare a acestei acţiuni trebuie avută în vedere distincţia dintre mecanicii auto existenţi şi deja activi pe piaţa muncii şi cei care sunt încă în formare profesională în şcolile profesionale/liceele tehnologice. Pentru primii, este nevoie de o reconversie profesională pe noile competenţe adaptate la nevoile actuale. Pentru cei din urmă, formarea profesională necesară poate fi realizată prin intermediul învăţământului profesional. Având în vedere evoluţia inovaţiei în acest sector, în care componenţele sunt din ce în ce mai mult bazate pe electronică, s-ar putea justifica o nouă profesie, şi anume transformarea mecanicilor auto în tehnicieni electromecanici. Instituţii responsabile de implementare: ● Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii ● Ministerul Educaţiei ● Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale Entităţi implicate în implementare: Activitatea de formare profesională se va organiza de către Registrul Auto Român în colaborare cu producătorii auto privaţi şi cu Ministerul Educaţiei şi/sau furnizorii de formare profesională autorizaţi în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, producătorii vor beneficia direct din această implicare deoarece micile ateliere de reparaţii ar utiliza piese de schimb certificate, ceea ce ar duce la creşterea vânzărilor producătorilor şi, în acelaşi timp, la aderarea la strategiile de EC ale producătorilor, crescând în acelaşi timp calitatea întreţinerii vehiculelor. Pentru forţa de muncă existentă care activează deja în domeniu sau pentru cei care doresc să se recalifice pentru a dobândi noi competenţe, entităţile care se vor implica în implementare sunt: ● Agenţia naţională pentru ocuparea forţei de muncă; ● Agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene şi a municipiului Bucureşti ● Centrele Regionale de Formare Profesională a Adulţilor Pentru forţa de muncă tânără şi aflată încă în formare, entităţile care se vor implica în implementare sunt: ● Unităţile din învăţământul preuniversitar tehnologic în sistem dual şi organizaţii de educaţie şi formare profesională; ● Autorităţile locale; ● Actorii din industria auto. Orizont de timp: 2024-2026 Acest interval de timp va fi folosit pentru pregătirea programelor şcolare şi a cursurilor de recalificare şi pentru înfiinţarea şcolilor şi a programelor, inclusiv pentru recrutarea formatorilor şi pilotarea programelor de instruire. După această etapă de pregătire, instruirea trebuie să aibă loc în mod continuu. Finanţare: ● Buget de stat ● Investiţii private din partea producătorilor de automobile şi a companiile de reciclare ● Fonduri europene prin: () Fondul European de Dezvoltare Regională - Investiţii pentru ocuparea forţei de muncă şi creştere economică; o Fondul Social European Plus; () Fondul de Coeziune; () Fondul pentru o tranziţie justă*176. *176 https://mfe.gov.ro/wp-content/uploads/2022/12/21e46881d6b62fc6f6941423d889a14e.pdf Acţiunea 15: Studiu pentru identificarea măsurilor, cum ar fi cerinţe tehnice, responsabilitatea producătorilor, instrumente economice sau acorduri voluntare pentru creşterea gradului de colectare separată a uleiurilor uzate. OS 16. Reducerea impactului negativ asupra sănătăţii umane şi asupra naturii, sporind în acelaşi timp utilizarea materiilor prime secundare. Descriere Schemele de responsabilitate extinsă a producătorului reprezintă o modalitate de internalizare a costurilor de mediu provocate de un produs de-a lungul întregului său ciclu de viaţă. Această responsabilitate este în principal asumată de producători. Cu toate acestea, conform principiilor economice de bază costurile asociate vor fi transferate în preţul produsului. Aplicarea acestui principiu la uleiul de motor uzat şi la alţi lubrifianţi şi uleiuri va contribui la internalizarea externalităţii legate de utilizarea acestora şi la corectarea eşecului pieţei de a induce internalizarea acestei externalităţi acolo unde ea este produsă. Acest lucru este, de asemenea, în conformitate cu principiul "poluatorul plăteşte" aplicat la art. 14 din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind deşeurile*177. *177 https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=celex%3A32008L0098 Schemele REP sunt deja implementate cu succes în sectorul deşeurilor de ambalaje, dar şi în alte sectoare. De fapt, aşa cum sugerează formularea acţiunii, România, în temeiul art. 32 din OUG nr. 92/2021 poate să adopte măsuri noi, cum ar fi cerinţe tehnice, responsabilitatea producătorilor, instrumente economice sau acorduri voluntare în cazul uleiurilor uzate*178. *178 Articolul 21 alineatul (2) din Directiva 2008/98/CE: "În scopul colectării separate a uleiurilor uzate şi al tratării corespunzătoare a acestora, statele membre pot, în funcţie de condiţiile naţionale, să aplice măsuri suplimentare, cum ar fi cerinţe tehnice, responsabilitatea producătorului, instrumente economice sau acorduri voluntare." OUG nr. 92/2021 prevede, la art. 31, o schemă de tip "take-back/preluare". În practică, acest lucru înseamnă că uleiul de motor uzat care este schimbat de un atelier/service auto, în calitate de comerciant cu amănuntul de ulei de motor, trebuie să rămână la atelier, în conformitate cu articolul 31 alineatul 3. În plus, atelierul/service-ul trebuie să returneze uleiul de motor uzat furnizorului său de ulei de motor sau unui colector şi reciclator al acestei substanţe, care este potenţial finanţat de producătorul de ulei de motor - a se vedea alineatul 2b al articolului 31. Acesta îl va trimite înapoi furnizorului său, ajungând în final la un operator care îl poate valorifica*179 sau îl poate distruge în condiţii de siguranţă pentru mediu şi sănătate. *179 Teste de laborator şi studii de teren extinse concluzionează că uleiul re-rafinat este echivalent cu uleiul virgin - trece toate testele prescrise şi, în unele situaţii, chiar depăşeşte uleiul virgin. (https://www.epa.gov/recycle/managing-reusing- and-recycling-used-oil): În prezent, aceste reglementări sunt puţin cunoscute, atât datorită caracterului de noutate, cât şi datorită lipsei campaniilor de informare şi conştientizare. Niciuna dintre părţile interesate din industrie care au fost intervievate ca parte a consultărilor pentru elaborarea PAEC nu a putut indica prevederile din OUG nr. 92/2021 ca o soluţie sustenabilă pentru substanţele periculoase uzate conţinute în vehicule. Acest lucru conduce la necesitatea unor campanii de educare şi promovare în întreaga ţară, precum şi monitorizarea şi verificarea punerii în aplicare a OUG nr. 92/2021 şi a existenţei spaţiilor de colectare. Alineatul 4 al articolului 31 stipulează că Agenţiile pentru Protecţia Mediului trebuie să publice pe site- urile proprii lista cu operatorii economici autorizaţi să desfăşoare activităţi de salubritate, colectare, valorificare şi/sau de eliminare a uleiurilor uzate*180. *180 Informaţie valabilă la data de 20.12.2022 Punerea în aplicare a prevederilor OUG nr. 92/2021 se poate realiza în două etape. Prima constă în asigurarea infrastructurii necesare. În acest caz, monitorizarea şi controlul, însoţite de sancţiuni considerabile, penalităţi şi reguli care să dezvolte răspunderea, trebuie să garanteze înfiinţarea în toate locurile de vânzare a spaţiilor dedicate colectării uleiurilor şi lubrifianţilor uzaţi sau a afişării informaţiilor despre cel mai apropiat centru de colectare şi gratuitatea colectării pentru proprietarul uleiurilor uzate. Odată creată această infrastructură, cea de-a doua etapă de implementare este reprezentată de campaniile de informare adresate populaţiei generale, având în vedere că în România practica de autoîntreţinere a auto-vehiculelor este încă foarte răspândită. Ca urmare, implementarea acestei acţiuni va include diseminarea informaţiilor pe canalele oficiale, cum ar fi site-urile APM, prin publicitate TV şi/sau radio, panouri electronice de informare, reclame precum şi prin afişarea în benzinării şi în magazinele de specialitate care comercializează produsele petroliere respective. Informaţiile pot fi diseminate şi prin intermediul companiilor de asigurări care oferă asigurarea auto obligatorie. În plus, toate produsele care intră sub incidenţa acestor reglementări trebuie să fie comercializate numai dacă poartă o etichetă care informează utilizatorul că uleiul trebuie dus la un punct de colectare după utilizare conform articolului 32 alineatul 2. De asemenea, respectarea legislaţiei trebuie să facă parte din cerinţele pentru obţinerea licenţei de către atelierele de reparaţii auto, precum şi de către toate celelalte puncte de vânzare a uleiurilor de motor şi a lubrifianţilor. Pentru ca punerea în aplicare să fie eficientă, trebuie să existe, de asemenea, o infrastructură pentru reciclarea uleiurilor uzate prin filtrare sau pentru distrugerea lor în condiţii de siguranţă. Având în vedere că transportul în siguranţă al uleiurilor implică costuri mari, centrele de reciclare trebuie să fie, în mod ideal, în fiecare judeţ pentru a putea absorbi piaţa şi a închide circuitul la nivel local. Acest lucru necesită însă implicarea industriei petrochimice, care va trebui să fie pregătită să preia cantităţile de uleiuri uzate colectate în punctele de vânzare şi atelierele de reparaţii auto şi să le trateze în mod corespunzător. Pentru aceasta, trebuie să dispună de capacitatea, tehnologia, cunoştinţele şi competenţele necesare. În afară de prevederile OUG nr. 92/2021 în cazul uleiurilor uzate se aplică şi prevederile OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit căreia se aplică o taxă de 0,3 lei/kg, aplicată o singură dată cantităţilor de uleiuri, pe bază minerală, semisintetice, sintetice, cu sau fără adaosuri, datorată de către operatorii economici care introduc pe piaţa naţională astfel de produse. Taxa se evidenţiază distinct pe documentele de vânzare*181. *181 Art. 9, alin. (1), lit. s) Din perspectiva celor menţionate, această acţiune trebuie să analizeze eficienţa aplicării taxei la Fondul pentru Mediu şi dacă este cazul să propună o schimbare de abordare cu măsuri noi, cum ar fi cerinţe tehnice, responsabilitatea producătorilor, instrumente economice sau acorduri voluntare. Instituţii responsabile de implementare: ● Ministrul Transporturilor şi Infrastructurii prin Registrul Auto Român ● Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor prin Administraţia Fondului pentru Mediu şi Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului Entităţi implicate în implementare ● Producătorii şi importatorii de uleiuri ● Comercianţii cu amănuntul ai substanţelor respective împreună cu furnizorii acestora ● Atelierele de reparaţii auto care efectuează schimbarea periodică a substanţelor respective şi furnizorii acestora ● Utilizatorii de auto-vehicule ● Companii de asigurări ● Industria petrochimică Orizont de timp: 2024-2025 Pentru orizontul de implementare trebuie să se ia în considerare şi timpul necesar pentru punerea în funcţiune a instalaţiilor de tratare care să poată absorbi uleiurile uzate şi lubrifianţii reciclaţi, în colaborare cu industria petrochimică. Finanţare: ● Buget de stat Acţiunea 16: Îndepărtarea maşinilor abandonate de pe domeniul public prin consolidarea aplicării legislaţiei relevante, în speţă Legea nr. 421/2002 cu modificările ulterioare, inclusiv prin amenzi mai drastice şi termene mai strânse. OS 16. Reducerea impactului negativ asupra sănătăţii umane şi asupra naturii, sporind în acelaşi timp utilizarea materiilor prime secundare. Descriere În România există zeci de mii de maşini, în special autoturisme, abandonate pe domeniul public*182. Acestea creează un pericol pentru mediu şi pentru sănătatea umană din mai multe motive. În primul rând, din cauza lipsei de întreţinere, fluidele chimice şi petrochimice conţinute în vehicul încep să se scurgă şi/sau să se evapore, cu efecte nocive atât pentru oameni, cât şi pentru mediul înconjurător. În al doilea rând, vehiculele abandonate generează pericole sanitare, deoarece devin un spaţiu de depozitare a deşeurilor şi sunt populate de animale, cel mai adesea rozătoare, care reprezintă o ameninţare pentru igienă şi sănătatea umană. Pentru îndepărtarea acestor vehicule de pe domeniul public sunt necesare acţiuni urgente din partea autorităţilor locale şi, prin urmare, trebuie simplificată birocraţia necesară pentru a permite autorităţilor să le mute de pe domeniul public. În acelaşi timp trebuie scurtat timpul necesar pentru a face acest lucru. *182 Se estimează că în Bucureşti sunt peste zece mii de maşini abandonate: https://stirileprotv.ro/ştiri/actualitate/a-început- ridicarea-maşinilor-abandonate-oamenii-isi-tin-muraturile-in-ele.html Dificultatea implementării este datorată faptului că unele dintre maşini nu sunt cu adevărat abandonate, dar nici nu sunt folosite, din diverse motive. În astfel de cazuri, sunt necesare campanii de informare şi educare pentru a-i conştientiza pe proprietari despre consecinţele economice şi de mediu ale maşinilor nefolosite şi despre avantajele utilizării lor de către un nou proprietar prin vânzare sau de avantajele reciclării în cazul casării. O soluţie pentru a urmări mai bine dacă o maşină este cu adevărat abandonată este de a institui obligaţia de plată a asigurării auto atât timp cât maşina există. Unele dintre maşinile abandonate poartă frecvent numere de înmatriculare din alte ţări din UE. Acest lucru impune ca România să susţină şi să contribuie la o cooperare trans-europeană pentru a crea o bază de date comună pentru schimbul de date între ţările UE. Din punctul de vedere strict al EC, atât maşinile cu adevărat abandonate, cât şi cele aparent abandonate conduc, pe de o parte, la o calitate mai scăzută a deşeurilor metalice şi a altor materiale pe care acestea le conţin şi, pe de altă parte, la o probabilitate mai mică de reutilizare a pieselor potenţial bune. Acest lucru se datorează faptului că acestea devin fie prea deteriorate pentru a fi reutilizate, de exemplu, piesele metalice ruginesc, fluidele se contaminează, fie pentru că sunt supuse unei uzuri morale care le face nepotrivite pentru modelele actuale de autovehicule. Toate acestea conduc la risipa de resurse. Instituţii responsabile de implementare: ● Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii ● Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor Entităţi implicate în implementare: ● Autorităţile administraţiei publice locale ● Registrul Auto Român Orizont de timp: 2024-2025 Finanţare: ● bugetele administraţiei publice locale pentru punerea în aplicare a legislaţiei, ● buget de stat pentru costul legislaţiei. 7.4. Construcţii Acţiunea 17: Stimularea cererii de materiale/agregate reciclate în sectorul de construcţii prin implementarea progresiva a achiziţiilor pe baza criteriilor care vizează economia circulara, în sectorul public şi privat. OS 17. Creşterea cererii de materiale/agregate reciclate produse la nivel local OS 18. Consolidarea practicilor de aprovizionare durabile prin creşterea cererii. Descriere În prezent, ghidurile privind achiziţiile publice verzi elaborate la nivelul CE şi României nu includ materialele de construcţii. Ca atare, doar unele autorităţi publice responsabile de achiziţiile publice în domeniul construcţiilor utilizează criterii de EC în evaluarea ofertelor primite. Odată cu introducerea de noi reglementări la nivelul UE, se vor lua măsuri pentru armonizarea/aplicarea prevederilor în ceea ce priveşte criteriile pentru materialele de construcţii. Sistemul Electronic de Achiziţii Publice nu include încă nicio funcţionalitate legată de promovarea achiziţiilor ecologice care vizează economia circulară. În acest context, este importantă promovarea acestui tip de achiziţii, precum şi sprijinirea dezvoltării capacităţii Agenţiei Naţionale pentru Achiziţii Publice şi a funcţionalităţilor SEAP, astfel încât să devină posibilă implementarea şi monitorizarea achiziţiilor ecologice care vizează economia circulară. Pentru promovarea achiziţiilor publice ecologice care vizează economia circulară în sectorul public şi ulterior extinderea lor către cel privat, precum şi pentru a spori colaborarea sectorului public cu cel privat pentru dezvoltarea unor abordări inovatoare, este nevoie de crearea unei coaliţii şi a unei comunităţi de practică în jurul APE pe bază de voluntariat. Membrii acestei coaliţii ar trebui să provină din rândurile administraţiei publice centrale şi locale, întreprinderi, organizaţii sociale şi instituţii de învăţământ şi formare. Angajamentul şi interacţiunea acestora ar trebui să servească la acumularea de cunoştinţe despre APE sub formă de proiecte pilot şi la obţinerea de informaţii despre experienţele şi interesele fiecărei entităţi participante. Un alt pas important este extinderea treptată a criteriilor pentru APE la sectorul privat. Criteriile testate cu succes în sectorul public şi în cadrul colaborărilor şi proiectelor pilot public-privat, precum şi lecţiile învăţate vor fi utilizate pentru a elabora un ghid privind achiziţiile ecologice pentru sectorul privat. Instituţii responsabile de implementare: ● Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice Entităţi implicate în implementare: ● Autorităţi/entităţi contractante ● Universităţi ● Furnizori de formare profesională Orizont de timp: 2024-2027 Finanţare: ● PNRR prin Componentele C7 şi C14 ● Parteneriate public-private Acţiunea 18: Creşterea şi facilitarea recuperării materialelor de construcţii prin crearea unui cadru juridic şi a unei infrastructuri care să permită aplicarea modelului circular în sectorul construcţiilor. OS 19. Creşterea capacităţii de recuperare şi valorificare locală a materialelor de construcţie Descriere Chiar dacă statisticile oficiale din România indică un procent ridicat de reciclare a deşeurilor din construcţii şi demolări, respectiv 88% în 2020, situaţia poate fi îmbunătăţită având în vedere că: ● în toate domeniile există companii din sectorul construcţiilor care nu raportează deşeurile pe care le generează, cu atât mai puţin faptul că acestea au fost recuperate; ● există încă practica de abandona DCD pe terenuri virane pentru a evita plata costurilor şi a taxelor pentru o eliminare adecvată*183. *183 https://ecoteca.ro/blog/deşeuri-din-construcţii Este important de considerat şi faptul că, pentru DCD declarate şi contabilizate, costul eliminării prin depozitare este de numai 80 RON/tonă/aprox. 19 EUR/tonă. Acest tarif relativ scăzut, chiar şi în comparaţie cu alte ţări vecine, ca de exemplu Bulgaria, unde taxa de depozitare este de aproximativ 50 EUR/tonă*184, nu este suficient pentru a încuraja producătorii de deşeuri să recicleze sau să reutilizeze. În plus, faptul că nu există o cerere de materiale/agregate reciclate în domeniul construcţiilor, face ca eliminarea prin depozitare a DCD să fie soluţia preferată pentru companiile din sectorul de construcţii, deoarece, în cele din urmă, costul depozitării va fi transferat către beneficiari printr-o creştere directă a preţului obiectivelor construite. *184 https://www.cewep.eu/wp-content/uploads/2021/10/Landfill-taxes-and-restrictions-overview.pdf Infrastructura insuficientă de reciclare - staţii de concasare şi tratare - la nivel naţional este un alt factor limitativ important care a fost evidenţiat de sectorul privat. În prezent sunt câteva exemple de bune practici în acest sector în judeţele Buzău, Bihor, Alba şi Hunedoara. În ceea ce priveşte reutilizarea, legislaţia încurajează constructorii să reutilizeze şi să recicleze materialele de construcţie, însă nu există proceduri care să permită recertificarea unui material, fie pentru reutilizare, fie pentru utilizarea ca materie primă secundară. Un exemplu în acest sens este betonul, un produs 100% reciclabil, care, la sfârşitul ciclului său de viaţă, poate fi colectat separat, concasat şi transformat în agregate reciclate, care pot fi utilizate atât în lucrări de infrastructură, cât şi pentru a produce beton nou. Cu toate acestea, în prezent, din cauza lipsei infrastructurii şi a cadrului legal de certificare, betonul reciclat nu este complet reutilizat. În acest context, pentru a creşte şi a permite recuperarea şi reutilizarea materialelor de construcţii în România, trebuie, în primul rând, pregătit şi implementat cadrul legal care să sprijine recuperarea şi reutilizarea materialelor de construcţii şi a deşeurilor reciclabile provenite din lucrări de construcţie şi demolare/desfiinţare. OUG nr. 92/2021 stipulează obligaţii de reducere a cantităţii de deşeuri şi încurajează companiile private să recupereze şi să reutilizeze materialele de construcţii, dar este nevoie şi de dezvoltarea unui cadru legal adecvat care să identifice actorii relevanţi, domeniile în care pot fi folosite agregate reciclate şi mai ales caracteristicile acestora pentru a garanta că respectivele construcţii respectă cerinţele de calitate în construcţii. În plus, este necesar să se ofere sprijin pentru reciclarea şi reutilizarea materialelor de construcţie Un alt pas important în această direcţie este îmbunătăţirea infrastructurii de reciclare la nivel naţional, prin dezvoltarea capacităţii de concasare şi tratare. Acţiunea este prevăzută în PNRR şi susţinută prin măsurile I1.a şi I1.d. Componenta 3 - Managementul deşeurilor şi va conduce la înregistrarea unor rate mai mari de reciclare la locul demolării/construcţiei. Costurile ridicate de transport şi capacitatea limitată a instalaţiilor existente împiedică multe companii de construcţii să concaseze şi să recicleze deşeurile pe care le generează. În schimb, acestea aleg fie să depoziteze DCD, fie să declare o cantitate mai mică de DCD generată şi să elimine restul în mod ilegal. Pentru a stimula recuperarea materialelor provenite din demolare sau renovare, Ghidul pentru auditurile privind deşeurile elaborat de CE poate fi adaptat situaţiei existente la nivel naţional*185. Acest ghid oferă îndrumări privind cele mai bune practici pentru evaluarea fluxurilor de DCD înainte de demolarea sau renovarea clădirilor şi infrastructurilor, practică ce poartă numele de "auditul deşeurilor". Obiectivul ghidului este de a facilita şi maximiza recuperarea materialelor şi componentelor rezultate din demolarea sau renovarea clădirilor şi infrastructurilor în vederea reutilizării şi reciclării, fără a compromite măsurile şi practicile de siguranţă descrise în Protocolul european privind demolarea. Deşi astfel de audituri privind deşeurile din construcţii şi demolări nu sunt obligatorii, acestea ar putea fi benefice şi trebuie avute în vedere încă din etapa de elaborare a proiectelor de construcţie şi/sau demolare. O astfel de măsură ar putea fi solicitată de către autoritatea/partea contractantă în cadrul procesului de achiziţii publice, pe măsură ce auditorii pentru deşeuri din construcţii vor fi autorizaţi în baza legislaţiei modificate. În plus, auditurile privind deşeurile pot contribui în mod direct la transparenţa şi monitorizarea fluxurilor de deşeuri, dacă datele rezultate în urma auditurilor vor fi introduse într-o platformă digitală. *185 https://ec.europa.eu/docsroom/documents/31521/ De asemenea, un mecanism important de descurajare a eliminării prin depozitare a deşeurilor este creşterea taxei de depozitare a DCD pentru a susţine activităţile de reutilizare şi reciclare în locul simplei depozitări. Taxa de depozitare de 80 de lei/tonă este aplicată în prezent pentru toate deşeurile care sunt depozitate, inclusiv pentru DCD. Este important să se monitorizeze şi să se evalueze separat DCD, având în vedere că acestea au un potenţial mare de recuperare şi reutilizare. Instituţii responsabile de implementare: ● Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei ● Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii ● Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor Entităţi implicate în implementare: ● Inspectoratul de Stat în Construcţii ● Agenţia Naţională de Achiziţii Publice ● Autoritatea pentru Digitalizarea României ● Garda Naţională de Mediu Orizont de timp: 2024-2029 Finanţare: ● Buget de stat ● PNRR, Q1 2026, prin Componentele C5 şi C3 Acţiunea 19: Prevenirea depozitărilor ilegale a DCD prin sporirea aplicării legii şi descurajarea practicilor ilegale. 20. Reducerea cantităţii de deşeuri care nu sunt gestionate corespunzător şi care nu sunt valorificate Descriere Depozitarea necorespunzătoare a deşeurilor de DCD în România este o problemă cauzată de: ● capacitate administrativă şi tehnică insuficientă pentru monitorizarea aplicării reglementărilor existente şi ● date insuficiente privind fluxurile de deşeuri, sursele de deşeuri, precum şi tipurile de deşeuri produse în cadrul diferitelor proiecte de construcţii. Deşi prevenirea depozitării necorespunzătoare a deşeurilor nu este direct legată de EC, monitorizarea şi canalizarea deşeurilor generate către fluxurile corespunzătoare reprezintă o condiţie prealabilă esenţială pentru aceasta. Descurajarea unor astfel de practici creează fundamentul pentru practicile circulare în gestionarea DCD. Având în vedere contextul existent, un prim pas important pentru a aborda această problemă îl constituie evaluarea comparativă a fluxurilor de deşeuri, a cantităţilor şi a principalelor surse de deşeuri în cadrul proiectelor de demolare/desfiinţare/construcţie, pe baza proiectelor publice planificate şi în curs de desfăşurare. Întrucât în prezent nu există niciun criteriu de referinţă în sectorul construcţiilor care să permită estimări cu privire la cantitatea de DCD produsă în procesul de construcţie, demolare sau renovare, construirea unui criteriu de referinţă bazat pe datele colectate de pe şantierele de construcţii contractate de autorităţile publice poate ajuta la estimarea cantităţii totale de deşeuri produse. Aceste date trebuie colectate într-o bază de date digitală pentru a actualiza în mod constant criteriul de referinţă în sectorul de construcţii şi pentru a construi un model rezilient. Acest criteriu de referinţă ar putea oferi autorităţilor publice responsabile de aplicarea legislaţiei posibilitatea de a verifica şantierele de construcţii care raportează cantităţi extrem de mici de DCD pentru a identifica fie posibile practici ilegale, fie bune practici care pot fi extinse. În acelaşi timp, trebuie sporită capacitatea instituţională şi tehnică a autorităţilor responsabile de aplicarea legislaţiei de a monitoriza şi sancţiona practicile ilegale de depozitare. Având în vedere practica larg răspândită de depozitare ilegală a DCD, este important ca autorităţile responsabile de aplicarea legislaţiei, precum Garda Naţională de Mediu, Poliţia etc., să poată preveni, monitoriza şi sancţiona eficient pe cei care încalcă legea. Pentru a face acest lucru, autorităţile au nevoie de acces la date relevante pentru a estima posibilele fluxuri de deşeuri, de capacităţi de monitorizare, inclusiv hardware şi formare profesională, şi de o implicare directă în fluxurile de comunicare şi informare, de exemplu, prin comunicarea cu Inspectoratul de Stat pentru Construcţii. În acelaşi timp, este necesar să se dezvolte un mecanism de descurajare a nerespectării normelor existente în materie de gestionare a deşeurilor. Acest mecanism se va baza pe soluţiile de infrastructură existente, pe cele mai bune practici din sectorul de construcţii, pe legislaţia în vigoare şi pe cadrul de gestionare a deşeurilor. În termeni practici, mecanismul trebuie să prezinte paşii corespunzători care vor fi urmaţi într-un proces de demolare ca de exemplu recomandarea unui audit al deşeurilor, instituţiile implicate şi sancţiunile pentru nerespectare. Ca atare, mecanismul poate lua forma unui ghid care poate fi pus în aplicare la nivel local şi naţional de către actorii relevanţi din sector: beneficiarii construcţiilor, Inspectoratul de Stat în Construcţii, autorităţile responsabile de aplicarea legislaţiei, etc.. Instituţii responsabile de implementare: ● Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei ● Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii ● Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor Entităţi implicate în implementare: ● Inspectoratul de Stat în Construcţii ● Garda Naţională de Mediu ● Autoritatea pentru Digitalizarea României Orizont de timp: 2024-2026 Finanţare: ● Buget de stat ● PNRR prin Componenta C3 Acţiunea 20. Stimularea şi facilitarea utilizării de materiale/agregate reciclate în sectorul de construcţii prin definirea domeniilor în care pot fi folosite şi a caracteristicilor lor. OS. 20. Reducerea cantităţii de deşeuri care nu sunt gestionate corespunzător şi care nu sunt valorificabile Descriere Unul dintre cele mai eficiente instrumente de optimizare a gestionării şi prevenirii deşeurilor este colectarea şi stocarea datelor cu scopul de a fi analizate şi puse la dispoziţia părţilor interesate relevante din sectorul construcţiilor. Întrucât, ● cantităţi semnificative de deşeuri sunt generate de sectorul construcţiilor, ● cea mai mare parte a acestora este depozitată la depozitul de deşeuri municipale sau folosită pentru rambleiere, ● tendinţa de urbanizare aduce nevoia de locuinţe; şi ● se pune un accent tot mai mare pe aplicarea criteriilor de circularitate şi de durabilitate în sectorul construcţiilor, dezvoltarea unui instrument digital ar putea sprijini tranziţia către EC prin facilitarea conectării actorilor relevanţi din sector şi practicile mai circulare. În prezent, singura platformă online utilizată de autorităţi este platforma SEAP, aşa cum s-a menţionat la Acţiunea 17. Această platformă nu conţine o funcţie de colectare a datelor privind deşeurile sau pentru cumpărarea sau vânzarea materialelor de construcţii recuperate. Având în vedere lipsa actuală a cadrului legal, funcţia de piaţă secundară este dificil de implementat, ceea ce împiedică recertificarea DCD-urilor ca bunuri sau materiale primare. În plus, autorităţile de reglementare nu deţin date digitale şi nu au capacitate suficientă pentru a monitoriza şantierele de construcţii, drepturile lucrătorilor şi aplicarea normelor şi reglementărilor în vigoare. În acelaşi timp, cadrul legislativ nu include prevederi legate de criteriile obligatorii pentru digitalizarea ciclului de viaţă al proiectelor, fie la nivel de planificare, execuţie sau întreţinere. Pe lângă problemele sectorului public de a sprijini practicile de EC, precum şi urmărirea, monitorizarea deşeurilor, lipsa unor instrumente digitale integrate şi uşor de accesat reprezintă un obstacol pentru punerea în aplicare a practicilor de EC în construcţii. Ca urmare, este necesară dezvoltarea de instrumente de raportare, contabilizare şi ghiduri asociate cu DCD, clădirile noi sau materiale de construcţii, care pot fi conectate la o singură platformă. În sectorul privat de construcţii au fost identificate iniţiative prin care au fost create pieţe electronice sau sisteme de gestionare a datelor, ca de exemplu start-up-ul EcoTree, care oferă o platformă bazată pe principiile "de la egal la egal", pentru ca toate părţile interesate de pe piaţa deşeurilor să poată comercializa deşeuri. Ministerul Mediului a emis un ordin privind aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care transportă deşeuri nepericuloase în sistem profesional, a comercianţilor şi a brokerilor care nu intră fizic în posesia deşeurilor*186. *186 http://www.anpm.ro/documents/12220/2043942/QM+739 2017.pdf/1c79d683-6261-49a1-b4fc-75158bbbec53 Standardizarea joacă, de asemenea, un rol important în tranziţia digitală a sectorului construcţiilor. Accesul la date standardizate, deschise şi fiabile ar asigura un set minim de criterii care ar putea facilita chiar şi cooperarea transfrontalieră. Sistemul de modelare a informaţiilor pentru clădiri/Building Information Modelling - BIM, ar putea fi un element cheie în acest sens, datorită popularităţii sale şi a faptului că a fost deja adoptat în mai multe ţări europene. În România, se discută despre perspectivele ca BIM să devină principalul catalizator al revoluţiei digitale din industria construcţiilor. Este de preferat o abordare de sus în jos, întrucât o implementare de succes a BIM trebuie condiţionată de reglementări care să impună utilizarea sa. Această abordare poate fi dezvoltată în continuare prin intermediul Memorandumului intitulat "Aprobarea Foii de parcurs pentru implementarea metodologiei BIM la nivel naţional în proiectele de investiţii finanţate din fonduri publice în sectorul construcţiilor" din septembrie 2022, coordonat de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, ca parte a PNRR. Ca urmare, se va dezvolta o bază de date online pentru a crea un punct de referinţă pentru industria de profil în ceea ce priveşte generarea de deşeuri rezultate din activităţile de demolare şi construcţie. Baza de date va permite colectarea, înregistrarea, stocarea şi prelucrarea datelor relevante, precum şi comunicarea către diferiţi utilizatori. Datele brute validate, furnizate, în faza iniţială, prin intermediul unor proiecte pilot de colectare a datelor şi, pe termen lung, de către colectorii de deşeuri sau companiile de construcţii, trebuie să fie utilizate pentru a construi un punct de referinţă pentru generarea de DCD în sector. Utilizarea datelor generate prin proiecte pilot de construcţii este recomandată deoarece acestea vor contribui la estimarea şi evaluarea comparativă a DCD. Autorităţile publice trebuie să iniţieze astfel de proiecte pilot, deoarece (1) sunt responsabile de proiectele de construcţii şi de infrastructură de mare amploare şi (2) datele de la proiectele publice sunt mai uşor de obţinut. Un avantaj suplimentar este faptul că proiectele pilot pot fi utilizate pentru a prezenta potenţialul şi avantajul practicilor bazate pe modelul circular şi pentru a demonstra modul în care datele colectate pe şantierele de construcţii şi demolări pot fi integrate într-o platformă digitală şi, astfel, pot fi utilizate pentru a spori circularitatea întregului sector, permiţând modalităţi din ce în ce mai inovatoare de valorificare a DCD. Această bază de date ar trebui să fie menţinută şi actualizată frecvent, astfel încât cele mai bune practici din sector să fie reflectate şi, în acelaşi timp, să prezinte cantităţile reale de deşeuri generate în sectorul construcţiilor. Următorul pas esenţial este stabilirea unui registru digital al DCD, accesibil diferitelor instituţii, agenţii şi companii care desfăşoară activităţi de recuperare. Acest lucru va servi în principal autorităţilor publice pentru a măsura progresele înregistrate, pentru a verifica respectarea reglementărilor naţionale referitoare la recuperare, pentru a identifica focarele de generare a unui volum ridicat de deşeuri sau pentru a detecta comportamente suspecte de generare de deşeuri. Pe baza acestor date, autorităţile de control precum Garda Naţională de Mediu sau Inspectoratul de Stat în Construcţii, pot decide inspectarea acelor proiecte care raportează cantităţi semnificativ mai scăzute de deşeuri, pentru a identifica posibile practici inovatoare sau pentru a verifica posibilele depozitări ilegale de deşeuri. În acelaşi timp, aceste date ar trebui să fie puse la dispoziţia companiilor care se angajează în activităţi de recuperare pentru a le sprijini practicile comerciale. Prin înfiinţarea Registrului se va crea suportul necesar pentru colectarea datelor pe care dezvoltatorii şi firmele de construcţii le pot raporta cu privire la deşeurile pe care le produc în timpul activităţilor pe care le desfăşoară pe şantierele de construcţie şi demolare. Aceştia vor trebui să precizeze cantitatea, materialul, starea şi orice informaţie pe care o deţin şi care ar putea contribui la o circulaţie adecvată a materialelor. Este necesară, de asemenea, stabilirea obligativităţii şi formatului de raportare a acestor date în cadrul actelor normative în domeniu. Dezvoltarea infrastructurii digitale trebuie să urmeze ajustările practicilor din sector. În acest sens, este important să se stabilească o structură normativă pentru reutilizarea şi recertificarea materialelor de construcţie recuperate, înainte de a construi o piaţă digitală pentru astfel de materiale. Este de asemenea necesar ca aceste acţiuni să fie luate în considerare odată cu dezvoltarea acţiunilor prevăzute pentru acest sector, deoarece instrumentele digitale pot contribui la creşterea performanţei acestora. Un alt element important este sprijinirea şi stimularea dezvoltării şi utilizării unei pieţe online pentru materiale de construcţie recuperate, recertificate în funcţie de cadrul juridic adaptat noilor prevederi ce vor rezulta din modificarea Regulamentului UE nr. 305/2011 de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii. Pentru a maximiza utilizarea bazei de date create, este necesară şi crearea unei pieţe digitale unde companiile de construcţii, dezvoltatorii şi companiile de recuperare pot face schimb de materiale şi de servicii. Această platformă poate contribui la reducerea cantităţii de DCD gestionate greşit sau slab gestionate în general prin: ● optimizarea gestionării DCD, contribuind în cele din urmă la găsirea unei utilizări mai favorabile decât depozitarea sau rambleierea; ● creşterea cantităţii de materie primă pentru reciclatori; ● identificarea unor materiale de construcţie mai bune: materiale reciclate sau regenerabile; ● găsirea de parteneri pentru colaborare. O astfel de platformă va contribui, astfel, la crearea unei viabilităţi economice pentru recuperare, recertificare şi materiale de construcţie regenerabile. În practică, această platformă poate fi legată de registrul DCD, dar participarea la ea ar trebui să fie voluntară. Companiile care activează în sectorul deşeurilor şi al construcţiilor se vor putea înregistra pe această platformă, încărcând-şi datele şi informaţiile relevante, exprimându-şi în acelaşi timp interesul pentru materialele şi serviciile pe care le caută. Procesul de conectare a companiilor pentru a identifica cel mai potrivit schimb va fi sprijinit prin intermediul unui motor de căutare şi al unui algoritm. Având în vedere că mai puţin de una din zece companii de construcţii utilizează platformele mobile şi/sau analiza avansată a datelor şi forţa de muncă cu competenţe digitale, există o nevoie semnificativă de creştere a gradul de conştientizare cu privire la avantajele competitive oferite de integrarea soluţiilor digitale în cadrul fluxului de lucru al companiilor din acest sector. Instituţii responsabile de implementare: ● Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei ● Autoritatea pentru Digitalizarea României Entităţi implicate în implementare: ● Dezvoltatorii imobiliari, companiile de construcţii, colectorii de deşeuri Orizont de timp: 2024-2026 Finanţare: ● PNRR prin Componentele C5, C7 şi C14 ● Programul Naţional "Creştere inteligentă, digitalizare şi instrumente financiare" - CCI - 2021RO16RFPR001 Acţiunea 21: Consolidarea capacităţilor şi a competenţelor forţei de muncă existente şi viitoare pentru a favoriza adoptarea modelului circular în sectorul construcţiilor. OS 21. Creşterea capacităţii şi a competenţelor forţei de muncă locale în ceea ce priveşte construcţiile bazate pe principiile economiei circulare Descriere Sectorul construcţiilor industriale are aproximativ 24,9 milioane de angajaţi în UE şi asigură o valoare adăugată de 1.158 de miliarde de euro care reprezintă 9,6% din totalul UE*187. În ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă şi valoarea adăugată, acest sector este al doilea cel mai important dintre cele 14 ecosisteme economice existente, comerţul cu amănuntul fiind singurul domeniu economic cu un număr mai mare de locuri de muncă - 29,8 milioane şi valoare adăugată de 11,5%. Aproximativ 52% din ocuparea forţei de muncă este reprezentată de activităţi de construcţie şi demolare, ceea ce reprezintă 55% din valoarea adăugată. De aceea, este important ca sectorul construcţiilor să anticipeze şi să se pregătească pentru schimbări majore în viitor. CE a recunoscut importanţa sectorului şi, încă din 2020, a iniţiat discuţii cu reprezentanţii din sector pentru a cartografia şi a pregăti soluţii pentru principalele provocări. *187 https://ec.europa.eu/docsroom/documents/47996 Atât în România, cât şi la nivelul UE, dezvoltarea capacităţilor şi dialogul sectorial pentru a permite practici bazate pe modelul circular în sectorul construcţiilor se află doar la un nivel incipient. Cu toate acestea, demararea investiţiilor în formarea profesională şi dezvoltare capacităţilor lucrătorilor din acest sector este impetuos necesară, deoarece implementarea practicilor de EC în construcţii este posibilă doar prin dezvoltarea şi implicarea unei forţe de muncă calificate şi pregătite. Capacitatea instituţională este una dintre provocările majore în ceea ce priveşte sensibilizarea şi îmbunătăţirea dialogului cu privire la importanţa măsurilor de EC şi a competenţelor în sectorul construcţiilor. Autorităţile publice nu dispun de experţi calificaţi, în special la nivel local, în principal din cauza faptului că nu există un cadru legal care să sprijine dezvoltarea şi dobândirea de competenţe pentru EC. În general, există un angajament relativ limitat cu privire la subiectul EC în sectorul construcţiilor. Acest lucru duce la o lipsă de interes pentru acest subiect, având în vedere că autorităţile nu sunt constrânse de nicio reglementare să creeze noi locuri de muncă sau specializări în acest domeniu. La nivel universitar, există câteva programe de studiu adaptate pentru îmbunătăţirea sustenabilităţii în industria construcţiilor, cum ar fi, de exemplu, programul de masterat în recuperarea deşeurilor de la Universitatea Babeş-Bolyai, programul de masterat în dezvoltare durabilă de la Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti sau programul de masterat în construcţii verzi de la Universitatea Tehnică din Cluj - Napoca. Însă astfel de programe sunt rare şi, prin urmare, nu reuşesc să încurajeze adoptarea rapidă şi pe scară largă a practicilor de EC în construcţii la nivel naţional. Rolul ONG-urilor este, de asemenea, important în consolidarea capacităţilor şi a dialogului dintre sectorul public şi cel privat. Există mai multe iniţiative care reunesc practicieni, cercetători şi reprezentanţi ai autorităţilor publice, cu scopul de a sprijini schimbul de cunoştinţe, de a disemina cercetarea, de a promova exemple de bune practici şi de a facilita cooperarea între toţi actorii care doresc să contribuie la abordări durabile şi bazate pe modelul circular pentru sectorul construcţiilor. Sunt organizate în mod regulat diferite tipuri de activităţi, inclusiv cursuri de formare profesională şi certificări de către autorităţile publice. Există, de asemenea, exemple de "vitrine educaţionale", cum ar fi EFdeN Sustainable City*188, un proiect derulat de un ONG care are ca scop prezentarea unor modalităţi de construire de locuinţe durabile, bazându-se pe practicile EC. Cu toate acestea, aceste iniţiative sunt necoordonate şi nu sunt instituţionalizate, astfel încât nu pot avea un impact pe scară largă şi de lungă durată. *188 https://efden.org/ Prin urmare, această acţiune vizează identificarea etapelor de valorificare a bunelor practici existente şi dezvoltarea unei abordări structurate, coordonate şi instituţionalizate pentru a consolida capacităţile şi a intensifica dialogul cu forţa de muncă existentă şi viitoare, pentru a permite progresul EC în sectorul construcţiilor. Un prim pas în această direcţie este dezvoltarea de programe educaţionale care să sprijine dezvoltarea cunoştinţelor şi a competenţelor viitoarei forţe de muncă. Deşi există unele programe în diferite universităţi din ţară, acestea sunt mai degrabă iniţiative individuale ad-hoc, care trebuie completate de o abordare mai sistematică. Mai exact, este nevoie de dezvoltarea unui program educaţional care să fie susţinut de Ministerul Educaţiei şi care să pună bazele unui curriculum privind EC şi sustenabilitatea în construcţii la nivel naţional. Acest efort trebuie să fie susţinut şi de sectorul privat, prin dialogul între entităţile educaţionale şi cele din sectorul de construcţii, pentru a identifica nevoile specifice şi a explora oportunităţile de formare profesională a experţilor în EC şi sustenabilitate în acest sector. Totodată, este necesară introducerea practicilor de economie circulară şi în domeniul restaurării monumentelor istorice din România şi a eficientizării energetice a clădirilor de patrimoniu, prin crearea unui cadru organizaţional pentru colectarea şi reutilizarea materialelor de construcţii provenite din demolarea construcţiilor istorice, stimularea dezvoltării tehnicilor de renovare a clădirilor, dezvoltarea aptitudinilor profesionale în vederea intervenţiei pe clădiri, dezvoltarea şi testarea de materiale noi şi soluţii tehnologice bazate pe principiile economiei circulare. Următoarea etapă constă în crearea cadrului legal pentru şi stimularea implicării specialiştilor în EC în sectorul construcţiilor. Atât sectorul privat, cât şi cel public trebuie să fie stimulate să atragă şi să integreze în structurile lor specialişti în EC, de exemplu prin scutirea sau deducerea de taxe. Acest lucru poate merge chiar dincolo de stimulente, până la a impune angajarea unui specialist/inginer în EC la fiecare 100 de angajaţi/pe fiecare şantier operat de companie sau deschiderea de noi posturi în sectorul public pentru astfel de specialişti. În acelaşi timp, pot fi dezvoltate programe de specializare pentru autorităţile publice şi private pentru a pregăti specialiştii în practicile de EC în construcţii, de exemplu, pentru specialiştii în achiziţii care se ocupă de contractele de construcţii ori specialişti în proiectarea şi realizarea intervenţiilor şi eficientizarea energetică a clădirilor. Totodată trebuie întreprinse demersurile necesare pentru actualizarea Clasificării Ocupaţiilor din România prin introducerea ocupaţiilor noi apărute pe piaţa muncii. Cooperarea dintre sectorul public şi cel privat este, de asemenea, esenţială deoarece aceasta poate juca un rol esenţial în identificarea nevoilor şi oportunităţilor din sector care pot fi adresate prin dezvoltarea de aptitudini şi competenţe asociate noilor ocupaţii legate de EC. Instituţii responsabile de implementare: ● Ministerul Educaţiei ● Ministerul Culturii prin Institutul Naţional al Patrimoniului Entităţi implicate în implementare: ● Universităţi, mari companii de construcţii, ONG-uri din domeniul educaţiei, Consiliul Naţional al Rectorilor Orizont de timp: 2027-2026 Finanţare: ● PNRR prin Componentele C5, C9 şi C15 ● Programul Educaţie şi Ocupare 2021-2027,- CCI - 2021RO05SFPR001 ● Parteneriate public-private 7.5. Alimente şi băuturi Acţiunea 22: Dezvoltarea infrastructurii şi a instrumentelor pentru facilitarea colectării separate a deşeurilor biologice menajere, în conformitate cu Directiva-cadru a UE privind deşeurile, în vederea compostării acestora sau pentru co-producerea de biogaz, biometan şi îngrăşăminte. OS 22. Reducerea deşeurilor alimentare şi creşterea potenţialului de producere a compostului şi a biogazului OS 23. Creşterea gradului de colectare separată a deşeurilor alimentare OS 24. Sporirea gradului de utilizare durabilă a materiilor prime secundare Descriere Infrastructura de valorificare a deşeurilor biologice menajere este necesară pentru colectarea de materii prime secundare care pot fi utilizate pentru a produce compost sau pentru co-producerea de biogaz, biometan şi îngrăşăminte. Pentru creşterea gradului de colectare separată a deşeurilor biologice menajere este necesar să se asigure distribuirea şi să se încurajeze utilizarea sacilor compostabili. Instituţii responsabile de implementare: ● Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor ● Autorităţile locale Entităţi implicate în implementare: ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului ● Asociaţii de Dezvoltare Intercomunitare pentru Gestionarea Integrată a Deşeurilor ● ANPM, Agenţiile teritoriale pentru protecţia mediului ● Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei ● ANRSC Orizont de timp: 2024-2029 Finanţare: ● Bugetul de stat: de exemplu, Planul naţional de cercetare, dezvoltare şi inovare 2022-2027. ● Programul Dezvoltare Durabilă 2021 -2027, Prioritatea 1. Dezvoltarea infrastructurii de apă şi apă uzată şi tranziţia la o economie circulară Obiectivul de promovare a tranziţiei către o economie circulară şi eficientă, care include şi Acţiunea 1.3. Gestionarea eficientă a deşeurilor în vederea accelerării tranziţiei spre economia circulară, pentru a îndeplini cerinţele directivelor de mediu cu accent pe gestionarea eficientă a deşeurilor pentru a accelera procesul de tranziţie şi a se conforma directivelor de mediu ale UE. ● Programul Asistenţă Tehnică 2021-2027, axa prioritară 1-1.1.2 Sprijin pentru dezvoltarea şi implementarea asistenţei orizontale pentru beneficiarii Fondurilor Europene Structurale şi de Investiţii prin realizarea de activităţi care să conducă la dezvoltarea capacităţii de gestionare a proiectelor, cum ar fi: dezvoltarea şi îmbunătăţirea ghidurilor de bune practici; help desk şi asistenţă pentru implementarea proiectelor etc. Acţiunea 23: Actualizarea legislaţiei privind diminuarea risipei alimentare şi îmbunătăţirea infrastructurii de colectare /donare de alimente pentru a preveni generarea deşeurilor alimentare. OS 22. Reducerea deşeurilor alimentare şi creşterea potenţialului de producere a compostului şi a biogazului OS 23. Creşterea gradului de colectare separată a deşeurilor alimentare OS 24. Sporirea gradului de utilizare durabilă a materiilor prime secundare Descriere România a început deja să abordeze problema risipei alimentare la nivelul producţiei, însă din discuţiile cu părţile interesate ca parte a elaborării acestui PAEC, a reieşit că există încă multe limitări în ceea ce priveşte domeniul de aplicare şi implementarea propriu-zisă a legislaţiei relevante în vigoare. Cea mai importantă preocupare exprimată de părţile interesate din sector a fost legată de faptul că legislaţia actuală prevede că doar alimentele care mai au cel mult 10 zile până la data expirării sunt eligibile pentru a fi donate şi, ca atare, incluse în sistemul de stimulente fiscale. Această prevedere face ca legea să vizeze doar o parte relativ mică a alimentelor care riscă să devină deşeuri. În mod similar, OG nr. 99/2000 privind vânzarea de produse şi servicii, interzice comercianţilor cu amănuntul să vândă în pierdere produse pentru care au expirat două treimi din perioada de valabilitate. Odată intrate în ultima treime a perioadei de valabilitate, aceste produse nu mai sunt puse spre vânzare, deoarece timpul estimat de vânzare este mai mare decât durata lor de valabilitate. Astfel, comercianţii cu amănuntul trebuie să aştepte expirarea acestora pentru a le distruge. Acest lucru implică însă costuri suplimentare pentru comercianţii cu amănuntul, deoarece alimentele trebuie depozitate în condiţii specifice. Ca urmare, acestea vor deveni deşeuri, în loc să fie donate/vândute. Este nevoie de actualizarea legislaţiei în acest domeniu pentru a se subscrie la principiul valorificării alimentelor, cu un accent specific pe combaterea şi prevenirea risipei alimentare. De asemenea este nevoie să fie dezvoltată o infrastructură adecvată pentru colectarea deşeurilor alimentare la nivel naţional. Instituţii responsabile de implementare: ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului ● Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Entităţi implicate în implementare: ● Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor ● Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor ● Autorităţile locale ● Operatori economici din sectorul agroalimentar: supermarketuri, restaurante, cantine, servicii de alimentaţie etc. Orizont de timp: 2024-2025 Finanţare: ● Bugetul de stat Acţiunea 24: Utilizarea băncilor de alimente la scară largă şi a sistemelor online integrate, precum şi sporirea stimulentelor de creştere a cantităţii de alimente donate pentru producătorii de produse alimentare şi comercianţii cu amănuntul, prin instrumente economice, credite fiscale sau adoptarea unui model de taxare a deşeurilor astfel încât donaţiile de alimente să fie mai avantajoase din punct de vedere economic decât transformarea lor în deşeuri. OS 22. Reducerea deşeurilor alimentare şi creşterea potenţialului de producere a compostului şi a biogazului OS 23. Creşterea gradului de colectare separată a deşeurilor alimentare OS 24. Sporirea gradului de utilizare durabilă a materiilor prime secundare Descriere Accesul deficitar la alimente sănătoase limitează capacitatea de a avea o dietă echilibrată şi creşte riscul de obezitate, diabet şi alte probleme de sănătate, atât pentru adulţi, cât şi pentru copii. Potrivit Ministerului Investiţiilor şi Proiectelor Europene, aproape 1,2 milioane de persoane sunt expuse la sărăcie extremă în România*189 sau nu au acces constant la hrană suficientă pentru o viaţă sănătoasă. UE a mobilizat fonduri pentru a oferi pachete cu alimente acestor persoane şi pentru a le permite să îşi folosească resursele financiare în alte scopuri. *189 https://stirileprotv.ro/stin7social/ministrul-investiţiilor-1-2-milioane-de-români-suferă-de-sărăcie-extrema.html În acelaşi timp, românii risipesc zilnic o cantitate semnificativă