Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
PLAN NAŢIONAL DE ACŢIUNE din 13 august 2004
pentru combaterea discriminarii
EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 775 din 24 august 2004
I. Cadrul legislativ şi institutional
Contextul actual al vieţii sociale, în care domeniul drepturilor omului devine din ce în ce mai important, a antrenat eforturi susţinute în direcţia afirmarii principiului egalitãţii între cetãţeni şi al nediscriminarii.
Dreptul la egalitate în fata legii, precum şi obligaţia statului de a asigura cadrul legal de prevenire şi combatere a discriminarii sunt universal recunoscute în documentele internaţionale cu referire la domeniu: Convenţia europeanã pentru protecţia drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale (1950), Declaraţia Universala a Drepturilor Omului (1948), Convenţia-cadru pentru protecţia minoritãţilor naţionale (1995), Convenţia internationala cu privire la eliminarea tuturor formelor de discriminare rasialã (1965), Convenţia Naţiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare impotriva femeilor (1979), pactele internaţionale cu privire la drepturile civile şi politice (1966) şi la drepturile economice, sociale şi culturale (1966).
Statele membre ale Uniunii Europene au adoptat Directiva nr. 43/2000/CE cu privire la implementarea principiului tratamentului egal între persoane, indiferent de originea rasialã şi etnicã, şi Directiva nr. 78/2000/CE de creare a unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forţei de munca şi condiţiile de munca, documente care reprezintã cadrul juridic european referitor la protecţia persoanelor aflate în legalitate, atunci când acestea sunt supuse discriminarii.
În ultimii ani, România a depus eforturi susţinute pentru crearea cadrului legislativ necesar transpunerii în practica a celor doua directive, acquisul comunitar în domeniul combaterii şi prevenirii discriminarii. Prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.194/2001 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminarii, modificatã şi completatã prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.514/2002 , s-a constituit Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminarii, instituţie a administraţiei publice centrale, autoritate specializatã sa constate şi sa sanctioneze o fapta de discriminare. Planul naţional de acţiune pentru combaterea discriminarii se fundamenteazã pe <>Ordonanta Guvernului nr. 77/2003 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, care preia prevederile celor doua directive europene, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 27/2004 .
Cadrul legislativ romanesc pe care se fundamenteazã Planul naţional de acţiune pentru combaterea discriminarii este reprezentat de Constituţia României, <>Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, <>Legea nr. 48/2002 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 , <>Ordonanta Guvernului nr. 77/2003 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 27/2004 , Planul naţional de aderare a României - prioritatea nr. 9 - Consolidarea criteriilor politice de aderare.
Alãturi de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminarii, principala autoritate publica responsabilã cu prevenirea şi sancţionarea actelor/faptelor de discriminare, acţioneazã şi alte autoritãţi publice cu responsabilitãţi sectoriale în domeniu: Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei, Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii, Ministerul Sãnãtãţii, Ministerul Culturii şi Cultelor, Ministerul Justiţiei, Ministerul Integrãrii Europene, Ministerul Afacerilor Externe, Consiliul Naţional al Audiovizualului, Agenţia Nationala pentru Sport, Secretariatul General al Guvernului.
Domeniile care trebuie protejate cu prioritate sunt: dreptul la demnitate personalã; accesul la educaţie; accesul la serviciile publice administrative, juridice, de sãnãtate, de asistenta socialã; dreptul la bunuri şi servicii; libertatea de circulaţie; dreptul la libera alegere a domiciliului şi accesul în locurile publice; egalitate în activitatea economicã, în materie de angajare, profesie şi securitate socialã.
Direcţiile majore de acţiune ale Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminarii cu privire la combaterea şi prevenirea tuturor formelor de discriminare sunt:
1. implementarea principiului tratamentului egal şi al egalitãţii de sanse între cetãţeni, prin aplicarea prevederilor Constituţiei României şi asigurarea implementarii în legislaţia nationala a celor doua directive, nr. 43/2000/CE şi nr. 78/2000/CE , în vederea construirii unui model durabil de egalitate, echilibru şi securitate pentru toţi cetãţenii;
2. crearea cadrului juridic specific pentru ca politicile în domeniu sa îndeplineascã urmãtoarele condiţii: sa fie pe deplin în concordanta cu cerinţele de integrare şi conform cu standardele comunitare; sa fie cunoscute şi accesibile pentru toţi cetãţenii; sa nu creeze confuziii şi sa rãspundã unor probleme reale din societate; sa incurajeze şi sa faciliteze comunicarea socialã.
