Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  PLAN din 9 noiembrie 2023 de amenajare a spaţiului maritim Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 PLAN din 9 noiembrie 2023 de amenajare a spaţiului maritim

EMITENT: Guvernul
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1027 din 10 noiembrie 2023
Comenteaza legea
──────────
    Aprobat prin ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 97 din 9 noiembrie 2023, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 10 noiembrie 2023.
──────────
 (a se vedea imaginea asociată)

    Listă acronime
    ABA D-L - Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea Litoral
    ACROPO - Autoritatea Competentă de Reglementare a Operaţiunilor Petroliere Offshore
    ANANP - Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate
    ANPA - Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură
    ANR - Autoritatea Navală Română
    ANRE - Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei
    ANRM - Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale
    DGP-AMPOPAM - Direcţia generală Pescuit - Autoritatea de management pentru Programul operaţional pentru Pescuit şi Afaceri maritime
    INS - Institutul Naţional de Statistică
    MEAT - Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului
    MADR - Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale
    MC - Ministerul Culturii
    ME - Ministerul Energiei
    MMAP - Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor
    MTI - Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii
    Planificarea spaţiului maritim în România
    1. Introducere
    1.1. Principiile, scopul şi obiectivele planului
    Planul de amenajare a spaţiului maritim identifică distribuţia spaţială şi temporală a activităţilor şi utilizărilor în apele marine astfel încât autorităţile competente să poată stabili principiile şi obiectivele pe termen lung pentru orientarea modului de utilizare a spaţiului maritim, în vederea reducerii la minimum a impactului negativ asupra mediului marin şi pentru a susţine dezvoltarea durabilă a economiei albastre.
    Obiectivul principal al Planului vizează promovarea unui proces decizional coordonat şi integrat privind dezvoltarea durabilă a regiunii Mării Negre, prin politici coerente privind domeniul marin.
    Activităţile marine şi cele costiere sunt adesea strâns legate între ele, iar pentru a promova utilizarea durabilă a spaţiului maritim, amenajarea spaţiului maritim trebuie să ţină cont de interacţiunile dintre uscat şi mare şi de protecţia ecosistemului marin. Din acest motiv, amenajarea spaţiului maritim are un rol foarte important în stabilirea orientărilor referitoare la managementul durabil şi integrat în utilizarea spaţiului maritim, la conservarea mediului, la combaterea eroziunii şi atenuarea vulnerabilităţii ecosistemelor costiere şi la dezvoltarea socială şi economică. Amenajarea spaţiului maritim trebuie să integreze dimensiunea maritimă a anumitor utilizări sau activităţi costiere şi impactul acestora, precum şi să permită elaborarea unei viziuni integrate şi strategice.
    Având în vedere cele menţionate mai sus, precum şi obligaţiile României, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, prin Ordonanţa Guvernului nr. 18/2016 privind amenajarea spaţiului maritim, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 88/2017, cu modificările ulterioare, au fost transpuse integral în legislaţia naţională prevederile
    Directivei 2014/89/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 iulie 2014 de stabilire a unui cadru pentru amenajarea spaţiului maritim, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 257 din 28 august 2014.
    Planul de amenajare a spaţiului maritim contribuie la îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) promovate în cadrul Agendei 2030 a ONU pentru dezvoltare durabilă, respectiv ODD 14 (Conservarea şi utilizarea sustenabilă a oceanelor, mărilor şi resurselor marine pentru dezvoltare sustenabilă) şi ODD 15 (Protejarea, restaurarea şi promovarea utilizării sustenabile a ecosistemelor terestre, gestionarea sustenabilă a pădurilor, combaterea deşertificării şi oprirea degradării terenului şi a pierderii diversităţii). În procesul de elaborare a planului s-a avut în vedere identificarea direcţiilor de dezvoltare ale principalelor domenii de activitate în sectorul românesc al Mării Negre în raport cu priorităţile naţionale şi cu obiectivele europene privind economia albastră sau Pactul Ecologic European, precum şi interacţiunile dintre diferitele utilizări ale spaţiului maritim.
    Totodată, obiectivele sunt în concordanţă cu direcţiile de acţiune susţinute în Noua Agendă Teritorială 2030 a Uniunii Europene. În cadrul acesteia este atrasă atenţia asupra faptului că exploatarea sporită şi necoordonată a spaţiului maritim şi a resurselor marine poate influenţa dezvoltarea durabilă, în timp ce schimbările în ceea ce priveşte utilizarea terenurilor şi a spaţiului maritim, urbanizarea şi turismul de masă ameninţă bunurile culturale şi peisajele şi pot fragmenta habitatele naturale şi coridoarele ecologice.
    În întâmpinarea acestor provocări, unul din pilonii Noii Agende Teritoriale 2030 a Uniunii Europene este „O Europă verde“, susţinând „mijloace de subzistenţă ecologice şi mai bune, oraşe şi regiuni neutre din punct de vedere climatic şi reziliente“. În acest sens, ecosistemele, inclusiv cele agricole, forestiere, de pajişti, de apă dulce şi marine, sunt fundamentale pentru existenţa umană şi sunt importante pentru dezvoltarea durabilă pe termen lung.
    Pentru atingerea scopului Planului de amenajare a spaţiului maritim vor fi aplicate următoarele principii:
    - Conservarea şi protejarea biodiversităţii. Starea ecologică bună a mediului marin, conservarea capitalului natural şi refacerea biodiversităţii marine reprezintă condiţii prealabile pentru activităţile economice şi o oportunitate pentru dezvoltarea economică durabilă;
    – Valorificarea resurselor Mării Negre. Dezvoltarea economiei albastre contribuie la utilizarea sustenabilă a resurselor marine, la crearea unor noi oportunităţi economice şi a locurilor de muncă pentru comunităţile costiere;
    – Fundamentarea deciziilor pe dovezi empirice şi în colaborare cu părţile interesate. Deciziile privind utilizarea spaţiului maritim sunt bazate pe date analizate în profil teritorial şi pe colaborarea cu părţile interesate, incluzând autorităţi şi instituţii ale administraţiei publice centrale şi locale, mediul de afaceri, mediul academic, societatea civilă şi publicul larg.

    Prin prezentul plan nu sunt reglementate interdicţii şi reglementări speciale. Astfel, normele imperative onerative sau prohibitive în vigoare vor putea fi identificate şi cuprinse în planul de amenajare a spaţiului maritim, însă Planul nu introduce astfel de interdicţii noi.

    1.2. Viziunea strategică
    Viziunea pe termen lung este ca utilizările viitoare ale apelor marine din sectorul românesc al Mării Negre să fie dezvoltate durabil prin sinergiile create la nivelul politicilor sectoriale şi prin mobilizarea autorităţilor competente şi a actorilor-cheie ai economiei albastre, astfel încât să fie atinsă starea ecologică bună a mediului marin prin care se susţin rezilienţa, competitivitatea şi incluziunea.

    1.3. Stabilirea şi delimitarea responsabilităţilor autorităţilor competente
    Realizarea viziunii strategice şi îndeplinirea scopurilor şi obiectivelor Planului de amenajare a spaţiului maritim depind de participarea autorităţilor competente şi a diferitelor părţi interesate la implementarea Planului. Totodată, punerea în aplicare a principiilor şi obiectivelor pentru dezvoltarea durabilă a zonelor maritime ale României trebuie susţinute de politici sectoriale care vizează intervenţii specifice. În plus, prin Hotărârea Guvernului nr. 406/2017 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Comitetului de amenajare a spaţiului maritim, cu modificările ulterioare, a fost aprobat Regulamentul privind organizarea, funcţionarea şi componenţa nominală a membrilor Comitetului de amenajare a spaţiului maritim, care are rolul de a armoniza competenţele particulare ale autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice centrale şi locale, dorindu-se a se consolida importanţa şi rolul acestui Comitet ca platformă de dialog pentru alinierea priorităţilor sectoriale în raport cu obiectivele pe termen lung ale planificării utilizării durabile a spaţiului maritim.
    Conform Ordonanţei Guvernului nr. 18/2016, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 88/2017, cu modificările ulterioare, autorităţile competente reprezintă organizaţiile responsabile cu elaborarea şi monitorizarea implementării planului de amenajare a spaţiului maritim, respectiv Comitetul de amenajare a spaţiului maritim, cu atribuţii în elaborarea şi monitorizarea implementării planului de amenajare a spaţiului maritim, şi autorităţile administraţiei publice competente pentru implementarea planului de amenajare a spaţiului maritim.
    Având în vedere că Planul de amenajare a spaţiului maritim identifică distribuţia spaţială şi temporală a activităţilor şi utilizărilor actuale şi viitoare în apele marine, Comitetul de amenajare a spaţiului maritim monitorizează implementarea Planului, atât prin rapoartele periodice de monitorizare a planului elaborate de membrii Comitetului, precum şi prin monitorizarea continuă care se realizează prin colectarea sistematică a datelor privind indicatorii propuşi pentru a oferi tuturor actorilor implicaţi informaţii privind progresele înregistrate în procesul de management al scopurilor şi obiectivelor. În scopul monitorizării Planului, toate autorităţile sau operatorii economici care propun noi perimetre sau utilizări în Marea Neagră notifică Comitetul, prin autoritatea publică de la nivel central care gestionează domeniul aferent activităţii/utilizării respective, anterior derulării procedurilor prevăzute de legislaţia în vigoare pentru aprobarea/autorizarea/licenţierea respectivelor activităţi/ proiecte.
    Pe baza notificărilor primite, Comitetul de amenajare a spaţiului maritim va emite un punct de vedere cu privire la posibilele conflicte sau sinergii ale utilizărilor şi perimetrelor propuse ulterior şi care nu sunt cuprinse în prezentul plan şi care vizează zonele exclusive, zonele susceptibile pentru dezvoltare sau vizează suprapuneri cu utilizările existente. În cazul în care utilizările propuse vizează zonele propice şi nu există suprapuneri cu utilizările existente, autoritatea publică de la nivel central care gestionează domeniul aferent activităţii respective va notifica Comitetul de amenajare a spaţiului maritim, fără a mai fi necesar punctul de vedere al acestuia.
    Notificarea va cuprinde informaţii cu privire la utilizările propuse, inclusiv impactul acestora asupra celorlalte utilizări existente, precum şi perimetrele afectate în coordonate sub formă de vector în format digital cu referinţă geografică (date spaţiale). Autoritatea administraţiei publice centrale care notifică Comitetul de amenajare a spaţiului maritim va pune la dispoziţie acestuia orice alte informaţii relevante necesare în vederea emiterii punctului de vedere.
    Utilizările viitoare propuse se vor aproba/autoriza/licenţia în condiţiile legislaţiei naţionale în vigoare, indiferent dacă acestea sunt sau nu identificate în Planul de amenajare a spaţiului maritim. Ulterior aprobării/autorizării/licenţierii în condiţiile legii, utilizările propuse vor fi identificate spaţial şi temporal în Planul de amenajare a spaţiului maritim.
    În termen de 60 de zile de la data aprobării/autorizării/ licenţierii utilizării/perimetrului, autoritatea administraţiei publice centrale care notifică Comitetul de amenajare a spaţiului maritim transmite secretariatului Comitetului toate datele şi informaţiile necesare identificării spaţiale şi temporale în Planul de amenajare a spaţiului maritim.
 (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 1*). Cadrul de monitorizare a utilizărilor spaţiului maritim
    *) Figurile sunt reproduse în facsimil.
    Amenajarea spaţiului maritim este o activitate trans-sectorială cu implicaţii în domeniul economiei, energiei, transporturilor, turismului, pescuitului, protecţiei mediului, precum şi în alte domenii, motiv pentru care implicarea activă a tuturor autorităţilor competente care gestionează aceste domenii la nivel naţional este esenţială.
    Astfel, potrivit legislaţiei în vigoare, la şedinţele Comitetului de amenajare a spaţiului maritim participă reprezentanţi ai următoarelor instituţii cu atribuţii în domeniul de reglementare a prezentei ordonanţe, după cum urmează:
    a) Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei - organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea Guvernului, care a coordonat procesul de transpunere al Directivei 2014/89/UE şi care asigură secretariatul Comitetului de amenajare a spaţiului maritim. Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei asigură comunicarea cu reprezentanţii Comisiei Europene în conformitate cu prevederile Directivei 2014/89/UE.
    Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei este autoritate pentru: lucrări publice, construcţii, disciplina în construcţii, amenajarea teritoriului, urbanism, arhitectură, amenajarea spaţiului maritim, mobilitate urbană, locuire, locuinţe, clădiri de locuit, reabilitarea termică a clădirilor, gestiune şi dezvoltare imobiliar-edilitară, dezvoltare regională, coeziune şi dezvoltare teritorială, cooperare transfrontalieră, transnaţională şi interregională, descentralizare, reformă şi reorganizare administrativ-teritorială, reformă în administraţia publică, funcţie publică, fiscalitate locală, proceduri fiscale locale, finanţe publice locale, atestarea domeniului public al unităţilor administrativ-teritoriale, dezvoltarea serviciilor comunitare de utilităţi publice, ajutor de stat aprobat de autorităţile administraţiei publice locale, parcuri industriale, programarea, coordonarea, monitorizarea şi controlul utilizării asistenţei financiare nerambursabile acordate României de către Uniunea Europeană pentru programele din domeniile sale de activitate, precum şi formarea şi perfecţionarea profesională a personalului din administraţia publică.

    b) Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea Guvernului, care aplică strategia şi Programul de guvernare în domeniile economie, politici industriale, competitivitate, industria de apărare, resurse minerale neenergetice, dezvoltare durabilă, proprietate intelectuală, invenţii şi mărci, protecţia consumatorilor, infrastructura calităţii şi supravegherea pieţei şi celelalte domenii conexe, în concordanţă cu cerinţele economiei de piaţă şi pentru stimularea iniţiativei operatorilor economici. Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului îndeplineşte funcţia de strategie, prin care se asigură aplicarea politicilor şi strategiilor Guvernului, precum şi a propriilor strategii şi politici, coordonate cu politica Guvernului în domeniile menţionate mai sus, de reglementare şi de control a domeniului de competenţă. Totodată, aplică strategia şi Programul de guvernare în domeniile antreprenoriatului, întreprinderilor mici şi mijlocii, mediului de afaceri, turismului, în concordanţă cu cerinţele economiei de piaţă şi pentru stimularea iniţiativei operatorilor economici. Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului elaborează în domeniul economic strategii de dezvoltare pe termen mediu şi lung şi soluţii de reformă în diverse domenii între care evidenţiem: a) industrial, referitor la evoluţia dezvoltării sectoarelor industriei extractive în domeniul de activitate propriu şi a industriei de prelucrare a produselor industriale şi a bunurilor de consum, industria auto, industria metalurgică, industria de maşini şi echipamente, industria construcţii navale şi de material rulant, industria construcţiilor metalice, industria construcţiilor de maşini, industria chimică şi petrochimică, industria de reciclare, biotehnologii, economie circulară şi clusterele.
    Unităţi care funcţionează în subordinea Ministerului Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului şi care desfăşoară activităţi în domeniile vizate de amenajarea spaţiului maritim: Şantierul Naval 2 Mai şi Şantierul Naval Mangalia - S.A.

    c) Ministerul Energiei - organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea Guvernului, care aplică strategia şi Programul de guvernare în domeniul energetic şi al resurselor energetice, în domeniile producţiei, transportului, distribuţiei şi furnizării energiei electrice şi termice, inclusiv a energiei din surse regenerabile/verzi, hidrogen sau alte surse alternative/neconvenţionale de energie, în domeniul exploatării, procesării, transportului, distribuţiei şi valorificării resurselor minerale energetice/hidrocarburi, on-shore sau off-shore, cărbune, uraniu, petrol şi gaze naturale şi derivate ale acestora, în domeniul nuclear civil al gestionării deşeurilor radioactive şi al managementului apei grele, în domeniul întreţinerii şi verificărilor tehnice periodice ale echipamentelor energetice, în domeniul eficienţei energetice şi al pactului ecologic „Green Deal“, în concordanţă cu cerinţele economiei de piaţă şi pentru stimularea iniţiativei operatorilor economici.
    Unităţi care funcţionează sub autoritatea Ministerului Energiei şi care desfăşoară activităţi în domeniile vizate de amenajarea spaţiului maritim: societăţi din domeniul exploatării, procesării, transportului, distribuţiei şi valorificării resurselor minerale energetice/hidrocarburi.

    d) Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii - organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea Guvernului, care asigură aplicarea, la nivel naţional, a politicilor Guvernului în domeniul transporturilor şi infrastructurii de transport, elaborează strategia şi reglementările specifice de dezvoltare şi de armonizare ale activităţilor în cadrul politicii generale a Guvernului, pe domeniile coordonate, şi îndeplineşte rolul de autoritate de stat, în domeniul său de activitate. În acelaşi timp, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii este autoritatea publică centrală responsabilă cu implementarea politicilor de transport şi infrastructură de transport, adoptate la nivelul Uniunii Europene şi al organismelor internaţionale. Totodată, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii aprobă, potrivit legii, instrucţiuni şi regulamente obligatorii pentru activităţile de transport feroviar, rutier, naval şi aerian, stabileşte organizarea regională a transporturilor rutiere, feroviare, navale şi aeriene, emite norme obligatorii de siguranţă a traficului în transporturile rutiere, feroviare, navale, aeriene, precum şi în transportul multimodal şi combinat şi supraveghează respectarea acestora;
    Unităţile care funcţionează în subordinea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii şi care desfăşoară activităţi în domeniile vizate de amenajarea spaţiului maritim: Agenţia Română de Salvare a Vieţii Omeneşti pe Mare - ARSVOM;
    Unităţile care funcţionează în subordinea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii şi care desfăşoară activităţi în domeniile vizate de amenajarea spaţiului maritim: Centrul Român pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Personalului din Transporturi Navale - CERONAV; Autoritatea Navală Română;
    Unităţile care funcţionează sub autoritatea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii şi care desfăşoară activităţi în domeniile vizate de amenajarea spaţiului maritim: Compania Naţională „Administraţia Porturilor Maritime“ - S.A. Constanţa; Compania Naţională „Administraţia Porturilor Dunării Maritime“ - S.A.

    e) Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor - organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea Guvernului, care răspunde de implementarea Directivei Cadru Strategia pentru mediul marin (2008/56/CE), a Directivei Cadru Apă (2000/60/CE), a Directivei privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică (92/43/CEE) şi a Directivei privind conservarea păsărilor sălbatice (2009/147/CE) şi îşi desfăşoară activitatea în domeniile: planificare strategică, dezvoltare durabilă, economie verde, infrastructură de mediu, rezilienţă ecologică, meteorologie, schimbări climatice, protejarea, conservarea şi ameliorarea capitalului natural, arii naturale protejate, biodiversitate, biosecuritate, protejarea cetăţenilor la riscurile de mediu, economia circulară şi gestionarea deşeurilor, gestionarea siturilor potenţial contaminate şi a celor contaminate, gestionarea substanţelor şi preparatelor periculoase, evaluarea şi gestionarea calităţii aerului şi zgomotului ambiant, controlul poluării industriale şi managementul riscului, protecţia atmosferei, managementul fondului forestier şi cinegetic, gospodărirea apelor, siguranţa construcţiilor şi amenajărilor hidrotehnice, hidrologie, hidrogeologie, protecţia, conservarea şi refacerea capitalului natural din domeniul apelor şi pădurilor, sistemul de management de mediu şi audit - EMAS, eticheta UE ecologică şi infrastructura naţională pentru informaţii spaţiale din domeniul de competenţă, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 579/2015 privind stabilirea responsabilităţilor specifice ale autorităţilor publice, precum şi a structurilor tehnice pentru realizarea temelor de date spaţiale şi aprobarea măsurilor necesare pentru punerea în comun a acestora. Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor realizează politica la nivel naţional în domeniile protecţiei mediului înconjurător, economiei verzi, biodiversităţii, ariilor naturale protejate, schimbărilor climatice, economiei circulare şi gestionării deşeurilor, gospodăririi apelor, siguranţei construcţiilor şi amenajărilor hidrotehnice, silvic şi cinegetic, cu privire la toate sectoarele şi subsectoarele pe care le administrează, elaborează strategia şi reglementările specifice de dezvoltare şi armonizare a acestor activităţi în cadrul politicii generale a Guvernului, asigură şi coordonează aplicarea strategiei Guvernului în domeniile sale de competenţă, îndeplinind rolul de autoritate de stat, de sinteză, coordonare, reglementare, monitorizare, inspecţie şi control în aceste domenii.
    În exercitarea funcţiei de strategie şi planificare, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor elaborează, actualizează, coordonează şi monitorizează aplicarea strategiilor, planurilor şi programelor din domeniile sale de activitate, printre care Strategia naţională şi Planul naţional de acţiune pentru gospodărirea apelor, precum şi Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030.
    Unităţi care funcţionează în subordinea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor şi care desfăşoară activităţi în domeniile vizate de amenajarea spaţiului maritim: Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului; Administraţia Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării“; Garda Naţională de Mediu; Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate.
    Unităţi care funcţionează în coordonarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor şi care desfăşoară activităţi în domeniile vizate de amenajarea spaţiului maritim: Administraţia Naţională „Apele Române“.

    f) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea Guvernului, care este responsabilă cu aplicarea strategiei şi programului de guvernare, cu rol în elaborarea şi implementarea strategiilor naţionale sectoriale în domeniile agriculturii şi producţiei alimentare, dezvoltării rurale, îmbunătăţirilor funciare, precum şi în domeniile conexe: cercetare ştiinţifică de specialitate, conservarea şi managementul durabil al solurilor şi al resurselor genetice vegetale şi animale. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale elaborează strategii şi reglementări specifice în domeniile sale de activitate, în cadrul politicii Guvernului şi în conformitate cu reglementările Uniunii Europene, cu principiile politicii agricole comune şi cu principiile Politicii comune de pescuit;
    Structuri care funcţionează în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi care desfăşoară activităţi în domeniile vizate de amenajarea spaţiului maritim: Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură.

    g) Ministerul Afacerilor Externe (MAE) - autoritate a administraţiei publice centrale care realizează politica externă a statului român, inclusiv prin îndeplinirea sarcinilor din sfera sa de competenţă care revin României în calitate de stat membru al Uniunii Europene şi al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, şi participă la promovarea intereselor economice ale României. În vederea realizării politicii externe, MAE colaborează cu toate autorităţile publice cu atribuţii în domeniul politicii externe;
    h) Ministerul Afacerilor Interne - organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea Guvernului. În ceea ce priveşte amenajarea spaţiului maritim, printre atribuţiile cu impact direct ale Ministerului Afacerilor Interne amintim: respectarea regimului juridic al frontierei de stat; regimul juridic al străinilor, al solicitanţilor de azil şi al persoanelor care au dobândit o formă de protecţie în România; apărarea împotriva incendiilor, căutare şi salvare şi protecţia civilă a populaţiei şi bunurilor;
    i) Ministerul Apărării Naţionale (MAPN) - organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea Guvernului, care conduce şi desfăşoară, potrivit legii, activităţile în domeniul apărării ţării. Potrivit Legii nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, acesta este, prin structurile desemnate, autoritate navală militară naţională, autoritate naţională în domeniul pregătirii, brevetării şi perfecţionării pregătirii scafandrilor, precum şi în domeniul autorizării şi inspectării activităţilor subacvatice. În exercitarea competenţei de autoritate navală militară naţională, structura desemnată asigură elaborarea cadrului normativ şi instituţional al activităţilor militare în domeniul naval, pentru stabilirea limitelor zonelor de siguranţă ale navelor militare, a perimetrelor şi regimurilor porturilor militare, precum şi a modului de investigare a evenimentelor de navigaţie în care sunt implicate nave militare şi guvernamentale. Conform Legii nr. 395/2004 privind activitatea hidrografică maritimă, Ministerul Apărării Naţionale este autoritate naţională în domeniul activităţii hidrografice maritime prin Direcţia hidrografică maritimă, care are ca atribuţii realizarea, gestionarea şi ţinerea la zi a fondului de date şi informaţii privind cartografia, geodezia marină şi navigaţia maritimă, conform reglementărilor naţionale şi siguranţei navigaţiei maritime şi convenţiilor internaţionale la care România este parte sau conform acordurilor şi înţelegerilor bilaterale semnate cu statele maritime cu care România are frontieră. În exercitarea atribuţiilor sale, Ministerul Apărării Naţionale colaborează interinstituţional şi cooperează, cu prezervarea obiectivelor şi politicilor sale în domeniul apărării, cu celelalte ministere şi organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi cu alte instituţii şi autorităţi publice, cu structurile politico-militare şi de conducere militară ale altor state, precum şi ale organizaţiilor internaţionale la care România este parte, cu operatori economici, cu asociaţiile cadrelor militare în rezervă şi în retragere, cu asociaţiile veteranilor şi cu alte asociaţii profesionale sau organizaţii neguvernamentale, în condiţiile legii;
    j) Ministerul Culturii - organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care elaborează şi asigură aplicarea strategiei şi politicilor în domeniul culturii, al patrimoniului cultural naţional, precum şi al patrimoniului imaterial;
    k) Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării - organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea Guvernului, cu rol de sinteză şi de coordonare în domeniile cercetării ştiinţifice, dezvoltării experimentale şi tehnologice, inovării, comunicaţiilor şi digitalizării. Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării este autoritatea de stat în domeniile cercetării-dezvoltării experimentale şi tehnologice, inovării, comunicaţiilor şi digitalizării, securităţii cibernetice, serviciilor poştale, radiocomunicaţiilor. Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării este autoritatea de stat în domeniile tehnologiei informaţiei, societăţii informaţionale şi cadrului naţional de interoperabilitate, prin Autoritatea pentru Digitalizarea României. Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, elaborează şi implementează la nivel naţional politica, strategia şi reglementările specifice de dezvoltare şi de armonizare a activităţilor în cadrul politicii generale a Guvernului şi îndeplineşte rolul de autoritate de stat în domeniile sale de activitate: CDI, comunicaţii electronice, digitalizare, servicii poştale şi securitate cibernetică. În domeniile tehnologiei informaţiei (cu excepţia serviciilor publice electronice), societăţii informaţionale şi cadrului naţional de interoperabilitate, Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, prin Autoritatea pentru Digitalizarea României aflată în subordinea sa, elaborează şi implementează la nivel naţional politica în aceste domenii şi îşi exercită autoritatea de stat.
    Institutele naţionale de cercetare-dezvoltare care funcţionează în coordonarea Ministerului Cercetării, Inovării şi Digitalizării şi care desfăşoară activităţi în domeniile vizate de amenajarea spaţiului maritim: Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină „Grigore Antipa“ - I.N.C.D.M. Constanţa; Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare „Delta Dunării“ - INCDDD; Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie şi Geoecologie Marină - GeoEcoMar Bucureşti;

    l) Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea prim-ministrului, printr-un consilier de stat, şi este autoritatea competentă abilitată să aplice dispoziţiile Legii minelor nr. 85/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii petrolului nr. 238/2004, cu modificările şi completările ulterioare. În exercitarea atribuţiilor sale, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale colaborează cu ministere şi cu alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, cu autorităţile administraţiei publice locale, cu instituţii/organizaţii publice şi poate încheia, în limita fondurilor disponibile, contracte cu persoane fizice sau juridice;
    m) Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării - Administraţia Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării“, denumită în continuare Administraţia Rezervaţiei, este instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată integral de la bugetul de stat, aflată în subordinea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. Managementul Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării“ se realizează de Administraţia Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării“, instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată de la bugetul de stat, aflată în subordinea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor. Desfăşurarea tuturor activităţilor din rezervaţie este reglementată prin planul de management al rezervaţiei şi prin regulamentul rezervaţiei. Managementul rezervaţiei are ca scop asigurarea statutului de conservare favorabilă a habitatelor şi a populaţiilor speciilor de pe teritoriul acesteia. Planul de management al rezervaţiei se elaborează de către Administraţia Rezervaţiei, cu implicarea Consiliului consultativ de administrare, cu avizul Consiliului ştiinţific, şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor;
    n) Autoritatea Competentă de Reglementare a Operaţiunilor Petroliere Offshore la Marea Neagră - organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care exercită următoarele atribuţii: evaluarea şi acceptarea rapoartelor privind pericolele majore, evaluarea notificărilor privind proiectarea şi evaluarea notificărilor privind operaţiunile la sondă sau operaţiunile combinate şi a altor astfel de documente care îi sunt prezentate; supravegherea respectării dispoziţiilor prezentei legi de către operatori şi proprietari, inclusiv inspecţii, control, investigări şi măsuri de punere în aplicare; consilierea altor autorităţi sau organisme, inclusiv a autorităţii semnatare a acordurilor petroliere, ANRM, pentru operaţiuni petroliere offshore; elaborarea planurilor anuale în vederea supravegherii eficiente a pericolelor majore; elaborarea de rapoarte; cooperarea cu autorităţile competente ale diferitelor state membre sau cu punctele de contact; instituie o politică, un proces şi proceduri pentru o evaluare completă a rapoartelor privind pericolele majore şi a notificărilor prezentate, precum şi pentru supravegherea conformării cu dispoziţiile prevăzute în prezenta lege, incluzând inspecţii, investigaţii şi măsuri de constrângere; după caz, pregăteşte şi pune în aplicare proceduri coordonate sau comune cu alte autorităţi din statele membre ale Uniunii Europene pentru îndeplinirea atribuţiilor care îi revin în temeiul legii.
    Autorităţile, agenţiile sau institutele naţionale cu atribuţii în amenajarea spaţiului maritim, aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea instituţiilor prevăzute mai sus, desemnează reprezentanţi pentru a participa la şedinţele Comitetului de amenajare a spaţiului maritim. La şedinţele Comitetului de amenajare a spaţiului maritim pot participa, în calitate de invitaţi, şi reprezentanţi ai altor instituţii publice cu atribuţii în domeniile vizate de amenajarea spaţiului maritim, conform legii.