de alimente, cu studii care estimează această cantitate între 5000 şi 6000 de tone pe zi*190, ceea ce arată că există o oportunitate pentru ca alimentele să fie donate atât de gospodării, cât şi de companii. Punerea în aplicare a unei bănci naţionale de alimente, care să accepte şi să respingă donaţiile din partea cetăţenilor pe baza unor criterii stricte, poate reduce cantitatea de deşeuri alimentare, crea locuri de muncă şi creşte cantitatea de alimente disponibile pentru persoanele aflate în sărăcie extremă. La nivelul companiilor, extinderea platformelor actuale de bănci de alimente şi investiţiile în infrastructură, pot contribui la reducerea presiunii asupra sistemelor agroalimentare şi nevoia de programe sociale. De asemenea, autorităţile pot contribui prin programe de prevenţie şi educaţie pentru sănătate concretizate prin acţiuni de promovare şi campanii pentru diminuarea risipei alimentare prin donarea de alimente în cadrul unui sistem reglementat. *190https://green-report.ro/veres-banca-de-alimente-in-românia-se-arunca-6-000-de-tone-de-alimente-pe-zi/?gclid=Cj0KCQiA1sucBhDgARIsAFoytUsT5Y-QMA_xv30Ee6fKMpQmVc7Fmv0f1M2Y1 u0C3BPvCmdx8ani0iUaAhr9EALw_wcB;https://ibn.idsi.md/vizualizare_articol/126533;https://www.usamvcluj.ro/un-studiu-universitar-regional-despre-risipa-alimentara-coordonat-de-usamv-cluj-napoca-vizează-un-million-de-respondenti-din-românia-macedonia-de-nord-si-republica-moldova/;https://www.eea.europa.eu/themes/waste/waste-prevention/countries/country-profiles-on-waste-prevention. Instituţii responsabile de implementare: ● Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale ● Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor ● ONG-uri Entităţi implicate în implementare: ● Ministerul Sănătăţii/Institutul Naţional de Sănătate Publică ● Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor ● Operatori economici din sectorul agroalimentar ● Autorităţile locale Orizont de timp: 2024-2027 Finanţare: ● PNRR, Q1 2026, Componenta 3: Managementul deşeurilor ● Legislaţie: Bugetul de stat ● Sisteme integrate online: Programul Creştere Inteligentă, Digitalizare şi Instrumente Financiare, Acţiunea 2.2 E-guvernare şi digitalizare în beneficiul cetăţenilor, respectiv 2.2.1 E-guv în administraţia/instituţiile publice; 3. Dezvoltarea de platforme informatice alimentate de datele generate de administraţia publică - Open Data - Directiva 2019/1024, PSI şi Legea nr. 179/2022 în vederea punerii lor la dispoziţia publicului şi reutilizării. Acţiunea 25: Realizarea de studii de oportunitate privind creşterea procentului de materii prime secundare provenite din industria de reciclare - plastic - utilizate în fabricarea ambalajelor pentru anumite tipuri de produse. OS 22. Reducerea deşeurilor alimentare şi creşterea potenţialului de producere a compostului şi a biogazului OS 23. Creşterea gradului de colectare separată a deşeurilor alimentare OS 24. Sporirea gradului de utilizare durabilă a materiilor prime secundare Descriere Participanţii la sistemul REP pentru ambalaje au obligaţia legală de a utiliza un procent tot mai mare de materiale reciclate în ambalajele din plastic - PET în sticlele de băuturi*191. După adoptarea Directivei privind plasticul de unică folosinţă*192, PET-ul reciclat a devenit rar disponibil şi scump în comparaţie cu disponibilitatea şi preţurile materiilor prime virgine*193. *191 https://aijn.eu/files/attachments/.5045/PRESS_RELEASE_Beverage_industry_needs_priority_access_to_its_recycled_plastic_material.pdf *192 Directiva UE 2019/904 a Parlamentului European Parliament şi Consiliului, https://eur-lex.europa.eu/eli/dir/2019/904/oj *193 https://www.eea.europa.eu/publications/investigating-europes-secondary-raw-material Pentru a îndeplini această obligaţie, părţile interesate intervievate au indicat importanţa luării unor măsuri suplimentare pentru creşterea disponibilităţii materiilor prime secundare la un preţ accesibil. Mai exact, acestea au făcut referire la reglementarea "dreptului de prim refuz"*194 la achiziţionarea de materii prime secundare pentru companiile care participă la sistemul REP. În acest context, "dreptul de prim refuz" este un drept contractual de a încheia o tranzacţie comercială cu o persoană sau o societate care vinde materii prime secundare înainte ca oricine altcineva să poată încheia această tranzacţie, pe baza cantităţii de ambalaje colectate şi reciclate cu care au contribuit. Numai dacă participantul la REP cu drept de cumpărare refuză să intre în tranzacţie, vânzătorului i se permite apoi să vândă materiile prime secundare altor părţi. Această soluţie a fost, de asemenea, propusă de asociaţiile de băuturi la nivelul UE pentru a fi integrată în revizuirea Directivei privind ambalajele. Propunerea lor a fost în cele din urmă respinsă de CE. *194 https://packagingeurope.com/news/is-a-priority-access-policy-needed-to-close-the-loop-on-beverage-packaging-in- europe/8174.article Lipsa materiilor prime secundare de care are nevoie industria pentru a îndeplini obiectivele anuale rămâne valabilă, în ciuda respingerii ideii "dreptului de prim refuz", iar această problemă trebuie abordată pentru a asigura tranziţia către circularitate. Instituţii responsabile de implementare: ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului Entităţi implicate în implementare: ● Asociaţii reprezentative ale industriei ● OIREP Orizont de timp: 2024-2026 Finanţare: ● Bugetul de stat, de exemplu, Planul naţional de cercetare, dezvoltare şi inovare 2022-2027. Acţiunea 26: Evaluarea potenţialului de pretare la EC al biomasei şi al deşeurilor alimentare prin studii de cercetare pentru a determina utilizările, beneficiile economice şi modul în care fluxurile de deşeuri pot fi integrate în fluxurile energetice şi agricole prin producerea de energie şi respectiv biofertilizatori. OS 25. Promovarea cu prioritate a inovării şi cercetării în domeniul producţiei de energie şi biofertilizatori Descriere În cadrul UE, aceleaşi produse pot avea calităţi diferite*195, impunând unele limitări în ceea ce priveşte măsura în care rezultatele studiilor privind risipa alimentară şi potenţialul de risipă alimentară din alte state membre pot fi aplicate în contextul românesc. Prin urmare, sunt necesare cercetări suplimentare, care iau în considerare contextul românesc, pentru a evalua amploarea şi posibilele utilizări ale deşeurilor alimentare în România, pe baza colectării de date fiabile de către universităţi şi institute de cercetare în colaborare cu autorităţile publice naţionale. Aceste studii ar putea informa mai bine factorii de decizie politică şi producătorii de deşeuri alimentare cu privire la amploarea şi impactul problemelor, în vederea identificării unor măsuri de atenuare adecvate. *195 https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/QANDA_19_3333 Instituţii responsabile de implementare: ● Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării ● Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului ● Consiliul Concurenţei. Entităţi implicate în implementare: ● Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare - IBA Bucureşti ● Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Maşini şi Instalaţii pentru Agricultură şi Industrie Alimentară - INMA Bucureşti Orizont de timp: 2024-2027 Finanţare: ● Bugetul de stat: de exemplu, Planul naţional de cercetare, dezvoltare şi inovare 2022-2027; 5.6 Programul de provocări, respectiv 5.6.3. Programul de soluţii, Plan sectorial ADER 2026 7.6. Ambalaje Acţiunea 27: Evaluarea eficacităţii şi eficienţei schemei REP pentru deşeurile de ambalaje, urmărind îmbunătăţirea infrastructurii de colectare separată a deşeurilor de ambalaje şi creşterea calităţii ambalajelor colectate, utilizarea redusă a materialelor de ambalare şi promovarea ambalajelor cu impact redus asupra mediului. OS 26 Creşterea gradului de colectare separată şi de reciclare a deşeurilor din ambalaje Descriere Unele dintre părţile interesate din sectorul ambalajelor, intervievate ca parte a elaborării acestui PAEC, şi-au exprimat preocuparea cu privire la funcţionarea actuală a sistemului de REP pentru ambalaje din România. În prezent, în România funcţionează 16 OIREP*196. Mai multe părţi interesate au fost de acord că acest număr poate fi privit drept unul mare, deoarece duce la o concurenţă excesivă şi poate avea ca efect, în unele cazuri, scăderea tarifelor pentru producători sub costurile reale de gestionare a deşeurilor; Acestea au subliniat, de asemenea, că datele privind cantitatea de deşeuri colectate şi reciclate de către OIREP pot indica în unele cazuri rate care sunt diferite de cele raportate/prezentate de alte instituţii precum ANPM, INS, AFM, etc.. *196 http://www.mmediu.ro/categorie/comisia-de-supraveghere/196 În cazul deşeurilor de ambalaje provenite din deşeurile municipale, costurile de colectare şi sortare sunt mai mari în comparaţie cu cele din fluxurile industriale şi comerciale, după cum arată datele din alte ţări. Acest lucru este valabil şi în cazul României, diferenţa dintre tariful perceput producătorilor de către OIREP-uri fiind de aproximativ 10%. Acest lucru duce, pe de o parte, la reticenţa de a finanţa costurile nete pentru fluxurile de deşeuri municipale. OIREP au obligaţia legală de a finanţa cu prioritate costurile de colectare şi sortare a deşeurilor de ambalaje provenite din deşeurile municipale, însă de multe ori aceste costuri sunt stabilite artificial de către autorităţile locale, rezultând diferenţe semnificative între cazuri comparative, iar fundamentarea acestor costuri nu respectă întotdeauna rigorile legii acolo unde costurile sunt mai mari şi deşeurile mai puţin valoroase sunt contaminate în urma contactului cu produsele ambalate, şi la alocarea unor cantităţi prea mari în fluxul industrial şi comercial. O performanţa mai bună a sistemului REP ar putea fi realizată prin introducerea unui organism independent care să coordoneze activităţile OIREP, sub supravegherea unui organism public. Acest organism ar putea verifica mai eficient cerinţele de reciclare şi valorificare, ar putea solicita autorităţilor locale crearea şi menţinerea unei infrastructuri adecvate pentru acoperirea naţională a gestionării deşeurilor de ambalaje şi ar putea identifica şi solicita sancţionarea entităţilor care nu contribuie financiar la sistem. De asemenea, ar putea să asigure o monitorizare a cantităţilor de materiale colectate şi predate către reciclatori, pentru a fi reintroduse în circuitul economic, Având în vedere necesitatea de a creşte performanţele României în ceea ce priveşte gestionarea deşeurilor de ambalaje şi opiniile părţilor interesate în această privinţă, ar trebui realizat un studiu care să analizeze situaţia actuală şi problemele legate de sistemul de REP pentru ambalaje, cu accent pe problemele menţionate mai sus şi care să analizeze şi impactul introducerii sistemului de garanţie-returnare asupra sistemului de REP pentru ambalajele care nu vor intra în SGR. Prin îmbunătăţirea şi creşterea eficienţei sistemului REP pentru ambalaje, orice potenţial câştig de venituri economice rezultat din aceste ajustări poate fi utilizat pentru finanţarea îmbunătăţirii sistemului naţional de colectare separată şi reciclare a deşeurilor. Instituţii responsabile de implementare: ● Asociaţii reprezentative ale industriei Entităţi implicate în implementare: ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului ● Asociaţii reprezentative ale industriei ● OIREP ● Autorităţile locale ● Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării; Transfer de inovare - PTE, Dezvoltare tehnologică - PED Orizont de timp: 2024-2027 Finanţare: ● Buget de stat Acţiunea 28: Îmbunătăţirea modulării tarifelor în cadrul sistemului REP pentru ambalaje, în acord cu reglementările europene în domeniu, astfel încât să fie luate în considerare toate costurile asociate cu gestionarea deşeurilor. OS 26 Creşterea gradului de colectare separată şi de reciclare a deşeurilor din ambalaje Descriere Sistemul REP pentru ambalaje prezintă mai multe deficienţe care, care generează probleme în ceea ce priveşte reciclarea ambalajelor. În România, producătorii în cadrul unei scheme REP nu sunt stimulaţi în mod corespunzător să recicleze deşeurile de ambalaje, deoarece-tarifele percepute de OIREP de la producători nu reflectă pe deplin caracteristicile de mediu ale ambalajelor. De exemplu, conform informaţiilor privind 16 OIREP din sectorul de ambalaje*197, tarifele medii pentru producătorii de PET sunt mult mai mari decât pentru alte tipuri de plastic, cum ar fi PE, PVC, PP sau PS, chiar dacă primele sunt mult mai uşor de reciclat*198. În timp ce tarifele de producător sunt de 141 euro pe tonă pentru ambalajele municipale şi de 132 euro pe tonă pentru ambalajele industriale pentru PET, tarifele pentru alte forme de materiale plastice sunt în medie de 64 şi 76 euro pe tonă, pentru ambalajele municipale şi, respectiv, industriale. Acest lucru este legat de diferenţele dintre obiectivele de colectare a PET-urilor şi a altor tipuri de plastic, stabilite în OUG nr. 196/2005*199, cu o rată de 55% stabilită pentru PET-uri faţă de doar 22,5% stabilită pentru alte tipuri de plastic, care urmează să crească la 65% şi 50% până în 2025*200. Ca urmare a acestor diferenţe, contribuţia pe care trebuie să o plătească producătorii, stabilită la 2 lei/kg pentru diferenţa dintre cantitatea valorificată prin reciclare sau incinerare în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie şi ţinta minimă, ar fi, de asemenea, mult mai mare pentru plasticul PET. Conform opiniilor părţilor interesate, OIREP stabilesc taxe mai mari pentru producătorii de ambalaje din material PET pentru a acoperi costurile mai mari generate de acest obiectiv de valorificare mai mare şi, de asemenea, de a acoperi costul cu contribuţia de 2 lei/kg, ce ar fi datorată în cazul neatingerii obiectivelor. Totuşi, alte tipuri de materiale plastice sunt mai greu de reciclat din motive tehnologice sau economice şi ajung adesea în depozitele de deşeuri. Ca urmare, este recomandată stabilirea de tarife mai mari pentru alte tipuri de materiale plastice, pentru a descuraja utilizarea acestora. Trebuie analizat şi impactul pe care îl va avea introducerea sistemului garanţie-returnare, ce va duce la colectarea pe un flux separat a ambalajelor PET pentru băuturi. În conformitate cu principiul "poluatorul plăteşte", în cadrul unui sistem de REP, producătorii de ambalaje ar trebui să fie responsabili financiar pentru costurile reale la sfârşitul ciclului de viaţă al produsului, deoarece producătorul determină caracteristicile produsului care afectează ciclul de viaţă al acestuia. În timpul interviurilor, părţile interesate au fost, de asemenea, de acord că ar trebui introdusă o ecomodulare adecvată, penalizând materialele care nu sunt concepute într-un mod circular. Modularea avansată a tarifelor este, de asemenea, menţionată de Directiva-cadru modificată a UE privind deşeurile*201, care prevede modularea tarifelor în funcţie de durabilitatea, reparabilitatea, reutilizabilitatea şi reciclabilitatea ambalajelor şi de prezenţa substanţelor periculoase în acestea. Directiva impune SM să asigure modularea tarifelor până în ianuarie 2023. Se preconizează că ecomodularea va îmbunătăţi colectarea separată a deşeurilor de ambalaje şi reciclarea acestora pentru a atinge obiectivele de reciclare stabilite în Directiva privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje*202 şi transpunerea acesteia în Legea nr. 249/2015 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje. În plus, se aşteaptă ca eco-modularea să vină în sprijinul obiectivelor stabilite în Directiva privind deşeurile de a atinge rate minime de reutilizare şi de reciclare a deşeurilor municipale de 55%, 60% şi 65% din greutate până în 2025, 2030 şi, respectiv, 2035. Prin urmare, sistemele REP pentru ambalaje din România ar trebui îmbunătăţite în continuare prin ecomodularea tarifelor în funcţie de caracteristicile de mediu ale produsului. Aceste caracteristici se pot referi la reciclabilitate, la conţinutul reciclat, la prezenţa substanţelor periculoase, la reparabilitate, la durabilitate, la biodegradabilitate, la disponibilitatea instalaţiilor de reciclare pentru acest material sau la informaţii privind reciclabilitatea afişate direct pe ambalaj*203. Luarea în considerare a acestor aspecte ca parte a eco-modulării tarifelor poate stimula proiectarea ecologică a produsului, poate îmbunătăţi calitatea materialelor secundare care urmează să fie utilizate în producţie şi poate reduce costurile la sfârşitul ciclului de viaţă. Beneficiile criteriilor care vizează creşterea duratei de viaţă a unui produs sau încurajarea utilizării materialelor secundare nu se limitează la etapa de sfârşit de ciclu de viaţă. Ele pot apărea şi în faza de producţie prin diminuarea extracţiei de materii prime virgine şi pot creşte în faza de utilizare a produsului. *197 http://www.mmediu.ro/categorie/comisia-de-supraveghere/196 *198 https://www.pro-e.org/files/PRO-Europe-Participation-Costs-Overview-2022.pdf *199 https://www.afm.ro/main/legislaţie_taxe_si_contribuţii/2017/oug_196_2005_17072017.pdf *200 https://lege5.ro/Gratuit/gmztqmzvgy3a/ordonanta-de-urgenta-nr-50-2019-pentru-modificarea-si-completarea-ordonanţei-de-urgenta-a-guvernului-nr-196-2005-privind-fondul-pentru-mediu-si-pentru-modificarea-si-completarea-legii-nr- 249-2015-priv?pid=289654583#p-289654583 *201 Directiva 2008/98/CE https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:32018L0851&from=EN *202 Directiva 94/62/CE https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:01994L0062-20150526&from=EN *203 IEEP. (2017). REP în Strategia UE pentru plastic şi economia circulară: Un accent pe ambalajele din pastic. Disponibil la: https://ieep.eu/uploads/articles/attachments/95369718-a733-473b-aa6b- 153c1341f581/EPR%20and%20plastics%20report%20IEEP%209%20Nov%202017%20final.pdf În România, eco-modularea ar trebui să se bazeze pe un studiu realizat de Sistemele REP prin asociaţii reprezentative ale industriei relevante din sectorul privat şi din mediul academic, luând în considerare cele mai bune practici din alte ţări ale UE adaptate la contextul naţional. Pe baza studiului, împreună cu părţile interesate relevante din cadrul grupului de lucru, autoritatea responsabilă poate decide cu privire la modificarea legislativă. Instituţii responsabile de implementare: ● Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, la propunerea sistemelor REP Entităţi implicate în implementare: ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului ● Asociaţii reprezentative ale industriei ● OIREP Orizont de timp: 2024-2027 Finanţare: ● Buget de stat Acţiunea 29: Extinderea domeniului de aplicare a sistemului de REP pentru a include costurile de curăţare a gunoiului aruncat necorespunzător, precum şi costurile măsurilor de sensibilizare pentru prevenirea şi reducerea gunoiului aruncat în locuri necorespunzătoare. OS 26 Creşterea gradului de colectare separată şi de reciclare a deşeurilor din ambalaje Descriere Deşeurile aruncate în locuri necorespunzătoare sunt o problemă de mediu larg răspândită, care ameninţă sănătatea faunei sălbatice şi a ecosistemelor marine prin poluare. Conform unor estimări*204, 14 milioane de tone de deşeuri sunt colectate anual de pe străzile din Europa, iar alte 6,4 milioane de tone de deşeuri ajung în oceane în fiecare an. În UE, 80-85% din deşeurile marine, măsurate în funcţie de numărul de deşeuri de pe plajă, sunt din plastic, iar articolele din plastic de unică folosinţă reprezintă 50%*205. *204 http://www.europeancleaningjournal.com/magazine/april-may-2016/latest-news/littering-our-dirty-europe *205 https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:32019L0904&from=EN Obiectele din plastic reprezintă o mare parte din deşeurile de pe diverse plaje de la Marea Neagră*206. În medie, aproximativ 85% din deşeurile găsite în Marea Neagră sunt din plastic, în principal sticle de plastic, pungi de plastic şi pahare de unică folosinţă*207. *206 doi: 10.1016/j.marpolbul.2017.03.035 *207 https://emblasproject.org/ Aruncarea deşeurilor este asociată cu costuri semnificative de curăţare. Reţeaua Clean Europe a estimat că pentru ţările UE, aceste costuri se ridică la aproximativ 10-13 miliarde de euro anual*208. Cu toate acestea, în România, aceste costuri nu sunt suportate de producători, deoarece, conform legii, aceştia sunt obligaţi să acopere costurile pentru colectarea şi reciclarea deşeurilor de ambalaje ce provin din fluxul municipal sau fluxul industrial comercial. Astfel, costurile sunt suportate de municipalităţi sau de organizaţii voluntare, în anumite cazuri. Producătorii ar trebui să fie şi mai mult motivaţi să îmbunătăţească designul şi informaţiile inscripţionate pe produse pentru a determina reducerea cantităţii de deşeuri aruncate. *208 https://cleaneuropenetwork.eu/en/info/the-litter-challenge/ Conform Directivei privind materialele plastice de unică folosinţă - SUP, pe care CE a introdus-o începând cu 2019, pentru produsele SUP se prevede obligaţia de a acoperi costurile de curăţare a deşeurilor şi măsurile de conştientizare pentru prevenirea şi reducerea deşeurilor, prin intermediul schemelor REP, în măsura în care aceste costuri nu sunt deja acoperite prin intermediul schemelor REP actuale. Aceasta va fi susţinută de un studiu privind elaborarea normelor de punere în aplicare şi de ghiduri în cadrul directivei SUP a CE*209. O astfel de măsură ar putea încuraja producătorii să îmbunătăţească designul sau compoziţia produselor, ceea ce ar putea să ducă la o reducere a eliminării necorespunzătoare a deşeurilor. În acelaşi timp, reducerea deşeurilor marine este relevantă în contextul obiectivului de dezvoltare durabilă 14 al ONU*210, care vizează conservarea şi utilizarea durabilă a oceanelor, mărilor şi resurselor marine pentru o dezvoltare durabilă. *209 https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/e9f3bf85-a706-11eb-9585-01aa75ed71a1/language-en/format-PDF/source-241187543 *210 https://sdgs.un.org/goals/goal14 Aşa cum se propune în directiva SUP, România ar trebui să pregătească un studiu pentru a analiza domeniul de aplicare, structura şi costurile conexe ale deşeurilor şi apoi să le integreze în sistemul REP. Pe baza discuţiilor cu părţile interesate, este important să se determine cu exactitate compoziţia deşeurilor pentru a evalua şi a lua în considerare în mod corespunzător aceste costuri. Pentru o punere în aplicare cu succes, este, de asemenea, important să se definească diferenţa dintre aruncarea necorespunzătoare a gunoiului/littering şi depozitarea ilegală. Cu toate acestea, prin transferul unei părţi din responsabilitatea de acoperire a costurilor pentru littering către producători, responsabilitatea cetăţeanului care aruncă deşeurile nu dispare. Mai mult, autorităţile locale trebui să îşi ia în serios rolul de supraveghetor şi organ sancţionator al comportamentului necorespunzător al unor cetăţeni, inclusiv prin aplicarea adecvată a principiului "Plăteşte pentru cât arunci". Astfel, cetăţeanul ar trebui să fie, de asemenea, amendat şi tarifat conform dispoziţiilor în vigoare pentru aruncarea necorespunzătoare a deşeurilor. Instituţii responsabile de implementare: ● Comitetul de Coordonare pentru Economia Circulară a României ● Autorităţile administraţiei publice locale responsabile de serviciul de salubrizare a localităţilor Entităţi implicate în implementare: ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului ● Asociaţii reprezentative ale industriei ● OIREP Orizont de timp: 2024-2026 Finanţare: ● Buget de stat Acţiunea 30: Studiu privind identificarea materiilor prime /materialelor care pot fi acceptate ca materii prime/materiale sigure pentru realizarea de ambalaje care intră în contact cu alimentele şi care să reprezinte alternative la ambalajele de unică folosinţă din materii prime virgine. OS 27 Creşterea utilizării materiilor prime secundare în producţie Descriere Pentru a inversa semnificativ tendinţa de creştere a consumului produselor din plastic, inclusiv ambalaje, trebuie abordate măsuri care să implice atât autorităţile române cât şi operatorii economici şi publicul larg. De la campanii de informare, sensibilizare şi conştientizare a populaţiei privind beneficiile consumului sustenabil şi a gestionării corecte a produselor devenite deşeuri, la susţinerea operatorilor industriali care vor să iniţieze activităţi de producţie a produselor alternative reutilizabile, adecvate şi durabile sau care nu conţin plastic, acţiunile trebuie să asigure prevenirea şi reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului, în special asupra mediului acvatic, şi asupra sănătăţii umane, precum şi tranziţia către o economie circulară cu modele de afaceri, produse şi materiale inovatoare şi durabile, contribuind astfel la funcţionarea eficientă a pieţei interne. Campaniile de sensibilizare trebuie însoţite de măsuri administrative în aşa fel încât, pe lângă derularea acţiunilor care vor contribui la prevenirea generării de deşeuri din plastic să fie demarate şi acţiuni de promovare/susţinere a produselor alternative. Ca urmare trebuie încurajate iniţiativele de "găsire" a unor alternative adecvate şi durabile sau care nu conţin plastic. Ca sprijin, Ministerul Economiei Antreprenoriatului şi Turismului a deschis, în decembrie 2022, sesiunea de depunere a cererilor de finanţare în baza schemei de ajutor de minimis aprobată prin OG nr. 27/2022 privind reglementarea unor măsuri financiare prin instituirea schemei de ajutor de minimis în vederea tranziţiei către economia circulară. În categoriile de activităţi finanţate de la bugetul de stat în cadrul acestei scheme sunt menţionate: ● activităţi de cercetare/inovare, proiectare ecologică a produselor şi serviciilor care promovează principiile economiei circulare; ● introducerea/extinderea producţiei produselor care nu conţin plastic, alternative la produsele din plastic de unică folosinţă; ● introducerea/extinderea producţiei de ambalaje care nu conţin plastic. Consumul sustenabil se poate asigura dacă există alternative. Consumul produselor ce demonstrează sustenabilitatea, biodegradabile, reutilizabile, etc., va conduce, implicit, la dezvoltarea sustenabilă a teritoriului naţional, în acord cu capacitatea de suport a capitalului natural de care România dispune. Studiul poate constitui un document suport pentru a propune fundamentat, bazat pe dovezi, măsuri legislative şi nelegislative, raportate la impactul acestor produse asupra capitalului natural, capitalului social şi capitalului economic. Măsurile trebuie să conducă la o reducere cantitativă măsurabilă a consumului de produse din plastic de unică folosinţă enumerate în Anexa la OG nr. 6/2021. Instituţii responsabile de implementare: ● Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale ● Ministerul Sănătăţii ● Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor ● Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului Entităţi implicate în implementare: ● Ministerul Finanţelor ● Asociaţii reprezentative ale industriei Orizont de timp: 2024-2030 Finanţare ● Buget de stat Acţiunea 31: Stabilirea unor cerinţe de proiectare ecologică pentru ambalaje, în conformitate cu cerinţele de la nivelul UE, astfel încât să permită reutilizarea şi reciclabilitatea cu puritate ridicată a materialelor, prin dezasamblarea uşoară în părţi omogene din punct de vedere al tipului de material. OS 28. Creşterea capacităţii de reutilizare şi, ca atare, prevenirea generării de deşeuri Descriere Propunerea de regulament privind Proiectarea Ecologică a Produselor Durabile*211 specifică la articolul 5 alineatul (1) că cerinţele de proiectare ecologică pot fi impuse produselor pentru a spori (c) capacitatea de reutilizare a acestora, (k) posibilitatea de refabricare şi reciclare sau (l) posibilitatea de recuperare a materialelor. Se anticipează că aceste cerinţe vor fi aplicate produselor de ambalare şi România poate lua deja măsuri în această direcţie. Părţile interesate intervievate pentru elaborarea acestui PAEC au recunoscut, de asemenea, că implementarea proiectării ecologice este o măsură importantă care ar trebui să meargă dincolo de măsurile voluntare, de exemplu, prin îmbunătăţirea standardizării ambalajelor din plastic, pentru a creşte în cele din urmă reciclabilitatea acestora. Acest lucru se poate face prin limitarea unor elemente, de exemplu, culorile, materialele compozite şi amestecul cu alte materiale, cantitatea de ambalaj pentru un anumit conţinut sau materialele laminate. *211 Propunere de regulament de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerinţelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor durabile C0M/2022/142 final https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:52022PC0142 Conţinutul exact al cerinţelor de proiectare ecologică pentru ambalaje va face obiectul unui act delegat, care urmează să fie adoptat de CE, în conformitate cu articolele 4 şi 66 din propunerea legislativă. Odată adoptat, actul delegat se va aplica tuturor produselor vândute sau fabricate în UE, inclusiv produselor de ambalare produse în România. Înainte de adoptarea actelor delegate, România îşi poate defini propriile cerinţe privind reutilizarea sau reciclabilitatea de înaltă puritate a ambalajelor. Aceasta se poate baza pe un mecanism pur voluntar, prin care producătorii pot adera la criterii de reutilizabilitate sau reciclabilitate de înaltă puritate, la care se pot adăuga anumite măsuri de evaluare a validităţii declaraţiilor. Alternativ, România poate, de asemenea, să adopte cerinţe obligatorii în aceste privinţe şi, ca atare, să anticipeze cerinţele la nivelul UE. Cerinţele privind reutilizarea ambalajelor implică faptul că ambalajele trebuie să fie proiectate astfel încât: ● Să asigure o durată de viaţă mai lungă; ● Să includă deschiderea şi închiderea reversibilă, asigurând un nivel adecvat de etanşeitate la aer sau la lichide chiar şi după prima deschidere, pentru un număr minim specificat de deschideri şi închideri, fără pierderi de funcţionalitate sau de performanţă a etanşeităţii la aer sau la lichide; ● Sigilarea deschizăturii, care asigură autenticitatea şi siguranţa produsului la cumpărare, să se realizeze astfel încât, în cazul în care se rupe sigiliul iniţial, se păstrează capacitatea de a fi deschisă şi închisă ulterior în mod reversibil, aşa cum s-a menţionat anterior. Cerinţele referitoare la posibilitatea de refabricare şi reciclare şi la posibilitatea de recuperare a materialelor de ambalaj implică faptul că ambalajul trebuie să fie conceput după cum urmează: ● Ambalajul trebuie să fie realizat dintr-o singură bucată omogenă de material sau prin asamblarea reversibilă a părţilor, fiecare parte fiind realizată dintr-o singură bucată omogenă de material; ● Materialele omogene din compoziţia ambalajului trebuie să fie uşor de reciclat, cu costuri economice şi de mediu reduse; ● Posibilitatea ca dezasamblarea în părţi omogene a ambalajului să fie realizată într-un timp relativ scurt, de obicei: mai puţin de 10 secunde, de către o persoană necalificată, fără unelte specifice; ● Procesul de dezasamblare trebuie să fie simplu sau să fie explicat în mod clar şi cu schiţe adecvate pe ambalaj; ● Fiecare piesă sau întregul ambalaj, dacă este cazul, trebuie să fie marcat astfel încât să nu poată fi şters, cu un semn normalizat care să permită sortarea uşoară a acestuia în containerul de reciclare corespunzător; ● Posibilitatea de a spăla cu apă orice cerneală, colorant, vopsea, lac, etc. aplicate pe ambalaj în scop decorativ, fără a afecta instalaţia de tratare a apelor uzate şi mediul înconjurător. Aceste cerinţe pot fi diferenţiate în funcţie de tipul de ambalaj şi trebuie să prevadă cerinţe mai stricte pentru ambalajele din materiale mai uşor de reciclat, cum ar fi sticla sau aluminiul, şi, cu timpul, mai multe cerinţe pentru materialele mai greu de reciclat, cum ar fi plasticul. Instituţii responsabile de implementare: ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului Entităţi implicate în implementare: ● Producătorii de ambalaje ● Producătorii de bunuri de larg consum ambalate precum: alimente, băuturi, detergenţi, produse de igienă şi de înfrumuseţare ● Asociaţii reprezentative ale industriei ● Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării Orizont de timp: 2024-2027 Orice cerinţă obligatorie privind ambalajele reutilizabile trebuie să fie coerentă, din punct de vedere calendaristic şi al conţinutului, cu adoptarea Regulamentului privind proiectarea ecologică a produselor durabile şi cu actele delegate corespunzătoare pentru sectorul ambalajelor. Între timp, România poate pune în aplicare, pe bază voluntară, o decizie care să precizeze cerinţele pe care trebuie să le respecte ambalajele reutilizabile sau ambalajele cu potenţial de reciclare de înaltă puritate. Finanţare: ● Buget de stat Acţiunea 32: Promovarea iniţiativelor care privesc activitatea comercianţilor de produse alimentare, cu amănuntul, astfel încât să crească numărul consumatorilor de produse comercializate în vrac şi care să cumpere în recipiente proprii aceste produse, fiind prevenită astfel generarea deşeurilor de ambalaje. OS 28. Creşterea capacităţii de reutilizare şi, ca atare, prevenirea generării de deşeuri Descriere Un prim pas esenţial pentru a promova utilizarea recipientelor reutilizabile este acela de a permite clienţilor să utilizeze propriile ambalaje pentru selectarea, cântărirea şi transportul alimentelor uscate cumpărate în vrac, cum ar fi cerealele, legumele, nucile, fructele uscate, biscuiţii etc. Pentru ca acest lucru să funcţioneze şi să se extindă, trebuie să existe o obligaţie pentru comercianţii cu amănuntul de a accepta să deservească şi clienţii care-şi folosesc propriile ambalaje reutilizabile pentru a-şi transporta cumpărăturile. Astfel, magazinele cu amănuntul trebuie să pună la dispoziţia clienţilor echipamentul necesar pentru a cântări ambalajul în care doresc sa-şi transporte cumpărăturile pentru a determina greutatea care trebuie dedusă la cumpărare. Totodată, este nevoie de acţiuni de promovare şi conştientizare ale beneficiilor privind utilizarea recipientelor şi ambalajelor reutilizabile proprii, atunci când se achiziţionează alimente uscate în vrac. Instituţii responsabile de implementare: ● Comitetul de Coordonare a Economiei Circulare din România ● Organizaţii de producători, Organizaţii de distribuitori, Asociaţii ale comercianţilor de produse agroalimentare, Comercianţi cu amănuntul de produse alimentare ● Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului Entităţi implicate în implementare: ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului ● Asociaţii ale consumatorilor ● Ministerul Sănătăţii Orizont de timp: 2024-2027 Finanţare: ● Buget de stat 7.7. Textile Acţiunea 33: Crearea unui sistem naţional de colectare, sortare şi valorificare a textilelor şi îmbrăcămintei uzate care să acorde prioritate reutilizării în detrimentul reciclării cât mai mult timp posibil, şi care să se bazeze pe soluţii tehnice avansate de sortare şi reciclare. OS 29. Creşterea gradului de colectare separată şi de reciclare a deşeurilor textile Descriere Gestionarea deşeurilor textile nu este dezvoltată suficient în România. Abordarea pentru gestionarea acestor deşeuri trebuie să urmărească gestionarea resurselor astfel încât să se reducă amprenta de mediu a textilelor de-a lungul ciclului de viaţă, să asigure păstrarea textilelor în economie cât mai mult timp posibil şi să se reducă dependenţa de materiile prime virgine. Această abordare va contribui la crearea de noi locuri de muncă şi va putea, de asemenea, să aducă beneficii pentru competitivitatea şi rezilienţa sectorului textil şi al îmbrăcămintei din România, având în vedere evoluţiile legislative şi schimbarea preferinţelor consumatorilor în favoarea producţiei şi consumului durabile. Conform legislaţiei europene şi naţionale, producătorii şi deţinătorii de deşeuri au obligaţia de a implementa colectarea separată a deşeurilor textile până la 1 ianuarie 2025, cu participarea autorităţilor administraţiei locale pe parcursul procesului de implementare. În timp ce colectarea, sortarea, reutilizarea şi reciclarea textilelor necesită îmbunătăţiri suplimentare, îmbunătăţirea designului produselor este primul pas pentru a atinge aceste obiective şi pentru a asigura alinierea la normele legislative ce sunt preconizate să apară în viitorul apropiat. Fabricarea produselor textile şi a articolelor de îmbrăcăminte se bazează mai mult pe amestecul de fibre, ca de exemplu, poliester cu bumbac, ceea ce face ca reciclarea să fie mai dificilă din cauza lipsei tehnologiilor de separare a deşeurilor textile în funcţie de fibre. Elastanul, adesea adăugat pentru a spori funcţionalitatea ţesăturilor, poate acţiona ca un contaminant în aproape toate tehnologiile de reciclare a fibrelor textile, având un impact asupra fezabilităţii economice şi a costurilor de mediu ale procesului de reciclare. În cazul reciclării termomecanice, amestecul diferitelor tipuri de poliester poate, de asemenea, să afecteze în mod negativ prelucrarea deşeurilor textile şi calitatea rezultatului reciclării. Dezvoltarea unui sistem de colectare separată pentru produsele textile scoase din uz/aruncate ar permite posibilitatea de a reutiliza articolele colectate şi, prin urmare, de a reduce cantitatea de deşeuri în zonele de depozitare, inclusiv în depozitele de deşeuri. Sistemul de colectare a produselor textile trebuie să completeze infrastructura existentă de colectare a deşeurilor, după modelul altor ţări şi/sau de colectarea separată a altor tipuri de produse aruncate la gunoi. Şcolile, cartierele de locuinţe, magazinele trebuie să fie dotate cu containere speciale pentru textile în zone accesibile. Pentru a promova utilizarea sistemului de colectare separată dezvoltarea infrastructurii trebuie să fie însoţită de campanii de informare a cetăţenilor cu privire la disponibilitatea acesteia şi beneficiile colectării separate, reutilizării şi reciclării textilelor. Pentru a îmbunătăţi sortarea şi preprocesarea, este necesar să se dezvolte sisteme de sortare automată de mare viteză, capabile să identifice rapid compoziţia fibrelor şi să separe textilele în funcţie de caracteristicile dorite. De asemenea, este necesară dezvoltarea unor metode de separare pentru fibrele mixte, precum şi pentru componentele multimateriale. În ceea ce priveşte tehnologiile de reciclare, este necesar ca acestea să devină mai eficiente din punct de vedere al costurilor, pentru a se asigura fezabilitatea economică a transformării hainelor uzate în materii prime. Facilităţile de sortare vor avea următoarele beneficii: hainele aproape noi sau fără defecte mari vor fi transmise serviciilor sociale municipale şi ONG-urilor care se ocupă de programe de ajutor destinate cetăţenilor; articolele din lână şi amestecuri de lână, bumbac, celuloză, sintetice şi covoare ar trebui să fie transmise la reciclarea textilelor în materii prime secundare; restul deşeurilor textile, fie contaminate, fie fără nicio soluţie de reciclare, vor fi livrate pentru valorificarea energetică. Pentru a pune în aplicare colectarea şi sortarea hainelor uzate şi a altor produse textile şi pentru a stabili un sistem de reciclare al acestora, este necesar sprijinul financiar al actorilor publici şi privaţi. Instituţii responsabile de implementare: ● Autorităţi ale administraţiei publice locale ale unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiului Bucureşti, prin Asociaţiile de dezvoltare intercomunitară şi Consiliile Judeţene ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului ● Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării Entităţi implicate în implementare: ● producători ● comercianţi cu amănuntul ● institute de cercetare, universităţi Orizont de timp: 2024-2030; Până la 1 ianuarie 2025, autorităţile administraţiei publice locale ale unităţilor administrativ- teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiului Bucureşti, respectiv asociaţiile de dezvoltare intercomunitară ale acestora, după caz, au obligaţia de a asigura colectarea separată pentru deşeurile textile din deşeurile municipale. Finanţare: ● Buget de stat ● Program Dezvoltare Durabilă, Prioritatea 1. Dezvoltarea infrastructurii de apă şi apă uzată şi tranziţia la o economie circulară, RSO2.6. Promovarea tranziţiei la o economie circulară şi eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, Acţiunea 1.3. Gestionarea eficientă a deşeurilor în vederea accelerării tranziţiei spre economia circulară, pentru a îndeplini cerinţele directivelor de mediucu accent pe gestionarea eficientă a deşeurilor ● PNRR, Q 1 2026, C.3 - Managementul deşeurilor ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului - Programul de finanţare a economiei circulare ● Bugetele administraţiei locale ● Surse de finanţare private: Producătorii Acţiunea 34: Promovarea colectării separate a textilelor şi a articolelor de îmbrăcăminte, sprijinirea eco-modulării - stimularea producătorilor pentru asigurarea unui circuit închis pentru produsele lor şi sprijinirea consumatorilor pentru repararea şi reutilizarea produselor. OS 29. Creşterea gradului de colectare separată şi de reciclare a deşeurilor textile Descriere Comisia Europeană intenţionează să utilizeze paşaportul digital al produselor ca instrument pentru a furniza informaţii şi date digitale despre un produs, accesibile prin intermediul unui identificator fizic. Vehiculele de comunicare digitală precum codurile QR, Data Matrix sau etichetele de identificare prin frecvenţe radio, vor oferi modalităţi mai bune de a împărtăşi informaţii uşor accesibile, complete, actualizate, comparabile, fiabile şi uşor de corectat. În plus, din punct de vedere ecologic, etichetarea electronică evită crearea de deşeuri suplimentare din etichetele agăţate de produs şi include informaţii mai cuprinzătoare despre produs. Specificaţiile tehnice ale paşaportului digital al produselor, care asigură interoperabilitatea de la un capăt la altul de-a lungul lanţului de aprovizionare, vor fi definite ca parte a punerii în aplicare a Regulamentului UE privind proiectarea ecologică pentru produse durabile. Pregătirea din timp în acest sens poate plasa producătorii şi consumatorii din România într-un avantaj pentru a exploata noi oportunităţi de piaţă şi pentru a îmbunătăţi conformitatea cu viitoarele reglementări. Informaţiile care trebuie să fie cuprinse în paşaportul digital al produsului se vor referi la: ● Compoziţia fibrelor, pentru a facilita sortarea de înaltă puritate în vederea reciclării, deoarece lipsa acestei informaţii impune în prezent limitări, după cum se explică în acţiunea 33; ● Ponderea materialelor reciclate, ca un imbold pentru creşterea ponderii consumatorilor preocupaţi de mediu; ● Consumul consolidat de apă şi/sau de energie şi a emisiilor de gaze cu efect de seră de-a lungul ciclului de viaţă al produsului, în special pentru consumatorii preocupaţi de mediu. Pentru a permite reciclarea unui produs şi pentru a respecta cerinţele Regulamentului UE privind produsele textile, trebuie să se colecteze informaţii privind compoziţia fibroasă şi materială a produselor textile, inclusiv procentul diferitelor fibre din produs. Prin urmare, sunt necesare strategii avansate de etichetare pentru a facilita şi a comunica trasabilitatea produselor textile de-a lungul întregului lanţ valoric şi al ciclului de viaţă al produselor. Este necesar să se dezvolte baze de date, registre şi depozite accesibile publicului, în conformitate cu principiile de localizare, accesibilitate, interoperabilitate şi reutilizare a datelor. Este necesar să se identifice operatorul economic responsabil pentru furnizarea, încărcarea şi modificarea informaţiilor care figurează în paşaport. Acest lucru devine deosebit de important în faza post-consumator. Asigurarea fiabilităţii informaţiilor şi, prin urmare, a originii, calităţii şi prelucrării datelor incluse în paşaport va fi esenţială. Standardele tehnologice trebuie să fie clarificate. Lanţul de aprovizionare cu textile este global, prin urmare, cadrul naţional nu ar trebui să fie prescriptiv şi restrictiv în ceea ce priveşte tipul de suport pentru schimbul de informaţii între agenţii economici: cod QR, filigrane etc. pentru a permite integrarea cât mai uşoară a viitoarelor inovaţii. Instituţii responsabile de implementare: ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului ● Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării Entităţi implicate în implementare: ● Producătorii ● Asociaţia de Standardizare din România Orizont de timp: 2024-2031 Finanţare: ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului - Programul de finanţare a economiei circulare; ● Planul naţional de cercetare, dezvoltare şi inovare 2022-2027; ● Programele regionale pentru perioada 2021 - 2027, Programul Creştere inteligentă, digitalizare şi instrumente financiare 2021 -2027. ● Investiţiile private ale producătorilor. Acţiunea 35: Introducerea unor criterii obligatorii de etichetare - paşaport digital al produsului - pentru trasabilitatea produselor, conţinând informaţii privind conţinutul şi tipul de materiale reciclate, consumul de apă şi de energie de-a lungul ciclului de viaţă. OS 30. Creşterea utilizării materialelor reciclate şi a fibrelor naturale de provenienţă locală Descriere Regulamentul privind proiectarea ecologică a produselor durabile COM/2022/142, în curs de aprobare, intenţionează să elaboreze cerinţe obligatorii de proiectare ecologică specifice pentru fiecare produs în parte. În privinţa produselor textile, acest regulament urmăreşte creşterea performanţei produselor textile în ceea ce priveşte durabilitatea, reutilizarea, reparabilitatea, reciclabilitatea fibrelor şi conţinutul obligatoriu de fibre reciclate, pentru a minimiza şi a urmări prezenţa substanţelor care prezintă motive de îngrijorare şi pentru a reduce impactul negativ asupra climei şi a mediului*212. În acest sens, se va acorda o atenţie deosebită rentabilităţii şi proporţionalităţii măsurilor, precum şi accesibilităţii textilelor*213. Se aşteaptă ca Regulamentul privind proiectarea ecologică pentru produse durabile, împreună cu noile norme privind REP în temeiul Directivei-cadru privind deşeurile, să încurajeze alternative mai durabile la tendinţele modei care se schimbă rapid. *212 https://ec.europa.eu/info/law/better-regulation/have-your-say/initiatives/12822-EU-strategy-for-sustainable-textiles *213 Strategia UE pentru textile durabile şi circulare Prin urmare, legislaţia şi practicile naţionale trebuie să fie aliniate la legislaţia europeană existentă şi viitoare pentru a promova proiectarea ecologică pentru reutilizare şi reciclare în contextul românesc. Proiectarea de produse textile şi de îmbrăcăminte concepute pentru a rezista în timp trebuie să fie sprijinită prin intermediul activităţilor de cercetare şi dezvoltare ale instituţiilor academice şi ale producătorilor. Instituţii responsabile de implementare: Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului Entităţi implicate în implementare: ● Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării ● Producătorii ● Institute de cercetare şi universităţi Orizont de timp: 2024-2031 Finanţare: ● Planul naţional de cercetare, dezvoltare şi inovare 2022-2027 ● Programele Regionale pentru 2021-2027, Programul Creştere inteligentă, digitalizare şi instrumente financiare 2021 -2027 ● Investiţiile private ale producătorilor Acţiunea 36: Introducerea cerinţelor legale privind proiectarea ecologică în ceea ce priveşte produsele textile şi de îmbrăcăminte, pentru a creşte durabilitatea, reparabilitatea şi reciclabilitatea, reducând în acelaşi timp la minimum consumul de apă şi energie de-a lungul ciclului de viaţă. OS 31. Creşterea capacităţii de reutilizare şi de utilizare a produselor Descriere Ca şi în legislaţia europeană, producătorii şi deţinătorii locali de deşeuri au obligaţia de a implementa colectarea separată a deşeurilor textile până la 1 ianuarie 2025, cu sprijinul autorităţilor administraţiei publice locale. În conformitate cu prevederile Ordonanţei nr. 92/2021, autorităţile administraţiei publice locale, inclusiv municipiul Bucureşti, au obligaţia de a amenaja spaţiile necesare pentru colectarea separată a deşeurilor, ţinând cont de reglementările urbanistice şi de cele emise de Ministerul Sănătăţii, de a le dota cu containere specifice fiecărui tip de deşeu şi de a dezvolta centre adecvate care să ofere populaţiei posibilitatea de a se debarasa gratuit de anumite tipuri de deşeuri, inclusiv de cele textile. Responsabilizarea producătorilor pentru deşeurile pe care le generează produsele lor este esenţială pentru a decupla generarea de deşeuri textile de creşterea economică a sectorului. Cerinţele REP s-au dovedit a fi eficiente în ceea ce priveşte îmbunătăţirea colectării separate a altor tipuri de deşeuri, precum cele din ambalaje, iar gestionarea ulterioară a acestora este în conformitate cu ierarhia deşeurilor*214. Prin intermediul eco-modulării, REP poate stimula proiectarea produselor care promovează modelul circular pe tot parcursul ciclului de viaţă al materialelor şi ia în considerare implicaţiile acesteia şi la sfârşitul ciclului de viaţă. *214 Ierarhia deşeurilor se referă la ordinea de prioritate în tratarea deşeurilor, începând de la prevenire, continuând cu pregătirea pentru reutilizare, reciclare şi recuperare, până la eliminare, în ordinea descrescătoare a priorităţii. Sistemele de REP pentru textile trebuie să adere la ierarhia deşeurilor din UE, promovând în primul rând durabilitatea, reutilizarea şi repararea, fără a se concentra exclusiv pe etapa de sfârşit de viaţă. Sistemul trebuie să aibă o guvernanţă clară, transparentă şi democratică, respectând totodată următoarele principii: ● Cerinţele minime de performanţă stabilite prin taxele de eco-modulare REP trebuie să fie completate de cerinţe suplimentare în funcţie de performanţa de mediu de-a lungul lanţului valoric şi de potenţialul de circularitate. ● Taxele plătite de producător trebuie să varieze în funcţie de criterii specifice legate de performanţa ecologică a produsului, produsele "mai ecologice" fiind taxate la o rată mai mică pentru a stimula proiectarea ecologică. Modularea sistematică a schemelor REP poate fi dublată de instituirea unor scheme de bonus/malus care să reflecte performanţele de circularitate, cum ar fi durabilitatea, reutilizarea/adaptabilitatea, reparabilitatea/reversibilitatea, conţinutul de material reciclat. ● Sistemele de REP trebuie să fie însoţite de obiective ambiţioase de reutilizare, acordând prioritate reutilizării locale. Acestea trebuie să nu se limiteze la îmbrăcăminte şi încălţăminte, ci să includă textilele de uz casnic, covoarele, saltelele şi alte tipuri de textile. Instituţii responsabile de implementare: ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului Entităţi implicate în implementare: ● Producători, comercianţi cu amănuntul Orizont de timp: 2024-2031 Finanţare: ● Buget de stat ● Contribuţii din partea producătorilor privaţi şi a comercianţilor cu amănuntul. Acţiunea 37: Sprijinirea noilor modele de afaceri şi a aplicării tehnologiilor care promovează principiile economiei circulare în sectorul textilelor. OS 31. Creşterea capacităţii de reutilizare şi de utilizare a produselor Descriere Pentru a întrerupe traseul liniar actual al îmbrăcămintei, este nevoie să fie create noi modele de acces şi întreţinere a acesteia, care nu sunt centrate pe proprietate, pentru a răspunde nevoilor şi stilurilor care se schimbă rapid. Un astfel de model este închirierea hainelor. Pentru a răspunde consumatorilor care apreciază durabilitatea este nevoie de modele de afaceri care oferă în mod explicit o calitate ridicată şi servicii suplimentare: vânzări cu garanţie, îmbrăcăminte la comandă, revânzarea de îmbrăcăminte sau servicii de reparaţii. Scopul acestor modele de afaceri este de a genera noi fluxuri de venituri bazate pe transformarea "deşeurilor" în elemente utile şi valoroase pentru alte cicluri de producţie. Aceste obiective sugerează nevoia unei tranziţii către modele de afaceri de tip "produs ca serviciu" care ne pot îndepărta de cultura de a arunca îmbrăcămintea după folosire, prin crearea de servicii de închiriere de haine pe termen scurt şi prin creşterea atractivităţii pentru durabilitate. Aşadar, producătorii şi vânzătorii cu amănuntul trebuie să facă tranziţia către astfel de modele de afaceri circulare şi să ofere servicii de preluare, de colectare şi reparare a produselor second-hand. Deşi aceste noi modele reprezintă încă o piaţă de nişă, s-a demonstrat că ele prelungesc durata de viaţă a produselor textile şi reprezintă o alternativă rentabilă şi accesibilă la alegerile actuale ale consumatorilor. "Repararea şi garanţia" este un exemplu de sistem de servicii orientate spre produse, în care modelul de afaceri rămâne orientat pe vânzarea de produse, dar la care se adaugă unele servicii suplimentare. În cadrul acestui modelul, o companie nu vinde doar produsul, ci şi serviciile care sunt necesare în faza de utilizare a