II. Misiunea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminarii
Misiunea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminarii este promovarea şi apãrarea drepturilor stabilite prin legislaţia antidiscriminare.
Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminarii are rolul de a informa şi de a forma societatea româneascã în vederea eliminãrii oricãrei forme de discriminare, de a investiga şi de a sanctiona actele de discriminare, contribuind astfel la crearea unui climat general de încredere, respect şi solidaritate, definitoriu pentru o societate democratica şi europeanã.
III. Scopul Planului naţional de acţiune pentru combaterea discriminarii
Scopul Planului naţional de acţiune pentru combaterea discriminarii este stabilirea unor linii directoare de acţiune în domeniul prevenirii şi combaterii discriminarii. În acest sens, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminarii îşi propune:
1. construirea unui sistem naţional eficient pentru prevenirea discriminarii;
2. adaptarea şi îmbunãtãţirea procedurilor pentru sancţionarea tuturor formelor de discriminare;
3. medierea conflictelor rezultate dintr-un act/fapta de discriminare;
4. consolidarea cooperãrii cu societatea civilã, cu instituţiile administraţiei publice centrale, locale şi massmedia.
IV. Principiile Planului naţional de acţiune pentru combaterea discriminarii
● Principiul politicilor integrate consta atât în abordarea integrata a demersurilor de prevenire, mediere şi sancţionare, cat şi în luarea în considerare a tuturor formelor de discriminare.
● Principiul prevenirii şi combaterii discriminarii consta în promovarea drepturilor şi libertãţilor fundamentale prin acţiuni de informare, formare şi implementare a prevederilor legale specifice.
● Principiul acţiunii afirmative şi al mãsurii speciale presupune promovarea de practici preferenţiale pentru anumite categorii de persoane dezavantajate în vederea accelerarii realizãrii egalitãţii de sanse.
● Principiul cooperãrii presupune dezvoltarea de mecanisme parteneriale pentru participarea activa a mai mulţi actori sociali din domeniul public şi privat în implementarea politicilor specifice.
● Principiul implementarii strategice consta în abordarea problematicii discriminarii fãrã diferentiere între grupurile defavorizate, constientizand faptul ca fiecare grup defavorizat are probleme specifice.
V. Obiective generale
1. Aplicarea legii şi protecţia persoanelor discriminate
● Asigurarea respectãrii prevederilor legislaţiei antidiscriminare, prin acţiuni specifice de investigare, constatare şi sancţionare a actelor de discriminare
● Instituirea, conform legii, de mãsuri şi acţiuni speciale de protecţie a persoanelor discriminate sau a categoriilor de persoane defavorizate
● Monitorizarea respectãrii şi promovãrii drepturilor omului
● Creşterea capacitãţii instituţiei pentru a asigura cetãţenilor accesul la acţiunile şi serviciile sale
● Formarea de specialişti în promovarea principiilor egalitãţii de sanse şi nediscriminarii.
2. Îmbunãtãţirea cadrului legislativ
● Asigurarea cadrului legal adecvat pentru respectarea deplina a drepturilor omului şi implementarea normelor europene în materie de nediscriminare.
3. Constientizarea problemelor discriminarii
● Îmbunãtãţirea educaţiei în ceea ce priveşte promovarea drepturilor omului, prevenirea şi combaterea discriminarii
● Informarea cetãţenilor cu privire la producerea de acte/fapte de discriminare, precum şi la efectele negative ale acestora asupra climatului social
● Informarea cetãţenilor cu privire la drepturile şi obligaţiile ce deriva din implementarea principiilor egalitãţii de sanse şi nediscriminarii
● Facilitarea comunicãrii între cetãţeni şi diferite organizaţii care le reprezintã interesele, între cetãţeni şi instituţii de stat sau private, precum şi între sectorul neguvernamental şi guvernamental
● Cooperarea cu societatea civilã în implementarea Planului naţional de acţiune pentru combaterea discriminarii.
4. Elaborarea de studii şi rapoarte
● Analiza ştiinţificã a nivelului actual de discriminare şi a tratamentului egal, studiul fenomenului discriminarii în contextul cultural şi istoric romanesc
● Raportarea anuala a situaţiei problematicii discriminarii în România.
5. Cooperarea nationala şi internationala
● Coordonarea acţiunilor de promovare şi respectare a drepturilor omului, a egalitãţii de sanse şi a nediscriminarii
● Participarea în problemele din domeniul combaterii şi prevenirii discriminarii ale altor instituţii naţionale şi internaţionale.
