Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
---------- *) Aprobat de <>Ordinul nr. 724 din 29 septembrie 2003 , publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 849 din 28 noiembrie 2003. PREVEDERI GENERALE I. INTRODUCERE 1. Encefalopatia spongiformã bovinã (ESB) este o boalã neurologicã fatalã a bovinelor adulte care a fost recunoscutã prima datã în Marea Britanie (MB) în 1986. Modificãrile patologice, modelul epidemiologic şi transmisibilitatea bolii indicã faptul cã ESB este una dintre encefalopatiile spongiforme subacute cauzatã de agenţi neconvenţionali transmisibili sau prioni. Arhetipul acestei grupe de boli este scrapia oilor şi caprelor. 2. Epizootia de ESB din Marea Britanie poate fi explicatã prin expunerea oralã la un agent asemãnãtor cu cel al scrapiei, provenit de la ovine şi caprine, prezent în fãinurile de carne şi oase incluse în concentratele brevetate sau suplimentele proteice de furaje. Cazurile iniţiale de ESB, cel puţin în alte ţãri, sunt considerate a fi rezultatul exportului din MB de bovine infectate sau de fãinã de carne şi de oase contaminatã proteic. O interdicţie privind furajarea rumegãtoarelor cu proteine provenite de la rumegãtoare, a fost implementatã prima oarã în MB în iulie 1988. De atunci, furajarea rumegãtoarelor cu proteine provenite de la mamifere a fost, cu unele excepţii, interzisã pe tot teritoriul UE şi în alte câteva ţãri. Din aprilie 1996, aceastã interdicţie privitoare la fãina de carne şi de oase care se referã la mamifere, a fost extinsã şi în Regatul Unit (RU) la toate animalele de fermã crescute în scop alimentar. Transmisibilitatea experimentalã a ESB la bovine a fost demonstratã ca urmare a expunerii orale şi parenterale la ţesut cerebral provenit de la bovine infectate. Studii epidemiologice efectuate în MB au relevat un risc crescut pentru descendenţii animalelor constituind cazuri clinice de ESB; acest risc crescut însã, nu este implicat în caracterul endemic a bolii în populaţia bovinã naţionalã. Ca un rezultat al mãsurilor luate privind controlul bolii, epizootiile de ESB din Regatul Unit şi Elveţia, sunt în declin. 3. De asemenea se crede cã agentul ESB ar fi sursa comunã a encefalopatiilor spongiforme transmisibile (EST) la câteva specii de bovidee şi unele feline. Existã dovada unei legãturi cauzale între agentul ESB şi o nouã variantã de formã a EST uman, a bolii Creutzfeldt-Jacob (BCJ). 4. ESB, aşa cum a apãrut în MB, are o incidenţã de vârf la bovinele cu o vârstã cuprinsã între 4 şi 5 ani. Evoluţia clinicã este variabilã, dar se poate extinde la câteva luni. Semnele clinice sunt suficient de distinctive pentru a conduce cãtre suspiciunea de boalã mai ales dacã prin diagnostic diferenţial se eliminã alte boli cu care se aseamãnã, în ţãrile cu politicã statutarã faţã de boalã, cazurile suspectate clinic trebuie sã fie abatorizate, creierul trebuie sã fie examinat iar bovinele afectate de boalã, distruse. Confirmarea diagnosticului este bazat în primul rând pe examinarea histopatologicã a creierului. Au fost descrise leziuni numai în sistemul nervos central. 5. Precauţiile de protecţie privind manipularea materialului infectat cu ESB trebuie sã fie maxime întrucât ESB este o zoonozã şi a fost atribuitã categoriei de restricţionare 3 (cu derogãri). Identificarea agentului 1. Natura agentului care cauzeazã EST este nedeterminatã. O izoformã a unei proteine membranare specificã bolii PrP (PrP^SC) are o importanţã criticã în patogeneza acestor boli şi în concordanţã cu ipoteza prionului, este singura componentã a agentului infecţios. 2. Pentru a confirma diagnosticul encefalopatiei spongiforme, este necesarã examinarea histologicã a creierului. Corelaţia dintre diagnosticul clinic şi diagnosticul neurohistologic la ESB, cu experienţã corespunzãtoare, poate fi mai mare de 90%. Examinarea histopatologicã poate furniza de asemenea un diagnostic diferenţial în cazurile de suspicionare clinicã în care leziunile de ESB nu se detecteazã. Leziunea patognomonicã se aflã în neuropilul substanţei cenuşii şi vacuolizarea neuronalã a unor nuclee bazale ale creierului. Aceastã modificare este obişnuitã dar nu invariabil bilateral simetric. Detectarea acumulãrilor de PrP^SC din sistemul nervos central al bovinelor afectate de boalã prin metode imunochimice oferã o apropiere diagnosticã specificã bolii. PrP^SC poate fi detectat în extracte de creier nefixate prin imunoabsorbţie şi alte metode imunoenzimatice. Demonstrarea imunohistochimicã a modelelor caracteristice de acumulare a PrP^SC în creier afectat fixat în formalinã este acum utilizatã pe scarã largã ca o metodã de confirmare de diagnostic. Fibrilele caracteristice, omoloage cu fibrilele asociate cu scrapia şi compuse din PrP^SC, pot fi vizualizate prin examinarea electronomicroscopicã a extractelor de creier de bovine afectate, tratate cu detergent, nefixate (sau fixate cu formalinã) şi au fost utilizate deasemenea pentru confirmarea diagnosticului. 3. ESB poate fi transmis din ţesutul cerebral a bovinelor afectate în fazã terminalã, la şoareci, prin inoculare sau prin furajare dar perioadele de incubaţie de câteva luni nu permit folosirea bioanalizelor de rutinã. Aceasta este singura metodã practicã disponibilã în prezent pentru detectarea infectivitãţii. II. OBIECTIVE 1. Planul Naţional de Alertã şi Intervenţie în caz de necesitate pentru EST are drept scop: a) monitorizarea encefalopatiilor spongiforme transmisibile; b) prevenirea, combaterea şi, eventual, eradicarea encefalopatiilor spongiforme transmisibile, retragerea materialelor de risc specific şi reguli pentru importul de animale vii şi produse de origine animalã. 2. Prezentul plan de luptã contra EST trebuie sã ţinã cont de urmãtoarele: a) confirmarea sigurã şi rapidã a bolii; b) rapiditatea punerii în aplicare a mãsurilor de combatere; c) implicarea de mijloace suficiente şi adaptate la situaţie privind resursele umane şi materiale; d) conjugarea eforturilor crescãtorilor de animale, medicilor veterinari şi a numeroase instituţii şi autoritãţi guvernamentale. ROMVETPLAN PROGRAM NAŢIONAL PENTRU SITUAŢII DE NECESITATE PRIVIND ENCEFALOPATIILE SPONGIFORME TRANSMISIBILE SECŢIUNEA I PREVEDERI LEGISLATIVE - PUTERI LEGALE 1. PREVEDERI LEGISLATIVE 1.1. Prevederile legislative prin care serviciile veterinare din România ce alcãtuiesc SISTEMUL UNIC VETERINAR îşi exercitã puterile legale în domeniul prevenirii, supravegherii, combaterii şi eradicãrii encefalopatiilor spongiforme transmisibile sunt urmãtoarele: 1. Codul Internaţional de Sãnãtate a Animalelor - al Oficiului Internaţional de Epizootii - Partea a III-a, Titlul 3.2., Capitolul 3.2.13. 2. <>Legea sanitarã veterinarã nr. 60/1974 , republicatã cu modificãrile şi completãrile ulterioare. 3. <>Legea nr. 160/1998 privind exercitarea profesiei de medic veterinar. 4. Ordinul Ministrului nr. 114/1975 - "Norme şi mãsuri sanitare veterinare" pentru aplicarea <>Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 , republicatã cu modificãrile şi completãrile ulterioare. 5. a) Partea I, Capitolul II - Organe de specialitate prin care se realizeazã, îndrumã şi controleazã în mod unitar activitatea sanitarã veterinarã. b) Partea I, Capitolul III - Organe centrale sanitare veterinare; c) Partea I, Capitolul IV - Comisii tehnice sanitare veterinare consultative d) Partea a II-a, Capitolul II - Supravegherea şi controlul sanitar veterinar al circulaţiei animalelor şi produselor de origine animalã, cu referire la înscrierea, evidenţa şi individualizarea animalelor, acte de adeverire a proprietãţii şi sãnãtãţii animalelor, certificarea sanitarã veterinarã, condiţii sanitare veterinare pentru îmbarcarea şi debarcarea animalelor, examenul sanitar veterinar înainte de îmbarcarea şi la debarcarea animalelor, transportul animalelor vii cu mijloace auto, pe cale feratã, vapoare, avioane, pe jos, organizarea şi funcţionarea bazelor de tranzit pentru exportul animalelor şi pentru achiziţiile de animale, staţiile şi punctele de spãlare şi dezinfecţie a animalelor pentru transportul acestora şi a produselor de origine animalã. e) Partea a II-a, Capitolul III - Mãsuri generale pentru prevenirea bolilor infecto-contagioase şi parazitare la animale. f) Partea a II-a, Capitolul IV - Mãsuri generale pentru combaterea bolilor transmisibile la animale, cu referire la anunţarea cazurilor de boalã, obligaţiile deţinãtorilor de animale şi ale administraţiei publice centrale şi locale, obligaţiile medicilor veterinari de stat, izolarea animalelor, observaţia sanitarã veterinarã, carantina şi zona epizooticã, dezinfecţia de necesitate, deratizarea şi dezinsecţia în locurile contaminate, stingerea bolilor şi eradicarea mãsurilor de carantinã. g) Partea a IV-a, Capitolul II - Controlul sanitar veterinar al cãrnii şi produselor din carne. h) Partea a IV-a, Capitolul III - Controlul sanitar veterinar al fabricilor de produse din carne. i) Partea a IV-a, Capitolul IV - Controlul sanitar veterinar al antrepozitelor frigorifice şi al produselor alimentare din aceste unitãţi. j) Partea a IV-a, Capitolul V - Controlul sanitar veterinar al produselor alimentare de origine animalã în unitãţi de desfacere şi consum. k) Partea a IV-a, Capitolul XII - Controlul sanitar veterinar al unitãţilor de alimentaţie publicã. l) Partea a IV-a, Capitolul XIII - Controlul sanitar veterinar al subproduselor brute de origine animalã şi al întreprinderilor de prelucrare a lor. m) Partea a V-a i) Norme privind recoltarea, ambalarea şi expedierea organelor, produselor patologice şi probelor de sânge, în vederea diagnosticului de laborator. ii) Norme privind recoltarea de furaje pentru examenul de laborator. iii) Norme pentru recoltarea probelor de produse alimentare de origine animalã în vederea examenului sanitar veterinar de laborator. iv) Mãsuri sanitare veterinare pe baza analizelor de laborator a conservelor în recipienţi închişi ermetic. 1.2. LEGISLAŢIE VETERINARĂ ROMÂNEASCĂ REFERITOARE LA ENCEFALOPATIILE SPONGIFORME ALE RUMEGĂTOARELOR 1. Ordinul M.A.A. nr. 125/16.12.1998 - pentru aprobarea "Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea serviciilor sanitare veterinare de stat", cu modificãrile şi completãrile ulterioare. 2. <>Legea sanitarã veterinarã nr. 60/1974 , republicatã. 3. Ordinul M.A.I.A nr. 114/1975 "Norme şi mãsuri sanitare veterinare" de aplicare a Legii sanitare veterinare, Partea a II-a, Capitolul II, art 9 - 28 - supravegherea şi controlul sanitar veterinar al circulaţiei animalelor şi produselor de origine animalã: i) art. 124 - 126 - distrugerea sau valorificarea cadavrelor de animale, a confiscatelor şi deşeurilor de abator şi a câinilor fãrã stãpân; ii) art. 147 - 160 - interzicerea folosirii în hrana animalelor a resturilor de la abatoare şi de la unitãţile de alimentaţie publicã, nesterilizate; iii) art. 161 - 162 - prevenirea difuzãrii bolilor prin furajarea animalelor cu deşeuri alimentare menajere. 4. Norma sanitarã veterinarã privind gestionarea deşeurilor toxice şi de risc din laboratoarele sanitare veterinare, aprobatã prin <>Ordinul MAAP nr. 483/12.12.2001 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 22/16.01.2002. 5. <>Ordinul M.A.A.P. nr. 475/5.12.2001 care aprobã "Norma sanitarã veterinarã privind utilizarea metodei de identificare microscopicã şi estimare a constituenţilor de origine animalã în controlul oficial al furajelor", publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 112/11.02.2002. 6. <>Ordinul M.A.A.P. nr. 495/27.12.2001 ce aprobã "Norma sanitarã veterinarã cu privire la mãsurile care se aplicã prelucrãrii unor deşeuri animale, în vederea protecţiei contra encefalopatiilor spongiforme transmisibile", publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 124/15.02.2002. 7. <>Ordinul M.A.A.P. nr. 496/27.12.2001 care aprobã "Norma sanitarã veterinarã privind aprobarea sistemelor de tratament termic alternativ pentru prelucrarea materiilor cu grad ridicat de risc", publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 191/21.03.2002. 8. <>Ordinul M.A.A.P. nr. 498/27.12.2001 care aprobã "Norma sanitarã veterinarã privind unele mãsuri de protecţie în ceea ce priveşte comerţul cu anumite tipuri de deşeuri animale de la mamifere", publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 123/15.02.2003. 9. <>Ordinul M.A.A.P. nr. 504/28.12.2001 care aprobã "Norma sanitarã veterinarã privind stabilirea condiţiilor sanitare veterinare pentru înlãturarea şi prelucrarea deşeurilor animale, comercializarea lor şi prevenirea agenţilor patogeni din furajele care conţin produse de origine animalã sau peşte", publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 78/01.02.2002. 10. <>Ordinul M.A.A.P. nr. 20/15.01.2002 ce aprobã "Norma sanitarã veterinarã privind interzicerea utilizãrii anumitor subproduse animale în furajarea animalelor", publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 61/29.01.2002. 11. <>Ordinul M.A.A.P. nr. 21/15.01.2002 care aprobã "Norma sanitarã veterinarã cu privire la unele mãsuri de protecţie faţã de encefalopatia spongiformã transmisibilã şi furajarea animalelor cu proteinã animalã", publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 61/29.01.2002. 12. <>Ordinul M.A.A.P. nr. 22/15.01.2002 care aprobã "Norma sanitarã veterinarã cu privire la mãsurile de control suplimentare pentru implementarea normei sanitare veterinare cu privire la unele mãsuri de protecţie în ceea ce priveşte encefalopatia spongiformã transmisibilã şi furajarea animalelor cu proteine animalã", publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 220/2.04.2002. 13. <>Ordinul M.A.A.P. nr. 23/15.01.2002 care aprobã "Norma sanitarã veterinarã de stabilire a listei de ingrediente a cãror utilizare este interzisã în nutreţurile combinate", publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 61/29.01.2002. 14. Nota de serviciu a Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare nr. 138.827/28.02.2001 privind controlul furajelor destinate rumegãtoarelor. 15. Nota de serviciu a Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare nr. 152.064/3.01.2002 privind prevederile referitoare la fãinurile proteice. 16. Nota de serviciu a Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare nr. 152.303/11.01.2002 referitoare la mãsurile de supraveghere pentru Encefalopatia Spongiformã Bovinã. SECŢIUNEA a II-a 2. RESURSE FINANCIARE Prevederile legale financiare trebuie sã acopere necesitãţile de: 1. Personal; 2. Echipamente şi consumabile; 3. Supraveghere veterinarã; 4. Instituirea mãsurilor de protecţie; 5. Instituirea mãsurilor de prevenţie; 6. Sistemul intern şi internaţional de notificare; 7. Prelevarea de probe suplimentare Programului strategic şi transportul acestora la laborator; 8. Tãierea sau uciderea animalelor; 9. Evaluarea animalelor ucise sau tãiate; 10. Ecarisarea teritoriului şi procesarea cadavrelor şi a deşeurilor; 11. Distrugerea animalelor contaminate; 12. Curãţare, sanitaţie, dezinfecţie, dezinsecţie; 13. Plãţi de compensare a deţinãtorilor de animale; 14. Instituirea zonelor de control şi de supraveghere; 15. Plata activitãţilor desfãşurate de personalul cu competenţe în eradicarea focarului; 2.1. FONDURI BUGETARE PENTRU CAZURILE DE INTERVENŢIE DE NECESITATE 1. Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã este responsabilã, în calitate de Autoritate Veterinarã Centralã a României, pentru implementarea mãsurilor de urgenţã în cazul izbucnirii unor boli epizootice sau exotice în România, a echipamentelor, ecarisarea şi procesarea deşeurilor animaliere şi carcaselor, uciderea animalelor şi compensarea lor, inclusiv pentru encefalopatiile spongiforme transmisibile. 2. Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã este responsabilã şi efectueazã, prin direcţiile sanitare veterinare judeţene, ca centre locale de luptã împotriva encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor, plãţile de compensare pentru tãierea de necesitate a animalelor din speciile receptive la encefalopatia spongiformã bovinã sau/şi scrapie sau uciderea acestora, dispuse de autoritatea veterinarã competentã. 2.2. FONDURI BUGETARE SUPLIMENTARE În funcţie de evoluţia unui eventual focar de encefalopatie spongiformã a animalelor sau de numãrul animalelor ce trebuie tãiate sau distruse ori de importanţa efectivului în care pot evolua aceste boli şi a relaţiilor directe cu focarul primar, Autoritatea Veterinarã Centralã poate solicita Guvernului României, disponibilizarea unor fonduri suplimentare pentru a acoperi, în timp util, toate cheltuielile implicate de evoluţia bolii. 