produsului, de exemplu, prin încheierea unui contract de îngrijire şi întreţinere. Acest concept promovează un comportament durabil al consumatorilor prin prelungirea duratei de viaţă a articolelor de îmbrăcăminte. Reglementările privind proprietatea, transportul şi comerţul cu fluxuri de deşeuri textile trebuie adaptate pentru a facilita apariţia acestor noi modele de afaceri. Pentru a stimula modelul de afaceri "produs ca serviciu", reutilizarea hainelor şi conservarea valorii materialelor, trebuie avută în vedere introducerea de stimulente cum ar fi REP, subvenţii sau impozitare. Instituţii responsabile de implementare: ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului ● Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării ● Ministerul Finanţelor Entităţi implicate în implementare: ● Producătorii, comercianţii cu amănuntul Orizont de timp: 2024-2031 Finanţare: ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului - Programul de economie circulară ● Finanţarea UE ● Investiţii private din partea producătorilor 7.8. Echipamente electrice şi electronice, baterii şi acumulatori Acţiunea 38: Pregătirea sectorului privat pentru a se conforma cu viitorul Regulament privind Proiectarea Ecologică pentru Produse Durabile şi cu Iniţiativa privind Produsele Durabile care vor stabili noi cerinţe legale de proiectare ecologică pentru a asigura durabilitatea, mentenanţa, modularitatea, reparabilitatea şi reciclabilitatea prin încurajarea CDI şi a transferului tehnologic în vederea ecoproiectării produselor şi aplicarea conceptelor economiei circulare. OS 32. Creşterea durabilităţii şi a capacităţii de reutilizare a EEE şi prevenirea generării de DEEE Descriere Proiectarea produselor joacă un rol foarte important în tranziţia către neutralitatea climatică, eficienţa resurselor şi EC, deoarece aproximativ 80%*215 din impactul de mediu al produselor este determinat în faza de proiectare a acestora. Această constatare a avut ca rezultat mai multe iniţiative ale UE care vizează stabilirea unui cadru pentru durabilitatea produselor încă din faza de proiectare. Un exemplu în acest sens este Planul de acţiune al UE privind economia circulară, adoptat în 2020. Alte două iniţiative care sunt deosebit de relevante pentru sectorul EEE sunt Regulamentul privind Proiectarea Ecologică pentru Produse Durabile şi Iniţiativa Electronică Circulară. Aceste două iniţiative legislative vor extinde domeniul de aplicare al directivei existente privind proiectarea ecologică dincolo de eficienţa energetică a produselor şi se vor aplica unei game mai largi de produse. *215 https://joint-research-centre.ec.europa.eu/scientific-activities-z/sustainable-product-policy_en Regulamentul privind proiectarea ecologică pentru produse durabile va include, printre altele: cerinţa de a avea un paşaport digital al produselor, restricţii privind bunurile nevândute, stimulente pentru APE, măsuri pentru creşterea conţinutului reciclat în produse şi pentru prelungirea duratei de viaţă a produselor prin extinderea garanţiei produselor pe categorii*216. *216 https://www.europarl.europa.eu/legislative-train/theme-a-european-green-deal/file-sustainable-products-iniţiative Iniţiativa Electronică Circulară va stabili mai multe acţiuni în ceea ce priveşte EEE, inclusiv "dreptul la reparaţii", care va acoperi şi dreptul de a actualiza software-ul şi va încuraja sistemele de returnare a produsului la producător. De asemenea, va introduce măsuri specifice pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, inclusiv telefoane mobile, tablete şi laptopuri, care intră în domeniul de aplicare al Directivei privind proiectarea ecologică, cum ar fi, de exemplu, standarde comune de încărcare pentru telefoane mobile şi alte dispozitive. În plus, va revizui, de asemenea, normele privind substanţele periculoase conţinute de EEE*217. *217 https://www.europarl.europa.eu/legislative-train/theme-a-european-green-deal/file-circular-electronics De asemenea, este important să se ţină seama de faptul că Directiva DEEE este în curs de modificare, punând accentul pe îmbunătăţirea prevenirii generării deşeurilor, reutilizării EEE, colectării, pregătirii pentru reutilizare, a tratării şi reciclării DEEE. Pentru a facilita o tranziţie fără probleme în ceea ce priveşte transpunerea şi punerea în aplicare a acestor noi cerinţe, părţile interesate afectate, în special producătorii de EEE, trebuie să fie pregătite în mod corespunzător. Ca urmare, autorităţile publice trebuie să disemineze informaţiile relevante şi să implice părţile interesate în discuţii periodice etc., înainte ca iniţiativele să devină obligatorii, prin organizarea unor grupuri de lucru la care să fie invitate şi institute de cercetare. Una dintre preocupările exprimate în timpul consultărilor cu părţile interesate referitoare la dezavantajele care ar rezulta din punerea în aplicare a acestor noi reglementări este faptul că entităţile economice din afara UE care au standarde de reglementare mai scăzute în această privinţă vor avea produse mai ieftine. Prin urmare, aplicarea Directivei privind proiectarea ecologică pentru toate produsele EEE care intră pe piaţa UE este esenţială pentru a asigura o piaţă echitabilă. Conformarea la cerinţele de proiectare ecologică va necesita, de asemenea, ca România să pregătească laboratoare pentru testarea şi etichetarea produselor în conformitate cu standardele UE. Pentru a obţine o durată de viaţă prelungită a EEE, va fi esenţial să se efectueze teste şi studii pentru a stabili durata de viaţă pentru fiecare categorie de EEE pe baza cărora să se emită garanţii. Aceste măsuri trebuie să fie aliniate la iniţiativele altor state membre, în conformitate cu cerinţele cadrelor de reglementare în curs de adoptare. Instituţii responsabile de implementare: ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului ● Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării Entităţi implicate în implementare: ● Producătorii ● Asociaţia de Standardizare din România Orizont de timp: 2024-2029 Finanţarea ● Planul naţional de cercetare, dezvoltare şi inovare 2022-2027: 5.7. Programul de parteneriate pentru inovare, pentru elaborare de studiiIevaluareIgrupuri de lucru ● Programul Tranziţie Justă 2021-2027: Atenuarea impactului socio-economic al tranziţiei către neutralitatea climatică - Dezvoltarea întreprinderilor şi a antreprenoriatului, pentru măsuri de dezvoltare a capacităţilor ● Programul Educaţie şi Ocupare 2021-2027, Prioritatea 7.e.4. Promovarea dezvoltării programelor de studii terţiare de înaltă calitate, flexibile şi corelate cu cerinţele pieţei muncii Acţiunea S9: Adoptarea unor politici pentru a încuraja reutilizarea şi repararea EEE. OS 33. Gestionarea adecvată a EEE uzate şi a DEEE pentru a prelungi perioada de utilizare a Descriere În prezent, sistemul de reparare şi reutilizare a EEE din România se asigură prin: ● intermediul comercianţilor cu amănuntul, care trimit produsele către companiile de service ce asigură reparaţiile celor aflate în garanţie, ca obligaţie legală a producătorilor; ● intermediul companiilor ce oferă servicii de reparaţii şi recondiţionări sau al persoanelor fizice care îşi promovează serviciile online; ● intermediul micilor ateliere de reparaţii care există în special în zonele urbane; ● intermediul unor ONG-uri*218 care primesc donaţii de echipamente IT&C de la companiile are le scot din uz; ONG-urile le repară pentru a le dona mai departe persoanelor care nu au resursele financiare pentru a cumpăra acest tip de produse sau şcolilor din zonele rurale. *218 De exemplu organizaţia ATELIERE FĂRĂ FRONTIERE [www.atelierefarafrontiere.ro] În ceea ce priveşte piaţa second-hand, există, în general, două fluxuri. Primul canal este reprezentat de anumite platforme online*219 pe care produsele folosite şi recondiţionate sunt vândute de la client la client - C2C şi/sau de la întreprindere la client - B2C. O parte semnificativă a populaţiei face, de asemenea, schimburi şi vânzări prin canale informale, prin intermediul reţelelor personale şi sociale. Potrivit unui studiu din 2022 realizat de Asociaţia Ecotic*220, a reieşit că aproximativ 50% din produsele sau serviciile din piaţa second-hand de EEE sunt vândute altor persoane din familiile sau din cercurile lor sociale. *219 De exemplu OLX.ro, Okazii.ro, Flip.ro (dedicat telefoanelor mobile), klap.ro sau evoMAG.ro. *220 https://www.ecotic.ro/wp-content/uploads/2022/10/Studiu-web-min.pdf Dezvoltarea serviciilor de reparaţii şi reutilizare în România este îngreunată de mai mulţi factori, conform unui studiu realizat de CE în 2018*221. Printre aceştia se numără: *221 https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/BRIE/2019/640158/EPRS_BRI(2019)640158_RO.pdf ● preţ ridicat pentru serviciile de reparaţii; ● lipsa pieselor de schimb, chiar şi în perioada de garanţie; ● cunoştinţe tehnice insuficiente pentru a repara anumite produse; ● lipsa accesului consumatorilor la informaţii privind infrastructura de colectare a DEEE, ceea ce duce la transformarea în deşeuri a unor produse care altfel ar putea fi reutilizare prin reparare sau chiar ca atare; ● Imposibilitatea de a repara datorită designului produsului. Consultările cu părţile interesate au indicat faptul că sistemul de reparare, recondiţionare şi reutilizare, în special pentru EEE, are un mare potenţial şi ar trebui încurajat. Măsurile care pot conduce la capitalizarea acestui potenţial includ: ● Dezvoltarea unei reţele de ateliere de reparaţii, cu sprijinul autorităţilor locale şi/sau al producătorilor, în bani sau în natură, de exemplu prin punerea la dispoziţie a unui spaţiu de lucru la un cost redus, pentru produsele electrice şi electronice de consum mare, care sunt uşor de reparat, fără tehnologie avansată, în cazul în care acestea pot fi reparate la un preţ relativ scăzut pentru proprietar sau pot fi donate pentru a fi vândute altor clienţi după reparare sau recondiţionare. ● Încurajarea producătorilor să deţină stocuri de piese de schimb pentru perioade mai lungi, cel puţin egale cu perioada de garanţie legală, asigurând că EEE pot fi reparate. ● Formarea profesională de tehnicieni de către instituţiile de formare profesională pentru noua generaţie de produse. ● Stimularea schemelor de returnare a produsului la producător şi a modelelor de afaceri circulare, care se concentrează în jurul recondiţionării, leasingului, închirierii, partajării. ● Crearea unei platforme digitale pentru schimbul de EEE uzate între întreprinderi la un preţ atractiv sau chiar simbolic. În prezent, sistemul de preluare "1 la 0" este obligatoriu pentru distribuitorii din România, adică echipamentele uzate pot fi aduse înapoi la punctul de vânzare cu amănuntul, chiar şi fără a cumpăra unul nou. Cu toate acestea, o parte semnificativă a populaţiei nu cunoaşte acest sistem şi, în consecinţă, nu îl utilizează. Vor trebui lansate campanii de educare şi conştientizare pentru a rezolva această problemă. În zonele urbane există câteva ateliere de reparaţii în număr relativ mic şi greu de găsit. Există, de asemenea, unele companii care oferă servicii de reparaţii la domiciliu, pe răspunderea producătorului sau doar a companiilor de service, dar preţul este neatractiv şi nu reuşeşte să încurajeze repararea ca alternativă la achiziţionarea de articole noi*222. *222 https://ec.europa.eu/info/sites/default/files/ec_circular_economy_final_report_0.pdf Crearea unor zone dedicate în centrele de tratare şi colectare pentru DEEE care pot fi reparate şi reutilizate, ar putea contribui la prelungirea duratei de viaţă a produselor EEE şi la reducerea cantităţii de DEEE. Produsele pregătite pentru reutilizare, accesibile atelierelor de reparaţii pot rezolva această problemă. În prezent, centrele de colectare nu evaluează potenţialul de reparare şi recondiţionare a DEEE. Acest aspect poate fi remediat prin investiţii adecvate în competenţele angajaţilor din centrele de colectare, în dotarea tehnologică şi în infrastructura fizică, urmând ca EEE cu potenţial de a fi reparate, să fie apoi puse la dispoziţia atelierelor de reparaţii. Conform consultării cu părţile interesate, măsurile care încurajează pregătirea pentru reutilizare, reutilizarea şi repararea EEE trebuie să fie principalele priorităţi în acest sector. Pentru aceasta, criteriile de încetare a duratei de viaţă pentru DEEE şi criteriile pentru pregătirea pentru reutilizare şi repararea produselor trebuie clarificate în legislaţia naţională. Acest lucru este necesar pentru a putea diferenţia produsele EEE "pregătite pentru reutilizare" şi "reparate" de DEEE. În prezent, odată ce un produs este declarat "deşeu", este imposibil să fie reintrodus în mod legal în fluxul comercial. Rapoartele privind ratele de colectare şi atingerea plafoanelor stabilite trebuie să ia în considerare aceste diferenţieri pentru a evita dubla contabilizare. În plus, pentru a crea fundamentul necesar pentru mecanismul de reparare şi reutilizare descris, este necesar să se stabilească un cadru juridic şi/sau de politică naţională care să încurajeze repararea şi reutilizarea EEE. Pe lângă reglementarea clasificărilor cu privire la pregătirea pentru reutilizare şi reparare a produselor EEE şi a mecanismelor prin care urmează să fie reintroduse pe piaţă, furnizarea de stimulente fiscale, cum ar fi scutirea de TVA pentru produsele reparate poate fi luată în considerare. Aceste ajustări trebuie să se bazeze pe un studiu de evaluare a potenţialului EEE devenite deşeuri de a fi reintroduse pe piaţă şi a condiţiilor care să permită obţinerea unor rezultate optime, de exemplu prin examinarea principalelor caracteristici ale DEEE, a criteriilor care pot fi utilizate pentru evaluarea acestora în vederea determinării potenţialului lor de reutilizare, a tipului de materiale care pot fi extrase din DEEE pentru a fi reciclate sau reutilizate ca material în producţie etc. Astfel de măsuri pot contribui în mare măsură la prelungirea duratei de viaţă a EEE şi la dezvoltarea unor pieţe secundare de EEE reutilizate/recondiţionate şi de componente esenţiale, cu beneficii potenţiale pentru competitivitatea economică şi reducerea dependenţei de importurile de materiale esenţiale. Instituţii responsabile de implementare: ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului Entităţi implicate în implementare: ● Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor ● Ministerul Educaţiei ● Autorităţi locale ● Producători, distribuitori, comercianţi cu amănuntul. Orizont de timp: 2024-2029 Finanţare: ● Bugetul de stat ● Programul Tranziţie Justă: 2.1.1. Prioritate: 2. Atenuarea impactului socio-economic al tranziţiei către neutralitatea climatică - Dezvoltarea întreprinderilor şi a antreprenoriatului ● Investiţii private Acţiunea 40: Îmbunătăţirea sistemului naţional de colectare a deşeurilor din EEE şi din B&A generate de către populaţie. OS 34. Creşterea ratei de colectare separată a DEEE şi a deşeurilor din B&A Descriere Pentru a promova circularitatea în sectorul EEE şi B&A, este important să se îmbunătăţească infrastructura de colectare şi reciclare existentă. Potrivit unui raport Interpol din 2020, doar 35%, aproximativ 3,5 milioane de tone, din DEEE ajung în general în sisteme de colectare şi reciclare dedicate, restul de 65%, aproximativ 6,2 milioane de tone, fiind exportate, depozitate sau eliminate în mod necorespunzător*223. Acest lucru a fost confirmat şi de studiile efectuate în România. Un studiu privind obiceiurile de consum realizat în România în 2022 de GBD Research şi Ecotic, a constatat că circa 8300 tone din EEE din eşantion au fost debarasate ca deşeu, din care 4550 tone pe canale incorecte*224. De asemenea, studiul a constatat că peste două treimi dintre respondenţii la sondaj nu ştiau de existenţa unui punct de colectare în cartierul lor. Concluzia studiului a fost că o treime din populaţie donează EEE de care nu mai au nevoie pentru a fi refolosite de alte persoane, o treime din populaţie elimină DEEE în mod incorect şi doar aproximativ o treime dintre respondenţi duc DEEE la magazine, municipalităţi sau alte puncte de colectare. *223 https://blacksea-cbc.net/wp-content/uploads/2020/09/BSB457 MWM-GMR - Guide-to-European-Union-Practices-on- Waste-Recycling-Technologies EN.pdf *224 https://www.ecotic.ro/wp-content/uploads/2022/10/Studiu-web-min.pdf Alte studii au indicat, de asemenea, că la nivel naţional există foarte puţine puncte de colectare a DEEE înfiinţate de autorităţile publice locale, majoritatea DEEE fiind colectate de colectorii privaţi sau de comercianţi cu amănuntul în cadrul mecanismului "one-to-one"*225. Campaniile de colectare sunt organizate sporadic şi doar în anumite zone. Unele companii de salubritate asigură colectarea la cerere a DEEE din gospodării, dar acest serviciu nu este bine cunoscut în rândul populaţiei. *225 Studiu Jaspers nepublicat cu recomandări privind îmbunătăţirea eficienţei actualei scheme REP pentru DEEE în România. Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, prin Administraţia Fondului de Mediului, a dezvoltat programul "Rabla", pentru unele electrocasnice - un concept care presupune înlocuirea echipamentelor uzate cu aparate electrocasnice eficiente din punct de vedere energetic. Programul acordă vouchere pentru achiziţionarea de electrocasnice noi, în schimbul echipamentelor vechi predate la livrarea celor noi. Programul ajută la colectarea EEE vechi. Majoritatea comercianţilor cu amănuntul au organizat puncte de colectare în magazine pentru bateriile uzate şi DEEE mici, în mod gratuit, şi aplică un sistem de preluare pentru DEEE mari, aşa cum prevede OUG nr. 5/2015. Cu toate acestea, pentru a creşte rata de reciclare a DEEE, autorităţile trebuie să extindă şi mai mult domeniul de aplicare a obligaţiilor şi să aplice sancţiuni comercianţilor cu amănuntul care nu dispun de infrastructură de colectare. Punctele de colectare înfiinţate de comercianţii cu amănuntul nu sunt suficiente; sunt necesare mai multe puncte de colectare publice, care trebuie să fie puse la dispoziţie de autorităţile publice. Legislaţia în vigoare, respectiv OUG nr. 5/2015, stipulează că trebuie să existe un punct fix de colectare la 50.000 de locuitori, dar nu mai puţin de un centru în fiecare unitate administrativ-teritorială. Această infrastructură nu este încă pusă în funcţiune în totalitate. DEEE de mici dimensiuni ajung la depozitele de deşeuri, iar alte tipuri de DEEE ajung adesea prin intermediul colectorilor informali, fie la centrele de colectare a fierului vechi, unde o parte din componente sunt distruse pentru recuperarea fierului, fie sunt arse ilegal sau abandonate ilegal. Aceste practici cauzează daune semnificative mediului, daune sănătăţii populaţiei şi, nu în ultimul rând, daune economice, deoarece componente şi resurse valoroase se pierd*226. *226 https://ecoteca.ro/deşeurile-electronice-deee-cum-sunt-colectate-si-reciclate-in-românia.html Conform ghidului de finanţare aferent PNRR pentru Componenta de gestionare a deşeurilor, până la sfârşitul lunii septembrie 2024, vor trebui instalate cel puţin 250 de centre de colectare voluntară, urmând ca un total de 565 de astfel de centre să fie înfiinţate şi operaţionale până la sfârşitul lunii iunie 2026. Printre beneficiarii eligibili se numără autorităţile publice locale, asociaţii de dezvoltare intercomunitară şi alte asociaţii. Este foarte important să existe o alocare uniformă a acestor centre pentru a acoperi întregul teritoriu naţional. Potrivit părţilor interesate consultate, în legislaţia actuală care stabileşte obiectivele de colectare pentru OIREP, există o discrepanţă în ceea ce priveşte costurile plătite de producători pentru colectarea DEEE în cazul OIREP-urile mai vechi faţă de OIREP-urile nou înfiinţate, ceea ce dezavantajează OIREP care au fost înfiinţate în urmă cu trei ani. O soluţie poate fi constituirea unor provizioane sau depozite de garanţie în primul an pentru întreaga cantitate transferată de la producători la OIREP. Obiectivele de colectare a DEEE şi DBA sunt dificil de atins fără o infrastructură de colectare adecvată, cu o acoperire geografică largă. Urgenţa de a acţiona în aceste direcţii este accentuată şi de ajustările continue în sensul creşterii obiectivelor de colectare a DEEE şi DBA. Instituţii responsabile de implementare: ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului ● Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor Entităţi implicate în implementare: ● Autorităţile locale Orizont de timp: 2024-2026 Finanţare: ● PNRR: C.3 - Managementul deşeurilor Acţiunea 41: Încurajarea tratării şi valorificării DEEE în acord cu prevederile legislaţiei din domeniul mediului, prin aplicarea standardelor Comitetului European pentru Standardizare în Electrotehnică. OS 35. Creşterea utilizării de materii prime secundare în producţie Descriere EEE conţin peste 1.000 de materiale şi substanţe chimice diferite, dintre care multe sunt periculoase, iar altele au o valoare de piaţă considerabilă, cum ar fi argintul, aurul, platina. Îmbunătăţirea recuperării materialelor din acest flux de deşeuri are ca scop reducerea impactului asupra mediului şi îmbunătăţirea competitivităţii economice în acest proces, prin redirecţionarea unei părţi din materiale în procesul de producţie. Deoarece DEEE conţin o mare varietate de metale, aliaje metalice, plastic, sticlă şi alte materiale, dezasamblarea are potenţialul de a creşte semnificativ randamentul şi puritatea reciclării metalelor preţioase, a materiilor prime esenţiale şi a plasticului. În acest sens, este necesară crearea unor centre de recuperare a pieselor şi materialelor funcţionale, care să permită identificarea materialelor şi pieselor componente şi să permită dezasamblarea în condiţii de siguranţă, ca de exemplu în cadrul instalaţiilor de tratare certificate. Directiva UE privind DEEE, 2012/19/UE, publicată în 2012, are ca scop să asigure că DEEE sunt colectate şi transportate în mod corespunzător, pentru a reduce impactul asupra mediului şi sănătăţii. Articolul 8 alineatul (5) din directivă impune elaborarea de către Organizaţia Europeană de Standardizare a unui standard pentru tratarea DEEE, inclusiv recuperarea, reciclarea şi pregătirea pentru reutilizare*227. *227 https://www.cencenelec.eu/ Comitetul European pentru Standardizare Electrotehnică - CENELEC a dezvoltat deja un sistem care stabileşte nivelul minim de calitate pentru colectarea, depozitarea, transportul, reciclarea şi reutilizarea deşeurilor electronice*228. Standardul CENELEC se aplică în primul rând proceselor legate de pregătirea EEE uzate în vederea reutilizării şi oferă un cadru pentru a asigura calitatea şi siguranţa EEE recondiţionate pentru consumatori. Mai exact, principalele obiective ale standardelor CENELEC sunt următoarele: *228 https://weee-forum.org/ ● Sprijinirea operatorilor de tratare în vederea îndeplinirii cerinţelor Directivei DEEE; ● Furnizarea de îndrumări suplimentare pentru operatori, cu accent pe: () tratarea deşeurilor pentru toate produsele care intră în domeniul de aplicare al Directivei DEEE; () colectarea şi logistica DEEE pentru a permite tratarea corespunzătoare. România a finalizat procesul de adoptare a tuturor standardelor CENELEC în domeniul DEEE, inclusiv pregătirea pentru reutilizare. Lista standardelor româneşti care sunt aliniate la standardele UE în ceea ce priveşte tratarea, inclusiv valorificarea, reciclarea şi pregătirea pentru reutilizare a DEEE a fost aprobată prin Ordinul de Ministru nr. 417/2021. Conform consultărilor cu părţile interesate, punerea în aplicare a standardelor are un cost mediu de 3-4 milioane de euro. Acesta este motivul pentru care standardele, sunt implementate, integral sau parţial, doar de un număr mic de unităţi de tratare din România. Nu există date centralizate disponibile pentru România în ceea ce priveşte instalaţiile de colectare şi tratare a DEEE care au implementat standardele CENELEC, deşi au fost identificate câteva astfel de instalaţii*229. *229 Câteva exemple în acest sens includ: GreenWEEE Internaţional, RematHolding, TW Recycling. În absenţa unei implementări pe scară largă a standardelor CENELEC, este foarte important să se consolideze supravegherea şi controlul respectării cerinţelor Directivei DEEE pentru a asigura condiţii de concurenţă echitabile pentru toţi operatorii şi pentru a spori perspectivele de circularitate ale unora dintre materialele utilizate în producţie. În cazul în care companiile nu deţin evidenţe care să dovedească că acestea funcţionează în conformitate cu cerinţele directivei, acestea trebuie sancţionate. Această acţiune trebuie să fie în conformitate cu principiul general al noului cadru legislativ privind politica UE în domeniul produselor, care permite companiilor să se conformeze cerinţelor în moduri diferite dacă pot demonstra că îndeplinesc obiectivele legislaţiei. Sancţiunile constituie o modalitate eficientă de a corecta lipsa de voinţă de a adera la standardele de reglementare. În unele cazuri neconformitatea la cerinţele legale este legată de lipsa capacităţii de a le pune în aplicare. Ca urmare, operatorilor trebuie să li se ofere asistenţă pentru a-şi îmbunătăţi practicile şi a se conforma standardelor minime. Potrivit uneia dintre părţile interesate intervievate, investiţiile pentru a asigura punerea în aplicare a standardelor relevante sunt mult îngreunate de sistemul deficitar de colectare a DEEE, deşi o cantitate semnificativă de EEE este aruncată de către populaţie, iar obiectivele nu sunt atinse. De aceea, autorităţile trebuie să sprijine prin finanţări acest segment al sectorului, dar şi să acorde prioritate dezvoltării infrastructurii de colectare şi modernizarea instalaţiilor actuale pentru a adera la standardele relevante. Instituţii responsabile de implementare: ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului ● Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor ● Autorităţi locale Entităţi implicate în implementare: ● Producătorii, OIREP-urile, operatorii autorizaţi să colecteze DEEE, operatorii autorizaţi conform standardelor pentru pregătirea pentru reutilizare şi operatorii autorizaţi pentru tratare a DEEE Orizont de timp: 2024-2029 Finanţare: ● Investiţii private ● PNRR, 2026, C9 - Sprijin pentru sectorul privat, cercetare, dezvoltare şi inovare ● Programele Regionale pentru 2021-2027; ● Programul Educaţie şi Ocupare 2021-2027, Prioritatea - 7.e.4. Promovarea dezvoltării programelor de studii terţiare de înaltă calitate, flexibile şi corelate cu cerinţele pieţei muncii Acţiunea 42: Stabilirea unor cerinţe de conţinut minim de materii prime secundare la fabricarea de EEE noi, în concordanţă cu legislaţia europeană aplicabilă. OS 35. Creşterea utilizării de materii prime secundare în producţie Descriere Utilizarea circulară a materialelor este în prezent foarte scăzută în România. Conform Eurostat*230, România are o rată de circularitate de 1,3%, definită ca "ponderea resurselor materiale utilizate care provin din deşeuri reciclate", faţă de rata media a UE de 12,8%. Acest lucru este deosebit de îngrijorător având în vedere creşterea radicală a utilizării materialelor la nivel mondial şi presiunile pe care aceasta le va exercita asupra economiilor naţionale şi asupra mediului. Potrivit unui raport al OCDE din 2019, se preconizează că utilizarea materialelor la nivel mondial, atât primare, cât şi secundare, se va dubla până în 2060, de la 79 Gt cât era în 2011 la 167 Gt*231. Prin urmare, o mai mare dependenţă de utilizarea materiilor prime secundare este deosebit de importantă, facilitată de progresele tehnologice şi de politicile privind EC. Studiul OCDE anticipează că rata de utilizare a materiilor prime secundare se va accelera într-un ritm mult mai mare decât cea a materiilor prime virgine. Este important ca România să recupereze decalajul faţă de alte SM ale UE în ceea ce priveşte utilizarea materialelor circulare şi să facă parte din acest proces global. *230 https://ec.europa.eu/info/publications/2022-european-semester-country-reports_en *231 https://www.oecd.org/environment/waste/highlights-global-material-resources-outlook-to-2060.pdf Proiectarea sustenabilă a produselor, colectarea şi operaţiunile performante de tratare a DEEE în România pot juca un rol cheie în acest proces, prin prelungirea duratei de viaţă a produselor şi prin reintroducerea în economie a materialelor secundare reciclate, rezultate în urma proceselor de tratare şi reciclare a DEEE. Pentru ca piaţa materialelor secundare să se dezvolte, toate etapele trebuie să fie viabile din punct de vedere economic, din momentul colectării DEEE şi până la finalul procesului de tratare. În caz contrar, materiile prime secundare de calitate scăzută şi/sau cu preţuri ridicate în comparaţie cu materiile prime virgine nu vor putea fi integrate în procesul de producţie. Pentru a stimula şi mai mult utilizarea materialelor reciclate din deşeuri, ar trebui stabilit un procent minim la nivelul UE de materie primă secundară utilizată în fabricarea EEE noi, ca în cazul ambalajelor din plastic pentru băuturi. Conform opiniei părţilor interesate consultate, există mai multe bariere care împiedică dezvoltarea pieţei materialelor secundare. Printre cele mai importante se numără: preţul necompetitiv al materialelor reciclate în raport cu cele virgine, absenţa unor măsuri adecvate pentru siguranţa şi calitatea materialelor secundare şi lipsa unor norme clare la nivelul UE privind "încetarea statutului de deşeu" pentru anumite produse. În prezent, materialele secundare provenite de la instalaţiile de tratare a DEEE din România sunt exportate în principal în ţările în care piaţa materialelor secundare este mai dezvoltată. Preocupările privind calitatea scăzută a materialelor secundare pot fi corectate prin aplicarea unor standarde adecvate, după cum se explică şi în Acţiunea 41. De asemenea este nevoie să se stabilească preţuri de referinţă pentru materialele secundare în raport cu preţurile pentru materialele primare, luându-se în considerare şi costurile cu implementarea standardelor adecvate. Totodată, autorităţile române trebuie să asigure diseminarea de informaţii relevante privind conformitatea cu normele UE în ceea ce priveşte criteriile de încetare a statutului de deşeu. Odată cu stabilirea la nivelul UE a unui conţinut minim de materiale reciclate în producţia de EEE, România va lua măsurile necesare conformării, în baza unor studii privind disponibilitatea, costurile şi calitatea materialelor secundare. Până atunci, producătorii care folosesc materiale reciclate în produsele lor trebuie să fie stimulaţi, de exemplu, beneficiind de reduceri de taxe. Instituţii responsabile de implementare: ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului ● Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor ● Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei Entităţi implicate în implementare: ● Producători de EEE ● Autoritatea Naţională de Reglementare a Serviciilor Comunitare de Utilităţi Publice Orizont de timp: 2024-2029 Finanţare: ● Buget de stat ● PNRR, Q1 2026, C.3 - Managementul deşeurilor ● Fonduri private 7.9. Deşeuri Acţiunea 43: Consolidarea sistemului de plată de tip "plăteşti pentru cât arunci". OS 36. Creşterea ratelor de colectare separată şi de reciclare a deşeurilor municipale Descriere În România, majoritatea gospodăriilor plătesc o taxă fixă pentru colectarea şi gestionarea deşeurilor municipale, indiferent de cantitatea de deşeuri pe care o produc sau de rata de colectare selectivă pe care o ating. În prezent, cetăţenii nu suportă toate costurile sistemului de gestionare a deşeurilor municipale solide, deoarece din bugetele publice locale se acordă diverse subvenţii, ceea ce afectează repararea, înlocuirea, modernizarea şi extinderea infrastructurii de colectare şi tratare a deşeurilor. În cadrul unui sistem de tipul PAYT, utilizatorii serviciului de colectare a deşeurilor trebuie să plătească o taxă bazată pe cantitatea de deşeuri pe care o produc şi în funcţie de gradul în care utilizează serviciul de gestionare a deşeurilor. Întrucât costurile deşeurilor de ambalaje colectate separat sunt acoperite de producători prin intermediul sistemului REP, cetăţenii suportă doar costurile de gestionare a deşeurilor reciclabile care nu sunt din categoria ambalajelor, ale gestionării deşeurilor reziduale şi ale gestionării deşeurilor biologice. În mod ideal, sistemul PAYT ar trebui să ofere cetăţenilor stimulente financiare pentru a creşte colectarea separată a deşeurilor în general şi pentru a diminua cantitatea de deşeuri municipale reziduale, deoarece o cantitate mare de deşeuri generate este asociată cu un preţ mai mare. Sistemul PAYT este implementat în prezent în legislaţia românească prin art. 9 alin. 1 lit. c) din OUG nr. 196/2005, completată de prevederile Cap. IV din Ordinul nr. 578/2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuţiilor şi taxelor datorate la Fondul pentru Mediu. De asemenea, documentul intitulat "Recomandări pentru aplicarea modificărilor legislative introduse prin OUG nr. 74/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, a Legii nr. 249/2015 şi a OUG nr. 196/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 31/2019" oferă clarificări autorităţilor locale cu privire la implementarea sistemului PAYT. Sistemul PAYT trebuie să fie utilizat de autorităţile publice locale, potrivit art. 17 din OUG nr. 92/2021. Implementarea sistemului PAYT este monitorizată prin intermediul Planurilor Judeţene de Gestionare a Deşeurilor, respectiv Planului de Gestionare a Deşeurilor pentru Municipiul Bucureşti, în conformitate cu prevederile anexei la Ordinul ministrului nr. 140/2019, publicat în Monitorul Oficial nr. 295 din 17 aprilie 2019. Mai mult decât atât, potrivit prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să implementeze instrumentul economic PAYT în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (5) lit. h) din OUG nr. 92/2021. Această atribuţie este reiterată şi la art. 28A5 alin. (1), respectiv: "În vederea operaţionalizării instrumentului economic "plăteşte pentru cât arunci", autorităţile administraţiei publice locale ale unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale au competenţe exclusive să elaboreze şi să aprobe, după consultarea publică, regulamente locale privind implementarea instrumentului economic "plăteşte pentru cât arunci", prin aplicarea unuia sau mai multor elemente prevăzute la art. 17 alin. (5) lit. h) din OUG nr. 92/2021, respectiv volum, frecvenţă de colectare, greutate şi saci de colectare personalizaţi, după caz." În prezent potrivit informaţiilor de la ANRSC din 3180 UAT-uri în 2988 UAT-uri deşeurile municipale sunt colectate separat şi spre exemplu 652 colectează separat pe 5 fracţii: hârtie/carton + plastic + metal + sticlă + reziduale mixte/fracţie umedă. Cu toate acestea au fost identificate şi câteva provocări practice: ● În contractele de delegare a serviciului de gestionare a deşeurilor, tarifele variază în funcţie de costurile fracţionate în lei/tonă, în timp ce consumatorii finali suportă costurile fie prin plata unei taxe către unitatea administrativ teritorială, fie prin plata unei taxe direct către operatorul de salubritate. Cu toate acestea, în realitate, se întâmplă frecvent ca nici unitatea administrativă teritorială, şi nici operatorul de salubritate să nu impună taxe cetăţenilor; ● În cazul colectării deşeurilor din uşă în uşă, strategia bazată pe greutate, uneori nu funcţionează întrucât echipamentul de cântărire se decalibrează adesea, ceea ce face imposibilă cântărirea exactă a deşeurilor de la o gospodărie la alta; ● Deşi există o obligaţie de implementare a sistemului PAYT, nu toate unităţile administrativ teritoriale l-au implementat. Prin urmare, sistemul PAYT din România trebuie să fie consolidat şi îmbunătăţit pentru a face faţă acestor provocări. Măsurile specifice pentru a asigura progresul în această privinţă presupune: ● Elaborarea unui studiu pregătitor privind punerea în aplicare a sistemului PAYT la nivel naţional, ţinând cont de cele mai bune practici existente şi de dificultăţile întâmpinate în ceea ce priveşte determinarea cantităţii de deşeuri generate şi stabilirea preţurilor pentru gospodării pe baza serviciilor prestate şi a cantităţii de deşeuri colectate. ● Impunerea adoptării reglementărilor privind PAYT la nivelul tuturor administraţiilor publice locale şi punerii în aplicare a sistemului PAYT. Unităţile administrative teritoriale trebuie să includă termene de implementare explicite în contractele cu furnizorii de servicii de salubritate. ● Monitorizarea în permanenţă a aplicării sistemului PAYT în toate unităţile administrativ- teritoriale în care acesta a fost deja adoptat. Instituirea unor sisteme de monitorizare coordonate de Garda Naţională de Mediu şi de autorităţile locale responsabile de aplicarea legislaţiei, în vederea unei aplicări mai stricte a sancţiunilor deja stipulate în temeiul legilor în vigoare, cum ar fi Legea nr. 249/2015. Instituţii responsabile de implementare: ● Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei ● Autorităţile administraţiei publice locale ale unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, respectiv asociaţiile de dezvoltare intercomunitară ale acestora Entităţi implicate în implementare: ● Garda Naţională de Mediu ● Autoritatea Naţională de Reglementare a Serviciilor Comunitare de Utilităţi Publice ● Autorităţile locale Orizont de timp: 2024-2027 Finanţare: ● Programul Asistenţă Tehnică 2021-2027 ● Bugetul administraţiei publice locale ● Buget de stat Acţiunea 44: Dezvoltarea/îmbunătăţirea, infrastructurii pentru colectarea deşeurilor. OS 36. Creşterea ratelor de colectare separată şi de reciclare a deşeurilor municipale Descriere România a introdus treptat sisteme integrate de gestionare a deşeurilor solide - SIGD pentru a moderniza sistemul municipal de gestionare a deşeurilor, ceea ce a facilitat extinderea acoperirii serviciilor de colectare a deşeurilor în zonele urbane şi rurale. Până la douăzeci de sisteme au devenit complet operaţionale până în 2019. Restul municipalităţilor externalizează serviciile de salubrizare, ceea ce duce la timpi de transport mai lungi şi la cheltuieli mai mari. În ciuda acestui efort, ratele municipale de colectare selectivă şi de reciclare sunt încă scăzute*232. *232 https://unece.org/sites/default/files/2021 -12/ECE_CEP_189_0.pdf Rata de reciclare a deşeurilor municipale este una dintre cele mai scăzute din UE, iar depozitarea deşeurilor la depozitul de deşeuri este încă forma dominantă de gestionare a deşeurilor*233. În 2018, rata de reciclare a tuturor deşeurilor, cu excepţia deşeurilor minerale majore, s-a ridicat la numai 29%, comparativ cu media UE de 55%*234. În mod similar, rata de reciclare a deşeurilor municipale a ajuns la doar 14% în 2020, comparativ cu media UE de 48%, ceea ce plasează România printre cele mai puţin performante ţări din UE. Prin urmare, CE a identificat România ca fiind una dintre ţările care riscă să nu atingă obiectivele UE pentru 2020 şi 2025, de 50% şi, respectiv, 55%. Având în vedere că cele mai bune practici de colectare a deşeurilor municipale solide sunt implementate, de obicei, prin runde de colectare din uşă la uşă, din containere amplasate în zone locuite sau de la marginea trotuarului de la gospodării şi întreprinderi, ca parte a sistemului PAYT sau prin colectarea regulată a deşeurilor municipale, acţiunea prevede următoarelor măsuri: *233 https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/env_wasmun/default/table?lang=en *234 https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/env_wastrt/default/table?lang=en ● Elaborarea unui studiu pregătitor pentru a stabili infrastructura potrivită pentru colectarea separată a deşeurilor municipale, care să fundamenteze actualizarea legislaţiei cu privire la: () cerinţele minime privind frecvenţa de colectare a deşeurilor în casele de tip familial faţă de cele de tip apartament/clădiri înalte; () cerinţe minime de infrastructură în ceea ce priveşte numărul şi dimensiunea containerelor în casele de tip familial faţă de clădirile înalte, cu scopul de a colecta deşeurile colectate separat din uşă la uşă în casele de tip familial. ● Stimularea respectării normelor de colectare separată de către gospodării şi întreprinderi, prin impunerea de sancţiuni; ● Îmbunătăţirea gradului de acceptare a măsurilor de colectare separată şi asigurarea faptului că infrastructura furnizată este adecvată pentru condiţiile locale, cu implicarea părţilor interesate locale, cum ar fi întreprinderile, cetăţenii, proprietarii de magazine şi diferitele departamente ale oraşului care sunt relevante pentru o strategie integrată de colectare a deşeurilor. Instituţii responsabile de implementare: ● Autorităţile administraţiei publice locale ale unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, respectiv asociaţiile de dezvoltare intercomunitară ale acestora Entităţi implicate în implementare: ● Autorităţile locale ● Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei ● Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului Orizont de timp: 2024-2027 Finanţare: ● PNRR, Q1 2026, P1- Tranziţia ecologică, CB - Managementul deşeurilor ● Programul dezvoltare durabilă 2021 -2027, P1.Acţiunea 1.B Gestionarea eficientă a deşeurilor în vederea accelerării tranziţiei către economia circulară, pentru a îndeplini cerinţele directivelor de mediu Acţiunea 45: Elaborarea de criterii pentru încetarea statutului de deşeu pentru a reduce consumul de materii prime virgine. OS. S7 Creşterea ponderii materiilor prime secundare în economie Descriere Pentru a realiza un sistem funcţional bazat pe principiile EC, este nevoie de o linie directoare clară care să informeze când şi cum un anumit deşeu poate fi transformat într-un produs. Cerinţele stabilite de CE, care au introdus criterii de încetare a statutului de deşeu - ISD, pentru anumite materiale, urmărind atât protecţia mediului, cât şi beneficii economice, sunt un punct de plecare în acest sens. Aceste criterii intenţionează să promoveze reciclarea în UE prin stabilirea certitudinii juridice, a unor condiţii de concurenţă echitabile şi prin eliminarea sarcinilor administrative inutile*235. *235 https://environment.ec.europa.eu/topics/waste-and-recycling/waste-framework-directive_en În prezent, în România, prevederile generale ale OUG nr. 92/2021 privind încetarea statutului de deşeu nu sunt suficient de specifice pentru a reglementa condiţiile şi criteriile care trebuie îndeplinite pentru acceptarea deşeurilor în vederea reciclării şi pentru ISD. Măsurile specifice pentru a asigura progresul în acest sens presupune: ● Elaborarea unui studiu care să constituie un document suport pentru viitoarele decizii administrative, de reglementare, care să fie orientat pe: () ierarhizarea şi prioritizarea deşeurilor pentru care trebuie stabilite criteriile de încetare a statutului de deşeu, conform Directivei 851/2018 şi a OUG nr. 92/2021; () Clarificarea circumstanţelor în care deşeurile încetează statutul de deşeu; ● Monitorizarea conformării la standardele şi normele de reglementare pentru ISD () Operatorii trebuie să furnizeze date referitoare la materialele şi cantităţile care încetează să mai fie considerate deşeuri pe baza criteriilor specificate, pentru a urmări progresele şi a aborda eventualele probleme. Evaluarea conformităţii cu criteriile de ISD trebuie să se bazeze pe un sistem de evaluare transparent şi verificabil, supravegheat de un organism naţional. Instituţii responsabile de implementare: ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului Entităţi implicate în implementare: ● Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor ● Universităţile tehnice Orizont de timp: 2024-2027 Finanţare: ● Programul Asistenţă Tehnică 2021 -2027 ● Buget de stat pentru costul legiferării Acţiunea 46: Promovarea formării profesionale şi a cercetării în domeniul instalaţiilor de sortare şi tratare a deşeurilor, inclusiv a instalaţiilor de sortare automată a deşeurilor, sortarea materialelor plastice biodegradabile şi a celor pe bază de substanţe biologice, posibila reciclare chimică a materialelor plastice sau textile, instalaţiile de biogaz şi de compostare. OS 38. Îmbunătăţirea sistemului de gestionare a deşeurilor prin cercetare şi dezvoltare în domeniul economiei circulare Descriere Pentru o mai mare eficienţă a resurselor şi pentru a facilita tranziţia către EC, trebuie să crească înţelegerea viitoarelor cerinţe în materie de infrastructură a deşeurilor, ca de exemplu în ceea ce priveşte soluţiile biotehnologice pentru tratarea deşeurilor biologice. În plus, este nevoie de abordări inovatoare pentru a reduce costurile pe termen lung şi impactul pe termen lung asupra mediului al deşeurilor depozitate la depozitele de deşeuri*236. În urma consultărilor pentru elaborarea PAEC, această acţiune a fost identificată de către sectorul industrial ca fiind foarte necesară, deoarece există un deficit major de ingineri de mediu specializaţi în gestionarea deşeurilor, nu numai cu competenţe în ceea ce priveşte principiile EC, ci şi cu competenţe adaptate la noile progrese în domeniul tehnologiilor de reciclare şi recuperare. Ca urmare, este nevoie de un efort concertat din partea autorităţilor publice şi a industriei pentru adaptarea programelor de studii la nevoile industriei şi la noile progrese tehnologice în domeniul gestionării deşeurilor. Acest lucru poate oferi un avantaj competitiv pentru cercetarea şi inovarea din România în general, dacă se dezvoltă un cadru juridic adecvat şi investiţii corespunzătoare în educaţie şi cercetare. Etapele de punere în aplicare a acestei acţiuni sunt: *236 https://assets.publishing.service.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/765914/resources- waste-strategy-dec-2018.pdf ● Consultări iniţiale cu universităţi şi cadre didactice din medii tehnice pentru a identifica cele mai bune metode de promovare a cunoştinţelor teoretice şi practice ale studenţilor şi cercetătorilor în domenii legate de instalaţiile de sortare şi tratare a deşeurilor; ● Adaptarea programelor existente de studii universitare şi postuniversitare, în special pentru domeniul ingineriei, sau elaborarea de noi programe de studii şi de materiale didactice privind cele mai noi instalaţii de sortare şi tratare a deşeurilor bazate pe studii şi experienţe practice, precum instalaţii de sortare automată a deşeurilor, sortarea materialelor plastice biodegradabile şi a celor pe bază biologică, reciclarea materialelor plastice sau a textilelor etc. ● Colaborări între industrie şi institutele de învăţământ superior prin: () iniţierea de stagii de practică dedicate doctoranzilor care studiază sortarea şi tratarea deşeurilor; ● dezvoltarea de programe de formare profesională în colaborare cu cadre universitare şi profesionişti din industrie pentru inginerii care lucrează în organizaţii implicate în activităţi de gestionare şi sortare a deşeurilor. Instituţii responsabile de implementare: ● Ministerul Educaţiei ● Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării Entităţi implicate în implementare: ● Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor ● Universităţile tehnice Orizont de timp: 2024-2029 Finanţare: ● Programul Creştere Inteligentă, Digitalizare şi Instrumente financiare - Prioritatea 3. Dezvoltarea capacităţii de cercetare-dezvoltare-inovare a institutelor de învăţământ superior ● Programul Educaţie şi Ocupare 2021 -2027: Prioritatea 7. Creşterea calităţii ofertei de educaţie şi formare profesională pentru asigurarea echităţii sistemului şi o mai bună adaptare la dinamica pieţei muncii şi la provocările inovării şi progresului tehnologic Acţiunea 47: Continuarea/iniţierea campaniilor care să asigure informarea şi creşterea gradului de conştientizare a populaţiei cu privire la importanţa colectării separate a deşeurilor şi pentru a reducerea generării de deşeuri şi depozitării/depozitării fără respectarea prevederilor legale. 39. Educarea populaţiei pentru a face alegeri sustenabile în ceea ce priveşte bunurile şi serviciile. 40. Creşterea în rândul populaţiei a gradului de conştientizare cu privire la rolul şi importanţa economiei circulare Descriere În România, este nevoie de încurajarea trecerii la un comportament cetăţenesc orientat spre mediu şi protejarea lui. Eforturile autorităţilor trebuie consolidate şi orientate către: ● Extinderea campaniilor de sensibilizare în ceea ce priveşte gestionarea sustenabilă a deşeurilor ● Extinderea campaniilor de comunicare pentru a încuraja prevenirea generării de deşeuri şi aplicarea ierarhiei deşeurilor; ● Campanii dedicate informării cu privire la sistemul PAYT ● Organizarea de evenimente publice şi întâlniri între autorităţile locale şi locuitori pentru a răspunde la întrebările şi preocupările lor. Instituţii responsabile de implementare: ● Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor Entităţi implicate în implementare: ● Ministerul Educaţiei ● Experţi din mediul academic ● Industrie ● Autorităţi publice locale ● ONG-uri Orizont de timp: 2024-2029 Finanţare: ● Administraţia Fondului pentru Mediu ● Buget de stat, prin Ministerul Educaţiei ● Programul Dezvoltare Durabilă 2021-2027: P1 Dezvoltarea infrastructurii de apă şi apă uzată şi tranziţia la o economie circulară, Acţiunea 1.3 Gestionarea eficientă a deşeurilor în vederea accelerării tranziţiei către economia circulară, pentru a îndeplini cerinţele directivelor de mediu 7.10. Apă şi ape uzate Acţiunea 48: Încurajarea stocării apei de ploaie şi utilizării acesteia în clădirile publice şi rezidenţiale pentru spălarea toaletelor, grădinărit, curăţarea podelelor, etc. OS 41. Creşterea eficienţei utilizării apei Descriere Apa de ploaie poate fi colectată şi depozitată în rezervoare, în clădiri private şi publice, şi utilizată în scopuri casnice, cum ar fi apa utilizată la toaletă şi pentru irigaţii*237. Apa colectată poate fi păstrată în rezervoare sau poate fi utilizată pentru a reîncărca acviferele subterane în perioadele de secetă. Apa de ploaie are o calitate mai ridicată decât cea a apelor uzate şi, ca atare, necesită, de obicei, o tratare mai puţin intensă înainte de a putea fi reutilizată. Prin urmare, în timpul procesului de tratare se consumă mai puţină energie şi resurse. În prezent, colectarea apei de ploaie nu este stimulată şi nici reglementată la nivel naţional. De-a lungul anilor au existat proiecte individuale şi private de instalare şi utilizare a sistemelor de apă gri în clădiri, dar la nivel naţional nu au existat astfel de iniţiative. *237 Delgado, Anna, Diego J. Rodriguez, Carlo A. Amadei şi Midori Makino. 