    2. Procesul de planificare
    2.1. Etapele procesului de planificare
    Hotărârea Guvernului nr. 436/2018 privind aprobarea Metodologiei de elaborare a planului de amenajare a spaţiului maritim stabileşte etapele procesului de elaborare şi implementare a Planului de amenajare a spaţiului maritim, precum şi conţinutul-cadru al Planului de amenajare a spaţiului maritim. Astfel, etapele procesului de elaborare şi implementare a Planului de amenajare a spaţiului maritim sunt următoarele:
    a) stabilirea şi delimitarea responsabilităţilor autorităţilor competente, potrivit atribuţiilor specifice din aria de competenţă a acestora;
    b) evaluarea contextului şi definirea cadrului general;
    c) organizarea participării şi consultării părţilor interesate;
    d) definirea şi analiza condiţiilor existente;
    e) definirea şi analiza condiţiilor viitoare;
    f) elaborarea şi aprobarea Planului de amenajare a spaţiului maritim;
    g) implementarea Planului de amenajare a spaţiului maritim;
    h) monitorizarea şi evaluarea Planului de amenajare a spaţiului maritim;
    i) adaptarea procesului de planificare a spaţiului maritim.

    În sinteză, principalele etape ale procesului de elaborare a planului de amenajare a spaţiului maritim sunt prezentate în figura nr. 2.
 (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 2. Etapele procesului de elaborare a planului de amenajare a spaţiului maritim
    2.1.1. Pregătirea procesului de planificare
    Planul de amenajare a spaţiului maritim vizează transpunerea în practică a politicii maritime integrate a Uniunii Europene, respectiv a Directivei 2014/89/UE a Parlamentului European şi a Consiliului. Directiva stabileşte cadrul legal privind planificarea şi organizarea activităţilor umane din apele marine, cu scopul de a promova un proces decizional coordonat, integrat şi transfrontalier.
    La nivel naţional, în cadrul etapei de pregătire a procesului de planificare au fost elaborate şi aprobate o serie de acte normative, care au rolul de crea cadrul metodologic şi de a stabili structura instituţională ce stau la baza elaborării, implementării şi monitorizării planului de amenajare spaţială a Mării Negre.
    Astfel, Ordonanţa Guvernului nr. 18/2016, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 88/2017, cu modificările ulterioare, stabileşte obiectivele activităţii de amenajare a spaţiului maritim, cadrul general de elaborare a Planului de amenajare a spaţiului maritim şi de informare şi consultare a părţilor interesate, precum şi cooperare cu statele membre. De asemenea, sunt definite autorităţile competente cu atribuţii în elaborarea şi monitorizarea implementării Planului de amenajare a spaţiului maritim: Comitetul de amenajare a spaţiului maritim (cu rol coordonator) şi instituţiile cu atribuţii în domeniul de reglementare a spaţiului maritim, ai căror reprezentanţi fac parte din Comitet.
    Prin Hotărârea Guvernului nr. 406/2017 a fost aprobat Regulamentul privind organizarea, funcţionarea şi componenţa nominală a membrilor Comitetului de amenajare a spaţiului maritim, modificat prin Hotărârea Guvernului nr. 261/2022. Rolul acestuia este de a elabora şi de a monitoriza implementarea Planului de amenajare a spaţiului maritim, iar membrii săi (nominalizaţi prin hotărâre a Guvernului) sunt responsabili de realizarea secţiunilor tematice privind activităţile, utilizările şi domeniile din aria lor de competenţă.
    Hotărârea Guvernului nr. 436/2018 stabileşte etapele procesului de planificare şi conţinutul-cadru al Planului de amenajare a spaţiului maritim.

    2.1.2. Analiza datelor privind condiţiile existente şi viitoare
    În contextul Directivei 2014/89/UE a Parlamentului European şi a Consiliului privind domeniul maritim, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei a participat în perioada 2019-2021 la implementarea proiectului „Cross-border Maritime Spatial Planning for Black Sea - Bulgaria and Romania“ - MARSPLAN-BS II. Proiectul a fost finanţat din fonduri europene nerambursabile, prin intermediul Agenţiei Executive pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii (EASME).
    Unul dintre obiectivele principale ale proiectului MARSPLAN-BS II a constat în fundamentarea şi realizarea proiectului de Plan de amenajare a spaţiului maritim, conform Hotărârii Guvernului nr. 436/2018, precum şi elaborarea proiectului de strategie pentru spaţiul maritim transfrontalier România-Bulgaria. Astfel, în cadrul proiectului au fost realizate analize privind condiţiile prezente şi viitoare, având în vedere principalele domenii de activitate cu impact asupra Mării Negre, utilizând informaţii relevante din surse de date administrative sau de statistică oficială. Sinteza acestor analize este prezentată în cadrul prezentului document.
    Totodată, în procesul de elaborare a Planului de amenajare a spaţiului maritim au fost utilizate rezultate şi analize realizate în proiectul „Cross-border Maritime Spatial Planning in the Black Sea“ (MARSPLAN-BS Project I), proiect realizat în perioada 2014-2017 şi finanţat din fonduri europene nerambursabile, prin intermediul Agenţiei Executive pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii (EASME). De asemenea, au fost utilizate şi rezultate din cadrul unor proiecte sectoriale derulate de alte instituţii (ca de exemplu Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor).

    2.1.3. Planificarea propriu-zisă
    Conform Hotărârii Guvernului nr. 406/2017, cu modificările ulterioare, elaborarea Planului de amenajare a spaţiului maritim este atribuţia Comitetului de amenajare a spaţiului maritim. Membrii Comitetului sunt responsabili de realizarea secţiunilor tematice privind activităţile, utilizările şi domeniile din aria lor de competenţă.
    Planul de amenajare a spaţiului maritim a fost elaborat cu participarea şi consultarea autorităţilor competente stabilite prin Ordonanţa Guvernului nr. 18/2016, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 88/2017, cu modificările ulterioare.

    2.1.4. Implementarea
    Planul de amenajare a spaţiului maritim are caracter director şi de reglementare, integrând, conform Ordonanţei Guvernului nr. 18/2016, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 88/2017, cu modificările ulterioare, fără a se limita la acestea, următoarele activităţi, utilizări şi domenii:
    a) zonele de acvacultură;
    b) zonele de pescuit;
    c) instalaţiile şi infrastructurile pentru explorarea ţiţeiului, a gazelor şi a altor surse de energie, a resurselor minerale, precum şi pentru producţia de energie din surse regenerabile;
    d) rutele de transport maritim şi fluxurile de trafic;
    e) zonele de exerciţii şi antrenamente militare;
    f) ariile naturale protejate din reţeaua naţională;
    g) zonele de extracţie a materiilor prime;
    h) cercetarea ştiinţifică, inclusiv instalaţiile şi infrastructurile de cercetare ştiinţifică şi monitorizare a mediului marin;
    i) traseele cablurilor şi ale conductelor submarine, precum şi zonele de siguranţă şi protecţie ale acestora;
    j) activităţile turistice;
    k) patrimoniul cultural subacvatic;
    l) măsuri de protecţie costieră împotriva eroziunii;
    m) planuri de intervenţie în caz de poluări accidentale sau în cazul producerii unui hazard natural marin cu risc pentru zona costieră;
    n) zonele în care există infrastructuri portuare şi hidrotehnice.
    Pentru fiecare dintre activităţile, utilizările şi domeniile care fac obiectul planului, se va avea în vedere armonizarea politicilor sectoriale de către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale. Prin intermediul planului se asigură identificarea dimensiunii spaţiale a activităţilor din Marea Neagră, corelarea şi integrarea acestor activităţi. Planificarea maritimă nu îşi propune creşterea birocraţiei şi modificări ale atribuţiilor şi competenţelor sau ale modului de gestiune a activităţilor de către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale.


    2.1.5. Monitorizarea
    Monitorizarea implementării Planului de amenajare a spaţiului maritim este, ca şi elaborarea sa, atribuţia Comitetului de amenajare a spaţiului maritim. Conform Hotărârii Guvernului nr. 406/2017, cu modificările ulterioare, membrii comitetului elaborează periodic, la trei ani, raportul de monitorizare a planului. Acesta este structurat pe secţiuni tematice pe domeniile de competenţă ale membrilor comitetului, care sunt responsabili de realizarea rapoartelor de monitorizare a activităţilor şi utilizărilor spaţiului maritim din domeniile de competenţă. Raportul de monitorizare a Planului de amenajare a spaţiului maritim se prezintă în şedinţă de Guvern de către ministrul dezvoltării, lucrărilor publice şi administraţiei.
    În raport cu dinamica utilizărilor, Comitetul de amenajare a spaţiului maritim va avea rolul ca, în baza prevederilor Planului de amenajare a spaţiului maritim, să emită un punct de vedere cu privire la posibilele conflicte sau sinergii ale utilizărilor şi perimetrelor propuse ulterior şi care nu sunt cuprinse în prezentul plan şi care vizează zonele exclusive, zonele susceptibile pentru dezvoltare sau în cazul în care se propun suprapuneri cu utilizările existente, în baza notificării formulate de autoritatea publică de la nivel central care gestionează domeniul aferent activităţii respective.
    În cazul în care activităţile ulterioare vizează zonele propice şi în cazul în care nu sunt propuse suprapuneri cu utilizările existente, autoritatea publică de la nivel central care gestionează domeniul aferent activităţii respective va notifica Comitetul de amenajare a spaţiului maritim, fără a fi necesar punctul de vedere al comitetului cu privire la posibilele conflicte sau sinergii ale utilizărilor şi perimetrelor propuse.


    2.2. Metodologia de planificare
    2.2.1. Analiza capacităţii instituţionale şi a cadrului legal
    Elaborarea şi implementarea Planului de amenajare a spaţiului maritim depind de calitatea procesului de coordonare interinstituţională. Pentru întărirea capacităţii de coordonare, prin plan sunt stabilite mecanismele de guvernare, care au rolul de a susţine un proces coerent şi continuu de implicare a părţilor interesate în elaborarea şi implementarea planului.
    Totodată, planul propune un proces participativ pentru stabilirea unei viziuni coerente asupra utilizărilor viitoare ale spaţiului maritim, având la bază principiul conform căruia toţi actorii interesaţi sunt implicaţi în elaborarea, implementarea şi monitorizarea planului. De asemenea, structura de guvernare contribuie la preluarea şi integrarea componentei spaţiale maritime în politicile sectoriale.
    În privinţa cadrului legislativ, particularitatea constă în complexitatea şi fragmentarea acestuia, elaborarea Planului de amenajare a spaţiului maritim având rolul de a integra diferitele strategii sectoriale într-o viziune teritorială integrată privind sectorul românesc al Mării Negre. Planul de amenajare a spaţiului maritim al României nu modifică actualul cadru legislativ în marja căruia se desfăşoară activităţile maritime, ci reprezintă un instrument care are rolul de a eficientiza utilizarea durabilă a spaţiului maritim, prin armonizarea abordărilor sectoriale.

    2.2.2. Analiza particularităţilor mediului natural şi socioeconomic
    Analiza situaţiei existente face parte din primele etape ale procesului de planificare, reprezentând nivelul de bază de la care se pot stabili posibilele direcţii de dezvoltare teritorială a activităţilor maritime.
    Această etapă a fost cuprinsă în cadrul proiectului „Cross-border Maritime Spatial Planning for Black Sea - Bulgaria and Romania“ - MARSPLAN-BS II, fiind sintetizate informaţii relevante privind condiţiile de mediu şi cele socioeconomice ale sectorului românesc al Mării Negre, dintr-o serie de studii de specialitate şi analize de date primare. Aceste particularităţi sunt detaliate în capitolul dedicat contextului planificării.
    Astfel, a fost luată în considerare interdependenţa particularităţilor de mediu, economice şi sociale, precum aspecte privind siguranţa navigaţiei, pentru a sprijini dezvoltarea şi creşterea durabilă a sectorului maritim.

    2.2.3. Analiza conflictelor dintre părţile interesate şi potenţialii utilizatori
    Planul de amenajare a spaţiului maritim promovează dezvoltarea şi coexistenţa activităţilor maritime în vederea atingerii unor obiective comune, precum protecţia mediului marin, utilizarea durabilă a resurselor marine, dezvoltarea economiei albastre şi îndeplinirea ţintelor aferente Obiectivului de Dezvoltare Durabilă 14 „Conservarea şi utilizarea durabilă a oceanelor, mărilor şi a resurselor marine pentru o dezvoltare durabilă“.
    Prin planificarea activităţilor şi utilizărilor maritime şi identificarea lor spaţială se urmăreşte evitarea conflictelor între utilizări concurente ale spaţiului maritim şi capitalul natural al ecosistemului marin.
    În etapa de analiză a condiţiilor existente, derulată în cadrul proiectului „Cross-border Maritime Spatial Planning for Black Sea - Bulgaria and Romania“ - MARSPLAN-BS II, au fost identificate posibilele conflicte şi elemente de compatibilitate dintre utilizările existente. Evaluarea conflictelor şi compatibilităţilor dintre utilizările existente ale spaţiului maritim reprezintă o activitate recentă, care necesită clarificări metodologice pentru înţelegerea factorilor determinanţi ai conflictelor şi analiza spaţială a caracteristicilor acestora cu scopul stabilirii mecanismelor de soluţionare.


    2.3. Implicarea părţilor interesate
    Având în vedere noutatea acestei abordări pentru planificarea utilizărilor şi activităţilor din sectorul românesc al Mării Negre, pentru implicarea tuturor actorilor relevanţi în procesul de elaborare a Planului de amenajare a spaţiului maritim, în cadrul proiectului „Cross-border Maritime Spatial Planning for Black Sea - Bulgaria and Romania“ - MARSPLAN-BS II au fost identificate părţile interesate şi s-a realizat clasificarea acestora în funcţie de nivelul de implicare şi de responsabilităţile în raport cu utilizările spaţiului maritim şi activităţile vizate de Plan.
    Baza de date a actorilor relevanţi, dezvoltată în cadrul acestui proiect, a fost utilizată pentru stabilirea unei potenţiale platforme de consultare pe termen lung pentru elaborarea şi implementarea Planului de amenajare a spaţiului maritim, cu scopul de a susţine un proces coerent şi continuu de implicare a părţilor interesate. De asemenea, consultarea actorilor relevanţi a avut ca rezultat identificarea principalelor probleme economice şi sociale din zona costieră a Mării Negre, precum şi a interacţiunilor dintre activităţile umane şi procesele naturale în zona de interfaţă ţărm - mare.
    În elaborarea şi implementarea planului de amenajare a spaţiului maritim se asigură consultarea şi implicarea părţilor interesate, a autorităţilor administraţiei publice competente şi a publicului vizat, prin informarea acestora încă din stadiul elaborării proiectului Planului de amenajare a spaţiului maritim, respectiv a proiectului de revizuire a Planului de amenajare a spaţiului maritim.


    3. Contextul planificării
    Zona de interes pentru planul de amenajare a spaţiului maritim este sectorul românesc al Mării Negre.

┌───────────┬──────────────────────────┐
│           │Legea nr. 17 din 7 august │
│           │1990 privind regimul      │
│           │juridic al apelor maritime│
│           │interioare, al mării      │
│           │teritoriale, al zonei     │
│           │contigue şi al zonei      │
│           │economice exclusive ale   │
│           │României, reglementează   │
│           │statutul juridic al apelor│
│           │maritime interioare, al   │
│           │mării teritoriale, al     │
│           │zonei contigue şi al Zonei│
│           │Economice Exclusive-EEZ,  │
│           │în conformitate cu        │
│           │dispoziţiile Convenţiei   │
│           │Naţiunilor Unite asupra   │
│           │dreptului mării,          │
│           │ratificată de România prin│
│           │Legea nr. 110/1996.       │
│           │Marea teritorială a       │
│           │României cuprinde fâşia de│
│           │mare adiacentă ţărmului   │
│           │ori, după caz, a apelor   │
│           │maritime interioare, având│
│           │lăţimea de 12 mile marine │
│           │(22.224 m), măsurată de la│
│           │liniile de bază.          │
│           │Liniile de bază sunt      │
│           │liniile celui mai mare    │
│           │reflux de-a lungul        │
│           │ţărmului sau, după caz,   │
│           │liniile drepte care unesc │
│           │punctele cele mai avansate│
│           │ale ţărmului, inclusiv ale│
│           │ţărmului dinspre larg al  │
│           │insulelor, ale locurilor  │
│           │de acostare, amenajărilor │
│           │hidrotehnice şi ale altor │
│           │instalaţii portuare       │
│           │permanente.               │
│           │Coordonatele geografice   │
│           │ale punctelor între care  │
│           │sunt trasate liniile de   │
│           │bază drepte sunt prevăzute│
│           │în anexa care face parte  │
│           │integrantă din prezenta   │
│           │lege. În cazul unor       │
│           │evoluţii obiective de     │
│           │natură să influenţeze     │
│           │punctele între care sunt  │
│           │trasate liniile de bază   │
│           │drepte, coordonatele      │
│           │noilor puncte sunt        │
│           │stabilite prin hotărâre a │
│           │Guvernului.               │
│           │Limita exterioară a mării │
│Marea      │teritoriale este linia    │
│teritorială│care are fiecare punct    │
│şi apele   │situat la o distanţă de 12│
│maritime   │mile marine, măsurată de  │
│interioare │la punctul cel mai        │
│ale        │apropiat al liniilor de   │
│României   │bază.                     │
│           │Marea teritorială a       │
│           │României se delimitează de│
│           │marea teritorială a       │
│           │statelor vecine prin      │
│           │înţelegeri cu fiecare     │
│           │dintre aceste state, în   │
│           │conformitate cu           │
│           │principiile şi normele    │
│           │dreptului internaţional.  │
│           │Linia de demarcaţie dintre│
│           │marea teritorială a       │
│           │României şi cea a Ucrainei│
│           │rezultă din instrumente   │
│           │juridice, inclusiv        │
│           │documente de demarcare,   │
│           │încheiate între România şi│
│           │fosta URSS (aplicabile în │
│           │relaţia cu Ucraina, stat  │
│           │succesor al fostei URSS). │
│           │O documentaţie de         │
│           │frontieră actualizată este│
│           │agreată doar la nivelul   │
│           │comisiei mixte de         │
│           │frontieră româno-ucrainene│
│           │în cadrul activităţii de  │
│           │verificare în comun a     │
│           │frontierei de stat        │
│           │(activitate începută în   │
│           │anul 2004) şi nu este încă│
│           │în vigoare. Legislaţia    │
│           │relevantă şi aplicabilă în│
│           │acest moment este         │
│           │„Tratatul dintre România  │
│           │şi Ucraina privind regimul│
│           │frontierei de stat        │
│           │româno-ucrainene,         │
│           │colaborarea şi asistenţa  │
│           │mutuală în problemele de  │
│           │frontieră“ semnat la      │
│           │Cernăuţi pe data de 17    │
│           │iunie 2003. Frontiera     │
│           │maritimă cu Republica     │
│           │Bulgaria nu a fost        │
│           │stabilită până la acest   │
│           │moment, astfel, schiţele  │
│           │cuprinse în prezentul plan│
│           │conţin reprezentări       │
│           │ilustrative în ceea ce    │
│           │priveşte frontiera        │
│           │maritimă a României cu    │
│           │Republica Bulgaria.       │
│           │Apele maritime interioare │
│           │ale României sunt         │
│           │suprafeţele de apă situate│
│           │între ţărmul mării şi     │
│           │liniile de bază.          │
├───────────┼──────────────────────────┤
│           │Zona contiguă a României  │
│           │este fâşia de mare        │
│           │adiacentă mării           │
│           │teritoriale care se       │
│           │întinde spre largul mării │
│           │până la distanţa de 24    │
│           │mile marine, măsurată de  │
│           │la liniile de bază        │
│           │stabilite.                │
│           │În zona sa contiguă,      │
│           │România exercită controlul│
│           │pentru prevenirea şi      │
│           │reprimarea încălcărilor pe│
│           │teritoriul său, ale       │
│Zona       │legilor şi reglementărilor│
│contiguă   │sale din domeniul vamal,  │
│           │fiscal, sanitar şi al     │
│           │trecerii frontierei de    │
│           │stat.                     │
│           │Linia de demarcaţie dintre│
│           │zona contiguă a României  │
│           │şi cea a Ucrainei a fost  │
│           │stabilită la data         │
│           │3.02.2009 prin decizia    │
│           │Curţii Internaţionale de  │
│           │Justiţie. Linia de        │
│           │demarcaţie dintre Zona    │
│           │contiguă a României şi cea│
│           │a Republicii Bulgaria nu a│
│           │fost stabilită până la    │
│           │acest moment.             │
├───────────┼──────────────────────────┤
│           │Zona Economică Exclusivă a│
│           │României este instituită  │
│           │în spaţiul marin al       │
│           │ţărmului românesc la Marea│
│           │Neagră, situat dincolo de │
│           │limita apelor mării       │
│           │teritoriale şi adiacent   │
│           │acestora, în care România │
│           │îşi exercită drepturi     │
│           │suverane şi jurisdicţia   │
│           │asupra resurselor naturale│
│           │ale fundului mării,       │
│           │subsolului acestuia şi    │
│           │coloanei de apă de        │
│           │deasupra, precum şi în    │
│           │ceea ce priveşte          │
│           │diferitele activităţi     │
│           │legate de explorarea,     │
│           │exploatarea, protecţia,   │
│           │conservarea mediului şi   │
│           │gestionarea acestora.     │
│           │România a declarat Zonă   │
│           │Economică Exclusivă (ZEE) │
│           │o suprafaţă de cca 25.000 │
│           │kmp.                      │
│           │În condiţiile specifice   │
│           │determinate de            │
│           │dimensiunile Mării Negre, │
│           │întinderea Zonei Economice│
│           │Exclusive a României se   │
│           │stabileşte prin           │
│Zona       │delimitare, pe bază de    │
│economică  │acord încheiat cu statele │
│exclusivă  │vecine ale căror ţărmuri  │
│           │sunt limitrofe sau situate│
│           │faţă în faţă cu litoralul │
│           │românesc al Marii Negre,  │
│           │ţinându-se seama de faptul│
│           │că lăţimea maximă a Zonei │
│           │Economice Exclusive, în   │
│           │conformitate cu           │
│           │prevederile Convenţiei    │
│           │Naţiunilor Unite asupra   │
│           │dreptului mării,          │
│           │ratificată de România prin│
│           │Legea nr. 110/1996, poate │
│           │fi de maximum 200 mile    │
│           │marine măsurate de la     │
│           │liniile de bază.          │
│           │Delimitarea zonei         │
│           │economice exclusive şi a  │
│           │platoului continental ale │
│           │României şi Ucrainei în   │
│           │Marea Neagră a fost       │
│           │realizată de către Curtea │
│           │Internaţională de Justiţie│
│           │prin Hotărârea pronunţată │
│           │la 3 februarie 2009.      │
│           │Delimitarea zonei         │
│           │economice exclusive şi a  │
│           │platoului continental în  │
│           │raport cu Bulgaria şi,    │
│           │respectiv, cu Turcia nu a │
│           │fost realizată până în    │
│           │prezent^1.                │
└───────────┴──────────────────────────┘


    ^1 Reprezentările limitelor spaţiilor maritime ale României din schiţele cuprinse în prezentul plan au caracter ilustrativ, spaţiile maritime ale României nefiind delimitate complet.
 (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 3. Limitele spaţiilor maritime ale României
    Sursa datelor: Direcţia Hidrografică Maritimă, 2023
    3.1. Contextul de mediu
    Faţă de compatibilitatea diferitelor utilizări ale spaţiului maritim, este important să se ţină seama de consideraţii generale de mediu în toate etapele procesului de planificare. Utilizarea durabilă a mediului marin are la bază luarea în considerare a condiţiilor naturale ale mării în direcţionarea diferitelor utilizări.
    3.1.1. Mediul marin
    3.1.1.1. Geomorfologia
    Din punct de vedere geomorfologic, zona costieră poate fi împărţită în două unităţi principale. Unitatea nordică, de la Golful Musura, în nord, până la Capul Midia, în sud, este reprezentată de ţărm deltaic şi lagunar (plaje nisipoase cu pante submarine line). În unitatea sudică, cuprinsă între Capul Singol şi Vama Veche, aspectul general este determinat de prezenţa falezei la baza căreia se formează plaje înguste, alternanţa promontoriilor cu ţărm acumulativ (plaje de tip barieră, cordoane litorale, „pocket-beach“). Între aceste două sectoare există o unitate de tranziţie (Cap Midia - Cap Singol), reprezentată de bariera nisipoasă Mamaia.
    Plajele cu nisip constituie cel puţin 68,5% (167,3 km) din zona costieră, din care 136 km de plaje în regim natural situate în unitatea nordică a ţărmului românesc (majoritatea constând din sedimente transportate de fluviul Dunărea şi redistribuite de curenţi şi valuri). Zona costieră antropizată cu lucrări de infrastructură ocupă 12,7% (31 km). Restul de 18,8% din ţărm reprezintă structurile porturilor româneşti.
    Şelful intern al Mării Negre este bine definit având o lăţime de 10-15 km în partea de nord şi aproximativ 1-5 km la sud de Constanţa. Limita estică a şelfului intern este cuprinsă între izobatele de 27-30 m. De la aceste adâncimi până la izobata de 200 m (marginea platoului continental) se întinde şelful extern, caracterizat printr-o pantă uşoară (cca 1‰). Împreună, părţile internă şi externă ale şelfului (platoului continental) reprezintă –80% din sectorul marin al României. Panta continentală, care începe sub marginea şelfului, este abruptă şi tăiată de văi submarine şi canioane, coborând până la adâncimi de circa 1.800-2.000 m, unde începe câmpia abisală. Aceasta ocupă aproximativ 35% din suprafaţa totală a mării şi coboară lent către partea centrală a bazinului, până la adâncimi de cca 2.200 m (Kostianoy şi Kosarev, 2007).

    3.1.1.2. Geologia
    Marea Neagră este o mare interioară, semi-închisă, cu o suprafaţă de 436.400 kmp şi o adâncime maximă de 2.206 m. Bazinul Mării Negre este localizat pe microplaca Mării Negre, fiind supusă, în mişcarea sa de subducţie, sub arcul carpatic. Periodic bazinul Mării Negre s-a izolat, urmând ciclul schimbărilor climatice din Cuaternar. Actualmente se apreciază că subsidenţa în zona costieră aferentă Deltei Dunării este de aproximativ 1,5-18 mm/an.
    Sedimentele din unitatea nordică conţin trei populaţii de particule: fracţia argiloasă şi siltică; fracţia nisipoasă - cu participarea cea mai importantă; şi fracţiunea calcaroasă (predominant cochiliferă). Depozitele de plajă din unitatea sudică (Cap Singol-Vama Veche) prezintă caracteristici granulometrice dependente de mai mulţi factori: sursa de material sedimentar, regimul hidrodinamic dominant, morfologia costieră etc. În unitatea sudică se constată acumularea unor sedimente slab sortate în zona backshore şi bine sortate pe plajele submerse.
    Cunoaşterea condiţiilor geologice şi geomorfologice ale zonei costiere şi a tendinţelor pe termen mediu şi lung fundamentează identificarea celor mai potrivite zone pentru diferitele categorii de utilizări ale spaţiului maritim.