VI. Obiective specifice şi acţiuni de implementare - politici şi practici pentru prevenirea şi combaterea discriminarii
1. Politica de dezvoltare institutionala
În virtutea reglementãrilor normative interne, precum şi în spiritul documentelor internaţionale, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminarii, ca autoritate nationala independenta, este abilitat sa facã demersuri de perfecţionare a cadrului juridic şi institutional.
1. Optimizarea cadrului legislativ general, având în vedere:
a) propunerea cãtre Guvern a proiectelor de acte normative în domeniul actelor/faptelor de discriminare;
b) avizarea proiectelor de acte normative care au ca obiect exercitarea drepturilor şi libertãţilor, în condiţii de egalitate şi nediscriminare.
2. Optimizarea cadrului legislativ specific prin:
a) completarea şi definitivarea cadrului legal referitor la investigarea şi monitorizarea actelor/faptelor de discriminare;
b) elaborarea şi implementarea de instrucţiuni şi proceduri în materie de nediscriminare.
3. Întãrirea capacitãţii instituţionale, beneficiind de:
a) derularea programului de asistenta PHARE, aprobat de Comisia Europeanã;
b) coordonarea Programului comunitar de acţiune pentru combaterea discriminarii, 2001-2006.
4. Crearea unor structuri teritoriale, oficii de combatere şi prevenire a discriminarii, precum şi elaborarea de strategii locale.
Aceste considerente de ordin tehnic stau la baza optiunilor strategice pe termen mediu şi lung ale Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminarii.
● Practici pe termen mediu (2003-2004):
1. îmbunãtãţirea modalitãţilor de lucru ale personalului de specialitate al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminarii, prin adaptarea modului de lucru la nevoile cetãţenilor şi în conformitate cu normele internaţionale în domeniul nediscriminarii;
2. colaborarea cu instituţiile administraţiei publice centrale implicate direct în promovarea şi aplicarea de politici publice referitoare la categoriile defavorizate care fac obiectul legislaţiei în domeniul prevenirii şi combaterii discriminarii;
3. ridicarea standardului profesional al personalului de specialitate, prin formarea în cadrul unui centru de pregãtire în domeniu;
4. completarea şi îmbunãtãţirea procedurii de soluţionare a petitiilor, prin instituirea unui regulament bazat pe normele legale în vigoare şi pe modelele identificate anterior în procedura de investigare la fata locului.
● Practici pe termen lung (2003-2007):
1. consolidarea capacitãţii de reactie a instituţiei la noile provocari sociale, pe dimensiunea prevenirii şi combaterii discriminarii, la momentul aderãrii României la Uniunea Europeanã;
2. completarea şi îmbunãtãţirea structurii aparatului propriu de lucru (specializãri pe domenii, înfiinţarea de oficii teritoriale);
3. perfecţionarea continua a personalului Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminarii;
4. promovarea unei strategii eficiente de atragere de finantari pentru proiecte care vizeazã prevenirea şi combaterea discriminarii;
5. monitorizarea progreselor în implementarea principiilor egalitãţii şi nediscriminarii;
6. elaborarea de rapoarte şi studii cu privire la activitatea, locul şi rolul Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminarii.
2. Politica de prevenire
Prevenirea discriminarii presupune acţiuni coordonate pe mai multe planuri. Politica de prevenire promovata de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminarii se realizeazã prin implementarea strategiilor sectoriale şi derularea de programe care acoperã mai multe arii de intervenţie.
1. Programul de informare şi documentare în domeniul prevenirii şi combaterii discriminarii, care consta în:
a) construirea unei baze de date în domeniu conţinând urmãtoarele categorii de informaţii: instituţii europene specializate, documente internaţionale specifice, manifestãri, evenimente dedicate domeniului, rapoarte ştiinţifice specifice domeniului, publicaţii de specialitate (tipãrite, on-line), documente naţionale în domeniu, instituţii şi organisme naţionale în domeniu;
b) promovarea documentelor internaţionale şi româneşti în domeniu, precum şi a documentelor Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminarii;
c) producerea şi tipãrirea de materiale informative (fluturasi, pliante, broşuri, afişe) pe teme legate de discriminare;
d) monitorizarea presei;
e) constituirea şi gestionarea site-ului Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminarii;
f) achiziţionarea de publicaţii de specialitate;
g) elaborarea Ghidului de înfiinţare şi funcţionare a unui centru de informare şi documentare în domeniul discriminarii şi al drepturilor omului;
h) înfiinţarea şi funcţionarea Centrului de informare şi documentare în domeniul discriminarii şi al drepturilor omului în cadrul Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminarii;
i) iniţierea şi derularea unor campanii naţionale de informare a cetãţenilor asupra principiilor egalitãţii de sanse şi nediscriminarii;
j) diseminarea informatiei specifice.