2021. "Apa în economia circulară şi rezilienţa (WICER)". Banca Mondială, Washington, DC În lipsa unor strategii şi tehnologii care să ghideze procesul, gestionarea apelor gri poate fi extrem de complexă. Încurajarea utilizării apei de ploaie la nivel naţional presupune următoarele etape: ● Elaborarea unui studiu de evaluare a potenţialului de colectare a apei de ploaie şi a instalaţiilor de utilizare a apei gri în clădirile existente la nivel naţional, atât din punct de vedere al condiţiilor de infrastructură, cât şi al cererii consumatorilor; ● Colaborarea dintre mediul academic şi sectorul privat pentru a crea soluţii adaptate pentru cele mai frecvente tipuri de clădiri care se califică pentru captarea apelor pluviale şi utilizarea apelor negre/gri, care ar putea avea ca rezultat pregătirea unor ghiduri în aceste sens; ● Transpunerea în profil spaţial a sistemelor de captare a apelor pluviale şi utilizare a apelor negre/gri prin intermediul documentaţiilor de urbanism; ● Realizarea unui proiect-pilot axat pe instalarea de sisteme de apă gri în clădirile din sectorul public, care să poată fi apoi utilizat ca bună practică şi pentru sectorul privat; ● Introducerea de stimulente pentru instalarea de sisteme de utilizare a apei gri, atunci când se construiesc clădiri noi, deoarece acest lucru poate contribui la reducerea cererii de apă dulce şi la creşterea eficienţei apei; ● Acordarea de stimulente financiare populaţiei şi IMM-urilor pentru achiziţionarea şi instalarea de echipamente de stocare a apei de ploaie în clădirile existente, urmând exemplul instalării de panouri solare în cadrul programului "Casa Verde", pentru a creşte gradul de utilizare a apei de ploaie ● Lansarea de campanii de informare şi conştientizare cu privire la beneficiile colectării apei de ploaie şi la metodele de colectare a apei de ploaie, în colaborare cu mediul academic şi ONG-uri. Instituţii responsabile de implementare: ● Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei ● Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului Entităţi implicate în implementare: ● Autorităţi ale administraţiei publice locale ● Institute de cercetare şi universităţi ● ONG-uri Orizont de timp: 2024-2027 Finanţare: ● Buget de stat ● Programul Asistenţă Tehnică 2021 -2027 Acţiunea 49: Promovarea şi stimularea producţiei de îngrăşăminte, biogaz şi ciment din nămoluri provenite din staţiile de epurare pentru comunităţi şi industrie, în sinergie cu sectorul agricol. OS 42. Îmbunătăţirea recirculării nutrienţilor şi a materiei organice prin ciclurile lor naturale Descriere În 2021, producţia de nămol de epurare din România a fost de 264.000 de tone, ceea ce corespunde la 13,8 kg pe cap de locuitor*238. Un procent de 24% din cantitatea de nămol de epurare produsă a fost utilizată în scopuri agricole sau pentru compostare. Această rată relativ scăzută de colectare a nămolurilor provenite din staţiile de epurare pe cap de locuitor în scopuri de valorificare în România poate fi legată de rata la fel de scăzută a conectării populaţiei la instalaţii de tratare a apelor uzate. De asemenea, pentru utilizarea nămolurilor de epurare pentru compostare, este necesar ca sistemele de canalizare ale gospodăriilor să fie separate de cele industriale pentru a nu exista riscul de contaminare cu metale grele. În funcţie de dezvoltarea economică a zonelor, nămolurile de epurare, pot fi utilizate la nivel local sau transferate către instalaţii de colectare, care ar putea fi deţinute fie de antreprenori, fie de asociaţii profesionale. De asemenea, nămolul poate fi uscat şi valorificat atât din punct de vedere energetic, prin conţinutul său organic, cât şi material prin co-procesare în industria cimentului. Conformarea cu cerinţele Directivei privind tratarea apelor urbane reziduale a fost problematică, România fiind printre ţările UE cu cele mai multe cazuri de nerespectare a acestei Directive. Pentru a asigura progrese în această direcţie, se vor lua în considerare următoarele măsuri: *238 https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/ENV_WW_SPD custom_7458167/default/table?lang=en; https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/ENV_WW_SPD_custom_7458067/default/table?lang=en ● Revizuirea Ordinului nr. 344/708 din 16 august 2004 pentru aprobarea "Normelor tehnice privind protecţia mediului, în special a solurilor, la utilizarea nămolurilor de epurare în agricultură" pentru a rezolva lipsa unor reglementări clare privind utilizarea nămolurilor rezultate din epurarea apelor uzate în silvicultură şi agricultură, în condiţii de siguranţă pentru sănătatea publică; ● Acordarea de sprijin financiar pentru finanţarea cercetării privind tratarea nămolurilor pentru uz agricol şi industrial, cu participarea unor institute specializate, cum ar fi, de exemplu, academiile şi facultăţile de ştiinţe agricole şi silvice, facultăţile tehnice; ● Dezvoltarea unui proiect demonstrativ privind producţia de îngrăşăminte, biogaz din nămoluri de epurare, care să servească în scopuri educaţionale şi de ilustrare a unui model de afaceri; ● Lansarea de campanii educaţionale şi de sensibilizare a utilizatorilor cu privire la beneficiile utilizării nămolurilor de epurare în agricultură şi pentru încurajarea cererii de produse locale de fertilizare, în parteneriat cu mediul academic şi ONG-urile. Instituţii responsabile de implementare: ● Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale ● Ministerul Sănătăţii/Institutul Naţional de Sănătate Publică ● Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor/Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului Entităţi implicate în implementare: ● Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie ● Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice ● Autorităţile administraţiei locale, autorităţile teritoriale pentru protecţia mediului, autorităţile teritoriale agricole ● Producătorii şi utilizatorii de nămoluri provenite din staţiile de epurare a apelor uzate menajere şi industriale Orizont de timp: 2024-2027 Finanţare: ● PNRR, Q 1 2026, Prioritatea 2.1 Investiţii în sectorul apei şi apelor uzate pentru a îndeplini cerinţele directivelor de mediu ● Buget de stat Acţiunea 50: Promovarea şi aplicarea standardelor care conduc la creşterea eficienţei utilizării apei în industrie pentru a reduce consumul. OS 43. Creşterea eficienţei utilizării apei Descriere S-a estimat că potenţialul de economisire a apei în Europa este de 40%. Acest lucru ilustrează în mod clar importanţa îmbunătăţirii eficienţei apei în toate sectoarele pentru a face faţă penuriei de apă şi secetei*239. În România, nu există nicio estimare naţională disponibilă în ceea ce priveşte utilizarea eficientă a apei în industrie. În funcţie de industrie şi de specificul fabricii, există sisteme de reciclare a apei care pot trata 10-95% din apă. Cea mai mare parte a apei utilizate în agricultură este pentru irigaţii, unde gradul de eficienţă variază între 60-80%*240. *239 https://ec.europa.eu/environment/water/quantity/water_efficiency.htm *240 https://wateractionhub.org/geos/country/181/d/românia/ În prezent, nu există standarde specifice pentru reutilizarea apelor uzate urbane epurate în scopul irigării agricole. Cu toate acestea, CE a adoptat şi publicat, ghiduri fără caracter obligatoriu din punct de vedere juridic, pentru a ajuta statele membre şi părţile interesate să adopte măsuri pentru reutilizarea în condiţii de siguranţă a apelor uzate urbane epurate pentru irigarea agricolă. Regulamentul UE privind reutilizarea apei stabileşte cerinţe minime privind calitatea apei şi monitorizarea pentru a asigura o reutilizare în condiţii sigure a apei, precum şi cerinţe de gestionare a riscurilor pentru a evalua şi a atenua riscurile pentru sănătate şi mediu*241. *241 Detalii suplimentare disponibile în " Orientări în sprijinul aplicării Regulamentului (UE) 2020/741 privind cerinţele minime pentru reutilizarea apei " https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52022XC0805( 01)&from=EN Pentru a încuraja utilizarea eficientă a apei în România, trebuie să se implementeze următoarele măsuri: ● Creşterea eficienţei utilizării apei în industrie: () Organizarea de cursuri de formare, adaptate pentru fiecare industrie, privind modul de respectare a standardelor de eficienţă a utilizării apei, în colaborare cu mediul academic; () Introducerea de stimulente economice pentru creşterea eficienţei utilizării apei în industrie; () Promovarea tratării apelor uzate la faţa locului pentru a diminua evacuarea apelor uzate dăunătoare şi pentru a reduce consumul de apă; () Consolidarea colaborării între diferitele entităţi din mediul de afaceri pentru a încuraja schimburile de cunoştinţe şi experienţă. ● Creşterea eficienţei utilizării apei în zonele urbane: () Integrarea în legislaţia naţională a ghidurilor emise de CE*242 privind reutilizarea în condiţii de siguranţă a apelor urbane reziduale epurate pentru irigaţii agricole; *242 Orientări în sprijinul aplicării Regulamentului (UE) 2020/741 privind cerinţele minime pentru reutilizarea apei. () Asigurarea finanţării pentru modernizarea infrastructurii de apă în sectorul public şi privat pentru a, printre altele, elimina pierderile de apă din sistem; () Încurajarea colaborării între entităţile din sectorul public şi privat, inclusiv instituţiile academice, pentru a identifica soluţii practice de îmbunătăţire a eficienţei utilizării şi livrării apei în zonele urbane. Instituţii responsabile de implementare: ● Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor Entităţi implicate în implementare: ● Institute de cercetare, autorităţile locale Orizont de timp: 2024-2029 Finanţare: ● Buget de stat ● Programul Asistenţă Tehnică 2021-2027 Acţiunea 51: Restaurarea zonelor umede naturale şi a solurilor pentru a îmbunătăţi capacitatea lor naturală de tratare, pentru a reduce stresul hidric şi pentru a creşte capacitatea lor tampon în caz de inundaţii. OS 44. Îmbunătăţirea capacităţii naturale de autoepurare a corpurilor de apă naturale Descriere Infrastructura verde, cum sunt zonele umede, acţionează ca nişte absorbitoare de dioxid de carbon şi ca atare pot contribui la atingerea obiectivelor climatice dacă sunt gestionate şi protejate corect*243. Apa este considerată ca fiind un capital natural în cadrul unei economii care funcţionează pe modelul circular şi care recunoaşte importanţa economică a zonelor umede şi a apelor subterane. Prin încorporarea tehnicilor de regenerare, EC menţine şi îmbogăţeşte capitalul natural în loc să îl degradeze. Prin urmare, scopul principal al strategiilor de restaurare a zonelor umede naturale este de a îmbunătăţi sau de a restabili capacitatea de reţinere a apei în soluri şi în ecosistemele acvatice naturale şi artificiale*244. *243 Chausson, A., Turner, B., Seddon, D., Chabaneix, N., Girardin, C. A., Kapos, V., ... & Seddon, N. (2020). Cartografierea eficacităţii soluţiilor bazate pe natură pentru adaptarea la schimbările climatice. Global Change Biology, 26(11), 6134-6155. *244 Delgado, Anna, Diego J. Rodriguez, Carlo A. Amadei şi Midori Makino. 2021. "Apa în economia circulară şi rezilienţa (WICER)". Banca Mondială, Washington, DC În absenţa unui cadru politic specific pentru zonele umede, Strategia naţională şi Planul de acţiune pentru conservarea biodiversităţii servesc drept instrument politic pentru gestionarea zonelor umede*245. Utilizarea infrastructurii verzi şi restaurarea zonelor umede sunt, de asemenea, incluse ca elemente importante în Planul Naţional de Management*246 elaborat în temeiul Directivei-cadru a UE privind apa. *245 https://unece.org/sites/default/files/2021 -12/ECE_CEP_189_0.pdf *246 https://rowater.ro/despre-noi/descrierea-activităţii/managementul-european-integrat-resurse-de-apa/planurile-de-management-ale-bazinelor-hidrografice/planuri-de-management-naţionale/ Pentru a identifica zonele umede care au potenţialul să filtreze efluenţii de ape uzate şi, astfel, să reducă necesarul de epurare a apelor uzate, trebuie depuse eforturi concertate în următoarele direcţii: ● Elaborarea unui cadru politic clar pentru conservarea şi gestionarea zonelor umede, care să se concentreze pe: () Stabilirea obiectivelor şi ţintelor pentru conservarea şi gestionarea zonelor umede în contextul schimbărilor climatice; () specificarea măsurilor de promovare a gestionării durabile a zonelor umede, inclusiv monitorizarea şi evaluarea stării zonelor umede, în special în condiţiile în care acestea sunt expuse la riscurile asociate schimbărilor climatice; şi () stabilirea unor măsuri specifice de punere în aplicare, cum ar fi sancţiuni pentru distrugerea zonelor umede sau pentru scoaterea lor din inventarul zonelor umede. ● Elaborarea unui studiu pregătitor cu următoarele componente: () Evaluarea zonelor umede: identificarea stării şi a riscurilor la care sunt expuse zonele umede; () Monitorizarea zonelor umede: instituirea unui sistem de colectare de informaţii specifice pentru monitorizarea gestionării zonelor umede. ● Realizarea de proiecte demonstrative în parteneriat cu mediul academic şi cu ONG-uri, cu scopul de a explica şi de a disemina modul în care pot fi restaurate zonele umede şi de ce sunt importante, pentru a creşte gradul de conştientizare în rândul populaţiei generale şi al întreprinderilor. Acest tip de proiect demonstrativ ar trebui să explice în mod clar şi să includă: () rolul zonelor umede în reglarea climei, cum ar fi conservarea şi gestionarea durabilă a carbonului stocat; () rolul zonelor umede în furnizarea de servicii de adaptare la schimbările climatice, precum şi rezilienţă pentru comunităţilor umane şi ecosisteme, cum ar fi un rol de tampon în calea inundaţiilor, amortizarea pagubelor provocate de furtuni, protejarea calităţii apei prin filtrarea poluanţilor şi a sedimentelor din scurgerile generate de furtuni puternice, reîncărcarea apelor subterane şi asigurarea aprovizionării cu apă în timpul secetei, precum şi coridoare de biodiversitate. Instituţii responsabile de implementare: ● Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor ● Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Entităţi implicate în implementare: ● Garda Naţională de Mediu ● Autorităţile locale ● Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură ● Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate Orizont de timp: 2024-2029 Finanţare: ● Planul naţional de rezilienţă şi redresare - C1 Managementul apei ● Programul Orizont Europa ● Programul LIFE ● Programul dezvoltare durabilă 2021-2027, P 2. Protecţia mediului prin conservarea biodiversităţii, asigurarea calităţii aerului şi reabilitarea siturilor contaminate Acţiunea 52: Creşterea gradului de colectare şi tratare a apelor uzate provenite din gospodării, în special în zonele rurale. OS 45. Îmbunătăţirea tratării apelor uzate şi a conectivităţii Descriere Potrivit datelor furnizate de Autoritatea Naţională pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice în raportul privind starea serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare, elaborat anual de Asociaţia Română a Apei, populaţia totală acoperită de ariile de operare ale marilor operatori regionali şi municipali era de 15.104.249 de locuitori în 2021*247. Potrivit Administraţiei Naţionale "Apele Române", din totalul de 19,8 milioane de locuitori echivalenţi care intră sub incidenţa prevederilor Directivei 91/271/CEE, aproximativ 66% sunt racordaţi la sisteme de canalizare, din care 63,5% sunt racordaţi la staţii de epurare. De la aderarea României la UE s-au investit peste 10 miliarde de euro în sectorul de apă şi canalizare, ceea ce a dus la creşterea cu aproximativ 20% a gradului de racordare a populaţiei la sistemele de canalizare şi la staţiile de epurare. Pentru perioada 2023-2030, sunt alocate aproximativ 9 miliarde de euro pentru sistemele de apă şi canalizare, ceea ce va creşte şi mai mult ponderea populaţiei conectate la infrastructura de canalizare şi tratare. De asemenea, în prezent se finalizează un Plan naţional de investiţii pentru sectorul apei potabile şi al canalizării şi o Strategie pentru sectorul apei şi al canalizării. *247 https://insse.ro/cms/sites/default/files/com_presa/com_pdf/sistem_canal_2021r.pdf Cu toate acestea, există încă o proporţie semnificativă de gospodării care nu sunt conectate la sistemul de alimentare cu apă şi de canalizare, în special în zonele rurale ale ţării. De exemplu, în regiunea de nord-est a ţării, doar aproximativ 30% din populaţie avea acces la servicii de canalizare în 2018*248. Acest lucru este cauzat în principal de infrastructura insuficientă şi adesea precară, precum şi de reticenţa unei părţi a populaţiei rurale de a se conecta atât la reţelele de apă curentă, cât şi la cele de canalizare, din cauza preocupărilor legate de accesibilitatea financiară. În ultimii ani, România a luat mai multe măsuri pentru a creşte eficienţa exploatării şi întreţinerii acestor sisteme prin procesul de regionalizare, oferind în acelaşi timp sprijin gospodăriilor cu venituri mici pentru a se racorda la reţelele de apă şi la infrastructura de canalizare, prin modificarea Legii nr. 241/2006 privind serviciile de alimentare cu apă şi de canalizare şi prin PNRR. *248 https://unece.org/sites/default/files/2021 -12/ECE_CEP_189_0.pdf Pentru a spori şi mai mult colectarea şi tratarea apelor uzate, în special în zonele rurale, această acţiune propune următori paşi: ● efectuarea un studiu pregătitor la nivel naţional pentru a evalua fezabilitatea creşterii conectivităţii şi a epurării apelor uzate în zonele rurale, ţinând seama de zonele problematice, de potenţialul de conectivitate, de gradul de pregătire a infrastructurii şi de principalele bariere cu care se confruntă autorităţile rurale locale; ● conectarea la staţiile centralizate de epurare a apelor uzate a gospodăriilor şi comunităţilor identificate de către studiul pregătitor ca având un potenţial adecvat, împreună cu construirea de noi facilităţi, cum ar fi sistemele de alimentare cu apă, conductele de apă, staţii de epurare a apelor uzate şi reţelele de canalizare, pentru a extinde capacitatea; ● crearea unui grup de lucru care să aibă ca obiectiv dezvoltarea de instalaţii de tratare avansate în colaborare cu mediul academic şi sectorul privat, luând în considerare cele mai bune practici din alte ţări ale UE şi adaptându-le la contextul naţional; ● instruirea şi formarea profesională a celor implicaţi în gestionarea apelor uzate: colectori de ape uzate, operatori şi distribuitori de ape uzate epurate, fermieri etc. cu privire la avantajele valorificării apelor uzate şi la modul de utilizare a principiilor EC. Formările ar putea lua forma unor ateliere naţionale planificate în colaborare cu comunitatea academică sau prin organizarea de sesiuni de schimb de experienţă între colectori şi operatori, cu accent pe valorificarea apelor uzate şi pe implementarea altor concepte de EC. De asemenea, pregătirea teoretică trebuie completată în mode constant de aplicaţii practice, ceea ce ar putea necesita unele investiţii suplimentare; ● elaborarea unui ghid care să sprijine sistemele descentralizate de gestionare a apelor uzate- SDGAA. În primul rând, ghidul ar trebui să informeze asupra modului în care ar trebui să se facă planificarea pentru SDGAA pe baza: i) densităţii populaţiei şi a disponibilităţii terenurilor, ii) a topografiei, iii) a potenţialului de reutilizare şi iv) a cursurilor existente pentru evacuarea apelor uzate tratate. În al doilea rând, ghidul ar trebui să promoveze cele mai bune practici legate de modelele de afaceri ale sistemelor descentralizate de tratare a apelor uzate; ● evaluarea şi adaptarea legislaţiei aplicabile operatorilor economici care gestionează apa potabilă la nivel local, astfel încât să fie restabilită recircularea apei calde menajere şi să nu se mai elimine apa caldă în canalul condominiilor; ● lansarea de campanii de conştientizare şi sensibilizare a populaţiei rurale cu privire la metodele adecvate de colectare şi tratare a apei şi a apelor uzate, în colaborare cu ONG-urile şi cu mediul academic, axate pe comunicarea avantajelor acestora pentru sănătatea publică şi pentru mediu. Instituţii responsabile de implementare: ● Autorităţile administraţiei publice locale ● Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei Entităţi implicate în implementare: ● Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor ● Administraţia Naţională "Apele Române" ● Operatorii serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare ● Asociaţia Română a Apei ● Universităţi ● Centre de formare profesională ● Operatori sisteme colectare ape uzate Orizont de timp: 2024-2027 Finanţare: ● PNRR, Q1 2026, componenta C1 - Gestionarea apei: () Investiţia 1 - Extinderea sistemelor de apă şi canalizare în aglomerările cu peste 2.000 de locuitori echivalenţi, prioritizate prin Planul accelerat de conformare cu directivele europene; () Investiţia 2: Colectarea apelor uzate în aglomerările mai mici de 2000 l.e. care împiedică realizarea unei stări bune a corpurilor de apă şi/sau afectează ariile naturale protejate; () Investiţia 3. Sprijinirea conectării populaţiei cu venituri reduse la reţelele existente de alimentare cu apă şi canalizare. ● Programul Dezvoltare Durabilă 2021-2027, P1. Dezvoltarea infrastructurii de apă şi ape uzate şi tranziţia la EC, acţiunile 1.1 şi 1.2 Investiţii în sectorul apei şi apei uzate, pentru a îndeplini cerinţele directivelor de mediu". VIII. EXEMPLE DE BUNE PRACTICI 8.1. Acţiuni transversale Acţiunea 1: Integrarea principiilor şi a competenţelor specifice economiei circulare în programele de educaţie şi formare profesională, pe baza evaluărilor deficitului de competenţe. OS 1. Promovarea aptitudinilor şi competenţelor în domeniul economiei circulare Integrarea economiei circulare în educaţia naţională: cazul Finlandei*249 *249 Sursa: Sitra, 2019: disponibil la: https://www.sitra.fi/en/articles/how-to-make-the-circular-economy-part-of-the- naţional-education-system-tips-from-finland/ Educaţia în domeniul economiei circulare poate începe încă de la grădiniţă. Un exemplu ilustrativ în acest sens este Finlanda, unde copiii învaţă relativ devreme despre reducerea deşeurilor alimentare şi despre cum să sorteze corect deşeurile. Această educaţie continuă în şcoala primară şi secundară, până la învăţământul superior. Predarea principiilor economiei circulare la toate nivelurile de educaţie din Finlanda a fost rezultatul unei abordări de jos în sus, iniţiată de un fond privat dedicat promovării unui viitor echitabil şi durabil. Programa educaţională oferă informaţii importante care pot fi încorporate şi de guvernele altor ţări, utilizând, eventual, şi materialele de formare pe care acestea le-au elaborat deja pentru diferite niveluri ale sistemului educaţional. Deşi programul a fost lansat abia în 2015, până în anul şcolar 2018/2019, deja 75% dintre elevii de 12 ani şi 40% dintre cei de 15 ani au învăţat despre economia circulară. O evaluare externă a impactului acestui program educaţional a concluzionat că iniţiativa a produs rezultate excelente. O componentă esenţială a implementării cu succes a constat în furnizarea de fonduri suplimentare pentru dezvoltarea materialelor didactice, care au contribuit la stabilirea cursurilor în activităţile instituţiilor de învăţământ. Analiza programelor de studii a relevat că, deşi economia circulară este adesea percepută ca un subiect care nu face parte din conţinutul de bază al niciunei materii, de fapt, aceasta face parte din programa şcolară a majorităţii disciplinelor. Majoritatea celor care au implementat acest program au recunoscut că cea mai mare provocare a fost lipsa de expertiză în rândul cadrelor didactice, ceea ce a îngreunat desfăşurarea proiectului. Deschiderea drumului către o abordare de sus în jos pentru îmbunătăţirea educaţiei de mediu în România: oportunitatea unei bune practici pentru educaţia în domeniul economiei circulare România a făcut demersuri în vederea îmbunătăţirii educaţiei de mediu, ceea ce oferă o oportunitate de a extinde şi aprofunda cunoştinţele despre economia circulară. PNRR prevede crearea şi susţinerea unei reţele de "şcoli verzi", achiziţionarea de autobuze electrice şi renovarea clădirilor şcolare, pentru a creşte eficienţa energetică. Pentru a dobândi statutul de "şcoală verde", printre alte criterii, şcolile vor trebui să integreze în programele lor şcolare şi în activităţile extracurriculare elemente educaţionale privind dezvoltarea durabilă*250. Metodologia care stă la baza acestui concept încurajează, de asemenea, parteneriatele şi colaborările cu organizaţiile locale în domenii legate de dezvoltarea durabilă şi protecţia mediului. De asemenea, România a adoptat recent Strategia privind Educaţia de Mediu, care introduce măsuri specifice ce trebuie luate pentru a îmbunătăţi nivelul de conştientizare şi de cunoştinţe, în special în rândul elevilor mai tineri, în ceea ce priveşte responsabilitatea faţă de mediu şi dezvoltarea durabilă. Adoptarea strategiei a fost urmată la scurt timp de adoptarea unei metodologii privind "săptămâna verde"*251. În perioada alocată programului "săptămâna verde", cadrele didactice proiectează, desfăşoară şi evaluează activităţi educaţionale care sunt inter sau multidisciplinare, explorează/investighează natura, contribuie la rezolvarea problemelor locale de mediu şi la informarea/conştientizarea membrilor comunităţii locale, adesea cu implicarea familiilor acestora şi/sau în parteneriat cu alte organizaţii. România este, de asemenea, în curs de stabilire a unor protocoale de finanţare pentru programe de educaţie de mediu şi de conştientizare a publicului, inclusiv pentru activităţi legate de gestionarea circulară a deşeurilor. *250 Conform Ordinului pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind organizarea şi funcţionarea "şcolilor verzi": https://www.edupedu.ro/oficial-şcolile-pot-aplica-pentru-statulul-de-scoala-verde-care-sunt-comportamentele-pe-care-trebuie-sa-le-dezvolte-elevii-dintr-o-scoala-verde/ *251 https://www.edupedu.ro/şcolile-au-obligaţia-sa-desemneze-un-profesor-responsabil-de-mediu-potrivit-ministerului-educaţiei-programul-saptamana-verde-se-va-desfasura-dupa-o-metodologie-specifica/ Implementarea adecvată a acestor iniţiative şi integrarea principiilor şi practicilor economiei circulare ar putea juca un rol important în schimbarea mentalităţii cetăţenilor români în ceea ce priveşte consumul şi producţia circulară. Formarea tehnicienilor de reparaţii în Irlanda*252 *252 https://www.siliconrepublic.com/careers/electrical-repair-white-goods-training-course Iniţiativa privind competenţele în domeniul economiei circulare din Irlanda a fost lansată în 2021 pentru (1) a adresa deficitul naţional de experţi în reparaţii de produse electrice şi electronice şi (2) a prelungi durata de viaţă a produselor albe. Aceasta a luat forma unor cursuri de formare gratuite oferite într-un orăşel din Irlanda, care au inclus atât cursuri de formare teoretice de 26 de săptămâni, cât şi un plasament garantat la locul de muncă de 12 săptămâni. A fost rezultatul unei colaborări între trei organizaţii private. În absenţa unor iniţiative similare în România, guvernul ar putea juca rolul de coordonator şi/sau catalizator pentru a stabili programe de formare similare de către entităţi din sectorul privat în domenii în care există o nevoie semnificativă de aptitudini şi competenţe legate de economia circulară. Acţiunea 2: Consolidarea capacităţii sectorului public de a pune în aplicare SNEC şi PAEC şi de a facilita tranziţia către economia circulară*253. *253 Este abordată în cadrul de guvernanţă al PAEC. OS 1. Promovarea aptitudinilor şi competenţelor în domeniul economiei circulare Asociaţia oraşelor şi regiunilor pentru gestionarea durabilă a resurselor (ACR+) este o reţea internaţională de oraşe şi regiuni care organizează cursuri de formare în domeniul economiei circulare pentru angajaţii din sectorul public, ca parte a ambiţiei sale mai largi de a accelera tranziţia către economia circulară. Un exemplu recent în acest sens este un curs de formare de vară organizat la Universitatea Internaţională din Veneţia, oferit funcţionarilor din administraţia publică, precum şi profesioniştilor din serviciile publice şi din firme cu privire la politicile şi practicile economiei circulare, însoţit de un ghid practic privind implementarea acestora la nivel naţional, regional şi local. Formarea a fost realizată de experţi/practicieni internaţionali de nivel înalt, care au prezentat studii de caz şi bune practici legate de gestionarea resurselor, sprijinul sectorului privat, instrumente juridice şi economice etc. Prelegerile susţinute de experţii internaţionali au fost completate de ateliere de lucru şi discuţii deschise în cadrul cărora au fost împărtăşite şi discutate experienţele experţilor şi participanţilor în vederea elaborării strategiilor de economie circulară. Cursul a inclus, de asemenea, vizite la faţa locului, în cadrul cărora participanţii au putut observa în mod practic punerea în aplicare a măsurilor de economie circulară. În România, un exemplu de bună practică este dat de o iniţiativă recentă de sensibilizare şi de creştere a competenţelor legate de gestionarea integrată a deşeurilor în cadrul unei conferinţe axate pe "Gestionarea deşeurilor în economia circulară", cu participarea activă a unui set divers de părţi interesate din sectorul public şi privat*254. Această întâlnire a fost organizată de Infomediu Europa, o asociaţie privată de profesionişti în domeniul mediului, şi de Federaţia Asociaţiilor de Dezvoltare Intercomunitară, care cuprinde asociaţii de municipalităţi şi judeţe. Printre participanţi s-au numărat consilii judeţene, operatori de colectare şi transport, operatori de staţii de tratare/sortare,compostare, operatori de Centre de Management Integrat al Deşeurilor, operatori de gestionare a depozitelor de deşeuri, OIREP, reprezentanţi ai autorităţilor centrale - Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Administraţia Fondului pentru Mediu, producători şi importatori de tehnologii de tratare a deşeurilor, consultanţi şi finanţatori, precum şi specialişti în domeniul serviciilor publice la nivel naţional. În cadrul conferinţei, participanţii au avut ocazia de a face schimb de cunoştinţe şi puncte de vedere cu privire la provocări tehnice specifice, cum ar fi cele ridicate de introducerea sistemului de returnare garantată, îndeplinirea indicatorilor de reciclare şi de evitare a depozitării deşeurilor la depozitul de deşeuri, modularea ecologică a costurilor pentru fluxul de deşeuri de ambalaje din deşeurile municipale, monitorizarea unităţilor de compostare etc. Aceştia au discutat, de asemenea, despre posibilităţile de finanţare, perspectivele şi practicile europene, precum şi despre consolidarea capacităţii instituţiilor publice implicate în gestionarea integrată a deşeurilor. *254 https://transilvania365.ro/a-fost-lansat-3r-green-cluster-care-va-contribui-la-tranziţia-catre-o-economie-circulara/ Un alt caz de bună practică, tot din România, se referă la municipiul Buzău, care a adoptat deja o Strategie municipală pentru tranziţia la economia circulară pentru orizontul de timp 2020-2030, pentru a încuraja iniţiativele de economie circulară la nivel local*255. Experienţele municipiului Buzău ar putea fi folosite ca exemplu şi punct de plecare pentru eforturile de tranziţie către economia circulară şi de către alte municipalităţi locale, prin eforturi complementare de îmbunătăţire a capacităţii tehnice în rândul entităţilor guvernamentale locale, coordonate de Comitetul de Coordonare a Economiei Circulare din România şi cu participarea activă a Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor şi Ministerului Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului. *255 https://primariabuzau.ro/wp-content/uploads/2021/02/Strategia-pentru-economie-circulara-Buzau-2020-2030-6mb.pdf Acţiunea 3: Integrarea criteriilor de economie circulară în achiziţiile publice şi facilitarea adoptării acestora. OS 2. Creşterea gradului de conştientizare şi a cererii de produse şi servicii circulare Parteneriatul pentru achiziţiile publice verzi este o iniţiativă de colaborare între Ministerul Mediului şi Alimentaţiei şi regiunile şi municipalităţile daneze, lansată în 2006 pentru a stabili obiective comune în materie de achiziţii publice ecologice. Parteneriatul se bazează pe obiective de achiziţii publice comune şi obligatorii şi pe angajamente de ecologizare a achiziţiilor publice pentru 11 grupuri de produse specifice*256. Criteriile includ, de asemenea, elemente esenţiale pentru tranziţia către o economie circulară, cum ar fi reciclabilitatea, numărul de substanţe chimice utilizate şi durata de viaţă a produselor. Obiectivele urmărite sunt revizuite în mod regulat pentru a reînnoi angajamentele anterioare şi a adopta altele noi, pe măsură ce parteneriatul se maturizează şi participanţii dobândesc mai multă experienţă în ceea ce priveşte punerea în aplicare a criteriilor ecologice şi de economie circulară. O parte semnificativă a activităţilor parteneriatului se concentrează în jurul colaborării, al consolidării capacităţilor şi al schimbului de cunoştinţe şi de experienţă. În prezent, parteneriatul include 14 parteneri importanţi şi are un volum semnificativ de achiziţii publice, care se ridică la aproximativ 5 miliarde de euro. Includerea municipalităţilor în acest efort concertat a fost esenţială, deoarece acestea reprezintă două treimi din totalul achiziţiilor publice din Danemarca*257. *256 https://ellenmacarthurfoundation.org/circular-examples/denmark-public-procurement-as-a-circular-economy- enabler *257 https://eng.mst.dk/sustainability/sustainable-consumption-and-production/sustainable-procurement/partnership- for-green-public-procurement/ Municipalitatea din Samso a adoptat o politică de achiziţii dedicată în mod explicit promovării economiei circulare*258. Aceasta urmăreşte să cuprindă toate tipurile de achiziţii şi se bazează pe o combinaţie de criterii fixe şi opţionale. Printre criteriile fixe se numără obligaţia tuturor ofertanţilor de a face o descriere calitativă scurtă şi precisă a modului în care produsul sau serviciul lor contribuie la o mai mare reciclare a materialelor şi la utilizarea eficientă a resurselor. Serviciile care pun accentul pe ocuparea forţei de muncă locale în detrimentul achiziţionării de produse noi, sunt, de asemenea, evaluate mai favorabil în procesul de achiziţie. În plus, printre criteriile opţionale se numără inventarul documentat al emisiilor de CO2, ponderea materialelor reciclate în produs şi în ambalaj, ponderea ambalajelor care pot fi reciclate, proporţia în care produsul este proiectat pentru a fi demontat etc. *258 https://sppregions.eu/fileadmin/user_upload/Circular_Procurement_Case_Study_Collection.pdf Acţiunea 4: Dezvoltarea unei platforme digitale pentru a urmări şi comunica în privinţa implementării acţiunilor de economie circulară, a indicatorilor de performanţă şi a altor informaţii relevante*259. *259 Este abordată în secţiunea de monitorizare şi evaluare a PAEC. OS2. Creşterea gradului de conştientizare şi a cererii de produse şi servicii circulare Cadrul digital de monitorizare a progreselor în domeniul economiei circulare*260 al UE a fost elaborat în 2017, la doi ani de la adoptarea primului PAEC al CE în 2015. Cadrul este utilizat pentru a urmări progresele şi a gestiona cunoştinţele privind economia circulară în UE, reunind date din toate statele sale membre pentru a arăta unde se înregistrează progrese şi unde este nevoie de mai multe eforturi. Ca atare, cadrul include o prezentare generală a conţinutului, cu posibilităţi de a trece la părţile ulterioare, inclusiv informaţii privind indicatorii, tabelele cu date statistice relevante, publicaţii, contextul politic şi linkuri către site-uri utile. Indicatorii şi datele sunt organizate în patru domenii tematice principale, care sunt în prezent în curs de revizuire dar care includ: 1) producţie şi consum, 2) gestionarea deşeurilor, 3) materii prime secundare şi 4) competitivitate şi inovare. Site-ul face, de asemenea, legături între conţinutul său, obiectivele de dezvoltare durabilă şi statistici mai specifice privind deşeurile. *260 https://ec.europa.eu/eurostat/web/circular-economy/overview Platforma de implementare a economiei circulare a Agenţiei pentru Protecţia Mediului din SUA este un alt exemplu demn de luat în seamă*261. Platforma conţine informaţii actualizate despre Strategia naţională de reciclare şi acţiunile sale, a căror punere în aplicare se bazează pe colaborări cu organizaţii partenere. Platforma enumeră şi defineşte acţiunile, precizează obiectivul acestora şi oferă informaţii despre stadiul lor de implementare, inclusiv finalizarea jaloanelor, entităţile care colaborează la acţiuni şi linkuri către rezultate relevante. Pe lângă faptul că facilitează diseminarea informaţiilor despre măsurile urmărite şi progresul către acestea, platforma permite, de asemenea, organizaţiilor potenţial partenere să identifice oportunităţi de a se alătura acţiunii colective şi de a contribui cu expertiza lor la acest efort. *261 https://www.epa.gov/recyclingstrategy/circular-economy-implementation-plan-online-platform Acţiunea 5: Facilitarea finanţării C&D&I în practici şi tehnologii de economie circulară, cu accent pe digitalizare. OS 3. Furnizarea unui cadru de sprijin pentru C&D&i orientat spre promovarea practicilor de economie circulară Tabelul de mai jos oferă exemple de programe naţionale de inovare instituite în alte state membre ale UE. Tabelul 14. Programe naţionale de inovare instituite în alte state membre ale UE
┌──────────┬───────────────────────────┐
│ │Programe naţionale de │
│Stat │inovare instituite în alte │
│ │state membre ale UE │
├──────────┼───────────────────────────┤
│ │Agenţia Austriacă de │
│ │Promovare a Cercetării │
│ │oferă finanţare pentru │
│Austria │proiecte de cercetare axate│
│ │pe o varietate de subiecte,│
│ │inclusiv proiecte legate de│
│ │economia circulară. │
├──────────┼───────────────────────────┤
│ │Programul Green Enterprise:│
│ │Inovare pentru o Economie │
│ │Circulară al Agenţiei │
│ │pentru Protecţia Mediului │
│ │este un program anual de │
│ │finanţare specific │
│ │domeniului de politică al │
│Irlanda │economiei circulare, care │
│ │are ca scop sprijinirea │
│ │inovatorilor în vederea │
│ │dezvoltării, demonstrării │
│ │şi punerii în aplicare a │
│ │principiilor economiei │
│ │circulare în modelele lor │
│ │de afaceri. │
├──────────┼───────────────────────────┤
│ │Agenţia naţională pentru │
│ │inovare LuxInnovation ajută│
│ │întreprinderile să evalueze│
│ │potenţialul de creştere a │
│ │activităţii lor prin │
│ │aplicarea principiilor │
│Luxemburg │economiei circulare, │
│ │inclusiv prin îndrumare în │
│ │vederea accesării │
│ │ajutorului public din │
│ │partea Ministerului │
│ │Economiei pentru a acoperi │
│ │o parte din costurile │
│ │suportate. │
├──────────┼───────────────────────────┤
│ │SIFIDE este o schemă de │
│ │stimulare fiscală pentru C&│
│ │D&I oferită IMM-urilor │
│ │care, începând din 2016, │
│ │oferă bonusuri suplimentare│
│Portugalia│scutirilor fiscale │
│ │existente dacă proiectul de│
│ │cercetare şi dezvoltare │
│ │include elemente de │
│ │proiectare ecologică, cu un│
│ │accent deosebit pe economia│
│ │circulară. │
├──────────┼───────────────────────────┤
│ │Programul privind economia │
│ │circulară al agenţiei │
│ │suedeze pentru inovare, │
│ │Vinnova, oferă cofinanţare │
│ │pentru proiecte de inovare │
│ │şi explorare legate de │
│ │tranziţia Suediei către o │
│ │economie circulară. │
│Suedia │Agenţia Suedeză pentru │
│ │Energie a finanţat, prin │
│ │intermediul platformei de │
│ │cercetare Re:Source, │
│ │proiecte în domeniul │
│ │refabricării, reutilizării │
│ │şi reciclării, atât pentru │
│ │companii, cât şi pentru │
│ │alte părţi interesate │
│ │orientate spre cercetare. │
└──────────┴───────────────────────────┘
Sursa: Platforma europeană a părţilor interesate de economia circulară, 2022, cu unele actualizări şi ajustări. Acţiunea 6: Extinderea sprijinului financiar de stat destinat proiectelor de economie circulară ale sectorului privat, orientate către implementarea planului de acţiune şi cu accent pe soluţiile digitale. OS 3. Furnizarea unui cadru de sprijin pentru C&D&I orientat spre promovarea practicilor de economie circulară Tabelul 15 redă câteva exemple de scheme de sprijin de stat pentru sectorul privat, oferite în alte state membre ale UE. Aceste exemple arată că schemele de finanţare relevante pentru economia circulară sunt adesea oferite de ministerele economiei, energiei şi mediului, atât la nivel naţional, cât şi la nivel local. Acestea pun adesea un accent deosebit pe eficienţa resurselor şi vizează, de asemenea, creşterea competitivităţii. Deşi sunt furnizate în principal sub formă de ajutoare de stat, acestea pot luat şi forma unor împrumuturi şi garanţii pentru a facilita finanţarea proiectelor. Tabelul 15. Programe de ajutor de stat din state membre ale UE
┌──────────┬───────────────────────────┐
│Stat │Schema de sprijin de stat │
├──────────┼───────────────────────────┤
│ │Serviciul de Industrie şi │
│ │Tehnologie, care │
│ │funcţionează sub │
│ │supravegherea Ministerului │
│ │Energiei, Comerţului şi │
│ │Industriei, oferă finanţare│
│ │pentru economisirea │
│ │energiei şi eficienţa │
│Cipru │resurselor în cadrul │
│ │diferitelor scheme de │
│ │sprijin, ca parte a │
│ │eforturilor sale de a │
│ │îmbunătăţi competitivitatea│
│ │diferitelor sectoare │
│ │economice şi de a contribui│
│ │la creşterea economică │
│ │generală a ţării. │
├──────────┼───────────────────────────┤
│ │Fondul Danez de Investiţii │
│ │Ecologice, un fond de │
│ │împrumut de stat │
│ │independent pentru │
│ │sprijinirea dezvoltării │
│ │durabile, cofinanţează │
│Danemarca │proiecte în cinci domenii, │
│ │inclusiv în utilizarea │
│ │circulară a materialelor şi│
│ │resurselor ca de exemplu, │
│ │deşeurile ca resursă, │
│ │polimeri alternativi şi │
│ │materiale compozite, │
│ │reciclarea etc.. │
├──────────┼───────────────────────────┤
│ │Guvernul estonian oferă │
│ │subvenţii întreprinderilor │
│ │şi organizaţiilor pentru a │
│ │adopta soluţii mai │
│ │eficiente din punctul de │
│ │vedere al utilizării │
│ │resurselor, cum ar fi │
│Estonia │schimbări sistematice în │
│ │producţie, utilaje │
│ │inovatoare, soluţii IT │
│ │pentru automatizare, │
│ │monitorizare şi sisteme de │
│ │management de mediu, care │
│ │contribuie la reducerea │
│ │utilizării resurselor. │
├──────────┼───────────────────────────┤
│ │Guvernul oferă subvenţii, │
│ │garanţii şi credite │
│Luxemburg │companiilor pentru │
│ │activităţi de protecţie a │
│ │mediului şi de utilizare │
│ │eficientă a resurselor. │
├──────────┼───────────────────────────┤
│ │Fondul Naţional pentru │
│ │Protecţia Mediului şi │
│ │Gospodărirea Apelor din │
│ │Republica Polonă, asigură │
│ │cofinanţarea proiectelor de│
│ │consolidare a implementării│
│Polonia │economiei circulare, │
│ │finanţate în ultimă │
│ │instanţă prin Mecanismul │
│ │Financiar al Spaţiului │
│ │Economic European 2014-2021│
│ │cu o sumă de 3 milioane de │
│ │euro. │
├──────────┼───────────────────────────┤
│ │Fondul de Mediu al │
│ │Portugaliei sprijină │
│ │politica de mediu a │
│ │guvernului portughez şi a │
│ │finanţat mai multe programe│
│ │care vizează în mod special│
│ │promovarea economiei │
│Portugalia│circulare. Printre acestea │
│ │se numără finanţarea │
│ │periodică a │
│ │municipalităţilor din │
│ │Portugalia pentru a pune în│
│ │aplicare soluţii locale de │
│ │economie circulară care să │
│ │ofere beneficii economice, │
│ │sociale şi de mediu. │
├──────────┼───────────────────────────┤
│ │Programele de protecţie a │
│ │mediului ale Eco Fund - │
│ │Fondul Public de Mediu din │
│ │Slovenia - au ca scop să │
│ │ajute sectorul public şi │
│ │cel privat să îşi │
│ │îmbunătăţească eficienţa │
│ │energetică şi să utilizeze │
│Slovenia │surse de energie │
│ │regenerabilă. Împrumuturile│
│ │sunt acordate pentru a │
│ │sprijini reducerea │
│ │emisiilor de gaze cu efect │
│ │de seră, gestionarea │
│ │deşeurilor, investiţii în │
│ │maşini hibride sau │
│ │electrice etc. │
├──────────┼───────────────────────────┤
│ │Departamentul de Dezvoltare│
│ │Economică, Sustenabilitate │
│ │şi Mediu al guvernului basc│
│ │a avut un program de │
│ │proiecte demonstrative de │
│ │economie circulară care a │
│ │oferit finanţare pentru │
│ │teste industriale şi │
│ │semi-industriale care │
│ │confirmă fezabilitatea │
│ │tehnico-economică şi de │
│ │mediu a unor noi soluţii de│
│ │separare, colectare sau │
│ │recuperare a materialelor │
│ │secundare, de fabricare a │
│Spania │produselor cu un conţinut │
│ │ridicat de materiale │
│ │secundare, de recuperare a │
│ │pieselor, componentelor, │
│ │produselor etc. │
│ ├───────────────────────────┤
│ │Guvernul Cataloniei oferă, │
│ │de asemenea, finanţare, │
│ │inclusiv subvenţii, pentru │
│ │a promova dezvoltarea │
│ │economiei circulare, pentru│
│ │a îmbunătăţi eficienţa │
│ │resurselor şi pentru a │
│ │decupla dezvoltarea │
│ │economică de consumul de │
│ │resurse. │
└──────────┴───────────────────────────┘
Sursa: Platforma europeană a părţilor interesate de economia circulară, 2022, cu actualizări şi ajustări. Tabelul 16 include câteva exemple de iniţiative private de finanţare a EC din alte ţări ale UE, pentru a inspira continuarea progreselor şi în România. Tabelul 16. Iniţiative de finanţare privată pentru economia circulară în alte state membre ale UE
┌─────────┬────────────────────────────┐
│ │Iniţiative de finanţare │
│Stat │privată pentru economia │
│ │circulară │
├─────────┼────────────────────────────┤
│ │Kommunalkredit Bank, │
│ │specializată în finanţarea │
│ │proiectelor de │
│ │infrastructură şi de │
│ │energie, oferă finanţări │
│ │pentru companii şi │
│ │organizaţii antreprenoriale │
│ │pentru a implementa măsuri │
│ │de economisire a energiei, │
│Austria │de extragere a căldurii │
│ │reziduale, pentru producţia │
│ │de biometan, procesarea │
│ │gazului din biomasă, │
│ │biocombustibili de generaţia│
│ │a doua, construcţii │
│ │eficiente din punct de │
│ │vedere energetic şi alte │
│ │tipuri de activităţi care se│
│ │bazează pe modelul circular.│
├─────────┼────────────────────────────┤
│ │Facilitatea de finanţare │
│ │durabilă pentru Balcanii de │
│ │Vest este o facilitate de │
│ │finanţare oferită de Banca │
│ │Europeană pentru │
│ │Reconstrucţie şi Dezvoltare,│
│ │care oferă linii de credit │
│ │băncilor partenere din │
│ │Balcanii de Vest pentru a │
│ │acorda împrumuturi │
│Croaţia │întreprinderilor şi │
│ │municipalităţilor care │
│ │doresc să investească în │
│ │proiecte de eficienţă │
│ │energetică şi în proiecte de│
│ │energie regenerabilă la │
│ │scară mică. În Croaţia, │
│ │această facilitate │
│ │funcţionează prin │
│ │intermediul Zagrebacka │
│ │Banka, ERSTE şi PBZ. │
├─────────┼────────────────────────────┤
│ │Centrul de Investiţii pentru│
│ │Mediu, utilizând diverse │
│ │surse de finanţare, a pus în│
│ │aplicare un program de EC │
│ │pentru a sprijini │
│ │activităţile care contribuie│
│Estonia │la utilizarea eficientă a │
│ │resurselor şi ajută la │
│ │introducerea principiilor │
│ │EC, inclusiv prin prevenirea│
│ │deşeurilor şi a emisiilor şi│
│ │reducerea impactului asupra │
│ │mediului. │
├─────────┼────────────────────────────┤
│ │Intesa Sanpolo, în │
│ │parteneriat cu Fundaţia │
│ │Ellen MacArthur, a alocat 5 │
│ │miliarde de euro în perioada│
│ │2018-2021 pentru a sprijini │
│Italia │proiecte în domeniul EC. │
│ │Banca este, de asemenea, un │
│ │partener important al BEI, │
│ │cu două linii de credit │
│ │pentru EC în valoare de 1 │
│ │miliard de euro. │
├─────────┼────────────────────────────┤
│ │Decalia Circular Economy │
│ │este un fond de capitaluri │
│ │proprii axat pe companii │
│ │care vor beneficia │
│ │structural de pe urma │
│ │tranziţiei către EC sau care│
│ │vor permite această │
│Luxemburg│tranziţie. Printre alte │
│ │domenii prioritare, fondul │
│ │investeşte în dezvoltarea │
│ │economiei de partajare, în │
│ │sectorul deşeurilor şi │
│ │reciclării, precum şi al │
│ │nutriţiei pentru reducerea │
│ │risipei alimentare. │
├─────────┼────────────────────────────┤
│ │Programul de EC al ING "The │
│ │Orange Circle" are ca scop │
│ │să ajute clienţii să treacă │
│ │la modele de afaceri de EC. │
│ │De asemenea, ABN AMRO │
│Olanda │sprijină tranziţia către eC │
│ │printr-o combinaţie de │
│ │consultanţă şi finanţare şi │
│ │caută în mod proactiv │
│ │clienţi care doresc să │
│ │treacă la un model de │
│ │afaceri circular. │
├─────────┼────────────────────────────┤
│ │Ecrowd! este o platformă de │
│ │crowdfunding care face │
│ │legătura între deţinătorii │
│Spania │de proiecte durabile care │
│ │caută împrumuturi la scară │
│ │mică şi investitorii │
│ │privaţi. │
└─────────┴────────────────────────────┘