    3.1.1.3. Linia coastei
    Linia coastei reprezintă linia de separaţie dintre uscat şi apă, iar aceasta se determină anual pentru a monitoriza modificările survenite.
    Spre deosebire de aceasta, linia ţărmului reprezintă graniţa naturală de nisip, pietriş, roci, stânci, păpuriş, mlaştină sau zone umede la ţărmul mării, aflate în spatele liniei de coastă, în direcţia uscatului sau la baza falezei. Linia ţărmului se determină prin măsurători periodice efectuate de către Direcţia Hidrografică Maritimă, în conformitate cu standardele Organizaţiei Hidrografice Internaţionale, acestea fiind folosite la realizarea hărţilor de navigaţie, conform Hotărârii Guvernului nr. 546/2004 privind aprobarea Metodologiei pentru delimitarea domeniului public al statului în zona costieră, art. 4 alin. 1 şi 2.
 (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 4. Substratul fundului mării
    Sursa datelor: EMODnet, 2021
    Liniile de bază sunt liniile care unesc punctele celui mai mare reflux de-a lungul ţărmului, estuarelor, deltelor sau, după caz, liniile drepte care unesc punctele cele mai avansate ale ţărmului, inclusiv ale ţărmului dinspre larg al insulelor, ale locurilor de acostare, amenajărilor hidrotehnice şi ale altor instalaţii portuare permanente în conformitate cu Convenţia Naţiunilor Unite asupra Dreptului Mării.
    Modificarea poziţiei punctelor pe care se construiesc liniile de bază poate fi determinată de dinamica liniei ţărmului, în funcţie de morfodinamica locală şi de existenţa structurilor antropice (eroziune/acumulare, construcţii hidrotehnice etc.).
 (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 5. Formaţiuni precuaternare ale Mării Negre
    Sursa datelor: EMODnet, 2021


    3.1.2. Alte condiţii fizice
    3.1.2.1. Regimul vântului, curenţilor şi valurilor
    Valurile de vânt şi cele de hulă constituie regimul predominant al valurilor din Marea Neagră. Regimul valurilor influenţează procesele costiere.
    Orientarea generală a liniei de ţărm pe direcţia nord-sud, în raport cu direcţia principală a vânturilor şi a valurilor de furtună, face ca zona costieră să fie direct expusă pe direcţia principală a vânturilor şi a valurilor de furtună. De-a lungul ţărmului, energia variază din cauza orientării locale şi a regimului batimetric din apropierea ţărmului, precum şi de prezenţa structurilor costiere.
    În ceea ce priveşte curenţii şi circulaţia generală a apei, factorii determinanţi sunt circulaţia atmosferică, direcţia şi puterea vântului, debitul Dunării. La nivelul zonei marine costiere curenţii litorali sunt influenţaţi de construcţiile hidrotehnice (digurile de la Sulina, digurile porturilor Midia, Constanţa şi Mangalia), configuraţia şi orientarea ţărmului şi batimetria din zona de mică adâncime.
    La nivel local, structurile de protecţie din zona plajelor turistice au modificat atât procesele hidrodinamice, cât şi configuraţia plajelor emerse şi submerse.
    La nivelul zonei marine de larg sunt prezenţi curenţi cu caracter aproape permanent, care se înscriu în circulaţia generală din vestul bazinului Mării Negre.
 (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 6. Viteza curentului marin - medie anuală 2020
    Sursa datelor: marine.copernicus.eu
    Valurile de vânt (50,7% din an) şi cele de hulă (20,1% din an) sunt predominante de-a lungul litoralului românesc.
    Direcţiile valurilor pot fi împărţite în trei grupuri principale:
    1. Direcţii nord: de la N la E-NE. Această situaţie se întâlneşte cca 2 zile/an, mai ales iarna, când vânturile puternice bat din nord. Din aceste direcţii sunt cele mai mari viteze ale vântului (34 şi 40 m/s) dinspre nord şi determină cele mai mari înălţimi medii ale valurilor.
    2. Direcţii est: de la E la SE. Aceste condiţii apar cca 28 de zile/an. Vântul care suflă din această direcţie (E) produce cele mai mici înălţimi medii ale valurilor.
    3. Direcţii sud: de la S-SE la V-SV. Aceste condiţii acoperă în medie cca 91 de zile/an.


    3.1.2.2. Temperatura apei, salinitatea şi acoperirea cu gheaţă
    Caracteristicile fizice şi cele chimice ale apei din bazinul Mării Negre sunt influenţate în proximitatea zonei costiere de aportul de apă dulce al Dunării, al apelor curgătoare din unitatea sudică şi, în general, de aportul de apă sărată ce pătrunde prin strâmtoarea Bosfor, adusă de curenţii de adâncime care provin din Marea Mediterană. În această structură verticală stratificată poate fi identificat şi un strat intermediar rece (SIR), direct sub stratul de suprafaţă, susţinut de răcirea atmosferică locală şi de scăderea aportului fluvial în lunile de iarnă. Sub acest strat se menţine un mediu anoxic.
    O altă trăsătură specifică bazinului Mării Negre este stratificaţia termohalină şi dezvoltarea mediului anoxic şi a concentraţiilor ridicate de hidrogen sulfurat la adâncimi mai mari de 120-150 m. Saltul de salinitate (haloclina) separă stratul apelor de suprafaţă, cu salinitate redusă, şi cel al apelor sărate de adâncime. Datorită diferenţei mari de salinitate, amestecarea verticală a apelor este inexistentă şi are drept rezultat lipsa permanentă de oxigen sub cca 150 m adâncime. Stratificarea verticală se reflectă în concentrarea diversităţii biologice până la această adâncime.


    3.1.3. Zone ce necesită protecţie specială
    3.1.3.1. Speciile şi habitatele marine
    a) Habitate pelagice
    Presiunile antropice asupra stării ecologice a habitatelor pelagice includ creşterea abundenţei speciilor de alge, degradarea calităţii apei (prin scăderea transparenţei, acumularea de organisme gelatinoase, evenimente hipoxice), modificarea structurii comunităţii şi a relaţiilor trofice în ecosistemul marin (eliminarea prădătorilor primari prin activităţi de pescuit; predominarea speciilor pelagice mici care exercită control de sus în jos asupra lanţului trofic; favorizarea apariţiei speciilor invazive; întreruperea lanţului trofic prin creşterea considerabilă a biomasei de meduze şi amplificarea instabilităţii ecosistemice).
    Consecinţele socioeconomice ale acestor presiuni antropice asupra habitatelor pelagice se manifestă îndeosebi în domeniul pescuitului, prin reducerea capturilor de specii comerciale de peşti, pierderea locurilor de muncă şi a veniturilor din activitatea de pescuit. Alte efecte se înregistrează în scăderea atractivităţii sectorului turismului, apariţia factorilor de risc pentru sănătatea umană, creşterea costurilor pentru intervenţii de restaurare şi reabilitare a speciilor şi habitatelor marine, perturbarea capacităţii de asigurare a securităţii alimentare a populaţiei şi potenţiale conflicte internaţionale rezultate din competiţia pentru bioresurse marine.

    b) Fitoplancton
    Speciile identificate până în prezent prezintă variaţii sezoniere ale biomasei în termeni de productivitate, abundenţă şi compoziţie a speciilor predominante, care sunt determinate de temperatura şi salinitatea apei. Cunoaşterea acestora este importantă pentru corelarea evoluţiei sezoniere şi a biomaselor importante pentru perioadele de hrănire a speciilor de peşti valoroşi în timpul migraţiei, reproducerii şi creşterii larvare.

    c) Zooplancton
    Apele tranzitorii şi apele costiere ar putea fi analizate pentru planificarea activităţilor de acvacultură marină şi a zonelor pentru pescuit (zooplanctonul fiind hrana de bază a unor specii valoroase de peşti), luând în considerare corelaţia dintre dezvoltarea acestora şi a concentraţiei de substanţă organică din substrat şi din masa apei.

    d) Habitatele marine şi costiere
    În România există următoarele habitate marine şi costiere^2 (conform clasificării Natura 2000^3): 1.110 bancuri de nisip submerse de mică adâncime; 1.130 de estuare şi guri de vărsare ale marilor râuri şi fluvii; 1.140 de suprafeţe de nisip şi mâl descoperite la maree joasă; 1.150* de lagune costiere; 1.160 de braţe de mare şi golfuri mai puţin adânci; 1.170 de recife, 1.180 de structuri submarine create de emisiile de gaze; 1.210 de vegetaţie anuală de-a lungul liniei ţărmului; 1.310 comunităţi cu Salicornia şi alte specii anuale care colonizează terenurile umede şi nisipoase; 1.410 pajişti halofile de tip mediteranean (Juncetalia maritimi); 2.110 dune mobile embrionare (în formare); 2.130* dune fixate cu vegetaţie herbacee perenă (dune gri); 2.190 de depresiuni umede interdunale; 8.330 de peşteri marine total sau parţial submerse.
    ^2 Include habitate costiere şi de sărături şi habitate de dune cu distribuţie costieră.
    ^3 Stabilită în conformitate cu prevederile anexei nr. I din Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică (Directiva Habitate).


    e) Mamifere marine
    În Marea Neagră există trei specii de mamifere marine din ordinul Cetaceae: marsuinul (Phocoena phocoena relicta), delfinul comun (Delphinus delphis ponticus) şi afalinul (Tursiops truncatus ponticus). Speciile Phocoena phocoena şi Tursiops truncatus sunt incluse în anexele II şi IV ale Directivei Habitate, iar specia Delphinus delphis este inclusă în anexa IV a Directivei Habitate. Toate cele trei specii sunt incluse în anexa 2 a Protocolului privind conservarea biodiversităţii şi a cadrului natural al Mării Negre, precum şi în Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 488/2020 privind aprobarea Listei Roşii a speciilor periclitate de la litoralul românesc al Mării Negre, elaborată conform cerinţelor Convenţiei privind protecţia Mării Negre împotriva poluării, pentru care se impune respectarea reglementărilor privind protecţia strictă.
    Prezenţa populaţiei de delfini depinde de existenţa sursei de hrană, respectiv a stocurilor de peşti. Delfinii apar în apropierea ţărmului românesc în perioada martie-aprilie, când începe migraţia pentru reproducerea stavridului mediteraneean (Trachurus mediterraneus), şi continuă să crească treptat, până în toamnă, în timpul migraţiei altor specii: hamsie (Engraulis engrasicholus), stavrid negru (Trachurus trachurus), lufar (Pomatomus saltatrix), barbun (Mullus barbatus) etc. Frecvenţa apariţiei delfinilor este influenţată de condiţiile de mediu şi de activităţile antropice (spre exemplu, pescuitul excesiv, deversările de ape uzate, transportul maritim).
    În anul 2019 au fost derulate activităţi de monitorizare a populaţiilor de cetacee din Marea Neagră, prin observaţii sistematice pe o suprafaţă de 247.000 kmp, de la linia de ţărm până la izobata de 100 m. Distribuţia mamiferelor marine în spaţiul maritim românesc este eterogenă, fiind determinată de evoluţia sezonieră a aglomerărilor de peşti şi a condiţiilor de mediu.
    Presiunile asupra populaţiei de cetacee sunt asociate cu pescuitul comercial neselectiv, prin utilizarea plaselor de suprafaţă şi a setcilor, cele mai vulnerabile fiind marsuinii (Phocoena phocoena relicta). Activitatea de monitorizare urmăreşte totodată identificarea cauzelor fenomenului de eşuare a delfinilor.

    f) Peşti (specii, distribuţie, populaţie, tendinţe)
    Compoziţia ihtiofaunei din Marea Neagră s-a schimbat ca răspuns la modificările ecosistemului marin. Unele dintre modificări au avut impact cu precădere asupra apelor din apropierea ţărmului şi a celor aflate deasupra platoului continental, în alte cazuri se manifestă în zona pelagică, afectând atât specii comune, cât şi pe cele rare, comerciale sau necomerciale.
    În România, în apele costiere şi cele marine se întâlnesc cca 133 de specii de peşti, dintre care 58 sunt specii marine, 31 sunt salmastre şi 44 sunt specii de apă dulce. În ceea ce priveşte valoarea comercială, cele mai importante specii sunt: hamsia (Engraulis encrasicolus), stavridul (Trachurus mediterraneus), şprotul (Sprattus sprattus), pălămida (Sarda sarda - această specie este foarte rar întâlnită în Marea Neagră), lufarul (Pomatomus saltatrix), barbunul (Mullus barbatus), aterina (Atherina boyeri) şi calcanul (Scophthalmus maeoticus/Psetta maeotica).
    În Marea Neagră se întâlnesc 7 specii de peşti incluse în anexa V a Directivei Habitate: Acipenser gueldenstaedtii, Acipenser nudiventris, Acipenser ruthenus, Acipenser stellatus, Huso huso, Alosa tanaica şi Alosa immaculata. De asemenea, specia Salmo trutta este protejată conform prevederilor Regulamentului (UE) 2019/1.241 privind conservarea resurselor piscicole şi protecţia ecosistemelor marine prin măsuri tehnice^4.
    ^4 Regulamentul (UE) 2019/1.241 privind conservarea resurselor piscicole şi protecţia ecosistemelor marine prin măsuri tehnice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 2.019/2006 şi (CE) nr. 1.224/2009 ale Consiliului şi a Regulamentelor (UE) nr. 1.380/2013, (UE) 2016/1.139, (UE) 2018/973, (UE) 2019/472 şi (UE) 2019/1.022 ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 894/97, (CE) nr. 850/98, (CE) nr. 2.549/2000, (CE) nr. 254/2002, (CE) nr. 812/2004 şi (CE) nr. 2.187/2005 ale Consiliului.

    Trebuie precizat faptul că 51 de specii de peşti fac obiectul unei protecţii şi conservări speciale conform Ordinului nr. 488/2020 al ministrului mediului, apelor şi pădurilor privind aprobarea Listei speciilor marine periclitate de la litoralul românesc al Mării Negre în vederea protejării şi conservării lor. De asemenea, sunt incluse şi în Legea nr. 281/2011 pentru ratificarea Protocolului privind conservarea biodiversităţii şi a cadrului natural al Mării Negre la Convenţia privind protecţia Mării Negre împotriva poluării, semnat la Sofia la 14 iunie 2002.
    În partea de sud a ţărmului românesc există o mai mare diversitate şi o concentrare a populaţiei de peşte datorită calităţii mediului, disponibilităţii surselor de hrană, existenţei unui substrat stâncos şi condiţiilor de salinitate mai ridicată. În partea de nord a litoralului se întretaie liniile de migraţie a speciilor de peşte, zonele de reproducere şi creştere larvară, datorită caracteristicilor geomorfologice: complexul lagunar, platoul marin subacvatic, aportul Dunării (dulcicol, sedimentar, încărcat cu nutrienţi, hrană vie abundentă etc.); Dunărea, ca principală cale de migraţie pentru cele mai valoroase specii de peşti, sturionii şi scrumbia; vegetaţia deltaică şi lagunară, ca habitat de reproducere, creştere larvară şi hrănire pentru chefali, calcan (peşti plaţi), guvizi etc.
    Pescuitul de sturioni a fost interzis în România începând cu anul 2006, pentru o perioadă de 10 ani, şi încă alţi 5 ani de prelungire. Deoarece până în 2021, populaţiile de sturioni nu s-au refăcut, pescuitul la sturion în Dunăre a fost interzis pe termen nelimitat până la refacerea stocurilor, conform Ordinului nr. 85/662 din 2021 al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale şi al ministrului mediului, apelor şi pădurilor privind măsurile de refacere şi conservare a populaţiilor de sturioni din habitatele piscicole naturale.
    Depunerea icrelor şi dezvoltarea puietului
    Stocurile de peşte comercial depind de disponibilitatea şi calitatea habitatelor de iernare, a resurselor de hrană şi a locurilor pentru depunerea icrelor şi pentru dezvoltarea puietului. Un rol major în reproducerea stocurilor de peşti îl are calitatea acestor locuri pentru depunerea icrelor şi asigurarea condiţiilor de viaţă pentru stadiile larvare ale acestora.
    Construcţiile hidrotehnice reprezintă obstacole pentru speciile anadrome, precum şi pentru sturionii care trăiesc în Marea Neagră şi migrează în Dunăre pentru reproducere, împiedicând accesul la locurile predilecte pentru depunerea icrelor şi pentru dezvoltarea puietului în Dunăre. În prezent, aceste specii de peşti anadromi depind de impactul activităţilor industriale.
    Zonele de distribuţie a speciilor de peşti în funcţie de prezenţa lor în capturile comerciale sunt definite prin colectarea informaţiilor disponibile pentru litoralul românesc, şi anume din datele cercetărilor ştiinţifice pentru determinarea abundenţei şi a distribuţiei icrelor, larvelor, puietului şi a aglomerărilor de peşte şi din informaţiile despre/privind capturile şi debarcările.
    Zone de pescuit şi zone de dezvoltare a puietului în zonele marine protejate - obiective ecologice şi piscicultură
    Prin extinderea sitului ROSCI0066 „Delta Dunării - Zona marină“, prin Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 46/2016, obiectivele şi măsurile de conservare asociate sitului ROSCI0237 „Structuri submarine metanogene din Sfântu Gheorghe“, stabilite prin Planul de management, au fost preluate şi integrate în situl ROSCI0066 Delta Dunării - zona marină.
    În ceea ce priveşte zonele marine protejate, ultima extindere a reţelei a fost realizată în ianuarie 2016, prin Ordinul nr. 46/2016 al ministrului mediului, apelor şi pădurilor privind instituirea regimului de arie naturală protejată şi declararea siturilor de importanţă comunitară ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România. Extinderea reţelei de situri Natura 2000 s-a făcut atât pentru protecţia habitatelor de interes comunitar, prevăzute în anexa I a Directivei Habitate (Directiva 92/43/CEE), cât şi pentru specii de interes comunitar prevăzute în anexa II a Directivei 92/43/CEE.

    g) Moluşte (specii, distribuţie, abundenţă, tendinţe)
    Observaţiile sistematice efectuate în zona românească a platoului continental al Mării Negre în perioada 2009-2018 au evidenţiat prezenţa a 28 de specii de moluşte, printre care 18 din clasa bivalve şi 10 din clasa gasteropode, putând fi identificate diferite comunităţi care au o distribuţie variată în funcţie de adâncimea la care se găsesc sedimentele marine şi granulaţia acestora. În ultimul deceniu, interesul pentru exploatarea moluştelor marine din Marea Neagră a crescut semnificativ.
    Recoltarea scoicilor prin unelte de pescuit filtrante/tractate în apele româneşti este reglementată începând din anul 2018, fiind introduse prevederi privind dragarea hidraulică cu ambarcaţiuni echipate special^5.
    ^5 Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 1.369/2018 privind caracteristicile tehnice, condiţiile de folosire a uneltelor admise la pescuitul comercial şi metodele de pescuit comercial în apele marine şi continentale.

    Speciile de moluşte recoltate includ vongola comună (Chamelea gallina), rapana (Rapana venosa), în proporţie de 98% dintre capturi, şi midia (Mytilus galloprovincialis), aceasta din urmă fiind colectată cu ajutorul scafandrilor şi hidrodraga. În 2018, Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură (ANPA ) a introdus o cotă (captură totală admisibilă) pentru midii.
    În condiţiile specifice zonei costiere româneşti, s-au delimitat 3 zone marine pentru creşterea şi exploatarea moluştelor (aprobate prin OM nr. 1.950/2007/38/2008, modificat de Ordinul nr. 983/1.699/2015), pentru care se aplică Normele tehnice privind calitatea apelor pentru moluşte (aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 201/2002), respectiv:
    - zona cuprinsă între Perişor şi Chituc, cu suprafaţa de 215 Mmp;
    – zona cuprinsă între Năvodari şi portul Constanţa (Baia Mamaia), cu suprafaţa de 109 Mmp;
    – zona cuprinsă între Agigea şi Mangalia, cu suprafaţa de 101 Mmp.
    În conformitate cu prevederile Directivei 2006/113/CE, în aceste 3 zone sunt prezente speciile următoare:

    – molusca bivalvă epibiontă - Mytilus galloprovincialis (Lamark) - midia;
    – moluştele bivalve psamobionte - Mya arenaria (Linnaeus), Corbula mediteranea maeotica (Milaschevich), Scapharca inequivalvis (Bruguire), Cerastoderma edule lamarki (Reeve);
    – gasteropodul Rapana venosa (Valenciennes);
    – molusca bivalvă psamobionta - Chamelea gallina (Linnaeus);
    – molusca bivalvă psamobionta - Polititapes aureus (Gmelin);
    – molusca bivalvă psamobionta - Ruditapes philippinarum (A. Adams & Reeve).
    În conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) 2019/1.241 privind conservarea resurselor piscicole şi protecţia ecosistemelor marine prin măsuri tehnice, specia Pholas dactylus nu se poate recolta şi/sau comercializa, aceasta fiind protejată conform Convenţiei privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale europene (Convenţia de la Berna), fiind listată în anexa II, specii de faună strict protejate, a convenţiei.



    h) Alge şi plante marine
    Macroalgele şi plantele superioare marine sunt indicatori buni ai stării ecologice a habitatelor bentice marine, având în vedere principiile Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin“, contribuind la formarea mai multor tipuri de habitate de interes comunitar Natura 2000.
    În condiţii de eutrofizare accentuată, comunităţile tipice din macrofitobentos îşi dezvoltă o structură neuniformă foarte simplificată, cu caracter monospecific şi predominarea speciilor oportuniste, tolerante la eutrofizare. Pe durata sezonului cald, algele verzi (Ulva rigida şi Cladophora) se dezvoltă abundent, îndeosebi în zona Eforie Sud. De asemenea, în majoritatea zonelor de-a lungul coastei româneşti a Mării Negre se regăsesc biomase importante de alge roşii dezvoltate de specia Ceramium.
    Anumite activităţi antropice (activităţile turistice, consolidarea falezelor, construirea de diguri, activităţile portuare etc.) pot determina schimbări în ceea ce priveşte compoziţia calitativă a comunităţilor fitobentale, ca urmare a creşterii turbidităţii şi cantităţii de nutrienţi. Având în vedere faptul că activităţile din zona costieră au afectat profund structura calitativă a fitobentosului, rezultatul constă într-o dezvoltare abundentă a speciilor oportuniste, pe durata sezonului estival.
    Refacerea ecosistemului marin depinde de prezenţa speciilor perene Cystoseira barbata şi Zostera noltei, care prezintă o tendinţă de regenerare în zona Mangalia - Vama Veche. Modificările calitative ale fitobentosului pot fi observate cu precădere în nordul litoralului, unde predomină speciile oportuniste, în timp ce speciile perene (Cystoseira, Zostera, Corallina) sunt localizate cu precădere în sud.
 (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 7. Structura biomasei de alge şi distribuţia acestora în lungul coastei româneşti a Mării Negre

    i) Speciile marine neindigene
    În zona litoralului românesc al Mării Negre au fost semnalate specii marine neindigene, unele dintre acestea dezvoltându-se prin trăsăturile proprii speciilor invazive, ocuparea nişelor ecologice şi capacitatea de adaptare la resursele trofice oferite de habitatul invadat. La nivel internaţional, problema speciilor neindigene, în special a speciilor invazive, a căpătat o importanţă majoră în contextul dezvoltării durabile şi al conservării biodiversităţii. Intensificarea transportului maritim şi al căilor navigabile interioare reprezintă factori majori care favorizează pătrunderea speciilor neindigene. Identificarea şi stabilirea unei liste a speciilor invazive este în curs de elaborare, în cadrul unui proiect derulat de către Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Direcţia biodiversitate, lista speciilor invazive urmând să se adopte prin act normativ.

    j) Păsări
    Complexul extins de zone umede din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării este tranzitat de milioane de păsări migratoare african-eurasiatice, aparţinând a peste 200 de specii diferite. Dintre speciile de păsări aflate pe lista roşie, cele mai importante sunt furtunarul (Puffinus yelkouan - specie vulnerabilă) şi raţa catifelată (Melanitta fusca - specie periclitată).
    Conform Hotărârii Guvernului nr. 1.284/2007 privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România, cu modificările şi completările ulterioare, în zona costieră au fost identificate 6 arii de protecţie specială avifaunistică (SPA): ROSPA0076 - Marea Neagră; ROSPA0031 - Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie; ROSPA0066 - Limanu-Herghelia; ROSPA0061 - Lacul Techirghiol; ROSPA0057 - Lacul Siutghiol; ROSPA0060 - Lacurile Taşaul-Corbu.
    Deşi reţeaua de arii de protecţie specială avifaunistică este bine dezvoltată în zona costieră, sunt necesare măsuri suplimentare pentru protejarea zonelor marine.