2.3. CHELTUIELI SOLICITATE DE ACTIVITĂŢILE VETERINARE SUPLIMENTARE 1. Costul urmãtoarelor acţiuni determinã cheltuieli majoritare în caz de encefalopatii spongiforme transmisibile ale animalelor. a) plãţi suplimentare pentru implicarea directã a personalului în acţiuni suplimentare de control, închirieri temporare, transport, cazare, diurnã; b) achiziţionarea suplimentarã de echipamente; c) cheltuieli cu obiecte de inventar; d) cheltuieli cu consumabile; e) cheltuieli cu tãierea animalelor; f) cheltuieli cu uciderea animalelor; g) plata compensãrilor pentru animalele tãiate din motiv de boalã şi a celor ucise în acelaşi context; h) cheltuieli suplimentare cu ecarisarea şi procesarea deşeurilor animaliere; i) cheltuieli cu distrugerea resturilor de procesare a deşeurilor animaliere; j) dezinfecţii, decontaminãri, distrugerea contaminantelor; k) curãţarea şi dezinfecţia adãposturilor, curţilor, vehiculelor şi echipamentelor; l) cheltuieli implicate de respectarea mãsurilor de bunãstare şi protecţia animalelor; m) cheltuieli cu efectuarea suplimentarã a unor examene de diagnostic şi de supraveghere; n) cheltuieli cu distrugerea unor produse sau subproduse de origine animalã implicate în epidemiologia bolii. 2. Plata compensaţiilor cãtre deţinãtorii de animale sau cãtre asociaţiile de animale va fi efectuatã, într-o perioadã de timp prevãzutã de legislaţia naţionalã dupã distrugerea animalelor suspecte sau bolnave, ori a coabitanţilor acestora, precedatã de evaluarea fãcutã de o comisie. 3. Cheltuieli pentru iniţierea şi menţinerea în stare de acţiune a centrului naţional şi a centrelor locale de luptã împotriva encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor. Fondurile bugetare destinate serviciilor veterinare sunt utilizate pentru activitãţi curente. În cadrul acestor fonduri trebuie prevãzute cheltuielile implicate de instruirea şi menţinerea în stare de acţiune a Centrului Naţional şi a centrelor locale de luptã împotriva encefalopatiilor transmisibile ale animalelor, cu referire la: a) editarea, printarea şi distribuirea programului de intervenţie şi a programului de alertã; b) pentru pregãtirea structurilor de comandã; c) pentru menţinerea şi instruirea grupului de experţi şi orice alte activitãţi; d) pentru pregãtirea acţiunilor de întreprins în caz de necesitate; 2.4. BAZA LEGALĂ PENTRU CHELTUIELILE FINANCIARE IMPLICATE DE APLICAREA PROGRAMULUI DE CONTINGENŢĂ Baza legalã pentru asigurarea şi utilizarea fondurilor speciale în caz de apariţie a encefalopatiilor transmisibile ale animalelor este urmãtoarea: 1. <>Hotãrârea de Guvern nr. 614/1995 privind aplicarea "Programului de supraveghere, prevenire, combatere şi asanare a bolilor la animale şi a celor transmisibile de la animale la om precum şi de refacere a şeptelului" republicatã. 2. Norme metodologice comune ale Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei şi Ministerului Finanţelor (Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei nr. 5415/30.09.1993 şi Ministerul Finanţelor nr. 41540/4.08.1993) pentru punerea în aplicare a <>Hotãrârii de Guvern nr. 614/1995 , republicatã. 3. <>Legea sanitarã veterinarã nr. 60/1974 , republicatã, cu completãrile şi modificãrile ulterioare, art. 19 - pentru lichidarea rapidã a focarelor de boli transmisibile, prin tãierea de animale şi alte mãsuri ce se impun pentru prevenirea difuzãrii epizootiilor şi pentru apãrarea sãnãtãţii efectivelor de animale. SECŢIUNEA a III-a LANŢ DE COMANDĂ A. STRUCTURI DE COMANDĂ ŞI ADIACENTE 1. LA NIVEL GUVERNAMENTAL 1.1. Comisia Guvernamentalã de Apãrare împotriva Dezastrelor instituitã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 47/12.08.1994 , cap. II, art. 16. 1.2. Comandamentul Antiepizootic Central reorganizat ca şi componenţã prin <>Hotãrârea de Guvern nr. 1.004/4.10.2001 şi în baza <>art. 15 din Legea sanitarã veterinarã nr. 60/1974 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, are responsabilitatea implementãrii unor mãsuri extraordinare, pe care le stabileşte secretariatul sãu la nivel central, judeţean, municipal, orãşenesc sau local, împreunã cu conducerile şi structurile descentralizate ale unor ministere şi ale Administraţiei Publice Centrale. 2. LA NIVELUL MINISTERULUI AGRICULTURII, PĂDURILOR, APELOR ŞI MEDIULUI 2.1. Comisia Centralã pentru Epizootii şi Supravegherea Contaminãrii Radioactive, Chimice şi Biologice a Produselor Vegetale şi Animale - înfiinţatã prin Ordinul ministrului agriculturii alimentaţiei nr. 3/1996 şi a Ordinului ministrului agriculturii alimentaţiei şi pãdurilor nr. 72/16.03.2001 şi a OG nr. 47/12.08.1994, cap. 2, art. 17, lit. g. 2.2. AGENŢIA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ din structura Ministerului Agriculturii, Pãdurilor, Apelor şi Mediului reprezintã autoritatea veterinarã centralã (AVC), a cãrei organizare şi funcţionare este prevãzutã în <>Hotãrârea Guvernului nr. 739/2003 şi Ordinul ministrului agriculturii şi alimentaţiei nr. 125/16.12.1998 pentru aprobarea "Regulamentului de organizare şi funcţionare a serviciilor sanitare veterinare de stat", cu modificãrile şi completãrile ulterioare. a) În baza <>Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 , republicatã, Cap. VI, art. 31, 33, ANSV are responsabilitatea organizãrii şi funcţionãrii structurilor care au atribuţii pentru activitãţile de supraveghere, prevenire, combatere şi eradicare a encefalopatiilor spongiforme transmisibile; b) Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã realizeazã aceste responsabilitãţi prin: i) institutele centrale de profil veterinar; ii) direcţiile sanitare veterinare judeţene şi a Municipiului Bucureşti; iii) serviciile sanitare veterinare din alte ministere decât Ministerul Agriculturii, Pãdurilor, Apelor şi Mediului; iv) inspectoratele de poliţie sanitarã veterinarã de frontierã; v) prin colaborare cu Direcţia de Medicinã Preventivã din cadrul Ministerului Sãnãtãţii; c) Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã este coordonatorul "Programului de contingenţã pentru encefalopatiile spongiforme transmisibile ale animalelor"; d) Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã îşi exercitã rolul de coordonator prin Direcţia de Sãnãtate a Animalelor din structura sa. Aceasta îşi implementeazã strategia naţionalã de supraveghere şi aplicare a prevederilor "Programului de contingenţã pentru encefalopatiile spongiforme transmisibile ale animalelor" prin Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã şi direcţiile sanitare veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti; e) Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã are obligaţia ca la orice suspiciune de o boalã epizooticã care ar putea crea probleme sociale, economice, politice sau comerciale, sã anunţe şi sã activeze Comandamentul Antiepizootic Central şi Comisia pentru Prevenirea Dezastrelor. 2.3. INSTITUTUL DE DIAGNOSTIC ŞI SĂNĂTATE ANIMALĂ 1. Este instituţia care are întreaga responsabilitate pentru supravegherea stãrii de sãnãtate a animalelor, diagnosticul unor îmbolnãviri specifice sau nespecifice ale animalelor, cu notificarea acestora la Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi la direcţiile sanitare veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti, iar în situaţii bine precizate poate avertiza unitatea economicã sau proprietarul despre suspiciunea sau îmbolnãvirea unor animale. Institutul este de asemenea şi forul metodologic de instruire a medicilor din sistemul unic veterinar sau a altor persoane aparţinând altor instituţii sau firme, implicit în domeniul encefalopatiilor spongiforme transmisibile. 2. Are în structurã: - Laboratorul Naţional de Referinţã de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã; - Direcţia de Integrare Europeanã, Transpunere Legislativã, Programe şi Relaţii Internaţionale şi Inspecţii Sanitare Veterinare de Frontierã; - Direcţia Economicã. 3. Are urmãtoarele atribuţii şi responsabilitãţi: a) coordoneazã tehnic, metodologic, controleazã şi verificã activitatea tehnicã a laboratoarelor sanitare veterinare de diagnostic de stat şi particulare, organizeazã verificarea capacitãţii de diagnostic prin testãri intra şi interlaboratoare cu seturi de probe de control, pentru care acordã calificative; b) elaboreazã şi difuzeazã în teritoriu instrucţiuni şi precizãri tehnice în domeniul sãu de activitate; c) verificã respectarea normei pentru buna practicã de laborator, Manualul calitãţii şi aplicarea Sistemului calitãţii pentru analizele de laborator efectuate; d) verificã metodele de diagnostic paraclinic rezultate din cercetarea ştiinţificã şi propune comisiei omologarea şi standardizarea lor pentru introducerea în practica de laborator; e) participã la verificarea calitãţii kiturilor de diagnostic şi la testarea clinicã a altor produse de uz veterinar în vederea înregistrãrii lor în România; f) investigheazã, elaboreazã şi asimileazã metode noi de diagnostic şi le perfecţioneazã pe cele existente; g) promoveazã metode noi de diagnostic în activitatea proprie şi în activitatea celorlalte laboratoare de profil din teritoriu; h) coordoneazã la scarã naţionalã activitatea de omologare şi standardizare a metodelor de diagnostic paraclinic veterinar; i) organizeazã instruirea periodicã a personalului de specialitate din laboratoarele sanitare veterinare de stat şi particulare, acordã calificative şi elibereazã certificate de instruire; j) ţine legãtura cu laboratoarele internaţionale de referinţã ale Oficiului Internaţional de Epizootii şi laboratoarele comunitare de referinţã, adoptã şi implementeazã metodele oficiale de analizã comunicate de acestea şi difuzeazã în teritoriu informaţiile primite; k) verificã periodic cunoştinţele tehnice ale specialiştilor de profil, şefilor de secţii şi de servicii precum şi ale şefilor laboratoarelor sanitare veterinare de stat, acordã calificative şi elibereazã certificate de atestare; l) participã la elaborarea şi realizarea prevederilor "Programului acţiunilor de supraveghere, profilaxie şi combatere a bolilor la animale, prevenirea transmiterii de boli de la animale la om şi protecţia mediului" prin investigaţii de laborator; m) participã împreunã cu alte organisme de specialitate la realizarea activitãţilor de protecţie şi bunãstare a animalelor; n) executã lucrãri de diagnostic care, prin complexitatea lor, nu pot fi efectuate de cãtre laboratoarele sanitare veterinare de stat, precum şi expertize şi contraexpertize de diagnostic dispuse de autoritãţi sau la solicitarea altor persoane fizice şi juridice; o) avizeazã, coordoneazã şi controleazã tehnic amenajarea şi dotarea Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã şi a laboratoarelor sanitare veterinare de stat cu aparaturã, reagenţi, kituri şi reactivi necesari pentru realizarea Programului de supraveghere, profilaxie şi combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om şi de protecţie a mediului şi face propuneri corespunzãtoare la Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã din cadrul Ministerul Agriculturii, Pãdurilor, Apelor şi Mediului; p) participã la întocmirea proiectelor de norme şi instrucţiuni tehnice specifice domeniului sãu de activitate; r) participã la întocmirea de programe sanitare veterinare de supraveghere, urgenţã şi asanare a unor boli la animale şi a celor transmisibile de la animale la om; s) participã la acţiunea de armonizare legislativã în domeniul sãnãtãţii animalelor, sãnãtãţii publice, igienei, bunãstãrii, protecţiei animalelor şi a mediului în vederea integrãrii în Uniunea Europeanã; ş) înregistreazã, prelucreazã, interpreteazã şi transmite la Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã, datele tehnice primite de la direcţiile sanitare veterinare cuprinzând starea de sãnãtate a animalelor şi realizarea acţiunilor strategice; t) administreazã, coordoneazã şi controleazã activitatea inspectoratelor de poliţie sanitarã veterinarã de frontierã sub directa îndrumare a Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare. Încadrarea cu personal a punctelor de inspecţie sanitarã veterinarã de frontierã se va face numai cu aprobarea Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare, care va stabili condiţiile, tematica şi condiţiile de examinare; ţ) realizeazã amenajarea, întreţinerea şi dotarea punctelor de inspecţie veterinarã de frontierã; u) colecteazã, prelucreazã şi stocheazã pe calculator datele rezultate din domeniul sãu de activitate prin sisteme de prelucrare automatizatã a datelor (PAD) colaboreazã cu organisme de specialitate interne şi internaţionale şi cu alte organisme abilitate de lege în domeniul sãu de activitate; v) cerceteazã, produce şi supune omologãrii reagenţii utilizaţi în diagnostic, pe care îi foloseşte şi valorificã în condiţiile legii; z) participã la testele interlaboratoare organizate de Oficiul Internaţional de Epizootii sau Uniunea Europeanã. 2.4. LABORATORUL NAŢIONAL DE REFERINŢĂ PENTRU ENCEFALOPATIILE SPONGIFORME TRANSMISIBILE Laboratorul Naţional de Referinţã pentru Encefalopatiile Spongiforme Transmisibile ale Animalelor, din cadrul Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã, Laboratorul Naţional de Referinţã pentru Sãnãtatea Animalelor, (anexa nr. 2*3) are responsabilitãţi privind supravegherea şi diagnosticul acestor boli şi ca instrument de lucru al Centrului Naţional de Luptã contra Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor. 3. LA NIVEL JUDEŢEAN 3.1. COMANDAMENTUL ANTIEPIZOOTIC JUDEŢEAN 1. Instituit în baza <>Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 republicatã, ulterioare, cap. IV, art. 15 care precizeazã cã "pentru sprijinirea acţiunilor de luptã împotriva bolilor transmisibile, prin decizia consiliului judeţean sau local (municipal, orãşenesc, comunal) se constituie comandamente epizootice" la aceste nivele. 2. Sunt constituite din conducãtori ai unitãţilor de pe teritoriul respectiv şi alte persoane cãrora le revin sarcini în aplicarea mãsurilor transmise de la Ministerul Agriculturii, Pãdurilor, Apelor şi Mediului prin Comandamentul Antiepizootic Central şi Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã, cu privire la combaterea bolilor. "Aceste comandamente rãspund de aplicarea tuturor mãsurilor pentru prevenirea şi lichidarea epizootiilor". "La propunerea comandamentelor antiepizootice locale, consiliile judeţene şi al municipiului Bucureşti pot suspenda operaţiunile de încãrcare şi descãrcare a animalelor, a produselor de origine animalã şi furajelor, în staţii de cale feratã, locuri de încãrcare - descãrcare, în mijloace de transport auto, porturi şi aeroporturi situate în zona de carantinã sau sã condiţioneze aceste operaţiuni de respectarea unor restricţii sanitare veterinare speciale". Aplicarea acestor mãsuri "se va face cu anunţarea organelor centrale care coordoneazã activitãţile de transport afectate". 3. Coordonatele acestuia sunt identice cu ale Consiliului Judeţean. 4. Preşedintele Comandamentului Antiepizootic Judeţean este prefectul judeţului. 3.2. COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU PREVENIREA DEZASTRELOR 1. Instituitã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 47/1994 , art. 11; 2. Este formatã din "specialişti din aparatul descentralizat al ministerelor şi din aparatul consiliilor judeţene, respectiv al Municipiului Bucureşti"; 3. Are urmãtoarele atribuţii principale: (Ordonanţa Guvernului 47/94, Cap. 11, art. 16); a) inventariazã şi supravegheazã sursele potenţiale de producere a dezastrelor; b) coordoneazã pregãtirea populaţiei pe localitãţi, instituţii, agenţi economici şi cartiere de locuinţe privind prevenirea, protecţia şi intervenţia în caz de dezastru; c) stabileşte şi asigurã funcţionarea sistemului informaţional pe plan local pentru alarmare în caz de dezastru; d) elaboreazã planurile judeţene de protecţie şi intervenţie în cazul dezastrelor şi aprobã planurile localitãţilor şi ale agenţilor economici; e) urmãresc punerea în aplicare a mãsurilor de apãrare împotriva dezastrelor; f) asigurã culegerea de informaţii şi transmiterea fluxului informaţional din teritoriu spre comisiile centrale specializate pe tipuri de dezastre; g) formuleazã propuneri cu privire la constituirea şi utilizarea rezervelor materiale şi a mijloacelor pentru intervenţie, pãstrarea şi refacerea lor prin aprovizionare curentã şi, dupã caz, clasarea sau casarea la depãşirea termenelor de funcţionare sau de valabilitate, în limita fondurilor anuale alocate în acest scop; h) asigurã informarea populaţiei asupra iminenţei producerii unor dezastre, precum şi a mãsurilor luate pentru limitarea efectelor acestora; i) organizeazã, dupã producerea dezastrelor, echipe de specialişti pentru inventarierea, expertizarea şi evaluarea rapidã a efectelor şi a pagubelor produse, în vederea comunicãrii acestora comisiilor centrale specializate pe tipuri de dezastre, şi Comisiei guvernamentale de apãrare împotriva dezastrelor şi iau sau propun mãsuri pentru asigurarea funcţiilor vitale. 