Sursa: Platforma europeană a părţilor interesate de economia circulară, 2022, cu unele actualizări şi ajustări. 8.2. Agricultură şi silvicultură Acţiunea 7: Creşterea gradului de utilizare a biomasei provenite din activităţi agricole şi forestiere pentru producerea de energie şi a biofertilizatorilor. OS 4. Înlocuirea îngrăşămintelor chimice cu alternative biologice OS 5. Reducerea procentului de combustibili fosili pentru producţia de energie şi materiale Staţia de compostare din Mioveni, judeţul Argeş, foloseşte nămolul de la staţia de epurare a oraşului, care amestecat cu deşeuri vegetale produce compost. Compostul rezultat a fost supus unor teste şi verificări, iar rezultatele publicate conduc la concluzia că se poate obţine un compost calitativ şi adecvat pentru anumite domenii agricole, cum ar fi pomicultura, viticultura sau zonele puternic erodate. Tot compostul produs la Mioveni a fost testat într-un laborator independent, dovedindu-se că nu există agenţi patogeni. Staţia de compostare din Oradea, judeţul Bihor, a fost inaugurată în 2010 şi îndeplineşte cele mai riguroase cerinţe naţionale şi comunitare. Scopul înfiinţării acestei staţii de compostare a fost acela de a trata în mod corespunzător deşeurile organice biodegradabile colectate separat din zona metropolitană a municipiului Oradea şi a judeţului Bihor. Totodată, biogazul generat prin descompunerea anaerobă este captat prin absorbţie, transmis prin intermediul staţiilor de reglare a biogazului la conducta principală de colectare din care, după filtrare şi separare, condensatul este utilizat în scopul producerii de energie termică sau electrică. Acţiunea 8: Promovarea utilizării în sistemele de irigaţii a apelor uzate tratate, în conformitate cu cerinţele minime ale UE privind calitatea şi monitorizarea apei, pentru a înlocui consumul de apă dulce în agricultură, împreună cu furnizarea de ghiduri privind utilizarea acestora. OS 6. Reducerea consumului de apă dulce şi evitarea degradării solului (deşertificare) Anual, la nivelul UE sunt reutilizate 2,4% din reziduurile de ape uzate urbane tratate, ceea ce înseamnă 1 miliard de metri cubi de ape uzate urbane tratate. Aceasta reprezintă mai puţin de 0,5% din prelevările anuale de apă dulce din UE. Totuşi, mai multe ţări din UE au pus deja în aplicare iniţiative de reutilizare a apei pentru irigaţii, cu valori cuprinse între 12% şi 60% din efluenţii lor, ceea ce indică în mod clar un potenţial uriaş pentru reutilizarea în viitor a apelor uzate tratate în agricultură*262. *262 https://apanoastra.ro/reutilizarea-apei-o-soluţie-pentru-criza-ce-se-prefigureaza Acţiunea 9: Promovarea unor metode agricole durabile care să conserve şi să regenereze fertilitatea naturală a solurilor şi să asigure protecţia şi refacerea ecosistemelor. OS 7. Aplicarea principiilor agricole cu un impact minim asupra mediului şi producerea de alimente de calitate pe termen lung OS 8. Creşterea gradului de conştientizare asupra utilizării durabile a resurselor naturale locale Asociaţia Industriei de Protecţie a Plantelor din România, membră a CropLife Europe, reprezintă 85% din companiile care dezvoltă şi comercializează produse de protecţie a plantelor. Scopul asociaţiei este de a promova utilizarea responsabilă a produselor de protecţie a plantelor în contextul unei agriculturi durabile, care să îmbine respectul pentru sănătatea oamenilor cu grija pentru un mediu sănătos, satisfăcând în acelaşi timp cererea de produse agricole. Asociaţia promovează agricultura durabilă prin dezvoltarea de produse cu impact redus asupra mediului, prin încurajarea sistemului de agricultură integrată, prin implicarea în iniţiative voluntare, prin construirea unui dialog de-a lungul întregului lanţ alimentar, acordând sprijin formării agricultorilor, precum şi prin promovarea managementului integrat al culturilor, un sistem integrat de producţie vegetală care are ca scop sprijinirea agricultorilor în echilibrarea componentelor economice, de mediu şi sociale ale agriculturii durabile. Asociaţia Producătorilor de Porumb din România "APPR - Mândru că sunt fermier" este formată din producători agricoli şi reprezentanţi ai lanţului profesional al porumbului din România şi face parte din Confederaţia Europeană a Producătorilor de Porumb, care reprezintă cele mai mari ţări producătoare de porumb din Europa. Scopul principal al APPR este acela de a oferi expertiză tehnică, comunicare economică şi profesională pentru membrii şi organizaţiile profesionale ale fermierilor din România, prin organizarea unei reţele de testare ştiinţifică independentă a celor mai cultivaţi hibrizi de porumb din România, consultanţă tehnică pentru cultivatorii de porumb, asistenţă tehnico-economică oferită fermierilor, precum şi reprezentarea producătorilor români de porumb la nivel naţional şi european. Acţiunea 10: Sprijinirea fermierilor şi a silvicultorilor prin construcţia de centre logistice şi infrastructură de depozitare şi distribuţie a produselor agrosilvice şi alimentare în vederea facilitării accesului la pieţe specializate, prin asigurarea accesului la tehnologii noi şi la educaţie, precum şi prin alte măsuri. OS 9. Crearea şi consolidarea lanţurilor scurte de aprovizionare OS 10. Transferul de inovare şi stimularea antreprenoriatului în mediul rural prin construcţia de parteneriate locale şi cooperarea cu oraşele limitrofe pentru utilizarea durabilă a resurselor OS 11. Creşterea calităţii şi cantităţii de produse locale şi durabile OS 12. Creşterea productivităţii locale durabile la costuri reduse pe termen lung Târgul INDAGRA, organizat de ROMEXPO în parteneriat cu Camerele de Comerţ şi Industrie din România, prezintă cele mai noi tendinţe în domeniul agriculturii, viticulturii, horticulturii şi zootehniei. INDAGRA este împărţit pe sectoare stricte, şi anume: sisteme de irigaţii, sere, solarii, material săditor, seminţe, îngrăşăminte, viticultură, silozuri, maşini şi utilaje agricole, maşini şi utilaje pentru zootehnie, furaje, furaje combinate, creşterea animalelor şi a păsărilor, laboratoare, echipamente de lucru, produse veterinare, finanţe, consultanţă, organisme de certificare, presă de specialitate. Acţiunea 11: Adaptarea instrumentelor de finanţare pentru a facilita accesul fermierilor şi silvicultorilor la finanţare şi pentru a sprijini cercetarea-dezvoltarea în sectorul agricol şi forestier. OS 13. Promovarea activităţii de cercetare-dezvoltare în sectorul agricol şi forestier Institutul Internaţional pentru Dezvoltare Durabilă, prin intermediul programului de cercetare "State of Sustainability Initiatives", a publicat Analiza Standardelor şi Investiţiilor în Agricultura Sustenabilă*263, care confirmă că furnizorii de servicii financiare la nivelul UE sunt din ce în ce mai mult angajaţi în investiţii durabile, analiza prezintă elemente cheie pentru a sprijini furnizorii de servicii financiare în stimularea investiţiilor în agricultura durabilă. Documentul examinează modul în care standardele voluntare de durabilitate care operează în sectorul agricol pot reduce riscurile financiare, contribuind în acelaşi timp la catalizarea investiţiile în iniţiative de agricultură durabilă*264. *263 https://www.iisd.org/publications/report/ssi-review-standards-investments-sustainable-agriculture *264 https://www.iisd.org/system/files/2022-04/ssi-initiatives-review-standards-investments-agriculture.pdf 8.3. Sectorul auto Acţiunea 12: Investiţii în cercetare şi dezvoltare, precum şi în educaţie pentru formarea profesională a viitorilor ingineri şi tehnicieni după o programă de studii care include principiile EC şi reglementările legate de EC aplicabile la proiectarea vehiculelor şi a pieselor componente, inclusiv pentru proiectarea bateriilor pentru vehiculele electrice; cercetarea pentru găsirea de soluţii pentru prelungirea duratei de viaţă şi reutilizarea bateriilor pentru vehiculele electrice. OS 14. Creşterea capacităţii de reutilizare şi de reciclare a componentelor şi materialelor Exemple de bune practici pentru includerea economiei circulare în programele de studii universitare pot fi culese din ţările Europei de Vest, cum ar fi Belgia, Germania sau Ţările de Jos. Figura 6 prezintă un exemplu de curs post-universitar care include principiile economiei circulare şi care face parte din mai multe programe de Master ale Facultăţii de Ştiinţe Inginereşti din cadrul KU Leuven. Aşadar, cursul este dedicat doar studenţilor de la nivel de masterat şi nu este adaptat unui domeniu de inginerie anume. Figura 6. Program care include principiile economiei circulare în cadrul studiilor de inginerie la KU Leuven Curs de management al materialelor durabile Cursul Managementul materialelor durabile este organizat de Facultatea de Ştiinţe Inginereşti. În prima parte a cursului se predă importanţa dezvoltării durabile dintr-o perspectivă ecologică şi concepte/aspecte ale tehnologiei durabile, cum ar fi ecologia industrială, chimia verde, economia circulară etc. În cea de-a doua parte a cursului sunt explorate instrumentele de evaluare a sustenabilităţii ecologice a sistemelor tehnologice, cum ar fi: analiza ciclului de viaţă, analiza fluxului de materiale, calculul costurilor ciclului de viaţă, analiza amprentei ecologice şi analiza In/Output. În cea de-a treia parte a cursului, sunt examinate studii de caz privind implementarea tehnologiilor durabile prin intermediul unor seminarii oferite de actori relevanţi, de exemplu, din industrie. Sursa: https://www.kuleuven.be/duurzaamheid/sustainability/education/spotlight În România, Facultatea de Autovehicule Rutiere, Mecatronică şi Mecanică pregăteşte specialişti de înaltă calificare - ingineri, absolvenţi de master şi doctorat - în domeniul ingineriei autovehiculelor, ingineriei transporturilor, ingineriei mecanice şi al mecatronicii, în concordanţă cu necesităţile actuale şi de perspectivă. Competenţele absolvenţilor facultăţii permit acestora să-şi desfăşoare activitatea în următoarele ramuri ale ingineriei: ingineria autovehiculelor, ingineria transporturilor, ingineria maşinilor inteligente, inginerie mecanică de precizie, ingineria maşinilor pentru agricultură şi industrie alimentară. Formarea profesională competitivă a specialiştilor este reflectată în structura planurilor de învăţământ, astfel concepute încât să asigure o pregătire polivalentă. Facultatea de Autovehicule Rutiere, Mecatronică şi Mecanică din Cluj-Napoca continuă tradiţia învăţământului superior tehnic, înfiinţat în 1948 prin transformarea Şcolii de Subingineri Electromecanici în Institutul de Mecanică. Din 1953 acesta se transformă în Institutul Politehnic, având în componenţă 4 facultăţi dintre care şi Facultatea de Mecanică. Pentru a îmbina disciplina economiei circulare cu programele de inginerie existente, începând cu studiile care conduc la diploma de licenţă, astfel încât studenţii să înveţe cum să aplice principiile economiei circulare în domeniul lor specific de inginerie, inclusiv în ingineria automobilelor, exemplul din Figura 6, poate fi luat în analiză în vederea corelării/implementării în programele de inginerie ale universităţilor tehnice din România. Acţiunea 13: Instituirea activităţilor de dezmembrări auto cu impact redus asupra mediului prin crearea unor centre de dezmembrări automatizate de înaltă tehnologie prin care să recupereze piesele şi materialele funcţionale şi care să permită identificarea materialelor şi a pieselor componente şi să asigure un mediu de dezasamblare sigur din punct de vedere al mediului şi sănătăţii. OS 14. Creşterea capacităţii de reutilizare şi de reciclare a componentelor şi materialelor KAIHO INDUSTRY este o companie japoneză de reciclare a automobilelor care oferă o soluţie pentru tratarea şi gestionarea deşeurilor de vehicule uzate. Compania a fost prezentată de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială în cadrul Platformei de promovare a tehnologiilor durabile*265. KAIHO INDUSTRY a dezvoltat un sistem de reciclare auto ecologic care contribuie la economia circulară. Acesta este livrat sub forma unui "sistem de reciclare a automobilelor la pachet", format din trei componente: *265 http://www.unido.or.jp/en/technology_db/3776/ ● Instalarea echipamentului de reciclare şi a sistemului de producţie - o tehnologie de reciclare standardizată adaptabilă care permite separarea deşeurilor metalice de piesele uzate care pot fi reciclate; ● Instalarea sistemului informatizat de gestionare a activităţii - sistemul KRA - sistemul permite gestionarea controlului calităţii şi a inventarului, utilizând un sistem de coduri de bare pentru a identifica originea, istoricul şi specificaţiile pieselor individuale recuperate de la vehicule; ● Formarea profesională în domeniul tehnologiilor de reciclare a automobilelor şi al competenţelor de management prin Centrul Internaţional de Educaţie în domeniul Reciclării care instruieşte lucrătorii din domeniul reciclării atât în tehnologiile utilizate, cât şi în competenţele de management necesare prestării activităţii de reciclare şi valorificare a pieselor şi materialelor recuperate de la vehiculul uzat. Soluţia de reciclare conţine un standard de evaluare a calităţii motoarelor uzate care ajung pe piaţa de export, numit Japan Reuse Standard. Acest standard de calitate pentru produsele uzate completează Standardul Industrial Japonez pentru produsele noi. O reprezentare a acestuia este oferită în Figura 7. Informaţiile furnizate în fişa standardului de calitate sunt informaţii esenţiale pentru asigurarea transparenţei în ceea ce priveşte durata de viaţă potenţială precum şi performanţa motorului şi a unităţii de transmisie aferente. Figura 7. Ilustraţie a standardului japonez de reutilizare pentru motoarele uzate (a se vedea imaginea asociată) Sursa: http: //www.unido. or.jp/en/technology_db/3776/ Această soluţie poate, de asemenea, să asigure garanţia de siguranţă pentru piesele reutilizate şi să faciliteze punerea în aplicare a "Acţiunii 3: Siguranţa vehiculelor" din Planul de Acţiune pentru Siguranţa Rutieră*266, facilitând astfel inspecţia de siguranţă a unui autovehicul reparat în care au fost încorporate piese utilizate. *266 https://legislaţie.just.ro/Public/DetaliiDocument/255841 SEDA este un producător austriac de utilaje pentru drenarea fluidelor, cum ar fi benzina şi motorina, uleiul uzat, lichidul de frână şi lichidul de răcire, dar şi gazul lichefiat şi urea din vehiculele scoase din uz, precum şi echipamente şi unelte pentru dezmembrarea acestora. Echipamentele produse de SEDA şi de producători similari sunt capabile să profesionalizeze şi să optimizeze activitatea centrelor de reciclare şi dezmembrare a vehiculelor scoase din uz. Nivelul avansat al echipamentelor produse de SEDA permite o activitate de drenaj sigură şi ecologică în pregătirea pentru dezmembrare. De exemplu, instrumentele de dezmembrare permit recuperarea în siguranţă, în vederea reciclării, a airbagurilor, a sticlei şi a anvelopelor, pe lângă metale, aluminiu şi cabluri. De asemenea, compania oferă unelte şi utilaje speciale pentru mărunţirea, tăierea şi comprimarea reziduurilor metalice ale unei maşini casate, precum şi pentru "reciclarea frigiderelor". SEDA dispune, de asemenea, de soluţii pentru dezmembrarea şi reciclarea vehiculelor electrice. Compania susţine că atinge o rată de recuperare de 95% a materialelor conţinute într-un vehicul scos din uz. Totuşi, această cifră trebuie privită cu o doza de scepticism deoarece definiţia "valorificării" din versiunea actuală a Directivei privind Vehiculele Scoase din Uz este destul de laxă şi include în această cifră şi recuperarea de energie. Compania susţine că recuperează toate metalele: oţel, aluminiu, cupru, metalul catalizator - în general pe bază de platină, la un nivel de puritate compatibil cu reciclarea, în timp ce polipropilena recuperată, forma dominantă de polimeri din autovehicule, cu o pondere de 28%, este doar parţial reutilizabilă: doar 45% din polipropilena recuperată este pură, în timp ce 33% este contaminată cu metal şi 12% cu sticlă. Acţiunea 14: Programe de formare profesională a mecanicilor auto pentru a dobândi competenţe compatibile cu EC, astfel încât să lucreze în ateliere de reparaţii capabile să ofere în timp util servicii de întreţinere preventivă a parcului auto. OS 15. Creşterea duratei de viaţă a parcului auto Un bun exemplu de practică în pregătirea şi instruirea muncitorilor din industria auto se găseşte chiar în Braşov, în inima României, şi anume Şcoala Profesională Germană Kronstadt*267. Aceasta este o şcoală profesională tehnică de stat la nivel de învăţământ secundar care urmează modelul german de învăţământ dual şi este prima şcoală de acest tip din România. Şcoala a fost înfiinţată în 2012 de Clubul Economic German împreună cu municipalitatea din Braşov şi a pregătit până acum muncitori foarte bine instruiţi pentru a lucra în industria auto. *267 https://www.sgk.ro/despre-spgk/istoric şi aici: https://www.rarom.ro/?page_id=776 Facultatea de Mecanică, Universitatea din Craiova, este un alt exemplu. Facultatea are peste 40 de ani în furnizarea de specialişti în domeniul ingineriei mecanice, a ingineriei autovehiculelor şi ingineriei civile, atât pentru companiile din zonă, cât şi pentru alte companii la nivel naţional. Acţiunea 15: Studiu pentru identificarea măsurilor, cum ar fi cerinţe tehnice, responsabilitatea producătorilor, instrumente economice sau acorduri voluntare pentru creşterea gradului de colectare separată a uleiurilor uzate. OS 16. Reducerea impactului negativ asupra sănătăţii umane şi asupra naturii, sporind în acelaşi timp utilizarea materiilor prime secundare Germania are o istorie îndelungată în ceea ce priveşte reglementarea uleiurilor uzate, având în vigoare o schemă REP pentru uleiurile uzate încă din 1987, prin "Regulamentul privind uleiurile vechi AltolV - Altolverordnung". Acesta a fost revizuit în 2002 şi din nou în 2020*268. Articolul 8 din acest regulament prevede că "Punctul de returnare a uleiului vechi de către utilizatorii finali este (1) Orice persoană care comercializează ulei pentru motoare cu combustie internă sau ulei pentru angrenaje către utilizatorii finali [...]" În plus, legea prevede că "(2) Punctul de colectare trebuie să accepte gratuit uleiurile uzate de motoare cu ardere internă sau de angrenaje [...]". Aceleaşi condiţii se aplică şi filtrelor de ulei şi deşeurilor care conţin ulei şi care sunt generate în mod regulat în timpul schimburilor de ulei. Astfel, în practică, acest regulament înseamnă că orice cumpărător poate oricând să returneze uleiurile uzate, "în limita cantităţii de uleiuri pentru motoare cu ardere internă şi uleiuri pentru angrenaje livrate în cazul individual", la punctul de vânzare de unde le-a cumpărat. În plus, vânzătorul trebuie să pună la dispoziţie un punct de colectare la locul de vânzare sau trebuie să furnizeze clientului informaţii despre un punct de colectare care se află în apropierea locului de vânzare şi cu care vânzătorul are un acord contractual. *268 https://www.gesetze-im-internet.de/alt_lv/index.html#BJNR023350987BJNE000903360 În plus şi foarte important, în Germania sancţiunile aplicate pentru eliminarea necorespunzătoare a uleiurilor uzate pot ajunge la 100.000 EUR*269 şi pot fi extinse până la închiderea afacerii, în cazul comercianţilor care nu se conformează. *269 https://addinol.de/en/products/lubricants-for-the-automotive-sector/engine-oil/disposal. Acţiunea 16: Îndepărtarea maşinilor abandonate de pe domeniul public prin consolidarea aplicării legislaţiei relevante, în speţă Legea nr. 421/2002 cu modificările ulterioare, inclusiv prin amenzi mai drastice şi termene mai strânse. OS 16. Reducerea impactului negativ asupra sănătăţii umane şi asupra naturii, sporind în acelaşi timp utilizarea materiilor prime secundare Deşi au fost făcute unele simplificări prin revizuirea legii în 2020*270, în primul rând prin înjumătăţirea perioadei în care un vehicul poate fi declarat abandonat, de la 1 an la 6 luni*271, există încă lacune în lege*272, procesul este încă ineficient, iar orizontul de 6 luni pentru declararea unui vehicul ca fiind abandonat este încă lung şi consumator de resurse. În plus, la perioada de 6 luni după care o maşină poate fi declarată abandonată se adaugă încă 15 zile necesare efectuării notificărilor eventualului proprietar de către autorităţile locale. *270 Legea nr. 97/2020, care poate fi consultată la adresa http://86.105.216.122:83/RO_Update/ActID/103776 *271 O maşină este considerată abandonată dacă s-a stabilit că nu a fost mutată de cel puţin 6 luni şi nu are inspecţia tehnică, asigurarea şi impozitul plătite la zi. *272 De exemplu, proprietarul îşi mută maşina cu câteva zile înainte de expirarea perioadei de 6 luni după care procesul se reia de la început. În esenţă, pentru a scurta aceşti timpi de aşteptare este nevoie de o nouă abordare a definiţiei "vehiculului abandonat", precum şi de reguli de parcare mai bine definite. În acest sens, pot fi urmate practicile altor ţări, precum SUA sau Australia, unde timpul de aşteptare pentru clasificarea unei maşini ca fiind abandonată este limitat la 48-72 de ore de la momentul la care s-a constatat că vehiculul nu a fost mişcat de pe o stradă sau de pe domeniul public. Deşi, în multe cazuri, vehiculul nu este clasificat imediat ca fiind abandonat, se iniţiază totuşi o anchetă. Investigaţiile pot fi demarate şi în urma plângerii sau a sesizării unui cetăţean. În plus, în Germania, pentru a evita situaţiile de abandon, în faza de radiere a unui autovehicul, proprietarul acestuia trebuie să prezinte dovada că maşina a fost casată sau vândută. Acest lucru are ca efect, în primul rând, reducerea numărului de maşini abandonate pe domeniul public. În România, un exemplu de bună practică privind acţiuni întreprinse pentru îndepărtarea vehiculelor abandonate îl regăsim la Sfântu Gheorghe, jud. Covasna, unde Primăria împreună cu Poliţia Locală au lansat o platformă online unde locuitorii oraşului pot semnala maşinile abandonate pe spaţiul public*273. *273 https://www.sfantugheorgheinfo.ro/carwreckform-ro 8.4. Construcţii Acţiunea 17: Stimularea cererii de produse circulare pentru sectorul de construcţii prin implementarea progresivă a achiziţiilor pe baza criteriilor care vizează economia circulară, în sectorul public şi privat. OS 17. Creşterea cererii de materiale/agregate reciclate produse la nivel local OS 18. Consolidarea practicilor de aprovizionare durabile prin creşterea cererii Caseta 3. Exemple de criterii de circularitate în achiziţia de materiale de construcţii Câteva exemple de criterii de circularitate în achiziţiile publice de materiale de construcţii includ: ● o limită superioară a proporţiei de materiale nereciclabile care pot fi utilizate în construcţia de clădiri noi. De exemplu, doar până la 30% din materiale ar trebui să fie nereciclabile; ● un procent obligatoriu de materiale de construcţie reciclate/reutilizate. De exemplu, cel puţin 30% din materiale trebuie să provină din materiale reciclate sau să fie reutilizate. Pe lângă includerea criteriilor de circularitate în achiziţionarea materialelor de construcţii, circularitatea în proiectele de construcţii ar putea fi facilitată şi prin utilizarea unor metode de evaluare complementare, cum ar fi: ● evaluarea şi recompensarea ofertelor care includ proiectarea pentru dezasamblare; ● cerinţe privind evaluările ciclului de viaţă pentru a lua în considerare impactul asupra mediului al produselor sau serviciilor achiziţionate pe întreaga durată de viaţă a acestora; ● cerinţa de introducere a Building Information Modelling*274 pentru toate ofertele în cadrul unei licitaţii publice. *274 Modelarea informaţiilor despre clădiri are potenţialul de a îmbunătăţi alegerea materialelor şi asamblarea elementelor de construcţie în faza de proiectare, astfel încât, la sfârşitul ciclului de viaţă al clădirii, materialele să poată fi recuperate, reutilizate şi reciclate, iar impactul asupra mediului să fie redus. Caseta 4. Factori de succes pentru achiziţiile circulare Factori de succes pentru achiziţiile publice circulare pe baza modelului olandez "Green Deals/Pacte Verzi" 1. Căutarea intereselor comune. Unde sunt oportunităţile de parteneriat, atât pe plan intern, cât şi în cadrul lanţului de aprovizionare? Ce trebuie să facă fiecare dintre parteneri pentru a închide ciclul? 2. Transparenţă. Care este obiectivul şi de ce este nevoie pentru a-l atinge? Cum vă pot ajuta alţi actori în acest sens? Angajarea curajului de a ajunge într-o poziţie vulnerabilă. 3. Claritate cu privire la ceea ce se doreşte a se obţine. Când este produsul sau serviciul dumneavoastră circular şi cum veţi măsura acest lucru? "Circularitatea" este un termen general care poate fi interpretat în mai multe feluri. Este necesar a se determina propriile limite, cadre şi definiţii ale sistemului, iar acestea trebuie comunicate în mod clar pieţei. De exemplu, energia regenerabilă face parte din viziunea dumneavoastră privind achiziţiile circulare? Care este viziunea dumneavoastră asupra condiţiilor de angajare la nivel internaţional - de exemplu, extracţia de materii prime şi a randamentului social? Preferaţi să folosiţi produse "Cradle-to-Cradle" noi în locul materiilor prime/componentelor/produselor utilizate anterior? 4. Decizii în privinţa riscurilor - discuţii despre evaluarea şi împărţirea riscurilor, inclusiv a celor financiare. 5. Obţinerea treptată de achiziţii circulare, cu învăţaţi prin practică; parcurgerea de paşi mărunţi şi acordarea spaţiul necesar pentru a învăţa şi pentru a experimenta. Sursa: Valoarea adăugată: Valorificarea beneficiilor a 3 ani de Green Deal în domeniul achiziţiilor circulare | One Planet network tbf.dev Acţiunea 18: Creşterea şi facilitarea recuperării materialelor de construcţii prin crearea unui cadru juridic şi a unei infrastructuri care să permită aplicarea modelului circular în sectorul construcţiilor. OS 19. Creşterea capacităţii de recuperare şi valorificare locală a materialelor de construcţie Potrivit CE, activităţile de construcţie şi demolare generează aproximativ o treime din cantitatea totală de deşeuri din UE, fiind de aproximativ 500 de milioane de tone pe an. Conţinând o gamă largă de materiale, cum ar fi betonul, lemnul, cărămizile, metalul sau sticla, gestionarea DCD ar trebui, în teorie, să fie unul dintre cele mai intensive procese legate de gestionarea deşeurilor, oferind materiale reutilizabile şi materii prime valoroase pentru sectorul construcţiilor. Cu toate acestea, în practică, doar între 1 şi 2 treimi din DCD sunt reciclate. Această rată mică este cauzată, în mare măsură, de lipsa de încredere în ceea ce priveşte calitatea materialelor reciclate din DCD, de timpul de aşteptare suplimentar pentru achiziţionarea de materiale reciclate în comparaţie cu materialele noi, precum şi de riscurile pe care reciclarea le prezintă pentru siguranţa şi sănătatea lucrătorilor din construcţii şi demolări. În acelaşi timp, lipsa unor statistici fiabile afectează procesele de monitorizare la nivel naţional. Ţări precum Ţările de Jos, Germania, Slovenia sau Danemarca se numără printre ţările cu cele mai mari rate de recuperare a materialelor din DCD şi cu cele mai scăzute niveluri de depozitare/incinerare a deşeurilor. Abordările lor pot fi folosite ca bune practici. Pentru a obţine acest rezultat, Danemarca şi Ţările de Jos s-au bazat pe utilizarea unor instrumente economice, cum ar fi taxe şi impozite elaborate şi puse în aplicare de administraţia publică. Un alt exemplu de bună practică provine din Regatul Unit, unde peste 800 de întreprinderi din întregul lanţ de aprovizionare în domeniul construcţiilor au adoptat un angajament colectiv de a reduce deşeurile şi de a utiliza într-o mai mare măsură materialele recuperate în toate etapele proiectelor. Dacă privim actorii industriali, sectorul cimentului oferă un exemplu de posibilă utilizare a deşeurilor ca materie primă sau pentru recuperarea energiei. Prin co-procesare, o mare varietate de deşeuri atent selecţionate, din surse industriale sau din tratarea deşeurilor municipale, poate fi folosită ca materie primă alternativă sau resursă energetice pentru procesul de producţie a cimentului. În 2020, conform datelor Eurostat, aproximativ 300.000 de tone de deşeuri municipale sortate şi tratate au fost co- procesate şi valorificate în industria cimentului din România, ~5% din deşeurile municipale generate în România. Deşi recuperarea energiei nu este soluţia ideală pentru gestionarea deşeurilor, aceasta poate fi totuşi considerată o opţiune pentru acele fluxuri de deşeuri care nu pot fi reciclate/reutilizate în alt mod, ca de exemplu, din surse industriale sau din tratarea deşeurilor municipale. Pentru a aborda lipsa de încredere asociată cu materialele reciclate din DCD, CE a introdus în 2018 un nou protocol privind construcţiile şi demolările. Politica adecvată şi condiţiile-cadru pe care le-a introdus au permis îmbunătăţiri semnificative în ceea ce priveşte identificarea, separarea şi colectarea deşeurilor, logistica şi prelucrarea deşeurilor, precum şi gestionarea calităţii. De asemenea, a introdus: ● îmbunătăţirea identificării, separării la sursă şi colectării deşeurilor; ● îmbunătăţirea logisticii deşeurilor; ● îmbunătăţirea procesării deşeurilor; ● managementul calităţii; ● politica şi condiţiile-cadru adecvate. Această abordare, care include un protocol specific, ar putea fi utilizată ca punct de referinţă şi pentru autorităţi naţionale române în vederea îmbunătăţirii gestionării deşeurilor în sectorul construcţiilor. Protocolul este alcătuit din 5 componente, primele trei dintre ele fiind bazate pe lanţul de gestionare a DCD, iar ultimele două fiind de natură orizontală. Acestea sunt prezentate în Tabelul 17. Tabelul 17. Rezumat al măsurilor propuse prin noul protocol privind construcţiile şi demolările - Comisia Europeană, 2018
┌──────────────┬───────────────────────┐
│Componenta │Scurtă descriere │
├──────────────┼───────────────────────┤
│ │Îmbunătăţirea │
│ │identificării, │
│ │separării şi colectării│
│ │la sursă a deşeurilor │
│ │reprezintă începutul │
│ │procesului de │
│ │gestionare a DCD. O mai│
│ │bună identificare a │
│ │deşeurilor necesită │
│ │definiţii clare şi │
│Identificarea,│lipsite de ambiguitate;│
│separarea la │de asemenea, este │
│sursă şi │nevoie de audituri de │
│colectarea │bună calitate înainte │
│deşeurilor │de demolare şi de │
│ │planuri de gestionare a│
│ │deşeurilor care să fie │
│ │pregătite şi executate.│
│ │O parte crucială a │
│ │separării la sursă este│
│ │eliminarea deşeurilor │
│ │periculoase, precum şi │
│ │separarea materialelor │
│ │care împiedică │
│ │reciclarea, inclusiv a │
│ │materialelor de fixare.│
├──────────────┼───────────────────────┤
│ │Necesită transparenţă, │
│ │urmărire şi localizare.│
│ │Este necesar să se │
│ │asigure transparenţa în│
│ │toate fazele procesului│
│ │de gestionare a │
│ │deşeurilor C&D. Este │
│ │necesar să se │
│ │consolideze mecanismele│
│ │de evidenţă şi de │
│ │trasabilitate prin │
│ │crearea de registre │
│ │electronice, în special│
│ │pentru deşeurile C&D │
│ │periculoase. │
│ │Înregistrarea │
│ │deşeurilor C&D │
│ │constituie un pas │
│Logistica │esenţial pentru │
│deşeurilor │urmărire şi │
│ │trasabilitate, iar │
│ │pentru a înregistra │
│ │deşeurile, este necesar│
│ │să se ştie ce tipuri de│
│ │deşeuri C&D sunt │
│ │aşteptate. Prin urmare,│
│ │un audit înainte de │
│ │demolare este de mare │
│ │importanţă. Dar la fel │
│ │de importantă este şi │
│ │verificarea ulterioară │
│ │a faptului că deşeurile│
│ │au fost procesate │
│ │conform planului şi că │
│ │au fost respectate │
│ │normele şi │
│ │reglementările privind │
│ │manipularea acestor │
│ │fluxuri de deşeuri. │
├──────────────┼───────────────────────┤
│ │Respectarea ierarhiei │
│ │deşeurilor oferă │
│ │beneficii de amploare │
│ │în ceea ce priveşte │
│ │eficienţa resurselor, │
│ │durabilitatea şi │
│ │economiile de costuri. │
│ │Există o gamă largă de │
│ │opţiuni de procesare şi│
│ │tratare a deşeurilor, │
│ │cunoscute în mod │
│ │obişnuit sub denumirea │
│ │de pregătire pentru │
│ │reutilizare, reciclare │
│ │şi valorificare │
│Prelucrarea │materială şi │
│deşeurilor │energetică, în această │
│ │ordine de prioritate. │
│ │Dintre acestea, trebuie│
│ │promovată pregătirea │
│ │pentru reutilizare, │
│ │deoarece implică │
│ │aplicarea cu o │
│ │prelucrare redusă sau │
│ │chiar deloc. Teoretic, │
│ │reutilizarea oferă │
│ │avantaje de mediu chiar│
│ │mai mari decât │
│ │reciclarea, deoarece nu│
│ │apar efectele asupra │
│ │mediului asociate cu │
│ │neprelucrarea. │
├──────────────┼───────────────────────┤
│ │Este un pas crucial │
│ │pentru creşterea │
│ │încrederii în procesele│
│ │de gestionare a │
│ │deşeurilor C&D şi a │
│ │încrederii în calitatea│
│ │materialelor reciclate │
│ │C&D. Valoarea │
│ │calitativă a │
│ │materialelor de │
│ │construcţie reciclate │
│ │se bazează pe │
│ │caracteristicile lor de│
│ │mediu şi pe performanţa│
│ │lor tehnică. │
│ │Procedurile şi │
│ │protocoalele adecvate │
│Managementul │de management al │
│calităţii │calităţii permit │
│ │furnizorilor să îşi │
│ │controleze şi să îşi │
│ │securizeze procesele şi│
│ │calitatea produselor. │
│ │Prin urmare, este │
│ │necesar să se promoveze│
│ │asigurarea calităţii │
│ │proceselor primare de │
│ │la şantierul de │
│ │demolare la logistica │
│ │şi prelucrarea │
│ │deşeurilor, precum şi │
│ │furnizarea de │
│ │informaţii fiabile şi │
│ │exacte cu privire la │
│ │performanţa produselor │
│ │reciclate sau │
│ │reutilizate. │
├──────────────┼───────────────────────┤
│ │Gestionarea cu succes a│
│ │deşeurilor de C&D, │
│ │astfel cum este │
│ │prezentată în prezentul│
│ │protocol, poate avea │
│ │loc numai dacă există │
│ │politica şi │
│ │condiţiile-cadru │
│ │adecvate. Pentru a │
│ │realiza acest lucru, un│
│ │dialog între actorii │
│ │publici şi privaţi din │
│ │domeniul gestionării │
│ │deşeurilor C&D este de │
│ │cea mai mare │
│ │importanţă. │
│ │Domeniile-cheie pentru │
│Politica şi │acţiunea publică sunt: │
│condiţiile- │a) un cadru de │
│cadru │reglementare adecvat; │
│ │b) punerea în aplicare;│
│ │3) achiziţii publice │
│ │corecte şi stimulente; │
│ │4) conştientizarea, │
│ │percepţia şi acceptarea│
│ │de către public. │
│ │Este important de │
│ │subliniat că implicarea│
│ │autorităţilor locale în│
│ │monitorizarea │
│ │procesului este │
│ │esenţială pentru a │
│ │sprijini un model │
│ │efficient de gestionare│
│ │a deşeurilor pe │
│ │şantierele de │
│ │construcţii. │
└──────────────┴───────────────────────┘
Notă: Acest tabel reprezintă un scurt rezumat al măsurilor propuse prin protocol. Pentru mai multe detalii şi exemple de bune practici, se poate consulta https://single-market-economy.ec.europa.eu/news/eu-construction-and- demolition-waste-protocol-2018-09-18_en Acţiunea 20. Stimularea şi facilitarea utilizării de materiale/agregate reciclate în sectorul de construcţii prin definirea domeniilor în care pot fi folosite şi a caracteristicilor lor OS 20. Reducerea cantităţii de deşeuri care nu sunt gestionate corespunzător şi care nu sunt valorificabile În Europa, nu există o platformă sau o abordare armonizată care să asigure circulaţia materialelor de construcţie. Cu toate acestea, eforturile depuse de CE în cadrul Iniţiativei privind Produsele Durabile referitoare la dezvoltarea unui paşaport digital al produselor sunt preconizate să ofere îndrumări cu privire la datele care trebuie colectate în legătură cu circulaţia produselor. Un prim pilot se aştepta să fie demarat până în 2026. Cu toate acestea, statele membre nu ar trebui să aştepte lansarea acestuia, deoarece există deja suficiente oportunităţi care pot fi exploatate la nivel naţional. Dacă se iau măsuri acum în ceea ce priveşte digitalizarea circulaţiei produselor şi materialelor de construcţii şi colectarea de date, se va asigura cadrul pentru ca ţările să dispună de infrastructura şi capacitatea necesare până la intrarea în vigoare a regulamentelor aferente. În rândul statelor membre ale UE, există numeroase exemple de instrumente de colectare a datelor digitale disponibile la diferite niveluri, iar unele sunt dedicate şi sectorului construcţiilor. Astfel de exemple sunt prezentate în Caseta 5, iar o abordare aplicată, cu aceste instrumente din România o reprezintă proiectul Consiliulului Judeţean Sibiu privind construirea unui spital, prin digitalizarea proiectului, atât în etapa de implementare/construire, cât şi în cea de operare a unităţii medicale. Caseta 5. Prezentare generală a metodelor de colectare a datelor în sectorul construcţiilor Internetul obiectelor, dronele, Building Information Modelling şi alte instrumente de colectare a datelor privind operaţiunile şi procesele sunt fundamentale. Acestea trebuie să fie cuplate cu analiza datelor şi inteligenţa artificială pentru a extrage cele mai relevante informaţii din ecosistem şi a le transforma în cunoştinţe, cu obiectivul de a sprijini companiile în introducerea de soluţii inovatoare menite să îmbunătăţească procesele şi operaţiunile. Analiza de piaţă a arătat că, dintre tehnologiile de colectare a datelor, senzorii reprezintă tehnologia cu cel mai înalt nivel de maturitate a pieţei, urmată de internetul obiectelor şi scanarea 3D. Cu toate acestea, există marje semnificative de îmbunătăţire atunci când vine vorba de integrarea senzorilor într-o clădire existentă; scanarea 3D este din ce în ce mai utilizată, în timp ce internetul obiectelor nu este încă adoptat pe scară largă, deşi se dezvoltă rapid. Sursa: Comitetul pentru echipamente europene pentru construcţii (2019) Digitalizarea sectorului construcţiilor; Building Information Modelling Design Hub (2021) Digitalizarea în sectorul construcţiilor - Raportul UE 2021 CONSILIUL JUDEŢEAN SIBIU - În cadrul proiectului, în derulare, privind construirea unui Spital Clinic Judeţean de Urgenţă în Sibiu, care va avea 820 paturi spitalizare continuă şi 90 paturi spitalizare de zi, Consiliul Judeţean Sibiu a avut în vedere realizarea unui proiect sustenabil şi adaptat cerinţelor de mediu, prin digitalizare operaţinunilor în etapele de implementare, construire şi punere în funcţiune. Având în vedere că spitalul va fi de mărimea celui regional, cu o suprafaţă construită desfăşurată de circa 120.000 mp, suprafata construită clădire spital de 20.912,30 mp, regim de înălţime clădire spital S+P+5E+E tehnic, încă de la etapa de proiectare a investiţiei a fost introdusă componenta de digitalizare BIM - Building Information Modeling. Proiectul are implementată soluţia de digital twin Prometriq Neotwin. Soluţia de digitalizare - reprezintă platforma cloud capabilă de a organiza procesele şi informaţiile digital twin-ului obiectivului de investiţie, în toate fazele unui obiectiv de investiţii/activ: realizare proiect tehnic/detalii de execuţie, achiziţii publice, management, supervizare, execuţie lucrări, recepţie la terminarea lucrărilor, perioada garanţie, management activ în perioada de funcţionare, reparaţii, demolare finală. Digitalizarea spitalului are în vedere dezvoltarea de programe specifice funcţionării şi operării la standarde europene a construcţiei şi a actului medical pe zone de interes precum: administrativ, medical, pacient, cercetare. În cadrul componentei administrative a digitalizării prin utilizarea Building Management System se va urmării implementarea: - îndeplinirea cerinţelor nZeb -20, cu măsuri de eficientizare energetică, astfel încât consumul de energie al spitalului este asigurat în proporţie de circa 70% din resurse regenerabile; – gestionarea deşeurilor - în care datele colectate pe şantierul de construcţii vor fi integrate în platforma digitală a proiectului, identificând în timp real modalităţi de valorificare şi tratare a deşeurilor din construcţii şi demolări; de asemenea, în timpul operării spitalului se va dezvolta o bază de date cu privire la toate tipurile de deşeuri rezultate din activitatea medicală şi administrativă, astfel se vor crea premisele unei monitorizări a circulaţiei produselor şi a materialelor, dar şi pentru introducerea de soluţii inovatoare menite să îmbunătăţească procesele şi operaţiunile din noua unitate medicală. Acţiunea 21: Consolidarea capacităţilor şi a competenţelor forţei de muncă existente şi viitoare pentru a favoriza adoptarea modelului circular în sectorul construcţiilor. OS 21. Creşterea capacităţii şi a competenţelor forţei de muncă locale în ceea ce priveşte construcţiile bazate pe principiile economiei circulare Bazându-se pe "Pactul pentru competenţe"*275, un model de angajament comun pentru dezvoltarea competenţelor în Europa, CE a organizat o masă rotundă cu comisarii Schmit şi Breton care a avut ca subiect ecosistemul construcţiilor. În cadrul acestei întâlniri, industria a subliniat importanţa capitalul uman care "este un factor critic în tranziţia ecologică şi digitală a acestui ecosistem. Cu toate acestea, companiile raportează un deficit de lucrători, precum şi neconcordanţe de competenţe, astfel încât atragerea mai multor persoane în rândul forţei de muncă şi oferirea de competenţe adecvate este imperativă". În acest context, CE recomandă statelor membre să investească în consolidarea capacităţilor şi competenţelor pentru abordări circulare în domeniul construcţiilor. *275 https://ec.europa.eu/docsroom/documents/47996/attachments/1/translations/en/renditions/native 8.5. Alimente şi băuturi Acţiunea 22: Dezvoltarea infrastructurii şi a instrumentelor pentru facilitarea colectării separate a deşeurilor biologice menajere, în conformitate cu Directiva-cadru a UE privind deşeurile, în vederea compostării acestora sau pentru coproducerea de biogaz, biometan şi îngrăşăminte. OS 22. Reducerea deşeurilor alimentare şi creşterea potenţialului de producere a compostului şi a biogazului OS 23. Creşterea gradului de colectare separată a deşeurilor alimentare OS 24. Sporirea gradului de utilizare durabilă a materiilor prime secundare În urma consultărilor cu părţile interesate, am aflat că există pe piaţă companii specializate care oferă servicii de colectare a produselor care nu mai pot fi utilizate şi/sau expirate. Aceste companii au capacitatea de a selecta/separa materialele reciclabile/reutilizabile şi/sau părţile biologice, care pot fi la rândul lor utilizate în producţia de biogaz. Doar ca ultimă soluţie o mică parte din deşeurile colectate este eliminată. Accesibilitatea la aceste tipuri de servicii ar trebui să fie sporită prin măsuri/sisteme specifice şi pragmatice sau printr-o legislaţie adecvată. De exemplu, Compostal, Ungaria*276 este un furnizor de tehnologie de compostare care procesează orice tip de deşeuri biodegradabile. În prezent, compania este implicată în construirea şi exploatarea unei instalaţii de compostare la scară largă în Tarnok, Ungaria. Tehnologia lor, în funcţie de materialele de intrare, poate produce atât compost de înaltă calitate, cât şi compost stabilizat care poate fi utilizat pentru regenerarea solului agricol. Una dintre tehnologiile furnizate de Compostal este tratamentul biologic mecanic/TBM, care tratează eficient deşeurile municipale solide înainte de depozitarea la groapa de gunoi. Produsul tratat biologic mecanic are o greutate mult redusă şi, atunci când este stabilizat în mod corespunzător, emisiile în atmosferă de la groapa de gunoi sunt reduse cu aproximativ 90-98%. *276 https://www.compostal.eu Un alt exemplu este EcoBihor*277 care operează o staţie de compostare ce colectează deşeurile organice din Oradea şi judeţul Bihor, producând compost care este amestecat cu pământ proaspăt şi vândut ca pământ universal pentru ghivece de flori. De asemenea, aceasta produce biogaz*278 din deşeurile organice colectate, care este apoi transformat prin cogenerare în energie electrică, aproximativ 30% şi termică, aproximativ 55%. *277 https://ecobihor.ro/staţia-de-compost/ *278 https://ecobihor.ro/wp-content/uploads/2018/09/Prezentare-biogaz-Eco-Bihor-srl.pdf Acţiunea 23.: Actualizarea legislaţiei privind diminuarea risipei alimentare şi îmbunătăţirea infrastructurii de colectare /donare de alimente pentru a preveni generarea deşeurilor alimentare. OS 22. Reducerea deşeurilor alimentare şi creşterea potenţialului de producere a compostului şi a biogazului OS 23. Creşterea gradului de colectare separată a deşeurilor alimentare OS 24. Sporirea gradului de utilizare durabilă a materiilor prime secundare Agenţia de Protecţie a Mediului din Statele Unite ale Americii*279 oferă informaţii despre cele mai bune practici din statele federale în ceea ce priveşte prevenirea risipei alimentare, colectarea, platformele online care îi pun în legătură pe cei care au surplus de alimente şi adăposturile pentru persoanele fără adăpost etc. În plus, prin intermediul Programului Healthy Communities Grant - Grant pentru o comunitate sănătoasă, aceştia oferă finanţare pentru cele mai bune programe, încurajând competitivitatea între programe. *279 https://www.epa.gov/sustainable-management-food/regional-resources-reduce-and-divert-wasted-food-across- united-states#resources Acţiunea 24: Utilizarea băncilor de alimente la scară largă şi a sistemelor online integrate, precum şi sporirea stimulentelor de creştere a cantităţii de alimente donate pentru producătorii de produse alimentare şi comercianţii cu amănuntul, prin instrumente economice, credite fiscale sau adoptarea unui model de taxare a deşeurilor astfel încât donaţiile de alimente să fie mai avantajoase din punct de vedere economic decât transformarea lor în deşeuri. OS 22. Reducerea deşeurilor alimentare şi creşterea potenţialului de producere a compostului şi a biogazului OS 23. Creşterea gradului de colectare separată a deşeurilor alimentare OS 24. Sporirea gradului de utilizare durabilă a materiilor prime secundare Platforma UE privind pierderile de alimente şi risipa de alimente*280 îşi propune să faciliteze schimbul de cunoştinţe şi de experienţă în ceea ce priveşte prevenirea risipei de alimente, permiţând schimbul de bune practici şi furnizând actualizări şi informaţii relevante cu privire la reglementările de la nivelul UE. *280 https://food.ec.europa.eu/safety/food-waste/eu-actions-against-food-waste/eu-platform-food-losses-and-food-waste_en Ghidul de bune practici pentru organizaţiile caritabile*281 elaborat de Caritas Italiana şi Fondazione Banco Alimentare O.N.L.U.S în colaborare cu alte organizaţii caritabile a fost conceput cu scopul de a propune practici corecte de igienă pentru organizaţiile caritabile non-profit atunci când recuperează, colectează, depozitează şi distribuie alimente în scopuri caritabile, asigurând în acelaşi timp siguranţa alimentară. *281 https://food.ec.europa.eu/system/files/2020-05/fw_lib_gfd_ita_guide-good-practice-2016_en.pdf Asociaţia Banca pentru Colectarea şi Distribuţia Alimentelor Bucureşti*282 a fost înfiinţată în anul 2016. În anul 2019 a devenit membru afiliat al Federaţiei Europene a Băncilor de Alimente. Pe lângă aceasta, la nivel naţional sunt recunoscute şi înscrise în Lista operatorilor receptori încă alte 9 asociaţii, distribuite pe întreg teritoriul ţării, respectiv: Banca Locală pentru Alimente Roman şi Băncile Regionale: Constanţa, Braşov, Timişoara, Cluj, Oradea, Craiova, Galaţi, Maramureş. *282 https://bpabucuresti.org/ 8.6. Ambalaje Acţiunea 28: Îmbunătăţirea modulării tarifelor în cadrul sistemului REP pentru ambalaje, astfel încât să fie luate în considerare toate costurile asociate cu gestionarea deşeurilor. OS 26. Creşterea gradului de colectare separată şi de reciclare a deşeurilor din ambalaje Câteva exemple de bune practici în ceea ce priveşte eco-modularea avansată a taxelor provin din Franţa şi Belgia. Franţa a instituit unul dintre cele mai avansate sisteme REP, incluzând eco-modularea, cu taxe diferenţiate în funcţie de criterii precum prezenţa pe ambalaje a informaţiilor privind sortarea sau sub formă de campanii, reducerea producţiei de ambalaje şi reciclabilitatea ambalajelor. În Belgia, taxele de producător pentru ambalaje variază între 40 EUR pe tonă pentru ambalajele din aluminiu la peste 2.000 EUR pe tonă pentru materialele nevalorificate. Taxele se bazează în principal pe reciclabilitatea diferitelor materiale. Italia a introdus, de asemenea, eco-modularea pentru ambalajele din plastic, bazată pe capacitatea de sortare şi de reciclare, precum şi pe existenţa unor pieţe pentru utilizarea materiilor prime secundare. În Austria şi Letonia, ambalajele din bioplastic fac obiectul unor taxe mai mici, iar în Austria şi Ţările de Jos se utilizează biodegradabilitatea sau compostabilitatea ca şi criteriu pentru modularea taxelor. În Franţa, sistemul REP pentru deşeurile de ambalaje menajere este un monopol gestionat de CITEO. (IEEP, 2017). Producătorii contribuie la sistem în funcţie de numărul de vânzări de unităţi de ambalaj şi de greutatea acestora pe material. În timp ce taxele pe unitatea de ambalaj sunt fixe, taxele bazate pe greutate sunt diferenţiate în funcţie de tipul de material. Din 2012, sistemul avansat include bonusuri şi malusuri, pe care producătorii le obţin pe baza mai multor criterii. A se vedea Figura 8. Furnizarea de informaţii despre sortarea ambalajelor, campanii pentru reducerea producţiei de ambalaje şi reciclabilitatea ambalajelor sunt exemple de criterii care sporesc bonusurile pentru producători. Pe de altă parte, malusurile se acordă în principal în funcţie de proprietăţile ambalajelor care limitează reciclabilitatea acestora. Rezultatele iniţiale ale sistemului francez sugerează că numărul membrilor REP şi al unităţilor de ambalare cu penalizări a scăzut, în timp ce numărul celor cu bonusuri a crescut (OECD, 2021). Figura 8. Sistemul francez de bonus/malus
┌────────┬──────────────┬────────────┬────────────────┬───┬──────────┐
│ │ │ │Instrucţiuni de │ │ │
│ │ │ │sortare pe │ │ │
│ │ │ │ambalaj │ │ │
│ │ │Bonus pentru│Sigla Triman pe │8% │ │
│ │ │ambalare │ambalaj │5% │ │
│ │ │ │Codul QR cu un │4% │ │
│ │Conştientizare│ │link către │ │ │
│ │ │ │instrucţiunile │ │ │
│ │ │ │de sortare │ │ │
│ │ ├────────────┼────────────────┼───┤ │
│ │ │Bonus pentru│Campanii de │ │ │
│ │ │vânzarea │informare media │4% │ │
│ │ │fără ambalaj│ │ │ │
│ ├──────────────┼────────────┼────────────────┼───┤ │
│ │ │ │Cel puţin 1 pas │ │ │
│ │ │ │până la │ │ │
│ │ │ │reducerea │8% │ │
│ │ │ │ambalajelor sau │ │ │
│ │ │ │îmbunătăţirea │ │ │
│ │ │ │reciclabilităţii│ │Bonusurile│
│ │ │Bonus pentru├────────────────┼───┤se │
│ │ │limitarea │Bonus │ │cumulează,│
│Bonusuri│ │deşeurilor │suplimentar │ │dar nu │
│ │ │şi reciclare│pentru │ │maim ult │
│ │ │ │documentarea │ │de 24% │
│ │ │ │pasului al │4% │ │
│ │ │ │doilea şi │ │ │
│ │ │ │publicarea │ │ │
│ │Limitarea │ │acestuia în │ │ │
│ │deşeurilor │ │lista de bune │ │ │
│ │ │ │practice a CITEO│ │ │
│ │ ├────────────┼────────────────┼───┤ │
│ │ │Bonus pentru│ │ │ │
│ │ │sortarea │Sticle PET, HDPE│12%│ │
│ │ │ambalajelor │sau PP │ │ │
│ │ │din plastic │ │ │ │
│ │ ├────────────┼────────────────┼───┤ │
│ │ │Bonus pentru│ │ │ │
│ │ │ambalajele │Materiale │ │ │
│ │ │din plastic │plastice dure │ │ │
│ │ │solid │din PET, HDPE │8% │ │
│ │ │reciclabile │sau PP, cu │ │ │
│ │ │prin │excepţia │ │ │
│ │ │tehnologiile│sticlelor │ │ │
│ │ │actuale 10% │ │ │ │
├────────┼──────────────┼────────────┼────────────────┼───┼──────────┤
│ │ │ │Ambalaje pe bază│10%│Malusurile│
│ │ │ │de ulei mineral │ │se │
│ │ │ ├────────────────┼───┤însumează │
│ │ │ │Ambalaje care │ │până la │
│ │ │ │limitează │10%│100% │
│ │ │ │reciclarea din │ │Ambalajul │
│ │Malusuri │ │cauza designului│ │penalizat │
│ │ │ ├────────────────┼───┤cu un │
│ │ │ │Ambalaje din │ │malus nu │
│ │ │ │hârtie şi carton│ │are │
│ │ │ │cu imprimare, pe│10%│dreptul la│
│ │ │ │bază de ulei │ │bonus │
│ │ │ │mineral │ │ │
└────────┴──────────────┴────────────┴────────────────┴───┴──────────┘
Fost Plus, un furnizor de ambalaje din Belgia, aplică un nivel ridicat de diferenţiere a tarifelor produselor pentru diferite tipuri de ambalaje, iar tarifele pe produs s-au modificat treptat. În timp ce în 2020 existau doar 3 tarife diferite pentru ambalajele din plastic, variind între 246 şi 711 euro pe tonă, în 2022 se aplică nouă tarife diferite pentru ambalajele din plastic. În 2022, cele mai mici tarife se vor aplica pentru materialele uşor de reciclat, respectiv ambalajele din sticlă şi aluminiu, în jur de 40-50 de euro pe tonă. A se vedea Figura 9. Acestea sunt urmate de ambalajele din hârtie, care corespund la 100 euro pe tonă. În cazul ambalajelor din plastic, se aplică 9 tarife diferite. Cel mai mic tarif se aplică pentru sticlele PET incolore transparente, care a scăzut semnificativ de la 246 de euro pe tonă în 2020 la 104 euro pe tonă în 2022. Pe de altă parte, cele mai mari tarife, de peste 1.000 de euro pe tonă, se aplică pentru foliile din PE şi alte materiale plastice. În plus, pentru ambalajele valorificate, dar nereciclate, tariful reprezintă 1,734 de euro pe tonă, iar pentru ambalajele nevalorificate este de peste 2,000 de euro pe tonă. Figura 9. Tarifele de producător în Belgia pentru diferite tipuri de ambalaje în euro pe kg (a se vedea imaginea asociată) Sursa: Figură proprie bazată pe date Fost Plus Acţiunea 29: Extinderea domeniului de aplicare a sistemului de REP pentru a include costurile de curăţare a gunoiului aruncat necorespunzător, precum şi costurile măsurilor de sensibilizare pentru prevenirea şi reducerea gunoiului aruncat în locuri necorespunzătoare. OS 26. Creşterea gradului de colectare separată şi de reciclare a deşeurilor din ambalaje Exemple de bune practici pot fi oferite de ţări precum Belgia sau Regatul Unit. În Flandra, studiul pregătitor privind aruncatul gunoiului pe jos*283 a servit drept bază pentru pregătirea legislaţiei, concentrându-se pe responsabilităţi specifice şi conducând la penalizarea acelor produse care fac parte din categoria celor care sunt frecvent aruncate pe jos, în special a celor care nu sunt biodegradabile sau care conţin substanţe periculoase. Pentru Regatul Unit, Eunomia*284 a pregătit un model pentru a determina natura şi amploarea costurilor diferitelor tipuri de articole aruncate pe jos, pentru a discuta modul în care povara acestor costuri poate fi transferată de la autorităţile locale la producători. *283 În special aruncatul gunoiului pe stradă sau în alte locuri publice în mod necorespunzător. *284 https://wrap.org.uk/sites/default/files/2021 -03/WRAP-eunomia-financial-cost-of-packaging-litter-phase-2-2021.pdf În Flandra, cantităţile şi costurile deşeurilor sunt monitorizate la fiecare doi ani, începând din 2015. În 2019, Agenţia Publică pentru Deşeuri din Flandra a realizat un studiu privind cantităţile şi costurile cu politicile publice privind deşeurilor. Studiul a comparat 2 sondaje, din 2017 şi 2019, la care aproximativ 45% din municipalităţile flamande au răspuns. Aceste rezultate au fost apoi extrapolate la nivelul întregii Flandre pe baza caracteristicilor municipalităţilor. Studiul a fost revizuit de breaslă şi o analiză de senzitivitate a fost realizată pentru a creşte calitatea şi fiabilitatea studiului. Rezultatele au fost diferenţiate în funcţie de deşeurile care au fost sau nu eliminate corect în containere, de tipurile de costuri şi au luat în considerare şi depozitele ilegale de deşeuri. Costurile calculate au inclus golirea pubelelor publice, colectarea manuală, măturatul mecanic şi sensibilizarea sub forma unor campanii de curăţenie desfăşurate de voluntari. Pe baza rezultatelor, costurile de politici publice asociate cu curăţenia publică s-au ridicat la 161 de milioane de euro în 2019. În plus, datele obţinute în urma sondajelor au fost folosite pentru a estima efectele măsurilor care au fost implementate pentru a reduce gunoiul. Studiile ulterioare au constatat că, în ciuda unei creşteri cu 11% a cantităţii totale de deşeuri aruncate pe jos, s-a înregistrat o creştere şi mai semnificativă, anume cu 52%, a deşeurilor depozitate corespunzător (Ovam, 2020). Un alt studiu comandat de guvernul flamand a analizat compoziţia deşeurilor în funcţie de volum şi greutate, concentrându-se asupra ambalajelor din deşeuri/Municipal Waste Europe 2020. Deşeurile din plastic au reprezentat aproximativ 24% din deşeurile menajere din punct de vedere al greutăţii şi 19% din punct de vedere al volumului. În Regatul Unit, în 2021, Eunomia a pregătit un model pentru a contribui la dezvoltarea şi punerea în aplicare a modificărilor aduse sistemului REP în Regatul Unit. Acest model a extins domeniul de aplicare al sistemului REP pentru a include curăţarea deşeurilor în obligaţiile sale privind acoperirea costurilor, furnizând astfel şi informaţii orientative cu privire la cuantumul acestor costuri. Studiul s-a bazat pe informaţii obţinute de la autorităţile locale, pe interviuri cu organismele responsabile şi pe sondaje online. Datele colectate prin intermediul acestor metode au furnizat informaţii esenţiale privind structura serviciilor de gestionare a deşeurilor, defalcarea costurilor, diferitele fluxuri de deşeuri şi au fost completate cu documentări privind cantitatea şi compoziţia deşeurilor şi a depozitelor volatile. Informaţiile colectate au servit ca date de intrare într-un model pentru a estima costurile pentru diferite tipuri de deşeuri, cu o distincţie esenţială între deşeurile provenite din ambalaje şi cele provenite din alte surse decât ambalajele, după cum urmează: ● Ambalaje () recipiente din sticlă, metal, plastic pentru băuturi o cutii de carton şi ambalaje din folie de plastic () pahare din plastic, carton, hârtie etc. ● Produse care nu sunt ambalaje () gumă de mestecat o mucuri de ţigară Tipurile de costuri de curăţare a deşeurilor, suportate de autorităţile locale, includ măturatul şi colectarea manuală, furnizarea şi întreţinerea coşurilor de gunoi, măturatul mecanic, gestionarea serviciului şi pot include, de asemenea, educaţia şi aplicarea legii în materie de deşeuri. Costurile modelate au inclus personalul, inclusiv pentru administraţie, gestionare, educaţie, aplicare şi monitorizare precum şi vehiculele, echipamentele, instalaţiile şi eliminarea/depozitarea. În general, s-a estimat că ambalajele reprezintă 58% din costul total al deşeurilor eliminate necorespunzător, în valoare de 384 de milioane de lire sterline. Cele mai mari costuri sunt atribuite recipientelor pentru băuturi, în valoare de 172 de milioane de lire sterline, urmate de pahare, în valoare de 42 de milioane de lire sterline. Acţiunea 31: Stabilirea unor cerinţe de proiectare ecologică pentru ambalaje, în conformitate cu cerinţele de la nivelul UE, astfel încât să permită reutilizarea şi reciclabilitatea cu puritate ridicată a materialelor, prin dezasamblarea uşoară în părţi omogene din punct de vedere al tipului de material. OS 28. Creşterea capacităţii de reutilizare şi, ca atare, prevenirea generării de deşeuri Franţa a iniţiat reglementările privind proiectarea ecologică a ambalajelor prin două decrete, care datează din 2007 şi 2011 şi care au avut ca rezultat articolul R543-44 din Codul de Mediu*285. Acesta specifică următoarele cerinţe privind ambalajele reutilizabile, pentru a se asigura că ele sunt adecvate scopului lor: *285 https://www.legifrance.gouv.fr/codes/article_lc/LEGIARTI000024357587/2011 -07-12/ ● proprietăţile şi caracteristicile sale fizice trebuie să îi permită să reziste la mai multe deplasări sau rotaţii în condiţii de utilizare previzibile în mod normal; ● trebuie să poată fi prelucrat în vederea unei utilizări ulterioare în conformitate cu normele aplicabile în materie de sănătate şi securitate a lucrătorilor; ● trebuie să fie proiectat şi fabricat astfel încât să respecte cerinţele privind ambalajele recuperabile atunci când nu mai pot fi reutilizate şi devin deşeuri. În ciuda faptului că ambalajele reutilizabile nu sunt obligatorii, iniţiativele private propun deja ambalaje reutilizabile ca mijloc de atragere a consumatorilor preocupaţi de mediu, dar şi de economisire deoarece aceste sisteme conduc la o reducere generală a costurilor. Printre exemplele de astfel de ambalaje