2. Programul de educaţie în domeniul nediscriminarii, al drepturilor şi libertãţilor fundamentale consta în:
a) organizarea de ateliere de lucru având ca tematica notiuni, concepte, idei, teorii, practici în domeniul discriminarii şi al drepturilor omului;
b) dezvoltarea actualelor continuturi care vizeazã problematica egalitãţii şi nediscriminarii, din cadrul programelor şcolare existente, şi realizarea în continuare de noi programe de cursuri opţionale, pentru diferite niveluri de studiu;
c) introducerea unor discipline pentru nivel universitar, în domeniul discriminarii, precum Sociologia discriminarii, Educaţia interculturala şi a drepturilor omului;
d) continuarea realizãrii cursurilor de formare metodica a profesorilor de specialitate, având ca tema problematica drepturilor omului şi nediscriminarii;
e) elaborarea unei metodologii de organizare a training-urilor în domeniu: dezvoltarea de curriculum pentru diferite grupuri-tinta (magistraţi, politisti, jandarmi, funcţionari publici), producerea de materiale şi metode, furnizarea de training;
f) derularea, împreunã cu liceele şi universitãţile, a unor proiecte pe tematica nediscriminarii, cu implicarea elevilor şi studenţilor, precum şi a cadrelor didactice;
g) înfiinţarea şi dezvoltarea în centrele universitare a unor cercuri studenţeşti de studiere a fenomenului discriminarii.
3. Programul de cercetare socialã în domeniul discriminarii consta în:
a) analiza sociologica a bazei de date constituite din dosarele petentilor care au reclamat producerea unor acte/fapte de discriminare;
b) analiza documentelor ştiinţifice naţionale şi europene (barometre de opinie, rezultate de cercetare, studii, analize, comentarii autorizate) cu referire la domeniu;
c) analiza bazei de date cuprinzând cazurile individuale, temele specifice şi criteriile de discriminare percepute;
d) realizarea de interviuri tematice cu experţi în domeniu, reprezentanţi ai autoritãţilor publice şi ai societãţii civile;
e) organizarea de focus-grup cu categorii de persoane, cu reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale pe teme din domeniul de preocupare a instituţiei;
f) realizarea de sondaje de opinie în domeniu;
g) publicarea rezultatelor de cercetare (broşuri, reviste, rapoarte).
4. Programul de parteneriat şi de sustinere a societãţii civile care acţioneazã în domeniul drepturilor omului consta în:
a) elaborarea unei strategii de colaborare cu societatea civilã româneascã implicata în acest domeniu;
b) înfiinţarea şi funcţionarea Aliantei Naţionale Impotriva Discriminarii;
c) susţinerea colaborãrii dintre organizaţiile neguvernamentale în domeniu, administraţia publica localã şi serviciile publice descentralizate.
5. Programul comunitar şi proiecte cu finanţare externa consta în:
a) informarea organizaţiilor neguvernamentale care acţioneazã în domeniu cu privire la posibilitãţile de accesare a fondurilor comunitare, precum şi a altor fonduri externe, în vederea derulãrii de proiecte specifice;
b) colaborarea cu organizaţiile neguvernamentale în elaborarea şi implementarea de proiecte specifice;
c) gestionarea Programului comunitar de acţiune pentru combaterea discriminarii, 2001-2006.
3. Politica de implementare a cadrului legislativ (politica de sancţionare)
Implementarea cadrului legislativ existent de prevenire şi combatere a discriminarii se realizeazã prin urmãtoarele activitãţi:
a) primirea de petiţii şi sesizãri despre încãlcarea dispoziţiilor normative referitoare la principiile egalitãţii şi nediscriminarii, de la persoane fizice, organizaţii neguvernamentale, alte persoane juridice, instituţii publice;
b) analiza petitiilor şi calificarea actelor/faptelor de discriminare;
c) luarea de decizii şi aplicarea de mãsuri sanctionatorii corespunzãtoare pentru sãvârşirea actelor/faptelor de discriminare.
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