4. Coordonatele acesteia sunt similare cu ale Consiliului Judeţean. 5. Preşedintele Comisiei Judeţene pentru Prevenirea Dezastrelor este prefectul. 3.3. DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ JUDEŢEANĂ, RESPECTIV A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI 1. Este înfiinţatã prin <>H.G. nr. 477/1990 , publicat în Monitorul Oficial al României nr. 87/8.05.1992, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. 2. Are în structurã: a) laboratoarele sanitare veterinare judeţene; b) administraţia veterinarã judeţeanã, reprezentatã prin: i) serviciul/compartiment sãnãtate animalã; ii) serviciul/compartiment sãnãtate publicã şi siguranţã alimentarã; iii) serviciul/compartiment inspecţii şi implementare legislativã veterinarã; iv) compartiment de poliţie veterinarã şi inspecţii; v) compartiment financiar contabil; 3. Are urmãtoarele atribuţii şi responsabilitãţi: (Ord. 125/98, art. 33) a) laboratoarele sanitare veterinare judeţene cu responsabilitãţi pentru planificarea, monitorizarea şi controlul acţiunilor de supraveghere, prelevarea de probe şi transportul acestora la Laboratorul Naţional de Referinţã din IDSA; b) la nivelul administraţiei se organizeazã Centrul Local de Luptã contra EST, dar împreunã cu specialişti din laboratorul judeţean constituie Grupul de Experţi Local; c) directorul direcţiei sanitare veterinare judeţene şi respectiv a Municipiului Bucureşti este secretarul Comandamentului Antiepizootic Judeţean. 4. LA NIVEL LOCAL 4.1. COMANDAMENTUL ANTIEPIZOOTIC LOCAL 1. Instituit prin <>Legea sanitarã veterinarã nr. 60/1974 , republicatã cu modificãrile şi completãrile ulterioare ulterioare. 2. Are componenţa similarã cu Comandamentul Antiepizootic Judeţean, la nivel local. 3. Are atribuţii şi responsabilitãţi similare cu ale Comandamentului Antiepizootic Judeţean, la nivel local. 4. Coordonatele acestora sunt similare cu ale consiliului municipal, orãşenesc sau comunal. B. STRUCTURI SPECIFICE PENTRU CAZURI DE NECESITATE 1. LA NIVEL CENTRAL 1.1. CELULA NAŢIONALĂ DE CRIZĂ - pentru EST se constituie în baza prezentului program, compusã din: a) Ministrul Agriculturii, Pãdurilor, Apelor şi Mediului iar în caz de forţã majorã (lipsa din ţarã, incapacitate cauzatã de boalã) înlocuitorul de drept al acestuia; b) directorul general al "Direcţiei Generale de Buget Finanţe" din Ministerul Agriculturii, Pãdurilor Apelor şi Mediului; c) subsecretarul de stat care coordoneazã activitatea Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare din structura Ministerului Agriculturii, Pãdurilor Apelor şi Mediului; d) Directorul General al Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare; e) Ministrul finanţelor publice; f) Ministrul Transporturilor Construcţiilor şi Turismului; g) Ministrul Administraţiei şi Internelor; h) Preşedintele "Comisiei Guvernamentale de Apãrare împotriva Dezastrelor"; Se activeazã şi se reuneşte ori de câte ori existã o suspiciune de EST. Activarea celulei naţionale de crizã se efectueazã de cãtre subsecretarul de stat care coordoneazã Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã. Aceasta are ca principalã atribuţie stabilirea, la suspiciunea de EST şi la confirmarea bolii, împreunã cu Centrul Naţional de Luptã contra EST, a: a) mãsurilor specifice veterinare, pe care le pune în aplicare prin Centrul Naţional de Luptã contra EST şi centrele locale de luptã contra EST; b) Celula naţionalã de crizã se organizeazã la nivelul Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare; d) Coordonatele acesteia sunt: Ministerul Agriculturii, Pãdurilor, Apelor şi Mediului, Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã, Bulevardul Carol I nr. 24, sect. 3, etaj 1, tel. 0040-21-315.78.75, fax 0040-21-312.49.67, e-mail: ansv@m.ro sau ansv.disp@m.ro. 1.2. CENTRUL NAŢIONAL DE LUPTĂ CONTRA EST a) Centrul Naţional de Luptã contra Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile - elaboreazã "Planul Naţional de Contingenţã pentru Encefalopatiile Spongiforme ale transmisibile" pe care îl supune anual aprobãrii conducerii Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã şi Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare, pentru a fi aprobat de conducerea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor Apelor şi Mediului - Ministrul Agriculturii, Pãdurilor, Apelor şi Mediului, exercitând şi funcţia de preşedinte al Comandamentului Antiepizootic Central, iar directorul general al Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare are funcţia de secretar al acestui comandament (anexa nr. 2*2); b) De asemenea, Centrul Naţional de Luptã contra Encefalopatiilor Spongiforme ale Animalelor este cel care monitorizeazã şi coordoneazã acţiunile specifice de combatere şi eradicare a encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor, aprobate de Autoritatea Veterinarã Centralã şi pune în practicã de aceasta prin structurile executive din subordine. 1. Are ca principale responsabilitãţi: a) stabilirea, împreunã cu celula de crizã, a mãsurilor specifice veterinare, pentru elucidarea suspiciunii de EST şi a celor ce sunt necesare dupã confirmarea bolii, precum şi a mãsurilor nespecifice generale, de combatere a EST; b) monitorizeazã, urmãreşte şi controleazã punerea în aplicare a mãsurilor specifice veterinare, împreunã cu centrele locale de luptã contra EST; c) elaboreazã şi îmbunãtãţeşte strategia de intervenţie în caz de necesitate pentru EST; d) elaboreazã şi realizeazã în practicã programul de instruire a centrelor locale de luptã contra EST şi a grupelor de experţi de la nivel central şi local privind conduita de abordare în cazul unei situaţii de necesitate create de EST; e) informeazã celula naţionalã de crizã, conducerea Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare şi celelalte structuri centrale de luptã contra EST asupra evoluţiei bolii; f) asigurã şi gestioneazã materialele necesare la nivel central şi la nivelul centrelor locale de luptã contra EST; g) coordonarea tuturor acţiunilor din prezentul program, pe teritoriul României; 2. La nivelul "Centrului Naţional de Luptã contra EST", trebuie sã existe: a) mijloace de comunicare - computere, telefoane fixe şi mobile, fax-uri, ale cãror coordonate trebuie cunoscute de centrele locale de luptã contra EST, de cãtre celula de crizã şi de grupele de experţi centrali şi locali; b) stabilirea unei liste cu numele, adresa, numãrul de telefon, fax, calificarea şi experienţa în combaterea bolilor din lista B a OIE a persoanelor responsabile de la centrele locale şi toate structurile centrale, judeţene şi locale implicate în controlul EST; 1.3. COMITETUL COORDONATOR DE LUPTĂ CONTRA ENCEFALOPATIILOR SPONGIFORME TRANSMISIBILE a) Acest comitet reuneşte factori de decizie care aprobã "Strategia naţionalã de supraveghere, prevenirea, combatere şi eradicare a encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor"; b) Se constituie în baza prezentului program la Ministerul Agriculturii, Pãdurilor Apelor şi Mediului - Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã Ministerul Agriculturii - Comitetul Coordonator de Luptã contra EST - Bulevardul Carol I, No. 24, sector 3, Bucureşti, telefon (021) - 315.78.75, fax 312.49.67, E-mail: ansv.disp@m.ro sau ansv.disp@m.ro; c) Componenţa acestui comitet coordonator este menţionatã în anexa nr. 1. 1.4. GRUPUL NAŢIONAL DE EXPERŢI compus din trei echipe, este organizat central şi are sediul la Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã, (anexa nr. 2*4). a.) are coordonatele: Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã, str. Dr. Staicovici nr. 63, sector 5, Bucureşti, telefon (021)-410.12.99; (021)-410.15.04; (021)-410.13.90; Fax (021)-411.33.94, E-mail: office@idah.ro b.) are urmãtoarea componentã: a) şeful grupului este directorul Laboratorului Naţional de Referinţã pentru Direcţia de Sãnãtate Animalã din Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã; b) şeful Laboratorului Naţional de Referinţã de Diagnostic pentru Encefalopatiile Spongiforme Transmisibile; c) specialist în patologia rumegãtoarelor; d) specialist epidemiolog; e) specialist responsabil cu materialele pentru prelevare de probe şi transportul acestora la laboratorul naţional de referinţã; f) specialist pentru probleme de biosecuritate; 1.4.1. În structura grupului de experţi pot fi cooptaţi şi alţi specialişti care existã la nivel naţional şi care pot realiza competenţele de expert al grupului (experienţã profesionalã), structuri private ce pot fi atrase în managementul corect al oricãrei suspiciuni sau focar de EST. 1.4.2. Grupul Naţional de Experţi se împarte în douã: a) subgrupul face deplasarea în teren la nivelul Centrului Local de Luptã Contra EST şi care va colabora cu grupul de experţi locali; b) subgrupul care rãmâne la nivelul Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã şi al Laboratorului Naţional de Referinţã pentru EST. 2. LA NIVEL TERITORIAL 2.1. CELULA NAŢIONALĂ DE CRIZĂ TERITORIALĂ (reprezentatã de Direcţia Sanitarã Veterinarã Judeţeanã, respectiv a municipiului Bucureşti). 2.2. CENTRELE LOCALE DE LUPTĂ CONTRA ENCEFALOPATIILOR SPONGIFORME TRANSMISIBILE ALE ANIMALELOR (anexa nr. 2*5). 1. Aceste centre, în numãr de 42, sunt organizate în cadrul a celor 42 direcţii sanitare veterinare care deţin baza materialã pentru diagnosticul histopatologic al acestor boli. Centrele locale sunt structurile aplicative ale actului executiv în ceea ce priveşte supravegherea, prevenirea şi în special punerea în aplicare a mãsurilor instituite de verigile superioare ale lanţului de comandã. Aceste structuri au urmãtoarele responsabilitãţi: a) impun, monitorizeazã, urmãresc şi controleazã punerea în aplicare a: i) mãsurilor specifice veterinare impuse de "Centrul Naţional de Luptã contra EST" prin intermediul direcţiei sanitare veterinare judeţene şi respectiv a municipiului Bucureşti; ii) mãsurilor generale nespecifice impuse de "Comandamentul Antiepizootic Central", prin comandamentele antiepizootice judeţene şi locale (municipale, orãşeneşti, comunale) şi de "Comisia Centralã de Apãrare împotriva Dezastrelor" şi "Comisia de Apãrare contra Epizootiilor, Contaminãrii Radioactive, Chimice şi Biologice a Produselor Vegetale şi Animale" prin comisiile judeţene de apãrare contra dezastrelor; b) coordonarea tuturor acţiunilor cuprinse în prezentul program de alertã şi de intervenţie, pe raza judeţului respectiv; c) definirea unei exploataţii ca fiind contaminatã, dupã consultarea cu grupurile de experţi centrali şi locali şi cu Centrul Naţional de Luptã contra EST; d) organizarea transportului şi tãierea sau uciderea animalelor bolnave, a celor suspecte de îmbolnãvire şi a celor suspecte de contaminare şi ulterior a celorlalte animale din speciile sensibile; e) impunerea, urmãrirea şi controlul efectuãrii dezinfecţiilor şi dezinsecţiilor, dezinfecţia spaţiilor de cazare şi a incintelor, precum şi a mijloacelor de transport, a ustensilelor şi echipamentelor dintr-o exploataţie contaminatã cu proteina prionicã ori dezinfecţia unor subproduse obţinute în focar; f) asigurarea legãturii cu autoritãţile locale - poliţie, primãrii, prefecturi; g) sensibilizarea crescãtorilor, medicilor veterinari, celor care intervin în exploataţii din domeniul public sau privat, populaţiei rurale prin exploatarea tuturor suporturilor mediatice, recomandând drumul de parcurs pe lângã organismele din teren (administraţia judeţeanã, serviciile veterinare, laboratoarele veterinare, asociaţiile de crescãtori de animale); h) evaluarea şi participarea la întocmirea planului judeţean de alertã şi intervenţie de urgenţã în caz de EST prin: i) analiza factorilor şi situaţiilor particulare ce implicã risc; ii) adaptarea planului naţional cadru de alertã şi intervenţie de necesitate în caz de EST la particularitãţile judeţene şi locale; iii) aprobarea planului judeţean de alertã şi intervenţie în caz de necesitate pentru EST; i) evaluarea costurilor directe şi indirecte induse de un focar de boalã susţinute de bugetul public, a celor suportate de crescãtori sau de asociaţiile de crescãtori; j) în caz de existenţã a unui focar de boalã acesta se reuneşte frecvent pentru a face bilanţul acţiunilor întreprinse şi a emite noi abordãri ce trebuie sã conducã la eliminarea focarului; k) instruirea trimestrialã a posturilor de comandament fix şi operaţional şi a grupelor de experţi privind EST; 2. La nivelul centrelor locale de luptã contra EST, localizate la nivelul direcţiilor sanitare veterinare judeţene şi respectiv a municipiului Bucureşti trebuie sã existe: a) mijloace de comunicare: computere, telefoane fixe şi mobile, fax cu linie directã cu Centrul Naţional de Luptã contra EST; b) mijloace de deplasare în teritoriu; c) sistem informatizat de colectare, procesare şi stocare a datelor; d) o hartã a teritoriului, în detaliu; e) lista unitãţilor ce trebuie contactate la o suspiciune de EST (abatoare, servicii de însãmânţãri artificiale, fabrici de lapte, pieţe judeţene, autoritãţi locale - poliţie, primãrie, vamã, prefecturi, medicii veterinari de liberã practicã, reţelele de transport animale şi produse animaliere şi de origine animalã, serviciul de recoltare a pieilor, societãţile de dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare, fabricile de preparate din carne, unitãţi ale Ministerului Apãrãrii Naţionale, unitãţile de ecarisare, aglomerãrile temporare de animale, parcurile şi rezervaţiile naturale de animale); f) un plan de intervenţie, mijloace de informare mass media; g) stoc de materiale şi echipament de intervenţie; 3. La nivelul Centrului Local de Luptã contra EST se organizeazã douã grupuri: a) Postul De COMANDAMENT FIX - localizat la nivelul direcţiei sanitare veterinare judeţene şi respectiv a municipiului Bucureşti; b) POSTUL DE COMANDAMENT OPERAŢIONAL - implantat lângã exploataţia contaminatã. 4. La nivelul prefecturii se organizeazã o celulã de informare ce are urmãtoarele responsabilitãţi: a) preia toate informaţiile referitoare la situaţia din focar de la serviciile veterinare şi de la postul de comandament fix; b) rãspunde la apelurile populaţiei şi ale mass media; c) pentru a fi difuzate toate informaţiile furnizate mass media trebuie sã aibã girul tehnic al serviciilor veterinare şi aprobarea prefectului; A) POSTUL DE COMANDAMENT FIX (la nivelul Direcţiei Sanitare Veterinare) 1. Postul de comandament fix are urmãtoarele responsabilitãţi: a) centralizarea tuturor informaţiilor, în special a celor provenite de la diferite instituţii şi organisme implicate în gestionarea focarului şi din anchetele epidemiologice; b) analizarea datelor şi identificarea punctelor critice; c) evaluarea situaţiei şi evoluţia focarului; d) definirea zonelor de protecţie şi de supraveghere, împreunã cu posturile de dezinfecţie şi de control; e) contactarea primãriei situate în zona de supraveghere pentru instituirea mãsurilor de cãtre postul de comandament operaţional; f) pregãtirea deciziilor administraţiei locale; g) asigurarea transmiterii, urmãririi şi execuţiei deciziilor "Comandamentului Antiepizootic Judeţean" şi local şi ale "Comisiei Judeţene de Apãrare împotriva Dezastrelor"; h) întocmirea raportului epizootie şi a altor rapoarte; i) ţinerea la zi a bilanţului mijloacelor materiale, financiare şi de personal angajate în focarul de boalã; 2. Acest post este localizat la nivelul direcţiei sanitare veterinare judeţene şi respectiva municipiului Bucureşti. 3. Acest post are coordonatele direcţiilor sanitare veterinare judeţene şi respectiv a municipiului Bucureşti. B) POSTUL DE COMANDAMENT OPERAŢIONAL (la nivelul focarului de boalã) 1. Postul de comandament operaţional are urmãtoarele responsabilitãţi: a) colectarea datelor privind importanţa focarului şi evoluţia bolii, evaluarea prejudiciilor produse de prezenţa acesteia, reacţiile vecinilor, starea de spirit a crescãtorilor şi a celor care intervin în focar; b) organizarea şi dirijarea operaţiunilor veterinare şi de supraveghere, veghind la efectuarea acestora; c) asigurarea cã echipele specializate (grupele de experţi centrali şi locali) pot, la sfârşitul zilei: i) sã se decontamineze; ii) sã evalueze acţiunile întreprinse în timpul zilei; iii) sã primeascã informaţiile necesare pentru a doua zi; d) angajarea tuturor mijloacelor disponibile pentru eliminarea focarului; e) ţinerea la zi a tabloului operaţiunilor de pus în aplicare; f) solicitarea de noi mijloace de intervenţie; g) contactarea postului de comandament fix pentru a-i furniza informaţiile necesare, pentru a-i transmite solicitãrile de noi mijloace materiale, financiare şi de personal; h) punerea în aplicare a dispoziţiilor "Comandamentului Antiepizootic Judeţean" şi local şi ale "Comisiei Judeţene de Apãrare împotriva EST" transmise prin intermediul postului de comandament fix. 2. Postul de comandament operaţional este situat în zona de supraveghere a focarului şi conlucreazã strâns cu echipele de experţi ce activeazã în zona de protecţie a focarului. 