reutilizabile se numără: ● Gama de detergenţi propusă sub marca privată a retailerului de produse alimentare ecologice BioCoop*286; *286 https://www.biocoop.fr/actualites-bio/Detergents-bye-bye-le-flacon-a-usage-unique-bonjour-le-rechargeable ● Compania belgiano-olandeză Swap-Box*287 propune containere reutilizabile pentru restaurantele de tip take-away şi serviciile de catering. *287 https://www.swap-box.com/ În plus, Franţa a creat, în Legea sa din 2020 privind evitarea deşeurilor şi economia circulară*288, care a dus la introducerea în articolul L.541-9 din Codul său de Mediu*289 a posibilităţii de a preciza prin decret conţinutul de materiale reciclate în produse. Acest articol stipulează că: "pentru a atinge obiectivele de reciclare stabilite prin lege sau prin legislaţia Uniunii Europene şi pentru a sprijini industria de reciclare, introducerea pe piaţă a anumitor categorii de produse şi materiale poate fi condiţionată de respectarea unei rate minime de încorporare de materiale reciclate în aceste produse şi materiale, cu excepţia materialelor derivate din materii prime regenerabile, cu condiţia ca analiza ciclului de viaţă a acestei obligaţii să fie pozitivă. Aceste categorii şi rate, traiectoria evoluţiei lor multianuale şi caracteristicile materiilor prime regenerabile exceptate sunt specificate prin decret. Acestea din urmă ar trebui să ţină seama de caracteristicile tehnice ale produselor, în special în ceea ce priveşte mediul, sănătatea şi siguranţa, şi după consultarea reprezentanţilor sectoarelor interesate. Acest decret trebuie să precizeze, de asemenea, metoda utilizată pentru calcularea ratei şi modalităţile de control al respectării obligaţiei prevăzute în prezentul articol II." *288 LOI no 2020-105 du 10 fevrier 2020 relative a la lutte contre le gaspillage et a l'economie circulaire, https://www.legifrance.gouv.fr/jorf/id/J0RFTEXT000041553759/ *289 https://www.legifrance.gouv.fr/codes/article_lc/LEGIARTI000041599010/ Această cerinţă se va aplica sticlelor PET, care vor trebui să fie fabricate din material reciclat în proporţie de cel puţin 25%. Începând cu 1 ianuarie 2025 - articolul D543-45-2 din Codul de Mediu*290, această proporţie va fi ridicată la 30% şi se va aplica tuturor sticlelor din plastic începând cu 1 ianuarie 2030*291. *290 https://www.legifrance.gouv.fr/codes/id/LEGIARTI000044473834/2025-01-01 *291 https://www.legifrance.gouv.fr/codes/id/LEGIARTI000044563503/2030-01-01 În România, în conformitate cu prevederile OG nr. 6/2021 privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului, sticlele având drept componentă principală polietilentereftalatul, denumite "sticle PET", trebuie să conţină plastic reciclat în proporţie de cel puţin 25%, calculat ca medie pentru toate sticlele PET introduse pe piaţa naţională, începând cu 2025. Acţiunea 32: Promovarea iniţiativelor care privesc activitatea comercianţilor de produse alimentare, cu amănuntul, astfel încât să crească numărul consumatorilor de produse comercializate în vrac şi care să cumpere în recipiente proprii aceste produse, fiind prevenită astfel generarea deşeurilor de ambalaje OS 28. Creşterea capacităţii de reutilizare şi, ca atare, prevenirea generării de deşeuri În Franţa, Legea din 2020 privind evitarea deşeurilor şi economia circulară*292, în special articolele L.120- 1 şi L.120-2 din Codul Consumului*293, încurajează în mod explicit vânzarea fără ambalaj a bunurilor de consum. Această lege stipulează în mod foarte specific că: "Orice consumator final poate solicita să fie servit într-un recipient adus de el, cu condiţia ca acesta să fie vizibil, curat şi adecvat naturii produsului cumpărat." art. L120-2. Această obligaţie se aplică tuturor bunurilor de consum, "cu excepţia cazurilor justificate în mod corespunzător din motive de sănătate publică" - art. L120-1, fiind astfel foarte generală. *292 LOI no 2020-105 du 10 fevrier 2020 relative a la lutte contre le gaspillage et a l'economie circulaire, https://www.legifrance.gouv.fr/jorf/id/J0RFTEXT000041553759/ *293 https://www.legifrance.gouv.fr/codes/section_lc/LEGITEXT000006069565/LEGISCTA000041557366/#LEGISCTA000041557370 8.7. Textile Acţiunea 33: Crearea unui sistem naţional de colectare, sortare şi valorificare a textilelor şi îmbrăcămintei uzate care să acorde prioritate reutilizării în detrimentul reciclării cât mai mult timp posibil, şi care să se bazeze pe soluţii tehnice avansate de sortare şi reciclare. OS 29. Creşterea gradului de colectare separată şi de reciclare a deşeurilor textile Recent, în principal din cauza marilor mărci, au crescut investiţiile în tehnologii noi care ar putea face ca materia primă secundară din fibre să devină parte a unui flux circular de aprovizionare în industria textilă. Retaileri multinaţionali precum H&M, Puma şi Patagonia deschid calea pentru ca aceste tehnologii să permită ca fibrele de bumbac şi de poliester să fie transformate în materii prime noi*294. Una dintre cele mai mari provocări cu care trebuie să se confrunte aceste tehnologii este capacitatea de a identifica compoziţia materiei prime din textile, astfel încât acestea să poată fi uşor de sortat şi prelucrat. În prezent, reciclarea tradiţională este de departe mult mai rentabilă. Cu toate acestea, în timp, pe măsură ce fibra de bumbac devine mai scumpă de cultivat*295 şi pe măsură ce tehnologia evoluează, aceasta va deveni mai viabilă. *294 https://www.theguardian.com/sustainable-business/2014/sep/24/closed-loop-textile-recycling-technology- innovation *295 Este o cultură care necesită multă apă şi teren. Deşi există potenţialul ca reciclarea chimică să joace un rol în viitor, incertitudinea în ceea ce priveşte impactul asupra sănătăţii umane şi a mediului, tehnologia şi viabilitatea financiară este încă destul de mare. Oricare ar fi soluţia tehnică pentru reciclarea fibrelor textile, trebuie reţinut faptul că soluţiile axate pe prevenirea generării de deşeuri şi pe reutilizarea textilelor se află la un nivel superior în "ierarhia deşeurilor" definită de Directiva-cadru privind deşeurile şi, prin urmare, trebuie să continue să fie urmărite în mod prioritar pentru a rezolva această problemă. În România, există 3 instalaţii de mărunţire a deşeurilor textile, câte una în regiunile: Sud-Vest la Vâlcea, Nord-Est la Botoşani şi Nord-Vest la Bistriţa-Năsăud; 4 instalaţii de producere a brichetelor textile sau/şi de granulare a acestor deşeuri, câte una în regiunile: Centru, la Mureş, Nord-Est, la Bacău, Nord-Vest, la Bihor şi Sud-Est, la Galaţi; o instalaţie de producere a covorului geotextil în regiunea Vest, la Hunedoara şi o instalaţie care tratează deşeuri textile pentru producerea de efiloxan în regiunea Sud-Est, la Galaţi. Acţiunea 34: Crearea de sisteme REP pentru a promova colectarea separată a textilelor şi a articolelor de îmbrăcăminte, sprijinirea eco-modulării - stimularea producătorilor pentru asigurarea unui circuit închis pentru produsele lor şi sprijinirea consumatorilor pentru repararea şi reutilizarea produselor. OS 29. Creşterea gradului de colectare separată şi de reciclare a deşeurilor textile În prezent, CE are în vedere REP ca măsură de reglementare pentru a promova textilele durabile şi tratarea deşeurilor textile în conformitate cu ierarhia deşeurilor. La nivelul statelor membre, Franţa este singura ţară din UE care are un sistem de REP pentru textile. Distrugerea produselor nevândute este interzisă începând cu 1 ianuarie 2022. În conformitate cu articolul L. 541-10-3 din Codul francez de mediu, toate persoanele fizice sau juridice care oferă produse textile noi de uz casnic pe piaţa franceză sunt obligate fie să contribuie, fie să asigure reciclarea şi prelucrarea deşeurilor provenite din aceste produse. O excepţie se aplică în cazul produselor fabricate din materiale care sunt dăunătoare pentru sănătate sau al produselor care nu mai pot fi reutilizate sau reciclate în mod durabil. Aşa-numitele produse CLF, adică îmbrăcăminte, lenjerie şi încălţăminte, sunt considerate a fi textile. În Franţa, producătorii sau importatorii de produse CLF trebuie fie să înfiinţeze propriul program de colectare şi reciclare acreditat oficial, fie sunt obligaţi să se înregistreze într-un un sistem de preluare acreditat. Suedia este a doua ţară din Uniunea Europeană care a adoptat legislaţia privind REP pentru textile şi îmbrăcăminte. Noile norme au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2022, iar colectarea şi acordarea de licenţe vor începe la 1 ianuarie 2024. Legiuitorii suedezi au calculat că introducerea REP va face ca un tricou să devină mai scump cu 0,23 coroane suedeze/aproximativ 0,022 euro. Ţările de Jos au solicitat o obligaţie la nivelul UE pentru introducerea unei scheme REP pentru textile şi lucrează în vederea implementării unei scheme REP pentru deşeurile textile începând cu 2023. În afara UE, guvernul britanic s-a angajat să revizuiască şi să se consulte cu privire la o schemă REP pentru textile în Anglia. Acţiunea 35: Introducerea cerinţelor legale privind proiectarea ecologică în ceea ce priveşte produsele textile şi de îmbrăcăminte, pentru a creşte durabilitatea, reparabilitatea şi reciclabilitatea, reducând în acelaşi timp la minimum consumul de apă şi energie de-a lungul ciclului de viaţă. OS 30. Creşterea utilizării materialelor reciclate şi a fibrelor naturale de provenienţă locală Companii precum EON, o companie americană de tehnologie*296, lucrează la rezolvarea acestei probleme împreună cu mărci textile, furnizori de soluţii circulare, cadre universitare, standarde şi parteneri tehnologici. EON a lansat o iniţiativă numită Circular ID - Figura 10, care va urmări compoziţia fibrelor din îmbrăcăminte, în speranţa că acestea vor putea fi colectate în cadrul programelor tradiţionale de reciclare şi apoi reciclate chimic în elementele de bază originale pentru a fi utilizate la fabricarea de noi articole de îmbrăcăminte. *296 https://www.eon.xyz Figura 10. Circular ID (a se vedea imaginea asociată) Acţiunea 36: Introducerea cerinţelor legale privind proiectarea ecologică în ceea ce priveşte produsele textile şi de îmbrăcăminte, pentru a creşte durabilitatea, reparabilitatea şi reciclabilitatea, reducând în acelaşi timp la minimum consumul de apă şi energie de-a lungul ciclului de viaţă. OS 31. Creşterea capacităţii de reutilizare şi de utilizare a produselor Solve este un studio românesc premiat pentru inovaţie socială multidisciplinară în domeniul designului şi sustenabilităţii. Echipa Solve creează produse şi servicii care nu au mai existat până acum, printr-o gândire de design, tehnologii noi, o abordare centrată pe utilizator, economie circulară şi biomimetism pentru a coproiecta inovaţii durabile. Pe lângă proiectele de inovare, Solve oferă consultanţă şi se angajează în colaborări cu companii, instituţii publice, ONG-uri şi cercetători care împărtăşesc viziunea de a da viaţă unor produse circulare în industria modei şi a stilului de viaţă. În domeniul consultanţei, lucrează îndeaproape cu clienţii pentru a crea o conexiune mai intuitivă între produse, utilizatorii finali şi ecosistem. Ca studio de design, ei acţionează ca un liant şi doresc să extindă impactul cunoştinţelor lor şi să contribuie la crearea de noi agenţi de schimbare. Prin urmare, ei ajută companiile să creeze produse şi sisteme de inovare în domeniul produselor şi serviciilor pentru o economie circulară. Compania finlandeză ManyMonths*297 concepe haine pentru copii care se adaptează la creşterea copiilor şi, prin urmare, rezistă mai multe luni sau mai mulţi ani, nefiind astfel nevoie să fie aruncate de îndată ce copilul creşte, aşa cum se întâmplă în cazul modelelor de îmbrăcăminte convenţionale. În plus, se folosesc fibre naturale şi ţesături robuste pentru a se asigura că hainele sunt purtate pentru o perioadă lungă de timp, cu un impact minim asupra mediului înainte şi după utilizare. *297 https://manymonths.com/ Acţiunea 37: Sprijinirea noilor modele de afaceri şi a aplicării tehnologiilor care promovează principiile economiei circulare în sectorul textilelor. OS 31. Creşterea capacităţii de reutilizare şi de utilizare a produselor DUTCH AWEARNESS INFINITY WORKWEAR - Dutch aWEARness oferă îmbrăcăminte de lucru circulară şi îmbrăcăminte corporativă pentru companiile care manifestă conştientizare şi responsabilitate faţă de mediu. Prin utilizarea ţesăturii circulare "infinity" - 100% poliester, prin aplicarea designului pentru reutilizare şi prin furnizarea unui software de urmărire şi localizare şi a unei reţele de parteneri din lanţul valoric, toate materialele produselor sunt pe deplin adecvate pentru cicluri nesfârşite într-un circuit închis. Companiile pot cumpăra îmbrăcămintea de lucru circulară sau pot plăti o taxă periodică, bazată pe performanţă. Ambele opţiuni ajung la acelaşi cost total pentru client. Prin intermediul unui contract cu revânzătorul, Dutch aWEARness rămâne proprietarul materialelor. Preluarea la sfârşitul utilizării este prevăzută print-un contract între revânzător şi clientul final. În prezent, primul lanţ circular de aprovizionare şi de producţie este introdus pe piaţă şi validat de o serie de adoptatori sustenabili pionieri prin intermediul proiectului EcoProFabrics, finanţat de Comisia Europeană. Deja de câteva decenii, companiile de "servicii textile"*298 au furnizat articole textile ca serviciu pentru hoteluri, restaurante, spitale şi corporaţii, pentru lenjeria de pat, de baie şi de masă, precum şi pentru uniformele acestora. Modelul constă în faptul că societatea de servicii textile păstrează proprietatea asupra articolului, iar clientul plăteşte doar pentru serviciul de a avea la dispoziţie în permanenţă articole textile curate, călcate şi reparate. *298 https://www.textile-services.eu/about textile services/ 8.8. Echipamente electrice şi electronice, baterii şi acumulatori Acţiunea 38: Pregătirea sectorului privat pentru a se conforma cu viitorul Regulament privind Proiectarea Ecologică pentru Produse Durabile şi cu Iniţiativa privind Produsele Durabile care vor stabili noi cerinţe legale de proiectare ecologică pentru a asigura durabilitatea, mentenanţa, modularitatea, reparabilitatea şi reciclabilitatea prin încurajarea CDI şi a transferului tehnologic în vederea ecoproiectării produselor şi aplicarea conceptelor economiei circulare. OS 32. Creşterea durabilităţii şi a capacităţii de reutilizare a EEE şi prevenirea generării de DEEE Parteneriatul pentru electronica circulară*299, un proiect care face parte din Platforma Centrului pentru natură şi climă a Forumului Economic Mondial, este un model de colaborare între industrie, guvern şi societatea civilă pentru a stabili un ghid cuprinzător pentru tranziţia către electronica circulară, bazat pe iniţiative emergente şi cu impact. Jucători importanţi din industria EEE sunt membri ai acestui parteneriat global, ceea ce relevă un interes semnificativ în cadrul sectoarelor de afaceri pentru iniţiativele privind electronica circulară. Platforma oferă informaţii valoroase şi implică membrii săi, prin intermediul unor ateliere de lucru, în a aborda aspecte pertinente, cum ar fi definirea a ceea ce constituie produse şi servicii circulare, elaborarea de materiale de orientare pentru achiziţiile circulare de produse electronice, integrarea preluării şi colectării în modelele de afaceri etc. *299 https://cep2030.org/our-roadmap Acţiunea 39: Adoptarea unor politici pentru a încuraja reutilizarea şi repararea EEE. OS 33. Gestionarea adecvată a EEE uzate şi a DEEE pentru a prelungi perioada de utilizare a acestora. Flip.ro*300 promovează în România un exemplu de reutilizare a produselor, axat pe telefoane mobile, oferind şi o perioadă de garanţie de 12 luni la reparaţiile efectuate. *300 https://flip.ro/ Klap.ro*301 este o afacere specializată în promovarea produselor recondiţionate: telefoane mobile, laptopuri şi tablete cu garanţie standard de 24 de luni. *301 https://klap.ro/ O altă bună practică privind produsele electronice recondiţionate în România este promovată de evoMAG*302. Produsele sunt returnate în principal de către companiile care nu le mai folosesc şi, după recondiţionare, sunt vândute prin intermediul platformei online evoMAG. *302 https://www.evomag.ro/pagini/produse-refurbished-evomag/?gclid=Cj0KCQiAvqGcBhCJARIsAFQ5ke6- RDsK6A1SnIccXzzB4tMDMkDS756iJPgFeiF9svDXWjV4mw5g3vMaAvNREALw_wcB O bună practică promovată de producătorul Arctic este aceea de a oferi clienţilor o platformă de reparaţii*303 unde aceştia pot găsi, pe baza SKU a produsului, ghidul de reparaţii, piesele de schimb necesare şi costul reparaţiei. *303 https://repairportal.arctic.ro/ro-ro Un model de afaceri relevant pentru "serviciul ca produs" a fost conceput de Philips*304 pe baza abordării "a face, a folosi, a returna". La sfârşitul contractului, produsele sunt returnate către Philips. În acest fel, Philips păstrează proprietatea asupra tuturor echipamentelor de iluminat, păstrând valoarea economică a produselor pe termen lung, prin întreţinere şi reparaţii minime. *304 https://www.lighting.philips.com/main/services/lighting-capital Un model inspirat de extindere a valorii unui produs uzat este Rheaply*305, o tehnologie web dezvoltată în Statele Unite în 2014. Platforma oferă un spaţiu pentru companiile şi instituţiile comerciale care au active nefolosite, precum echipamente, mobilier şi doresc să le vândă, să le doneze sau să le închirieze şi companiile şi instituţiile comerciale care au nevoie de acest tip de produse. Platforma a fost folosită şi de companii din Fortune 100 şi de instituţii de învăţământ superior. De la înfiinţare şi până în 2021, tehnologia Rheaply a reuşit să redirecţioneze peste 14,5 tone de deşeuri materiale şi să realizeze economii de peste 1,5 milioane de dolari americani. *305 https://rheaply.com/ Recent, ca parte a unei legi noi în Franţa, a fost lansat un program de stimulare a consumatorilor pentru repararea echipamentelor electrocasnice, prin intermediul a 500 de tehnicieni acreditaţi cu o etichetă specifică*306. Legea a intrat în vigoare în decembrie 2022 şi va asigura un buget de 410 milioane de euro, disponibil până în 2027. Consumatorii vor primi între 10 şi 45 de euro, în funcţie de tipul de echipament, pentru repararea produselor defecte. Obiectivul este de a creşte cu 20% numărul de echipamente reparate până în 2027. *306 https://www.connexionfrance.com/article/Practical/Everyday-Life/France-to-launch-grants-for-people-to-repair- home-electronic-goods Acţiunea 40: Îmbunătăţirea sistemului naţional de colectare a deşeurilor din EEE şi din B&A generate de către populaţie. OS 34. Creşterea ratei de colectare separată a DEEE şi deşeurilor din B&A În România, există sisteme şi platforme la nivel naţional care au specificaţii tehnice similare cu cele ale Centre de Colectare Voluntare/CCV şi care pot servi drept model pentru autorităţile locale care doresc să implementeze CCV. Un astfel de exemplu este Centrul Municipal de Colectare/CMC din Iaşi, înfiinţat în 2016 de Ecotic în parteneriat cu Primăria municipiului Iaşi. CMC Iaşi este unul dintre puţinele centre existente la nivel naţional în care pot fi colectate 11 categorii de deşeuri: mobilier, obiecte decorative, echipamente electronice, B&A, îmbrăcăminte, încălţăminte, ambalaje din hârtie şi carton, ambalaje din plastic, cu excepţia polistirenului şi a PVC, ambalaje din sticlă, ambalaje din metal, inclusiv ambalaje contaminate, cărţi, papetărie, deşeuri din construcţii şi demolări, deşeuri vegetale. Centrul are, de asemenea, o zonă pentru bunurile reutilizabile, care sunt verificate înainte de a fi refolosite. În Suedia, Gavle, compania de gestionare a deşeurilor municipale, este responsabilă pentru colectarea DEEE din cinci municipalităţi, o zonă cu o suprafaţă de 4.477 kmp şi 160.000 de locuitori. Municipalitatea a înfiinţat 13 depozite de reciclare unde se elimină DEEE. Aceasta a început să colecteze deşeuri electronice de mici dimensiuni cu ajutorul unui camion special, pentru a ajunge la persoanele care nu pot merge cu maşina proprie la depozitele de reciclare. Acest camion circulă pe tot parcursul anului pe un traseu fix prin municipalităţi până la locuri special amenajate, unde staţionează timp de două ore şi unde oamenii pot aduce DEEE-urile. În plus, municipalitatea a încheiat un parteneriat cu un lanţ de magazine de vânzare cu amănuntul. În toate magazinele acestui lanţ au fost instalate 28 de containere speciale pentru colectarea echipamentelor electronice mici, a bateriilor şi a lămpilor cu becuri. Golirea acestor containere are loc o dată la 4-6 săptămâni, iar magazinul plăteşte pentru fiecare golire o sumă mică, de aproximativ 20 de euro. Din punctul de vedere al lanţului de magazine, punerea la dispoziţie a acestor containere este, de asemenea, un instrument de marketing prin care atrage mai mulţi clienţi. Compania de gestionare a deşeurilor a demarat o amplă campanie de informare odată cu introducerea containerelor şi a noii metode de colectare. În cadrul unui sondaj recent efectuat în rândul clienţilor, 98,6% dintre aceştia au declarat că ştiu unde să meargă pentru a se debarasa de deşeurile electronice. Aproape 100% dintre persoanele intervievate au declarat că nu există probleme în ceea ce priveşte manipularea şi lăsarea deşeurilor electronice la locul potrivit*307. *307 https://kipdf.com/analysis-of-european-best-practice-solutions-for-logistics-of- Weee_5b0f0f567f8b9a73408b45f3.html Acţiunea 41: Încurajarea tratării şi valorificării DEEE în acord cu prevederile legislaţiei din domeniul mediului, prin aplicarea standardelor Comitetului European pentru Standardizare în Electrotehnică. OS 35. Creşterea utilizării de materii prime secundare în producţie Deşi standardele CENELEC nu sunt obligatorii, Republica Cehă a implementat standardele prin acorduri între producători şi OIREP, în 2021. Conform site-ului WEELABEX, Franţa, Ţările de Jos şi Irlanda au implementat, de asemenea, standarde obligatorii în legislaţia naţională*308. *308 https://www.weeelabex.org/about-us/news-events/the-czech-republic-requires-mandatory-certification-against- cenelec-50625/ Un studiu realizat în 2017 descrie dezvoltarea unei metode prin care se poate determina gradul de uşurinţă cu care un produs poate fi dezasamblat. Metoda propusă oferă un context ştiinţific organizaţiilor care elaborează standarde privind aspectele legate de eficienţa materialelor care includ dezasamblarea produselor şi sprijină producătorii de echipamente originale şi operatorii care se află la sfârşitul ciclului de viaţă prin furnizarea unei metode de evaluare a proiectării pentru dezasamblare în vederea reparării, reutilizării şi reciclării*309. *309 https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5989810/ Acţiunea 42: Stabilirea unor cerinţe de conţinut minim de materii prime secundare la fabricarea de EEE noi, în concordanţă cu legislaţia europeană aplicabilă. OS 35. Creşterea utilizării de materii prime secundare în producţie Pentru a sprijini PAEC şi obiectivul de a crea o piaţă europeană funcţională pentru materiile prime secundare, CE a dezvoltat Sistemul de informare privind materiile prime*310, un instrument care oferă date, definiţii, politici şi acţiuni pentru stimularea pieţei europene de materii prime secundare. *310 https://rmis.jrc.ec.europa.eu/?page=scoreboard-indicators-8ea5c6 În Regatul Unit, Agenţia de Mediu a dezvoltat o platformă*311 pentru a sprijini operatorii în implementarea criteriilor de eliminare a deşeurilor. *311 https://www.gov.uk/government/publications/get-an-opinion-from-the-definition-of-waste-service/guidance-for- the-end-of-waste-request-form În Italia, în 2018, Camera de Comerţ din Molise a organizat ateliere de lucru şi a elaborat un studiu pe tema "Cum să stimulăm pieţele de materii prime secundare"*312, care, printre alte scopuri legate de practicile economiei circulare, a urmărit stimularea creării de pieţe regionale de materii prime secundare. *312 https://projects2014-2020.interregeurope.eu/fileadmin/user_upload/tx_tevprojects/library/file_1524152378.pdf 8.9. Deşeuri Acţiunea 43: Consolidarea sistemului de plată de tip "plăteşti pentru cât arunci". OS 36. Creşterea ratelor de colectare separată şi de reciclare a deşeurilor municipale Punerea în aplicare a sistemului PAYT a fost îngreunată în mare măsură de dificultăţile asociate cu evaluarea cantităţilor de deşeuri generate la nivel de utilizator individual al sistemului public de colectare în mediile dens populate, în care nu sunt containere specifice alocate. Această problemă a fost abordată în Germania şi Belgia prin utilizarea tehnologiei transponderului. Prin urmare, aceste ţări pot fi considerate cele mai bune practici în ceea ce priveşte sistemele PAYT cu un nivel ridicat de funcţionare. Sistemul PAYT bazat pe ponderare în Germania Adoptarea sistemului PAYT în judeţul Aschaffenburg este un exemplu de bune practici de management de mediu, deoarece abordarea bazată pe greutate a oferit rate excepţional de ridicate de colectare a materialelor reciclabile. După testele iniţiale efectuate în oraşul Stockstadt între 1994 şi 1996, judeţul a implementat un sistem PAYT în 1997. De atunci, judeţul Aschaffenburg a înregistrat una dintre cele mai mari rate de colectare a materialelor reciclabile. Sistemul a dus la o creştere a reciclării de până la 86% şi la o reducere a deşeurilor municipale mixte la 50 kg pe cap de locuitor pe an. În plus, implementarea acestui sistem a dus la o reducere a costurilor de gestionare a deşeurilor de la 172-245 euro pentru o familie în 1995 la 111 euro în 2013. Judeţul Aschaffenburg este un studiu de caz şi un punct de referinţă ideal pentru sistemul PAYT datorită adoptării sale timpurii şi a disponibilităţii unei serii lungi de date privind performanţa gestionării deşeurilor*313. *313 https://www.mdpi.com/2079-9276/6/1/8 Sistemul PAYT în Belgia şi Elveţia Atât în Belgia, cât şi în Elveţia există o utilizare pe scară largă a sistemului bazat pe unităţi de măsură, precum sacii de gunoi, care este uşor de implementat şi nu necesită investiţii suplimentare pentru punerea sa în aplicare - Ademe 2018. Preţurile sacilor pentru colectarea deşeurilor sunt reglementate de guvern, care stabileşte preţuri minime şi maxime. În Belgia, tariful pentru deşeurile municipale mixte variază între 1,3 şi 4 eurocenţi/l de sac - OVAM 2022. Preţul mediu pe sac pentru sortarea plasticului, a dozelor şi a cartoanelor pentru băuturi este de numai 0,26 eurocenţi/l. În Elveţia, preţul pentru un sac de deşeuri municipale mixte este în medie de 6,2 cenţi elveţieni/l. În cazul în care deşeurile sunt plasate incorect, se poate aplica o amendă, iar deşeurile nu vor fi colectate. În ambele ţări, sistemul de saci a crescut semnificativ rata de reciclare a deşeurilor municipale la peste 50% şi a redus producţia anuală de deşeuri municipale mixte la 150 kg pe cap de locuitor. Acţiunea 44: Dezvoltarea/îmbunătăţirea, infrastructurii pentru colectarea deşeurilor. OS 36. Creşterea ratelor de colectare separată şi de reciclare a deşeurilor municipale Colectarea separată în Sălacea Un bun exemplu poate fi găsit în comuna Sălacea, judeţ Bihor, care a introdus colectarea separată a deşeurilor menajere din uşă în uşă pentru 5 fracţii: hârtie şi carton, plastic şi metal, sticlă, deşeuri biologice, deşeuri reziduale. Înainte de a schimba infrastructura de colectare, a fost implementat un amplu program de educare de patru săptămâni. După 3 luni de la implementarea sistemului, rata de colectare separată a crescut semnificativ, de la 1% la 61%, iar rata de reciclare a crescut la 40%. Rata de implicare a cetăţenilor locali a crescut de la 8,4% la 97%. Primăria a recunoscut, de asemenea, necesitatea de a stimula financiar noul sistem de separare. În sistemul anterior, fiecare persoană plătea 5 lei/1 euro pe lună pentru serviciile de gestionare a deşeurilor. Cu noul sistem, cetăţenii care nu au fost de acord să se alăture au plătit o taxă mai mare, de 10 lei/lună. Pentru cei care au aderat la sistem, taxa a rămas aceeaşi ca înainte. Acest lucru ar putea fi considerat un prim pas simplu spre un sistem de plată de tip PAYT şi s-a dovedit că a încurajat colectarea separată*314. *314 https://zerowastecities.eu/wp-content/uploads/2019/09/zero_waste_europe_CS12_The-story-of-Sălacea_en.pdf Gestionarea inteligentă a deşeurilor în Slovacia Sensoneo este un furnizor global de soluţii inteligente de gestionare a deşeurilor la nivel de întreprindere care permite oraşelor, întreprinderilor şi ţărilor să îşi gestioneze eficient deşeurile, să îşi reducă amprenta asupra mediului şi să îmbunătăţească calitatea serviciilor. Tehnologia Sensoneo de gestionare inteligentă a deşeurilor utilizează o varietate de senzori inteligenţi, care sunt instalaţi în interiorul coşurilor de gunoi. Aceşti senzori oferă informaţii care ajută la evitarea colectării pubelelor de deşeuri goale sau pe jumătate goale prin monitorizarea şi analiza datelor în timp real. Ca urmare, municipalităţile şi serviciile lor de colectare a deşeurilor sunt capabile să: ● înţeleagă producţia de deşeuri în oraş ● îmbunătăţească mediului ● asigure un management mai eficient al deşeurilor pentru cetăţeni ● evalueze infrastructura de pubele din oraş din punct de vedere al densităţii, eficienţei şi costurilor. ● optimizeze capacitatea, locaţia şi tipului de coş de gunoi ● optimizeze frecvenţele de colectare a deşeurilor şi să reducă astfel costurile ● poată colecta deşeurile la cerere, în funcţie de necesităţile reale. ● reducă congestionarea traficului în oraş legată de rutele regulate de colectare a deşeurilor ● pună la dispoziţia cetăţenilor o aplicaţie mobilă gratuită care să le permită să găsească cea mai apropiată pubelă goală disponibilă, să le ofere indicaţii şi să notifice operatorii cu un singur clic. Ca rezultat, soluţia le permite clienţilor Sensoneo să obţină o reducere de 30 - 63% a rutelor de colectare a deşeurilor şi o precizie de 97% în ceea ce priveşte producţia reală de deşeuri. În oraşul slovac Nitra, costurile de gestionare a deşeurilor au fost reduse cu 30% prin utilizarea de senzori în containerele de deşeuri. În plus, compania oferă etichete şi autocolante pentru pubelele de deşeuri care utilizează sistemul QR sau RFID. Aceste etichete pentru tomberoane permit utilizatorilor să identifice şi să înregistreze toate bunurile din tomberoane, să simplifice urmărirea, comunicarea şi facturarea şi să limiteze utilizarea neautorizată a tomberoanelor. O imagine de ansamblu clară şi precisă a tuturor bunurilor din containere este esenţială şi reprezintă primul pas către o gestionare inteligentă a deşeurilor. Instrumentul oferă acces instantaneu la cantitatea, locaţia şi structura pubelelor şi permite identificarea uşoară şi rapidă a proprietarului. Monitorizarea datelor de colectare şi gestionare a deşeurilor permite implementarea corectă a sistemelor de plată în funcţie de utilizare. Tehnologia Sensoneo a fost instalată în peste 60 de ţări prin intermediul partenerilor săi distribuitori. Hardware-ul şi software-ul Sensoneo sunt rezultatul cercetării şi dezvoltării interne. Acţiunea 45: Elaborarea de criterii clare pentru încetarea statutului de deşeu pentru a reduce consumul de materii prime virgine. OS 37. Creşterea ponderii materiilor prime secundare în economie Economia circulară şi statutul de "sfârşit de viaţă" în Franţa Guvernul francez a pus la punct o serie de iniţiative pentru a promova principiile economiei circulare. Cel mai recent, un ordin ministerial din 11 decembrie 2018 a stabilit standarde şi procese pentru a stimula prelucrarea anumitor obiecte şi produse chimice în vederea reutilizării, punând capăt clasificării lor ca deşeuri. Codul Francez al Mediului defineşte "pregătirea pentru reutilizare" ca fiind "operaţiunile de verificare, curăţare, reparare sau recuperare, prin care produsele sau componentele produselor care au devenit deşeuri sunt pregătite astfel încât să poată fi reutilizate fără alte prelucrări prealabile". Pentru a beneficia de statutul de deşeu, ordinul impune ca obiectele şi produsele să îndeplinească anumite condiţii. Criteriile sunt următoarele: ● Natura obiectului sau a produsului; ● Tehnicile şi procesele de tratare; ● Calităţile şi proprietăţile obiectelor şi produselor care rezultă din tratare; ● Condiţiile contractuale în care vor fi vândute aceste obiecte şi produse; ● Obligaţiile operatorului în ceea ce priveşte aceste obiecte şi produse/trasabilitate. Domeniul de aplicare al ordinului conţine o listă cuprinzătoare de categorii care exclude azbest şi poluanţi organici persistenţi în cantităţi care depăşesc nivelurile de reglementare. Aceste categorii sunt: cartuşe de imprimare, deşeuri de ambalaje, recipiente sub presiune goale, anvelope, DEEE, textile şi mobilier)*315. *315 https://www.globalelr.com/2019/01/drcular-economy-and-end-of-waste-status-french-government-issues-criteria- and-procedures/ Acţiunea 46: Promovarea formării profesionale şi a cercetării în domeniul instalaţiilor de sortare şi tratare a deşeurilor, inclusiv a instalaţiilor de sortare automată a deşeurilor, sortarea materialelor plastice biodegradabile şi a celor pe bază de substanţe biologice, posibila reciclare chimică a materialelor plastice sau textile şi a instalaţiilor de biogaz şi de compostare. OS 38. Îmbunătăţirea sistemului de gestionare a deşeurilor prin cercetare şi dezvoltare în domeniul economiei circulare Centrul naţional de testare a materialelor plastice circulare din Ţările de Jos NTCP/Naţional Test center Circular Plastics este o organizaţie non-profit şi primul centru de testare independent din Europa -NTCP 2022. Instalaţia a fost înfiinţată în Heerenveen, Olanda, pentru a examina comportamentul diferitelor materiale plastice în timpul sortării şi spălării. Obiectivul general al acestui proiect este de a face deşeurile de plastic 100% reciclabile. Ca urmare a acestei instalaţii de testare a procesului de sortare şi spălare a materialelor plastice la scară pilot, NTCP este primul centru de testare reprezentativ pentru instalaţiile industriale la scară largă. Testele practice şi experimentele cu fluxuri reale de deşeuri au ca rezultat o colectare continuă de date care ajută părţile interesate să îşi accelereze obiectivele circulare. Guvernul, provincia Friesland şi Fondul pentru Deşeuri din Ambalaje au contribuit la realizarea acestui centru de testare. PROGRAMUL DE FORMARE ÎN DOMENIUL ECONOMIEI CIRCULARE DEISO Acesta este un curs intensiv de formare care acoperă atât concepte avansate, cât şi concepte fundamentale ale economiei circulare în care cursanţii învaţă de la experţi în economia circulară. Cursul pregăteşte profesioniştii din domeniul afacerilor să implementeze economia circulară în cadrul organizaţiilor. Acest program de formare în domeniul economiei circulare este relevant, deoarece acoperă economia circulară de la concept la gestionarea deşeurilor, eficienţa resurselor, modele de afaceri în domeniul economiei circulare, evaluări, monitorizarea progreselor, încorporarea unor metode precum evaluarea ciclului de viaţă, analiza fluxului de materiale şi agenţii de modelare pentru a asista sistemele şi a dezvolta strategii de circularitate în cadrul organizaţiei, ţării sau administraţiei locale. În plus, programul de studii propus are o caracteristică unică, deoarece îi învaţă pe cursanţi despre metodologie, date şi instrumente prin intermediul unor studii de caz practice*316. *316 https://deiso.co.jp/deiso-training/circular-economy-training-program/ Acţiunea 47: Continuarea/iniţierea campaniilor care să asigure informarea şi creşterea gradului de conştientizare a populaţiei cu privire la importanţa colectării separate a deşeurilor şi pentru reducerea generării de deşeuri şi depozitării/depozitării fără respectarea prevederilor legale. OS 39. Educarea populaţiei pentru a face alegeri sustenabile în ceea ce priveşte bunurile şi serviciile. OS 40. Creşterea în rândul populaţiei a gradului de conştientizare cu privire la rolul şi importanţa economiei circulare Comunicarea măsurilor de gestionare a deşeurilor, Italia Oraşul italian Treviso a introdus un sistem PAYT în 2014. Împreună cu alte măsuri, cum ar fi colectarea din uşă în uşă şi colectarea separată a deşeurilor alimentare, a dus la creşterea ratelor de reciclare la peste 85%. Cantitatea de deşeuri municipale mixte generată anual s-a redus la doar 55 kg pe persoană. Odată cu adoptarea sistemului PAYT, oraşul a pregătit, de asemenea, o campanie de comunicare bine pusă la punct şi orientată către locuitori. Campania de comunicare a inclus afişe emoţionale şi atrăgătoare, afişate în spaţii publice şi în magazine, pliante şi broşuri tehnice şi specifice pentru gospodării, care explicau în detaliu noul sistem de colectare a deşeurilor. Campania a inclus şi evenimente publice şi întâlniri cu locuitorii pentru a răspunde la întrebări şi preocupări. În regiunea italiană Apulia, sistemul de colectare din uşă în uşă este utilizat pe scară largă în cadrul municipalităţilor, atingând rate de sortare de peste 80%. Punerea în aplicare a acestui sistem a fost precedată de o campanie de informare prin intermediul televiziunii, al reţelelor de socializare, precum şi al unor evenimente fizice pentru a explica cetăţenilor semnificaţia şi funcţionarea sistemului. În oraşul Altamura, a fost conceput un sondaj pentru a evalua eficienţa sistemelor din punctul de vedere al cetăţenilor^8. Rezultatele studiului au arătat că cetăţenii sunt mai motivaţi să colecteze în mod adecvat fracţiile de deşeuri separate atunci când primesc informaţii despre beneficiile ulterioare pentru mediu, despre rezultatele fracţiilor colectate şi atunci când sunt adoptate controale mai mari asupra calităţii fracţiilor de deşeuri sortate. "Reciclăm în România" iniţiată de Ministerul Mediului, Pădurilor şi Apelor*317 *317 https://reciclaminromania.ro/ "Reciclăm în România" este o amplă campanie de informare şi educare, derulată de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, la nivel naţional, care are ca scop responsabilizarea populaţiei în ceea ce priveşte gestionarea responsabilă şi colectarea separată a deşeurilor. Obiectivul principal este de a oferi generaţiilor următoare un model de bună conduită şi responsabilitate faţă de ziua de mâine. A fost pentru prima dată când Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a organizat o campanie de informare şi conştientizare la nivel naţional, difuzată simultan în toate mijloacele de informare în masă şi pe reţelele de socializare, cu următorul slogan " "Unele lucruri sunt mai bine separate. La fel şi deşeurile. Colectaţi separat". Mesajul principal al campaniei se referă la responsabilitatea agenţilor implicaţi în lanţul de gestionare a deşeurilor, cum ar fi autorităţile publice locale, populaţia generală, părinţii, copiii etc. 8.10. Apă şi ape uzate Acţiunea 48: Încurajarea stocării apei de ploaie şi utilizării acesteia în clădirile publice şi rezidenţiale pentru spălarea toaletelor, grădinărit, curăţarea podelelor, etc. OS 41. Creşterea eficienţei utilizării apei Proiectul AquaSave în Emilia-Romagna, Italia Iniţiativa Aquasave intenţionează să reducă consumul de apă potabilă în oraş prin implementarea unei noi abordări experimentale a gestionării resurselor. Sistemul de gestionare a apei a fost construit într-o structură rezidenţială cu opt apartamente şi maximizează reutilizarea apei prin: a) colectarea, epurarea şi transferul apei reziduale de la duşuri, căzi de baie şi chiuvete de baie către bazinul de apă din toaletă; şi b) colectarea, tratarea şi transferul apei de ploaie către maşinile de spălat vase şi maşinile de spălat rufe. Apa gri din chiuvete, căzi de baie şi cabine de duş este colectată printr-o reţea centralizată şi trimisă la rezervorul de colectare din sala de instalaţii, unde este filtrată şi dezinfectată înainte de a fi trimisă la rezervorul de stocare. Procentul potenţial de economisire a apei din sistemul propus în comparaţie cu cel tradiţional este de ~50% din apa potabilă, din care: a) ~30% prin intermediul componentelor cu consum redus de apă; b) -15% prin reutilizarea apei gri; c) ~5% prin utilizarea apei de ploaie. Apele gri provenite din spălarea corporală care reprezintă 33% din consumul total al apartamentelor sunt suficiente pentru a alimenta 23% din consumul de apă de toaletă din apartamente. Apa de ploaie permite economisirea a -8% din consumul total al apartamentelor; utilizarea apei de ploaie tratate reprezintă -66% din consumul total al maşinilor de spălat*318. *318 http://eboals.bologna.enea.it/ambtd/aquasave-doc/aquas-ing.htm Acţiunea 49: Promovarea şi stimularea producţiei de îngrăşăminte, biogaz şi ciment din nămoluri provenite din staţiile de epurare pentru comunităţi şi industrie, în sinergie cu sectorul agricol. OS 42. Îmbunătăţirea recirculării nutrienţilor şi a materiei organice prin ciclurile lor naturale Simbioza industrială: transformarea apelor uzate în resursă agricolă Proiectul Water2Return, finanţat în cadrul programului Orizont 2020, a decis să abordeze problemele legate de deficitul de resurse şi de gestionarea deşeurilor prin stabilirea unei simbioze industriale între trei sectoare industriale cheie: agricultura, procesarea alimentelor şi tratarea apelor uzate. Proiectul reuneşte 15 actori multidisciplinari din 8 ţări europene diferite, şi anume: 9 IMM-uri, 2 asociaţii europene, 1 centru de cercetare şi 3 universităţi^17. Water2REturn transformă instalaţiile de tratare a apelor uzate ale abatoarelor în "biorafinării" care permit recuperarea şi reciclarea nutrienţilor. Sistemul integrat constă într-o combinaţie de tehnologii şi procese în cascadă, care maximizează extracţia de produse valoroase. Substanţele nutritive extrase sunt apoi transformate în produse cu valoare adăugată pentru agricultură şi industria agrochimică. Sunt extrase trei tipuri diferite de materii prime, care pot fi personalizate în funcţie de nevoile utilizatorului final: concentrat de nitraţi şi fosfaţi, nămol hidrolizat şi biomasă de alge. Acestea pot fi prelucrate ulterior pentru a obţine produse agronomice, cum ar fi îngrăşăminte sau biostimulatori. Printre obiective se numără rate de recuperare a nutrienţilor, azot şi fosfor, de 90-95% şi reducerea cu 90% a apelor reziduale evacuate în mediul înconjurător, economisirea a până la 40% din apa dulce consumată în industria cărnii şi producerea a până la 4,19% din totalul îngrăşămintelor chimice pe bază de azot consumate în UE. În plus, vor fi puse în aplicare planuri de afaceri specifice cu scopul de a crea noi oportunităţi de afaceri şi locuri de muncă verzi în jurul tehnologiilor de recuperare şi reciclare a nutrienţilor, în special pentru IMM-urile din UE. Simbioza industrială oferă beneficii multiple, cum ar fi recuperarea resurselor, creşterea sustenabilităţii sectorului agricol prin generarea de produse secundare sau rezolvarea problemelor de gestionare a apelor reziduale ale abatoarelor prin valorificarea produselor. Pe de altă parte, se reduce, de asemenea, impactul producţiei de alimente asupra mediului şi se promovează adoptarea în continuare a proceselor circulare în acest sector. Aceste rezultate se aşteaptă să fie obţinute într-un studiu de caz real într-un abator numit "Matadero del Sur", în Salteras, lângă Sevilla. Acest prototip va avea o capacitate de tratare de 50 mc pe zi, o treime din fluxul zilnic de 150mc de ape uzate al abatorului şi va fi integrat cu o linie de apă, o linie de nămol şi o linie de alge. Acţiunea 50: Promovarea şi aplicarea standardelor care conduc la creşterea eficienţei utilizării apei în industrie pentru a reduce consumul. OS 43. Creşterea eficienţei utilizării apei Decret-lege portughez privind reutilizarea apei Acest decret-lege*319, compus din 33 de articole, stabileşte regimul juridic al producerii apei destinate reutilizării, obţinută prin epurarea apelor uzate, în vederea promovării utilizării corecte a acesteia şi a evitării efectelor nocive pentru sănătate şi pentru mediu. Decretul-lege portughez defineşte, de asemenea, condiţiile pentru utilizări multiple nepotabile: irigaţii, utilizări industriale etc.. Acesta se bazează pe "Conducerea tranziţiei: Un PAEC pentru Portugalia", adoptat în decembrie 2017, care prevede printre obiectivele sale creşterea eficienţei utilizării apei şi reutilizarea acesteia. Se aplică, de asemenea, la reutilizarea apei rămase de la anumite tipuri de culturi agricole. *319 https://leap.unep.org/countries/pt/naţional-legislation/decree-law-no-1192019-establishing-legal-regime-producing- water Acţiunea 51: Restaurarea zonelor umede naturale şi a solurilor pentru a îmbunătăţi capacitatea lor naturală de tratare, pentru a reduce stresul hidric şi pentru a creşte capacitatea lor tampon în caz de inundaţii. OS 44. Îmbunătăţirea capacităţii naturale de autoepurare a corpurilor de apă naturale Proiectul DESIRE Proiectul "DESIRE"*320, sprijinit de Programul Interreg pentru regiunea Mării Baltice 2014-2020 pentru 2,5 ani, a început în ianuarie 2019. Proiectul este confirmat ca fiind emblematic pentru Strategia UE privind regiunea Mării Baltice, domeniul de politică Nutri şi contribuie puternic la obiectivele Programului Interreg pentru regiunea Mării Baltice. *320 Dezvoltarea zonelor umede şi gestionarea durabilă a zonelor umede prin restaurarea şi utilizarea biomasei de pe terenurile de turbă din râul Neman pentru a îmbunătăţi calitatea apei din Marea Baltică: https://interreg- baltic.eu/project/desire-seed/ Serviciile ecosistemice esenţiale furnizate de Marea Baltică, cum ar fi biodiversitatea, pescuitul şi turismul, sunt ameninţate de eutrofizarea cauzată de încărcăturile excesive de nutrienţi în mare. Deversarea din râuri este una dintre principalele căi prin care nutrienţii ajung în mare. O idee de abordare a acestei probleme este reducerea cantităţii de nutrienţi care se scurg în râuri prin reactivarea zonelor umede deja drenate. Proiectul DESIRE utilizează o strategie complexă care include elaborarea de recomandări politice, crearea de noi informaţii prin modelare şi utilizarea de situri pilot pentru a demonstra reumectarea turbăriilor şi implementarea paludiculturii. Prin îmbunătăţirea cunoştinţelor şi a competenţelor şi printr-o mai bună utilizare a resurselor tehnice şi umane, proiectul intenţionează să consolideze capacitatea factorilor de decizie de a pune în aplicare reglementări care să încurajeze gestionarea turbăriilor pentru reţinerea nutrienţilor. ONG-urile, factorii de decizie în domeniul silviculturii şi al gestionării apei, asociaţiile de fermieri, administratorii agricoli şi consultanţii sunt câteva dintre grupurile ţintă din bazinul hidrografic Neman. Acţiunea 52: Creşterea gradului de colectare şi tratare a apelor uzate provenite din gospodării, în special în zonele rurale. OS 45. Îmbunătăţirea tratării apelor uzate şi a conectivităţii Planul de acţiune al Aragonului pentru tratarea apelor reziduale Planul de epurare a apelor reziduale din Aragorn este o acţiune fără precedent în Spania, cu scopul de a obţine corectarea evacuării apelor urbane reziduale în conformitate cu directivele europene şi cu legislaţia spaniolă regională şi naţională şi de a asigura calitatea apei în timpul secetei. Obiectivul planului este de a epura toate apele uzate urbane provenite de la municipalităţi şi de la utilizatorii casnici într-un număr echivalent cu mai mult de 1.000 de locuitori, prin intermediul epurării secundare, cum ar fi reutilizarea apei. PESD din Aragon constituie un efort remarcabil pentru a aborda epurarea apelor uzate în întreaga regiune. Sistemul de concesiuni zonale asigură furnizarea corectă a epurării apelor uzate pe o perioadă de 20 de ani, perioadă în care infrastructura se amortizează. Repartizarea staţiilor de epurare pe zone ar trebui să garanteze că toate instalaţiile sunt exploatate şi întreţinute în mod corespunzător. Acest plan de acţiune este un exemplu de bună practică datorat unei sume de factori: ● Aplicarea strictă, preventivă, a politicilor de mediu ale Uniunii Europene; ● Provocarea în termeni de teritoriu şi de timp: în decurs de doi ani, au fost construite 132 de instalaţii în beneficiul a 171 de aglomerări umane care acoperă 200 000 de locuitori, răspândite pe o suprafaţă de 14 500 kilometri pătraţi; ● Beneficii directe pentru mediu. Apele uzate provenite din gospodării au fost epurate înainte de descărcarea în râuri, pe o lungime de 1670 de kilometri. Au fost îmbunătăţite habitatele în zonele sensibile la secetă. ● Beneficiile sociale au inclus crearea de locuri de muncă şi de bunăstare - 200 de locuri de muncă permanente şi 1000 de locuri de muncă în timpul construcţiei - care au redus la minimum migrarea populaţiei din mediul rural; ● Un sistem de finanţare bazat pe solidaritate şi pe recuperarea costurilor; ● Sistemul de concesiuni zonale va asigura furnizarea de servicii la toate instalaţiile*321. *321 SODEMASA (2007). Planul de acţiune al Aragonului pentru tratarea apelor reziduale: Un model de gestionare a mediului. Internaţional Journal of Water Resources Development, 23(l), 63-72. doi:10.1080/07900620601159636 IX. TABELE DE MONITORIZARE ŞI EVALUARE Tabelul 18. Acţiuni transversale
┌─────────────┬─────────────┬────────────────┬─────────────┬────────────────────────┐
│Acţiune │Clasificarea │Indicator │Unitate de │Sursa de date │
│ │indicatorilor│ │măsură │ │
├─────────────┼─────────────┼────────────────┼─────────────┼────────────────────────┤
│ │ │Persoane │procent din │ │
│ │ │angajate în │totalul │Cadrul de monitorizare │
│ │ │sectoarele │locurilor de │şi evaluare Eurostat, │
│ │ │economiei │muncă │alte surse de date │
│ │ │circulare │ │ │
│ │ ├────────────────┼─────────────┼────────────────────────┤
│ │ │Persoane │ │ │
│ │ │angajate în │procent din │Cadrul de monitorizare │
│ │ │domeniul │totalul │şi evaluare Eurostat, │
│ │ │bunurilor şi │locurilor de │alte surse de date │
│ │ │serviciilor de │muncă │ │
│ │General │mediu │ │ │
│ │ ├────────────────┼─────────────┼────────────────────────┤
│ │ │Absolvenţi de │ │ │
│ │ │învăţământ │ │ │
│ │ │terţiar în │ │ │
│Acţiunea 1: │ │domeniul │ │ │
│Integrarea │ │ştiinţelor, │număr la 1000│Eurostat, Institutul │
│principiilor │ │matematicii, │de locuitori │Naţional de Statistică │
│şi a │ │informaticii, │ │ │
│competenţelor│ │ingineriei, │ │ │
│economiei │ │producţiei şi │ │ │
│circulare în │ │construcţiilor -│ │ │
│programele de│ │STE(A)M │ │ │
│educaţie şi ├─────────────┼────────────────┼─────────────┼────────────────────────┤
│formare │ │ │numărul, │ │
│profesională,│ │ │procentul din│ │
│pe baza │ │ │totalul │ │
│evaluărilor │ │Lucrători în │lucrătorilor │ │
│deficitului │ │programe de │care │Ministerul Muncii şi │
│de │ │recalificare │participă la │Solidarităţii Sociale │
│competenţe. │ │care se │programe de │Autoritatea Naţională │
│ │ │concentrează şi │formare │pentru Calificări │
│ │ │pe economia │profesională │ │
│ │ │circulară; │pentru │ │
│ │ │ │recalificare/│ │
│ │Specific │ │perfecţionare│ │
│ │ │ │profesională │ │
│ │ ├────────────────┼─────────────┼────────────────────────┤
│ │ │Şcoli şi │ │ │
│ │ │instituţii de │număr, │ │
│ │ │formare │procent din │ │
│ │ │profesională cu │totalul │ │
│ │ │programe de │şcolilor şi │Ministerul Educaţiei │
│ │ │mediu care │instituţiilor│ │
│ │ │abordează şi │de formare │ │
│ │ │economia │profesională │ │
│ │ │circulară. │ │ │
├─────────────┼─────────────┼────────────────┼─────────────┼────────────────────────┤
│ │ │Entităţi şi/sau │ │Date colectate de către │
│ │ │organizaţii care│ │Comitetul de Coordonare │
│Acţiunea 2: │ │beneficiază de │ │pentru CE în România şi/│
│Consolidarea │ │cursuri de │numărul şi │sau de către alte │
│capacităţii │Specific │formare │procentul din│entităţi publice, de │
│sectorului │ │profesională în │total │exemplu prin intermediul│
│public de a │ │domeniul │ │unor anchete în sectorul│
│pune în │ │economiei │ │public. │
│aplicare SNEC│ │circulare. │ │ │
│şi PAEC şi de├─────────────┼────────────────┼─────────────┼────────────────────────┤
│a facilita │ │Angajaţi din │ │Date colectate de către │
│tranziţia │ │sectorul public │ │Comitetul de Coordonare │
│către │ │familiarizaţi cu│numărul şi │pentru CE în România şi/│
│economia │Specific │principiile şi │procentul din│sau de către alte │
│circulară. │ │practicile │total │entităţi publice, de │
│ │ │economiei │ │exemplu prin intermediul│
│ │ │circulare. │ │unor anchete în sectorul│
│ │ │ │ │public. │
├─────────────┼─────────────┼────────────────┼─────────────┼────────────────────────┤
│ │ │Achiziţii │ │Agenţia Naţională pentru│
│Acţiunea 3: │General │publice │% │Achiziţii Publice │
│Integrarea │ │ecologice │ │ │
│criteriilor ├─────────────┼────────────────┼─────────────┼────────────────────────┤
│de economie │ │Produsele │ │ │
│circulară în │ │acoperite de │ │ │
│achiziţiile │ │ghidul │ │ │
│publice şi │Specific │achiziţiilor │% │Agenţia Naţională pentru│
│facilitarea │ │publice verzi şi│ │Achiziţii Publice │
│adoptării │ │ponderea lor în │ │ │
│acestora. │ │achiziţiile │ │ │
│ │ │publice │ │ │
├─────────────┼─────────────┼────────────────┼─────────────┼────────────────────────┤
│ │ │Existenţa unui │ │ │
│ │ │tablou de bord │ │ │
│ │ │naţional pentru │ │ │
│Acţiunea 4: │ │colectarea şi │ │ │