    3.1.3.2. Protecţia naturii, arii marine protejate, inclusiv Natura 2000
    Ariile marine protejate sunt un element-cheie al strategiilor dedicate protecţiei ecosistemelor costiere şi marine în multe părţi ale lumii. În acest context, instrumentele de planificare spaţială maritimă pot juca un rol important ca măsuri de protecţie a ariilor naturale protejate şi de prevenire a declinului biodiversităţii. Aceste măsuri, luate în cadrul reţelei de arii marine protejate, trebuie să ia în considerare în mod corespunzător dezvoltarea durabilă, inclusiv să estimeze impactul social şi pe cel economic.
    Conform orientărilor legislative internaţionale şi ale Uniunii Europene, reţeaua de zone marine protejate trebuie să aibă o suprafaţă adecvată pentru a îndeplini rolul de protecţie atribuit şi să fie formată din arii naturale protejate conectate prin „coridoare ecologice“ care să asigure condiţii naturale de mişcare, reproducere şi refugiu a speciilor de faună marină.
    În România, reţeaua naţională de zone marine protejate cuprinde în prezent două rezervaţii marine: Rezervaţia marină 2 Mai-Vama Veche şi partea marină a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării.
    În zona marină, reţeaua Natura 2000 cuprinde 9 situri de importanţă comunitară (SCI) şi o arie de protecţie specială avifaunistică (SPA), care ocupă o suprafaţă de 7.457,66 kmp din platoul continental, în timp ce partea marină a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (ROSCI0066 - Delta Dunării - zona marină) reprezintă 45% din total. Restricţiile sunt impuse de statutul de Rezervaţie a Biosferei, patrimoniu UNESCO, până la izobata de 20 m, respectiv sit Natura 2000 până la izobata de 40 m. În România, obiectivele de conservare pentru ariile naturale protejate sunt stabilite prin planuri de management, însă la momentul actual, doar 37% din siturile Natura 2000 din sectorul românesc al Mării Negre au planuri de management, iar măsurile de conservare nu sunt în mare parte adaptate cerinţelor.
    Managementul siturilor marine care fac parte din reţeaua Natura 2000 necesită intervenţii suplimentare în sensul eficientizării măsurilor de conservare, protecţiei speciilor, prevenirii degradării ecosistemelor, refacerii biodiversităţii, monitorizării şi finanţării.
    În ceea ce priveşte desemnarea şi extinderea reţelei, în special extinderea reţelei de situri Natura 2000 realizată în cursul anului 2016, s-a făcut în concordanţă cu recomandările Comisiei Europene privind asigurarea suficienţei siturilor desemnate pentru speciile şi habitatele marine, ale Ţintelor de la Aichi stabilite în baza Convenţiei privind Diversitatea Biologică, ale Strategiei UE privind biodiversitatea pentru 2020, precum şi ale Hotărârii Guvernului nr. 1.081/2013 privind aprobarea Strategiei naţionale şi a Planului de acţiune pentru conservarea biodiversităţii 2014-2020. Cu toate acestea, crearea şi extinderea reţelei Natura 2000 a condus la conflicte cu alte utilizări ale spaţiului maritim (ca de exemplu pescuitul).
    În judeţul Constanţa există 13 arii naturale protejate de interes naţional localizate în zona costieră: 5 sunt rezervaţii naturale (IUCN categoria IV), 3 monumente ale naturii (IUCN categoria III) şi 5 sunt rezervaţii ştiinţifice (IUCN categoria I). În judeţul Tulcea, Rezervaţia Biosferei Delta Dunării ocupă întreaga zonă costieră nordică, fiind atât de importanţă naţională, cât şi internaţională.
    Conform Strategiei UE privind Biodiversitatea pentru 2030, obiectivelor Programului de guvernare 2021-2024, secţiunea Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, punctul 7. Biodiversitate şi arii protejate şi în baza recomandărilor Comisiei Europene, în perioada următoare reţeaua de arii naturale protejate trebuie să se extindă, în vederea atingerii unei suprafeţe de minimum 30 % din zona marină, respectiv 10 % arii protejate cu protecţie strictă.
    Alături de acestea, în sectorul românesc al Mării Negre au fost identificate două zone protejate marine importante din punct de vedere ecologic sau al biodiversităţii (Ecologically or biologically Significant Areas - EBSA)^6, în concordanţă cu cerinţele Convenţiei privind Diversitatea Biologică (CBD). Cele două sunt reprezentate de Delta Dunării Zona marină şi Rezervaţia marină Vama Veche - 2 Mai^7.
    ^6 https://www.cbd.int/ebsa/
    ^7 https://www.cbd.int/ebsa/#relevantDecisions




    3.2. Contextul socioeconomic
    3.2.1. Demografia
    Analiza datelor statistice privind populaţia zonei costiere oferă informaţii privind interacţiunea ţărm - mare din perspectiva presiunii pe care o determină variaţiile de populaţie, în special creşterile, asupra mediului marin prin: extinderea aşezărilor umane, dezvoltarea activităţilor economice şi exploatarea resurselor ecosistemului marin (de exemplu: turism, acvacultură marină şi pescuit). Totodată, schimbările privind dimensiunea, structura şi distribuţia populaţiei zonei costiere conduc la modificări privind utilizarea terenului.
    La 1 iulie 2020, populaţia totală a zonei costiere era de 486.995 de persoane, reprezentând 2,5% din populaţia totală rezidentă în România. Pe medii de rezidenţă, 418.828 de persoane, reprezentând aproximativ 86% din populaţia zonei costiere, aveau reşedinţa în urban, iar 14%, respectiv 68.153 de persoane în rural.
    În perioada 2000-2020, populaţia totală a zonei costiere a înregistrat o uşoară scădere. Astfel, comparativ cu anul 2000, volumul populaţiei zonei costiere s-a diminuat cu aproximativ 2 procente. Dacă avem în vedere evoluţia populaţiei pe medii de rezidenţă observăm că scăderea volumului populaţiei s-a manifestat numai în urbanul zonei costiere, în timp ce volumul populaţiei rurale a înregistrat o creştere de aproximativ 5%, în ansamblul perioadei 2000-2020.
    La nivel de unitate administrativ-teritorială se înregistrează variaţii foarte mari. Unele dintre acestea au înregistrat pierderi semnificative de populaţie în perioada 2000-2020: C.A. Rosetti (–40,1%), oraşul Sulina (25%), Jurilovca (20%), municipiul Mangalia (9%), municipiul Constanţa (8%) şi Murighiol (7%). La polul opus, volumul populaţiei a înregistrat creşteri în următoarele unităţi administrativ-teritoriale: oraşul Eforie (18%), oraşul Năvodari (19%), Tuzla (26%), Costineşti (30%), Corbu (36%), Limanu (58%), Cumpăna (74%) şi Agigea (74%). Aceste din urmă sunt localităţi care probabil au atras populaţie pe baza oportunităţilor imobiliare, în special terenuri pe care pot fi construite atât locuinţe, cât şi infrastructură destinată turismului.
 (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 8. Evoluţia volumului populaţiei zonei costiere în perioada 2000-2020
    Sursa: INS, Baza de date statistice TEMPO ONLINE

    Tabel 1. Evoluţia populaţiei zonei costiere

┌────┬─────────┬────────┬─────────┬────────┬─────────┬────────┐
│    │         │%       │         │%       │         │%       │
│    │Populaţie│creştere│Populaţie│creştere│Populaţie│creştere│
│Anul│totală   │(anul   │urbană   │(anul   │rurală   │(anul   │
│    │         │2000 =  │         │2000 =  │         │2000 =  │
│    │         │100%)   │         │100%)   │         │100%)   │
├────┼─────────┼────────┼─────────┼────────┼─────────┼────────┤
│2000│495735   │-       │430954   │-       │64781    │-       │
├────┼─────────┼────────┼─────────┼────────┼─────────┼────────┤
│2005│495761   │0,0     │430971   │0,0     │64790    │0,0     │
├────┼─────────┼────────┼─────────┼────────┼─────────┼────────┤
│2010│495138   │–0,1    │429924   │–0,2    │65214    │0,7     │
├────┼─────────┼────────┼─────────┼────────┼─────────┼────────┤
│2015│495171   │–0,1    │428333   │–0,6    │66838    │3,2     │
├────┼─────────┼────────┼─────────┼────────┼─────────┼────────┤
│2020│486995   │–1,8    │418828   │–2,8    │68153    │5,2     │
└────┴─────────┴────────┴─────────┴────────┴─────────┴────────┘


    Sursa: INS, Baza de date statistice TEMPO ONLINE
    Dincolo de analiza populaţiei rezidente, trebuie avut în vedere faptul că activităţile sezoniere din domeniul turismului conduc în perioada sezonului estival la o creştere importantă a populaţiei zonei, atât a numărului de turişti, cât şi a forţei de muncă sezoniere, cu importante consecinţe asupra mediului şi activităţilor privind managementul deşeurilor, întreţinerea şi dezvoltarea infrastructurilor de apă şi ape uzate, precum şi conservarea biodiversităţii.
    Evoluţia populaţiei este rezultatul celor două tipuri de mişcări ale populaţiei: mişcarea naturală şi mişcarea migratorie. În ansamblul zonei costiere, atât mişcarea naturală, cât şi cea migratorie înregistrează valori negative în perioada 2016-2020, ceea ce înseamnă că volumul populaţiei a scăzut atât ca urmare a plecărilor din această zonă, cât şi a intensităţii reduse a natalităţii în raport cu mortalitatea.

    Tabel 2. Natalitate şi migraţie

┌───────────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────────┐
│Zona       │2016 │2017 │2018 │2019 │2020 │Medie    │
│costieră   │     │     │     │     │     │2016-2020│
├───────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────────┤
│Rata       │–1,1 │–1,1‰│–1,1‰│–1,1‰│–1,0‰│–1,1‰    │
│migraţiei  │‰    │     │     │     │     │         │
├───────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────────┤
│Rata       │–1,1‰│–1,4 │–2,3‰│–2,8‰│–5,3‰│–2,6‰    │
│natalităţii│     │‰    │     │     │     │         │
└───────────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────────┘


    Sursa: INS, Baza de date statistice TEMPO ONLINE
    Rata migraţiei în zona costieră are o evoluţie relativ constantă în perioada 2016-2020, oscilând în jurul valorii de 1‰. În aceeaşi perioadă rata natalităţii înregistrează valori din ce în ce mai scăzute, variind între (–1)‰ în 2016 şi (–5,3)‰ în 2020.
    Analiza distribuţiei populaţiei pe principalele grupe de vârstă, în perioada 2010-2020, indică faptul că ponderea populaţiei tinere (0-14 ani) s-a menţinut la un nivel relativ ridicat. În aceeaşi perioadă de timp se constată o creştere importantă a populaţiei vârstnice cu aproximativ 7 puncte procentuale, ceea ce pune în evidenţă manifestarea fenomenului de îmbătrânire demografică.
    Creşterea populaţiei vârstnice din zona costieră are importante consecinţe demografice, atât în ceea ce priveşte potenţialul de înlocuire a generaţiilor, cât şi economice, prin creşterea presiunii asupra anumitor servicii publice, cum sunt cele de sănătate şi asistenţă socială, dar şi asupra sistemului de pensii.

    Tabel 3. Structura populaţiei pe grupe de vârstă

┌──────────────┬──────┬──────┬────┬────┐
│Grupe de      │2010  │2020  │2010│2020│
│vârstă        ├──────┴──────┼────┴────┤
│              │Număr        │%        │
├──────────────┼──────┬──────┼────┬────┤
│0-15 ani      │66229 │67825 │13,3│13,9│
├──────────────┼──────┼──────┼────┼────┤
│15-59 ani     │339616│296671│68,4│60,8│
├──────────────┼──────┼──────┼────┼────┤
│60+ ani       │90763 │123272│18,3│25,3│
└──────────────┴──────┴──────┴────┴────┘


    Sursa: INS, Baza de date statistice TEMPO ONLINE
    Pe lângă tendinţa de îmbătrânire demografică a populaţiei zonei costiere, are loc şi o scădere a populaţiei de vârstă activă, în perioada 2000-2020, având consecinţe importante asupra perspectivelor de dezvoltare ale zonei costiere.
    În ceea ce priveşte participarea la activităţile economice, numărul mediul de salariaţi din zona costieră era în 2020 de 147.153, în creştere cu 6% comparativ cu anul 2015. Aceştia reprezentau 43% din populaţia în vârstă de muncă.

    Tabel 4. Numărul mediu de salariaţi

┌─────────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┐
│         │2015  │2016  │2017  │2018  │2019  │2020  │
├─────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│Total    │      │      │      │      │      │      │
│număr    │      │      │      │      │      │      │
│mediu de │138370│138549│146088│147163│153180│147153│
│salariaţi│      │      │      │      │      │      │
│zona     │      │      │      │      │      │      │
│costieră │      │      │      │      │      │      │
└─────────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┘


    Sursa: INS, Baza de date statistice TEMPO ONLINE
    La nivel teritorial, cele mai mari creşteri ale numărului salariaţilor în perioada 2015-2020 se înregistrează în zonele urbane, respectiv în oraşele Constanţa şi Sulina, precum şi în comunele 23 August, Limanu şi Cumpăna. La polul opus, cele mai mari scăderi ale numărului mediu de salariaţi se înregistrează în comunele Sfântu Gheorghe şi C.A. Rosetti.
    Totodată, în perioada 2015-2020, conform datelor furnizate de INS, numărul de şomeri a înregistrat o scădere de 716 persoane, reprezentând aproximativ 6%, după cum poate fi observat în tabelul de mai jos.

    Tabel 5. Numărul de şomeri

┌────────────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┐
│Număr de    │    │    │    │    │    │    │
│şomeri      │2015│2016│2017│2018│2019│2020│
│înregistraţi│    │    │    │    │    │    │
├────────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│            │4506│4084│3683│3552│3332│3790│
└────────────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┘


    Sursa: INS, Baza de date statistice TEMPO ONLINE
    Distribuţia teritorială a şomajului înregistrează variaţii destul de mari. Astfel, în mediul urban, cu excepţia oraşului Eforie, numărul de şomeri a scăzut în perioada 2015-2020. În acelaşi timp, cele mai mari creşteri ale numărului de şomeri se înregistrează în comunele Limanu, 23 August şi Jurilovca.
    Rata de înlocuire a forţei de muncă se calculează prin raportarea efectivului populaţiei tinere la o treime din persoanele în vârsta de 15-64 ani, calculat la 1.000 de locuitori. Astfel, la nivelul anului 2020 rata de înlocuire a forţei de muncă este de 585‰ în zona costieră, şi de 644,9‰ la nivel naţional. Aceasta înseamnă că la nivelul zonei costiere 1.000 de persoane ce vor ieşi din câmpul muncii vor fi înlocuite de aproximativ 585 persoane, ceea ce va conduce în următorii 15 ani la un deficit de forţă de muncă de 415 persoane.
    Conform analizelor realizate pe baza datelor furnizate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, privind situaţia financiară a firmelor înregistrate în judeţele Tulcea şi Constanţa în 2018, din cei 158.954 de salariaţi înregistraţi, aproximativ 27% îşi desfăşurau activitatea în sectoare economice care pot fi asociate cu economia albastră. Aceştia erau distribuiţi astfel: 3,8% - prelucrarea şi conservarea peştelui, 1% - producerea de produse obţinute din prelucrarea ţiţeiului, 6,3% - fabricarea altor mijloace de transport (nave), 3,5% - lucrări de foraj, prospectarea zăcămintelor de petrol şi gaze naturale, 7% - comerţ cu ridicata a produselor petroliere, 5,2% - activităţi de transport al gazelor naturale.

    3.2.2. Activitatea portuară
    În această secţiune sunt evidenţiate principalele elemente de context în relaţie cu activitatea portuară la nivel european, informaţiile de detaliu pentru sectorul românesc al Mării Negre fiind prezentate la punctul 4.2.1 Navigaţia şi porturile.
    Planul de amenajare a spaţiului maritim este dezvoltat într-un moment în care eforturile pentru tranziţia către o economie cu emisii zero de carbon sunt accelerate, iar planificarea activităţilor desfăşurate în spaţiul maritim trebuie să susţină noua abordare pentru economie albastră durabilă, în acord cu propunerile Comisiei Europene privind politica maritimă, sintetizate în cadrul comunicării COM (2021) 240 final către Parlamentul European,
    Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor.
    Reducerea amprentei de carbon în sectorul transportului maritim şi al activităţii portuare poate contribui la atingerea obiectivelor Pactului verde european, respectiv reducerea cu 90% a emisiilor de gaze cu efect de seră la nivelul tuturor modurilor de transport, inclusiv a celor generate de către transportul maritim, recomandările urmând să fie analizate în detaliu în cadrul iniţiativei FuelEU Maritime, care are drept scop creşterea gradului de utilizare a combustibililor alternativi durabili în transportul maritim şi în porturile din Europa.^8 Comisia Europeană intenţionează instituirea unor noi zone de control al emisiilor în Marea Mediterană şi demararea unor activităţi similare în Marea Neagră,^9 pentru reducerea emisiilor atmosferice de SO_2 şi NOX provenite din transportul maritim internaţional.
    ^8 COM (2021) 562 final, Proposal for a Regulation of the European Parliament and of the Council on the use of renewable and low-carbon fuels in maritime transport and amending Directive 2009/16/EC.
    ^9 COM (2021)240 final, Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor privind o nouă abordare pentru o economie albastră durabilă în UE. Transformarea economiei albastre a UE pentru un viitor durabil.

    Comisia favorizează consolidarea poziţiei porturilor maritime în cadrul unei forme mai sustenabile de conectivitate internaţională, prin dezvoltarea acestora ca poluri de energie curată, oferirea de stimulente pentru utilizarea combustibililor din surse regenerabile de energie, reducerea amprentei ecologice a operaţiunilor portuare, inclusiv în cazul porturilor specializate de agrement şi a porturilor de pescuit, optimizarea escalelor şi stimularea utilizării pe scară mai largă a gestionării inteligente a traficului. În plus, Comisia va propune extinderea sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) la sectorul transportului maritim.^10
    ^10 COM (2020) 789 final, Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor, Strategia pentru o mobilitate sustenabilă şi inteligentă - înscrierea transporturilor europene pe calea viitorului.

    De asemenea, transportul maritim pe distanţe scurte este o alternativă atractivă pentru transportarea mărfurilor în interiorul Uniunii Europene, fiind estimată o creştere cu 50% până în anul 2050 a traficului pe căile navigabile interioare şi a transportului maritim pe distanţe scurte, comparativ cu anul 2015, ceea ce va amplifica cerinţa de spaţiu pentru crearea unor rute maritime de mare capacitate pentru acest tip de transport.^11
    ^11 Comisia Europeană, Direcţia Generală Mobilitate şi Transporturi (2015), Analysis of recent trends in EU shipping and analysis and policy support to improve the competitiveness of short sea shipping in the EU.

    Extinderea tehnologiilor care utilizează hidrogenul în porturi ar putea avea implicaţii importante pentru decarbonizarea economiei, fiind oportun schimbul de informaţii şi de bune practici cu privire la utilizarea hidrogenului drept combustibil alternativ în sectorul naval şi implicit în vederea creării unei infrastructuri de puncte de realimentare cu hidrogen în porturi. Hidrogenul poate deveni în termen scurt o alternativă de combustibil cu emisii reduse pentru căile navigabile interioare şi transportul maritim. Aceasta ar permite abordarea în acelaşi timp a emisiilor portuare locale, precum şi sprijinirea implementării hidrogenului drept combustibil alternativ în sectorul maritim, în scopul decarbonizării acestuia.

    3.2.3. Pescuitul
    În Comunicarea Comisiei Europene, COM (2021) 279 final „Către un pescuit mai durabil în UE: situaţia actuală şi orientări pentru 2022“, este accentuat rolul pescuitului în utilizarea durabilă a resurselor marine şi realizarea obiectivelor de creştere a economiei albastre, din cadrul Pactului verde european.
    Comunicarea prezintă principalele rezultate privind dezvoltarea pescuitului durabil, care confirmă necesitatea unor eforturi suplimentare pentru conservarea resurselor piscicole, protejarea ecosistemelor marine şi îmbunătăţirea durabilităţii şi performanţei sectorului pescuit, în special în Marea Mediterană şi Marea Neagră, care prezintă rate de exploatare mai ridicate decât nivelurile durabile.
    Pentru evaluarea presiunii pescuitului, a fost monitorizat indicatorul privind mortalitatea prin pescuit, care nu poate depăşi valoarea de 1, însemnând că nu poate fi capturată o cantitate mai mare de peşte faţă de capacitatea de reproducere anuală a stocurilor de peşte. În Marea Neagră şi Marea Mediterană, presiunea pescuitului asupra stocurilor de peşte a scăzut din 2003 până în anul 2018, conform indicatorului mortalităţii, la aproximativ 2,1. Pentru atingerea nivelului durabil, sunt necesare eforturi suplimentare de conservare a stocurilor de peşte, prin punerea în aplicare a Declaraţiei ministeriale de la Sofia, semnată la data de 7 iunie 2018, în cadrul unei conferinţe la nivel înalt privind pescuitul şi acvacultura în Marea Neagră, care concretizează angajamentele asumate în declaraţia de la Bucureşti şi stabileşte un plan de acţiune specific pentru următorii 10 ani pentru sustenabilitatea pescuitului din Marea Neagră.^12
    ^12 COM (2021) 279 final, Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, „Către un pescuit mai durabil în UE: situaţia actuală şi orientări pentru 2022“.

    Totodată, pentru reducerea presiunii pescuitului asupra habitatelor marine, Comisia a propus o foaie de parcurs pentru elaborarea unui plan de acţiune pentru conservarea resurselor piscicole şi protejarea ecosistemelor marine, cu scopul de a sprijini tranziţia către tehnici de pescuit mai selective şi mai puţin dăunătoare, contribuind la atingerea obiectivelor Strategiei UE în domeniul biodiversităţii pentru 2030.^13
    ^13 Comisia Europeană, DG MARE, Roadmap, Ares (2021) 2549415 - 15/04/2021.

    În România sunt multe specii neexploatate şi subexploatate. În cazul şprotului, dintr-o cotă totală anuală de aproximativ 3.400 de tone, România pescuieşte maximum 40 de tone/an. De asemenea, din 8.000 de tone cotă totală de rapană, se pescuiesc 3.000 de tone, iar dintr-o cotă de midii de aproximativ 400 de tone sunt exploatate 200 de tone. În ceea ce priveşte rechinul, din 14 tone cotă, se înregistrează capturi foarte mici, iar în cazul vongolelor nu au fost înregistrate capturi, întrucât aceasta din urmă constituie o activitate reglementată recent.


    3.3. Documentele de planificare spaţială şi strategiile relevante
    3.3.1. Documentele şi strategiile naţionale şi regionale
    Planul de amenajare a spaţiului maritim este elaborat în acord cu următorul cadru legislativ naţional:
    • Ordonanţa Guvernului nr. 18/2016, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 88/2017, cu modificările ulterioare;
    • Hotărârea Guvernului nr. 406/2017, cu modificările ulterioare;
    • Hotărârea Guvernului nr. 436/2018.

    De asemenea, Planul reflectă principalele probleme de dezvoltare şi măsurile sprijinite prin Programul pentru Acvacultură şi Pescuit 2021-2027, aflat în etapă de consultare, care reprezintă principalul instrument de finanţare pentru dezvoltarea sectorului pescuitului în România în următoarea perioadă de programare.
    Planul a avut în vedere direcţiile importante de acţiune privind spaţiul maritim românesc, stabilite prin documente strategice sectoriale, cum este Master Planul General de Transport al României, precum şi planuri zonale, cu impact semnificativ asupra unor sectoare relevante ale sectorului românesc al Mării Negre, printre care:
    - Planul de prevenire şi combatere a poluărilor accidentale;
    – Planul de pregătire, răspuns şi cooperare în caz de poluare marină cu hidrocarburi sau alte substanţe periculoase a Lacului Mangalia;
    – Planul de preluare şi gestionare a deşeurilor de la navele aflate la cheuri sau în docurile şantierului Damen Shipyards Mangalia.


    3.3.2. Documentele şi strategiile internaţionale
    Planul de amenajare a spaţiului maritim este în concordanţă cu:
    • Directiva 2008/56/CE (Directiva-cadru Strategia pentru mediul marin) şi documentele suport, respectiv Decizia Comisiei 2017/848/CE de stabilire a unor criterii şi standarde metodologice privind starea ecologică bună a apelor marine şi a specificaţiilor şi metodelor standardizate de monitorizare şi evaluare, precum şi de abrogare a Deciziei 2010/477/UE. Directiva prevede că statele membre trebuie să adopte măsurile necesare pentru a obţine sau a menţine starea ecologică bună a mediului marin până în anul 2020. Politica maritimă integrată (PMI) consideră că amenajarea spaţiului maritim este un instrument de sprijin pentru atingerea stării ecologice bune a mediului marin deoarece contribuie la managementul eficient al activităţilor maritime, precum şi la utilizarea durabilă a resurselor marine. Trebuie subliniat faptul că Planul de amenajare a spaţiului maritim este prevăzut şi corelat cu Programul de măsuri pentru atingerea stării ecologice bune a Mării Negre, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 432/2020, care susţine implementarea directivei mai sus menţionate;
    • Directiva (UE) 2018/2.001 a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 decembrie 2018, care prevede că statele membre asigură în mod colectiv faptul că ponderea energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie al Uniunii în 2030 este de cel puţin 32 % şi stabileşte un cadru comun pentru promovarea energiei din surse regenerabile ca obiectiv obligatoriu al Uniunii Europene privind ponderea globală a energiei din surse regenerabile în cadrul consumului final brut de energie al Uniunii în 2030. De asemenea, directiva stabileşte norme referitoare la sprijinul financiar pentru energia electrică din surse regenerabile, la autoconsumul acestui tip de energie electrică şi la utilizarea energiei din surse regenerabile în sectorul încălzirii şi răcirii şi în cel al transporturilor, la cooperarea regională între statele membre, precum şi între statele membre şi ţări terţe, la garanţiile de origine, la procedurile administrative şi la informare şi formare. Totodată, Directiva 2018/2.001 stabileşte criteriile de durabilitate şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru biocombustibili, biolichide şi combustibilii din biomasă;
    • Regulamentul (UE) nr. 1315/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea reţelei transeuropene de transport şi de abrogare a Deciziei nr. 661/2010/UE stabileşte orientări pentru crearea unei reţele transeuropene de transport care cuprinde o structură pe două niveluri, care constă într-o reţea globală şi o reţea centrală, stabilită pe baza reţelei globale. Regulamentul stabileşte priorităţile pentru dezvoltarea reţelei transeuropene de transport.

    Amenajarea spaţiului maritim contribuie la realizarea obiectivelor:
    • Directivei 2008/56/CE de instituire a unui cadru de acţiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru Strategia pentru mediul marin);
    • Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei;
    • Directivei (UE) 2018/2001 a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile;
    • Regulamentului (CE) nr. 1.380/2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1.954/2003 şi (CE) nr. 1.224/2009 ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2.371/2002 şi (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului şi a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului;
    • Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind conservarea păsărilor sălbatice;
    • Directivei 92/43/CEE a Consiliului privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică;
    • Regulamentului (UE) nr. 1.315/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului in 11 decembrie 2013 privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea reţelei transeuropene de transport şi de abrogare a Deciziei nr. 661/2010/UE;
    • Regulamentul (UE) nr. 1.143/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind prevenirea şi gestionarea introducerii şi răspândirii speciilor alogene invazive.
    Totodată, amenajarea spaţiului maritim promovează la nivel naţional principiile evidenţiate în cadrul:
    • Comunicării Comisiei Europene din 21 ianuarie 2009 intitulate „Obiective strategice şi recomandări pentru politica UE în domeniul transportului maritim până în 2018“;
    • Comunicării Comisiei din 20 septembrie 2011 intitulate „Foaie de parcurs către o Europă eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor“;
    • Comunicării Comisiei din 19 mai 2020 intitulate „Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030“;
    • Comunicării Comisiei Europene din 24 februarie 2021 intitulate „Construirea unei Europe reziliente la schimbările climatice - Noua Strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice“;
    • Comunicării Comisiei Europene din 17 mai 2021 privind „O nouă abordare pentru o economia albastră durabilă în Uniunea Europeană. Transformarea economiei albastre a UE pentru un viitor durabil“.


    Viziunea strategică a Planului de amenajare a spaţiului maritim şi scopul acestuia sunt concordante cu principiile promovate de următoarele strategii la nivel european sau internaţional:
    • Pactul Ecologic European, inclusiv propunerile din cadrul pachetului legislativ „Fit to 55“, care vizează domeniul maritim pentru un spaţiu maritim european verde;
    • „Noua Agendă Teritorială 2030 a Uniunii Europene. Un viitor pentru toate teritoriile“;
    • Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă.




    4. Colectarea, analiza şi cartografierea datelor statistice
    4.1. Prezentarea generală a aspectelor relevante (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 9. Procesul de colectare şi prelucrare a datelor spaţiale

    4.2. Aspectele relevante privind utilizările spaţiului maritim
    4.2.1. Navigaţia şi porturile
    Portul Constanţa cu zona Midia şi portul Mangalia sunt porturi maritime a căror infrastructură aparţine domeniului public al statului. Entităţile responsabile de reglementarea şi funcţionarea acestora sunt Compania Naţională „Administraţia Porturilor Maritime“ - S.A. Constanţa (APM) şi „Autoritatea Navală Română“ (ANR), ambele subordonate Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii.
    Portul Constanţa este un hub important pentru Europa Centrală şi de Est, lider în regiunea vestică a Mării Negre. Datorită Canalului Dunăre-Marea Neagră, un punct-cheie al infrastructurii sale, Portul Constanţa are avantajul de a fi situat la capătul Coridorului Rin-Dunăre. Acesta acoperă 3.926 ha, din care 1.313 ha este teren şi restul de 2.613 ha este apă. Lungimea totală a cheurilor este de 29,83 km, iar adâncimile variază între (–)4 şi (–)19 metri. Portul Constanţa este atât port maritim, cât şi port fluvial. Conectarea portului cu fluviul Dunărea se face prin Canalul Dunăre-Marea Neagră.
    Portul Constanţa face parte din coridorul de transport paneuropean Rin-Dunăre, având o suprafaţă totală de 3.926 ha, fiind structurat în trei subdiviziuni:
    - port maritim cu o capacitate anuală de manipulare de 100 de milioane de tone, deservit de 140 de dane operaţionale care permit accesul navelor funcţionale cu o capacitate de 220.000 tdw;
    – port fluvial şi maritim deopotrivă ce permite accesul oricărui tip de navă fluvială, având o capacitate anuală de manipulare de 10 milioane de tone;
    – port turistic (Marina Tomis) situat în zona turistică a oraşului Constanţa, ce oferă un potenţial ridicat pentru acostarea navelor de pasageri care navighează în jurul sau de-a lungul Mării Negre, fiind în prezent o zona de adăpost pentru ambarcaţiunile de agrement.

    Ca limite comerciale, portul Constanţa este delimitat prin digurile de nord şi de sud, cu lungimi de 8.344 m şi respectiv 5.560 m.
    Portul Constanţa cuprinde terminale prin care se pot manipula toate categoriile de mărfuri:
    - terminal vrac lichid - utilizat pentru importul de ţiţei şi alte produse petroliere şi pentru exportul de produse petroliere rafinate, derivate petroliere şi alte produse chimice lichide;
    – terminale vrac solid - există două terminale specializate care operează minereu de fier, bauxită, cărbune şi cocs. Terminalele pot opera atât nave maritime, cât şi fluviale, cu o rată de descărcare de peste 45.000 de tone/24 de ore. Capacitatea de stocare este de 4,7 milioane de tone simultan, iar capacitatea anuală de funcţionare este de peste 27 de milioane de tone. Există, de asemenea, un terminal specializat (capacitate de stocare de peste 100.000 de tone şi capacitate de funcţionare de 4,2 milioane de tone/an) în care sunt operate îngrăşăminte, fosfat, uree, apatit şi alte produse chimice;
    – terminale mărfuri generale - toată gama de servicii pentru mărfuri generale este furnizată în mod eficient de către companiile de stivare;
    – terminale Ro-Ro/Ferry - în portul Constanţa există două terminale Ro-Ro situate în partea de sud a portului cu zone de depozitare de 17.000 şi respectiv 71.000 de metri pătraţi. Terminalul de feriboturi oferă condiţii adecvate de operaţiuni de încărcare-descărcare pentru nave specializate, fiind echipat pentru manipularea trenurilor;
    – terminal de pasageri - este proiectat pentru o capacitate de 100.000 de pasageri/an. Este conectat cu centrul oraşului Constanţa (1 km), aeroportul internaţional M. Kogălniceanu (25 km) şi gara Constanţa (3 km);
    – terminal de barje - oferă condiţii optime pentru acostarea şi staţionarea în siguranţă a barjelor şi împingătoarelor, pentru operarea acestora, formarea şi desfacerea convoaielor. Investiţia permite utilizatorilor să folosească o capacitate de ancorare pentru aproximativ 10 milioane de tone de mărfuri.