3. Postul de comandament operaţional trebuie sã dispunã de: a) o salã de lucru; b) o magazie care sã se poatã închide cu cheie; c) un local pentru repararea materialelor; d) un loc de decontaminare cu duş şi maşinã de spãlat; e) un loc de odihnã; f) un loc pentru spãlarea şi dezinfecţia vehiculelor; g) echipamente: post de telefon şi materiale radio pentru legãtura cu poliţia şi jandarmeria, cu pompierii, cu primãria şi prefectura; h) pompe de curãţenie mecanicã cu apã sub presiune; i) substanţe letale şi alte mijloace de ucidere a animalelor; j) panouri de avertizare; k) mijloace de deplasare; l) materiale de recoltare a probelor; m) mijloace transport carcase de animale; n) materiale de biroticã; o) avize speciale pentru mãsuri restrictive; p) avize de afişare şi informare a publicului; 4. Postul de comandament operaţional trebuie sã aibã în stoc: i) echipament de protecţie specific, complet; ii) materiale şi produse pentru spãlare şi dezinfecţie; 5. Postul de comandament operaţional ţine un registru unde sunt consemnate sistematic: a) dispoziţiile transmise de postul de comandament fix; b) informaţiile furnizate de grupele de experţi; c) informaţiile transmise postului de comandament fix; d) dispoziţiile transmise grupelor de experţi; e) solicitãrile de resurse materiale şi de personal ale grupelor de experţi. Centrele locale de luptã contra EST sunt trimestrial instruite la nivelul "Centrului Naţional de Luptã contra EST" privind: 1. responsabilitãţile grupului de experţi centrali; 2. responsabilitãţile grupului de experţi locali; 3. responsabilitãţile postului de comandament fix; 4. responsabilitãţile postului de comandament operaţional; 5. procedurile de anunţare şi notificare a suspiciunii de boalã; 6. procedurile de stamping-out şi ucidere a animalelor; 7. procedurile de ecarisare, colectare şi procesare a cadavrelor animalelor ucise şi a deşeurilor animale; 8. procedurile de dezinfecţie, deratizare, dezinsecţie şi de decontaminare a echipamentelor şi utilajelor; 9. procedurile de prelevare de probe, prelucrarea şi transmiterea probelor la "Laboratorul Naţional de Referinţã pentru EST"; 2.3. GRUPUL DE EXPERŢI LOCALI 1. Grupul de experţi locali este constituit din specialişti din structura direcţiei sanitare veterinare judeţene şi respectiv a municipiului Bucureşti, serviciile veterinare private locale şi alte persoane ajutãtoare specializate pe diferite domenii. 2. Grupul de experţi locali este la dispoziţia postului de comandament operaţional. 3. În fiecare searã informeazã postul de comandament operaţional asupra: a) evoluţiei focarului; b) aplicarea dispoziţiilor primite; c) aspectelor particulare apãrute; d) solicitã resursele materiale şi de personal pentru urmãtoarele acţiuni; e) preia de la postul de comandament operaţional dispoziţiile pentru a doua zi. 4. Pentru luarea unor decizii corecte şi pentru punerea rapidã în practicã a mãsurilor specifice prevãzute şi cele hotãrâte în funcţie de situaţia epizooticã existentã existã şi alte structuri ce pot fi implicate: a) Consiliul Medical Veterinar Superior - ca organism consultativ în luarea unor decizii de importanţã deosebitã. Suplimentar la "Planul Naţional de Contingenţã pentru Encefalopatiile Spongiforme ale Rumegãtoarelor" este statuat "Programul Naţional de Alertã pentru Encefalopatiile Spongiforme Transmisibile" prin care se monitorizeazã reactivitatea structurilor implicate în punerea în aplicare a programului de contingenţã. 2.4. Lanţul de comandã 1. Şeful serviciilor veterinare ca şef al Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare este responsabil cu puteri depline pentru coordonarea tuturor mãsurilor, dar implementarea mãsurilor generale şi specifice de combatere a unui eventual focar de encefalopatii spongiforme transmisibile ale animalelor revine centrelor locale de luptã împotriva acestor boli coordonate de Centrul Naţional de Luptã împotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor. 2. Centru Naţional de Luptã împotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor coordoneazã toate cele 41 centre locale de luptã împotriva encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor. 3. Centrele locale de luptã împotriva encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor sunt situate în cadrul a 41 direcţii sanitare veterinare şi implicã personalul calificat din aceste direcţii şi direcţiile sanitare veterinare aferente fiecãrui centru local. 4. Şeful serviciilor veterinare împreunã cu Centrul Naţional de Luptã împotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor poate delega orice responsabilitate oricãrui medic veterinar sau altor persoane care activeazã în subordinea acestuia şi stabileşte şefii centrelor locale de luptã împotriva encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor. 5. Pentru implementarea unor mãsuri speciale ce implicã armata, poliţia şi administraţia publicã localã, şeful serviciilor sanitare veterinare din România poate propune "Comandamentului Antiepizootic Central" instituirea acestor mãsuri. 6. Personalul implicat în structura Centrului Naţional de luptã împotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor şi a centrelor locale respective, precum şi persoanele care fac parte din lanţul de comandã pot fi puse în stare de alertã în orice timp, ziua şi noaptea, 7 zile pe sãptãmânã pe toatã durata anului. 7. Strategiile de control sunt stipulate în Normele sanitare veterinare în aplicare. 8. Detaşãrile de personal şi a altor resurse la centrele locale de luptã împotriva encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor se pot face în conformitate cu <>Legea sanitarã veterinarã nr. 60/1974 , republicatã cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prin care Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã poate decide deplasarea de medici veterinari la nivelul centrelor locale. 9. Şeful serviciilor veterinare din România este autorizat sã solicite participarea la acţiunile de combatere şi eradicare a tuturor medicilor veterinari care fac parte din Sistemul Unic Veterinar. 10. Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã poate angaja expertizã extraveterinarã cu nominalizare temporarã. B. FUNCŢIONAREA PLANULUI NAŢIONAL PENTRU SITUAŢII DE NECESITATE PRIVIND ENCEFALOPATIILE SPONGIFORME TRANSMISIBILE ALE ANIMALELOR 1. În conformitate cu <>Legea sanitarã veterinarã nr. 60/1974 , republicatã, modificatã şi completatã, Capitolul II, art. 5, Capitolul III, art. 8 şi 10 - 12, medicii veterinari din "Sistemul Unic Veterinar", unitãţile de stat, publice şi orice alte unitãţi deţinãtoare de animale, precum şi cele care prelucreazã, depoziteazã, transportã şi valorificã produse de origine animalã sunt obligate prin lege sã anunţe imediat autoritatea veterinarã localã, direcţia sanitarã veterinarã judeţeanã şi primãria localã despre apariţia unei suspiciuni de encefalopatie spongiformã transmisibilã. Este de asemenea interzisã utilizarea şi vânzarea cãrnii şi a altor produse de la aceste animale. 2. Alte mãsuri necesare se vor lua şi se vor întreprinde în cooperare cu autoritãţile oficiale locale pentru a opri mişcãrile de animale în afara zonei consideratã contaminatã. 3. Orice suspiciune este notificatã autoritãţii veterinare centrale, la direcţia sanitarã veterinarã judeţeanã şi apoi este transmisã prin cele mai rapide mijloace de comunicare, centrului local şi "Centrului Naţional de Luptã împotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor" şi altor structuri subordonate reprezentate de: a) Directorul general al Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare; b) Directorul general adjunct al Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare; c) Directorul Direcţiei de Sãnãtate a Animalelor; d) Directorul general al Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã; e) Directorul Laboratorului Naţional de Referinţã pentru Diagnostic de Sãnãtate Animale; f) Directorul Direcţiei de Igienã şi Sãnãtate Publicã din cadrul Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare; g) Directorul Institutului de Igienã şi Sãnãtate Publicã Veterinarã; h) Şeful Secţiei de Morfopatologie din Laboratorul Naţional de Referinţã - Direcţia de Sãnãtate Animalã; i) Şeful Secţiei de Epidemiologie, Statisticã, Analizã de risc şi Prognozã veterinarã din cadrul Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã - Direcţia de Sãnãtate Animalã; 4. În caz de suspiciune de boalã, Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã va activa: a) Comandamentul Antiepizootic Central; b) Comisia pentru prevenirea epizootiilor şi a contaminãrii radioactive, chimice şi biologice; c) Comisia Naţionalã pentru Prevenirea Dezastrelor; d) Centrul Naţional de Luptã împotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor; e) Centrul Local de Luptã împotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor; f) Consiliul Medical Veterinar Superior; 5. Centrul Naţional de Luptã împotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor are urmãtoarele atribuţii pentru: 5.1. Elaborarea şi amendarea "Strategiei Naţionale de combatere a encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor". 5.2. Elaborarea şi implementarea unui program de instruire a specialiştilor de la centrele locale de luptã contra encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor. 5.3. Trimiterea de probe la Laboratorul Comunitar de Referinţã de la Weibridge - Marea Britanie ca şi contraexpertizã. 5.4. Notificarea internã şi internaţionalã a oricãrui focar confirmat la nivel naţional cu aprobarea Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare. 5.5. Menţinerea unei legãturi permanente periodice cu Laboratorul Comunitar de Referinţã. 5.6. Asigurarea materialelor şi a ustensilelor necesare prelevãrii de probe pentru fiecare centru local. 5.7. Asigurarea testãrilor periodice cu alte laboratoare specializate din statele membre ale Uniunii Europene, ţãrile terţe asociate şi cu Laboratorul Comunitar de Referinţã. 6. Centrul Naţional de Luptã împotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor trebuie sã aibã urmãtoarea dotare: 6.1. Aparaturã performantã pentru efectuarea examenelor histopatologice. 6.2. Aparaturã pentru efectuarea testelor rapide de diagnostic în cadrul programului de supraveghere. 6.3. Mijloace de comunicaţie: computere, telefoane cu fir şi celulare, fax, bazã de date, scaner, copiator. 6.4. Lista coordonatelor pentru experţii care activeazã în structurile menţionate. 7. Centrul Naţional de Luptã împotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor trebuie sã aibã în structura sa: a) o persoanã de intervenţie în focar - directorul adjunct al Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare (medic veterinar); b) delegatul sãu: directorul general al Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã (medic veterinar); c) o persoanã responsabilã care menţine relaţia cu laboratoarele din ţarã şi cel comunitar pentru encefalopatiile spongiforme transmisibile ale animalelor - directorul Laboratorului Naţional de Referinţã pentru Diagnostic de Sãnãtate Animalã din cadrul Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã; d) un specialist în diagnosticul encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor - şeful Secţiei de Morfopatologie din cadrul Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã; e) doi specialişti epidemiologi: şeful Secţiei de Epidemiologie, Statisticã, Analizã de risc şi Prognozã veterinarã din cadrul Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã şi directorul tehnic al Institutului de Igienã şi Sãnãtate Publicã Veterinarã; f) personal de laborator specializat pentru encefalopatiile spongiforme transmisibile ale animalelor din cadrul IDSA; g) un specialist cu atribuţii de poliţie sanitarã veterinarã din cadrul Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare (medic veterinar); h) o persoanã responsabilã cu biosecuritatea - şeful Secţiei Secţiei de Acreditare, Bunã Practicã de Laborator (GLP), Calitate, Metrologie, Biosecuritate şi Autorizare Laboratoare Sanitare Veterinare din cadrul Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã. 8. Centrele Locale de Luptã contra Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor au urmãtoarele atribuţii: 8.1. Notificã suspiciunea de boalã la Centrul Naţional de Luptã împotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor şi la structurile centrale, pentru intervenţii specifice. 8.2. Coordoneazã toate acţiunilor menţionate în "Planul Naţional de Contingenţã pentru Encefalopatiile Spongiforme Transmisibile ale Animalelor" şi "Planul de Alertã pentru Encefalopatiile Spongiforme Transmisibile ale Animalelor". 8.3. Avizarea mişcãrilor de animale în zonã şi monitorizarea lor exactã. 8.4. Organizarea tãierilor sau uciderii de animale inclusiv a coabitanţilor, atunci când se iau asemenea decizii. 8.5. Asigurarea materialelor necesare pentru preluarea de probe. 8.6 Prelevarea de probe şi pãstrarea în condiţii specifice a contraprobelor pentru contraexpertizã. 8.7 Asigurarea condiţiilor de maximã siguranţã pe timpul transportului probelor la laborator. 9. Centrele Locale de Luptã împotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor trebuie sã fie echipate cu: 9.1. Aparatura necesarã pentru efectuarea testelor rapide de diagnostic, examen histologic pentru encefalopatiile spongiforme transmisibile ale animalelor. 9.2. Mijloacele de comunicare rapidã: telefon, computer, fax, copiator, scaner, telefoane celulare. 9.3. Mijloace de transport autorizate sanitar veterinar. 9.4. Hãrţi detaliate ale judeţului (1/10.000). 9.5. Lista organizaţiilor implicate: a) abatoare; b) oficii de însãmânţãri artificiale; c) târguri de animale; d) autoritãţi locale: poliţie, jandarmerie, prefecturã, primãrie, vamã; e) medici veterinari; f) grup de experţi; g) unitãţi de transport pentru animale şi produse; h) centre de colectare a pieilor; i) servicii de ecarisare şi procesare a deşeurilor animaliere; j) unitãţi de prelucrare a cãrnii şi a produselor din carne; k) mass media (tv., radio, presã). 10. Centrele Locale de Luptã împotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor trebuie sã aibã urmãtoarea structurã: 10.1. şef centru - medic veterinar. 10.2. medic veterinar specializat în diagnosticul de laborator al encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor. 10.3. medic veterinar epidemiolog. 10.4. medic veterinar de poliţie sanitarã veterinarã. 11. GRUPUL DE EXPERŢI Are urmãtoarea componenţã şi responsabilitãţi: 1. medic veterinar epidemiolog. 2. medic veterinar specialist de laborator în domeniul Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale animalelor. 3. medic veterinar cu atribuţii de poliţie sanitarã veterinarã. 4. sã asiste la prelevarea de probe pentru examenele de laborator pentru precizarea diagnosticului. 5. precizeazã rapid existenţa sau nu a encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor. 6. efectueazã anchete epidemiologice. 7. elaboreazã rapoartele referitoare la evoluţia bolii (raport primar şi final). 12. RAPORTUL EPIZOOTIC PRIMAR trebuie sã conţinã: 12.1. precizarea zonei şi a situaţiei din zona infectatã. 12.2. precizãri privind speciile şi vârsta animalelor suspecte. 12.3. precizãri privind speciile şi vârsta coabitanţilor. 12.4. precizãri asupra numãrului de animale cu semne clinice. 12.5. detalii referitoare la mãrimea şi locul exploataţiei, precum şi relaţiile acesteia cu alte exploataţii. 13. Autoritatea veterinarã centralã a României va elabora o listã cu persoanele implicate în situaţiile de necesitate conform Anexei. 