│Dezvoltarea │ │urmărirea │număr / │Comitetul de Coordonare │
│unei │Specific │progreselor │platformă │pentru Economie │
│platforme │ │înregistrate în │ │Circulară din România │
│digitale │ │ceea ce priveşte│ │ │
│pentru a │ │indicatorii │ │ │
│urmări şi │ │economiei │ │ │
│comunica în │ │circulare │ │ │
│privinţa ├─────────────┼────────────────┼─────────────┼────────────────────────┤
│implementării│ │Evoluţia în timp│numărul şi │ │
│acţiunilor de│ │an indicatorilor│ponderea din │Comitetul de Coordonare │
│economie │Specific │şi acţiunilor de│totalul │pentru Economie │
│circulară, a │ │economie │recomandat │Circulară din România │
│indicatorilor│ │circulară │ │ │
│de ├─────────────┼────────────────┼─────────────┼────────────────────────┤
│performanţă │ │Numărul de │ │ │
│şi a altor │ │angajaţi │ │ │
│informaţii │ │desemnaţi │ │Comitetul de Coordonare │
│relevante. │Specific │responsabili şi │număr │pentru Economie │
│ │ │instruiţi pentru│ │Circulară din România │
│ │ │colectarea │ │ │
│ │ │datelor │ │ │
├─────────────┼─────────────┼────────────────┼─────────────┼────────────────────────┤
│ │ │Brevete legate │ │Cadrul de monitorizare │
│ │ │de gestionarea │ │Eurostat, Oficiul de │
│ │ │şi reciclarea │număr │Stat pentru Invenţii şi │
│ │ │deşeurilor │ │Mărci, EPO/European │
│ │ │ │ │Patent Office │
│ │General ├────────────────┼─────────────┼────────────────────────┤
│ │ │ │ │Comisia Europeană: │
│ │ │Indicele de │ │https:// │
│ │ │ecoinovare │% │www.eea.europa.eu/ims/ │
│ │ │ │ │eco- │
│ │ │ │ │innovation-index-8th-eap│
│ ├─────────────┼────────────────┼─────────────┼────────────────────────┤
│Acţiunea 5: │ │Articole │ │Ministerul Cercetării, │
│Facilitarea │ │ştiinţifice │număr │Inovării şi │
│finanţării C&│ │privind economia│ │Digitalizării │
│D&I în │ │circulară │ │ │
│practici şi │ ├────────────────┼─────────────┼────────────────────────┤
│tehnologii de│ │Sisteme de │numărul şi │ │
│economie │ │finanţare şi │valoarea │Ministerul Cercetării, │
│circulară, cu│ │amploarea │totală a │Inovării şi │
│accent pe │ │sprijinului │sprijinului │Digitalizării │
│digitalizare.│ │financiar │acordat │ │
│ │Specific │acordat │ │ │
│ │ ├────────────────┼─────────────┼────────────────────────┤
│ │ │Beneficiarii │numărul şi │Ministerul Cercetării, │
│ │ │sprijinului │valoarea │Inovării şi │
│ │ │acordat │sprijinului │Digitalizării │
│ │ │ │primit │ │
│ │ ├────────────────┼─────────────┼────────────────────────┤
│ │ │Brevete şi/sau │ │ │
│ │ │articole │număr la 1000│Ministerul Cercetării, │
│ │ │rezultate în │de euro │Inovării şi │
│ │ │urma sprijinului│ │Digitalizării │
│ │ │financiar │ │ │
├─────────────┼─────────────┼────────────────┼─────────────┼────────────────────────┤
│ │ │Valoarea │procent din │ │
│ │ │adăugată brută │PIB la │Cadrul de monitorizare │
│ │ │în sectoarele │preţuri │şi evaluare Eurostat, │
│ │ │economiei │curente │alte surse de date │
│ │ │circulare │ │ │
│ │General ├────────────────┼─────────────┼────────────────────────┤
│ │ │Investiţii │procent din │ │
│ │ │private în │PIB la │Cadrul de monitorizare │
│ │ │sectoarele │preţuri │şi evaluare Eurostat, │
│ │ │economiei │curente │alte surse de date │
│ │ │circulare │ │ │
│Acţiunea 6: ├─────────────┼────────────────┼─────────────┼────────────────────────┤
│Extinderea │ │Măsuri economice│ │ │
│sprijinului │ │pentru a stimula│ │ │
│financiar de │ │antreprenoriatul│ │ │
│stat destinat│ │în economia │ │ │
│proiectelor │ │circulară, de │ │ │
│de economie │ │exemplu, scheme │ │ │
│circulară ale│ │de finanţare │ │ │
│sectorului │ │pentru a │numărul şi │Ministerul Finanţelor, │
│privat, │ │sprijini │valoarea │Ministerul Economiei, │
│orientate │ │măsurile şi │totală a │Antreprenoriatului şi │
│către │ │modelele de │sprijinului │Turismului; alte │
│implementarea│ │afaceri bazate │acordat │ministere sectoriale. │
│planurilor de│ │pe principiile │ │ │
│acţiune şi cu│ │economiei │ │ │
│accent pe │Specific │circulare, taxe │ │ │
│soluţiile │ │mai mici pentru │ │ │
│digitale. │ │produsele │ │ │
│ │ │reparate şi │ │ │
│ │ │reutilizate; │ │ │
│ │ ├────────────────┼─────────────┼────────────────────────┤
│ │ │ │numărul de │ │
│ │ │Întreprinderile │întreprinderi│ │
│ │ │care beneficiază│care au │Ministerul Economiei, │
│ │ │de scheme de │beneficiat de│Antreprenoriatului şi │
│ │ │sprijin legate │acest sprijin│Turismului; alte │
│ │ │de economia │şi valoarea │ministere specifice │
│ │ │circulară. │totală a │sectorului │
│ │ │ │sprijinului │ │
│ │ │ │acordat │ │
└─────────────┴─────────────┴────────────────┴─────────────┴────────────────────────┘
Tabelul 19. Sectorul agricultură şi silvicultură
┌──────────────────────┬─────────────┬──────────────────┬───────┬──────────────────┐
│ │Clasificarea │ │Unitate│ │
│Acţiune │indicatorilor│Indicator │de │Sursa de date │
│ │ │ │măsură │ │
├──────────────────────┼─────────────┼──────────────────┼───────┼──────────────────┤
│ │ │Ponderea │ │ │
│ │ │nămolurilor de │ │ │
│ │ │epurare de la │ │ │
│ │ │staţiile de │ │Agenţia Naţională │
│Acţiunea 7: Creşterea │ │epurare a apelor │ │pentru Protecţia │
│gradului de utilizare │Specific │uzate urbane │% │Mediului, prin │
│a biomasei provenite │ │compostate sau │ │SIM, pentru │
│din activităţi │ │utilizate în │ │colectorii de │
│agricole şi forestiere│ │agricultură din │ │deşeuri │
│pentru producerea de │ │totalul │ │ │
│energie şi a │ │nămolurilor │ │ │
│biofertilizatorilor. │ │eliminate │ │ │
│ ├─────────────┼──────────────────┼───────┼──────────────────┤
│ │ │Ponderea surselor │ │ │
│ │Specific │de energie bazate │% │EUROSTAT/ANRE │
│ │ │pe energii │ │ │
│ │ │regenerabile │ │ │
├──────────────────────┼─────────────┼──────────────────┼───────┼──────────────────┤
│Acţiunea 8: Promovarea│ │ │ │ │
│utilizării în │ │Suprafaţa │ │ │
│sistemele de irigaţii │ │terenurilor │ │ │
│a apelor uzate │ │amenajate cu │ │Ministerul │
│tratate, în │Specific │lucrări de │% │Agriculturii şi │
│conformitate cu │ │irigaţii în raport│ │Dezvoltării Rurale│
│cerinţele minime ale │ │cu total suprafaţă│ │ │
│UE privind calitatea │ │agricolă utilizată│ │ │
│şi monitorizarea apei,│ │ │ │ │
│pentru a înlocui ├─────────────┼──────────────────┼───────┼──────────────────┤
│consumul de apă dulce │ │ │ │ │
│în agricultură, │ │Ponderea apelor │ │Ministerul │
│împreună cu furnizarea│Specific │uzate utilizate în│% │Mediului, Apelor │
│de ghiduri privind │ │totalul sistemului│ │şi Pădurilor │
│utilizarea acestora. │ │de irigaţii │ │ │
│ │ │ │ │ │
├──────────────────────┼─────────────┼──────────────────┼───────┼──────────────────┤
│Acţiunea 9: Promovarea│ │înfiinţarea unui │ │Comitetul de │
│unor metode agricole │ │organism de │ │Coordonare pentru │
│durabile care să │Specific │certificare a │număr │Economie Circulară│
│conserve si să │ │durabilităţii │ │din România │
│regenereze │ │ │ │ │
│fertilitatea naturală ├─────────────┼──────────────────┼───────┼──────────────────┤
│a solurilor şi să │ │Ponderea │ │ │
│asigure protecţia şi │ │producţiei cu │ │Ministerul │
│refacerea │Specific │certificare de │% │Agriculturii şi │
│ecosistemelor. │ │durabilitate │ │Dezvoltării Rurale│
│ │ │ │ │ │
├──────────────────────┼─────────────┼──────────────────┼───────┼──────────────────┤
│ │ │Numărul de │ │ │
│ │ │fermieri instruiţi│număr │Ministerul │
│ │Specific │şi ponderea │şi │Agriculturii şi │
│ │ │acestora în │procent│Dezvoltării Rurale│
│Acţiunea 10: │ │totalul │ │ │
│Sprijinirea │ │fermierilor │ │ │
│fermierilor şi a ├─────────────┼──────────────────┼───────┼──────────────────┤
│silvicultorilor prin │ │ │ │Ministerul │
│construcţia de centre │ │ │ │Finanţelor, │
│logistice şi │ │Numărul şi │ │Ministerul │
│infrastructură de │ │tipurile de │ │Economiei, │
│depozitare şi │ │stimulente │ │Antreprenoriatului│
│distribuţie a │Specific │economice pentru │număr │şi Turismului; │
│produselor agrosilvice│ │stimularea │ │Ministerul │
│şi alimentare în │ │antreprenoriatului│ │Agriculturii şi │
│vederea facilitării │ │în economia │ │Dezvoltării │
│accesului la pieţe │ │circulară │ │Rurale; Rapoarte │
│specializate, prin │ │ │ │ale institutiilor │
│asigurarea accesului │ │ │ │financiare │
│la tehnologii noi şi ├─────────────┼──────────────────┼───────┼──────────────────┤
│la educaţie, precum şi│ │Numărul de │ │ │
│prin alte măsuri. │ │fermieri care │ │ │
│ │ │implementează noi │număr │Ministerul │
│ │Specific │tehnologii şi │şi │Agriculturii şi │
│ │ │ponderea acestora │procent│Dezvoltării Rurale│
│ │ │în numărul total │ │ │
│ │ │de fermieri │ │ │
├──────────────────────┼─────────────┼──────────────────┼───────┼──────────────────┤
│ │ │Numărul şi tipul │ │Ministerul │
│ │ │de stimulente │ │Economiei, │
│ │ │economice pentru │ │Antreprenoriatului│
│ │Specific │stimularea │număr │şi Turismului; │
│ │ │antreprenoriatului│ │Ministerul │
│ │ │în economia │ │Finanţelor │
│ │ │circulară │ │ │
│ ├─────────────┼──────────────────┼───────┼──────────────────┤
│Acţiunea 11: Adaptarea│ │Raportul dintre │ │ │
│instrumentelor de │ │consumul de │ │Ministerul │
│finanţare pentru a │ │materii prime │ │Agriculturii şi │
│facilita accesul │ │importate şi │număr │Dezvoltării │
│fermierilor si │Specific │materii prime │şi │Rurale, Ministerul│
│silvicultorilor la │ │produse local │procent│Economiei, │
│finanţare şi pentru a │ │folosite la │ │Antreprenoriatului│
│sprijini │ │producerea de │ │şi Turismului │
│cercetarea-dezvoltarea│ │produse agricole │ │ │
│în sectorul agricol şi├─────────────┼──────────────────┼───────┼──────────────────┤
│forestier. │ │ │ │Rapoartele │
│ │ │Numărul de │ │instituţiilor │
│ │ │fermieri care │ │financiare, │
│ │ │obţin finanţare │număr │Ministerul │
│ │Specific │externă şi │şi │Agriculturii şi │
│ │ │ponderea acestora │procent│Dezvoltării │
│ │ │în numărul total │ │Rurale, Agenţia │
│ │ │de fermieri │ │Naţională pentru │
│ │ │ │ │Ocuparea Forţei de│
│ │ │ │ │Muncă │
└──────────────────────┴─────────────┴──────────────────┴───────┴──────────────────┘
Tabelul 20. Sectorul auto
┌─────────────────┬─────────────┬──────────────┬───────────┬─────────────────────────┐
│Acţiune │Clasificarea │Indicator │Unitate de │Sursa de date │
│ │indicatorilor│ │măsură │ │
├─────────────────┼─────────────┼──────────────┼───────────┼─────────────────────────┤
│ │ │ │ │Comisia Europeană: │
│ │ │Indicele de │UE-27=100 │https://www.eea.europa.eu│
│ │ │ecoinovare │în 2013 │/ims/eco │
│ │ │ │ │-innovation-index-8th-eap│
│ │ ├──────────────┼───────────┼─────────────────────────┤
│ │ │Numărul de │ │ │
│ │ │brevete legate│ │ │
│ │ │de utilizarea │ │Ministerul Cercetării, │
│ │ │materiilor │număr │Inovării şi Digitalizării│
│ │ │prime │ │ │
│ │ │secundare în │ │ │
│ │ │vehicule noi │ │ │
│ │ ├──────────────┼───────────┼─────────────────────────┤
│ │ │Numărul de │ │ │
│ │ │brevete legate│ │ │
│ │ │de proiectarea│ │ │
│ │General │vehiculelor │număr │Ministerul Cercetării, │
│Acţiunea 12: │ │care respectă │ │Inovării şi Digitalizării│
│Investiţii în │ │principiile │ │ │
│cercetare şi │ │economiei │ │ │
│dezvoltare, │ │circulare │ │ │
│precum şi în │ ├──────────────┼───────────┼─────────────────────────┤
│educaţie pentru │ │Absolvenţi de │ │ │
│formarea │ │învăţământ │ │ │
│profesională a │ │terţiar în │ │ │
│viitorilor │ │domeniul │ │ │
│ingineri şi │ │ştiinţelor, │număr şi │Ministerul Educaţiei, │
│tehnicieni după o│ │matematicii, │procent │alte surse │
│programă de │ │informaticii, │ │ │
│studii care │ │ingineriei, │ │ │
│include │ │producţiei şi │ │ │
│principiile EC şi│ │construcţiilor│ │ │
│reglementările │ │(STEM) │ │ │
│legate de EC ├─────────────┼──────────────┼───────────┼─────────────────────────┤
│aplicabile la │ │Numărul de │ │ │
│proiectarea │ │programe de │ │ │
│vehiculelor şi a │ │inginerie care│ │ │
│pieselor │ │încorporează │ │ │
│componente, │ │principii ale │ │ │
│inclusiv pentru │ │economiei │ │ │
│proiectarea │ │circulare în │număr şi │Ministerul Educaţiei │
│bateriilor pentru│ │programele de │procent │ │
│vehiculele │ │studiu; şi │ │ │
│electrice; │ │ponderea │ │ │
│cercetarea pentru│ │acestora în │ │ │
│găsirea de │ │totalul │ │ │
│soluţii pentru │ │programelor de│ │ │
│prelungirea │ │inginerie │ │ │
│duratei de viaţă │ ├──────────────┼───────────┼─────────────────────────┤
│şi reutilizarea │ │Numărul de │ │ │
│bateriilor pentru│ │centre de │ │ │
│vehiculele │Specific │cercetare şi │ │ │
│electrice. │ │dezvoltare │ │ │
│ │ │dedicate │ │ │
│ │ │cercetării în │ │ │
│ │ │domeniul │ │ │
│ │ │proiectării de│ │ │
│ │ │vehicule care │ │ │
│ │ │să ţină seama │număr şi │Ministerul Cercetării, │
│ │ │de principiile│procent │Dezvoltării şi Inovării │
│ │ │economiei │ │ │
│ │ │circulare si │ │ │
│ │ │în domeniul │ │ │
│ │ │bateriilor │ │ │
│ │ │pentru │ │ │
│ │ │vehicule │ │ │
│ │ │electrice; │ │ │
│ │ │procentajul │ │ │
│ │ │acestora din │ │ │
│ │ │total │ │ │
├─────────────────┼─────────────┼──────────────┼───────────┼─────────────────────────┤
│ │ │Utilizarea │ │Registrul Auto Român se │
│ │ │materialelor │ │va ocupa de colectarea │
│ │ │circulare - │ │acestor date, solicitând │
│ │ │contribuţia │ │companiilor care │
│ │ │materialelor │ │prestează servicii de │
│ │ │reciclate la │ │dezmembrări să prezinte │
│ │ │cererea de │ │rapoarte anuale. │
│ │ │materii prime │ │Rapoartele acestora vor │
│ │ │-ponderea │% │trebui să ofere │
│ │ │"deşeurilor │ │informaţii despre │
│Acţiunea 13: │ │din vehicule │ │tehnologia pe care o │
│Instituirea │ │casate" │ │folosesc, rata de │
│activităţilor de │ │reciclate în │ │recuperare pe care o pot │
│dezmembrări auto │ │intrările de │ │asigura cu tehnologia │
│cu impact redus │General │materiale în │ │respectivă, dacă şi cum │
│asupra mediului │ │sistemul de │ │pun piesele recuperate pe│
│prin crearea unor│ │producţie │ │piaţa secundară etc. │
│centre de │ ├──────────────┼───────────┼─────────────────────────┤
│dezmembrări │ │Autosuficienţă│ │Cadrul de monitorizare │
│automatizate de │ │pentru │% │Eurostat, alte surse de │
│înaltă tehnologie│ │materiile │ │date │
│prin care să se │ │prime │ │ │
│recupereze │ ├──────────────┼───────────┼─────────────────────────┤
│piesele şi │ │Persoane │ │ │
│materialele │ │angajate în │% din │ │
│funcţionale şi │ │domeniul │totalul │Eurostat, Institutul │
│care să permită │ │bunurilor şi │locurilor │Naţional de Statistică │
│identificarea │ │serviciilor de│de muncă │ │
│materialelor şi a│ │mediu │ │ │
│pieselor ├─────────────┼──────────────┼───────────┼─────────────────────────┤
│componente şi să │ │ │ │Registrul Auto Român se │
│asigure un mediu │ │ │ │va ocupa de colectarea │
│de dezasamblare │ │ │ │acestor date, solicitând │
│sigur din punct │ │Numărul │ │companiilor care │
│de vedere al │ │centrelor de │ │prestează servicii de │
│mediului şi │ │dezmembrări │ │dezmembrare să prezinte │
│sănătătii. │ │auto │ │rapoarte anuale. │
│ │ │sustenabile, │ │Rapoartele acestora vor │
│ │Specific │moderne şi │număr │trebui să ofere │
│ │ │automatizate │ │informaţii despre │
│ │ │de înaltă │ │tehnologia pe care o │
│ │ │tehnologie din│ │folosesc, rata de │
│ │ │ţară şi din │ │recuperare pe care o pot │
│ │ │fiecare judeţ │ │asigura cu tehnologia │
│ │ │ │ │respectivă, dacă şi cum │
│ │ │ │ │pun piesele recuperate pe│
│ │ │ │ │piaţa secundară etc. │
├─────────────────┼─────────────┼──────────────┼───────────┼─────────────────────────┤
│ │ │Persoane │ │ │
│ │ │angajate în │% din │ │
│ │ │domeniul │totalul │Eurostat, Institutul │
│ │ │bunurilor şi │locurilor │Naţional de Statistică │
│ │ │serviciilor de│de muncă │ │
│Acţiunea 14: │General │mediu │ │ │
│Programe de │ ├──────────────┼───────────┼─────────────────────────┤
│formare │ │Persoane │% din │ │
│profesională a │ │angajate în │totalul │Cadrul de monitorizare │
│mecanicilor auto │ │sectoarele │locurilor │Eurostat, alte surse de │
│pentru a dobândi │ │economiei │de muncă │date │
│competenţe │ │circulare │ │ │
│compatibile cu ├─────────────┼──────────────┼───────────┼─────────────────────────┤
│EC, astfel încât │ │ │ │Raportarea de către │
│să lucreze în │ │ │ │agenţiile de ocupare a │
│ateliere de │ │Numărul de │ │forţei de muncă cu │
│reparaţii │ │lucrători │ │privire la instruirile │
│capabile să ofere│ │instruiţi │ │efectuate - date ce │
│în timp util │ │anual în │ │urmează a fi colectate de│
│servicii de │ │domeniu, atât │număr şi │către Ministerul Muncii │
│întreţinere │Specific │prin agenţiile│procent │şi Solidarităţii Sociale │
│preventivă a │ │de ocupare a │ │prin Agenţia Naţională │
│parcului auto. │ │forţei de │ │pentru Ocuparea Forţei de│
│ │ │muncă, cât şi │ │Muncă; pentru absolvenţii│
│ │ │în şcolile │ │şcolii profesionale în │
│ │ │profesionale │ │domeniu - date ce urmează│
│ │ │ │ │a fi colectate de către │
│ │ │ │ │Ministerul Educaţiei │
├─────────────────┼─────────────┼──────────────┼───────────┼─────────────────────────┤
│ │ │Tratarea │ │ │
│ │ │deşeurilor în │ │ │
│ │ │funcţie de │ │ │
│ │ │categoria de │ │ │
│ │ │deşeuri, de │% │Eurostat, ANPM │
│Acţiunea 15: │ │periculozitate│ │ │
│Studiu pentru │ │şi de │ │ │
│identificarea │ │operaţiunile │ │ │
│măsurilor, cum ar│ │de gestionare │ │ │
│fi cerinţe │ │a deşeurilor │ │ │
│tehnice, │ ├──────────────┼───────────┼─────────────────────────┤
│responsabilitatea│ │Numărul de │ │ │
│producătorilor, │ │instalaţii de │ │ │
│instrumente │General │recuperare şi │ │ │
│economice sau │ │eliminare pe │număr │Eurostat, ANPM │
│acorduri │ │regiuni NUTS │ │ │
│voluntare pentru │ │2, cu accent │ │ │
│creşterea │ │pe deşeurile │ │ │
│gradului de │ │periculoase │ │ │
│colectare │ ├──────────────┼───────────┼─────────────────────────┤
│separată a │ │Nivelul de │procentul │ │
│uleiurilor uzate.│ │conştientizare│de │Anchetă realizată de │
│ │ │a publicului │respondenţi│Ministerul │
│ │ │cu privire la │care │Transporturilor sau de │
│ │ │tratarea │declară că │Comitetul de Coordonare │
│ │ │uleiurilor │sunt │pentru CE │
│ │ │uzate, măsurat│constienti │ │
│ │ │prin sondaje. │ │ │
├─────────────────┼─────────────┼──────────────┼───────────┼─────────────────────────┤
│Acţiunea 16: │ │Totalul │ │ │
│Îndepărtarea │ │deşeurilor │ │ │
│maşinilor │General │generate, pe │tone şi │Eurostat, ANPM │
│abandonate de pe │ │categorii de │procente │ │
│domeniul public │ │deşeuri │ │ │
│prin consolidarea│ │ │ │ │
│aplicării ├─────────────┼──────────────┼───────────┼─────────────────────────┤
│legislaţiei │ │ │ │Aceste date se află deja │
│relevante, în │ │ │ │în evidenţele │
│speţă Legea nr. │ │Numărul de │număr, rata│primăriilor, care le │
│421/2002 cu │ │maşini │procentuală│colectează în mod │
│modificările │ │abandonate în │de scădere/│continuu. Comitetul de │
│ulterioare, │Specific │comparaţie cu │creştere a │Coordonare pentru CE din │
│inclusiv prin │ │anii │maşinilor │România ar putea cere │
│amenzi mai │ │precedenţi │abandonate │tuturor primăriilor să │
│drastice şi │ │ │în timp │raporteze anual aceste │
│termene mai │ │ │ │date către comitet. │
│strânse. │ │ │ │ │
└─────────────────┴─────────────┴──────────────┴───────────┴─────────────────────────┘
Tabelul 21. Sectorul construcţii
┌─────────────────┬─────────────┬──────────────┬───────┬───────────────┐
│ │Clasificarea │ │Unitate│ │
│Acţiune │indicatorilor│Indicator │de │Sursa de date │
│ │ │ │măsură │ │
├─────────────────┼─────────────┼──────────────┼───────┼───────────────┤
│ │ │ │ │Agenţia │
│ │ │Achiziţii │ │Naţională │
│Acţiunea 17: │General │publice │% │pentru │
│Stimularea │ │ecologice │ │Achiziţii │
│cererii de │ │ │ │Publice │
│produse circulare├─────────────┼──────────────┼───────┼───────────────┤
│pentru sectorul │ │Achiziţii │ │ │
│de construcţii │ │publice │ │ │
│prin │ │ecologice │ │ │
│implementarea │ │pentru │ │ │
│progresivă a │ │materiale de │ │ │
│achiziţiilor pe │ │construcţii: │ │Agenţia │
│baza criteriilor │ │Ponderea │ │Naţională │
│care vizează │Specific │materialelor │% │pentru │
│economia │ │şi produselor │ │Achiziţii │
│circulară, în │ │de construcţii│ │Publice │
│sectorul public │ │achiziţionate │ │ │
│şi privat. │ │prin achiziţii│ │ │
│ │ │publice │ │ │
│ │ │ecologice/ │ │ │
│ │ │circulare │ │ │
├─────────────────┼─────────────┼──────────────┼───────┼───────────────┤
│Acţiunea 18: │ │Rata de │ │Ministerul │
│Creşterea şi │ │reciclare a │ │Dezvoltării, │
│facilitarea │Specific │deşeurilor din│% │Lucrărilor │
│recuperării │ │construcţii şi│ │Publice şi │
│materialelor de │ │demolări │ │Administraţiei │
│constructii prin ├─────────────┼──────────────┼───────┼───────────────┤
│crearea unui │ │Cantitatea, în│ │ │
│cadru juridic şi │ │tone, de │ │ │
│a unei │ │subproduse │ │Ministerul │
│infrastructuri │ │rezultate din │ │Dezvoltării, │
│care să permită │ │proiecte de │ │Lucrărilor │
│aplicarea │Specific │construcţii, │tone │Publice şi │
│modelului │ │recertificate │ │Administraţiei,│
│circular în │ │pentru │ │alte surse de │
│sectorul │ │utilizare, ca │ │date │
│construcţiilor. │ │bunuri sau │ │ │
│ │ │materii prime │ │ │
├─────────────────┼─────────────┼──────────────┼───────┼───────────────┤
│ │ │ │ │Rapoarte ale │
│ │ │ │ │Gărzii │
│ │ │ │ │Naţionale de │
│ │ │ │ │Mediu şi ale │
│ │ │ │ │poliţiei │
│Acţiunea 19: │ │Numărul total │ │privind numărul│
│Prevenirea │ │de acţiuni: │ │de controale şi│
│depozitărilor │ │monitorizare, │ │amenzi │
│ilegale a DCD │ │verificare şi │ │aplicate; │
│prin sporirea │Specific │raportare a │număr │Rapoarte ale │
│aplicării legii │ │posibilelor │ │Gărzii de Mediu│
│şi descurajarea │ │activităţi │ │privind │
│practicilor │ │ilegale │ │locurile │
│ilegale. │ │ │ │identificate de│
│ │ │ │ │depozitare │
│ │ │ │ │ilegală a │
│ │ │ │ │deşeurilor din │
│ │ │ │ │construcţii şi │
│ │ │ │ │demolări. │
├─────────────────┼─────────────┼──────────────┼───────┼───────────────┤
│ │ │Utilizarea │ │ │
│ │ │materiilor │ │ │
│ │ │prime │ │ │
│ │ │secundare │ │ │
│ │ │pentru │ │ │
│Acţiunea 20: │ │producerea │ │ │
│Stimularea şi │ │materialelor │ │ │
│facilitarea │ │de │ │ │
│utilizării de │ │construcţie: │ │ │
│materiale/ │ │contribuţia │ │ │
│agregate │ │materialelor │ │ │
│reciclate în │ │reciclate la │ │Urmează să fie │
│sectorul de │Specific │cererea de │% │identificată │
│construcţii prin │ │materii prime │ │ │
│definirea │ │pentru │ │ │
│domeniilor în │ │materialele │ │ │
│care pot fi │ │specifice │ │ │
│folosite si a │ │construcţiilor│ │ │
│caracteristicilor│ │/ponderea │ │ │
│lor │ │deşeurilor │ │ │
│ │ │reciclate în │ │ │
│ │ │intrările de │ │ │
│ │ │materiale în │ │ │
│ │ │sistemul de │ │ │
│ │ │producţie │ │ │
├─────────────────┼─────────────┼──────────────┼───────┼───────────────┤
│ │ │Proiecte de │ │ │
│ │ │cercetare şi │ │ │
│ │ │educaţionale │ │ │
│ │ │pentru │ │Ministerul │
│ │ │economia │număr │Cercetării, │
│ │Generic │circulară în │şi │Inovării şi │
│ │ │mediul de │procent│Digitalizării; │
│ │ │cercetare şi │ │Ministerul │
│ │ │în mediul │ │Educaţiei │
│ │ │academic; │ │ │
│Acţiunea 21: │ │ponderea lor │ │ │
│Consolidarea │ │în total │ │ │
│capacităţilor şi ├─────────────┼──────────────┼───────┼───────────────┤
│a competenţelor │ │Numărul de │ │ │
│forţei de muncă │ │articole │ │Ministerul │
│existente si │ │ştiinţifice │număr │Cercetării, │
│viitoare pentru a│Generic │referitoare la│şi │Inovării şi │
│favoriza │ │economia │procent│Digitalizării; │
│adoptarea │ │circulară; │ │Ministerul │
│modelului │ │ponderea lor │ │Educaţiei │
│circular în │ │în total │ │ │
│sectorul ├─────────────┼──────────────┼───────┼───────────────┤
│construcţiilor. │ │Numărul şi │ │ │
│ │ │ponderea │ │ │
│ │ │programelor de│ │ │
│ │ │formare │ │Ministerul │
│ │ │profesională │număr │Educaţiei şi │
│ │Specific │în domeniul │şi │universităţile │
│ │ │construcţiilor│procent│tehnice. │
│ │ │care includ │ │ │
│ │ │cursuri de │ │ │
│ │ │economie │ │ │
│ │ │circulară. │ │ │
└─────────────────┴─────────────┴──────────────┴───────┴───────────────┘
Tabelul 22. Sectorul alimente şi băuturi
┌─────────────────┬─────────────┬───────────────┬────────────────┬──────────────────┐
│Acţiune │Clasificarea │Indicator │Unitate de │Surse de date │
│ │indicatorilor│ │măsură │ │
├─────────────────┼─────────────┼───────────────┼────────────────┼──────────────────┤
│ │ │1. Numărul de │ │ │
│ │ │sisteme de │ │1.-2. Autorităţile│
│ │ │colectare a │ │locale; ANPM; │
│ │ │deşeurilor │% din totalul │Agenţii │
│ │ │biologice │administraţiilor│teritoriale pentru│
│ │ │menajere │locale │protecţia │
│ │ │înfiinţate de │ │mediului; ANRSC │
│ │ │autorităţile │ │ │
│ │ │locale │ │ │
│ │Politica ├───────────────┼────────────────┼──────────────────┤
│ │ │2. Numărul de │ │ │
│ │ │companii cu │ │ │
│ │ │autorizaţii de │% din totalul │ │
│ │ │mediu valabile │colectorilor/ │ │
│ │ │privind │procesatorilor /│ │
│ │ │colectarea, │reciclatorilor │ │
│ │ │prelucrarea şi/│de deşeuri │ │
│ │ │sau reciclarea │ │ │
│ │ │deşeurilor │ │ │
│ │ │biologice │ │ │
│ ├─────────────┼───────────────┼────────────────┼──────────────────┤
│ │ │1. Generarea de│ │ │
│ │ │deşeuri │kg pe cap de │1.-3. Autorităţile│
│ │ │biologice pe │locuitor │locale; Agenţia │
│ │ │cap de locuitor│ │locală şi │
│ │ ├───────────────┼────────────────┤naţională pentru │
│ │ │2. Producţia de│ │protecţia │
│ │ │deşeuri │kg la mia de │mediului; │
│ │ │biologice pe │euro │4. Ministerul │
│ │ │unitate de PIB │ │Economiei, │
│Acţiunea 22: │Fluxul de ├───────────────┼────────────────┤Antreprenoriatului│
│Dezvoltarea │materiale │3. Rata de │ │şi Turismului pe │
│infrastructurii │ │reciclare a │ │baza tuturor │
│şi a │ │deşeurilor │% │datelor privind │
│instrumentelor │ │biologice │ │deşeurile │
│pentru │ │globale │ │furnizate de │
│facilitarea │ ├───────────────┼────────────────┤Agenţia de mediu │
│colectării │ │4. Rata de │ │naţională sau de │
│separate a │ │utilizare a │% │Eurostat │
│deşeurilor │ │materialelor │ │ │
│biologice │ │circulare │ │ │
│menajere, în ├─────────────┼───────────────┼────────────────┼──────────────────┤
│conformitate cu │ │1. Investiţii │ │ │
│Directiva-cadru a│ │private în │ │ │
│UE privind │ │colectarea şi │ │ │
│deşeurile, în │ │prelucrarea │% din PIB la │ │
│vederea │ │deşeurilor │preţuri curente │ │
│compostării │ │biologice │ │ │
│acestora sau │ │generate de │ │ │
│pentru │ │sectorul privat│ │ │
│co-producerea de │ ├───────────────┼────────────────┤3. Institutul │
│biogaz, biometan │ │2. Persoane │ │Naţional de │
│şi îngrăşăminte. │ │angajate în │% din totalul │Statistică │
│ │ │colectarea şi │ocupării forţei │4. Autoritatea │
│ │ │prelucrarea │de muncă │Naţională de │
│ │ │deşeurilor │ │Reglementare în │
│ │ │biologice │ │domeniul Energiei │
│ │Economic şi ├───────────────┼────────────────┤5. Autoritatea de │
│ │social │3. Valoarea │% din PIB la │Management --> │
│ │ │adăugată brută │preţuri curente │Autoritatea de │
│ │ ├───────────────┼────────────────┤Certificare --> │
│ │ │4. Ponderea │ │Ministerul │
│ │ │energiei din │ │Investiţiilor şi │
│ │ │surse │% │Proiectelor │
│ │ │regenerabile - │ │Europene │
│ │ │biogaz │ │Alte surse de date│
│ │ ├───────────────┼────────────────┤ │
│ │ │5. Investiţii │ │ │
│ │ │publice în │ │ │
│ │ │colectarea şi │% din PIB la │ │
│ │ │prelucrarea │preţuri curente │ │
│ │ │deşeurilor │ │ │
│ │ │biologice │ │ │
│ │ │menajere │ │ │
│ ├─────────────┼───────────────┼────────────────┼──────────────────┤
│ │ │1. Cantitatea │ │ │
│ │ │de compost/ │ │ │
│ │ │biogaz/ │tone/an │1.-2. Agenţia │
│ │Amprenta de │îngrăşăminte │ │locală şi │
│ │mediu │produsă │ │naţională pentru │
│ │ ├───────────────┼────────────────┤protecţia │
│ │ │2. Generarea de│ │mediului; │
│ │ │biodeşeuri │tone/an │ │
│ │ │evitată │ │ │
├─────────────────┼─────────────┼───────────────┼────────────────┼──────────────────┤
│ │ │1. Actualizarea│ │ │
│ │ │legislaţiei │ │ │
│ │Politica │privind │număr │ │
│ │ │diminuarea │ │ │
│ │ │risipei │ │ │
│ │ │alimentare │ │ │
│ ├─────────────┼───────────────┼────────────────┤ │
│ │ │2 Acţiuni şi │ │ │
│ │ │măsuri privind │ │ │
│ │ │diminuarea │număr │ │
│ │ │risipei │ │ │
│ │ │alimentare │ │1.-4. MADR │
│ │ ├───────────────┼────────────────┤ │
│ │ │3. Acţiuni │ │ │
│ │Politica │non-legislative│ │ │
│ │ │privind │număr │ │
│ │ │diminuarea │ │ │
│ │ │risipei │ │ │
│ │ │alimentare │ │ │
│ │ ├───────────────┼────────────────┤ │
│ │ │4. Cantitatea │ │ │
│ │ │de alimente │tone/an │ │
│ │ │donate │ │ │
│ ├─────────────┼───────────────┼────────────────┼──────────────────┤
│ │ │1. Generarea de│ │ │
│ │ │deşeuri │kg pe cap de │ │
│Acţiunea 23: │ │alimentare pe │locuitor │ │
│Actualizarea │ │cap de locuitor│ │ │
│legislaţiei │ ├───────────────┼────────────────┤ │
│privind │ │2. Generarea de│ │1. ANSVSA,INS │
│diminuarea │Fluxul de │deşeuri │kg la mia de │2. INS │
│risipei │materiale │alimentare pe │euro │3. MMAP │
│alimentare şi │ │unitate de PIB │ │ │
│îmbunătăţirea │ ├───────────────┼────────────────┤ │
│infrastructurii │ │3. Rata de │ │ │
│de colectare / │ │reciclare a │% │ │
│donare de │ │deşeurilor │ │ │
│alimente pentru a│ │alimentare │ │ │
│preveni generarea├─────────────┼───────────────┼────────────────┼──────────────────┤
│deşeurilor │ │1. Persoane │ │ │
│alimentare. │ │angajate în │% din totalul │ │
│ │ │colectarea şi │ocupării forţei │ │
│ │Economic şi │prelucrarea │de muncă │Urmează să fie │
│ │social │deşeurilor │ │identificată │
│ │ │alimentare │ │ │
│ │ ├───────────────┼────────────────┤ │
│ │ │2. Valoarea │PIB la preţuri │ │
│ │ │adăugată brută │curente │ │
│ ├─────────────┼───────────────┼────────────────┼──────────────────┤
│ │ │1. Cantitatea │ │ │
│ │ │de deşeuri │ │ │
│ │ │alimentare │tone/an │ │
│ │ │deviată de la │ │ │
│ │ │depozitul de │ │ │
│ │ │deşeuri │ │ │
│ │ ├───────────────┼────────────────┤ │
│ │ │2. Cantitatea │ │ │
│ │Amprenta de │de deşeuri │ │1.-3. ANSVSA │
│ │mediu │alimentare │tone/an │ │
│ │ │colectate de │ │ │
│ │ │sectorul privat│ │ │
│ │ ├───────────────┼────────────────┤ │
│ │ │3. Cantitatea │ │ │
│ │ │de deşeuri │ │ │
│ │ │alimentare │tone/an │ │
│ │ │colectate de │ │ │
│ │ │sectorul public│ │ │
├─────────────────┼─────────────┼───────────────┼────────────────┼──────────────────┤
│ │ │1. Bănci de │ │ │
│ │ │alimente │ │ │
│ │ │înfiinţate şi │ │ │
│ │ │recunoscute ca │număr │ │
│ │ │operatori │ │ │
│ │ │receptori de │ │ │
│ │ │către MADR │ │ │
│ │ ├───────────────┼────────────────┤ │
│ │ │2. Politici │ │ │
│ │ │adoptate la │ │ │
│Acţiunea 24: │ │nivel naţional │ │1. AAADR │
│Utilizarea │Politica │cu sisteme │ │2. Monitorul │
│băncilor de │ │proprii de │ │oficial │
│alimente la scară│ │monitorizare/ │ │ │
│largă şi a │ │raportare, │ │ │
│sistemelor online│ │pentru băncile │număr │ │
│integrate, precum│ │de alimente de │ │ │
│şi sporirea │ │mari dimensiuni│ │ │
│stimulentelor de │ │sau sisteme │ │ │
│creştere a │ │online │ │ │
│cantităţii de │ │integrate şi │ │ │
│alimente donate │ │stimulente │ │ │
│pentru │ │pentru donarea │ │ │
│producătorii de │ │de alimente │ │ │
│produse ├─────────────┼───────────────┼────────────────┼──────────────────┤
│alimentare şi │ │1. Investiţii │ │ │
│comercianţii cu │ │private/publice│ │ │
│amănuntul, prin │ │în bănci │ │ │
│instrumente │ │alimentare de │% din PIB la │ │
│economice, │ │mari dimensiuni│preţuri curente │ │
│credite fiscale │ │sau în sisteme │ │ │
│sau adoptarea │ │online │ │ │
│unui model de │ │integrate │ │ │
│taxare a │ ├───────────────┼────────────────┤ │
│deşeurilor astfel│ │2. Persoane │ │ │
│încât donaţiile │ │angajate în │ │1 .-3. Urmează să │
│de alimente să │ │bănci de │% din totalul │fie identificate │
│fie mai │ │alimente la │ocupării forţei │4. Direcţiile │
│avantajoase din │Economic şi │scară largă sau│de muncă │generale regionale│
│punct de vedere │social │în sisteme │ │--> Agenţia │
│economic decât │ │online │ │Naţională de │
│transformarea lor│ │integrate │ │Administrare │
│in deşeuri. │ ├───────────────┼────────────────┤Fiscală │
│ │ │3. Valoarea │% din PIB la │ │
│ │ │adăugată brută │preţuri curente │ │
│ │ ├───────────────┼────────────────┤ │
│ │ │4. Cuantumurile│ │ │
│ │ │creditelor │ │ │
│ │ │fiscale/ │ │ │
│ │ │exonerărilor de│milioane EUR │ │
│ │ │TVA accesate de│ │ │
│ │ │sectorul privat│ │ │
│ │ │/public │ │ │
├─────────────────┼─────────────┼───────────────┼────────────────┼──────────────────┤
│ │ │1. Publicarea │ │ │
│ │ │în Monitorul │ │ │
│ │ │Oficial a │număr │ │
│ │ │legislaţiei cu │ │ │
│ │ │scheme de │ │ │
│ │ │monitorizare │ │ │
│ │ ├───────────────┼────────────────┤ │
│ │ │2. Publicarea │ │ │
│ │ │în Monitorul │ │ │
│ │Politica │Oficial a │ │Monitorul oficial │
│ │ │legislaţiei │ │ │
│ │ │privind │ │ │
│ │ │implementarea │număr │ │
│ │ │şi publicarea │ │ │
│ │ │unui registru │ │ │
│ │ │naţional al │ │ │
│ │ │reciclatorilor │ │ │
│ │ │de deşeuri de │ │ │
│Acţiunea 25: │ │ambalaje │ │ │
│Realizarea de ├─────────────┼───────────────┼────────────────┼──────────────────┤
│studii de │ │1. Contribuţia │ │ │
│oportunitate │ │materialelor │ │ │
│privind creşterea│ │reciclate la │ │ │
│procentului de │ │cererea de │ │ │
│materii prime │ │materii prime/ │ │ │
│secundare │ │ponderea │% │ │
│provenite din │ │materialelor │ │ │
│industria de │ │reciclate în │ │ │
│reciclare │ │intrările de │ │ │
│(plastic) │ │materiale în │ │ │
│utilizate în │Fluxul de │sistemul de │ │1.-3. MEAT │
│fabricarea │materiale │producţie │ │ │
│ambalajelor │ ├───────────────┼────────────────┤ │
│pentru anumite │ │2. Materiale │ │ │
│tipuri de │ │reciclate │% │ │
│produse. │ │utilizate în │ │ │
│ │ │ambalaje │ │ │
│ │ ├───────────────┼────────────────┤ │
│ │ │3. Rata de │ │ │
│ │ │utilizare a │% │ │
│ │ │materialelor │ │ │
│ │ │circulare │ │ │
│ ├─────────────┼───────────────┼────────────────┼──────────────────┤
│ │ │1. Persoane │ │ │
│ │ │angajate în │% din totalul │ │
│ │ │industria de │ocupării forţei │Institutul │
│ │Economic şi │reciclare a │de muncă │Naţional de │
│ │social │ambalajelor │ │Statistică, alte │
│ │ ├───────────────┼────────────────┤surse de date │
│ │ │2. Valoarea │% din PIB la │ │
│ │ │adăugată brută │preţuri curente │ │
│ ├─────────────┼───────────────┼────────────────┼──────────────────┤
│ │Amprenta de │1. Cantitatea │ │1. Administraţia │
│ │mediu │de ambalaje │tone/an │Fondului pentru │
│ │ │reciclate │ │Mediu │
├─────────────────┼─────────────┼───────────────┼────────────────┼──────────────────┤
│ │ │1. Contractul │ │Ministerul │
│ │ │cu un organism │ │Cercetării, │
│ │ │de cercetare │număr │Inovării şi │
│ │ │privind │ │Digitalizării ar │
│ │ │efectuarea │ │trebui să │
│ │ │evaluării │ │colecteze │
│ │ ├───────────────┼────────────────┼──────────────────┤
│ │ │2. Publicarea │ │ │
│Acţiunea 26: │ │evaluării pe │ │datele pentru │
│Evaluarea │ │site-ul propriu│număr │punctele 1-5. │
│potenţialului de │ │cu acces │ │ │
│pretare la EC al │ │gratuit │ │ │
│biomasei şi al │ ├───────────────┼────────────────┼──────────────────┤
│deşeurilor │ │3. Comunicări │ │ │
│alimentare prin │ │pentru cetăţeni│ │ │
│studii de │ │care să │număr │ │
│cercetare pentru │ │prezinte │ │ │
│a determina │ │principalele │ │ │
│utilizările, │ │constatări │ │ │
│beneficiile │Specific ├───────────────┼────────────────┼──────────────────┤
│economice şi │ │4. Mese rotunde│ │ │
│modul în care │ │organizate cu │ │ │
│fluxurile de │ │sectorul public│ │ │
│deşeuri pot fi │ │şi privat, în │ │ │
│integrate în │ │care se │număr │ │
│fluxurile │ │prezintă │ │ │
│energetice şi │ │principalele │ │ │
│agricole prin │ │constatări, │ │ │
│producerea de │ │provocări şi │ │ │
│energie şi │ │oportunităţi │ │ │
│respective │ ├───────────────┼────────────────┼──────────────────┤
│biofertilizatori.│ │5. Brevete de │ │ │
│ │ │invenţie legate│ │ │
│ │ │de tehnologii │ │ │
│ │ │de reciclare │ │ │
│ │ │deşeuri │număr │ │
│ │ │alimentare şi │ │ │
│ │ │obţinere de │ │ │
│ │ │materiale │ │ │
│ │ │secundare │ │ │
└─────────────────┴─────────────┴───────────────┴────────────────┴──────────────────┘
Tabelul 23. Sectorul ambalaje
┌──────────────────┬──────────┬──────────────┬──────────────┬──────────────────┐
│ │Categoria │ │Unitate de │ │
│Acţiune │de │Indicator │măsură │Sursa de date │
│ │indicatori│ │ │ │
├──────────────────┼──────────┼──────────────┼──────────────┼──────────────────┤
│ │ │ │ │ │
│Acţiunea 27: │ │Rata de │ │Ministerul │
│Evaluarea │ │reciclare a │ │Mediului, Apelor │
│eficacităţii şi │General │deşeurilor din│% │şi Pădurilor, │
│eficienţei schemei│ │ambalaje. │ │Eurostat │
│REP pentru │ │ │ │ │
│deşeurile de │ │ │ │ │
│ambalaje, urmărind├──────────┼──────────────┼──────────────┼──────────────────┤
│îmbunătăţirea │ │ │ │ │
│infrastructurii de│ │Cantitatea de │ │ │
│colectare separată│ │deşeuri de │ │ │
│a deşeurilor de │ │ambalaje │ │Ministerul │
│ambalaje şi │Specific │colectate de │tone │Mediului, Apelor │
│creşterea │ │către │ │şi Pădurilor │
│calităţii │ │OIREP-uri. │ │ │
│ambalajelor │ │ │ │ │
│colectate, │ │ │ │ │
│utilizarea redusă ├──────────┼──────────────┼──────────────┼──────────────────┤
│a materialelor de │ │ │ │ │
│ambalare şi │ │Studiu privind│ │Sistemele REP prin│
│promovarea │ │sistemul REP │ │asociaţii │
│ambalajelor cu │Specific │pentru │ │reprezentative ale│
│impact redus │ │ambalaje. │ │industrie │
│asupra mediului. │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │
├──────────────────┼──────────┼──────────────┼──────────────┼──────────────────┤
│ │ │Rata de │ │Ministerul │
│ │ │reciclare a │ │Mediului, Apelor │
│ │General │deşeurilor de │% │şi Pădurilor, │
│ │ │ambalaje din │ │Eurostat │
│Acţiunea 28: │ │plastic │ │ │
│îmbunătăţirea ├──────────┼──────────────┼──────────────┼──────────────────┤
│modulării │ │Utilizarea │ │ │
│tarifelor în │ │materialelor │ │ │
│cadrul sistemului │ │circulare │ │ │
│REP pentru │ │pentru │ │MEAT, date │
│ambalaje, în acord│ │ambalajele din│ │colectate de la │
│cu reglementările │ │plastic: │ │producătorii de │
│europene în │General │Ponderea │% │ambalaje din │
│domeniu, astfel │ │conţinutului │ │plastic, alte │
│încât să fie luate│ │de materii │ │surse de date │
│în considerare │ │prime │ │ │
│toate costurile │ │secundare în │ │ │
│asociate cu │ │ambalajele din│ │ │
│gestionarea │ │plastic. │ │ │
│deşeurilor ├──────────┼──────────────┼──────────────┼──────────────────┤
│ │ │Numărul │ │ │
│ │ │criteriilor de│ │ │
│ │Specific │mediu aplicate│număr │ │
│ │ │în modularea │ │ │
│ │ │taxelor │ │ │
├──────────────────┼──────────┼──────────────┼──────────────┼──────────────────┤
│Acţiunea 29: │ │ │ │ │
│Extinderea │ │ │ │ │
│domeniului de │ │ │ │ │
│aplicare a │ │ │ │ │
│sistemului de REP │ │ │ │ │
│pentru a include │ │Studiu de │ │ │
│costurile de │ │evaluare a │ │Comitetul de │
│curăţare a │ │domeniului de │ │Coordonare pentru │
│gunoiului aruncat │ │aplicare, a │ │Economia Circulară│
│necorespunzător, │Specific │structurii şi │studiu │din România, │
│precum şi │ │a costurilor │ │Ministerul │
│costurile │ │legate de │ │Mediului, Apelor │
│măsurilor de │ │littering. │ │şi Pădurilor │
│sensibilizare │ │ │ │ │
│pentru prevenirea │ │ │ │ │
│şi reducerea │ │ │ │ │
│gunoiului aruncat │ │ │ │ │
│în locuri │ │ │ │ │
│necorespunzătoare.│ │ │ │ │
├──────────────────┼──────────┼──────────────┼──────────────┼──────────────────┤
│Acţiunea 30: │ │ │ │ │
│Studiu privind │ │Rata de │ │Cadrul de │
│identificarea │ │utilizare a │ │monitorizare │
│materiilor prime /│General │materialelor │% │Eurostat, alte │
│materialelor care │ │circulare │ │surse de date │
│pot fi acceptate │ │ │ │ │
│ca materii prime/ │ │ │ │ │
│materiale sigure ├──────────┼──────────────┼──────────────┼──────────────────┤
│pentru realizarea │ │ │ │ │
│de ambalaje care │ │Ponderea │ │ │
│intră în contact │ │conţinutului │ │Ministerul │
│cu alimentele şi │ │de materie │ │Finanţelor, │
│care să reprezinte│Specific │primă │% │Comitetul de │
│alternative la │ │secundară în │ │Coordonare pentru │
│ambalajele de │ │ambalajele din│ │Economia Circulară│
│unică folosinţă │ │plastic │ │din România │
│din materii prime │ │ │ │ │
│virgine. │ │ │ │ │
├──────────────────┼──────────┼──────────────┼──────────────┼──────────────────┤
│ │ │Generarea de │ │Cadrul de │
│ │ │deşeuri de │kg pe cap de │monitorizare │
│ │General │ambalaje pe │locuitor │Eurostat, alte │
│Acţiunea 31: │ │cap de │ │surse de date │
│Stabilirea unor │ │locuitor │ │ │
│cerinţe de ├──────────┼──────────────┼──────────────┼──────────────────┤
│proiectare │ │Generarea de │ │Cadrul de │
│ecologică pentru │ │deşeuri de │kg pe cap de │monitorizare │
│ambalaje, în │General │ambalaje din │locuitor │Eurostat, alte │
│conformitate cu │ │plastic pe cap│ │surse de date │
│cerinţele de la │ │de locuitor │ │ │
│nivelul UE, astfel├──────────┼──────────────┼──────────────┼──────────────────┤
│încât să permită │ │Promovarea, pe│numărul │ │
│reutilizarea şi │ │bază │producătorilor│Ministerul │
│reciclabilitatea │ │voluntară, a │care │Economiei, │
│cu puritate │Specific │cerinţelor de │utilizează │Antreprenoriatului│
│ridicată a │ │proiectare │aceste cerinţe│şi Turismului │
│materialelor, prin│ │ecologică a │pe bază │ │
│dezasamblarea │ │ambalajelor. │voluntară │ │
│uşoară în părţi ├──────────┼──────────────┼──────────────┼──────────────────┤
│omogene din punct │ │Adoptarea unor│ │ │
│de vedere al │ │cerinţe de │ │Comitetul de │
│tipului de │ │reglementare │ │Coordonare a │
│material. │Specific │privind │act normativ │Economiei │
│ │ │proiectarea │ │Circulare din │
│ │ │ecologică │ │România │
│ │ │pentru │ │ │
│ │ │ambalaje. │ │ │
├──────────────────┼──────────┼──────────────┼──────────────┼──────────────────┤
│ │ │Generarea de │ │Cadrul de │
│ │ │deşeuri de │kg pe cap de │monitorizare │
│ │ │ambalaje pe │locuitor │Eurostat, alte │
│ │ │cap de │ │surse de date │
│ │ │locuitor │ │ │
│ │General ├──────────────┼──────────────┼──────────────────┤
│ │ │Generarea de │ │Cadrul de │
│ │ │deşeuri de │kg pe cap de │monitorizare │
│ │ │ambalaje de │locuitor │Eurostat, alte │
│Acţiunea 32: │ │plastic pe cap│ │surse de date │
│Promovarea │ │de locuitor │ │ │
│iniţiativelor care├──────────┼──────────────┼──────────────┼──────────────────┤
│privesc │ │Adoptarea unor│ │ │
│activitatea │ │cerinţe │ │ │
│comercianţilor de │ │obligatorii │ │ │
│produse alimentare│ │care să │ │ │
│cu amănuntul, │ │permită │ │ │
│astfel încât să │ │utilizarea de │ │Comitetul de │
│crească numărul │ │recipiente şi │ │Coordonare a │
│consumatorilor de │ │ambalaje │ │Economiei │
│produse, │Specific │reutilizabile │act normativ │Circulare din │
│comercializate în │ │furnizate de │ │România, │
│vrac şi care să │ │către aceştia │ │Ministerul │
│cumpere în │ │pentru │ │Sănătăţii │
│recipiente proprii│ │achiziţionarea│ │ │
│aceste produse, │ │de alimente │ │ │
│fiind prevenită │ │uscate la │ │ │
│astfel generarea │ │vrac. │ │ │
│deşeurilor de │ │2 │ │ │
│ambalaje. ├──────────┼─────────────┬┴──────────────┼──────────────────┤
│ │ │ │ │Ministerul │
│ │ │Cota de piaţă│ │Economiei, │
│ │ │a lanţurilor │ │Antreprenoriatului│
│ │ │de magazine │ │şi Turismului cu │
│ │Specific │care permit │% │date colectate de │
│ │ │utilizarea │ │la companii │
│ │ │unor astfel │ │private din │
│ │ │de recipiente│ │sectorul │
│ │ │şi ambalaje. │ │comerţului cu │
│ │ │ │ │amănuntul. │
└──────────────────┴──────────┴─────────────┴───────────────┴──────────────────┘
Tabelul 24. Sectorul textile
┌─────────────────┬──────────┬────────────────┬───────────┬──────────────────┐
│ │Categoria │ │Unitate de │ │
│Acţiune │de │Indicator │măsură │Sursa de date │
│ │indicatori│ │ │ │
├─────────────────┼──────────┼────────────────┼───────────┼──────────────────┤
│ │ │Importul şi │ │ │
│ │ │exportul de │ │Eurostat; │
│ │General │materii prime: │mii de tone│Institutul │
│ │ │textile şi │ │Naţional de │
│Acţiunea 33: │ │îmbrăcăminte │ │Statistică; │
│Crearea unui │ │uzată │ │ │
│sistem naţional ├──────────┼────────────────┼───────────┼──────────────────┤
│de colectare, │ │Ponderea │ │Ministerul │
│sortare şi │ │conţinutului de │ │Economiei, │
│valorificare a │ │materiale │ │Antreprenoriatului│
│textilelor şi │General │reciclate în │% │şi Turismului │
│îmbrăcămintei │ │articolele de │ │producători de │
│uzate care să │ │îmbrăcăminte/ │ │textile şi │
│acorde prioritate│ │articolele │ │îmbrăcăminte. │
│reutilizării în │ │textile │ │ │
│detrimentul ├──────────┼────────────────┼───────────┼──────────────────┤
│reciclării cât │ │Ponderea │ │ │
│mai mult timp │ │deşeurilor │ │ │
│posibil, şi care │ │textile din │ │Urmează să fie │
│să se bazeze pe │Specific │totalul │% │identificată │
│soluţii tehnice │ │produselor │ │ │
│avansate de │ │textile şi de │ │ │
│sortare şi │ │îmbrăcăminte │ │ │
│reciclare. ├──────────┼────────────────┼───────────┼──────────────────┤
│ │ │Rata de │ │ │
│ │Specific │reciclare a │% │Urmează să fie │
│ │ │deşeurilor │ │identificată │
│ │ │textile │ │ │
├─────────────────┼──────────┼────────────────┼───────────┼──────────────────┤
│Acţiunea 34: │ │ │ │ │
│Promovarea │ │ │ │ │
│colectării │ │ │ │ │
│separate a │ │ │ │ │
│textilelor şi a │ │ │ │ │
│articolelor de │ │ │ │ │
│îmbrăcăminte │ │Ponderea │ │ │
│sprijinirea eco- │ │materialelor │ │ │
│modulării - │ │reciclate sau │ │ │
│stimularea │Specific │reutilizate în │% │Eurostat; │
│producătorilor │ │totalul │ │ │
│pentru asigurarea│ │deşeurilor │ │ │
│unui circuit │ │textile │ │ │
│închis pentru │ │ │ │ │
│produsele lor şi │ │ │ │ │
│sprijinirea │ │ │ │ │
│consumatorilor │ │ │ │ │
│pentru repararea │ │ │ │ │
│şi reutilizarea │ │ │ │ │
│produselor. │ │ │ │ │
├─────────────────┼──────────┼────────────────┼───────────┼──────────────────┤
│ │ │ │ │ │
│Acţiunea 35: │ │ │ │Ministerul │
│Introducerea unor│ │ │ │Economiei, │
│criterii │ │ │ │Antreprenoriatului│
│obligatorii de │Specific │Adoptarea noii │act │şi Turismului; │
│etichetare - │ │legislaţii a UE │normativ │Ministerul │
│paşaport digital │ │ │ │Cercetării, │
│al produsului - │ │ │ │Inovării şi │
│pentru │ │ │ │Digitalizării │
│trasabilitatea │ │ │ │ │
│produselor, ├──────────┼────────────────┼───────────┼──────────────────┤
│conţinând │ │ │ │ │
│informaţii │ │ │ │Institutul │
│privind │General │Amprenta │tone pe cap│Naţional de │
│conţinutul şi │ │materială │de locuitor│Statistică; │
│tipul de │ │ │ │Eurostat │
│materiale │ │ │ │ │
│reciclate, ├──────────┼────────────────┼───────────┼──────────────────┤
│consumul de apă │ │ │ │ │
│şi de energie │ │Dependenţa de │ │Institutul │
│de-a lungul │General │importul de │% │Naţional de │
│ciclului de │ │materiale │ │Statistică; │
│viaţă. │ │ │ │Eurostat │
│ │ │ │ │ │
├─────────────────┼──────────┼────────────────┼───────────┼──────────────────┤
│Acţiunea 36: │ │ │ │ │
│Introducerea │ │ │ │ │
│cerinţelor legale│ │Amprenta de │ │ │
│privind │ │consum pentru │tone, rata │ │
│proiectarea │Specific │produsele │procentuală│Eurostat │
│ecologică în ceea│ │textile şi de │de variaţie│ │
│ce priveşte │ │îmbrăcăminte │ │ │
│produsele textile│ │ │ │ │
│şi de │ │ │ │ │
│îmbrăcăminte, ├──────────┼────────────────┼───────────┼──────────────────┤
│pentru a creşte │ │ │ │ │
│durabilitatea, │ │ │ │ │
│reparabilitatea │ │Cheltuieli de │ │ │
│şi │ │consum ale │ │ │
│reciclabilitatea,│ │gospodăriilor │ │Ministerul │
│reducând în │ │pentru │RON, │Cercetării, │
│acelaşi timp la │Specific │reparaţii, │procentual │Inovării şi │
│minimum consumul │ │închirieri şi │ │Digitalizării │
│de apă şi energie│ │întreţinere, │ │ │
│de-a lungul │ │dezagregate pe │ │ │
│ciclului de │ │grupe de produse│ │ │
│viată. │ │ │ │ │
│ │ │ │ │ │
├─────────────────┼──────────┼────────────────┼───────────┼──────────────────┤
│ │ │Măsuri economice│ │ │
│ │ │pentru a stimula│ │ │
│ │ │antreprenoriatul│ │ │
│ │ │în economia │ │ │
│ │ │circulară/scheme│numărul şi │Ministerul │
│ │ │de finanţare │valoarea │Economiei, │
│ │Specific │pentru a │totală a │Antreprenoriatului│
│ │ │sprijini │sprijinului│şi Turismului; │
│ │ │modelele de │acordat │alte ministere. │
│Acţiunea 37: │ │afaceri şi │ │ │
│Sprijinirea │ │măsurile de │ │ │
│noilor modele de │ │economie │ │ │
│afaceri şi a │ │circulară, etc. │ │ │
│aplicării ├──────────┼────────────────┼───────────┼──────────────────┤
│tehnologiilor │ │întreprinderile │ │Ministerul │
│care promovează │ │care beneficiază│ │Economiei, │
│principiile │ │de scheme de │ │Antreprenoriatului│
│economiei │Specific │sprijin legate │Număr │şi Turismului; │
│circulare în │ │de economia │ │alte ministere │
│sectorul │ │circulară │ │specifice │
│textilelor │ │ │ │sectorului │
│ ├──────────┼────────────────┼───────────┼──────────────────┤
│ │ │Cheltuieli de │ │ │
│ │ │consum ale │ │ │
│ │ │gospodăriilor │ │Ministerul │
│ │ │pentru │RON, │Cercetării, │
│ │Specific │reparaţii, │procentual │Inovării şi │
│ │ │închirieri şi │ │Digitalizării │
│ │ │întreţinere, │ │ │
│ │ │dezagregate pe │ │ │
│ │ │grupe de produse│ │ │
└─────────────────┴──────────┴────────────────┴───────────┴──────────────────┘
Tabelul 25. Sectorul echipamente electrice şi electronice, baterii şi acumulatori
┌────────────────┬─────────────┬────────────────┬───────────────┬──────────────────┐
│Acţiune │Clasificarea │Indicator │Unitate de │Surse de date │
│ │indicatorilor│ │măsură │ │
├────────────────┼─────────────┼────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│ │ │1. Achiziţii │ │ │
│ │ │publice │ │ │
│ │ │ecologice: │ │ │
│ │ │Achiziţionarea │ │ │
│ │ │de produse cu o │ │ │
│ │ │etichetă de │ │ │
│ │ │sustenabilitate │ │ │
│ │ │sau clasificate │ │ │
│ │ │ca opţiuni │ │1. Eurostat │
│ │ │sustenabile │ │2. - 3. Ministerul│
│ │ ├────────────────┤% din totalul │implicat va │
│ │ │2. Grupuri de │achiziţiilor │raporta către │
│ │Politica │lucru compuse │număr │structura de │
│ │ │atât din │număr │guvernanţă │
│ │ │sectorul public,│ │4. - 6. Ministerul│
│ │ │cât şi din cel │ │implicat │
│ │ │privat, inclusiv│ │ │
│ │ │institute de │ │ │
│ │ │cercetare, │ │ │
│ │ │initiate de │ │ │
│ │ │ministere │ │ │
│ │ ├────────────────┤ │ │
│ │ │3. Contribuţii │ │ │
│ │ │furnizate de │ │ │
│ │ │sectorul privat │ │ │
│ ├─────────────┼────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│ │ │4. Structură │ │ │
│ │ │organizată │ │ │
│ │ │pentru │ │ │
│ │ │realizarea de │ │ │
│ │ │studii şi │ │ │
│ │ │statistici care │ │ │
│ │ │să analizeze │număr │ │
│ │ │situaţia │ │ │
│ │ │actuală, │ │ │
│ │ │potenţialul de │ │ │
│ │ │conformare şi │ │ │
│ │ │impactul │ │ │
│ │ │economic si │ │ │
│ │ │social │ │ │
│ ├─────────────┼────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│ │ │5. Studii │ │ │
│ │ │privind cele mai│ │ │
│ │ │bune practici, │ │ │
│Acţiunea 38: │ │recomandări şi │ │ │
│Pregătirea │ │evaluarea │număr │ │
│sectorului │ │lacunelor şi a │ │ │
│privat pentru a │ │potenţialului în│ │ │
│se conforma cu │ │materie de │ │ │
│viitorul │ │cunoştinţe │ │ │
│Regulament ├─────────────┼────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│privind │ │6. Publicarea │ │ │
│Proiectarea │ │indicatorilor, │ │ │
│Ecologică pentru│ │instrumentelor, │ │ │
│Produse Durabile│ │metodologiilor │ │ │
│şi cu Iniţiativa│ │stabilite pentru│ │ │
│privind │ │monitorizarea şi│număr │ │
│Produsele │ │măsurarea │ │ │
│Durabile care │ │implementării, │ │ │
│vor stabili noi │ │precum şi a │ │ │
│cerinţe legale │ │stimulentelor si│ │ │
│de proiectare │ │mecanismelor de │ │ │
│ecologică pentru│ │finanţare │ │ │
│a asigura ├─────────────┼────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│durabilitatea, │ │1. │ │ │
│mentenanţa, │ │Achiziţionarea │% │1. şi 4. Eurostat;│
│modularitatea, │ │de produse cu │ │2. - 3. Urmează să│
│reparabilitatea │ │design ecologic │ │ │
│şi │ ├────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│reciclabilitatea│ │2. Utilizarea │ │ │
│prin încurajarea│ │materiilor prime│% │fie identificate │
│C&D&I şi a │ │secundare în │ │ │
│transferului │Fluxul de │produse │ │ │
│tehnologic în │materiale ├────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│vederea │ │3. Rata de │ │ │
│ecoproiectării │ │reciclare a │% │ │
│produselor si │ │produselor cu │ │ │
│aplicarea │ │design ecologic │ │ │
│conceptelor │ ├────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│economiei │ │4. Rata de │ │ │
│circulare. │ │utilizare a │% │ │
│ │ │materialelor │ │ │
│ │ │circulare │ │ │
│ ├─────────────┼────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│ │ │1. Numărul de │ │Ministerul │
│ │ │laboratoare │număr │Cercetării, │
│ │ │înfiintate │ │Inovării şi │
│ │ ├────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│ │ │2. Cursuri de │ │ │
│ │ │formare │ │ │
│ │ │profesională │ │Digitalizării ar │
│ │ │organizate │ │trebui să │
│ │ │pentru │ │colecteze datele │
│ │ │lucrătorii de │ │pentru punctele 1,│
│ │ │laborator în │număr │2 şi 3. 4.-5. │
│ │ │vederea │ │Institutul │
│ │ │efectuării │ │Naţional de │
│ │Economic si │testelor de │ │Statistică │
│ │social │conformitate şi │ │ │
│ │ │a etichetării │ │ │
│ │ │produselor │ │ │
│ │ ├────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│ │ │3. Numărul de │ │ │
│ │ │teste efectuate │număr │ │
│ │ │anual │ │ │
│ │ ├────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│ │ │4. Persoane │% din numărul │ │
│ │ │angajate în │total de │ │
│ │ │laboratoarele │angajaţi) │ │
│ │ │nou înfiinţate │ │ │
│ │ ├────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│ │ │5. Valoarea │% PIB la │ │
│ │ │adăugată brută │preţuri curente│ │
│ ├─────────────┼────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│ │ │1. Cantitatea de│ │1.-2. Agenţia │
│ │ │deşeuri deviate │ │locală şi │
│ │ │de la depozitul │tone/an │naţională de │
│ │ │de deşeuri │ │protecţie a │
│ │ │ │ │mediului; │
│ │Amprenta de ├────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│ │mediu │2. Emisiile de │ │ │
│ │ │gaze cu efect de│ │ │
│ │ │seră generate de│tone/an │ │