    Zona Midia are o suprafaţă de 823,9 ha, din care 223,8 ha uscat şi 600,1 ha apă. Deserveşte Complexul Petrochimic adiacent, permiţând accesul tancurilor cu capacitate de 20.000 tdw. Are o capacitate de funcţionare anuală de peste 300 de nave prin patru dane operaţionale, specializate în manipularea şi depozitarea produselor supradimensionate, containere, îngrăşăminte şi mărfuri generale. Cu toate acestea, una dintre principalele activităţi constă în furnizarea de servicii exportatorilor de animale, în special ovine şi bovine.
    Traficul maritim în portul Midia confirmă o uşoară tendinţă de scădere. Datele privind traficul navelor maritime indică o scădere pentru navele cu capacitate redusă (capacităţi < 5.000), precum şi pentru capacităţile navelor mari (în limita a 90.000-180.000).
    În portul Midia există un terminal de gaz petrolier lichefiat - cu o suprafaţă de aproximativ 24.000 mp şi o capacitate de stocare de 4.000 mc. Terminalul este conectat la reţeaua de transport feroviar, rutier şi naval, asigurând 20 de locuri de muncă.
    Portul Mangalia are o suprafaţă de 184,6 ha, din care 28 ha este uscat şi 156,6 ha apă. Digurile din nord şi sud au o lungime totală de 2,74 km, fiind destinat traficului de mărfuri generale, GPL si bitum.
    Există 4 dane (2 dane operaţionale) cu o lungime totală de 540 m. Adâncimea maximă este de 9 m. Principalele mărfuri operate sunt bitum, mărfuri generale şi GPL. Spre deosebire de porturile Constanţa şi Midia, traficul maritim în portul Mangalia a arătat o uşoară tendinţă de creştere în perioada 2016-2019, în special pentru navele cu capacitate redusă (capacităţi < 5.000).
    Porturile turistice sunt porturile Tomis, Belona (situat în Eforie Nord), portul turistic Mangalia şi Marina Limanu (LifeHarbour Limanu situat pe lacul Limanu, care comunică cu marea, în apropiere de Mangalia). Acestea oferă facilităţi de acostare, depozite, operaţiuni de ridicare şi lansare pentru ambarcaţiuni mici şi medii, cursuri de navigaţie, precum şi organizarea de competiţii de iahting. De asemenea, exista mici porturi turistice cu facilităţi de ancorare şi în Costineşti, Sfântu Gheorghe şi Sulina.
    Portul Tomis este situat în centrul istoric al oraşului Constanţa. Portul a fost construit în 1958 prin închiderea golfului Delfinului cu două baraje: cel nordic, cu o lungime iniţială de 400 m, extins în 2007 cu 200 m; cel estic cu o lungime de 500 m începând de la stânca Cazinoului, o clădire istorică din Constanţa, unul dintre cele mai reprezentative simboluri ale oraşului, construită în 1909. Trei dintre cele patru laturi ale sale (cele de est, sud şi vest) oferă facilităţi de acostare.
    Din 2008 până în 2010 au fost făcute investiţii pentru a permite creşterea traficului anual şi a frecvenţei turistice. Prin amplasarea şi infrastructura sa, portul Tomis are un potenţial ridicat pentru o gamă largă de activităţi sportive nautice, turism nautic, activităţi de agrement şi facilităţi de adăpost pentru bărci cu vele.
    Portul Mangalia este situat lângă graniţa bulgară şi este cel mai modern port turistic din România, oferind condiţii ideale pentru staţionarea şi întreţinerea ambarcaţiunilor (până la 18 m lungime). Portul Mangalia are o capacitate de 146 locuri de acostare pentru ambarcaţiuni, cheuri în lungime de 155 m şi a fost construit în perioada 2006-2008, cu asistenţă financiară UE de 4.071.365,77 euro (prin Programul Phare CES 2004/016-772.04.01.01.01 - Proiecte majore de infrastructură regională) şi o contribuţie de 651.418,52 euro de la Consiliul Local şi Municipiul Mangalia. Portul Mangalia este singurul port turistic de pe coasta Mării Negre, îmbunătăţit şi extins în conformitate cu standardele tehnice şi de calitate europene, ceea ce permite includerea în cele mai prestigioase reţele de porturi turistice europene. Oferă acces direct la cheuri şi o legătură directă cu oraşul, un spaţiu protejat de vânturi puternice şi furtuni şi o zonă extinsă, adecvată sporturilor nautice.
    Pe lângă porturile maritime menţionate mai sus, în zona de vărsare a canalului Sulina se află portul Sulina situat la 148 km nord de Constanţa.
    Pe lângă serviciile de reparaţii oferite navelor în porturile maritime mai sus menţionate, există facilităţi de reparare nave în zona portului Sulina.
    a) Dezvoltarea infrastructurii în porturi pentru combustibili alternativi utilizaţi în transporturi
    Ministerul Energiei, conform prevederilor Legii nr. 34/2017 privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi şi ale Hotărârii Guvernului nr. 87/2018 pentru aprobarea Strategiei privind Cadrul naţional de politică pentru dezvoltarea pieţei în ceea ce priveşte combustibilii alternativi în sectorul transporturilor şi pentru instalarea infrastructurii relevante în România şi înfiinţarea Consiliului interministerial de coordonare pentru dezvoltarea pieţei pentru combustibili alternativi, susţine dezvoltarea infrastructurii de combustibili alternativi în România, astfel încât toate tipurile de transport, metodele şi tehnologiile relevante să poată fi utilizate nediscriminatoriu în conformitate cu eficienţa, aplicabilitatea şi rentabilitatea lor pentru a asigura un sistem de transport cu un grad ridicat de continuitate şi un impact minim asupra mediului înconjurător şi sănătăţii populaţiei, atât în aglomerările urbane, cât şi de-a lungul infrastructurii interurbane şi reţelelor europene de transport rutier, naval şi aerian.
    Cu privire la infrastructura de combustibili alternativi din porturi, obiectivele cu caracter general (prevăzute în strategia din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 87/2018) sunt:
    - Asigurarea condiţiilor necesare pentru construirea a cel puţin un punct de realimentare cu GNL în portul maritim din reţeaua TEN-T centrală (Constanţa) până la finalul anului 2025 şi a cel puţin un punct de realimentare cu GNL în cel puţin unul din porturile interne din cadrul reţelei centrale TEN-T, până la finalul anului 2030. Administraţiile portuare vor pune la dispoziţia operatorilor economici terenuri portuare pentru construcţia de terminale GNL, cu respectarea standardelor tehnice de infrastructură critică, în momentul în care condiţiile comerciale sunt îndeplinite.
    – Asigurarea, prin întreţinerea şi modernizarea sistemelor existente, acolo unde este cazul, a infrastructurii de alimentare cu energie electrică de la mal a navelor maritime şi de navigaţie interioară, în conformitate cu cererea identificată şi costurile implicate, în mod prioritar în porturile maritime sau de navigaţie interioară ale reţelei centrale TEN-T până la finalul anului 2023, şi în alte porturi, după caz, până la finalul anului 2025, de către administraţiile portuare care deţin în proprietate şi/sau administrare aceste porturi.

    Pentru aplicaţiile de transport maritim, hidrogenul poate deveni în termen scurt o alternativă de combustibil cu emisii reduse pentru căile navigabile interioare şi transportul maritim. Mai multe porturi din ţări UE s-au angajat în analize şi studii privind furnizarea de hidrogen pentru a-şi decarboniza operaţiunile, sectorul de transport maritim şi industriile din interiorul ţărilor respective. Extinderea tehnologiilor care utilizează hidrogenul în porturi ar putea avea implicaţii importante pentru decarbonizarea economiei. Aceasta ar permite abordarea în acelaşi timp a emisiilor portuare locale, precum şi sprijinirea implementării hidrogenului drept combustibil alternativ în sectorul maritim, în scopul decarbonizării acestuia.
    La nivelul autorităţilor române există o colaborare permanentă cu structurile de specialitate ale Comisiei Europene şi cu asociaţiile de profil în vederea schimbului de informaţii şi de bune practici cu privire la utilizarea hidrogenului drept combustibil alternativ în sectorul naval şi implicit în vederea creării unei infrastructuri de puncte de realimentare cu hidrogen în porturi.
    Totodată, noul Plan de dezvoltare a sistemului naţional de transport al gazelor naturale (SNT), pentru perioada 2020-2029, elaborat de operatorul sistemului, compania de stat Transgaz, prevede realizarea unui terminal de import de gaze naturale lichefiate (GNL) la ţărmul Mării Negre - „Interconectarea SNT la Terminal GNL amplasat la malul Mării Negre“. Mai precis, este vorba de interconectarea la terminal a conductelor de tranzit T1 şi T2 Isaccea-Negru Vodă.
    Proiectul constă în preluarea gazelor naturale de la ţărmul Mării Negre printr-un terminal GNL şi presupune realizarea interconectării sistemului naţional de transport gaze naturale la terminalul GNL prin construirea unei conducte de transport gaze naturale, în lungime de cca 25 km, de la ţărmul Mării Negre până la conductele T1 şi T2. Capacitatea şi presiunea de proiectare pentru această conductă se vor stabili în funcţie de cantităţile de gaze naturale disponibile la ţărmul Mării Negre, iar termenul preconizat de finalizare este în anul 2026. Valoarea estimată a investiţiei este de 19,6 milioane euro.

    b) Transport maritim (infrastructură, transport naval, construcţii navale, şantiere navale)
    Conform Legii nr. 235/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/1999 privind administrarea porturilor şi căilor navigabile, utilizarea infrastructurilor de transport naval aparţinând domeniului public, precum şi desfăşurarea activităţilor de transport naval în porturi şi pe căile navigabile interioare, este important să menţionăm că infrastructura de transport naval este constituită din: apele naţionale navigabile ale României, infrastructura de căi navigabile interioare şi infrastructura portuară indiferent de forma de proprietate. Infrastructura de căi navigabile este constituită din: căile navigabile ale României, ecluzele, apărările şi consolidările de maluri şi taluzuri, drumurile tehnologice de-a lungul canalelor navigabile, construcţii hidrotehnice, precum şi terenurile, instalaţiile şi echipamentele aferente acestora. Infrastructura portuară este constituită din următoarele elemente: terenurile portuare, construcţiile hidrotehnice destinate acostării navelor şi/sau aferente porturilor, bazinele portuare din interiorul porturilor, şenalele de acces în porturi, căile ferate, drumurile tehnologice, instalaţiile şi echipamentele aflate în perimetrul portuar şi care sunt destinate furnizării de utilităţi, acvatoriile.

    Tabel 6. Traficul de mărfuri (tone) din principalele porturi româneşti în perioada 2014-2019

┌─┬─────────┬──────────┬──────────┬──────────┬──────────┬──────────┬──────────┬────────┐
│ │Port     │2014      │2015      │2016      │2017      │2018      │2019      │Reţea   │
│ │         │          │          │          │          │          │          │TEN-T   │
├─┼─────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼────────┤
│1│Constanţa│47.066.000│48.664.000│50.233.000│49.436.000│51.600.000│56.750.000│centrală│
├─┼─────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼────────┤
│2│Midia    │6.898.000 │6.360.000 │7.374.000 │7.695.000 │8.154.000 │8.215.000 │        │
├─┼─────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼────────┤
│3│Galaţi   │6.019.000 │7.312.000 │7.726.000 │7.520.000 │7.720.000 │7.980.000 │centrală│
├─┼─────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼────────┤
│4│Tulcea   │1.257.000 │1.513.000 │1.554.000 │1.403.000 │1.804.000 │1.992.000 │globală │
├─┼─────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼────────┤
│5│Brăila   │924.000   │822.000   │842.000   │765.000   │957.000   │1.232.000 │globală │
├─┼─────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼────────┤
│6│Călăraşi │493.000   │470.000   │544.000   │664.000   │757.000   │1.106.000 │globală │
│ │- Chiciu │          │          │          │          │          │          │        │
├─┼─────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼────────┤
│7│Giurgiu  │379.000   │615.000   │543.000   │603.000   │678.000   │830.000   │centrală│
├─┼─────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┼────────┤
│8│Mangalia │284.000   │231.000   │239.000   │90.000    │103.000   │267.000   │        │
└─┴─────────┴──────────┴──────────┴──────────┴──────────┴──────────┴──────────┴────────┘


    Sursa: INS, Transportul portuar de mărfuri şi pasageri
    Traficul maritim din portul Constanţa confirmă o uşoară tendinţă de scădere, pentru navele cu capacitate redusă (capacităţi < 5.000 tdw), precum şi pentru navele cu capacităţi cuprinse între 45.000-90.000 tdw. În ceea ce priveşte traficul fluvial, nu există o tendinţă evidentă în ultimii ani.
 (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 10. Porturi, rade şi rute de transport
    Sursă date: Direcţia Hidrografică Maritimă, 2022
    Traficul maritim este concentrat în zona portului maritim Constanţa (inclusiv Agigea), dar şi în zona porturilor situate pe sectorul maritim al Dunării (Brăila, Galaţi şi Tulcea). În general, traficul maritim are ruta spre Istanbul şi strâmtoarea Bosfor, cu o densitate mai mare de 1.200 rute/0,4 kmp/an.
    Şantierele navale (Constanţa, Mangalia şi Damen Mangalia) pot executa o gamă largă de lucrări de construcţii, reparaţii, întreţinere şi dezmembrare nave cu un grad ridicat de diversitate şi complexitate: construcţii metalice, secţiuni şi blocuri pentru asamblare/dezasamblare nave, construcţii navale, tăiere cu plasmă etc. Producţia generală de nave şi structuri plutitoare pentru perioada 2015-2017 a arătat o tendinţă de scădere.
 (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 11. Transportul maritim (porturi, rute de transport, intensitate trafic)
    Sursă date: EMODNet Human activities, I.N.C.D.M. „Grigore Antipa“

    c) Dragare şi descărcare
    În cazul porturilor Constanţa, Midia şi Mangalia, lucrările de dragare sunt necesare pentru a atinge următoarele obiective:
    - eliminarea limitărilor de pescaj în interiorul porturilor;
    – îmbunătăţirea manevrelor sigure şi a condiţiilor de navigaţie;
    – creşterea eficienţei operatorilor prin evitarea operaţiunilor de umplere şi manipulare dublă;
    – consolidarea poziţiei actuale a porturilor în regiunea Mării Negre şi a sistemului european de transport.


    d) Portul Constanţa
    În prezent este în implementare proiectul „Modernizarea infrastructurii portuare prin asigurarea creşterii adâncimii canalelor şi bazinelor şi a siguranţei navigaţiei în portul Constanţa“, finanţat prin Programul operaţional UE Infrastructură mare POIM 2014-2020, axa prioritară 1 - Îmbunătăţirea mobilităţii prin dezvoltarea reţelei TEN-T şi a transportului de metrou, obiectiv specific 1.3 - Creşterea utilizării căilor navigabile şi a porturilor situate în reţeaua centrală TEN-T. Ca urmare, adâncimile apei în bazinele portuare şi la danele de operare vor fi conforme cu adâncimile proiectate, iar astfel se va întări poziţia actuală a portului Constanţa în regiunea Mării Negre şi în cadrul sistemului european de transport. Proiectul prevede lucrări de dragare în 17 zone portuare pentru a aduce la nivelul proiectat bazinele şi şenalul de acces din portul Constanţa.

    e) Portul Midia
    Adâncimea apei la dane este principalul factor restrictiv pentru operarea în portul Midia. Această situaţie a apărut din cauza întârzierii investiţiilor pentru lucrările de dragare şi a dus la o scădere semnificativă a eficienţei operaţiunilor determinate de dificultăţile de primire/intrare a navelor mai mari.

    f) Portul Mangalia
    Adâncimea apei şi accesul în acvatoriul portului sunt principalele constrângeri în portul Mangalia. Această situaţie a fost generată de gestionarea necorespunzătoare a adâncimilor şi nerespectarea campaniilor de dragare anterioare şi de faptul că nu a fost executat planul de investiţii pentru dragare, în special la intrarea în port. Principala consecinţă este capacitatea operaţională limitată a şantierului naval Damen Mangalia, care împiedică intrarea navelor mai mari.


    4.2.2. Pescuitul
    a) Activitatea de pescuit
    În România, pescuitul se practică de-a lungul litoralului, fiind susţinut de existenţa a patru porturi principale de pescuit (Sulina, Capul Midia, Constanţa şi Mangalia) şi de alte 31 puncte de debarcare, situate între Sulina - Vama Veche. În prezent este în curs de derulare Proiectul „Facilitaţi pescăreşti pentru portul Midia“, având ca beneficiar Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură (ANPA).
    În România, pescuitul tradiţional marin se practică de-a lungul litoralului românesc, în zonele marine până la izobata de 90 m iarna. Pescuitul, în general, se desfăşoară în apele marine interioare şi teritoriale (până la 12 Mm):
    - pescuit staţionar la unelte tip talian, setci fixe şi cuşti (până la 20 m);
    – pescuit fără unelte (cu scafandri) la rapane/midii (până la 15 m);
    – pescuit cu unelte tractate tip traul, beam-traul, drăgi (până la 60 m);
    – pescuit recreativ, cu unelte tradiţionale şi în ZEE a României;
    – pescuit specializat la calcan cu setci fixe şi la rechin cu paragate (până la 90 m).

    Flota românească de pescuit funcţionează în zona de competenţă a Organizaţiilor Regionale de Management al Pescuitului - G.F.C.M, Zona 37 - Marea Mediterană şi Marea Neagră, Subzona 37.4, Divizia 37.4.2, GSA 29.
    În prezent, navele de pescuit cu unelte tractate utilizate în apele româneşti se caracterizează astfel: sunt în mare parte dotate cu vinciuri hidraulice pentru ridicarea beam traw-ului la rapană a dragii hidraulice la vongole şi a traului pelagic la peşte. O parte din nave au în dotare instalaţie frigorifică, 3 nave au instalaţii complexe hidraulice de pescuit vongole şi instalaţii de centru de expediere şi purificare moluşte. Principalele probleme care afectează pescuitul sunt legate de lipsa infrastructurii portuare care să asigure operaţiunile de acostare, debarcare, staţionare şi de prima vânzare pe întreaga linie costieră, precum şi numărul redus de fabrici de procesare. De asemenea, nearmonizarea legislaţiei naţionale reprezintă un obstacol în menţinerea şi dezvoltarea sectorului pescăresc. În apele marine româneşti, activitatea de pescuit se desfăşoară în principal în intervalul aprilie-septembrie, când cele mai importante specii comerciale de peşti ajung în zona costieră pentru reproducere şi hrănire. Situaţia capturilor de peşte aferente porturilor în tone debarcate în perioada 2012-2021 este prezentată în Tabelul nr. 7.

    Tabel 7. Capturile de peşte (toate speciile) aferente porturilor, în perioada 2010-2020

┌──────────┬────────────────────────────────────────────────────────────────────┬─────────┐
│Portul/   │Capturile aferente porturilor şi punctelor de debarcare (tone)      │Total    │
│Punctul de├─────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┤2012-2021│
│debarcare │2012 │2013  │2014  │2015  │2016  │2017  │2018  │2019  │2020  │2021  │         │
├──────────┼─────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────────┤
│Port      │159,9│128,9 │215,2 │738,9 │47,2  │24,2  │26,2  │20,2  │25,8  │15,4  │1401,9   │
│Sulina    │     │      │      │      │      │      │      │      │      │      │         │
├──────────┼─────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────────┤
│Port Midia│20,0 │188,8 │507,0 │1551,3│2914,7│3351,9│2882,4│2704,0│2392,8│2038,5│18551,4  │
├──────────┼─────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────────┤
│Port Tomis│0,0  │155,4 │132,9 │675,5 │1092,7│1725,6│1203,4│952,0 │539,1 │296,2 │6772,8   │
├──────────┼─────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────────┤
│Port      │0,0  │123,2 │177,8 │417,8 │701,7 │710,8 │597,9 │436,0 │145,8 │66,8  │3377,9   │
│Constanţa │     │      │      │      │      │      │      │      │      │      │         │
├──────────┼─────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────────┤
│Port      │61,0 │263,7 │169,8 │260,7 │8,7   │4,8   │731,0 │766,0 │549,1 │189,7 │3004,6   │
│Mangalia  │     │      │      │      │      │      │      │      │      │      │         │
├──────────┼─────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────────┤
│PD Sfântu │0,6  │0,0   │0,0   │0,0   │12,8  │29,9  │0,0   │146,2 │148,5 │110,0 │448,0    │
│Gheorghe  │     │      │      │      │      │      │      │      │      │      │         │
├──────────┼─────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────────┤
│PD        │6,0  │161,0 │214,7 │635,9 │1301,1│1458,4│1242,3│1161,0│155,0 │80,5  │6415,7   │
│Edighiol  │     │      │      │      │      │      │      │      │      │      │         │
├──────────┼─────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────────┤
│PD Mamaia │206,6│3,5   │35,9  │26,6  │59,0  │1316,3│216,2 │335,6 │31,6  │37,3  │2268,6   │
├──────────┼─────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────────┤
│PD Agigea │3,8  │3,3   │10,9  │20,0  │18,3  │20,6  │56,7  │50,5  │300,0 │129,7 │613,9    │
├──────────┼─────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────────┤
│PD Eforie │0,0  │0,0   │0,0   │0,0   │0,0   │17,0  │20,2  │83,5  │48,2  │99,7  │268,6    │
│Sud       │     │      │      │      │      │      │      │      │      │      │         │
├──────────┼─────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────────┤
│PD        │319,6│491,1 │475,9 │463,5 │317,8 │872,6 │749,1 │475,0 │104,3 │10,6  │4279,4   │
│Costineşti│     │      │      │      │      │      │      │      │      │      │         │
├──────────┼─────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────────┤
│PD Olimp  │14,1 │77,7  │247,6 │37,4  │356,0 │10,8  │10,7  │11,4  │15,4  │46,7  │827,7    │
├──────────┼─────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────────┤
│PD 2 Mai  │7,7  │12,1  │8,9   │13,6  │6,1   │9,4   │7,9   │6,6   │7,5   │4,5   │84,4     │
├──────────┼─────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────────┤
│PD Vama   │6,6  │8,5   │2,0   │0,2   │0,7   │0,8   │0,4   │1,9   │0,0   │1,5   │22,6     │
│Veche     │     │      │      │      │      │      │      │      │      │      │         │
├──────────┼─────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────────┤
│Total (to)│805,9│1617,0│2198,8│4841,3│6836,9│9553,2│7744,4│7149,9│4462,9│3127,1│48337,4  │
└──────────┴─────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴─────────┘


    Sursa: Agenţia Naţională de Pescuit şi Acvacultură (ANPA)
    Zonele de pescuit şi zonele interzise pentru pescuit au fost stabilite pe baza sectoarelor industriale şi a altor zone de restricţie. Acestea pot fi delimitate pe baza înregistrărilor de capturi anuale care depind de condiţiile de mediu care influenţează migraţiile şi aglomerările pescăreşti.
    În ultimul deceniu, interesul pentru exploatarea moluştelor marine din Marea Neagră a crescut semnificativ. În prezent, în România, moluştele nu sunt considerate un aliment tradiţional, dar în ultimii treizeci de ani s-a înregistrat creşterea preferinţei populaţiei pentru consumul de midii, stridii şi a gasteropodului Rapana:
    - gasteropodul Rapana (Rapana venosa) a devenit baza pescuitului marin în România, în prezent;
    – midiile (Mytilus galloprovincialis) sunt pescuite numai cu ajutorul scafandrilor şi cu hidrodraga;
    – pescuitul moluştelor bivalve (midii, vongole) a fost reglementat în anul 2018 prin introducerea dragii hidraulice în prevederile Ordinului MADR nr. 1.369/2018 în apele marine şi interioare, iar captura totală admisibilă a fost stabilită pentru vongole (Chamelea gallina) la 1000 de tone prin Ordin TAC/2019, iar la midii la 500 de tone prin Ordin TAC/2021.


    b) Flote, unelte de pescuit şi efortul de pescuit
    Activitatea navelor de pescuit a scăzut treptat până la punctul în care la data de 31.12.2021 flota de pescuit era formată din 163 de nave/ambarcaţiuni cu o capacitate totală de 1575,26 GT şi 6198,29 KW.
    Pe litoralul românesc, în anul 2021, 365 de pescari au activat, folosind diferite tipuri de unelte. Nivelul capturilor diferă de la un an la altul, în funcţie de evoluţia condiţiilor hidroclimatice, de starea stocurilor de peşti şi de efortul de pescuit (numărul de plase, numărul de zile de pescuit eficiente). De regulă, capturile sunt dominate de specii pelagice, cu dimensiuni mici şi cicluri de viaţă scurte.
    La nivelul anului 2021 au fost debarcate un număr de 23 de specii diferite. Capturile semnificative au inclus: rapană 87,8%; midii 4%; calcan 2,3%; şprot 1,5%; hamsie 1,2%.


    4.2.3. Turismul maritim şi de litoral
    Turismul este una dintre cele mai importante şi reprezentative activităţi economice din zona costieră. Sectorul turistic stimulează creşterea economică generând venituri, locuri de muncă şi investiţii. Totodată, acesta contribuie la susţinerea patrimoniului cultural şi natural, oferind venituri pentru a finanţa facilităţi şi infrastructură care sunt apreciate de vizitatori şi rezidenţi şi promovează identitatea şi apartenenţa noastră europeană, distinctă prin diversitatea sa.
    Conform Planului Naţional de Amenajare a Teritoriului - Secţiunea VIII-a Zone cu resurse turistice, în zona costieră au fost identificate 10 unităţi administrativ-teritoriale cu concentrare foarte mare de resurse turistice (localităţile Constanţa, Mangalia, Eforie, Limanu, Agigea, Techirghiol şi Istria, din judeţul Constanţa şi localităţile Sulina, Murighiol şi Sfântu Gheorghe, din judeţul Tulcea) şi 8 unităţi administrativ-teritoriale cu concentrare mare de resurse turistice (localităţile Năvodari, Costineşti, 23 August, Tuzla, Corbu, Mihai Viteazu, în judeţul Constanţa şi localităţile Jurilovca şi C.A. Rosetti în judeţul Tulcea).
    Între limitele geografice ale Golfului Musura şi Vama Veche, de la nord la sud, litoralul românesc prezintă două părţi distincte de-a lungul liniei de ţărm: partea de nord, inclusă în cadrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, de la Golful Musura la Portul Midia, şi partea de sud, antropizată, în care s-au dezvoltat o serie de 12 staţiuni turistice, de la Capul Midia la Vama Veche.
    Din punctul de vedere al planificării spaţiale maritime, trebuie menţionat că turismul marin nu este încă foarte dezvoltat în România, dar impactul turismului costier asupra mării şi al altor activităţi maritime este semnificativ.
    Zona costieră cuprinde circa 30% din capacitatea totală de cazare din România, deşi, prin natura sa specifică, activitatea turistică litorală se caracterizează printr-o sezonalitate semnificativă (iunie-septembrie). Pe lângă oferta de cazare din reţeaua standard (hoteluri, moteluri, pensiuni turistice, camping, etc.), pe litoral s-a dezvoltat sistemul privat de cazare la localnici. Numărul locurilor de cazare pe litoralul românesc este de aproximativ 150.000^14.
    ^14 Baza de date a Ministerului Antreprenoriatului şi Turismului (http://turism.gov.ro/web/autorizare-turism/).