14. Studenţii facultãţilor de medicinã veterinarã şi medicii veterinari din cadrul "Centrului Naţional de Combatere a Luptei împotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor" vor fi instruiţi cu privire asemenea situaţii. Întregul personal implicat în aplicarea "Planului Naţional pentru Situaţii de Necesitate privind Encefalopatiile Spongiforme Transmisibile" va fi instruit trimestrial privind: a) intervenţiile ce se fac în situaţia suspiciunii de boalã, b) privind modul de recoltare al probelor şi contraprobelor pentru efectuarea examenelor de laborator la laboratoarele agreate din ţarã şi Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã cu trimiterea ulterioarã a acestora pentru confirmarea sau infirmarea la "Laboratorul Comunitar de Referinţã pentru Encefalopatiile Spongiforme Transmisibile ale Animalelor", c) declararea oficialã a bolii, efectuarea anchetei epidemiologice pentru focarul primar şi identificarea eventualã a focarelor colaterale, d) privind programul de combatere, care are în vedere urmãtoarele: - în caz de confirmarea a encefalopatiei spongiforme bovinã la o bovinã se ucid şi se distrug în totalitate bovinele identificate. Autoritatea veterinarã centralã a României poate hotãrî sau nu sã nu ucidã şi sã nu distrugã toate bovinele din exploataţia în care se aflã animalul în funcţie de situaţia epidemiologicã şi de trasabilitatea animalelor din acea exploataţie; - în caz de confirmare a encefalopatiei spongiforme transmisibile la ovine sau caprine, autoritatea competentã poate decide dupã caz: i) uciderea şi distrugerea completã a tuturor animalelor, embrionilor şi ovulelor identificate prin anchetã sau, ii) uciderea şi distrugerea completã a tuturor animalelor, embrionilor şi ovulelor identificate prin anchetã, cu excepţia: 1. berbecilor de reproducţie cu genotip ARR/ARR, şi 2. oilor de reproducţie purtãtoare a cel puţin unei alele ARR şi ce nu prezintã alele VRQ, şi 3. ovine purtãtoare a cel puţin unei alele ARR ce sunt destinate exclusiv tãierii; 4. ovinelor clinic sãnãtoase care vor fi destinate exclusiv tãierii, iar în acest caz acestea vor fi examinate pentru EST prin teste rapide şi în funcţie de rezultat se va decide destinaţia cãrnii, pânã la implementarea testãrii genetice a ovinelor din efectivele în care s-a diagnosticat EST. iii) dacã animalul infectat a fost introdus din altã exploataţie, autoritatea competentã poate decide, pe baza istoricului cazului, sã aplice mãsuri de eradicare în exploataţia de origine pe lângã sau în loc de exploataţia în care a fost confirmatã infecţia. În cazul utilizãrii pentru pãşunat a unui teren comun pentru mai mult de un efectiv, autoritatea competentã poate decide sã limiteze aplicarea mãsurilor la un singur efectiv, pe baza unei analize a tuturor factorilor epidemiologici. În cazul confirmãrii ESB la un animal din specia ovine sau caprine, uciderea şi distrugerea completã a tuturor animalelor, embrionilor şi ovulelor identificate prin anchetã. e) efectuarea dezinfecţiilor şi a altor mãsuri de protecţie. 15. La Centrele Locale de Luptã împotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale animalelor trebuie sã existe: 15.1. mijloace de transport etanşe pentru animale, cadavre, carcase, autorizate. 15.2. materialele necesare prelevãrii de probe, ambalãrii şi trimiterii acestora la laboratoarele specializate din ţarã şi cu acordul Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare la Laboratorul Comunitar de referinţã pentru Encefalopatiile Spongiforme Transmisibile conform anexei nr. 3. 15.3. Crematoriu de micã capacitate utilizat în cazul unui numãr mic de animale. 15.4. costume de protecţie complete pentru personalul care trebuie sã lucreze în focar, în afara focarului şi de schimb). 15.5. Mijloace de tãiere a animalelor şi pentru prelevarea de probe. 15.6. Substanţe letale sau alte mijloace de ucidere a animalelor care sã respecte condiţiile de protecţie şi bunãstare a animalelor. 15.7. Materiale de avertizare pentru focar şi pentru zonele învecinate. 15.8. Materiale de biroticã. 15.9. Materiale pentru întocmirea notelor oficiale referitor la mãsurile restrictive. 15.10. Mijloace pentru prezentarea situaţiei şi de informarea cetãţenilor. 15.11. Raportul epizootic. SECŢIUNEA a IV-a CENTRELE LOCALE DE LUPTĂ ÎMPOTRIVA ENCEFALOPATIILOR SPONGIFORME TRANSMISIBILE ALE ANIMALELOR 1. Centrele locale permanente de luptã împotriva encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor sunt organizate în cele 42 de direcţii sanitare veterinare judeţene respectiv: Alba, Arad, Argeş, Bacãu, Bihor, Bistriţa, Botoşani, Braşov, Brãila, Buzãu, Caraş, Cãlãraşi, Cluj, Constanţa, Covasna, Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Giurgiu, Gorj, Harghita, Hunedoara, Ialomiţa, Iaşi, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Olt, Prahova, Satu Mare, Sãlaj, Sibiu, Suceava, Teleorman, Timiş, Tulcea, Vaslui, Vâlcea, Vrancea, municipiul Bucureşti. 2. Centrele locale de luptã împotriva encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor au, dupã delegarea din partea Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare, urmãtoarele responsabilitãţi: A. La suspiciunea de boalã 1. În caz de suspicionare a encefalopatiilor spongiforme transmisibile la animale, Centrele locale sunt responsabile pentru instituirea mãsurilor în exploataţia consideratã ca suspectã de encefalopatia spongiformã bovinã sau scrapie. 2. Localizarea exploataţiei şi identificarea tuturor animalelor din aceasta, inclusiv a contacţilor şi a tuturor celorlalte materii şi materiale consideraţi vectori. 3. Sã preleveze imediat probe şi contraprobe de la animalele suspecte pentru efectuarea examenelor de laborator în vederea confirmãrii sau infirmãrii bolii şi efectuarea examenelor de contraexpertizã, dacã este cazul. 4. Centrele locale sunt autorizate sã sechestreze pânã la confirmarea sau infirmarea bolii, orice produs (animale, furaje şi produse de origine animalã provenite din unitate) care ar putea sã fie implicat în epidemiologia bolii. B. La confirmarea bolii 1. Dacã boala se confirmã, Centrele locale sunt autorizate sã declare o exploataţie ca fiind focar de encefalopatie spongiformã transmisibilã a animalelor sau scrapie şi sã desemneze o persoanã (medic veterinar zonal) pentru întocmirea anchetei epidemiologice. 2. În caz de confirmarea a encefalopatiei spongiforme bovinã la o bovinã se ucid şi se distrug în totalitate bovinele identificate. Autoritatea veterinarã centralã a României poate hotãrî sau nu sã nu ucidã şi sã nu distrugã toate bovinele din exploataţia în care se aflã animalul în funcţie de situaţia epidemiologicã şi de trasabilitatea animalelor din acea exploataţie. 3. În caz de confirmare a encefalopatiei spongiforme transmisibile la ovine sau caprine, autoritatea competentã poate decide dupã caz: i) uciderea şi distrugerea completã a tuturor animalelor, embrionilor şi ovulelor identificate prin anchetã sau, ii) uciderea şi distrugerea completã a tuturor animalelor, embrionilor şi ovulelor identificate prin anchetã, cu excepţia: 1. berbecilor de reproducţie cu genotip ARR/ARR, şi 2. oilor de reproducţie purtãtoare a cel puţin unei alele ARR şi ce nu prezintã alele VRQ, şi 3. ovine purtãtoare a cel puţin unei alele ARR ce sunt destinate exclusiv tãierii; 4. ovinelor clinic sãnãtoase care vor fi destinate exclusiv tãierii, iar în acest caz acestea vor fi examinate pentru EST prin teste rapide şi în funcţie de rezultat se va decide destinaţia cãrnii, pânã la implementarea testãrii genetice a ovinelor din efectivele în care s-a diagnosticat EST. iii) dacã animalul infectat a fost introdus din altã exploataţie, autoritatea competentã poate decide, pe baza istoricului cazului, sã aplice mãsuri de eradicare în exploataţia de origine pe lângã sau în loc de exploataţia în care a fost confirmatã infecţia. În cazul utilizãrii pentru pãşunat a unui teren comun pentru mai mult de un efectiv, autoritatea competentã poate decide sã limiteze aplicarea mãsurilor la un singur efectiv, pe baza unei analize a tuturor factorilor epidemiologici. În cazul confirmãrii ESB la un animal din specia ovine sau caprine, uciderea şi distrugerea completã a tuturor animalelor, embrionilor şi ovulelor identificate prin anchetã. 4. Sã deplaseze personalul şi echipamentul necesar în focar şi zonele adiacente. 5. Sã angajeze tãierea sau uciderea animalelor bolnave sau suspecte. 6. Sã preleveze obligatoriu probe de la toate animalele tãiate sau ucise pentru examenul de laborator efectuat în laboratoarele de histopatologie specializate pentru diagnosticul EST din cadrul DSV judeţene, la Laboratorul Naţional de Referinţã pentru Diagnosticul EST din cadrul IDSA şi eventuale contraexpertize la Laboratorul Internaţional de Referinţã. 7. Sã organizeze ecarisarea exploataţiei prin dirijarea cadavrelor de animale rezultate în urma tãierii sau uciderii la un incinerator autorizat sau pentru îngropare. 8. Sã solicite sprijin la administraţia localã şi alte organe ce pot fi implicate în realizarea acţiunilor de combatere. 9. Toate aceste acţiuni se efectueazã împreunã cu "Centrul Naţional de Luptã împotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor". SECŢIUNEA a V-a GRUPUL DE EXPERŢI 1. În caz de suspiciune şi dupã confirmarea encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor se convoacã de cãtre Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã grupul de experţi pentru aceste boli. 2. Grupul de experţi va fi format din medici veterinari cu experienţã şi instruiţi în direcţia encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor şi cu atribuţiuni de inspecţie sanitarã veterinarã. 3. Grupul de experţi are urmãtoarele atribuţii pentru: a) efectuarea imediatã a anchetei epidemiologice; b) furnizarea cãtre centrul local de luptã împotriva encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor a punctelor de vedere şi opiniilor de implementare a mãsurilor stabilite; c) informarea cu cele mai noi cunoştinţe referitoare la mãsurile în caz de necesitate; d) instruirea, promovarea şi implementarea mãsurilor în caz de necesitate. 4. Întocmirea imediatã a unui raport referitor la categoria, vârsta şi numãrul animalelor implicate în focar cu referire la descendenţa acestora şi relaţia cu animale din alte exploataţii ce trebuie identificate. 5. Evaluarea trasabilitãţii tuturor produselor obţinute de la animale care au fost cazate în unitatea focar. 6. Menţinerea contactului între Grupul de experţi, Centrul local şi "Centrul Naţional de Luptã împotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor". 7. Asigurarea dotãrilor necesare prelevãrii de alte probe pentru supravegherea de laborator. SECŢIUNEA a VI-a A. RESURSE DE PERSONAL 1. La nivelul Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare - va trebuie sã existe situaţia nominalã şi coordonatele (telefon, fax, e-mail) pentru: a) Comandamentul Antiepizootic Central; b) Comisia Guvernamentalã de Apãrare împotriva Dezastrelor; c) Comisia Centralã pentru Epizootii, Contaminare Radioactivã, - Chimicã şi Biologicã a Produselor Vegetale şi Animale; d) Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã; e) Subsecretar de Stat); f) Director General: i) Director General Adjunct; ii) directorii celor douã direcţii; g) toţi specialiştii din A.N.S.V. şi funcţiile acestora; h) Institutele centrale de profil: i) conducerea; ii) toţi specialiştii din cele trei institute cu funcţia; i) Celula de crizã; j) Centrul Naţional de Luptã contra EST; k) Grupul Naţional de Experţi. 2. La nivelul direcţiilor sanitare veterinare judeţene şi respectiv a municipiului Bucureşti trebuie sã existe situaţia actualizatã şi coordonatele (telefon, fax, e-mail) pentru: a) Comandamentul Antiepizootic Judeţean; b) Comisia Judeţeanã pentru Prevenirea Dezastrelor; c) Direcţia Sanitarã Veterinarã Judeţeanã şi respectiv a municipiului Bucureşti; d) conducerea; e) director; i) director adjunct; f) şefii de servicii - antiepizootic; i) de igienã şi sãnãtate publicã; g) ceilalţi specialişti cu funcţia; h) Centrul Local de Luptã contra EST; i) Grupul Local de experţi. B. ACORDURI DE COLABORARE 1. Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã trebuie sã elaboreze şi sã agreeze cu Colegiul Medicilor Veterinari din România acordul de colaborare ce implicã participarea directã a medicilor veterinari concesionari la toate acţiunile implicate de prezentul program. 2. Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã va încheia acorduri de colaborare cu: i) Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Tineretului; ii) Ministerul Administraţiei şi Internelor; iii) Ministerul Apãrãrii Naţionale; iv) Ministerul Sãnãtãţii. 3. Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã va încheia cu conducerile direcţiilor medicale din ministerele în care sunt organizate servicii veterinare, protocoale privind implementarea particularã a prevederilor prezentului program în unitãţile cu animale ce aparţin acestor ministere. 4. Centrul Naţional de Luptã împotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor va avea în structura sa numãrul de personal necesar elaborãrii şi implementãrii mãsurilor de necesitate atât în unitãţi, cât şi în ceea ce priveşte diagnosticul de laborator. 5. În afara personalului permanent care activeazã în aceste centre (naţional şi local) un numãr de 20 de medici veterinari vor fi monitorizaţi de Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi vor constitui grupul de rezervã pentru situaţii de necesitate. 6. Acest grup va fi instruit trimestrial ca şi personalul permanent de la centrele naţional şi locale de luptã împotriva encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor. 7. Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã are puterea de a decide deplasarea în focar a oricãrui medic veterinar din Sistemul Unic Veterinar pentru implementarea mãsurilor prevãzute în aceste cazuri. SECŢIUNEA a VII-a RESURSELE NECESARE - ECHIPAMENT ŞI FACILITĂŢI MATERIALE 1. FACILITĂŢI MATERIALE Din moment ce controlul EST depinde de disponibilizarea imediatã a unui set de echipamente, utilaje şi materiale, (anexa nr. 3) la nivelul Centrului Naţional de Luptã contra EST şi la nivelul centrelor locale de luptã contra EST trebuie sã existe, suplimentar de cele deja menţionate, urmãtoarele: a) echipament de protecţie; b) decontaminante eficiente faţã de PrP^SC, detergenţi şi sãpun; c) personal instruit pentru uciderea animalelor şi substanţe letale; d) echipament de necropsie şi de prelevare de probe; e) afişe şi pancarte de avertizare ori de interzicere; f) hãrţi detaliate; 2. DREPTURI DE ACCES Medicii veterinari care au responsabilitatea punerii în aplicare a mãsurilor specifice şi a celor generale trebuie sã aibã acces la: a) Vehicule; b) Combustibili; c) Arzãtor cu flãcãri (pentru sterilizarea metalelor); d) Echipament de pulverizare şi alte mijloace de sanitaţie. 3. MIJLOACE DE TRANSPORT A CARCASELOR ŞI A DEŞEURILOR Dacã nu existã posibilitatea ca deşeurile, cadavrele şi carcasele de animale tãiate sau ucise sã fie incinerate pe loc, trebuie sã fie transportate la unitãţi de incinerare specializate, autoritatea sanitarã veterinarã trebuie sã aibã acces la mijloace de transport specializate pentru acest tip de transport. 4. MIJLOACE DE TRANSPORT PROBE LA LABORATOR Probele sunt recoltate de medicii veterinari, care întocmesc Note de însoţire, acestea fiind transportate în siguranţã cu mijloace autorizate sanitar veterinar la Laboratoarele autorizate pentru efectuarea examenului de diagnostic pentru EST prin grija Laboratorului Sanitar Veterinar de Stat Judeţean. 5. MIJLOACE DE BIROTICĂ ŞI DE INSTRUIRE a) Materiale de biroticã; b) Aparaturã de biroticã; 6. MIJLOACE MATERIALE DE INSTRUIRE Prin Note de serviciu, Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã dispune efectuarea unor instruiri periodice cu medicii veterinari de abator, zonali, alţi medici veterinari de stat, concesionari, precum şi pentru cei care desfãşoarã activitatea în Laboratoarele judeţene de profil. 7. MIJLOACE DE CURĂŢARE, DECONTAMINARE, DEZINFECŢIE ŞI DEZINSECŢIE Direcţiile sanitare veterinare judeţene coordoneazã şi controleazã activitãţile de curãţenie mecanicã, decontaminare, dezinsecţie şi dezinfecţie, realizate de echipe autorizate sanitar veterinar, aparţinând unor societãţi comerciale sau echipe proprii ale exploataţiilor de animale. În aceastã activitate se utilizeazã utilaje specifice şi numai produse de uz veterinar înregistrate şi omologate în România. 8. MIJLOACE DE UCIDERE ŞI EUTANASIERE Pentru realizarea acestor acţiuni se utilizeazã metode aprobate care sã ţinã cont de condiţiile de bunãstare ale animalelor, fiind evitate actele de cruzime, durere, schingiuire, folosindu-se tehnici de asomare (pistol, electrocutare), precum şi produse toxice cu efect letal, de asemenea aprobate şi înregistrate în România. 9. ECHIPAMENTE DE PROTECŢIE a) Halate de unicã folosinţã; b) Bonete de unicã folosinţã; c) Complet mascã - ochelari de protecţie; d) Cipici de unicã folosinţã; e) Mãnuşi pentru prelevare probe (latex) de unicã folosinţã; f) Galoşi sau cizme de cauciuc; g) Şorţ cauciucat. 