│ │ │produsele │ │ │
│ │ │proiectate │ │ │
│ │ │ecologic │ │ │
├────────────────┼─────────────┼────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│ │ │1. Publicarea în│ │ │
│ │ │Monitorul │ │ │
│ │ │Oficial a │ │ │
│ │ │legislaţiei │ │ │
│ │ │privind │ │ │
│ │ │mecanismele de │act normativ │1.-3 Eurostat │
│ │ │reparare şi │ │ │
│ │ │reutilizare şi a│ │ │
│ │ │normelor de │ │ │
│ │ │pregătire şi │ │ │
│ │ │reutilizare a │ │ │
│ │ │produselor │ │ │
│ │ ├────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│ │ │2. Publicarea în│ │ │
│ │ │Monitorul │ │ │
│ │ │Oficial a │ │ │
│ │ │legislaţiei care│ │ │
│ │ │stabileşte │act normativ │ │
│ │Politica │criterii de │ │ │
│ │ │încetare a │ │ │
│ │ │statului de │ │ │
│ │ │deşeu pentru │ │ │
│ │ │DEEE │ │ │
│ │ ├────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│ │ │3. Evaluări │ │ │
│ │ │realizate şi │ │ │
│ │ │publicate │ │ │
│ │ │privind │ │ │
│ │ │componentele │ │ │
│ │ │materiale şi │ │ │
│ │ │posibilităţile │studiu │ │
│ │ │de recuperare a │ │ │
│ │ │materiilor prime│ │ │
│ │ │secundare prin │ │ │
│ │ │reciclare şi/sau│ │ │
│ │ │posibilităţi de │ │ │
│ │ │reparare/ │ │ │
│ │ │reutilizare │ │ │
│ ├─────────────┼────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│ │ │1. Ponderea │ │ │
│ │ │materiilor prime│% │1.-3. Eurostat; │
│ │ │secundare în │ │ │
│ │ │produse │ │ │
│ │ ├────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│ │Fluxul de │2. Rata de │ │ │
│Acţiunea 39: │materiale │reciclare a │% │ │
│Adoptarea unor │ │deşeurilor │ │ │
│politici pentru │ ├────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│a încuraja │ │3. Rata de │ │ │
│reutilizarea şi │ │utilizare a │% │ │
│repararea EEE │ │materialelor │ │ │
│ │ │circulare │ │ │
│ ├─────────────┼────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│ │ │1. Numărul de │ │1. Ministerul │
│ │ │programe de │ │Educaţiei │
│ │ │formare/educaţie│ │2. Institutul │
│ │ │stabilite pentru│rata de │Naţional de │
│ │ │pregătirea │promovabilitate│Statistică │
│ │ │profesioniştilor│ │3. Institutul │
│ │ │pentru noua │ │National de │
│ │ │generaţie de │ │Statistică │
│ │ │produse │ │ │
│ │Economic şi ├────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│ │social │2. Persoane │ │ │
│ │ │angajate în │ │ │
│ │ │activităţile │% din totalul │ │
│ │ │economice de │ocupării forţei│ │
│ │ │reparaţii şi/sau│de muncă │ │
│ │ │reutilizare nou │ │ │
│ │ │înfiinţate │ │ │
│ │ ├────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│ │ │3. Valoarea │% din PIB la │ │
│ │ │adăugată brută │preţuri curente│ │
│ ├─────────────┼────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│ │ │1. Cantitatea de│ │1.-2. Eurostat, │
│ │ │deşeuri deviate │tone/an │dacă datele sunt │
│ │ │de la depozitul │ │disponibile, alte │
│ │ │de deşeuri │ │surse de date │
│ │ ├────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│ │ │2. Deşeuri │ │ │
│ │ │generate de │% din produsele│ │
│ │ │magazinele de │de intrare │ │
│ │ │reparaţii si │ │ │
│ │ │reutilizare │ │ │
│ │Amprenta de ├────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│ │mediu │3. Numărul de │ │ │
│ │ │produse reparate│ │ │
│ │ │şi produse │ │ │
│ │ │reutilizate, în │ │ │
│ │ │număr de bucăţi │ │ │
│ │ │şi kg în │număr │ │
│ │ │conformitate cu │ │ │
│ │ │raportarea │ │ │
│ │ │făcută de │ │ │
│ │ │magazine conform│ │ │
│ │ │OUG 92/2021 │ │ │
├────────────────┼─────────────┼────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│ │ │1. Publicarea în│ │ │
│ │ │Monitorul │ │ │
│ │ │Oficial a │ │ │
│ │ │legislaţiei │ │ │
│ │ │privind │act normativ │1.-3. Monitorul │
│ │ │infrastructura/ │ │oficial │
│ │ │centrele de │ │ │
│ │ │colectare pentru│ │ │
│ │ │populaţie │ │ │
│ │ │generală │ │ │
│ │ ├────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│ │ │2. Publicarea în│ │ │
│ │Politica │Monitorul │ │ │
│ │ │Oficial a │ │ │
│ │ │legislaţiei care│act normativ │ │
│ │ │actualizează │ │ │
│ │ │actualul cadru │ │ │
│ │ │legal privind B&│ │ │
│ │ │A │ │ │
│ │ ├────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│ │ │3. Publicarea în│ │ │
│Acţiunea 40: │ │Monitorul │ │ │
│Îmbunătăţirea │ │Oficial a │act normativ │ │
│sistemului │ │legislaţiei care│ │ │
│naţional de │ │creează un cadru│ │ │
│colectare a │ │legal │ │ │
│deşeurilor din ├─────────────┼────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│EEE si din B&A │ │1. Producţia de │ │ │
│generate de │ │materii prime │tone/an │1.-3. Eurostat │
│către populaţie │ │secundare │ │ │
│ │ ├────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│ │ │2. Rata de │ │ │
│ │Fluxul de │reciclare a │% │ │
│ │materiale │produselor │ │ │
│ │ ├────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│ │ │3. Rata de │ │ │
│ │ │utilizare a │% │ │
│ │ │materialelor │ │ │
│ │ │circulare │ │ │
│ ├─────────────┼────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│ │ │1. Persoane │% din totalul │1.-2. Institutul │
│ │ │angajate în │ocupării forţei│Naţional de │
│ │Economic şi │centre │de muncă │Statistică │
│ │social ├────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│ │ │2. Valoarea │% din PIB la │ │
│ │ │adăugată brută │preţuri curente│ │
│ ├─────────────┼────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│ │ │1. Cantitatea de│ │1. Agenţia locală │
│ │Amprenta de │deşeuri deviate │tone/an │şi naţională │
│ │mediu │de la depozitul │ │pentru protecţia │
│ │ │de deşeuri │ │mediului; │
├────────────────┼─────────────┼────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│ │ │1. Publicarea în│ │ │
│ │ │Monitorul │ │ │
│ │ │Oficial a │ │ │
│ │ │legislaţiei care│ │ │
│ │ │impune standarde│ │ │
│ │ │CENELEC şi │ │1.-2. Monitorul │
│ │ │crearea unui │act normativ │oficial │
│ │ │registru │ │ │
│ │ │naţional care să│ │ │
│ │ │cuprindă │ │ │
│ │ │întreprinderile │ │ │
│ │Politica │certificate │ │ │
│ │ │CENELEC │ │ │
│ │ ├────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│ │ │2. Publicarea în│ │ │
│ │ │Monitorul │ │ │
│ │ │Oficial a │ │ │
│ │ │legislaţiei care│ │ │
│ │ │stabileşte │act normativ │ │
│ │ │reguli pentru │ │ │
│ │ │activităţile de │ │ │
│ │ │dezasamblare │ │ │
│ │ │pentru DEEE │ │ │
│ ├─────────────┼────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│ │ │1. Cantităţi de │ │1., 2., 5. Agenţia│
│ │ │DEEE/WBA │ │locală şi │
│ │ │procesate de │tone │naţională pentru │
│ │ │întreprinderile │ │protecţia │
│ │ │certificate │ │mediului; │
│ │ ├────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│ │ │2. Producţia de │ │ │
│ │ │materii prime │ │3. Administraţia │
│ │ │secundare de │ │Fondului pentru │
│ │ │către │tone │Mediu; alte surse │
│ │ │întreprinderile │ │de date │
│ │ │care utilizează │ │ │
│ │ │standardele │ │ │
│ │ ├────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│ │ │3. Procente de │ │ │
│ │ │reciclabilitate │ │ │
│ │Fluxul de │- cantităţi de │ │ │
│ │materiale │deşeuri │ │ │
│ │ │reciclate/ │% │ │
│Acţiunea 41: │ │valorificate │ │ │
│încurajarea │ │faţă de │ │ │
│tratării şi │ │cantităţile │ │ │
│valorificării │ │colectate │ │ │
│DEEE în acord cu│ │separat │ │ │
│prevederile │ ├────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│legislaţiei din │ │4. Materii prime│ │ │
│domeniul │ │secundare │ │ │
│mediului, prin │ │utilizate pentru│tone │ │
│aplicarea │ │fabricarea de │ │ │
│standardelor │ │noi produse │ │ │
│Comitetului │ ├────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│European pentru │ │5. Rata de │ │ │
│Standardizare în│ │reciclare a DEEE│% │ │
│Electrotehnică. │ │şi DBA colectate│ │ │
│ │ │separat │ │ │
│ ├─────────────┼────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│ │ │1. Numărul de │ │ │
│ │ │societăţi care │număr │ │
│ │ │aplică │ │ │
│ │ │standardele │ │ │
│ │ ├────────────────┼───────────────┤1. Agenţia locală │
│ │ │2. Persoane │ │şi naţională │
│ │ │angajate în │ │pentru protecţia │
│ │ │colectarea şi │% din totalul │mediului; │
│ │ │procesarea în │ocupării forţei│Ministerul │
│ │ │cadrul │de muncă │Mediului, Apelor │
│ │ │companiilor │ │şi Pădurilor 2. - │
│ │ │certificate │ │5. Institutul │
│ │ ├────────────────┼───────────────┤Naţional de │
│ │ │3. Valoarea │ │Statistică 6. │
│ │ │adăugată brută a│% din PIB la │Comitetul pentru │
│ │ │companiilor │preţuri curente│Coordonarea │
│ │ │certificate │ │Economiei │
│ │Economic şi ├────────────────┼───────────────┤Circulare, alte │
│ │social │4. Valoarea │ │surse de date │
│ │ │adăugată brută a│% din PIB la │ │
│ │ │companiilor de │preţuri curente│ │
│ │ │dezasamblare a │ │ │
│ │ │DEEE │ │ │
│ │ ├────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│ │ │5. Comerţul cu │ │ │
│ │ │materii prime │milioane EUR │ │
│ │ │reciclabile │ │ │
│ │ ├────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│ │ │6. Cursuri de │ │ │
│ │ │formare │ │ │
│ │ │profesională │ │ │
│ │ │organizate │număr │ │
│ │ │pentru │ │ │
│ │ │autorităţile │ │ │
│ │ │care aplică │ │ │
│ │ │legislaţia │ │ │
│ ├─────────────┼────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│ │ │ │ │1.-2. Eurostat sau│
│ │Amprenta de │1. DEEE şi WBA │kg pe cap de │Agenţia locală şi │
│ │mediu │generate pe cap │locuitor │naţională pentru │
│ │ │de locuitor │ │protecţia │
│ │ │ │ │mediului; │
├────────────────┼─────────────┼────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│ │ │1. Publicarea în│ │ │
│ │ │Monitorul │ │ │
│ │ │Oficial a │ │ │
│ │ │legislaţiei care│ │ │
│ │ │introduce │ │1.-2. Monitorul │
│ │ │cerinţe minime │act normativ │oficial │
│ │ │optime privind │ │ │
│ │ │conţinutul de │ │ │
│ │ │materii prime │ │ │
│ │ │secundare în │ │ │
│ │Politica │noile produse │ │ │
│ │ ├────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│ │ │2. Crearea unui │ │ │
│ │ │registru │ │ │
│ │ │naţional pentru │ │ │
│ │ │ca producătorii │ │ │
│ │ │să raporteze │act normativ │ │
│ │ │situaţia privind│ │ │
│ │ │aplicarea │ │ │
│Acţiunea 42: │ │acestui │ │ │
│Stabilirea unor │ │regulament │ │ │
│cerinţe de ├─────────────┼────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│conţinut minim │ │1. Contribuţia │ │ │
│de materii prime│Fluxul de │materiilor prime│tone şi/sau │1. Sistemul │
│secundare la │materiale │secundare la │procente │Naţional Integrat │
│fabricarea de │ │fabricarea de │ │de Mediu; Eurostat│
│EEE noi, în │ │noi produse │ │ │
│concordanţă cu ├─────────────┼────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│legislaţia │ │1. Numărul de │ │1. Ministerul │
│europeană │ │întreprinderi │ │Economiei, │
│aplicabilă. │ │care pun în │număr │Antreprenoriatului│
│ │ │aplicare │ │şi Turismului │
│ │ │cerinţele │ │ │
│ │ ├────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│ │ │2. Comerţul cu │ │ │
│ │ │materii prime │milioane EUR │ │
│ │ │secundare │ │2. - 4. Institutul│
│ │ ├────────────────┼───────────────┤Naţional de │
│ │Economic şi │3. Investiţiile │ │Statistică; │
│ │social │private şi │ │Sistemul Naţional │
│ │ │valoarea │ │Integrat de Mediu;│
│ │ │adăugată brută │milioane EUR │Eurostat │
│ │ │rezultată din │ │ │
│ │ │noile tehnologii│ │ │
│ │ │de producţie │ │ │
│ │ ├────────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│ │ │4. Comerţul cu │ │ │
│ │ │produse care │milioane EUR │ │
│ │ │conţin materii │ │ │
│ │ │prime secundare │ │ │
└────────────────┴─────────────┴────────────────┴───────────────┴──────────────────┘
Tabelul 26. Sectorul deşeuri
┌───────────────┬─────────────┬──────────────┬────────┬────────────────────────────┐
│ │Clasificarea │ │Unitate │ │
│Acţiune │indicatorilor│Indicator │de │Sursa de date │
│ │ │ │măsură │ │
├───────────────┼─────────────┼──────────────┼────────┼────────────────────────────┤
│ │ │Numărul de │ │ │
│ │ │sisteme │ │ │
│ │ │„plăteşti │ │ │
│Acţiunea 43: │Specific │pentru cât │număr │Ministerul Mediului, Apelor │
│Consolidarea │ │arunci” │ │şi Pădurilor │
│sistemului de │ │implementate │ │ │
│plată de tip │ │la nivel │ │ │
│„plăteşti │ │naţional │ │ │
│pentru cât ├─────────────┼──────────────┼────────┼────────────────────────────┤
│arunci” │ │Generarea de │ │ │
│ │ │deşeuri │kg pe │Cadrul de monitorizare │
│ │General │municipale pe │cap de │Eurostat │
│ │ │cap de │locuitor│ │
│ │ │locuitor │ │ │
├───────────────┼─────────────┼──────────────┼────────┼────────────────────────────┤
│ │ │Ponderea │ │ │
│ │ │populaţiei │ │ │
│ │ │care are acces│ │Ministerul Mediului, Apelor │
│ │Specific │la │% │şi Pădurilor │
│ │ │infrastructura│ │ │
│ │ │de colectare │ │ │
│ │ │separată │ │ │
│Acţiunea 44: ├─────────────┼──────────────┼────────┼────────────────────────────┤
│Dezvoltarea / │ │Producţia │kg pe │ │
│îmbunătăţirea, │General │totală de │cap de │Cadrul de monitorizare │
│infrastructurii│ │deşeuri pe cap│locuitor│Eurostat │
│pentru │ │de locuitor │ │ │
│colectarea ├─────────────┼──────────────┼────────┼────────────────────────────┤
│deşeurilor │ │Rata de │ │ │
│ │ │reciclare a │ │ │
│ │ │tuturor │ │ │
│ │General │deşeurilor, cu│% │Cadrul de monitorizare │
│ │ │excepţia │ │Eurostat │
│ │ │deşeurilor │ │ │
│ │ │minerale │ │ │
│ │ │majore │ │ │
├───────────────┼─────────────┼──────────────┼────────┼────────────────────────────┤
│Acţiunea 45. │ │Propunerea şi │ │Ministerul │
│Elaborarea de │ │adoptarea │ │Economiei,Antreprenoriatului│
│criterii pentru│Specific │criteriilor de│act │şi Turismului; MADR, MDLPA, │
│încetarea │ │încetare a │normativ│Ministerul Mediului, Apelor │
│statutului de │ │statutului de │ │şi Pădurilor │
│deşeu pentru a │ │deşeu │ │ │
│reduce consumul├─────────────┼──────────────┼────────┼────────────────────────────┤
│de materii │ │Deşeuri │ │Ministerul Mediului, Apelor │
│prime virgine │General │depozitate │% │şi Pădurilor │
│ │ │anual │ │ │
├───────────────┼─────────────┼──────────────┼────────┼────────────────────────────┤
│Acţiunea 46: │ │Număr de │ │ │
│Promovarea │ │programe de │ │ │
│formării │ │formare │ │ │
│profesionale şi│ │profesională │ │ │
│a cercetării în│ │privind │ │ │
│domeniul │ │sortarea şi │ │ │
│instalaţiilor │ │tratarea │ │Ministerul Educaţiei; │
│de sortare şi │ │deşeurilor, în│ │Ministerul Cercetării, │
│tratare a │Specific │colaborare cu │număr │Inovării şi Digitalizării; │
│deşeurilor, │ │cadre │ │Universităţi │
│inclusiv a │ │universitare │ │ │
│instalaţiilor │ │şi │ │ │
│de sortare │ │profesionişti │ │ │
│automată a │ │din industrie,│ │ │
│deşeurilor, │ │pentru │ │ │
│sortarea │ │ingineri │ │ │
│materialelor │ │ │ │ │
│plastice ├─────────────┼──────────────┼────────┼────────────────────────────┤
│biodegradabile │ │Numărul de │ │ │
│şi a celor pe │ │persoane care │ │ │
│bază de │ │participă la │ │Ministerul Educaţiei; │
│substanţe │ │aceste │ │Ministerul Cercetării, │
│biologice, │Specific │programe de │număr │Inovării şi Digitalizării; │
│posibila │ │formare │ │Universităţi │
│reciclare │ │profesională │ │ │
│chimică a │ │şi de stagiu. │ │ │
│materialelor │ │ │ │ │
│plastice sau ├─────────────┼──────────────┼────────┼────────────────────────────┤
│textile, si a │ │ │ │Comisia Europeană: │
│instalaţiilor │ │Indicele de │UE-27= │https://www.eea.europa.eu/ │
│de biogaz şi de│General │ecoinovare │100 în │ims/eco- │
│compostare. │ │ │2013 │innovation-index-8th-eap │
│ │ │ │ │ │
├───────────────┼─────────────┼──────────────┼────────┼────────────────────────────┤
│Acţiunea 47: │ │ │ │ │
│Continuarea/ │ │ │ │ │
│iniţierea │ │ │ │ │
│campaniilor │ │Numărul de │ │ │
│care să asigure│ │campanii de │ │ │
│informarea şi │ │conştientizare│ │ │
│creşterea │ │desfăşurate cu│ │Ministerul Mediului, Apelor │
│gradului de │Specific │privire la │număr │şi Pădurilor │
│conştientizare │ │colectarea │ │ │
│a populaţiei cu│ │selectivă a │ │ │
│privire la │ │deşeurilor │ │ │
│importanţa │ │ │ │ │
│colectării │ │ │ │ │
│separate a │ │ │ │ │
│deşeurilor şi │ │ │ │ │
│pentru a ├─────────────┼──────────────┼────────┼────────────────────────────┤
│reducerea │ │ │ │ │
│generării de │ │ │ │ │
│deşeuri şi │ │ │ │ │
│depozitării/ │ │Amprenta de │indicele│Cadrul de monitorizare │
│depozitării │General │consum │2010=100│Eurostat │
│fără │ │ │ │ │
│respectarea │ │ │ │ │
│prevederilor │ │ │ │ │
│legale. │ │ │ │ │
└───────────────┴─────────────┴──────────────┴────────┴────────────────────────────┘
Tabelul 27. Sectorul apă şi ape uzate
┌─────────────┬─────────────┬───────────────┬────────┬───────────────┐
│ │Clasificarea │ │Unitate │ │
│Acţiune │indicatorilor│Indicator │de │Sursa de date │
│ │ │ │măsură │ │
├─────────────┼─────────────┼───────────────┼────────┼───────────────┤
│ │ │Numărul │ │ │
│ │ │populaţiei │ │ │
│Acţiune 48: │ │generale şi al │ │ │
│Încurajarea │ │IMM-urilor │ │Ministerul │
│stocării apei│Specific │cărora li s-a │număr │Mediului, │
│de ploaie şi │ │acordat ajutor │ │Apelor şi │
│utilizării │ │financiar │ │Pădurilor │
│acesteia în │ │pentru a începe│ │ │
│clădirile │ │să colecteze │ │ │
│publice şi │ │apa de ploaie. │ │ │
│rezidenţiale ├─────────────┼───────────────┼────────┼───────────────┤
│pentru │ │Campanii de │ │ │
│spălarea │ │conştientizare │ │ │
│toaletelor, │ │privind │ │Ministerul │
│grădinărit, │ │beneficiile │ │Mediului, │
│curăţarea │Specific │colectării apei│număr │Apelor şi │
│podelelor, │ │de ploaie şi │ │Pădurilor │
│etc. │ │metodele de │ │ │
│ │ │colectare a │ │ │
│ │ │apei de ploaie │ │ │
├─────────────┼─────────────┼───────────────┼────────┼───────────────┤
│ │ │Ponderea │ │ │
│ │ │îngrăşămintelor│ │ │
│ │ │şi a biogazului│ │ │
│ │ │obţinut din │ │Ministerul │
│ │ │nămoluri de │ │Economiei, │
│ │Specific │epurare în │% │Antrenoriatului│
│ │ │cantităţile │ │şi Turismului, │
│ │ │totale de │ │alte surse de │
│ │ │îngrăşăminte şi│ │date │
│Acţiune 49: │ │biogaz produse │ │ │
│Promovarea şi│ │la nivel │ │ │
│stimularea │ │naţional │ │ │
│producţiei de├─────────────┼───────────────┼────────┼───────────────┤
│îngrăşăminte,│ │Campanii de │ │Ministerul │
│biogaz şi │ │conştientizare │ │Agriculturii şi│
│ciment din │ │privind │ │Dezvoltării │
│nămoluri │ │beneficiile │ │Rurale, │
│provenite din│Specific │utilizării │număr │Ministerul │
│staţiile de │ │nămolurilor de │ │Mediului, │
│epurare │ │epurare în │ │Apelor şi │
│pentru │ │agricultură │ │Pădurilor, alte│
│comunităţi şi│ │ │ │surse de date │
│industrie, în├─────────────┼───────────────┼────────┼───────────────┤
│sinergie cu │ │Ponderea │ │ │
│sectorul │ │nămolurilor de │ │ │
│agricol. │ │epurare de la │ │ │
│ │ │staţiile de │ │ │
│ │ │epurare a │ │Ministerul │
│ │ │apelor uzate │ │Mediului, │
│ │Specific │urbane │% │Apelor şi │
│ │ │compostate sau │ │Pădurilor, alte│
│ │ │utilizate în │ │surse de date │
│ │ │agricultură din│ │ │
│ │ │totalul │ │ │
│ │ │nămolurilor │ │ │
│ │ │eliminate │ │ │
├─────────────┼─────────────┼───────────────┼────────┼───────────────┤
│ │ │Numărul de │ │Ministerul │
│ │ │persoane │ │Mediului, │
│ │ │instruite în │ │Apelor şi │
│ │Specific │aplicarea │număr │Pădurilor; │
│ │ │standardelor de│ │Ministerul │
│ │ │eficienţă a │ │Educaţiei │
│ │ │apei │ │ │
│ ├─────────────┼───────────────┼────────┼───────────────┤
│Acţiune 50: │ │ │ │Ministerul │
│Promovarea şi│ │Numărul de │ │Mediului, │
│aplicarea │ │operatori │ │Apelor şi │
│standardelor │Specific │economici care │număr │Pădurilor; │
│care conduc │ │realizează │ │Ministerul │
│la creşterea │ │tratarea apelor│ │Economiei, │
│eficienţei │ │uzate pe loc │ │Antrenoriatului│
│utilizării │ │ │ │si Turismului │
│apei în ├─────────────┼───────────────┼────────┼───────────────┤
│industrie │ │Numărul de │ │ │
│pentru a │ │colaborări │ │ │
│reduce │ │între │ │Ministerul │
│consumul. │ │sectoarele │ │Mediului, │
│ │ │privat, public │ │Apelor şi │
│ │ │şi academic │ │Pădurilor; │
│ │Specific │pentru a │număr │Ministerul │
│ │ │dezvolta │ │Cercetării, │
│ │ │soluţii pentru │ │Inovării şi │
│ │ │utilizarea │ │Digitalizării │
│ │ │eficientă a │ │ │
│ │ │apei în mediul │ │ │
│ │ │urban │ │ │
├─────────────┼─────────────┼───────────────┼────────┼───────────────┤
│Acţiune 51: │ │Numărul de │ │ │
│Restaurarea │ │proiecte │ │Ministerul │
│zonelor umede│ │demonstrative │ │Mediului, │
│naturale şi a│Specific │privind │număr │Apelor şi │
│solurilor │ │refacerea │ │Pădurilor │
│pentru a │ │zonelor umede │ │ │
│îmbunătăţi │ │ │ │ │
│capacitatea ├─────────────┼───────────────┼────────┼───────────────┤
│lor naturală │ │Numărul de zone│ │ │
│de tratare, │ │umede evaluate │ │Ministerul │
│pentru a │Specific │şi monitorizate│număr │Mediului, │
│reduce │ │la nivel │ │Apelor şi │
│stresul │ │naţional │ │Pădurilor │
│hidric şi │ │ │ │ │
│pentru a ├─────────────┼───────────────┼────────┼───────────────┤
│creşte │ │Numărul de │ │ │
│capacitatea │ │proiecte de │ │Ministerul │
│lor tampon în│Specific │renaturare şi │număr │Mediului, │
│caz de │ │restaurare a │ │Apelor şi │
│inundaţii. │ │naturii │ │Pădurilor │
│ │ │ │ │ │
├─────────────┼─────────────┼───────────────┼────────┼───────────────┤
│ │ │Numărul de │ │Ministerul │
│ │ │persoane │ │Mediului, │
│ │Specific │instruite │număr │Apelor şi │
│ │ │implicate în │ │Pădurilor, alte│
│ │ │gestionarea │ │surse de date │
│ │ │apelor uzate │ │ │
│ ├─────────────┼───────────────┼────────┼───────────────┤
│ │ │Numărul de │ │ │
│ │ │campanii de │ │ │
│ │ │sensibilizare a│ │ │
│ │ │populaţiei │ │Ministerul │
│ │ │rurale cu │ │Mediului, │
│ │Specific │privire la │număr │Apelor şi │
│Acţiune 52: │ │metodele │ │Pădurilor, alte│
│Creşterea │ │adecvate de │ │surse de date │
│gradului de │ │colectare şi │ │ │
│colectare şi │ │tratare a apei │ │ │
│tratare a │ │şi a apelor │ │ │
│apelor uzate │ │uzate │ │ │
│provenite din├─────────────┼───────────────┼────────┼───────────────┤
│gospodării, │ │Populaţia │ │ │
│în special în│ │conectată la │ │Institutul │
│zonele │ │sistemul public│ │Naţional de │
│rurale. │ │de alimentare │ │Statistică, │
│ │Specific │cu apă, precum │% │Ministerul │
│ │ │şi la sistemele│ │Mediului, │
│ │ │de canalizare │ │Apelor şi │
│ │ │şi epurare a │ │Pădurilor │
│ │ │apelor uzate în│ │ │
│ │ │mediul rural. │ │ │
│ ├─────────────┼───────────────┼────────┼───────────────┤
│ │ │ │ │Cadrul de │
│ │ │Emisiile de GES│kg pe │monitorizare │
│ │General │provenite din │cap de │Eurostat, │
│ │ │activităţile de│locuitor│Institutul │
│ │ │producţie │ │Naţional de │
│ │ │ │ │Statistică │
└─────────────┴─────────────┴───────────────┴────────┴───────────────┘
Tabelul 28. Indicatori cheie
┌───────────────┬────────────────┬───────────────┬─────────┬──────────────────┬────────────────────────┐
│ │Clasificarea │ │Unitate │ │ │
│Tema │indicatorilor │Indicator │de │Definiţie │Sursa de date │
│ │ │ │măsură │ │ │
├───────────────┼────────────────┼───────────────┼─────────┼──────────────────┼────────────────────────┤
│ │ │ │ │Indicatorul de │ │
│ │ │ │ │consum de materii │ │
│ │ │ │ │prime este o │ │
│ │ │ │ │măsură a amprentei│ │
│ │ │ │ │materiale. Acesta │ │
│ │ │ │ │reprezintă │ │
│ │ │ │ │cantitatea de │ │
│ │ │ │ │materiale în │ │
│ │ │ │ │termeni de │ │
│ │ │ │ │echivalent materii│ │
│ │ │ │ │prime (EMP) │ │
│ │ │Amprenta │ │necesară sau, │ │
│ │ │materialului / │tone pe │cantitatea de │ │
│ │ │Indicatorul de │cap de │extracţie, internă│Cadrul de monitorizare │
│ │ │Consum de │locuitor │şi externă, │Eurostat │
│ │ │Materii Prime │ │necesară direct şi│ │
│ │ │ │ │indirect pentru a │ │
│ │ │ │ │produce produsele │ │
│ │ │ │ │consumate în │ │
│ │ │ │ │România. Este │ │
│ │ │ │ │calculată ca │ │
│ │ │ │ │intrările de │ │
│ │ │ │ │materii prime │ │
│ │ │ │ │minus exporturile │ │
│ │ │ │ │în EMP, calculate │ │
│ │ │ │ │la nivel de produs│ │
│ │Consumul de │ │ │agregat, pe │ │
│ │materiale │ │ │materiale. │ │
│ │ ├───────────────┼─────────┼──────────────────┼────────────────────────┤
│ │ │ │ │Indicatorul este │ │
│ │ │ │ │definit ca │ │
│ │ │ │ │produsul intern │ │
│ │ │ │ │brut (PIB) │ │
│ │ │ │ │împărţit la │ │
│ │ │ │ │consumul intern de│ │
│ │ │ │ │materiale (CIM). │ │
│ │ │ │ │CIM măsoară │ │
│ │ │ │ │cantitatea totală │ │
│ │ │ │ │de materiale │ │
│ │ │ │ │utilizate direct │ │
│ │ │Productivitatea│indice │de o economie. │Cadrul de monitorizare │
│ │ │resurselor │2000 = │Acesta se │Eurostat │
│ │ │ │100 │calculează ca │ │
│ │ │ │ │fiind cantitatea │ │
│ │ │ │ │anuală de materii │ │
│Producţie şi │ │ │ │prime extrase de │ │
│consum │ │ │ │pe teritoriul │ │
│ │ │ │ │intern al │ │
│ │ │ │ │economiei locale, │ │
│ │ │ │ │plus toate │ │
│ │ │ │ │importurile fizice│ │
│ │ │ │ │minus toate │ │
│ │ │ │ │exporturile │ │
│ │ │ │ │fizice. │ │
│ ├────────────────┼───────────────┼─────────┼──────────────────┼────────────────────────┤
│ │ │ │ │Indicatorul │ │
│ │ │ │ │măsoară ponderea │ │
│ │ │ │ │procedurilor de │ │
│ │Achiziţii │ │ │achiziţii publice,│Agenţia Naţională pentru│
│ │publice │ │% │care includ │Achiziţii Publice │
│ │ecologice │ │ │elemente de mediu,│ │
│ │ │ │ │în totalul │ │
│ │ │ │ │achiziţiilor │ │
│ │ │ │ │publice. │ │
│ ├────────────────┼───────────────┼─────────┼──────────────────┼────────────────────────┤
│ │ │ │ │Indicatorul este │ │
│ │ │ │ │definit ca fiind │ │
│ │ │ │ │totalul deşeurilor│ │
│ │ │ │ │generate într-o │ │
│ │ │Producţia │kg pe cap│ţară, inclusiv │ │
│ │ │totală de │de │deşeurile minerale│Cadrul de monitorizare │
│ │ │deşeuri pe cap │locuitor │majore/toate │Eurostat │
│ │ │de locuitor │ │activităţile NACE │ │
│ │ │ │ │plus gospodăriile,│ │
│ │ │ │ │împărţit la │ │
│ │ │ │ │populaţia medie a │ │
│ │ │ │ │ţării. │ │
│ │ ├───────────────┼─────────┼──────────────────┼────────────────────────┤
│ │Generarea de │ │ │Indicatorul este │ │
│ │deşeuri │ │ │definit ca fiind │ │
│ │ │ │ │toate deşeurile │ │
│ │ │ │ │generate într-o │ │
│ │ │Producţia de │ │ţară (în unitatea │ │
│ │ │deşeuri, cu │ │de masă), cu │ │
│ │ │excepţia │kg pe mia│excepţia │Cadrul de monitorizare │
│ │ │deşeurilor │de euro │deşeurilor │Eurostat │
│ │ │minerale │ │minerale majore, │ │
│ │ │majore, pe │ │per unitate de PIB│ │
│ │ │unitatea de PIB│ │în euro, volume │ │
│ │ │ │ │legate în lanţ │ │
│ │ │ │ │(2010)). Raportul │ │
│ │ │ │ │este exprimat în │ │
│ │ │ │ │kg la mia de euro.│ │
├───────────────┼────────────────┼───────────────┼─────────┼──────────────────┼────────────────────────┤
│ │ │ │ │Indicatorul │ │
│ │ │ │ │măsoară deşeurile │ │
│ │ │ │ │colectate de către│ │
│ │ │ │ │sau în numele │ │
│ │ │ │ │autorităţilor │ │
│ │ │ │ │municipale şi │ │
│ │ │ │ │eliminate prin │ │
│ │ │ │ │intermediul │ │
│ │ │ │ │sistemului de │ │
│ │ │Generarea de │ │gestionare a │ │
│ │ │deşeuri │kg pe cap│deşeurilor. Acesta│Cadrul de monitorizare │
│ │ │municipale pe │de │constă, în mare │Eurostat │
│ │ │cap de locuitor│locuitor │măsură, în deşeuri│ │
│ │ │ │ │generate de │ │
│ │ │ │ │gospodării, deşi │ │
│ │ │ │ │pot fi incluse şi │ │
│ │ │ │ │deşeuri similare │ │
│ │ │ │ │provenite din │ │
│ │ │ │ │surse precum │ │
│ │ │ │ │comerţul, │ │
│ │ │ │ │birourile şi │ │
│ │ │ │ │instituţiile │ │
│ │ │ │ │publice. │ │
│ │ ├───────────────┼─────────┼──────────────────┼────────────────────────┤
│ │ │ │ │Indicatorul este │ │
│ │ │ │ │definit ca fiind │ │
│ │ │ │ │cantitatea de │ │
│ │ │ │ │deşeuri alimentare│ │
│ │ │ │ │generate anual │ │
│ │ │ │ │împărţită la │ │
│ │ │ │ │populaţia medie a │ │
│ │ │ │ │ţării. Acesta este│ │
│ │ │ │ │măsurat ca masă │ │
│ │ │ │ │proaspătă de-a │ │
│ │ │ │kg pe cap│lungul întregului │ │
│ │ │Deşeuri │de │lanţ valoric │Cadrul de monitorizare │
│ │ │alimentare │locuitor │alimentar, │Eurostat │
│ │ │ │ │inclusiv la │ │
│ │ │ │ │locurile de │ │
│ │ │ │ │producţie, │ │
│ │ │ │ │procesare şi │ │
│ │ │ │ │fabricare, vânzare│ │
│ │ │ │ │cu amănuntul şi │ │
│ │ │ │ │distribuţie, │ │
│ │ │ │ │restaurante şi │ │
│ │ │ │ │servicii │ │
│ │ │ │ │alimentare şi │ │
│ │ │ │ │gospodării. │ │
│ │ ├───────────────┼─────────┼──────────────────┼────────────────────────┤
│ │ │ │ │În acest context, │ │
│ │ │ │ │prin "ambalaj" se │ │
│ │ │ │ │înţeleg toate │ │
│ │ │ │ │produsele │ │
│ │ │ │ │fabricate din │ │
│ │ │ │ │materiale de orice│ │
│ │ │ │ │natură, destinate │ │
│ │ │ │ │a fi utilizate │ │
│ │ │ │ │pentru a asigura │ │
│ │ │ │ │izolarea, │ │
│ │ │ │ │protecţia, │ │
│ │ │ │ │manipularea, │ │
│ │ │ │ │livrarea şi │ │
│ │ │ │ │prezentarea │ │
│ │ │ │ │mărfurilor, de la │ │
│ │ │ │ │materiile prime la│ │
│ │ │ │ │mărfurile │ │
│ │ │ │ │prelucrate, de la │ │
│ │ │ │ │producător la │ │
│ │ │ │ │utilizator sau │ │
│ │ │ │ │consumator. │ │
│ │ │ │ │Articolele │ │
│ │ │ │ │"nereturnabile" │ │
│ │ │ │ │utilizate în │ │
│ │ │Generarea de │kg pe cap│aceleaşi scopuri │ │
│ │ │deşeuri din │de │sunt, de asemenea,│Cadrul de monitorizare │
│ │ │ambalaje pe cap│locuitor │considerate ca │Eurostat │
│ │ │de locuitor │ │fiind ambalaje. │ │
│ │ │ │ │"Deşeuri de │ │
│ │ │ │ │ambalaje" înseamnă│ │
│ │ │ │ │orice ambalaj sau │ │
│ │ │ │ │material de │ │
│ │ │ │ │ambalaj care intră│ │
│ │ │ │ │sub incidenţa │ │
│ │ │ │ │definiţiei │ │
│ │ │ │ │deşeurilor din │ │
│ │ │ │ │Directiva-cadru │ │
│ │ │ │ │2008/98/CE privind│ │
│ │ │ │ │deşeurile, cu │ │
│ │ │ │ │excepţia │ │
│ │ │ │ │reziduurilor de │ │
│ │ │ │ │producţie │ │
│ │ │ │ │[articolul 3 │ │
│ │ │ │ │alineatul (1): │ │
│ │ │ │ │"deşeu" înseamnă │ │
│ │ │ │ │orice substanţă │ │
│ │ │ │ │sau obiect de care│ │
│ │ │ │ │deţinătorul se │ │
│ │ │ │ │debarasează sau de│ │
│ │ │ │ │care intenţionează│ │
│ │ │ │ │sau este obligat │ │
│ │ │ │ │să se debaraseze).│ │
├───────────────┼────────────────┼───────────────┼─────────┼──────────────────┼────────────────────────┤
│ │ │ │ │Acest indicator │ │
│ │ │ │ │include deşeurile │ │
│ │ │ │ │de ambalaje din │ │
│ │ │ │ │plastic. │ │
│ │ │ │ │"Ambalajele" în │ │
│ │ │ │ │acest context │ │
│ │ │ │ │înseamnă toate │ │
│ │ │ │ │produsele │ │
│ │ │ │ │fabricate din │ │
│ │ │ │ │orice tip de │ │
│ │ │ │ │materiale de orice│ │
│ │ │ │ │natură, destinate │ │
│ │ │ │ │a fi utilizate │ │
│ │ │ │ │pentru a conţine, │ │
│ │ │ │ │a proteja, a │ │
│ │ │ │ │manipula, a livra │ │
│ │ │ │ │şi a prezenta │ │
│ │ │ │ │mărfurile, de la │ │
│ │ │ │ │materiile prime la│ │
│ │ │ │ │mărfurile │ │
│ │ │ │ │prelucrate, de la │ │
│ │ │ │ │producător la │ │
│ │ │ │ │utilizator sau │ │
│ │ │ │ │consumator. │ │
│ │ │ │ │Articolele │ │
│ │ │Generarea de │ │"nereturnabile" │ │
│ │ │deşeuri din │kg pe cap│utilizate în │Cadrul de monitorizare │
│ │ │ambalaje din │de │aceleaşi scopuri │Eurostat │
│ │ │plastic pe cap │locuitor │sunt, de asemenea,│ │
│ │ │de locuitor │ │considerate ca │ │
│ │ │ │ │fiind ambalaje. │ │
│ │ │ │ │"Deşeuri de │ │
│ │ │ │ │ambalaje" înseamnă│ │
│ │ │ │ │orice ambalaj sau │ │
│ │ │ │ │material de │ │
│ │ │ │ │ambalaj care intră│ │
│ │ │ │ │sub incidenţa │ │
│ │ │ │ │definiţiei │ │
│ │ │ │ │deşeurilor din │ │
│ │ │ │ │Directiva- cadru │ │
│ │ │ │ │2008/98/CE privind│ │
│ │ │ │ │deşeurile, cu │ │
│ │ │ │ │excepţia │ │
│ │ │ │ │reziduurilor de │ │
│ │ │ │ │producţie │ │
│ │ │ │ │[articolul 3 │ │
│ │ │ │ │alineatul (1): │ │
│ │ │ │ │"deşeu" înseamnă │ │
│ │ │ │ │orice substanţă │ │
│ │ │ │ │sau obiect de care│ │
│ │ │ │ │deţinătorul se │ │
│ │ │ │ │debarasează sau de│ │
│ │ │ │ │care intenţionează│ │
│ │ │ │ │sau este obligat │ │
│ │ │ │ │să se debaraseze).│ │
├───────────────┼────────────────┼───────────────┼─────────┼──────────────────┼────────────────────────┤
│ │ │ │ │Indicatorul │ │
│ │ │ │ │măsoară ponderea │ │
│ │ │ │ │deşeurilor │ │
│ │ │ │ │municipale │ │
│ │ │ │ │reciclate în │ │
│ │ │ │ │totalul deşeurilor│ │
│ │ │ │ │municipale │ │
│ │ │ │ │generate. │ │
│ │ │Rata de │ │Reciclarea include│ │
│ │ │reciclare a │ │reciclarea │Cadrul de monitorizare │
│ │ │deşeurilor │% │materialelor, │Eurostat, Institutul │
│ │ │municipale │ │compostarea şi │Naţional de Statistică │
│ │ │ │ │digestia anaerobă.│ │
│ │ │ │ │Raportul este │ │
│ │ │ │ │exprimat în │ │
│ │ │ │ │procente (%), │ │
│ │ │ │ │deoarece ambii │ │
│ │ │ │ │termeni sunt │ │
│ │ │ │ │măsuraţi în │ │
│ │Ratele globale │ │ │aceeaşi unitate, │ │
│ │de reciclare │ │ │şi anume tone. │ │
│ │ ├───────────────┼─────────┼──────────────────┼────────────────────────┤
│ │ │ │ │Indicatorul este │ │
│ │ │ │ │calculat ca │ │
│ │ │ │ │deşeurile │ │
│ │ │ │ │reciclate (RCV_R) │ │
│ │ │ │ │împărţit la │ │
│ │ │ │ │totalul deşeurilor│ │
│ │ │Rata de │ │tratate, cu │ │
│ │ │reciclare a │ │excepţia │ │
│ │ │tuturor │ │deşeurilor │Cadrul de monitorizare │
│ │ │deşeurilor, cu │% │minerale majore, │Eurostat, Institutul │
│ │ │excepţia │ │înmulţit cu 100. │Naţional de Statistică │
│ │ │deşeurilor │ │Acesta este │ │
│ │ │minerale majore│ │exprimat în │ │
│ │ │ │ │procente (%), │ │
│ │ │ │ │deoarece ambii │ │
│ │ │ │ │termeni sunt │ │
│ │ │ │ │măsuraţi în │ │
│Gestionarea │ │ │ │aceeaşi unitate de│ │
│deşeurilor │ │ │ │măsură/tona. │ │
│ ├────────────────┼───────────────┼─────────┼──────────────────┼────────────────────────┤
│ │ │ │ │Indicatorul este │ │
│ │ │ │ │definit ca │ │
│ │ │ │ │ponderea │ │
│ │ │ │ │deşeurilor de │ │
│ │ │ │ │ambalaje reciclate│ │
│ │ │ │ │în totalul │ │
│ │ │ │ │deşeurilor de │ │
│ │ │ │ │ambalaje generate.│ │
│ │ │ │ │Deşeurile de │ │
│ │ │ │ │ambalaje cuprind │ │
│ │ │ │ │deşeurile de │ │
│ │ │ │ │materiale care au │ │
│ │ │ │ │fost utilizate │ │
│ │ │ │ │pentru izolarea, │ │
│ │ │ │ │protecţia, │ │
│ │ │ │ │manipularea, │ │
│ │ │ │ │livrarea şi │ │
│ │Ratele de │Rata de │ │prezentarea │ │
│ │reciclare pentru│reciclare a │ │bunurilor, de la │Cadrul de monitorizare │
│ │anumite fluxuri │tuturor │% │materii prime la │Eurostat, Institutul │
│ │de deşeuri │ambalajelor │ │bunuri prelucrate,│Naţional de Statistică │
│ │ │ │ │de la producător │ │
│ │ │ │ │la utilizator sau │ │
│ │ │ │ │consumator, cu │ │
│ │ │ │ │excepţia │ │
│ │ │ │ │reziduurilor de │ │
│ │ │ │ │producţie. │ │
│ │ │ │ │Deşeurile de │ │
│ │ │ │ │ambalaje sunt │ │
│ │ │ │ │defalcate în │ │
│ │ │ │ │"ambalaje din │ │
│ │ │ │ │hârtie şi carton",│ │
│ │ │ │ │"ambalaje din │ │
│ │ │ │ │plastic", │ │
│ │ │ │ │"ambalaje din │ │
│ │ │ │ │lemn", "ambalaje │ │
│ │ │ │ │metalice" şi │ │
│ │ │ │ │"ambalaje din │ │
│ │ │ │ │sticlă". │ │
├───────────────┼────────────────┼───────────────┼─────────┼──────────────────┼────────────────────────┤
│ │ │ │ │Indicatorul este │ │
│ │ │ │ │definit ca │ │
│ │ │ │ │ponderea │ │
│ │ │ │ │deşeurilor de │ │
│ │ │ │ │ambalaje din │ │
│ │ │ │ │plastic reciclate │ │
│ │ │ │ │în totalul │ │
│ │ │ │ │deşeurilor de │ │
│ │ │ │ │ambalaje din │ │
│ │ │ │ │plastic generate. │ │
│ │ │ │ │Deşeurile de │ │
│ │ │ │ │ambalaje cuprind │ │
│ │ │Rata de │ │deşeurile de │ │
│ │ │reciclare a │ │materiale care au │Cadrul de monitorizare │
│ │ │ambalajelor din│% │fost utilizate │Eurostat, Institutul │
│ │ │plastic │ │pentru izolarea, │Naţional de Statistică │
│ │ │ │ │protecţia, │ │
│ │ │ │ │manipularea, │ │
│ │ │ │ │livrarea şi │ │
│ │ │ │ │prezentarea │ │
│ │ │ │ │bunurilor, de la │ │
│ │ │ │ │materii prime la │ │
│ │ │ │ │bunuri prelucrate,│ │
│ │ │ │ │de la producător │ │
│ │ │ │ │la utilizator sau │ │
│ │ │ │ │consumator, cu │ │
│ │ │ │ │excepţia │ │
│ │ │ │ │reziduurilor de │ │
│ │ │ │ │producţie. │ │
├───────────────┼────────────────┼───────────────┼─────────┼──────────────────┼────────────────────────┤
│ │ │ │ │Indicatorul se │ │
│ │ │ │ │calculează prin │ │
│ │ │ │ │împărţirea │ │
│ │ │ │ │greutăţii DEEE │ │
│ │ │Rata de │ │care intră în │ │
│ │ │reciclare a │ │instalaţia de │Cadrul de monitorizare │
│ │ │DEEE │% │reciclare/ │Eurostat, Institutul │
│ │ │colectate │ │pregătire pentru │Naţional de Statistică │
│ │ │separat │ │reutilizare la │ │
│ │ │ │ │greutatea tuturor │ │
│ │ │ │ │DEEE colectate │ │
│ │ │ │ │separat, ambele în│ │
│ │ │ │ │unităţi de masă. │ │
├───────────────┼────────────────┼───────────────┼─────────┼──────────────────┼────────────────────────┤
│ │ │ │ │Indicatorul │ │
│ │ │ │ │măsoară ponderea │ │
│ │ │ │ │materialelor │ │
│ │ │ │ │reciclate şi │ │
│ │ │ │ │reintroduse în │ │
│ │ │ │ │economie - │ │
│ │ │ │ │economisind astfel│ │
│ │ │ │ │extracţia de │ │
│ │ │ │ │materii prime │ │
│ │ │ │ │primare - în │ │
│ │Contribuţia │Rata de │ │utilizarea totală │ │
│Materii prime │materialelor │utilizare a │ │a materialelor. │Cadrul de monitorizare │
│secundare │reciclate la │materialelor │% │Utilizarea │Eurostat, Institutul │
│ │cererea de │circulare │ │circulară a │Naţional de Statistică │
│ │materii prime │ │ │materialelor, │ │
│ │ │ │ │cunoscută şi sub │ │
│ │ │ │ │numele de rata de │ │
│ │ │ │ │circularitate, │ │
│ │ │ │ │este definită ca │ │
│ │ │ │ │fiind raportul │ │
│ │ │ │ │dintre utilizarea │ │
│ │ │ │ │circulară a │ │
│ │ │ │ │materialelor şi │ │
│ │ │ │ │utilizarea globală│ │
│ │ │ │ │a materialelor. │ │
├───────────────┼────────────────┼───────────────┼─────────┼──────────────────┼────────────────────────┤
│ │ │ │ │Indicatorul │ │
│ │ │ │ │măsoară, pentru o │ │
│ │ │ │ │anumită materie │ │
│ │ │ │ │primă, cât de mult│ │
│ │ │ │ │din aportul │ │
│ │ │ │ │acesteia în │ │
│ │ │ │ │sistemul de │ │
│ │ │ │ │producţie provine │ │
│ │ │Ratele de │ │din reciclarea │ │
│ │ │reciclare la │ │"deşeurilor │ │
│ │ │sfârşitul │ │vechi", adică a │Cadrul de monitorizare │
│ │ │ciclului de │% │deşeurilor │Eurostat, Institutul │
│ │ │viaţă (de │ │provenite de la │Naţional de Statistică │
│ │ │exemplu, │ │produsele aflate │ │
│ │ │aluminiu) │ │la sfârşitul │ │
│ │ │ │ │ciclului de viaţă.│ │
│ │ │ │ │Indicatorul nu ia │ │
│ │ │ │ │în considerare │ │
│ │ │ │ │deşeurile care │ │
│ │ │ │ │provin din │ │
│ │ │ │ │procesele de │ │
│ │ │ │ │fabricaţie - │ │
│ │ │ │ │"deşeuri noi". │ │
├───────────────┼────────────────┼───────────────┼─────────┼──────────────────┼────────────────────────┤
│ │ │ │ │Importurile din │ │
│ │ │ │ │ţări din afara UE │ │
│ │ │ │ │măsoară │ │
│ │ │ │ │cantităţile de │ │
│ │ │ │ │categorii de │ │
│ │ │ │ │deşeuri şi │ │
│ │ │ │ │subproduse │ │
│ │ │ │ │selectate │ │
│ │ │ │ │importate de │ │
│ │ │ │ │statele membre ale│ │
│ │ │ │ │UE din ţări terţe.│ │
│ │ │ │ │Indicatorul se │ │
│ │ │ │ │bazează pe │ │
│ │ │ │ │statisticile │ │
│ │Comerţul cu │Importuri din │ │privind comerţul │Cadrul de monitorizare │
│ │materii prime │ţări din afara │mii de │internaţional cu │Eurostat, Institutul │
│ │reciclabile │UE │tone │bunuri publicate │Naţional de Statistică │
│ │ │ │ │de Eurostat. │ │
│ │ │ │ │Domeniul de │ │
│ │ │ │ │aplicare al │ │
│ │ │ │ │"materiilor prime │ │
│ │ │ │ │reciclabile" este │ │
│ │ │ │ │măsurat în termeni│ │
│ │ │ │ │de coduri de │ │
│ │ │ │ │produse relevante │ │
│ │ │ │ │din Nomenclatura │ │
│ │ │ │ │combinată │ │
│ │ │ │ │utilizată în │ │
│ │ │ │ │statisticile │ │
│ │ │ │ │privind comerţul │ │
│ │ │ │ │internaţional cu │ │
│ │ │ │ │bunuri. │ │
├───────────────┼────────────────┼───────────────┼─────────┼──────────────────┼────────────────────────┤
│ │ │ │ │Exporturile către │ │
│ │ │ │ │ţări din afara UE │ │
│ │ │ │ │măsoară │ │
│ │ │ │ │cantităţile de │ │
│ │ │ │ │categorii de │ │
│ │ │ │ │deşeuri şi │ │
│ │ │ │ │subproduse │ │
│ │ │ │ │selectate │ │
│ │ │ │ │exportate de │ │
│ │ │ │ │statele membre ale│ │
│ │ │ │ │UE către ţări │ │
│ │ │ │ │terţe. Indicatorul│ │
│ │ │ │ │se bazează pe │ │
│ │ │ │ │statisticile │ │
│ │ │Exporturi către│ │privind comerţul │Cadrul de monitorizare │
│ │ │ţări din afara │mii de │internaţional cu │Eurostat, Institutul │
│ │ │UE │tone │bunuri (ITGS) │Naţional de Statistică │
│ │ │ │ │publicate de │ │
│ │ │ │ │Eurostat. Domeniul│ │
│ │ │ │ │de aplicare al │ │
│ │ │ │ │"materiilor prime │ │
│ │ │ │ │reciclabile" este │ │
│ │ │ │ │măsurat în termeni│ │
│ │ │ │ │de coduri de │ │
│ │ │ │ │produse relevante │ │
│ │ │ │ │din Nomenclatura │ │
│ │ │ │ │combinată │ │
│ │ │ │ │utilizată în │ │
│ │ │ │ │statisticile │ │
│ │ │ │ │privind comerţul │ │
│ │ │ │ │internaţional cu │ │
│ │ │ │ │bunuri). │ │
├───────────────┼────────────────┼───────────────┼─────────┼──────────────────┼────────────────────────┤
│ │ │ │ │Comerţul │ │
│ │ │ │ │intracomunitar │ │
│ │ │ │ │măsoară │ │
│ │ │ │ │cantităţile de │ │
│ │ │ │ │categorii de │ │
│ │ │ │ │deşeuri şi │ │
│ │ │ │ │subproduse │ │
│ │ │ │ │selectate │ │
│ │ │ │ │importate de │ │
│ │ │ │ │statele membre ale│ │
│ │ │ │ │UE dintr-un alt │ │
│ │ │ │ │stat membru. │ │
│ │ │ │ │Indicatorul se │ │
│ │ │ │ │bazează pe │ │
│ │ │ │ │statisticile │ │
│ │ │Comerţul în │mii de │privind comerţul │Cadrul de monitorizare │
│ │ │interiorul UE │tone │internaţional cu │Eurostat, Institutul │
│ │ │ │ │bunuri (ITGS) │Naţional de Statistică │
│ │ │ │ │publicate de │ │
│ │ │ │ │Eurostat. Domeniul│ │
│ │ │ │ │de aplicare al │ │
│ │ │ │ │"materiilor prime │ │
│ │ │ │ │reciclabile" este │ │
│ │ │ │ │măsurat în termeni│ │
│ │ │ │ │de coduri de │ │
│ │ │ │ │produse relevante │ │
│ │ │ │ │din Nomenclatura │ │
│ │ │ │ │combinată │ │
│ │ │ │ │utilizată în │ │
│ │ │ │ │statisticile │ │
│ │ │ │ │privind comerţul │ │
│ │ │ │ │internaţional cu │ │
│ │ │ │ │mărfuri. │ │
├───────────────┼────────────────┼───────────────┼─────────┼──────────────────┼────────────────────────┤
│ │ │ │ │Indicatorul │ │
│ │ │ │ │măsoară │ │
│ │ │ │ │investiţiile brute│ │
│ │ │ │ │în bunuri │ │
│ │ │ │ │corporale în │ │
│ │ │ │ │sectorul │ │
│ │ │ │ │reciclării; │ │
│ │ │ │ │sectorul │ │
│ │ │ │ │reparaţiilor şi │ │
│ │ │ │ │reutilizării. │ │
│ │ │ │ │Investiţia brută │ │
│ │ │ │ │în bunuri │ │
│ │ │ │ │corporale este │ │
│ │ │ │ │definită ca fiind │ │
│ │ │ │ │investiţia din │ │
│ │ │ │ │anul de referinţă │ │
│ │Investiţii │ │ │în toate bunurile │ │
│ │private, locuri │ │ │corporale. Sunt │ │
│ │de muncă şi │Investiţii │procent │incluse bunurile │ │
│Competitivitate│valoare │private în │din PIB │de capital │Cadrul de monitorizare │
│şi inovare │adăugată brută │sectoarele │la │corporale noi şi │Eurostat, Institutul │
│ │legate de │economiei │preţuri │existente, fie că │Naţional de Statistică │
│ │sectoarele │circulare │curente │sunt cumpărate de │ │
│ │economiei │ │ │la terţi, fie că │ │
│ │circulare │ │ │sunt produse │ │
│ │ │ │ │pentru uz propriu,│ │
│ │ │ │ │adică producţia │ │
│ │ │ │ │capitalizată de │ │
│ │ │ │ │bunuri de capital │ │
│ │ │ │ │corporale, având o│ │
│ │ │ │ │durată de viaţă │ │
│ │ │ │ │utilă mai mare de │ │
│ │ │ │ │un an, inclusiv │ │
│ │ │ │ │bunurile corporale│ │
│ │ │ │ │neproduse, cum ar │ │
│ │ │ │ │fi terenurile. │ │
│ │ │ │ │Sunt excluse │ │
│ │ │ │ │investiţiile în │ │
│ │ │ │ │imobilizări │ │
│ │ │ │ │necorporale şi │ │
│ │ │ │ │financiare. │ │
├───────────────┼────────────────┼───────────────┼─────────┼──────────────────┼────────────────────────┤
│ │ │ │ │Indicatorul │ │
│ │ │ │ │măsoară "Numărul │ │
│ │ │ │ │de persoane │ │
│ │ │ │ │angajate" în │ │
│ │ │ │ │următoarele trei │ │
│ │ │ │ │sectoare: sectorul│ │
│ │ │ │ │de reciclare, │ │
│ │ │Persoane │procent │sectorul de │ │
│ │ │angajate în │din │reparaţii şi │Cadrul de monitorizare │
│ │ │sectoarele │totalul │reutilizare şi │Eurostat, Institutul │
│ │ │economiei │locurilor│sectorul de │Naţional de Statistică │
│ │ │circulare │de muncă │închiriere şi │ │
│ │ │ │ │leasing. Locurile │ │
│ │ │ │ │de muncă sunt │ │
│ │ │ │ │exprimate în număr│ │
│ │ │ │ │de persoane │ │
│ │ │ │ │angajate şi ca │ │
│ │ │ │ │procent din │ │
│ │ │ │ │totalul locurilor │ │
│ │ │ │ │de muncă. │ │
├───────────────┼────────────────┼───────────────┼─────────┼──────────────────┼────────────────────────┤
│ │ │ │procent │ │ │
│ │ │Valoarea │din │ │ │
│ │ │adăugată brută │produsul │ │Cadrul de monitorizare │
│ │ │în sectoarele │intern │ │Eurostat, Institutul │
│ │ │economiei │brut la │ │Naţional de Statistică │
│ │ │circulare │preţuri │ │ │
│ │ │ │curente │ │ │
├───────────────┼────────────────┼───────────────┼─────────┼──────────────────┼────────────────────────┤
│ │ │ │ │Numărul de │ │
│ │ │ │ │angajaţi în │ │
│ │ │ │ │sectoarele şi │ │
│ │ │ │ │activităţile │ │
│ │ │ │ │asociate cu │ │
│ │ │ │ │protecţia │ │
│ │ │ │ │mediului. Economia│ │
│ │ │ │ │de mediu cuprinde │ │
│ │ │ │ │activităţi şi │ │
│ │ │ │ │produse care │ │
│ │ │ │ │servesc oricare │ │
│ │ │ │ │dintre cele două │ │
│ │ │Persoane │procent │scopuri: │ │
│ │ │angajate în │din │"protecţia │ │
│ │ │domeniul │totalul │mediului", adică │Eurostat, Institutul │
│ │ │bunurilor şi │locurilor│prevenirea, │Naţional de Statistică │
│ │ │serviciilor de │de muncă │reducerea şi │ │
│ │ │mediu │ │eliminarea │ │
│ │ │ │ │poluării sau a │ │
│ │ │ │ │oricărei alte │ │
│ │ │ │ │degradări a │ │
│ │ │ │ │mediului, sau │ │
│ │ │ │ │"gestionarea │ │
│ │ │ │ │resurselor", adică│ │
│ │ │ │ │conservarea │ │
│ │ │ │ │resurselor │ │
│ │ │ │ │naturale şi │ │
│ │ │ │ │protejarea │ │
│ │ │ │ │acestora împotriva│ │
│ │ │ │ │epuizării. │ │
│ ├────────────────┼───────────────┼─────────┼──────────────────┼────────────────────────┤
│ │ │ │ │Indicatorul │ │
│ │ │ │ │măsoară numărul de│ │
│ │ │ │ │brevete legate de │ │
│ │ │ │ │reciclare şi de │ │
│ │ │ │ │materiile prime │ │
│ │ │ │ │secundare. │ │
│ │ │ │ │Atribuirea la │ │
│ │ │ │ │reciclare şi la │ │
│ │ │ │ │materii prime │ │
│ │ │ │ │secundare s-a │ │
│ │ │ │ │făcut utilizând │ │
│ │ │ │ │codurile relevante│ │
│ │ │ │ │din Clasificarea │ │
│ │ │ │ │cooperativă a │ │
│ │ │ │ │brevetelor - Lista│ │
│ │ │ │ │codurilor CPC │ │
│ │ │ │ │selectate.Termenul│ │
│ │ │Brevete legate │ │"brevete" se │ │
│ │ │de gestionarea │ │referă la │Cadrul de monitorizare │
│ │ │şi reciclarea │număr │familiile de │Eurostat, Institutul │
│ │ │deşeurilor │ │brevete, care │Naţional de Statistică │
│ │ │ │ │includ toate │ │
│ │ │ │ │documentele │ │
│ │ │ │ │relevante pentru o│ │
│ │ │ │ │invenţie │ │
│ │ │ │ │distinctă, de │ │
│ │ │ │ │exemplu, cererile │ │
│ │ │ │ │depuse la mai │ │
│ │ │ │ │multe autorităţi, │ │
│ │ │ │ │împiedicând astfel│ │
│ │Inovaţie │ │ │numărarea │ │
│ │ │ │ │multiplă. 0 │ │
│ │ │ │ │fracţiune din │ │
│ │ │ │ │familie este │ │
│ │ │ │ │alocată fiecărui │ │
│ │ │ │ │solicitant şi │ │
│ │ │ │ │fiecărei │ │
│ │ │ │ │tehnologii │ │
│ │ │ │ │relevante. │ │
│ │ ├───────────────┼─────────┼──────────────────┼────────────────────────┤
│ │ │ │ │Indicele de │ │
│ │ │ │ │ecoinovare este un│ │
│ │ │ │ │indicator compozit│ │
│ │ │ │ │obţinut prin │ │
│ │ │ │ │calcularea unei │ │
│ │ │ │ │medii neponderate │ │
│ │ │ │ │a celor 16 │ │
│ │ │ │ │indicatori │ │
│ │ │ │ │împărţiţi în cinci│Comisia Europeană: │
│ │ │Indicele de │UE-27=100│domenii tematice: │https:// │
│ │ │ecoinovare │în 2013 │intrări de │www.eea.europa.eu/ims/ │
│ │ │ │ │ecoinovare, │eco- │
│ │ │ │ │activităţi de │innovation-index-8th-eap│
│ │ │ │ │ecoinovare, ieşiri│ │
│ │ │ │ │de ecoinovare, │ │
│ │ │ │ │rezultate în │ │
│ │ │ │ │materie de │ │
│ │ │ │ │eficienţă a │ │
│ │ │ │ │resurselor si │ │
│ │ │ │ │rezultate │ │
│ │ │ │ │socioeconomice. │ │
├───────────────┼────────────────┼───────────────┼─────────┼──────────────────┼────────────────────────┤
│ │ │ │ │Indicatorul │ │
│ │ │ │ │"amprentă de │ │
│ │ │ │ │consum" estimează │ │
│ │ │ │ │impactul asupra │ │
│ │ │ │ │mediului al │ │
│ │ │ │ │consumului din UE │ │
│ │ │ │ │şi din statele │ │
│ │ │ │ │membre prin │ │
│ │ │ │ │combinarea datelor│ │
│ │ │ │ │privind │ │
│ │ │ │ │intensitatea │ │
│ │ │ │ │consumului şi │ │
│ │ │ │ │impactul asupra │ │
│ │ │Amprenta de │Indicele │mediului al │Cadrul de monitorizare │
│ │ │consum │2010=100 │produselor │Eurostat, Institutul │
│ │ │ │ │reprezentative. │Naţional de Statistică │
│ │ │ │ │Indicatorul │ │
│ │ │ │ │acoperă cinci │ │
│ │ │ │ │domenii de consum:│ │
│ │ │ │ │alimente, │ │
│ │ │ │ │mobilitate, │ │
│ │ │ │ │locuinţe, aparate │ │
│ │ │ │ │şi bunuri de uz │ │
│ │ │ │ │casnic. │ │
│ │ │ │ │Intensitatea │ │
│ │ │ │ │consumului este │ │
│Durabilitate şi│Sustenabilitatea│ │ │calculată pe baza │ │
│rezilienţă la │globală din │ │ │statisticilor de │ │
│nivel mondial │economia │ │ │consum. │ │
│ │circulară ├───────────────┼─────────┼──────────────────┼────────────────────────┤
│ │ │ │ │Acest indicator │ │
│ │ │ │ │prezintă emisiile │ │
│ │ │ │ │de gaze cu efect │ │
│ │ │ │ │de seră din toate │ │
│ │ │ │ │activităţile de │ │
│ │ │ │ │producţie │ │
│ │ │ │ │desfăşurate în │ │
│ │ │ │ │economia UE. în │ │
│ │ │ │ │special, acest │ │
│ │ │Emisiile │ │indicator include │ │
│ │ │gazelor cu │ │emisiile provenite│ │
│ │ │efect de seră │kg pe cap│din transportul │Cadrul de monitorizare │
│ │ │(GES) provenite│de │aerian │Eurostat, Institutul │
│ │ │din │locuitor │internaţional │Naţional de Statistică │
│ │ │activităţile de│ │efectuat de │ │
│ │ │producţie │ │companiile aeriene│ │
│ │ │ │ │rezidente în UE şi│ │
│ │ │ │ │exclude emisiile │ │
│ │ │ │ │generate de │ │
│ │ │ │ │gospodăriile │ │
│ │ │ │ │private. │ │
│ │ │ │ │Indicatorul se │ │
│ │ │ │ │măsoară în │ │
│ │ │ │ │kilograme de │ │
│ │ │ │ │echivalent C02 pe │ │
│ │ │ │ │cap de locuitor. │ │
├───────────────┼────────────────┼───────────────┼─────────┼──────────────────┼────────────────────────┤
│ │ │ │ │Acest indicator │ │
│ │ │ │ │furnizează │ │
│ │ │ │ │raportul dintre │ │
│ │ │ │ │importurile şi │ │
│ │ │ │ │intrările │ │
│ │ │ │ │materiale directe │ │
│ │ │ │ │în procente. │ │
│ │ │ │ │Termenul │ │
│ │ │ │ │"dependenţă de │ │
│ │ │ │ │importurile de │ │
│ │ │ │ │materiale" arată │ │
│ │ │ │ │măsura în care o │ │
│ │ │Dependenţa de │ │economie se │Cadrul de monitorizare │
│ │ │importul de │% │bazează pe │Eurostat, Institutul │
│ │ │materiale │ │importuri pentru │Naţional de Statistică │
│ │ │ │ │a-şi satisface │ │
│ │ │ │ │nevoile materiale.│ │
│ │ │ │ │Dependenţa │ │
│ │ │ │ │materială de │ │
│ │ │ │ │importuri nu poate│ │
│ │ │ │ │fi negativă sau │ │
│ │ │ │ │mai mare de 100%. │ │
│ │ │ │ │Valorile egale cu │ │
│ │ │ │ │100% indică faptul│ │
│ │ │ │ │că nu există │ │
│ │ │ │ │extrageri interne │ │
│ │ │ │ │în cursul anului │ │
│ │ │ │ │de referinţă. │ │
│ │ ├───────────────┼─────────┼──────────────────┼────────────────────────┤
│ │ │ │ │Indicatorul de │ │
│ │ │ │ │autosuficienţă │ │
│ │ │ │ │măsoară gradul de │ │
│ │ │ │ │independenţă a UE │ │
│ │ │ │ │faţă de restul │ │
│ │ │ │ │lumii în ceea ce │ │
│ │ │ │ │priveşte mai multe│ │
│ │ │ │ │materii prime. │ │
│ │ │ │ │Indicatorul a fost│ │
│ │ │ │ │calculat pe baza │ │
│ │ │ │ │datelor │ │
│ │ │ │ │cantitative anuale│ │
│ │ │ │ │reale pentru │ │
│ │Rezilienţa din │ │ │producţia internă,│ │
│ │economia │ │ │exporturi şi │ │
│ │circulară │ │ │importuri, │ │
│ │ │ │ │folosind formula: │ │
│ │ │ │ │Autosuficienţă = 1│ │
│ │ │ │ │- Dependenţa │ │
│ │ │ │ │(netă) de │ │
│ │ │ │ │importuri, unde │ │
│ │ │ │ │dependenţa de │ │
│ │ │ │ │importuri este │ │
│ │ │ │ │definită în │ │
│ │ │ │ │metodologia UE │ │
│ │ │ │ │privind materiile │ │
│ │ │ │ │prime critice ca │ │
│ │ │Autosuficienţă │ │fiind importurile │Cadrul de monitorizare │
│ │ │pentru │% │nete /importuri │Eurostat, Institutul │
│ │ │materiile prime│ │nete + producţie │Naţional de Statistică │
│ │ │ │ │internă. Valorile │ │
│ │ │ │ │indicatorului de │ │
│ │ │ │ │autosuficienţă pot│ │
│ │ │ │ │varia de la 0 la │ │
│ │ │ │ │100%. din cauza │ │
│ │ │ │ │cererii în │ │
│ │ │ │ │creştere pentru │ │
│ │ │ │ │anumite materiale │ │
│ │ │ │ │cum ar fi │ │
│ │ │ │ │siliciul, cuprul, │ │
│ │ │ │ │telurul şi indiul,│ │
│ │ │ │ │chiar dacă se │ │
│ │ │ │ │reciclează 100%, │ │
│ │ │ │ │UE tot nu ar fi │ │
│ │ │ │ │autosuficienţă. │ │
│ │ │ │ │Indicatorul ar │ │
│ │ │ │ │trebui analizat │ │
│ │ │ │ │într-un context │ │
│ │ │ │ │mai larg, luând în│ │
│ │ │ │ │considerare │ │
│ │ │ │ │potenţiala │ │
│ │ │ │ │întrerupere a │ │
│ │ │ │ │aprovizionării în │ │
│ │ │ │ │contextul unor │ │
│ │ │ │ │domenii-cheie │ │
│ │ │ │ │sensibile din │ │
│ │ │ │ │punct de vedere │ │
│ │ │ │ │economic. │ │
└───────────────┴────────────────┴───────────────┴─────────┴──────────────────┴────────────────────────┘
X. LISTA PĂRŢILOR INTERESATE CONSULTATE ÎN CADRUL ELABORĂRII PLANULUI DE ACŢIUNE PENTRU STRATEGIA NAŢIONALĂ PRIVIND ECONOMIA CIRCULARĂ Administraţia Fondului de Mediu - AFM AMAZAG - platformă despre agricultură ARCwaste Collection SRL Asociaţia Berarii României Asociaţia Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice - ACCPT Vrancea Asociaţia Ecoteca Asociaţia Industriei de Protecţia Plantelor din România - AIPROM Asociaţia Municipiilor din România Asociaţia Oamenilor de Afaceri din România Asociaţia OIREP Ambalaje Asociaţia Producătorilor de Echipamente Electrocasnice din Europa - Applia România Asociaţia Producătorilor de Porumb din România - APPR Asociaţia Producătorilor şi Distribuitorilor de Echipamente de Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor - APDETÎC Asociaţia RESPO DEEE Asociaţia Română a Apei - ARA Asociaţia Română a Compostului Asociaţia Romana pentru Ambalaje şi Mediu - ARAM Asociaţia Sistemul Naţional de Reciclare a Bateriilor - SNRB Asociaţiile şi patronatele din industria alimentară - Romalimenta Automobile Dacia SA BMW Group România BRD Groupe Societe Generale, România Coaliţia PRODEEE Coaliţia România Sustenabilă Confederaţia Patronală Concordia Consiliul Investitorilor Străini - FIC Ecotic Bat SRL Fabrica pentru produse de tapiţerie Taparo SA Federaţia Asociaţiilor de Dezvoltare Intercomunitară - FADI Federaţia Patronatelor Societăţilor din Construcţii - FPSC Ford România Genesis Biopartner Green Group România Greentech SA ING Bank Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare Marină "Grigore Antipa"- Constanţa Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare în Silvicultură "Marin Drăcea" Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Textile şi Pielărie, Bucureşti Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Inginerie Electrică ICPE-CA, Bucureşti Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor, Bucureşti Lindstrom România Minet SA Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor Reciclad'OR SA Registrul Auto Român Romanian Green Building Council Romcarbon SA Total Waste Recycling TWR --------- 