    Pe litoralul românesc sunt atestate 12 staţiuni turistice de interes naţional - Mamaia, Mamaia Nord, Eforie Nord, Eforie Sud, Techirghiol, Costineşti, Neptun-Olimp, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn şi Mangalia.
    Numărul turiştilor de pe litoral a crescut constant în ultimii 20 de ani. Dacă în anul 2000 în judeţul Constanţa erau înregistraţi oficial 757.789 turişti în cadrul structurilor de cazare, numărul acestora a crescut la aproape 1,4 milioane în anul 2019. În anul 2020, pe fondul pandemiei COVID-19, numărul turiştilor s-a redus cu 27,2%, o scădere mult mai mică decât la nivel naţional (– 52,2%).^15 Se remarcă o concentrare teritorială pronunţată a cererii turistice din judeţul Constanţa, respectiv aproximativ 98% din numărul de turişti aleg localităţile de pe coasta Mării Negre^16.
    ^15 INS, baza de date Tempo (http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table).
    ^16 INCDT (2019), Strategia Integrată de Dezvoltare Durabilă a Turismului în Judeţul Constanţa, 2019-2028. Faza 1 - Analiza diagnostic privind dezvoltarea turismului în judeţul Constanţa.

    În privinţa zonei litorale, aproximativ 90% din numărul total de turişti sunt înregistraţi în perioada de sezon (mai-septembrie), iar 2/3 din numărul de turişti în perioada de vârf de sezon (lunile iulie-august). Această concentrare în timp şi spaţiu generează o serie de efecte negative. O aglomerare excesivă în perioada de vârf de sezon şi, în special în weekendurile din vârf de sezon creează o serie de probleme, pe de-o parte legate de gradul de satisfacţie a turiştilor, iar pe de altă parte legate de protejarea factorilor de mediu, în perioada de vârf de sezon adesea depăşindu-se capacitatea de suport a plajei, infrastructura de acces şi de primire turistică.
    Dacă în perioada comunistă litoralul românesc era o destinaţie turistică de top la nivel european, capabilă să atragă atât un număr mare de turişti români, dar totodată şi un număr important de turişti străini, în anii de tranziţie, pe fondul unor privatizări nereuşite şi al unor investiţii la nivel minim, staţiunile turistice din zona de litoral au pierdut din atractivitatea de altă dată, odată cu numărul mare de hoteluri rămase închise în timpul sezonului, cu străzile deteriorate, trotuare distruse, spaţiile verzi neîngrijite, iluminatul public deficitar, locurile de parcare insuficiente, plajele neîngrijite, amenajarea precară a falezelor şi a locurilor de promenadă etc.
    Pe de altă parte, acolo unde s-au făcut investiţii masive în noi structuri de cazare (ex. Mamaia Nord-Năvodari), dezvoltarea acestora s-a făcut haotic, fără a acorda importanţă spaţiilor verzi, spaţiilor pietonale şi a dotărilor complementare locuirii, având un impact negativ semnificativ, favorizând aglomerarea staţiunii şi împiedicând construirea unui produs turistic calitativ, ofertant, diversificat şi competitiv.^17
    ^17 INCDT (2019), Strategia Integrată de Dezvoltare Durabilă a Turismului în Judeţul Constanţa, 2019-2028. Faza 1 - Analiza diagnostic privind dezvoltarea turismului în judeţul Constanţa.

    Rezervaţia Biosferei Delta Dunării are unul dintre cele mai atractive peisaje din Europa, însă promovarea acesteia nu este suficient realizată, iar infrastructura de transport este slab dezvoltată. Deşi durata sezonului turistic s-a extins din aprilie până în octombrie, vârful demografic este atins în august-septembrie, când trece perioada de apariţie şi înmulţire a ţânţarilor. Acest lucru demonstrează că veniturile din activităţile turistice au un vârf sezonier în perioada de vară.
    Cu toate acestea, s-au înregistrat creşteri spectaculoase şi în privinţa turiştilor cazaţi în Delta Dunării. Dacă în anul 2000 numărul acestora se ridica la mai puţin de 35.000, indicatorul a crescut în anul 2019 la peste 165.000 turişti. Şi în acest caz reducerea din ultimul an, pe fondul pandemiei, a fost mult mai mică decât la nivel naţional (– 28,9%).^18
    ^18 INS, baza de date Tempo (http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table).

    Ecoturismul este dezvoltat în zona Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Potenţial mare au şi celelalte arii naturale protejate din zona costieră. Această formă de turism este favorizată şi de existenţa celorlalte arii naturale protejate din zona litorală, dar şi din Dobrogea. Cadrul natural deosebit de generos oferă oportunităţi pentru amenajarea unor trasee tematice de vizitare, pentru realizarea unor observatoare de păsări, pentru dezvoltarea unor trasee de drumeţie sau de cicloturism etc.
    În portul Constanţa, care este cel mai mare port la Marea Neagră şi al patrulea din Europa, au fost dezvoltate activităţi turistice de croazieră pe mare. În scopul dezvoltării acestei activităţi, în anul 2005 a fost inaugurat în portul Constanţa un nou terminal de croazieră pentru pasageri.
    Turismul balnear este favorizat de prezenţa factorilor naturali terapeutici. Este practicat în staţiunea Techirghiol, situată pe malul lacului cu acelaşi nume, dar şi în alte staţiuni unde au fost înfiinţate baze de tratament balnear (Eforie Nord, Eforie Sud, Neptun, Saturn, Mangalia). Cu toate acestea, cererea pentru această formă de turism este în scădere, în special pentru că facilităţile actuale nu sunt adaptate cererii turistice internaţionale. Modernizarea facilităţilor de tratament balnear şi wellness, dar şi dezvoltarea unora noi, care să poată fi folosite tot timpul anului, va contribui atât la prelungirea sejurului mediu al turiştilor, dar şi la prelungirea sezonului turistic.
    Piaţa turismului de aventură a cunoscut o evoluţie pozitivă şi este în continuă creştere. Oferta turistică a staţiunilor de pe litoralul românesc este extrem de variată în ceea ce priveşte sporturile marine. Staţiunile de pe litoral, cu baze de cazare: Mamaia Nord, Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud, Techirghiol, Costineşti, Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn, Mangalia au diferite posibilităţi recreative, cu hoteluri moderne şi facilităţi pentru practicarea sporturilor de aventură.
    Pe litoralul românesc pot fi practicate sporturi sezoniere, precum cicloturismul, călărie (Herghelia şi Hipodromul Mangalia) zbor cu parapanta (în Mamaia, Eforie Sud, Capul Tuzla şi Vama Veche), salt cu paraşuta (în Tuzla), pescuit de agrement (Complexul lagunar Razelm-Sinoe, Lacurile Taşaul, Siutghiol, Lacurile Corbu, Agigea, Tatlageac, Hagieni, Limanu, Mangalia), iar în zona marină excursii şi plimbări cu catamaranul sau cu iahtul, surfing, schi nautic, windsurfing, scufundări etc. Practicarea turismului de aventură pe coasta de vest a Mării Negre oferă diverse oportunităţi.
    Turismul rural sau agroturismul este răspândit pe întreg teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, inclusiv în complexul Razelm-Sinoe, şi este o sursă importantă de venit pentru comunităţile locale. Un număr mare de locuitori îşi folosesc propriile case pentru a găzdui turişti. În partea de sud a zonei costiere a României, turismul rural se practică în 2 Mai şi Vama Veche.
    De la nord la sud, potrivit cercetărilor desfăşurate în cadrul Master Planului „Protecţia şi reabilitarea zonei de coastă“ (2012), activităţile turistice acoperă o gamă largă, exprimată prin diferite tipuri de turism, după cum este exemplificat mai jos: 

┌────────────┬─────────────────────────┐
│Localizare  │Valoare turistică şi     │
│            │activităţi               │
├────────────┼─────────────────────────┤
│            │Oraş cu port turistic şi │
│Sulina şi   │patrimoniul fabulos,     │
│C.A. Rosetti│inclusiv în ceea ce      │
│            │priveşte comunele        │
│            │adiacente                │
├────────────┼─────────────────────────┤
│            │Localităţi cu creşterea  │
│            │cererii de turism, pentru│
│            │specificitatea şi        │
│            │potenţialul local,       │
│Sfântu      │complexitatea mai mare a │
│Gheorghe,   │serviciilor turistice (în│
│Murighiol,  │continuă dezvoltare) în  │
│Jurilovca   │domeniile explorării     │
│            │ariilor naturale         │
│            │protejate, pescuitului   │
│            │sportiv, observării      │
│            │păsărilor etc.           │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Sulina,     │Turism de agrement şi    │
│Sfântu      │recreere                 │
│Gheorghe    │                         │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Rezervaţia  │                         │
│Biosferei   │                         │
│Delta       │Ecoturism, Turism        │
│Dunării,    │practicat în scopuri     │
│Rezervaţia  │ştiinţifice              │
│Peştera     │                         │
│Movile      │                         │
│(Mangalia)  │                         │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Sfântu      │                         │
│Gheorghe,   │                         │
│Murighiol,  │Turism rural             │
│Jurilovca, 2│                         │
│Mai, Vama   │                         │
│Veche, Corbu│                         │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Corbu, Vadu,│Turism bazat pe resurse  │
│Cap Midia   │naturale                 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Techirghiol,│                         │
│Eforie Nord,│SPA, turism balnear      │
│Mangalia,   │                         │
│Murighiol   │                         │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Toate       │Turism curativ           │
│staţiunile  │heliomarin, Turism de    │
│situate pe  │afaceri, Turism bazat pe │
│coasta Mării│evenimente, Turism de    │
│Negre       │masă                     │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Toate       │Turism de agrement,      │
│staţiunile  │Turism sportiv -         │
│din partea  │vânătoare sportivă,      │
│sudică a    │pescuit sportiv, sporturi│
│zonei       │nautice                  │
│costiere    │                         │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Podişul     │Turism viticol           │
│Dobrogei    │                         │
└────────────┴─────────────────────────┘




    4.2.4. Zonele militare şi de restricţii
    În zona costieră există anumite zone/raioane destinate exerciţiilor militare, iar în zona marină întreaga suprafaţă a mării teritoriale este utilizată pentru practici militare, cu reguli specifice referitoare la activităţile maritime şi de navigaţie, exploatarea resurselor etc.
    În principiu, nu este împiedicată coexistenţa activităţilor militare de cele ale altor activităţi maritime, precum transporturile maritime, turismul sau pescuitul. De regulă, se utilizează restricţionări sau închideri temporare de raioane maritime pe durata desfăşurării exerciţiilor.
    Cele mai importante raioane pentru exerciţii militare se află zona Sf. Gheorghe, Histria, Midia-Vadu, Constanţa şi Mangalia, pe lângă infrastructurile militare din Tulcea, Sulina şi Mangalia.
 (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 12. Raioane pentru exerciţii militare
    Sursă date: Direcţia Hidrografică Maritimă, 2022
    Pe timpul executării exerciţiilor militare, zonele destinate acestora sunt considerate raioane periculoase pentru navigaţie. În acest sens se iau următoarele măsuri:
    • interzicerea/restricţionarea navigaţiei la suprafaţă şi în imersiune;
    • interzicerea/restricţionarea instalării de mijloace de semnalizare maritimă, cabluri submarine, conducte, insule artificiale şi ferme marine;
    • interzicerea/restricţionarea activităţilor privind pescuitul, dragajul, descărcarea materialului dragat sau a altor activităţi civile care ar periclita desfăşurarea exerciţiilor militare în raioanele notificate.


    4.2.5. Infrastructura inginerească
    a) Protecţia zonei de coastă/apărare împotriva inundaţiilor
    În România, eforturile pentru protejarea zonelor costiere împotriva eroziunii şi a riscului de inundaţie au reînceput recent, după ce în anul 1991 acestea au fost sistate în diferite faze de execuţie. Abordarea românească privind protecţia costieră constă în proiectarea şi implementarea măsurilor care provin dintr-o serie de soluţii de reabilitare structurală „soft“ şi „hard“, metode introduse de ingineria costieră, care oferă soluţii în Managementul Integrat al Zonei Costiere.
    Pentru a controla eroziunea costieră şi pentru a creşte valoarea zonei costiere şi prin crearea de noi plaje turistice, au fost elaborate în perioada 2005-2013 documentaţii ştiinţifice şi tehnice pentru elaborarea unui Master Plan al zonei costiere româneşti a Mării Negre pe baza a două proiecte:
    - „Studiu privind protecţia şi reabilitarea ţărmului sudic al Mării Negre al României“ (2005-2007, JICA)
    – „Asistenţă tehnică pentru pregătirea proiectelor în cadrul Axei Prioritare 5. Implementarea unei infrastructuri adecvate de prevenire a riscurilor naturale în zonele cele mai vulnerabile. Domeniul major de intervenţie 2 - Reducerea eroziunii costiere“ (2010-2013, beneficiar ABADL).

    În cadrul acestor proiecte a fost elaborat un plan de protejare a zonei costiere, constând în măsuri de protecţie pe termen scurt, mediu şi lung, pentru următorii 30 de ani. Aceste lucrări includ măsuri de reducere a energiei valurilor incidente (înălţime) la mal, construirea unor diguri pentru stabilizarea nisipului şi măsuri de reţinere a nisipului pe plajă (prin construirea de diguri noi şi repararea digurilor existente de tip „sparge val“, precum şi construirea de epiuri).
    În perioada 2013-2015, prin faza 1 a Master Planului „Protecţia şi reabilitarea zonei de coastă“ au fost implementate măsurile de protecţie a plajei împotriva riscului de eroziune accelerată pentru 5 zone din partea centrală a litoralului românesc (Mamaia Sud, Tomis Nord, Tomis Centru, Tomis Sud şi Eforie Nord), acoperind o lungime a ţărmului de aproximativ 7,3 km.
    Lucrările de protecţie costieră sunt planificate pentru a fi implementate atât în zona de nord (între Stăvilar Periboina şi Stăvilar Edighiol), cât şi în litoralul sudic (Mamaia, Constanţa/Tomis, Agigea, Eforie, Costineşti, Olimp, Jupiter-Neptun, Venus, Saturn, Balta Mangalia-Venus-Aurora, Mangalia-Saturn şi 2 Mai). Principalele măsuri urmăresc prevenirea eroziunii litorale şi limitarea efectelor negative ale acesteia asupra litoralului românesc, prin desfăşurarea activităţilor de reabilitare şi protecţie, inclusiv extinderea artificială a plajelor, construirea de structuri costiere conectate sau paralele cu ţărmul, recife artificiale, apărările de mal/diguri pentru a stabiliza malurile/falezele, zidurile de sprijin etc. Măsurile propuse se vor implementa cu respectarea legislaţiei în vigoare privind protecţia mediului, biodiversităţii, ariilor naturale protejate şi a legislaţiei privind prevenirea schimbărilor climatice.
    De asemenea, o serie de măsuri au fost avute în vedere, necesitând: utilizarea tehnicilor de monitorizare prin satelit pentru identificarea zonelor afectate de eroziune, utilizarea tehnologiei de observare din satelit (utilizarea de imagini satelitare) pentru evidenţierea fenomenului de eroziune şi evaluarea impactului măsurilor selectate pentru limitarea fenomenului eroziunii costiere.
    La nivel local, structurile de protecţie din zona plajelor turistice au modificat atât procesele hidrodinamice, cât şi configuraţia plajelor emerse şi a celor submerse. Totuşi, deşi construcţiile costiere au avut efectul scontat în stabilizarea ţărmului, acestea afectează negativ zonele adiacente acestora.
 (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 13. Structuri de protecţie costieră existente
    Sursa: I.N.C.D.M. „Grigore Antipa“
    Principalele aspecte problematice în legătură cu managementul zonei costiere vizează:
    • cadrul legislativ incoerent privind delimitarea zonei costiere;
    • conflictele dintre autorităţile locale şi administratorul zonei costiere cu privire la regimul juridic al plajelor şi falezelor;
    • nerespectarea planurilor urbanistice de către agenţii economici;
    • evaluarea impactului asupra siturilor Natura 2000, în special asupra habitatelor de interes comunitar din zona costieră.

 (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 14. Procese morfodinamice pe litoralul românesc: acumulare, eroziune, echilibru

    b) Cabluri submarine şi conducte
    Inventarul infrastructurii submarine din vestul Mării Negre include cabluri şi conducte submarine, precum şi cabluri pentru transportul energiei electrice şi cabluri pentru comunicaţii. Reţeaua naţională de conducte conectează portul cu principalele rafinării din ţară, asigurând un transport rapid şi sigur. Cablurile submarine din apele româneşti sunt:
    • Diamond Link Global, reprezentând un sistem de cabluri submarine cu puncte de ancorare în Poti (Georgia) şi Constanţa (România), ca parte a unui sistem care va conecta direct Tbilisi (Georgia) şi Bucureşti (România). Acest sistem creşte semnificativ capacitatea şi conectivitatea din regiune. În plus faţă de construcţia şi disponibilitatea sa rapidă, cablul Diamond Link Global din regiunea Mării Negre oferă o capacitate de proiectare semnificativ mai mare, costuri unitare mai mici, latenţă mai mică prin conectivitate directă şi capacitatea de a utiliza unităţi de ramificare suplimentare în viitor. Principalele caracteristici ale Diamond Link Global sunt: lungimea - 1.083 km; latenţă 5,415 ms; RFS - Q2-2019; EOL - 2044).
    • KAFOS (Black Sea Fibre Optic System) este un sistem de cabluri de telecomunicaţii din Marea Neagră care leagă România, Bulgaria şi Turcia. Ancorările sale sunt: Mangalia (RO), Varna (BG) şi Istanbul (TR). Principalele caracteristici: lungime totală - 504 km; capacitate de transmisie - 622 Mbit/s, latenţă - 2,265 ms).

 (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 15. KAFOS: Mangalia (Romania)-Varna (Bulgaria)-Rumeli-Igneada (Turkey) - 504 km
    Sistemul naţional român de transport de petrol pe malul Mării Negre cuprinde două terminale (primul deţinut de Oil Terminal - S.A. Constanţa, în portul Constanţa şi al doilea administrat de KMG International - Midia Marine Terminal în Năvodari).
    Conductele existente în sectorul romanesc al Mării Negre sunt:
    - conducte din amonte pentru transport ţiţei şi gaze/condensat, de la Platforma centrala de producţie din cadrul Complexului offshore OMV la Terminalul Midia OMV (onshore);
    – conducte din amonte pentru transportul gazelor naturale de la instalaţiile Proiectului de Dezvoltare Gaze Naturale Midia (proiectul MGD) - operator Black Sea Oil & Gas - S.A. la staţia de tratarea gazelor de pe uscat din zona Vadu, Comuna Corbu, judeţul Constanţa;
    – conducta de transport ţiţei de la Terminalul tip Single Point Mooring Buoy (sistem singular de legare la baliză), localizat în largul Marii Negre, la 8,6 km Est de portul Midia, la Midia Marine Terminal aparţinând KMG International (onshore).

 (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 16. Cabluri, conducte de gaz şi petrol în sectorul românesc al Mării Negre
    Sursa: Direcţia Hidrografică Maritimă, 2022


    4.2.6. Depozite de muniţie îngropate
    Un element ce ar putea impune restricţii temporare este reprezentat de prezenţa unor baraje istorice de mine marine, lansate la litoralul românesc al Mării Negre în cel de-al Doilea Război Mondial.
    În 2011, specialiştii Centrului de analiză şi evaluare date pentru lupta antimină din Direcţia Hidrografică Maritimă au executat cercetare arhivistică la Serviciul Istoric al Armatei pentru descoperirea şi identificarea documentelor referitoare la activităţile de minare, din cel de-al Doilea Război Mondial, şi de dragaj, din perioada 1944-1978.
    Pe baza ordinelor de minare şi a rapoartelor de după minare au fost întocmite hărţile cu barajele de mine lansate în cel de-al Doilea Război Mondial la litoralul românesc, planul barajelor de mine lansate de forţele Marinei Regale şi Forţele Germane în afara apelor litoralului românesc în perioada 1941-1944, precum şi harta cu obstacolele submarine şi cea cu agăţătorile de la litoralul românesc.
    În perioada celei de-a doua conflagraţii mondiale, în apele litoralului românesc au fost instalate peste 20 de baraje formate din mine marine de contact şi de influenţă (UMA, UMB, Vickers etc.), mine de protecţie a barajelor şi geamanduri explozive şi de rupere.
    După terminarea războiului, s-au întreprins ample acţiuni de dragaj pentru curăţarea zonelor minate şi redarea libertăţii de navigaţie. Primele operaţiuni au fost realizate de forţele sovietice, între anii 1946-1948. Ca urmare, au fost dragate barajele şi neutralizate multe mine. Zona Sabla-Mangalia, unde au fost lansate linii scurte de mine ancorate de submarinele sovietice în anul 1941 nu a fost dragată sistematic, deoarece durata de viaţă a minelor fusese depăşită.
    Procentul redus de mine găsite în baraje se datorează faptului că acestea au fost smulse şi deplasate de valuri ori înecate din cauza depăşirii termenului de viaţă. Ca urmare, până în 1960, aproximativ 20 de mine pe an au fost scoase la mal datorită curenţilor marini şi a valurilor, fiind distruse de echipe specializate. În perioada 1948-1978, marinarii militari români au executat constant activităţi de dragaj în zonele minate. Deşi forţele de dragaj româneşti au depus eforturi mari pentru a curăţa litoralul, au existat raioane cu pericol de mine în zona Mangalia, la sud şi la nord de Constanţa, la sud de gura Braţului Sf. Gheorghe şi la gura Braţului Sulina (conform avizelor de navigatori).
    Libertatea de navigaţie pe toate căile de comunicaţii ale litoralului românesc a fost redată abia în anul 1979. În prezent, Secţia de analiză şi evaluare date pentru lupta contra minelor a executat cercetare hidrografică, oceanografică şi de luptă contra minelor pe toate barajele istorice de mine. Colectarea datelor se execută respectând standardele NATO şi IHO pentru cercetări de acest tip.
    Între 2015 şi 2018, hidrografii militari au parcurs primele două etape în zona barajelor istorice de mine, urmând ca ultimele două să fie executate de Centrul 39 Scafandri, prin scafandrii EOD. Această cooperare cu scafandrii EOD a început încă din anul 2015, cu misiuni în comun, cu contacte descoperite, clasificate, identificate ca mine marine şi apoi neutralizate. În momentul în care un obiect submers este identificat ca mină marină, raionul este interzis pentru navigaţie, prin emiterea unui aviz de navigatori de la Direcţia Hidrografică Maritimă, iar scafandrii EOD încep operaţiunile de neutralizare.

    4.2.7. Patrimoniu cultural subacvatic
    România este Stat Parte la Convenţia UNESCO 2001 privind protejarea patrimoniului cultural subacvatic. Convenţia a fost acceptată de România prin Legea nr. 99/2007 şi, potrivit prevederilor art. 11 alin. 2 din Constituţia României, republicată, este parte din dreptul intern. Convenţia - inclusiv Normele care fac parte din aceasta - se aplică în apele teritoriale ale României, aşa cum sunt acestea definite de tratatele şi convenţiile internaţionale, şi în toate apele sale interioare.
    Protejarea patrimoniului cultural subacvatic a fost introdus de Comisia Oceanografică Interguvernamentală sub egida UNESCO printre obiectivele Decadei Internaţionale a Ştiinţelor Oceanelor pentru Dezvoltare Durabilă în atingerea ODD 14 „Conservarea şi utilizarea durabilă a oceanelor, mărilor şi a resurselor marine pentru o dezvoltare durabilă“.
    Referitor la zonele în care există o posibilitate crescută pentru identificarea unor bunuri de patrimoniu cultural subacvatic, dar care sunt mult prea puţin cercetate până în prezent, au fost identificate următoarele elemente:
    - nivelul mării era cu cca 100-150 m mai jos decât în prezent acum cca 6000 ani, ipoteză din care rezultă că în această vastă arie aflată acum sub apă există vestigii construite încă nedescoperite;
    – nivelul mării era cu cca 4-6 m mai jos decât în prezent acum cca 1600-2000 ani - rezultând în vestigiile construite submerse cunoscute ale oraşelor antice Callatis, Tomis, Histria, Orgame/Argamum - cartarea acestor vestigii ar trebui continuată;
    – traficul naval comercial şi militar antic - documentat epigrafic şi iconografic în această parte a ţării - a generat complexe arheologice închise de tip epavă (unele dintre acestea fiind confirmate prin cercetări arheologice sau evidenţieri de altă natură);
    – procesul geologic de formare al Deltei Dunării conduce la ipoteza că există vestigii construite încă nedescoperite „acoperite de ape, periodic sau în permanenţă, de cel puţin 100 ani“ (conform prevederilor Convenţiei UNESCO 2001) în vasta arie aferentă Deltei şi complexelor lagunare adiacente, respectiv în zonele în care aceasta interacţionează cu marea.

    În acest moment există doar o evaluare informală - bază de date în pregătire/în curs de alcătuire, la nivelul Institutului Naţional al Patrimoniului. Numărul „ţintelor“ (epave sau structuri istorice), confirmate prin cercetări ştiinţifice sau prin evidenţieri de altă natură (cele mai multe dintre acestea fără perimetru precis delimitat), este de cca 120. O cercetare sistematică de tip survey (diagnostic) a întregului sit nu a avut loc până în prezent.
    În afară de epave, patrimoniul cultural subacvatic din apele costiere ale României include şi resturi arheologice antice. Sunt situri de acumulare, unde obiecte din diferite epoci istorice se suprapun cu obiecte din epocile anterioare. Aceste situri, numite şi structuri scufundate, au o mare diversitate (diguri, facilităţi portuare, oraşe din toate perioadele istorice etc.) şi acoperă suprafeţe cuprinse între câteva sute de metri pătraţi sau zeci de hectare.
    În ceea ce priveşte cunoaşterea patrimoniului cultural subacvatic există o serie de aspecte problematice:
    - în zona transfrontalieră a României şi a Bulgariei, patrimoniul cultural subacvatic rămâne încă insuficient explorat şi nu există o hartă a punctelor, tipurilor şi perioadelor de descoperiri arheologice subacvatice; planificarea spaţială maritimă trebuie să îşi propună rezolvarea acestei situaţii fără de care dezvoltarea unor activităţi maritime nu este posibilă;
    – lipsa zonelor reglementate pentru expunerea şi monitorizarea siturilor şi a informaţiilor privind perimetrul exact pentru inspecţiile subacvatice, controlul explorărilor zonelor, atât în ceea ce priveşte traficul maritim, cât şi în ceea ce priveşte protecţia artefactelor arheologice subacvatice;
    – lipsa informaţiilor privind vizitarea siturilor din zonele identificate, a căror exploatare poate creşte interesul turistic şi, respectiv, presiunea asupra mediului;
    – cunoaşterea insuficientă a legislaţiei naţionale şi a Convenţiei UNESCO în domeniu;
    – utilizarea necorespunzătoare a patrimoniului subacvatic al Mării Negre;
    – lipsa de sprijin şi un grad scăzut de conştientizare a autorităţilor locale pentru patrimoniul subacvatic.

 (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 17. Epave situate în sectorul românesc al Mării Negre
    Sursă date: Direcţia hidrografică maritimă
    Platforma continentală a Mării Negre este înscrisă în Lista monumentelor istorice din România sub codurile CT-I-s-A-02561 şi TL-I-s-A-05721, precum şi în Repertoriul arheologic naţional, făcând obiectul protecţiei instituite prin Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Ordonanţa Guvernului nr. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prin Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. În acest sens, platforma continentală a Mării Negre are o dublă clasificare de monument istoric clasa A, precum şi de sit arheologic. Astfel, orice investiţii sau intervenţii care pot afecta patrimoniul cultural se supun prevederilor legale în vigoare.
    În cadrului procesului de consultare cu membrii Comitetului de amenajare a spaţiului maritim a fost subliniată nevoia identificării precise, delimitarea perimetrelor, reglementarea modului şi a condiţiilor de intervenţie în zonele în care se regăsesc vestigii arheologice subacvatice - situri şi epave - în scopul protejării lor şi departajarea acestora de zonele care pot fi redate exploatării economice, în special în zonele vizate de proiecte de investiţii de infrastructură de interes strategic.
    În acest sens, este oportună înfiinţarea unui Program naţional de cercetare arheologică subacvatică, finanţat din fonduri europene nerambursabile, dedicat identificării precise şi delimitării perimetrelor cu vestigii arheologice subacvatice.
    Potrivit Programului de Guvernare, unul dintre obiectivele pe termen mediu (2023-2024) ale Ministerului Culturii este: „dezvoltarea unui sistem integrat de monitorizare şi protejare a patrimoniului cultural subacvatic, inclusiv prin implementarea de programe de cercetare arheologică şi conservare“.
    Având în vedere prevederile Convenţiei UNESCO 2001, este necesară coordonarea diverselor sectoare (operatori economici cu activităţi în aria de aplicabilitate a Convenţiei, transportatori maritimi), astfel încât să fie asigurată îndeplinirea obiectivului privind protejarea patrimoniului cultural subacvatic.