9.1. Pentru personalul tehnic instruit, desemnat sã efectueze la locul de intervenţie operaţiuni de decontaminare, în plus: a) Combinezon sau şorţ cauciucat; b) Ochelari de protecţie; c) Mascã de protecţie; d) Mãnuşi de dezinfecţie (lungime 1/2, rezistente la substanţele decontaminante uzual folosite). 9.2. Trusele destinate recoltãrii de probe (seturi de unicã folosinţã), vor fi depozitate în locuri special destinate şi închise, la care vor putea avea acces permanent persoanele desemnate sau, în afara orelor de program, ofiţerii de serviciu. 9.3. Dupã utilizare, echipamentul folosit este, autoclavat şi incinerat. 10. MIJLOACE DE PROCESARE CARCASE ŞI DEŞEURI Toate materialele cu risc rezultate în urma tãierii, uciderii, morţii animalelor sunt depozitate sub restricţie sanitarã veterinarã şi transportate cãtre unitãţi autorizate pentru incinerare. În condiţiile în care nu este posibilã incinerarea acestora, materialele cu risc rezultate se pot îngropa sub supraveghere sanitarã veterinarã. SECŢIUNEA a VIII-a MANUAL DE INSTRUCŢIUNI PRIVIND PLANUL NAŢIONAL PENTRU SITUAŢII DE NECESITATE PRIVIND EST 8.1. Centrul Naţional de Luptã împotriva encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor este organizat în cadrul Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã. 8.2. Acest centru împreunã cu Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã va constitui un "COMITET DE CRIZĂ" pentru executarea mãsurilor ce se impun. 8.3. "Planul regional de contingenţã" trebuie elaborat sub o formã cadru de cãtre fiecare centru local, este avizat de "Centrul Naţional de Luptã împotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor" şi aprobat de Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã. 8.4. Planul regional de contingenţã trebuie sã conţinã: 8.5.1. legislaţia româneascã referitoare la encefalopatiile spongiforme transmisibile ale animalelor, 8.5.2. lanţul de comandã în caz de apariţie a unui focar de encefalopatie spongiformã transmisibilã la animale, 8.5.3. acţiunile specifice ce trebuie implementate la suspiciune de boalã şi la confirmarea acesteia, 8.5.4. prevederile de notificare, avertizare, relaţii interne şi internaţionale. A) Mãsurile care se iau în caz de suspiciune 1. Mãsuri restrictive conform celor prezentate. 2. Pregãtirea datelor pentru ancheta epidemiologicã. 3. Prelevarea de probe. 4. Pregãtirea datelor pentru ancheta de trasabilitate pentru animale şi pentru produsele de origine animalã. B) Mãsurile care se iau în caz de confirmare I. Mãsuri pentru protecţia sãnãtãţii animalelor. 1. Combaterea bolii în focar şi eradicarea acesteia. 2. Protecţia celorlalte specii. 3. Mãsuri de anchetã epidemiologicã. II. Mãsuri pentru protecţia sãnãtãţii publice I. MĂSURI PENTRU PROTECŢIA SĂNĂTĂŢII ANIMALELOR 1. COMBATEREA BOLII ÎN FOCAR a) Înregistrarea tuturor animalelor cu semne clinice de boalã privind: i) originea; ii) data naşterii; iii) ascendenţa paternã şi maternã; iv) descendenţi; v) colaterali; vi) vârsta; vii) semnele clinice prezentate; b) uciderea tuturor animalelor cu semne clinice de boalã; c) prelevarea de probe de la toate animalele ucise; d) tãierea tuturor animalelor coabitante, dacã se decide aceasta; e) prelevarea de probe de la toate aceste animale; f) ecarisarea în condiţii speciale a carcaselor provenite de la animalele tãiate sau ucise şi a subproduselor provenite de la acestea; g) acţiuni de dezinfecţie, interzicerea creşterii de bovine în aceste exploataţii; 2. PROTECŢIA CELORLALTE SPECII DE ANIMALE a) dacã în focar existã ovine şi caprine acestea se taie în condiţii de necesitate dacã se decide aceasta; b) prelevarea de probe de la aceste animale; c) trimiterea lor la laboratoarele naţionale de la centrul local, la "Centrul Naţional de Luptã împotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile" pentru "Laboratorul Naţional de Referinţã" pentru E.S.T. ale animalelor pentru contraexpertizã. 3. MĂSURI DE ANCHETĂ EPIDEMIOLOGICĂ 3.1. Mãsuri de anchetã epidemiologicã specifice focarului. 3.2. Mãsuri de anchetã epidemiologicã pentru eventuale focare colaterale. 3.3. Mãsuri de anchetã epidemiologicã în alte unitãţi. 3.4. Mãsuri de anchetã epidemiologicã referitoare la respectarea legislaţiei. 3.5. Mãsuri de anchetã epidemiologicã vizând controalele de frontierã. 3.1. Mãsuri de anchetã epidemiologicã specifice focarului. Ancheta epidemiologicã trebuie sã identifice: A. pentru bovine: a) toate rumegãtoarele din exploataţia din care face parte animalul la care boala a fost confirmatã; b) atunci când boala a fost confirmatã la o femelã, toţi descendenţi sãi nãscuţi în cursul a doi ani înainte sau dupã apariţia clinicã a bolii; c) toate animalele din cohorta animalului la care a fost confirmatã boala; d) posibila origine a bolii; e) alte animale din exploataţia în care se aflã animalul la care a fost confirmatã boala ori din alte exploataţii, care s-ar fi putut infecta cu agentul encefalopatiei spongiforme transmisibile sau sã fi fost expuse la aceleaşi furaje ori sursã de contaminare; f) mişcarea furajelor potenţial contaminate, a altor materiale sau mijloace de transmitere, care ar fi putut propaga agentul encefalopatiei spongiforme transmisibile la sau de la exploataţia în cauzã; B. pentru ovine şi caprine: a) toate rumegãtoarele, altele decât ovinele şi caprinele, din exploataţia din care face parte animalul la care boala a fost confirmatã; b) pãrinţii, toţi embrionii, ovulele şi ultimii descendenţi ai animalului la care a fost confirmatã boala, în mãsura în care sunt identificabili; c) toate ovinele şi caprinele din exploataţia din care face parte animalul la care boala a fost confirmatã; d) posibila origine a bolii şi identificarea celorlalte exploataţii în care se gãsesc animale, embrioni sau ovule care ar fi putut infectate cu agentul unei encefalopatii spongiforme transmisibile sau ar fi putut fi expuse la aceleaşi furaje ori sursã de contaminare; e) mişcarea furajelor potenţial contaminate, a altor materiale sau mijloace de transmitere care ar fi putut propaga agentul encefalopatiei spongiforme transmisibile la sau de la exploataţia în cauzã. 3.2. Mãsuri de anchetã epidemiologicã pentru eventualele focare colaterale i) identificarea acestor unitãţi sau gospodãrii; ii) efectuarea anchetei în mod similar; 3.3. Mãsuri de anchetã epidemiologicã în alte unitãţi 3.3.1. Mãsuri de anchetã referitoare la ecarisarea şi procesarea cadavrelor a) unitãţile de ecarisare care au asigurat prelucrarea cadavrelor din unitate şi procesarea acestora în ultimii 5 ani; b) unitãţile zootehnice care au primit fãinã proteicã rezultatã din procesarea cadavrelor rezultate în unitatea focar; c) efectuarea anchetei epidemiologicã în aceste unitãţi; d) evidenţa inspecţiilor autoritãţii veterinare în aceste unitãţi; e) producţia acestor unitãţi pe an; f) evaluarea sistemelor de realizare a parametrilor de producţie în aceste unitãţi; g) evidenţa animalelor incinerate în afara unitãţilor de procesare a cadavrelor şi a celor ecarisate prin îngropare în puţuri seci; 3.3.2. Mãsuri de analizã referitoare la producerea furajelor utilizate de exploataţie focar a) evidenţa unitãţilor producãtoare de furaje care au livrat furaje unitãţii focar în ultimii 5 ani; b) evidenţa cantitãţilor de furaje produse în aceastã perioadã; c) evidenţa sortimentelor de furaje produse în aceste unitãţi şi livrate unitãţii focar; i) furaje pentru mai multe specii incluzând: rumegãtoarele, porcinele, pãsãrile; ii) furaje produse numai pentru rumegãtoare; iii) furaje produse numai pentru porcine; iv) furaje produse numai pentru pãsãri; v) furaje tip petfood; vi) alte tipuri de furaje; d) evidenţa cantitãţilor de furaje din aceste sortimente livrate cãtre unitatea focar; e) sursele de proteine de origine animalã ale acestor unitãţi de producere a furajelor ce au livrat furaje unitãţii focar; f) alte surse proteice ce au intrat în aceste unitãţi. 3.3.3. Mãsuri de anchetã privind activitãţile de achiziţionare - livrare/import-export a) evidenţa intrãrilor de animale din speciile de rumegãtoare în unitatea focar (data, numãrul animalelor, numãrul de identificare, vârsta, sexul); b) evidenţa originii acestor animale (indigene, indigenizate din import,); c) evidenţa animalelor livrate din unitate pe destinaţii (alte unitãţi, export, abator, târguri de animale); 3.3.4. Mãsuri de anchetã privind abatorizarea animalelor originare din unitatea focar a) abatorizarea animalelor cu semne clinice sau suspecte de boalã; b) distrugerea acestor animale; c) evaluarea livrãrilor de animale provenite din unitatea de focar, destinate tãierilor normale în ultimii 5 ani; d) evaluarea livrãrilor de animale din unitatea de focar, pentru tãieri de necesitate în ultimii 5 ani pe cauze; e) lista unitãţilor de tãiere a animalelor care au preluat, pentru tãiere, animale din unitatea de focar; 3.4. Mãsuri de anchetã epidemiologicã referitoare la respectarea legislaţiei veterinare ce reglementeazã aspectele de encefalopatii spongiforme transmisibile 3.4.1. Evaluarea respectãrii legislaţiei privind protecţia sãnãtãţii animalelor în relaţie cu encefalopatiile spongiforme transmisibile. 3.4.2. Evaluarea respectãrii legislaţiei privind protecţia sãnãtãţii publice în relaţie cu encefalopatia spongiformã transmisibilã. 3.5. Mãsuri de anchetã epidemiologicã referitoare la controalele de frontierã a) evidenţa rumegãtoarelor importate din 1986 în România; b) evidenţa destinaţiei acestor animale şi a situaţiei lor actuale; c) evidenţa importului de fãinuri proteice care au în componenţã materii prime organice de origine animalã din 1986; d) evidenţa materiilor prime furajere sau a fãinurilor proteice ori furajere combinate din import cu substrat proteic de origine animalã care au fost achiziţionate de unitatea focar; e) evidenţa unitãţilor care au primit fãinuri proteice, materii prime furajere de origine animalã sau furaje combinate din import, din aceleaşi loturi din care au fost achiziţionate şi de unitatea focar. II. MĂSURI PENTRU PROTECŢIA SĂNĂTĂŢII PUBLICE 2.1. Existenţa şi punerea în aplicare a unui program coerent de epidemio-supraveghere. 2.2. Mãsuri de inspecţie veterinarã pentru controlul aplicãrii legislaţiei veterinare de apãrare a sãnãtãţii publice în relaţie cu encefalopatiile spongiforme transmisibile. 2.3. Mãsuri implementate în unitãţile de tãiere şi tranşare a rumegãtoarelor pentru protecţia sãnãtãţii publice a) interzicerea recuperãrii mecanice a cãrnii de bovine, ovine şi caprine; b) punerea în aplicare şi respectarea prevederilor legislative referitoare la SBO(S); c) punerea în aplicare şi respectarea prevederilor legislative referitoare la SRH; d) punerea în aplicarea şi respectarea legislaţiei referitoare la etichetarea cãrnii de bovine şi mânzat (BVLS). 2.4. Evidenţa unitãţilor de prelucrare a cãrnii care au preluat carne proaspãtã de la unitãţile de tãiere şi tranşare care au prelucrat animale din unitatea focar. 2.5. Evidenţa unitãţilor de comercializare a cãrnii proaspete sau a preparatelor din carne care au prelucrat astfel de produse de la unitãţile menţionate la punctul 2.4. 2.6. Procedurile speciale aplicate cãrnii provenite de la animale bolnave clinic sau suspecte de îmbolnãvire şi a coabitanţilor, în relaţie cu protecţia sãnãtãţii publice. 2.7. Punerea în aplicare şi evaluarea HAS (Hygiene Assessment System - Red Meat Slaughterhause Score Scale) pentru asigurarea trasabilitãţii produselor de la bovine. SECŢIUNEA a IX-a CAPACITĂŢI DE DIAGNOSTIC 9.1. În cadrul "Centrului Naţional de Luptã împotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor" funcţioneazã "Laboratorul Naţional de Referinţã pentru Supravegherea şi Diagnosticul Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor". 9.2. "Laboratorul Naţional de Referinţã pentru Supravegherea şi Diagnosticul Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor" este forul metodologic care are responsabilitatea: 9.2.1. - elaborãrii "Planului Naţional de Supraveghere pentru Encefalopatii Spongiforme Transmisibile"; 9.2.2. - colaborãrii cu alţi specialişti din cadrul "Centrului Naţional de Referinţã pentru Lupta împotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor" pentru toate activitãţile de instruire în domeniul acestor boli; 9.2.3. - pentru gestiunea şi monitorizarea realizãrii planului menţionat la 9.2.1.; 9.2.4. - introducerii în activitatea de diagnostic a celor mai recente inovaţii în acest domeniu; 9.2.5. - instruirii personalului de la centrele locale de luptã împotriva encefalopatiilor Spongiforme transmisibile ale animalelor privind prelevarea, ambalarea, trimiterea probelor pentru activitãţile de supraveghere în direcţia encefalopatiilor spongiforme ale animalelor, cele de la animalele ucise sau tãiate în caz de suspiciune sau dupã confirmarea boli, cele pentru contraexpertizã ori cele care se trimit la "Laboratorul Comunitar de Referinţã pentru Encefalopatiile Spongiforme Transmisibile ale Animalelor". 9.2.6. - efectuãrii acţiunii de îndrumare şi control în aceste centre locale de luptã împotriva encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor; 9.2.7. - colaborãrii cu alte laboratoare naţionale de profil şi cu "Laboratorul Comunitar de Referinţã pentru Encefalopatiile Spongiforme Transmisibile ale Animalelor"; 9.2.8. - colaborãrii cu "Laboratorul Comunitar de Referinţã" pentru derularea testãrii interlaboratoare în acest domeniu. 9.3. Laboratoare de diagnostic pentru EST 9.3.1. Examenele de laborator pentru depistarea EST sunt efectuate în laboratoarele de histopatologie specializate pentru diagnosticul encefalopatiile spongiforme din unele DSV judeţene; 9.3.2. Rezultatul examenului de laborator efectuate la acestea, va fi confirmat de Laboratorul Naţional de Referinţã Diagnostic pentru EST din cadrul Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã; 9.3.3. Sarcinile şi responsabilitãţile laboratorului naţional de referinţã sunt urmãtoarele: a) Asigurarea legãturii cu Laboratorul de Referinţã pentru EST al Comunitãţii Europene în ceea ce priveşte standardele şi metodele de diagnostic pentru EST. b) Supravegherea activitãţii laboratoarelor judeţene. c) Transmiterea de informaţii şi efectuarea de instruiri referitor la: i) colectarea datelor şi a informaţiilor despre metodele de diagnostic utilizate şi transmiterea acestora şi la autoritatea veterinarã centralã a României; ii) elaborarea şi implementarea planurilor necesare pentru instruirea a experţilor în diagnostic de laborator în vederea armonizãrii tehnicilor de diagnostic; iii) organizarea unor întâlniri anuale cu reprezentanţii laboratoarelor judeţene în care se vor prezenta noutãţile privind tehnicile de diagnostic; 9.3.4. Laboratorul Naţional de Referinţã va funcţiona în conformitate cu condiţiile recunoscute de strictã securitate aşa conform celor indicate în Standardele minime pentru laboratoarele care lucreazã cu PrP^SC, elaborate de Comisia Europeanã de Luptã contra EST. 9.3.5. Laboratorul de referinţã va formula şi va impune respectarea mãsurilor de securitate ce trebuie luate de laboratoarele judeţene cu privire la diagnosticul EST, în conformitate cu standardele minime în domeniu. 9.4. Ambalarea, transportul şi asigurarea securitãţii probelor pe timpul transportului a) Probele care conţin PrP^SC potenţial infectant (trunchi cerebral, amigdale, splinã, limfonoduri), se protejeazã prin închidere în cutii de plastic cu închidere etanşã. b) Probele astfel recoltate se ambaleazã, dupã individualizarea vizibilã, în cel puţin doua pungi de plastic închise etanş. Pe ambalajul exterior se fixeazã, o eticheta scrisã vizibil cu însemnul biosecuritãţii. c) Prezentul pachet se poate deschide doar de persoane autorizate. d) Pe acest ambalaj exterior se aplicã primele sigilii şi se dezinfecteazã. Pachetul astfel ambalat şi sigilat se introduce în lada izotermã prevãzutã cu brichete refrigeratoare sau în termose cu cuburi de gheaţã. e) Lada izotermã sau termosurile se închid şi se sigileazã efectuându-se dezinfecţia exterioarã a acestora. f) Nota de însoţire va avea menţiunea URGENŢĂ - solicitare de examene de diagnostic pentru B 160 sau B 115. g) În afara datelor curente, la nota de însoţire eliberatã de direcţiile sanitare veterinare judeţene va fi ataşat un tabel completat de medicul veterinar igienist abilitat (vezi tabel anexat) şi se va menţiona obligatoriu numele medicului care a recoltat probele, data şi ora la care s-au recoltat, numele persoanei care a efectuat ambalarea şi dezinfecţia ambalajelor ce conţin probe, precum şi numele persoanei rãspunzãtoare de securitatea probelor pe timpul transportului. Pe delegaţia celor ce însoţesc probele se va menţiona data şi ora la care acestea au fost predate. h) Echipamentul folosit de cãtre cei care au examinat animalele şi au recoltat probe, precum şi restul materialelor nefolosite din trusa de recoltare se introduc în sacii de plastic care vor fi dezinfectaţi la exterior şi sigilaţi. Aceşti saci se autoclaveazã dupã care se incinereazã. i) Probele astfel recoltate şi ambalate, se vor transporta în cel mai scurt timp posibil la laboratorul judeţean sau la Laboratorul naţional de referinţã pentru EST. SECŢIUNEA a X-a PLAN DE EMERGENŢĂ PENTRU VACCINAREA DE NECESITATE În cazul apariţiei encefalopatiilor spongiforme transmisibile nu se practicã operaţiuni imunoprofilactice. SECŢIUNEA a XI-a INSTRUIRI 1. Instruirea "Comitetului Naţional de Luptã împotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile". 