    4.2.8. Extracţia de resurse minerale
    Planificarea spaţiului maritim poate contribui la stimularea proiectelor de exploatare a gazelor naturale offshore din Marea Neagră. Aceasta va contribui, pe lângă asigurarea securităţii energetice, la creşterea veniturilor la buget, la dezvoltarea altor activităţi de furnizare de bunuri şi servicii pe orizontală, precum şi la creşterea calităţii vieţii consumatorilor de gaze naturale.
    Proiectele offshore din zona Mării Negre au un profil specific de risc investiţional, deoarece operaţiunile offshore implică costuri ridicate asociate activităţilor de explorare şi exploatare, iar incertitudinile geologice şi tehnice asumate de investitori pentru fazele de explorare sunt semnificative.
    Există, de asemenea, un deficit al dezvoltării activităţilor de explorare şi producţie (industria upstream de pe platoul continental românesc al Mării Negre), iar etapa de pregătire a proiectelor offshore este mult mai lungă în comparaţie cu alte tipuri de investiţii, necesitând mai mult de zece ani de la confirmarea descoperirilor pe teren până la faza de exploatare şi producţie.
    Zona offshore românească acoperă 22.000 kmp şi atinge adâncimi de peste 1.000 m. Întreaga zonă este împărţită în perimetre de dimensiuni diferite, unele dintre ele fiind concesionate de titulari pentru activităţi de explorare, dezvoltare şi exploatare. Fiecare proiect offshore are caracteristici proprii, bazate pe aspecte geologice şi alţi factori circumstanţiali. În comparaţie cu cele onshore, proiectele offshore sunt considerabil mai scumpe şi au un ciclu de implementare pe termen lung. Aceşti doi factori sunt motivul pentru care proiectele offshore sunt considerate a fi de mare risc, în special în prima parte - cea de explorare^19.
    ^19 Deloitte (2018), Contribuţia proiectelor de explorare şi producţie a hidrocarburilor din Marea Neagră la dezvoltarea economiei româneşti.

    Dintre cele 21 de perimetre de explorare a hidrocarburilor situate offshore şi în zona costieră a Mării Negre (din care 9 sunt date în concesiune), doar perimetrele XVIII Istria şi XV Midia, suprafaţa contractuală B, sunt în faza de producţie. Perimetrul XIII Istria cuprinde cinci zăcăminte, care au totalizat 185 de milioane de barili de ţitei, 8 milioane de barili de condensat şi 48 de miliarde de metri cubi de gaze naturale, iar perimetrul XV Midia, suprafaţa contractuală B, cuprinde două zăcăminte, totalizând aproximativ 10 miliarde de metri cubi de gaze naturale. Conform estimării resurselor din Marea Neagră, realizată de către Deloitte în anul 2018, din cauza exploatării de lungă durată, rezervele de ţiţei şi de condensat sunt aproape epuizate. Conform raportului Deloitte (2018), aproximativ 8% din producţia de ţiţei şi condensat la nivel naţional provine din perimetre offshore, diferenţa fiind acoperită din producţia onshore. Cantitatea totală de ţiţei produsă în 2016 în România a fost de aproximativ 27 de milioane de barili, iar consumul a depăşit 82 de milioane de barili. În anul 2017 cantitatea de ţiţei extrasă offshore a fost de 209.483 tone, comparativ cu anul 2016, când au fost extrase 258.171 tone ţiţei, iar în 2015 au fost extrase 256.072 tone.
    Zăcămintele Lebăda Est (producţie demarată în 1987), Lebăda Vest (producţie demarată în 1993), Sinoe (producţie demarată în 1999), Pescăruş (producţie demarată în 2003) şi Delta (producţie demarată în 2009) din perimetrul XVIII Istria sunt cele mai vechi descoperiri. În perioada 2017-2021 au fost extrase din zăcămintele offshore 5.023,257 mil. St. mc gaze naturale şi 973.367,656 tone ţiţei şi condensat.
    În perimetrul XV Midia, suprafaţa contractuală B, au fost făcute două descoperiri semnificative: Doina (în 1995) şi Ana (în 2008). Resursele recuperabile totalizează peste 9,5 miliarde de metri cubi de gaze naturale. Proiectul MGD a început producţia de gaze naturale în data de 15 iunie 2022, lucrările fiind realizate integral în trimestrul I al anului 2023.
    În perimetrul EX-27 Muridava, explorarea a arătat cantităţi posibile de 4,85 miliarde de metri cubi de gaze naturale şi 11,7 milioane de barili de ţiţei. Explorările din perimetrele EX-28 Est Cobălcescu, EX-29 EST Rapsodia şi XV Midia A nu au arătat până acum o cantitate viabilă de hidrocarburi din punct de vedere comercial. În 2014 a fost anunţată o mică descoperire în perimetrul XVIII Istria, câmpul Marina, cu un potenţial de producţie de 1.500-2.000 barili echivalent petrol/zi.
    În martie 2012, OMV Petrom - S.A. şi Exxon Mobil Exploration & Production Romania Ltd. (în calitate de operator) au anunţat faptul că prin sonda Domino 1, poziţionată în perimetrul XIX 2 Neptun (DEEP), s-au descoperit resurse recuperabile estimate între 42 şi 84 de miliarde de metri cubi de gaze naturale. În prezent se derulează activităţi legate de proiectare şi obţinerea avizelor, acordurilor, aprobărilor şi autorizaţiilor necesare pentru construirea infrastructurii de exploatare.
    În octombrie 2015, companiile Lukoil, PanAtlantic şi Romgaz au anunţat, de asemenea, descoperirea pe platoul continental al României a unui potenţial zăcământ important de gaze naturale. Pe baza datelor seismice şi în urma analizei probelor obţinute în timpul operaţiunilor de foraj, rezultatele preliminare indică rezerve care depăşesc 30 de miliarde metri cubi de gaze naturale. Proiectul este în prezent în faza de evaluare -confirmare a resurselor de gaze naturale descoperite pe structura Lira pentru pregătirea planului de dezvoltare - exploatare.
    Printre principalele presiuni asupra mediului, rezultate din activitatea de extracţie a resurselor minerale din platoul continental, se numără riscurile tehnologice, deversările accidentale de substanţe poluante care ar putea afecta întreg ecosistemul marin (peşti, moluşte etc.) şi poluarea fonică a mediului marin, care pune în pericol mamiferele marine.
    Conform datelor furnizate de către Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, în anul 2021 existau următoarele licenţe de exploatare a resurselor minerale, în cadrul perimetrelor de exploatare onshore:
    Tabel 8. Perimetre de exploatare a resurselor minerale, ape minerale, ape termale şi nisip

┌────────────┬─────────────┬───────────┐
│Denumire    │Tip resurse  │UAT        │
│perimetru   │minerale     │           │
├────────────┼─────────────┼───────────┤
│Mangalia    │Ape minerale │Mangalia,  │
│Hercules    │naturale     │Constanţa  │
├────────────┼─────────────┼───────────┤
│Mangalia    │Ape minerale │Mangalia,  │
│Laborator   │naturale     │Constanţa  │
├────────────┼─────────────┼───────────┤
│Mangalia    │Ape minerale │Mangalia,  │
│Sanatoriu I │naturale     │Constanţa  │
├────────────┼─────────────┼───────────┤
│Saturn F    │Ape minerale │Saturn,    │
│4078-IFLGS  │terapeutice  │Constanţa  │
├────────────┼─────────────┼───────────┤
│Saturn      │Ape minerale │Saturn,    │
│F9-SAFAR    │terapeutice  │Constanţa  │
├────────────┼─────────────┼───────────┤
│Constanţa   │Nămoluri     │Constanţa  │
│Marea Neagră│sapropelice  │           │
├────────────┼─────────────┼───────────┤
│Mangalia    │Nămoluri     │Mangalia,  │
│Marea Neagră│sapropelice  │Constanţa  │
└────────────┴─────────────┴───────────┘


    Sursa: Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, 2022

 (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 18. Perimetrele de explorare, dezvoltare şi exploatare
    Sursa: Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, 2022
    Activitatea în domeniul extracţiei de resurse minerale, coordonată de către Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM), include concesionarea pentru explorare/exploatare a resurselor petroliere offshore, precum şi a resurselor minerale de tipul agregatelor, nămolurilor sapropelice din zona costieră a Mării Negre. Există perimetre în care activităţile sunt în curs de desfăşurare, precum şi zone libere care vor fi concesionate investitorilor interesaţi, care au capacitatea tehnică şi financiară.
    În conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 256/2018 privind unele măsuri necesare pentru implementarea operaţiunilor petroliere de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore, Ministerul Energiei emite actul de autorizare în privinţa lucrărilor offshore. Ministerul Energiei a emis următoarele acte de autorizare:

    Tabel 9. Acte de autorizare lucrări offshore emise de către Ministerul Energiei

┌─────────────────────────┬────────────┐
│Descrierea actului de    │Beneficiarul│
│autorizare               │actului de  │
│                         │autorizare  │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Act de autorizare privind│            │
│lucrări offshore pentru  │BLACK SEA   │
│proiectul „Dezvoltare    │OIL & GAS - │
│gaze naturale Midia (MGD)│S.A.        │
│- Componenta offshore“   │            │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Act de autorizare privind│            │
│lucrările efectuate pe   │            │
│uscat pentru proiectul   │BLACK SEA   │
│„Dezvoltare gaze naturale│OIL & GAS - │
│Midia (MGD) - Conducta de│S.A.        │
│alimentare din amonte -  │            │
│Segment terestru“        │            │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Act de autorizare privind│            │
│executarea unui studiu   │            │
│geotehnic onshore/pe     │EXXON MOBIL │
│uscat, în localitatea    │EXP. and    │
│Tuzla, aferent traseului │PROD.       │
│terestru al conductei şi │ROMANIA     │
│a locaţiei unde se       │LIMITED     │
│doreşte amplasarea       │NASSAU      │
│staţiei de măsurare a    │(Bahamas)   │
│gazelor naturale, pentru │Sucursala   │
│proiectul „Executare     │Bucureşti   │
│foraje geotehnice în     │            │
│vederea evaluării        │            │
│imobilelor“              │            │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Act de autorizare        │            │
│executare studiu         │            │
│geotehnic localitatea    │            │
│Corbu, judeţul Constanţa,│BLACK SEA   │
│proiect „Execuţie foraje │OIL & GAS - │
│geotehnice suplimentare  │S.A.        │
│pe amplasamentul staţiei │            │
│de tratare gaze“,        │            │
│localitatea Corbu, comuna│            │
│Corbu, judeţul Constanţa │            │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Act de autorizare        │            │
│executare lucrări „Foraje│            │
│geotehnice offshore“ pe  │            │
│traseul segment submarin │BLACK SEA   │
│conducte alimentare din  │OIL & GAS - │
│amonte Ana-STG-zona Vadu,│S.A.        │
│judeţul Constanţa,       │            │
│proiect „Dezvoltare gaze │            │
│naturale MIDIA“.         │            │
└─────────────────────────┴────────────┘


    Prin Legea nr. 256/2018 privind unele măsuri necesare pentru implementarea operaţiunilor petroliere de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore sunt stabilite măsuri necesare pentru implementarea operaţiunilor petroliere de explorare, dezvoltare, exploatare a zăcămintelor de petrol şi de abandonare, precum şi a lucrărilor aferente operaţiunilor petroliere, desfăşurate de titularii de acorduri petroliere cu privire la perimetrele petroliere offshore, în conformitate cu prevederile acordurilor petroliere încheiate între titulari şi ANRM. Până în momentul de faţă, lucrările au fost finalizate, urmând a fi recepţionate în perioada imediat următoare şi ulterior a fi date în exploatare.
 (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 19. Extracţia de resurse minerale în zona costieră şi marină
    Sursa: Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale
    Sectorul petrolier offshore este legat în mod fizic de anumite locaţii specifice, şi anume, în locurile unde procesele geologice au condus la formarea acelor materii prime (ţiţei, gaze naturale) ce sunt extrase. Astfel, aspectele spaţiale sunt de foarte mare importanţă pentru sectorul offshore, în sensul că, disponibilitatea spaţială a resursei nu poate fi modificată. În acelaşi timp, o relocare a activităţii nu este posibilă.
    Transportul materialului extras către porturi urmează de asemenea o traiectorie liniară ce uneşte punctul de colectare cu cel de livrare (prin intermediul conductelor sau navelor), care urmează cea mai directă rută pentru a minimiza costurile de transport.
    Pentru a evita potenţialele scurgeri de hidrocarburi pe durata procesului de extracţie, toate celelalte utilizări ale mării trebuie să fie evitate spaţial (ca amplasament) astfel încât, concentrarea rămâne pe explorarea în siguranţă a acelor zăcăminte.
    În acelaşi timp, apariţia şi dezvoltarea forajului dirijat a redus numărul structurilor de suprafaţă necesare activităţii de extracţie a hidrocarburilor, deoarece un număr mai mare de sonde poate fi operat de pe o singură platformă şi la o distanţă de câţiva kilometrii.

    4.2.9. Resursele energetice regenerabile
    a) Potenţialul României în ceea ce priveşte energia regenerabilă offshore
    Cu titlul general, la nivelul Uniunii Europene, sursele regenerabile de energie (energia eoliană, energia solară, energia hidroelectrică, energia oceanelor, energia geotermală, biomasa şi biocombustibilii) constituie alternative la combustibilii fosili şi contribuie semnificativ la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, la diversificarea surselor de energie şi la reducerea dependenţei de pieţele volatile şi incerte ale combustibililor fosili, în special cele de gaze naturale şi ţiţei. La acest moment, energia eoliană offshore reprezintă unul dintre pilonii cei mai importanţi şi nou-identificaţi la nivelul Uniunii Europene, cu rol semnificativ în atingerea obiectivului de neutralitate climatică a continentului european cu orizont 2050.
    Europa dispune de resurse eoliene offshore însemnate, iar exploatarea acestui potenţial este înscrisă ca obiectiv în textul Strategiei UE privind valorificarea potenţialului energiei din surse regenerabile offshore pentru un viitor neutru climatic^20, lansată în noiembrie 2020. Strategia susţine o dezvoltare rapidă a capacităţilor eoliene offshore, de la o capacitate instalată de 20 GW în momentul de faţă, până la un maximum estimat de 300 GW capacitate instalată de energie eoliană offshore până în anul 2050.
    ^20 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor - O strategie a UE privind valorificarea potenţialului energiei din surse regenerabile offshore pentru un viitor neutru climatic - COM (2020) 741 final.

    În ceea ce priveşte România, energia eoliană offshore reprezintă o bună modalitate de diversificare a surselor de energie care compun mixul energetic naţional, asigurând astfel îndeplinirea obiectivului de dezvoltare economică, dar, cel mai important, pe cel de consolidare a securităţii energetice a ţării.
    Potenţialul de energie eoliană offshore al României, astfel cum este acesta evaluat pe baza estimărilor Băncii Mondiale (BM) - România prezintă o capacitate teoretică de 76 GW, 22 GW sub formă de turbine fixe şi 54 GW sub formă de turbine plutitoare. Din punctul de vedere al raportului cost-beneficiu, primele turbine care vor fi instalate sunt cele fixe.
    Din perspectiva avantajelor oferite de energia eoliană offshore poate fi menţionat un număr ridicat de ore de funcţionare, variabilitate scăzută şi, implicit, erori de prognoză mai mici şi costuri de echilibrare reduse faţă de energia eoliană onshore şi cea fotovoltaică.
    De asemenea, în cadrul Regulamentului (UE) 2022/869 din 30 mai 2022 privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene (stabilirea proiectelor PCI), direct aplicabil, sunt incluse prevederi clare privind planificarea reţelei offshore şi dezvoltarea de planuri strategice de dezvoltare a reţelei offshore integrate pentru fiecare bazin maritim, în conformitate cu coridoarele prioritare ale reţelei offshore (România face parte din coridorul prioritar al Reţelelor offshore din sud şi est - SE offshore).
    În conformitate cu Regulamentul menţionat, până la 24 ianuarie 2023, statele membre, cu sprijinul Comisiei, în cadrul coridoarelor lor specifice prioritare ale reţelei offshore, ţinând seama de particularităţile şi de dezvoltarea din fiecare regiune, încheie un acord fără caracter obligatoriu pentru a coopera cu privire la obiective legate de producţia de energie din surse regenerabile offshore care urmează să fie implementată în fiecare bazin maritim până în 2050, cu etape intermediare în 2030 şi 2040, în conformitate cu planurile lor naţionale privind energia şi clima, precum şi potenţialul de energie din surse regenerabile offshore al fiecărui bazin maritim.
    Până la 24 decembrie 2024 şi ulterior, o dată la doi ani, statele membre îşi actualizează acordurile fără caracter obligatoriu menţionate anterior, având în vedere inclusiv rezultatele aplicării analizei costuri/beneficii şi ale partajării costurilor în cazul coridoarelor prioritare ale reţelei offshore, atunci când aceste rezultate sunt disponibile.
    De asemenea, până la 24 ianuarie 2024 şi ulterior, ca parte a planului de dezvoltare a reţelei pe 10 ani, ENTSO pentru energie electrică, cu implicarea operatorilor de transport şi sistem relevanţi, a autorităţilor naţionale de reglementare, a statelor membre şi a Comisiei elaborează şi publică, ca un raport separat care face parte din planul de dezvoltare a reţelei pe 10 ani al Uniunii, planuri strategice de dezvoltare a reţelei offshore integrate la nivel înalt pentru fiecare bazin maritim, în conformitate cu coridoarele prioritare ale reţelei offshore menţionate în Regulament, ţinând seama de protecţia mediului şi alte utilizări ale mării.
    La elaborarea planurilor strategice de dezvoltare a reţelei offshore integrate la nivel înalt, ENTSO pentru energie electrică ia în considerare acordurile fără caracter obligatoriu menţionate anterior pentru elaborarea scenariilor planului de dezvoltare a reţelei pe 10 ani la nivelul Uniunii. Planurile strategice de dezvoltare a reţelei offshore integrate la nivel înalt oferă o perspectivă extinsă privind potenţialul capacităţilor de producţie offshore şi nevoile aferente reţelei offshore, inclusiv privind nevoile potenţiale în ceea ce priveşte interconexiunile, proiectele hibride, conexiunile radiale, consolidările şi infrastructura de hidrogen.

    b) Obiective ale României şi provocări în contextul dezvoltării surselor de energie regenerabilă offshore
    Dezvoltarea surselor de energie regenerabilă reprezintă una dintre direcţiile de investiţii asumate de România prin Planul naţional integrat energie schimbări climatice (PNIESC) şi Planul naţional de redresare şi rezilienţă (PNRR).
    Printre politicile şi măsurile asumate în PNIESC privind energia şi clima în contextul celor cinci dimensiuni ale Uniunii Energetice este prezentat programul privind producerea energiei din surse regenerabile: eoliană, geotermală, solară, biomasă, hidro. Conform PNIESC, din perspectiva evoluţiei preconizate a consumului final de energie regenerabilă în contextul politicilor actuale - electricitate (SRE-E), în perioada următoare, se aşteaptă ca toate sursele de producţie a energiei regenerabile să înregistreze o creştere, pe fondul tendinţei de reducere a costurilor pentru energia eoliană şi solară, ca urmare a avansului tehnologic.
    În ceea ce priveşte investiţiile în sectorul energetic din România, în baza prevederilor Regulamentului UE 2021/241 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 februarie 2021 de instituire a Mecanismului de redresare şi rezilienţă, PNRR prevede o alocare la 1,62 miliarde euro. Pentru accesarea acestor fonduri, la nivelul autorităţilor guvernamentale eforturile se îndreaptă spre dezvoltarea de noi capacităţi de producţie a energiei electrice din surse regenerabile. De asemenea, prin PNRR, România şi-a asumat creşterea semnificativă a producţiei de energie din surse regenerabile, iar una dintre măsurile necesare pentru a îndeplini acest obiectiv este utilizarea potenţialului de energie offshore.
    Prin Comunicarea Comisiei din 8 martie 2022 „REPowerEU: Acţiune europeană comună pentru o energie mai accesibilă, mai sigură şi mai durabilă“^21, Comisia Europeană a solicitat statelor membre să cartografieze, să evalueze şi să asigure rapid zone terestre şi maritime adecvate care sunt disponibile pentru proiecte de energie regenerabilă, proporţionale cu acestea, precizând inclusiv aspecte privind evaluarea de mediu şi cartarea zonelor eligibile pentru aceste proiecte. Prin documentul-suport^22 al aceste comunicări, publicat în cursul lunii mai, Comisia Europeană propune excluderea siturilor Natura 2000 şi a altor arii naturale protejate din zonele identificate pentru proiectele de energie regenerabilă şi identificarea acelor zone care nu au impact semnificativ asupra mediului şi biodiversităţii.
    ^21 https://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:71767319-9f0a-11ec-83e1-01aa75ed71a1.0007.02/DOC_1&format=PDF
    ^22 https://joint-research-centre.ec.europa.eu/system/files/2022-05/Accompanying%20note_0.pdf

    Cu relevanţă deosebită în atingerea obiectivelor energie-schimbări climatice pentru România, în contextul dezvoltării surselor de energie regenerabilă offshore, este şi preluarea în sistemul energetic a noilor transportatori de energie, unul dintre aceştia fiind hidrogenul. Producerea hidrogenului din surse regenerabile, ceea ce numim hidrogen verde, reprezintă o soluţie pentru limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră şi decarbonarea treptată a sectoarelor dificil de decarbonat, precum sectorul transporturilor şi cel al industriilor. În prezent, hidrogenul este energofag, ajungând la preţuri mari de producere. Cu toate acestea, ulterior dezvoltării surselor regenerabile, inclusiv a celei eoliene offshore, se întrevede scăderea semnificativă a costurilor. Sunt estimate scăderi ale costurilor acestei tehnologii pe termen lung (în jurul anului 2030) datorate clarificării şi identificării soluţiilor cu privire la limitările logistice actuale.
    Totodată, pentru a dezvolta potenţialul eolian în Marea Neagră, România trebuie să gestioneze o serie de provocări, cea mai semnificativă fiind cea legată de reţeaua electrică şi preluarea în sistem a producţiei de energie offshore. Parcurile eoliene offshore dezvoltate la Marea Neagră de către România vor trebui conectate la reţeaua din sud-estul ţării, în Dobrogea, unde există deja o parte semnificativă a capacităţilor de producţie de energie regenerabilă (eoliană şi solară), alături de două noi unităţi nucleare la Cernavodă, aspect care determină o creştere considerabilă a capacităţii instalate într-o zonă cu cerere locală de energie destul de limitată.
    În prezent este în curs de aprobare cadrul normativ privind măsurile necesare pentru exploatarea energiei eoliene offshore.
    Conform studiului Resursele de energie eoliană offshore ale României, există o serie de provocări de-a lungul procesului de dezvoltare a potenţialului eolian, printre care sunt enumerate următoarele:
    • provocări de reţea (atât din punctul de vedere al conectării propriu-zise, unde costurile de infrastructură devin mai mari pe măsură ce distanţa faţă de ţărm creşte ca urmare a cablurilor de înaltă tensiune folosite pentru a minimiza pierderile electrice, cât şi din punctul de vedere al zonei care prezintă o cerere destul de scăzută raportată la faptul că noi capacităţi de energie urmează să fie dezvoltate, precum şi alte două unităţi nucleare);
    • capacitatea porturilor (ca facilităţi portuare trebuie avute în vedere modernizarea lor ca întreg, dar şi infrastructura, deoarece componente precum fundaţiile, platformele sau substaţiile necesare parcurilor eoliene sunt fabricate direct în cel mai apropiat port, unde au loc şi activităţi de operare şi întreţinere);
    • noi lanţuri de valoare (ce vor trebui urmărite la nivelul industriei de eoliene offshore din Europa).

    În ceea ce priveşte conectarea la reţeaua offshore, pe măsură ce dimensiunea proiectului şi distanţa faţă de ţărm cresc, liniile electrice de înaltă tensiune sunt utilizate pentru a minimiza pierderile. Proiectele mari construite la o distanţă mai mare de ţărm pot utiliza o conexiune pentru curent continuu de înaltă tensiune, ceea ce duce la costuri iniţiale mai mari.
    În acest context, una dintre instituţiile care trebuie să fie implicate în dezvoltarea potenţialului offshore este Transelectrica, care va asigura transportul de energie de la capacităţile de producţie din larg până la ţărm şi mai departe către consumatori.
    Nu în ultimul rând, în procesul de planificare ar trebuie să se ţină cont de următoarele elementele de interacţiune uscat-mare, specifice proiectelor din sectorul eolian offshore:
    - turbinele plutitoare necesită dezvoltarea unui anumit tip de infrastructură pentru instalarea lor, din moment ce componentele sunt în general asamblate pe uscat şi apoi remorcate la locul de amplasare;
    – fundaţiile, platformele sau substaţiile necesare parcurilor eoliene sunt fabricate direct în cel mai apropiat port, unde au loc şi activităţi de operare şi întreţinere;
    – conectarea propriu-zisă a turbinei la reţea, după ce au fost amplasate cablurile submarine necesare;
    – staţiile de transformare.

    Alături de acestea, în planificarea facilităţilor de valorificare a potenţialului eolian şi interacţiunii uscat-mare se vor respecta prevederile legislaţiei naţionale şi a Uniunii Europene privind protecţia mediului, biodiversităţii, ariilor naturale protejate şi ale legislaţiei privind reducerea efectelor schimbărilor climatice.