2. Instruirea cel puţin o datã pe an, în laboratoarele naţionale comunitare şi în "Laboratorul Comunitar de Referinţã", a personalului calificat din cadrul "Centrului Naţional de Luptã împotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor" şi implicit cu prioritate a specialiştilor din cadrul "Laboratorului Naţional de Referinţã pentru Encefalopatiile Spongiforme Transmisibile ale Animalelor". 3. Instruirea personalului din cadrul centrelor locale de luptã împotriva encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor constituite în structura celor 42 de direcţii sanitare veterinare judeţene. 4. Instruirea grupului de experţi pentru aspectele noi în domeniul supravegherii, prevenirii, combaterii şi eradicãrii encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor. 5. Instruirea specialiştilor din cadrul laboratoarelor de histopatologie specializate ale centrelor locale de luptã împotriva encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor cu unele aspecte privind supravegherea şi diagnosticul encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor. 6. Instruirea medicilor veterinari din sistemul unic veterinar privind prelevarea, ambalarea şi trimiterea probelor pentru diagnosticul de laborator al encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor şi privind aspectele clinice şi de suspectare a acestor boli, precum şi diagnosticul diferenţial clinic cu alte boli cu simptomatologie nervoasã. 7. Instruirea medicilor veterinari ai autoritãţilor locale care au în supraveghere abatoare, unitãţi de prelucrare a cãrnii sau unitãţi de tranşare, cu toate aspectele referitoare la punerea în aplicare a mãsurilor de prevenire a sãnãtãţii publice ce se aplicã în aceste unitãţi. Instruirea se va face în comun cu medicii veterinari de stat care deservesc aceste unitãţi şi alt personal veterinar existent. 8. Instruirea medicilor veterinari care au în supraveghere unitãţile de ecarisare şi procesare a deşeurilor animaliere, împreunã cu medicii veterinari care activeazã în aceste unitãţi şi alt personal veterinar angajat în acestea, privind aplicarea prevederilor legislative în acest domeniu. 9. Instruirea personalului veterinar de stat care are în supraveghere unitãţi de producere a furajelor pentru animale, împreunã cu personalul veterinar angajat al acestor unitãţi, cu referire la mãsurile de prevenţie şi de interdicţie impuse în furajarea animalelor, corelate cu encefalopatiile spongiforme transmisibile ale animalelor. SECŢIUNEA a XII-a NORME SPECIFICE DE BIOSECURITATE ÎN LABORATOARELE DE DIAGNOSTIC AL ENCEFALOPATIILOR SPONGIFORME TRANSMISIBILE SPĂLAREA, DECONTAMINAREA ŞI ÎNDEPĂRTAREA DEŞEURILOR Generalitãţi 1. Agentul ce se considerã a fi responsabil pentru CJD este recunoscut ca fiind, în mod special, rezistent la metodele clasice fizice şi chimice de inactivare şi decontaminare. Regimul de autoclavare standard la 121°C timp de 15 min este ineficient şi autoclavarea la 134ιC timp de 3 minute nu poate fi folositã pentru decontaminarea echipamentului. Gaze ca oxid de etilen şi formaldehidã sunt ineficiente, la fel ca şi unii dezinfectanţi chimici cum ar fi alcool, formol, aldehide (ex. aldehida glutaricã); beta-propiolactona, peroxid de H*2, iodofori, acid peracetic şi fenoli. S-a demonstrat cã hipocloritul de Na este eficient, dar la concentraţii ce impun constrângeri practice. NaOH are un efect important, dar nu este complet inactivant. Ionizarea sau iradierea UV la doze convenţionale şi cãldura uscatã sunt, de asemenea, ineficiente. Eficienţa altor procese şi agenţi, cum ar fi aerosolii, nu au fost testate complet. 2. Deoarece multe dintre metodele standard de decontaminare nu pot asigura o inactivare completã a agentului, pentru îndepãrtarea agenţilor, accentul trebuie pus pe curãţenia permanentã. Aceasta ar trebui urmatã de o autoclavare corectã sau o tratare cu o substanţã chimicã cu efect inactivant. 3. Este important de notat cã informaţiile de aici pentru decontaminarea instrumentelor se referã numai la instrumentele ce au fost folosite la pacienţii "cu risc", dar nu au fost folosite pentru creier, cord spinal sau ochi. Toate instrumentele folosite pe pacienţi "suspecţi" sau contaminaţi şi cele folosite pe pacienţii "cu risc", ce au intrat în contact cu creierul, cordul spinal sau ochi trebuie distruse prin incinerare. Procedurile de carantinã în cazul pacienţilor suspecţi pot permite pãstrarea instrumentelor pânã la confirmarea diagnosticului. 4. Fabricile atestate de CE ce posedã planuri medicale de reutilizare a instrumentelor sunt obligate sã ofere informaţii asupra proceselor specifice ce permit refolosirea. Utilizatorii trebuie sã consulte aceste informaţii pentru a se asigura dacã instrumentele pot fi folosite în procesele de decontaminare necesare, care sunt mai riguroase, decât procesele folosite în mod normal pentru re-prelucrare. Dacã existã vreo îndoialã, fabrica de instrumente şi echipamente poate fi contactatã pentru altã pãrere. A. Proceduri de decontaminare Procedurile de decontaminare avizate sunt: 1. Inactivarea fizicã: Pentru echipament şi resturi, excluzând fluidele şi suprafeţele: Autoclavare cu pereţi poroşi la o temperaturã de 134-138°C timp de 18 minute la 2 atm sau 6 cicluri separate timp de 3 minute fiecare (DHSS, 1984). Trebuie specificat cã la limita mai micã a acestui interval de temperaturã, inactivarea agentului s-ar putea sã nu fie eficientã complet. Autoclavele cu variaţii de temperaturã nu trebuie folosite. 2. Inactivarea chimicã Pentru echipamente, scurgeri şi suprafeţe: a) dezinfecţie cu hipoclorit de sodiu ce conţine 2% clor liber în produsul final, aplicat timp de cel puţin 1 orã la 20°C pentru suprafeţe, sau peste noapte pentru echipament. Alternativ, dacã aceastã procedurã este contraindicatã, de exemplu, datoritã efectelor corozive, atunci; b) Hidroxid de sodiu 2N pentru cel puţin o orã la 20°C pentru suprafeţe sau peste noapte pentru echipament. Inactivarea nu este eficientã complet împotriva titrurilor ridicate ale agentului sau în cazul în care materialul este protejat de material organic uscat. B. Dezinfectarea instrumentelor contaminate 1. Folosirea mâinilor la manipularea instrumentelor contaminate trebuie redusã la minimum, prin utilizarea proceselor de decontaminare automatã, care ar trebui folosite ori de câte ori este posibil. 2. Dezinfectarea riguroasã a tuturor obiectelor contaminate, pentru a îndepãrta toate fluidele corpului şi ţesuturile în care poate fi prezent un agent transmisibil pentru a asigura eficacitatea regimului de decontaminare. Toate instrumentele trebuie curãţate de cel puţin douã ori înaintea tratamentului cu cãldurã umedã sau lichide chimice. Prima spãlare trebuie realizatã într-un aparat ultrasonic, iar a doua într-un spãlãtor/dezinfector termal automat. Trebuie folosit un detergent neutru sau enzimatic corespunzãtor echipamentului de prelucrare. 3. Instrumentele contaminate trebuie trecute printr-o baie ultrasonicã acoperitã şi prin aparatul de dezinfectare/spãlãtor automat în care nici un alt instrument nu a fost dezinfectat. 4. Instrumentele trebuie curãţate cât se poate de repede dupã folosire pentru a evita uscarea sângelui sau fluidelor corpului pe instrument, care apoi se curãţã mai greu. Instrumentele nu trebuie înmuiate în dezinfectant înainte de curãţare. Alte detalii pentru folosirea epuratoarelor ultrasonice, aparatelor de dezinfectare/spãlare şi spãlare manualã sunt conţinute în ghidul Comitetului Consultativ de Microbiologie asupra decontaminãrii. 5. Personalul însãrcinat cu dezinfecţia şi prelucrarea urmãtoare a instrumentelor şi echipamentelor trebuie sã urmeze precauţiunile standard, de bazã, pentru a evita contaminarea cu material infectat (sã poarte haine de protecţie, sã acopere zgârieturile cu materiale rezistente la apã, sã evite folosirea obiectelor tãioase). C. Decontaminarea echipamentului de curãţare 1. Pentru prelucrarea urmãtoare a instrumentelor, bãile ultrasonice şi aparatele de dezinfectat/spãlãtoarele automate trebuie pornite într-un ciclu în gol. Orice rest/ţesut solid trebui incinerat. Resturile lichide trebuie aruncate fãrã riscuri, sau prin eliminarea directã, normalã din spãlãtoarele automate sau prin colectarea şi inactivarea din echipament cum ar fi bãile ultrasonice. Orice ustensile de curãţare suplimentare, cum ar fi periile, dacã sunt folosite, trebuie incinerate. Autoclavarea 2. Dupã curãţare, instrumentele trebuie trecute printr-o etuvã sterilizatoare cu porozitate (ultravidatã) folosind unul din urmãtoarele cicluri: Autoclavele ce se regleazã în sus sau în jos nu trebuie folosite. - un singur ciclu de 134-137°C timp de 18 min.; - 6 cicluri succesive de 134-137°C timp de minimum 3 minute pentru fiecare ciclu; - alte cicluri nu sunt recomandate. 3. Sterilizatorul trebuie validat şi testat zilnic. 4. În timp ce s-a sugerat cã ciclurile de mai sus nu sunt în totalitate eficiente, s-a considerat cã ar fi suficient pentru o substanţialã reducere a nivelului de contaminare, procesul de curãţare în douã trepte pentru îndepãrtarea fluidelor corpului şi ţesuturilor în care poate exista agentul transmisibil, urmatã de prelucrarea printr-unul din ciclurile cu cãldurã umedã de mai sus. 5. Studii recente au sugerat cã o combinare a autoclavãrii şi a tratamentului chimic poate fi eficientã. Se aşteaptã alte studii care sã susţinã aceastã idee, înainte de a fi recomandatã. Tratamentul instrumentelor cu lichide chimice 6. Dacã instrumentul nu se poate trata cu ciclurile cu cãldurã umedã specificate mai sus, atunci se pot trata cu lichide chimice. 7. Agenţii chimici şi timpii de contact ce s-a demonstrat a fi eficienţi includ: - 20,000 ppm clor din hipocloritul de Na pentru 1 orã. - 2 M NaOH pentru 1 h. Note: 1. 10,000 ppm hipoclorit nu trebuie folosit, deoarece este ineficient împotriva agenţilor TSE la aceastã concentraţie. 2. Diclorizocianat de Na (în mod normal folosit ca tablete "Presept" s-a demonstrat a fi, de asemenea ineficient). 8. Oricum, aceşti agenţi chimici la concentraţiile şi timpii specificaţi pot avea un efect dãunãtor asupra instrumentelor clinice şi echipamentului, şi trebuie folosite numai dupã ce au primit informaţii de la fabricile de instrumente pentru a se asigura dacã instrumentul poate suporta aceste procese corozive (v. paragraful 4 al acestei anexe). Decontaminarea suprafeţelor şi problema scurgerilor 9. Dezinfectanţii de mai sus trebuie folosiţi pentru curãţarea suprafeţelor. Pentru decontaminarea suprafeţelor sunt necesare spãlãri repetate cu dezinfectant în perioada de tratament. Deoarece aceastã concentraţie de hipoclorit poate fi corozivã pentru suprafeţele folosite în mod normal, lucrãrile care implicã mânuirea materialelor infectate trebuie realizate numai pe suprafeţele rezistente sau pe bãnci acoperite cu un material din plastic ce se poate îndepãrta. Folosirea vaselor emailate, a plasticului rezistent la cãldurã sau tãvi de unicã folosinţã este recomandatã pentru limitarea contaminãrii. Acestea ar trebui autoclavate şi ustensilele de unicã folosinţã incinerate dupã folosire. 10. Pentru scurgerile minore, suprafeţele trebuie dezinfectate aşa cum s-a descris mai sus. Pentru scurgerile de lichid cu volum mare, trebuie folosite materiale absorbante (un numãr determinat de granule absorbante disponibile pentru folosire). Suprafaţa trebuie dezinfectatã aşa cum s-a descris mai sus şi toate resturile trebuie distruse prin incinerare. Mãnuşile şi echipamentele de unicã folosinţã trebuie purtate numai când se îndepãrteazã resturile lichide şi apoi distruse prin incinerare. Inactivarea probelor 11. Toate ţesuturile pentru examinarea histologicã ar trebui imersate în acid formic 96% timp de 1 h, dupã fixarea normalã, exceptând cazurile fixate în fenol. Dacã probele au fost introduse în fenol nu sunt considerate inofensive pentru a le introduce în acid formic. Astfel de probe trebuie mânuite ca ţesuturi contaminate. 12. Secţiunile de parafinã cu fragmente de ţesuturi nedecontaminate în prealabil trebuie imersate în acid formic 96% timp de 5 minute, dupã topirea blocului de parafinã. 13. Probele trebuie autoclavate sau imersate într-o soluţie de hipoclorit de Na, rezultând 20,000 ppm clor liber timp de 1 h înainte de distrugerea prin incinerare. D. INSTRUMENTE 1. Toate instrumentele reciclabile folosite în timpul necropsiilor animalelor infectate cu EST sunt spãlate în Chloros 20% şi Teepol 1% şi uscate înainte de a pãrãsi sala de necropsie. Ele sunt introduse într-o cutie de oţel perfect curatã care nu va fi redeschisã. Fiecare cutie va fi marcatã cu tipul de autoclavã. (Instrumentele care nu pot fi autoclavate (de exemplu: ciocane, topoare şi altele) sunt introduse în pungi de autoclavã - vezi punctul 6 de mai jos). 2. Instrumentele sunt autoclavate la o temperatura de 136°C (§4°C) timp de 18 minute la 2 atm. Cel mai important, ciclul este umed. 3. Aceste instrumente sunt acum considerate decontaminate din punctul de vedere al agenţilor EST şi sunt spãlate din nou şi total uscate înainte de a fi puse în pungi sau cutii şi sigilate specificându-se tipul de autoclav, fiind gata pentru sterilizare. 4. Instrumentele sunt apoi autoclavate din nou la o temperaturã de 136°C (§4°C) timp de 18 minute la 2 atm. Cel mai important, ciclul nu este umed. 5. Este important de notat cã autoclavarea de rutinã a instrumentelor cum sunt ferãstraiele, stricã lamele şi de aceea aceste instrumente pot fi refolosite o perioadã scurtã de timp. De aceea, costurile necropsiilor pentru EST sunt considerabile datoritã deteriorãrii rapide a instrumentelor. 6. Anumite instrumente (cum sunt ciocanele, ferãstraiele ş.a.) nu rezistã la autoclavare, deoarece mânerele se distrug la temperaturi ridicate şi este extrem de costisitor sã fie înlocuite dupã fiecare necropsie. De aceea, acestea se ţin în chloros 20% timp de 1 orã (n.b. aceastã formã de decontaminare poate coroda metalul). 7. Acolo unde este posibil trebuie folosite instrumente de unicã folosinţã pentru a diminua sursele potenţiale de contaminare încrucişatã şi sterilizare inadecvatã. E. ECHIPAMENT DE PROTECŢIE 1. Sub costumele de protecţie rezistente la apã - cizme de cauciuc pânã la genunchi, pantaloni şi mantie precum şi mãnuşi rezistente la tãiere - personalul are obligaţia sã poarte costume de hârtie. Mãnuşile rezistente la tãiere se poartã sub mãnuşi de latex rezistente. Se poartã, de asemenea, mãşti protectoare. 2. Toate hainele protectoare rezistente la apã, refolosibile, sunt dezinfectate în Teepol şi Chloros pentru a se îndepãrta orice resturi de ţesuturi şi sânge. 3. Îmbrãcãmintea se strânge în pungi şi se trimite la spãlare. Aceasta este lãsatã la înmuiere timp de 1 orã în Chloros 20%, înainte de a fi curãţate complet şi uscate. (Mantiile pot fi refolosite de aproximativ 5 ori, pantalonii de aproximativ 10 ori, iar mãnuşile rezistente la tãiere pot fi de unicã folosinţã sau pot fi refolosite în funcţie de marcã. Cizmele de cauciuc rezistã o perioadã nedefinitã). 4. Mãştile de protecţie sunt mai puţin rezistente deoarece sunt fabricate din plastic uşor (astfel încât sã fie confortabil de purtat o perioadã mai lungã de timp) şi sunt dotate cu filtre cu baterie ce purificã aerul din interiorul mãştii. Acestea sunt şterse cu Chloros. F. SĂLILE DE NECROPSIE 1. Înainte de a începe o necropsie, toate suprafeţele de lucru sunt acoperite cu huse protectoare din plastic. 2. La finalul necropsiei, toate resturile animale (inclusiv husele de plastic) sunt sunt strânse într-o cutie pentru incinerare. 3. Toate suprafeţele de lucru, de exemplu: mesele de necropsie, menghinele şi chiuvetele sunt şterse cu Chloros şi apoi spãlate cu Teepol. 4. De câte ori este posibil, mesele şi podelele sunt spãlate cu mari cantitãţi de apã. SECŢIUNEA a XIII-a PROCEDURI DE PUBLICITATE, AVERTIZARE A POPULAŢIEI, RELAŢIEI CU MASS-MEDIA ASUPRA BOLII 1. Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã va întocmi lunar un raport privind situaţia EST în din ţarã, raport care va fi distribuit: a) tuturor direcţiilor sanitare veterinare judeţene şi respectiv a municipiului Bucureşti; b) asociaţiilor de crescãtori de bovine, bubaline, ovine şi caprine. 2. În cazul existenţei unui risc privind EST în ţarã, în ţãrile vecine şi în Europa, Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã va iniţia emisiuni televizate şi intervenţii prin intermediul celorlalte mijloace mass media pentru a explica populaţiei despre aceste aspecte. 3. Periodic vor fi publicate în Jurnalul Medicilor Veterinari şi alte publicaţii de specialitate aspecte practice privind supravegherea, prevenirea şi combaterea EST şi implicaţiile sanitare şi în special economice ale acestora. 4. În facultãţile de medicinã veterinarã, o atenţie deosebitã se va acorda bolilor prionice. Studenţii vor fi instruiţi despre prevederile legale în vigoare, aspectele clinice ale bolii, diagnosticul diferenţial, şi principiile majore de combatere a bolii. 5. Colegiul Medicilor Veterinari din România va prezenta la întâlnirile zonale sau naţionale cu medicii veterinari concesionari aspectele menţionate anterior. 6. Prefecturile vor fi informate trimestrial privind situaţia naţionalã şi internaţionalã a EST, de cãtre structurile judeţene împreunã cu responsabilitãţile acestora. 7. La fiecare direcţie sanitarã veterinarã judeţeanã şi respectiv a municipiului Bucureşti va exista cel puţin un exemplar din Planul Naţional de Alertã şi Intervenţie de Necesitate în caz de EST. 8. Publicarea modalitãţilor de anunţare şi notificare a oricãrei suspiciuni de encefalopatii spongiforme. 9. Informarea crescãtorilor de animale privind unele aspecte utile referitor la EST. 10. Avertizarea populaţiei despre implicaţiilor sanitare şi sociale pe care le au encefalopatiile spongiforme transmisibile cât şi despre mãsurile ce trebuie luate pentru diminuarea riscului privind sãnãtatea publicã. ANEXA 1 La Planul Naţional pentru Situaţii de Necesitate privind Encefalopatiile Spongiforme Transmisibile Structura "Comitetului Coordonator de Luptã contra Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile" 1. Responsabil coordonator - şeful serviciilor veterinare - Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã 2. Responsabil executiv - directorul adjunct al Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare 3. Responsabil coordonator executiv - directorul Direcţiei de Sãnãtate Animalã din Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã 4. Responsabil coordonator adjunct - directorul general al Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã 5. Coordonator al centrelor locale de luptã contra encefalopatiilor spongiforme transmisibile ale animalelor - directorul LNR-DSA al Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã 6. Expert pentru probleme de diagnostic - şeful Secţiei de Morfopatologie din cadrul Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã 7. Expert epidemiologist - şeful Secţiei de Epidemiologie, Analizã de Risc, Statisticã şi Prognozã veterinarã 8. Expert pentru legãtura cu laboratoarele de referinţã ale Oficiului Internaţional de Epizootii, Uniunea Europeanã şi alte laboratoare naţionale de referinţã - directorul Laboratorul Naţional de Referinţã - DSA al Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã 9. Responsabil cu asigurarea materialelor şi echipamentului la centrele locale de luptã împotriva Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile ale Animalelor - expert din cadrul Centrului Naţional 10. Responsabil cu instruirea personalului - directorul Laboratorul Naţional de Referinţã - DSA al Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã 11. Responsabil cu aspecte de biosecuritate - şeful Secţiei de Acreditare, Bunã Practicã de Laborator (GLP), Calitate, Metrologie, Biosecuritate şi Autorizare Laboratoare Sanitare Veterinare ANEXA 2*1 La Planul Naţional pentru Situaţii de Necesitate privind Encefalopatiile Spongiforme Transmisibile COMITETUL DE COORDONARE AL LUPTEI ÎMPOTRIVA ENCEFALOPATIILOR SPONGIFORME TRANSMISIBILE ALE ANIMALELOR ARE URMĂTOAREA COMPONENŢĂ 1. Director General ANSV 2. Director adjunct ANSV 3. Director general IDS 4. Director tehnic IDSA 5. Şef Secţie Morfopatologie 6. Şef Secţie Patologie Rumegãtoare 7. Secţie de Epidemiologie şi Sãnãtate Animalã 8. Director economic IDSA 9. Şef PSI 10. Şef Secţie GLP ANEXA 2*2 La Planul Naţional pentru Situaţii de Necesitate privind Encefalopatiile Spongiforme Transmisibile CENTRUL NAŢIONAL DE LUPTĂ ÎMPOTRIVA ENCEFALOPATIILOR SPONGIFORME TRANSMISIBILE ALE ANIMALELOR 1. Director general IDSA 2. Director tehnic IDSA 3. Director economic IDSA 4. Director IPSVF 5. Şef Secţie Epidemiologie 6. Şef Secţie Morfopatologie 7. Şef PSI 8. Director Direcţia de Integrare Europeanã 9. Şef Secţie Patologie Rumegãtoare ANEXA 2*3 La Planul Naţional pentru Situaţii de Necesitate privind Encefalopatiile Spongiforme Transmisibile LABORATORUL NAŢIONAL DE REFERINŢĂ PENTRU ENCEFALOPATIILE SPONGIFORME TRANSMISIBILE ALE ANIMALELOR 1. Director Adjunct IDSA 2. Şef secţie Morfopatologie 3. Secţia de Morfopatologie 4. Secţia de Morfopatologie 5. Specialişti din cadrul Secţiei 6. Specialişti din cadrul Secţiei 7. Secţia de Morfopatologie 8. Secţia de Morfopatologie Asistent ANEXA 2*4 La Planul Naţional pentru Situaţii de Necesitate privind Encefalopatiile Spongiforme Transmisibile GRUPUL DE EXPERŢI AL CENTRULUI NAŢIONAL DE LUPTĂ ÎMPOTRIVA ENCEFALOPATIILOR SPONGIFORME TRANSMISIBILE ALE ANIMALELOR 1. Director Adjunct IDSA 2. Şef Secţie Morfopatologie 3. Director IPSVF 4. Secţia de Patologie Rumegãtoare 5. Şef Secţie de Epidemiologie şi Sãnãtate Animalã 6. Specialist Secţia de Epidemiologie şi Sãnãtate Animalã ANEXA 2*5 La Planul Naţional pentru Situaţii de Necesitate privind Encefalopatiile Spongiforme Transmisibile CENTRELE LOCALE DE LUPTĂ ÎMPOTRIVA ENCEFALOPATIILOR SPONGIFORME TRANSMISIBILE ALE ANIMALELOR DSV judeţeanã I. STRUCTURA DE COMANDĂ Directorul DSV II. LABORATORUL SANITAR VETERINAR JUDEŢEAN Specialist histopatolog din LSVSJ din DSV III. GRUPUL DE EXPERŢI Experţi locali din structura DSV, servicii private şi alte persoane ajutãtoare ANEXA 3 La Planul Naţional pentru Situaţii de Necesitate privind Encefalopatiile Spongiforme Transmisibile ECHIPAMENTUL DE PROTECŢIE NECESAR INTERVENŢIEI ÎN TERITORIU A ECHIPELOR DE EXPERŢI 1. salopete sau combinezoane (cover-all); 2. halate; 3. bonete; 4. mãnuşi lungime 1/2 de examinare (cauciuc rezistent); 5. mãnuşi pentru prelevare probe (latex); 6. galoşi sau cizme de cauciuc; 7. complet mascã - ochelari. A. Pentru personalul tehnic instruit, desemnat sã efectueze la locul de intervenţie operaţiuni de decontaminare, în plus: 1. combinezon sau şorţ cauciucat; 2. ochelari de protecţie; 3. mascã de protecţie; 4. mãnuşi de dezinfecţie (lungime 1/2, rezistente la substanţele decontaminante uzual folosite). B. Dimensiunile echipamentului destinat acestor acţiuni vor fi potrivite fiecãrui membru al echipelor de experţi locali sau naţionali şi se vor pãstra sub formã de set individual, în saci de plastic etichetaţi cu numele utilizatorilor, alãturi de trusele destinate recoltãrii de probe, în locuri special destinate şi închise, la care vor putea avea acces permanent persoanele desemnate sau, în afara orelor de program, ofiţerii de serviciu. C. Este interzis a se da echipamentului de intervenţie alte utilizãri. D. Dupã utilizare, echipamentul folosit este, dupã caz, fie sterilizat prin fierbere şi rãmâne în incinta cu animale afectate în vederea utilizãrii în acţiuni de intervenţie în presupusul focar de boalã, fie se ambaleazã în saci de plastic dubli ce sunt supuşi separat dezinfecţiei chimice exterioare şi se supun ulterior decontaminãrii prin autoclavare în laborator. MODUL DE RECOLTARE, AMBALARE ŞI EXPEDIERE A PROBELOR DE TRUNCHI CEREBRAL I. PRELEVĂRILE SELECTIVE ALE FRAGMENTELOR DE CREIER 1. Pentru precizarea diagnosticului de ESB: a) Se recolteazã în lichid fixator special - formol salin - fragmente de bulb rahidian, protuberantã annularã şi mezencefal astfel: b) Creierul se scoate din recipientul cu formol salin şi se aşeazã pe un suport, cu emisferele în jos, pentru a se evidenţia trunchiul cerebral. c) Se detaşeazã cerebelul, din care se recolteazã 1-3 fragmente de ţesut, care se refixeazã în formol salin proaspãt. d) Se detaşeazã trunchiul cerebral şi se practicã o primã secţiune la nivelul obexului şi alte 2-3 secţiuni în continuare, în sens cranial, astfel încât şi din bulbul rahidian se reţin 2-3 fragmente de ţesut, care de asemenea vor fi refixate e) Se preleveazã apoi fragmente de protuberantã annularã şi fragmente de mezencefal, de aceeaşi manierã ca şi la bulb; se recolteazã totodatã şi fragmente de cortex cerebral; refixarea se efectueazã tot în formol salin. 2. Pentru precizarea diagnosticului de scrapie: a) Se procedeazã la fel ca şi pentru ESB. b) în plus se preleveazã fragmente de mãduvã rahidianã. 3. Pentru precizarea diagnosticului de encefalopatie spongiformã felinã Din trunchiul cerebral se preleveazã aceleaşi fragmente, bulb rahidian, pons şi mezencefal. În plus, se preleveazã fragmente de ţesut din lobul frontal şi cerebel. 4. Pentru precizarea diagnosticului de rabie. a) Se recolteazã în lichid fixator (acetonã, lichid Dubosq - Brasil, Bouin) fragmente proaspete de: 1. cerebel de la bovine, ovine, caprine şi alte ierbivore 2. cornul lui Ammon (hipocamp) de la pisicã şi alte carnivore. b) Pentru prelevarea fragmentelor de hipocamp se procedeazã astfel: 1. se delimiteazã imaginar emisfera cerebralã în trei pãrţi, partea anterioarã, partea medie, partea posterioarã; 2. la limita imaginarã dintre partea medie şi partea posterioarã se practicã o secţiune transversalã în sens latero-median; 3. se face apoi o secţiune în porţiunea posterioarã, în sens perpendicular pe prima secţiune; 4. se îndepãrteazã marginile ţesutului secţionat, evidenţiindu-se astfel hipocampul pe planşeul ventriculului III. PRELEVAREA CREIERULUI DE LA TAURINE 1. Se fixeazã capul într-un dispozitiv tip menghinã în poziţie occipitalã sau mandibularã. 2. Se îndepãrteazã pielea capului şi masele musculare (m. temporali, m. occipitali). 3. Pentru decalotare se practicã urmãtoarele secţiuni a) o secţiune în partea anterioarã a craniului, în sens transversal, având drept reper zona imediat caudalã a proceselor orbitale ale osului frontal; b) o secţiune în partea posterioarã, tot în sens transversal, în faţa protuberanţei occipitale externe; c) douã secţiuni laterale, paralele, distanţate una de alta la cea 10-12 cm (una pe partea stângã, alta pe partea dreaptã), în sens caudal şi perpendicular faţã de creasta intercornualã pânã la gaura occipitalã; d) se desprinde calota cranianã dinspre partea anterioarã spre partea posterioarã pânã în zona occipitalã secţionîndu-se aderenţele durei mater. 4. Dacã mobilizarea calotei este dificilã atunci se intervine cu dalta şi ciocanul din trusa de necropsie. 5. Se secţioneazã meningele în sens cranio-caudal în dreptul liniei mediane; apoi se practicã alte douã secţiuni ale meningelui, astfel: a) o secţiune în stângã, perpendicularã pe linia medianã în dreptul mijlocului secţiunii cranio-caudale practicate anterior, b) o secţiune în dreapta de asemenea perpendicularã pe linia medianã şi tot în dreptul mijlocului secţiunii cranio-caudale. 6. Se secţioneazã cu foarfecele nervii optici, tractând uşor creierul în sens cranio-caudal cu ajutorul a douã degete introduse sub lobii frontali şi bulbii olfactivi. 7. Continuându-se tractarea uşoarã în sens cranio-caudal a creierului, se secţioneazã tija hipofizei, originile nervilor cranieni şi, desigur, extremitatea caudalã a bulbului rahidian. 8. Dupã operaţiunile de mai sus, se extrage creierul din cavitatea cranianã în întregime. 9. Creierul, astfel prelevat, se imerseazã cu emisferele cerebrale în jos, pe un strat subţire de vatã într-un recipient cu formol salin în vederea fixãrii 10. Alte precizãri: a) Este de preferat ca recipientul sã fie de culoare închisã şi acoperit. b) Lichidul fixator se schimbã într-o sãptãmânã de douã ori; în sãptãmâna urmãtoare, creierul se scoate din fixator şi se supune unor operaţiuni de prelevare selectivã (recoltarea de fragmente de ţesut nervos din anumite zone ale creierului). II. Modul de recoltare prin tehnica foramen magnum - precizãri tehnico-organizatorice Tehnica foramen magnum se preteazã pentru prelevarea selectivã a segmentelor de trunchi cerebral din creierul de bovine în vederea aplicãrii testelor rapide de diagnostic pentru encefalopatia spongiformã bovinã (ESB). Aceastã tehnicã se realizeazã numai de medicii veterinari specialişti din Laboratorul Naţional de Referinţã pentru Diagnosticul encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile din cadrul Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã (IDSA), din Laboratoarele de Histopatologie Specializate pentru Diagnosticul Encefalopatiilor Spongiforme Transmisibile (LHSD-EST) şi de medicii veterinari igienişti abilitaţi (în urma instructajelor organizate de LNRD-EST şi de LHSD-EST) din cadrul abatoarelor autorizate pentru sacrificãri de rumegãtoare de la care se recolteazã probe de creier pentru supravegherea diagnosticã a ESB şi scrapie. 1. Material i) Capul de bovine, separat de trunchi şi nedeschis 2. Instrumentar ii) Trusa specialã de prelevare (de unicã folosinţã) formatã din a) spatulã b) recipient din plastic pentru proba de creier c) douã perechi de mãnuşi de protecţie d) douã pungi din plastic ii) foarfece curb iii) echipament de protecţie pentru operator (cizme, halat, bonetã, etc.) 3. Modul de lucru 1. Se plaseazã capul cu partea dorsalã pe suprafaţa mesei de lucru, astfel încât gaura occipitalã sã fie îndreptatã spre operator 2. Cu deosebitã atenţie se separã bulbul şi mãduva cervicalã (care proeminã din gaura occipitalã) de dura mater prin secţionarea cu o foarfecã a nervilor cranieni, prin aceste operaţiuni se va putea vizualiza partea caudalã a trunchiului cerebral care devine liberã în foramen magnum 3. Se introduce spatulã între planşeul osos al gãurii occipitale şi partea liberã a trunchiului cerebral se direcţioneazã spatulã în sens cranial şi cranio-ventral pe o distanţã de cca. 4-7 cm lungime şi, prin câteva mişcãri de lateralitate se secţioneazã trunchiul cerebral la 2-3 cm cranial, dincolo de "obex" 4. Se retrage uşor spatula şi, odatã cu aceasta, şi fragmentul de trunchi cerebral recoltat. 4. Etichetarea, ambalarea şi expedierea probelor de bulb recoltate 1. Fragmentul de trunchi cerebral astfel prelevat se introduce în recipientul din plastic se înşurubeazã capacul recipientului 2. recipientul se eticheteazã corespunzãtor (trusele sunt însoţite de etichete autocolante), precizându-se a) data sacrificãrii b) nr. din registrul de tãiere c) nr. de identificare al bovinei respective d) nr. carcasei 3. Recipientul etichetat se introduce în punga din plastic care se închide etanş. 4. Toate probele astfel etichetate şi ambalate se introduc într-un container etanş, corespunzãtor ca volum şi temperaturã [temperaturã de refrigerare (+2°C)-(+4°C)] şi se expediazã în cel mai scurt timp posibil (de preferat prin serviciul TNT) la Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã - Laboratorul Naţional de Referinţã - EST. 5. Actele sanitare veterinare care însoţesc probele de creier prelevate pentru diagnosticul EST 1. Nota de însoţire oficialã în conformitate cu prevederile sanitare veterinare în vigoare (v. <>Legea nr. 60/1974 ) 2. "Tabelul cu probele de creier trimise la IDSA", care este completat de medicul veterinar igienist abilitat pentru recoltarea, ambalarea şi expedierea probelor de creier (v. tabelul anexat). Suportul financiar necesar pentru 1. Acţiuni de instruire
a) Pentru instruirea preliminarã a unui expert local 150 EUR/persoanã
b) Pentru instruirea preliminarã a unui poliţist 100 EUR/persoanã
veterinar
c) Pentru instruirea unui tehnician de intervenţie în 80 EUR/persoanã
acţiuni de decontaminare
a) Pentru acţiuni infirmate ca urmare a coroborãrii 20 EUR /acţiune
elementelor epizootologice, clinice şi lezionale la
nivelul echipelor de experţi locali
b) Pentru acţiuni infirmate ca urmare a coroborãrii 100 EUR/acţiune
elementelor epizootologice, clinice şi lezionale, cu
participarea echipelor de experţi naţionali
c) Pentru acţiuni finalizate cu expediere de probe la
Laboratorul Mondial de Referinţã (Anglia), aproximativ
800-1000 EUR/set mediu de probe*).
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