    4.2.10. Maricultura (acvacultura marină)
    Acvacultura marină din zona Mării Negre a României a arătat o dezvoltare relativ recentă. În urmă cu 50-60 de ani au fost elaborate experimental primele tehnologii de cultivare dirijată a celor mai importante specii marine de nevertebrate şi peşti. Dintre speciile de peşti cultivate menţionăm: păstrăvul curcubeu (Onchorhyncus mikiyss), chefalul (Mugil cefalus), calcanul (Scophtalmus maeoticus/Psetta maeotica), cambula (Platichthys flesus luscus) şi sturionii. Pentru mediul salmastru merită amintit şalăul (Stizostedion lucioperca).
    Acvacultura marină oferă un potenţial semnificativ pentru furnizarea de surse durabile de hrană, jucând astfel un rol-cheie în realizarea securităţii alimentare şi a nutriţiei, a ocupării forţei de muncă şi a dezvoltării economice în toate zonele de coastă. Având în vedere că litoralul Mării Negre a României este limitat la 245 km, din care mai mult de jumătate este reprezentat de Delta Dunării, acvacultura tradiţională românească s-a bazat în principal pe specii de peşti de apă dulce. Cu toate acestea, în ultimii ani, s-a pus tot mai mult accent pe potenţialul mariculturii şi s-au efectuat activităţi de cercetare pentru a stimula dezvoltarea domeniului. La nivelul Mării Negre, dezvoltarea şi extinderea acvaculturii marine depind de disponibilitatea spaţiului pentru desfăşurarea durabilă a acestei activităţi.
    Totodată, în ultimii ani au fost evaluate şi clasificate apele marine pentru specia de midii şi vongole, au fost înfiinţate 6 centre de expediere şi purificare a moluştelor bivalve vii, aceste produse putând fi puse în siguranţă pe piaţă pentru consumatori.
    Problematica majoră care a împiedicat atât recoltarea, cât şi cultivarea bivalvelor din mediul natural în România o constituia până în anul 2020 lipsa clasificării microbiologice a apelor Mării Negre, aşa cum o cere Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/627 al Comisiei din 15 martie 2019 de stabilire a unor modalităţi practice uniforme pentru efectuarea controalelor oficiale asupra produselor de origine animală destinate consumului uman în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2.074/2005 al Comisiei în ceea ce priveşte controalele oficiale [anterior Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman]. Prin eforturile şi consultanţa oferite de experţii Centrului Demonstrativ de Acvacultură din cadrul INCDM, în anul 2020 s-a realizat clasificarea microbiologică a apelor Mării Negre pentru recoltarea şi cultivarea moluştelor bivalve şi, mai recent, concesionarea apelor Mării Negre a devenit posibilă din punct de vedere legal (prin Hotărârea Guvernului nr. 1.283/2021 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 183/2020 privind aprobarea închirierii unor bunuri imobile proprietate publică a statului, aflate în administrarea Administraţiei Naţionale „Apele Române“).
    Soluţionarea cadrului legislativ pentru concesiunea luciului de apă marină a deblocat şi activitatea de maricultură a peştilor în viviere flotante la litoralul românesc, având în vedere interesul exprimat de operatorii economici pentru creşterea alternativă a păstrăvului-curcubeu în apa marină în perioada rece a anului (în viviere flotante, amplasate în mare deschisă), în vederea îmbunătăţirii calităţii producţiei şi sporirii eficienţei economice.
    Maricultura offshore românească este potenţată de existenţa actuală pe piaţa din această industrie a disponibilităţii echipamentelor foarte performante, care fac posibilă desfăşurarea activităţii de acvacultură marină indiferent de condiţiile hidrometeorologice. Particularităţile condiţiilor hidrologice din zona litoralului românesc al Mării Negre sunt determinate, într-o foarte mare măsură, de specificul principalilor factori meteorologici: vânturile şi temperatura aerului, sub a căror influenţă se află. Pentru litoralul românesc al Mării Negre, până la maximum 20-40 m adâncime, zona care interesează în mod deosebit pentru maricultură regimul curenţilor marini este determinat în cea mai mare măsură de direcţia şi viteza vânturilor. Orientarea litoralului de la nord spre sud contribuie la devierea în lungul litoralului a curenţilor cu direcţia spre ţărm, favorizând dominaţia curenţilor paraleli cu linia ţărmului din direcţia nord. Influenţa vânturilor asupra curenţilor marini demonstrează clar că, în raport cu vânturile dominante, la litoralul românesc se întâlnesc, în unele zone şi perioade, curenţi atât de suprafaţă, cât şi în masa apei. Aceşti curenţi pot atinge la suprafaţă viteze între 0,7-1,5 m/s, care scad în raport cu creşterea adâncimii apei.
    Principalii factori limitativi identificaţi sunt lipsa zonelor adăpostite, furtunile şi temperaturile scăzute pe timpul iernii, care pot periclita producţia. În ciuda acestui fapt, se poate utiliza tehnologia de cultură offshore a peştilor în viviere flotante (practicată în zone oceanice), chiar dacă aceasta este mai costisitoare. În acest sens, poate fi urmat exemplul unor ţări precum Norvegia sau Scoţia, unde acvacultura este practicată în viviere plutitoare în condiţii climatice mult mai dificile decât în Marea Neagră.
    În ultimii ani, tehnologia specifică s-a dezvoltat, iar producţia din regiune poate să crească prin schimbul de bune practici cu alte state membre UE care au dezvoltat acest sector (Bulgaria, Polonia, Ungaria, Spania etc.), dar şi alte state din afara spaţiului UE precum Israel sau Turcia, cu experienţă vastă în ceea ce priveşte producţia şi/sau aclimatizarea unor specii în habitate marine.
    În anul 2021 a fost iniţiată elaborarea unei strategii naţionale şi a unui plan de acţiune pentru sectorul pescăresc pentru perioada 2022-2035, în cadrul unui proiect coordonat de Secretariatul General al Guvernului, cu asistenţă tehnică din partea Băncii Mondiale şi cu sprijinul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
    În prezent, la nivel naţional, cadrul legislativ pentru licenţierea activităţii de acvacultură marină este asimilat cu cel pentru acvacultura de apă dulce, respectiv Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 332/2008 privind înscrierea unităţilor de producţie din acvacultură în Registrul unităţilor de acvacultură şi eliberarea licenţei de acvacultură.
    În concluzie, în contextul iniţiativelor recente ale unor investitori privaţi de a dezvolta ferme de acvacultură marină (atât pentru peşti, cât şi pentru moluşte), se constată existenţa tuturor condiţiilor pentru dezvoltarea sectorului acvaculturii în Marea Neagră, având ca bază atât studiile întreprinse de instituţiile din România, cât şi exemplul statelor care au demonstrat că acest lucru este posibil.
    Planificarea activităţilor de acvacultură marină trebuie să fie astfel făcută încât să ofere acestui domeniu posibilităţi optime de dezvoltare, prin corelarea aspectelor de mediu tipice litoralului românesc (salinitate în creştere de la nord către sud, substrat eterogen, preponderent nisipos în nord şi pietros în sud, puţine zone adăpostite pretabile instalaţiilor la scară mică) cu paleta relativ diversă de specii de nevertebrate şi peşti de interes pentru a fi crescute dirijat în acest ecosistem aparte. Totodată, planificarea şi dezvoltarea activităţilor de acvacultură marină trebuie să se facă cu respectarea prevederile legislaţiei naţionale şi a Uniunii Europene privind protecţia mediului, biodiversităţii, ariilor naturale protejate şi a legislaţiei privind reducerea efectelor schimbărilor climatice.

    4.2.11. Protecţia şi conservarea naturii
    Una dintre presiunile majore cu care se confruntă ecosistemul marin este reprezentată de eutrofizarea cauzată de nutrienţii proveniţi din sursele de poluare de pe uscat (principalele surse fiind agricultura şi apele uzate urbane), precum şi din cantitatea de azot şi fosfor în formă dizolvată din Marea Neagră care provine în mare parte din bazinul Dunării. Dezvoltarea teritorială şi utilizarea spaţiului maritim trebuie să aibă în vedere faptul că eutrofizarea afectează semnificativ calitatea mediului marin, prin degradarea ecosistemelor, reducerea biodiversităţii zonei costiere şi a stocurilor de peşte marin.
    Un alt aspect ce trebuie luat în considerare îl reprezintă starea ecologică şi chimică a corpurilor de apă tranzitorii şi costiere definite conform cerinţelor Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei. În acest context, planificarea spaţiului maritim în zona costieră trebuie să aibă în vedere îmbunătăţirea şi menţinerea stării bune, respectiv atingerea obiectivelor de mediu ale corpurilor de apă tranzitorii şi costiere şi ale apelor teritoriale.
    Aceasta înseamnă luarea în considerare/includerea în activităţile de planificare a spaţiului maritim a programelor de măsuri elaborate în Planul de management actualizat al fluviului Dunărea, Deltei Dunării, spaţiului hidrografic Dobrogea şi apelor costiere (aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 859/2016 pentru aprobarea Planului naţional de management actualizat aferent porţiunii din bazinul hidrografic internaţional al fluviului Dunărea care este cuprinsă în teritoriul României) şi a Programului de măsuri pentru atingerea stării ecologice bune a regiunii marine Mării Negre (aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 432/2020).
    De asemenea, protecţia şi conservarea naturii trebuie să ia în considerare asigurarea unei stări de conservare favorabile pentru toate speciile şi habitatele de interes comunitar protejate conform Directivelor pe Natură (Păsări şi Habitate), precum şi protecţia altor specii de interes conservativ. În acest context, planificarea spaţiului maritim trebuie să aibă în vedere identificarea şi cartarea zonelor de distribuţie a speciilor şi habitatelor protejate, stabilirea unor valori favorabile de referinţă (valori minime care pot asigura o stare de conservare favorabilă), precum şi stabilirea unor măsuri de conservare care să asigure atingerea unei stări de conservare favorabile.
    Nu în ultimul rând, protecţia şi conservarea naturii trebuie să contribuie la atingerea ţintelor stabilite prin Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030, în special prin extinderea reţelei de arii până la minimum 30% din suprafaţa marină, dintre care 10% să reprezinte arii naturale protejate cu protecţie strictă.

    4.2.12. Cercetarea ştiinţifică
    Infrastructura de cercetare are rolul de a fundamenta politicile sectoriale care vizează spaţiul Mării Negre, cu scopul a furniza informaţii în domeniul protejării mediului marin şi gestionării resurselor biotice, pentru a răspunde cerinţelor de interes naţional şi internaţional.
    Infrastructura de monitorizare a mediului marin din cadrul Programului de monitoring dedicat sectorului românesc al Mării Negre, stabilit în anii 1970, a fost dezvoltată de-a lungul timpului, pentru furnizarea de date necesare în vederea evaluării stării mediului marin, inclusiv a presiunilor şi a impactului diverselor activităţi din Marea Neagră. Printre activităţile de cercetare pe baza datelor obţinute din reţeaua de monitorizare poate fi amintită evaluarea efectelor aportului de nutrienţi şi substanţe organice în apele de la litoralul românesc al Mării Negre.
    Reţeaua de monitorizare cuprinde 45 de staţii, dispuse pe 13 profiluri de-a lungul ţărmului românesc, între Sulina şi Vama Veche. Probele sunt colectate din reţeaua de staţii de monitorizare în cadrul expediţiilor de prelevare cu nava de cercetare „Steaua de Mare 1“.
 (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 20. Reţeaua de monitorizare a mediului marin
    Domeniile principale de activitate ale Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină „Grigore Antipa“ Constanţa cuprind oceanografia generală şi cea operaţională, ingineria marină şi costieră, ingineria mediului, ecologie şi biologie marină, gestionarea resurselor vii din Marea Neagră, respectiv impactului asupra mediului.
    De asemenea, I.N.C.D.M. „Grigore Antipa“ găzduieşte Centrul Regional de Activitate al Mării Negre pentru Aspecte de Mediu ale Pescuitului şi Managementul altor Resurse Marine Vii (RAC FOMLRM), precum şi Centrul Naţional de Date Oceanografice şi de Mediu (CNDOM), cu rolul observării sistematice a mediului marin.
    În cadrul Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie şi Geoecologie Marină - GeoEcoMar funcţionează Centrul Naţional de Monitorizare - Alarmare la Hazarde Naturale Marine EUXINUS. Acesta stochează şi prelucrează informaţiile transmise de către reţelele de echipamente care formează Black Sea Security System, respectiv cele trei balize complexe numite EuxRO 1, EuxRO 2 şi EuxRO 3, care sunt amplasate pe platoul continental românesc, în apele teritoriale, la o distanţă de aproximativ 160 km de coastă. Pe aceste balize sunt montaţi o serie de senzori (staţie meteo, senzori de temperatură, salinitate, turbiditate, oxigen etc.) ce furnizează date în timp real ale parametrilor meteorologici şi ai apei, atât la suprafaţă, cât şi în apropierea fundului mării. De asemenea, în portul Mangalia este amplasată o staţie costieră care furnizează date în timp real ale parametrilor meteorologici şi ai apei de suprafaţă.
    De asemenea, INCD GeoEcoMar operează nava de cercetare Mare Nigrum (cea mai mare navă de cercetare de la Marea Neagră) care, anual, monitorizează starea mediului marin, în cadrul unei reţele de monitoring ce cuprinde 32 de staţii localizate pe întreg şelful românesc al Mării Negre. Infrastructura de cercetare trebuie modernizată, prin aplicarea inovării şi a tehnologiilor noi.



    5. Analiza posibilelor conflicte şi elemente de compatibilitate
    5.1. Interacţiuni între spaţiile terestre şi maritime
    Analiza spaţială a distribuţiei tipurilor de utilizări ale spaţiului maritim poate contribui la anticiparea şi rezolvarea unor potenţiale conflicte, prin oferirea informaţiilor cu privire la suprapunerile de utilizări, fără a cunoaşte însă intensitatea, frecvenţa sau magnitudinea acestor interacţiuni. De asemenea, propunerile de amenajare a spaţiului maritim, prin care sunt anticipate aceste conflicte, trebuie să aibă în vedere prevederile politicilor şi reglementărilor sectoriale, care nu sunt modificate prin Planul de amenajare a spaţiului maritim.
    Din analiza spaţială a modului de utilizare a spaţiului maritim (figura nr. 21) rezultă faptul că suprapunerea ariilor naturale protejate, a infrastructurii de protecţie a zonei costiere (diguri), a infrastructurii de transport (cabluri, conducte, rute de transport maritim, porturi), a zonelor de pescuit şi a celor de exploatare şi explorare a resurselor minerale poate reprezenta unul dintre factorii care influenţează dinamica conflictelor între diferitele tipuri de utilizări şi obiectivelor de conservare şi de protecţie a biodiversităţii şi a habitatelor marine. Pentru evitarea şi minimizarea impactului activităţilor maritime, obiectivele de dezvoltare economică a sectorului românesc al Mării Negre trebuie să ţină seama de măsurile de protecţie existente în legislaţia din domeniul apelor şi mediului, fapt ce va conduce la dezvoltarea durabilă a acestuia.
    În cadrul proiectului „Cross-border Maritime Spatial Planning for Black Sea - Bulgaria and Romania“ - MARSPLAN-BS II s-a desfăşurat un sondaj de opinie privind planificarea spaţială maritimă, respectiv interacţiunile mare-ţărm, la care au participat 42 de respondenţi din domenii de interes pentru procesul de amenajare spaţială maritimă. Conform acestui sondaj, activităţile percepute ca fiind prioritare pentru zona costieră, cel mai frecvent menţionate sunt turismul/activităţile de agrement, pescuitul şi activităţile portuare. Producerea de energie regenerabilă, precum şi diversificarea activităţilor turistice (iahtingul, turismul de croazieră, sporturile acvatice) sunt menţionate de o mare parte dintre respondenţi ca fiind tipuri de activităţi care ar trebui dezvoltate şi adăugate utilizărilor actuale ale Mării Negre.
 (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 21. Suprapuneri de utilizări ale spaţiului maritim
    Conflictele percepute de respondenţi între diferitele tipuri de utilizări au în vedere în special interacţiunile dintre activităţile economice şi cele care ţin de mediu/protecţia mediului, însă fără a detalia natura acestor conflicte şi a spaţializa zonele în care se manifestă. Una din activităţile generatoare de conflicte este considerată urbanizarea zonei costiere prin amplasarea construcţiilor foarte aproape de mare şi dezvoltarea turismului necontrolat, ceea ce reprezintă o presiune asupra ecosistemului, conducând la pierderea habitatelor.
    În cadrul aceluiaşi proiect s-a desfăşurat şi un sondaj de opinie privind utilizările multiple ale spaţiului maritim, adresat experţilor din domeniile relevante pentru procesul de amenajare, cu scopul de a obţine informaţii specifice privind interacţiunile dintre diferitele utilizări. Sondajul de opinie a avut un număr de 38 de respondenţi, reprezentanţi ai autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice centrale şi locale, ai mediului academic, precum şi ai mediului privat.
    La întrebarea privind conflictele între reglementările/măsurile pentru conservarea şi protecţia mediului (Arii Naturale Protejate Marine, Natura 2000) şi cele din domeniul activităţii de pescuit, 73% din respondenţi au răspuns că acestea prezintă o prioritate ridicată. Riscul perturbării patrimoniului cultural subacvatic şi ariilor naturale protejate marine prin acţiuni ilegale de traulare este, de asemenea, evaluat ca o prioritate ridicată în procesul de amenajare a spaţiului maritim de către 68,4% din respondenţi. Reducerea presiunii generate de către activităţile din domeniul turismului asupra mediului marin este considerată o prioritate ridicată de către 57,8% din respondenţi, în timp ce 34,2% îi atribuie o prioritate medie.
    Pentru realizarea activităţilor de explorare/exploatare este necesară cunoaşterea/delimitarea unor zone cu anumite restricţii sau reglementări speciale de tipul siturilor Natura 2000 sau situri arheologice în vederea planificării lucrărilor şi obţinerii avizelor şi autorizaţiilor necesare executării acestora. Astfel, pentru asigurarea integrităţii siturilor Natura 2000, a protecţiei speciilor şi habitatelor de interes comunitar, precum şi a asigurării implementării corespunzătoare a ţintelor stabilite prin Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030, se impune ca activitatea de pescuit industrial în siturile Natura 2000 să se facă cu respectarea strictă a prevederilor legale în vigoare.
    În cadrul etapei de consultare cu ministerele de linie în perioada iulie 2021-martie 2022 asupra planului de amenajare a spaţiului maritim, au fost identificate următoarele conflicte între diferite tipuri de utilizări ale spaţiului maritim şi presiuni cauzate de activităţile umane din spaţiul maritim sau din zona costieră:
    a) Principalele presiuni generate de activităţile umane sunt reprezentate de introducerea de nutrienţi (din surse difuze, surse punctiforme şi depuneri atmosferice), introducerea sau răspândirea unor specii alogene, introducerea de materii organice (din surse difuze şi surse punctiforme) şi a altor substanţe (spre exemplu substanţe sintetice, substanţe nesintetice, radionuclizi din surse difuze, surse punctuale, depuneri atmosferice), suprapescuit, poluarea cu produse petroliere, poluarea cu substanţe periculoase, poluarea cu deşeuri marine, inclusiv plastic şi microplastic, poluarea fonică, eroziunea costieră şi schimbarea permanentă a substratului sau a morfologiei fundului mării, ca urmare a extracţiei necontrolate/neraţionale de resurse minerale de pe fundul mării, scoaterea din mediul marin sau mortalitatea/vătămările unor specii sălbatice (prin pescuit comercial sau sportiv şi alte activităţi).
    b) Deşi Directiva 2014/89/UE a Parlamentului European şi a Consiliului de stabilire a unui cadru pentru amenajarea spaţului maritim nu se adresează zonei costiere, ci exclusiv apelor marine, totuşi influenţa zonei costiere şi a apelor costiere asupra apelor marine nu poate fi neglijată, impactul surselor provenite de pe uscat manifestându-se şi asupra apelor marine. Sursele de poluare ce trebuie luate în considerare sunt poluarea difuză provenită din agricultură şi poluarea punctiformă (etc.). Totodată impactul ridicării nivelului mării combinat cu efectele schimbărilor climatice şi reducerea aportului de sedimente au condus la fenomenele eroziunii costiere.
    c) Producerea de poluări accidentale de la sursele de pe uscat şi de pe mare, care contaminează apele marine. Pentru prevenirea şi reducerea impactului poluărilor accidentale sunt implementate planuri proprii de prevenire şi combatere a poluărilor accidentale de către unităţile potenţial poluatoare şi este implementat sistemul de avertizare în cazul poluărilor accidentale. Obiectivul planului este acela de a determina posibilii poluatori să se pregătească şi să intervină operativ în punctele critice cu mijloace tehnice, umane şi materiale specifice, să fie capabili să asigure propriile programe de monitorizare pentru calitatea apelor evacuate şi să îmbunătăţească eficienţa sistemelor de combatere a poluării. Fiecare utilizator de apă care poate reprezenta o sursă potenţială de poluare accidentală, identificată la nivelul spaţiului hidrografic Dobrogea Litoral, elaborează Planul de prevenire şi combatere a poluărilor accidentale.
    d) Există un potenţial ridicat pentru poluarea cu produse petroliere, în special în zona platformelor de foraj, a terminalelor petroliere, rutelor navelor, în rade şi porturi.
    e) Aportul de nutrienţi are un impact semnificativ asupra apelor tranzitorii marine şi costiere întrucât aceştia reprezintă principala cauză a eutrofizării. Sursele de poluare cu nutrienţi sunt surse punctiforme şi difuze de pe uscat şi mare, înregistrându-se depăşiri semnificative ale limitelor precizate de legislaţia în vigoare.
    f) În zona litorală a Mării Negre, eroziunea costieră reprezintă un risc pentru mediu, fenomenul manifestându-se pe diferite trepte de intensitate de-a lungul celor circa 245 km ai litoralului, măsuraţi de la nord la sud, de la braţul Chilia (golful Musura) şi până la Vama Veche (graniţa cu Bulgaria). Există o serie de activităţi umane care au influenţat modul în care se prezintă coasta românească în momentul de faţă, cum ar fi: măsurile de protecţie a coastei, digurile de protecţie din porturi, dezvoltarea de capacităţi industriale în zona costieră, introducerea de specii alogene în ecosistem, intervenţii costiere care au afectat depunerile de sedimente. Pe baza cercetărilor efectuate de către Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea-Litoral, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie şi Geoecologie Marină - GeoEcoMar, I.N.C.D.M. „Grigore Antipa“, Royal Haskoning, JICA, USAID privind evoluţia zonei costiere, s-a ajuns la concluzia că eroziunea costieră atinge în unele zone rata de circa 3-4 m/an. În urma realizării Master-planului „Protecţia şi reabilitarea zonei costiere“ şi a prezentării raportului „Coastal protection plan for the Southern Romanian Black Sea shore“, elaborat de Japan International Cooperation Agency Ecohcorporation, zonele Mamaia Sud şi Eforie Nord au fost considerate prioritare privind lucrările pentru reabilitarea şi îmbunătăţirea protecţiilor costiere existente. Digurile portului Mangalia afectează transportul de-a lungul ţărmului şi circulaţia generală a sedimentelor, o parte a acestora fiind transportată în larg. Din acest motiv, portul Mangalia influenţează în mod semnificativ eroziunea falezelor şi plajelor 2 Mai şi Vama Veche. În urma studiului efectuat se observă că, în afară de zonele menţionate ca fiind prioritare, mai sunt grav afectate zonele 2 Mai-Vama Veche. Din acest motiv şi aceste zone au fost considerate prioritare şi au fost prevăzute lucrări de reabilitare şi îmbunătăţire a protecţiilor costiere existente. Structurile din Mamaia, Agigea, Eforie, Costineşti, Olimp, Jupiter-Neptun, Balta Mangalia-Venus-Aurora, Mangalia-Saturn şi 2 Mai care nu mai servesc scopului prevăzut sau care contribuie la eroziune vor fi demolate. Se vor lua măsuri pentru acoperirea cu nisip a plajelor şi remodelarea porţiunilor de plajă submerse sau emerse, cu scopul de a stabiliza linia ţărmului şi de a o face mai rezistentă la eroziune. De asemenea, se vor construi structuri care sprijină adaptarea sistemelor de protecţie costieră la schimbările climatice. În general, lucrările se vor efectua în zonele costiere din: Periboina şi Edighiol, Mamaia, Tomis, Agigea, Eforie, Costineşti, Olimp, Jupiter-Neptun, Balta Mangalia-Venus-Aurora, Mangalia-Saturn, 2 Mai. Sistemul conceput pentru fiecare zonă va proteja linia ţărmului prin reducerea impactului valurilor şi sporirea rezistenţei la condiţii meteorologice extreme, fără a aduce atingere stării de conservare şi integrităţii habitatelor de interes comunitar din zonele marine limitrofe.
    g) Evitarea potenţialelor conflicte ce pot apărea atât între diferiţi actori din segmentul pescăresc (pescadoare versus pescari costieri/taliene, pescari versus scafandri, acvacultura marină versus pescuit), cât şi între cei ce desfăşoară activităţi de pescuit şi alte activităţi economice: pescari versus agrement marin; pescari versus administratori de plaje, sectorul pescuit/acvacultură versus extracţie resurse minerale (petrol şi gaze naturale) - activitatea de extracţie se face cu respectarea condiţiilor stabilite în procedura de autorizare, conform legislaţiei din domeniu; sectorul pescuit/acvacultură versus parcuri eoliene, sectorul pescuit/acvacultură versus mediu/arii naturale protejate etc.
    h) Problemele legate de dezvoltarea infrastructurii de exploatare a resurselor minerale offshore (de exemplu, traseul conductelor, amplasarea staţiilor de separare/uscare a gazelor naturale etc.)
    i) În acest sens pot fi avute în vedere: (i) limitarea generată de situaţia de pe uscat din imediata apropriere a ţărmului, de exemplu, dezvoltarea şi extinderea zonelor urbane, infrastructura existentă (conducte/zone industriale/rafinării/ terminale/unităţi militare etc.), zone arheologice, arii naturale protejate etc. şi limitările şi condiţionările generate de acestea asupra activităţilor şi viitoarelor dezvoltări de infrastructură offshore şi (ii) necesitatea realizării şi aprobării documentaţiilor de urbanism în cazul unităţilor administrativ-teritoriale din zona de coastă.
    j) Suprapunerea schemelor de separare a traficului prin rade, rute recomandate actuale cu zone în care se pot desfăşura şi alte activităţi economice - pescuit, agrement etc. - pot fi considerate conflicte.
    k) Presiunea asupra infrastructurii portuare care este utilizată în mod continuu pentru aprovizionarea şi mentenanţa instalaţiilor petroliere offshore şi pentru transferul hidrocarburilor extrase şi, totodată, existenţa unei zone de interdicţie pentru transportul naval datorită instituirii zonelor de siguranţă din jurul instalaţiilor petroliere (500 m). Activităţile de scoatere din uz a instalaţiilor petroliere offshore necesită facilităţi corespunzătoare la ţărm, pentru dezafectarea acestora. Producţia de ţiţei şi gaze offshore reprezintă principala cerere pentru instalarea şi operarea conductelor subacvatice.
    l) O posibilă competiţie între maricultură şi dezvoltarea spaţială a altor activităţi se poate manifesta punctual acolo unde sunt îndeplinite condiţii pentru ambele dezvoltări.
    m) O situaţie similară este posibilă între producţia de energie electrică din surse eoliene, precum şi dintre alte surse de regenerabile, acestea putând a se manifesta doar în zone ce întrunesc condiţii optime pentru ambele tipuri de dezvoltări.


    5.2. Metode de soluţionare a conflictelor identificate şi de valorificare a elementelor de compatibilitate
    Tipurile de interacţiuni între diferitele utilizări ale spaţiului maritim (sursa: proiectul „Cross-border Maritime Spatial Planning for Black Sea - Bulgaria and Romania“ MARSPLAN-BS I) sunt sintetizate, cu titlul de exemplu, în matricea din figura nr. 24, compatibilitatea/incompatibilitatea dintre diferite interacţiuni fiind stabilită pe baza opiniei experţilor implicaţi în proiectul MARSPLAN-BS I.
    Relaţiile de compatibilitate/incompatibilitate dintre diferite utilizări ale spaţiului maritim pot fi grupate în profil teritorial astfel:
    a) zone exclusive pentru dezvoltarea unor activităţi prevăzute prin reglementări speciale (spre exemplu zone pentru exerciţii militare, arii naturale protejate cu protecţie strictă);
    b) zone susceptibile pentru dezvoltare, dar care necesită atenţie şi protejarea activităţii sau infrastructurii existente (figura nr. 23);
    c) zone propice care pot fi considerate pentru dezvoltarea anumitor activităţi în viitor, în funcţie de evoluţia noilor tehnologii.

    Delimitarea acestor zone poate fi realizată prin validarea modelului conceptual al matricei compatibilităţii/incompatibilităţii între diferitele utilizări ale spaţiului maritim în practică şi confruntarea acestui model cu situaţii concrete şi punctuale de conflicte.
    Totodată, identificarea celor trei tipuri de zone depinde de finalizarea documentelor strategice sectoriale şi spaţializarea investiţiilor şi a utilizărilor viitoare ale spaţiului maritim. Odată cu intrarea în vigoare a unor astfel de documente, zonele exclusive vor fi delimitate în versiunea actualizată a planului, iar propunerea de stabilire a unor astfel de zone va fi comunicată Comitetului pentru amenajarea spaţiului maritim, al cărui secretariat tehnic este asigurat de către MDLPA.
    În ceea ce priveşte zonele exclusive, din perspectiva operaţiunilor petroliere offshore, aceste zone sunt delimitate în figura nr. 22. Instalarea noilor infrastructuri trebuie să ţină cont de reţeaua subacvatică existentă astfel încât aceasta să nu fie afectată (de exemplu: conductele din amonte aferente Proiectului de dezvoltare gaze naturale Midia, operator BSOG, de la Platforma de producţie Ana la ţărm traversează conductele din amonte ale OMV Petrom ce fac legătura între Platforma centrală de producţie şi ţărm).
 (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 22. Zone de siguranţă/interdicţie aferente conductelor submarine şi instalaţiilor petroliere de producţie offshore (existente şi proiectate)
    Sursa: ACROPO; DHM, 2022
    Interzicerea activităţii de pescuit în zona de siguranţă a instalaţiilor petroliere este necesară pe durata operării acestora (fie că este vorba de instalaţii fixe de producţie sau instalaţii petroliere neproductive), precum şi interzicea temporară a pescuitului în zona de amplasare a conductelor submarine.
    În ceea ce priveşte ariile naturale protejate, conform Strategiei UE privind Biodiversitatea pentru 2030, precum şi a Programului de Guvernare 2023-2024, secţiunea Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, punctul 8. Biodiversitate şi arii protejate, a fost asumat un procent 30% arii protejate şi 10% strict protejate până în 2030, implementarea Strategiei UE privind biodiversitatea 2030, prin realizarea Strategiei naţionale şi a Planului de acţiune privind Biodiversitatea 2030, aprobarea Legii ariilor naturale protejate - crearea şi aplicarea unui cadru legislativ unitar care să sprijine asigurarea unui management eficient al ariilor naturale protejate, precum şi finanţarea sustenabilă a managementului biodiversităţii din fonduri naţionale şi europene.
 (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 23. Zone exclusive, susceptibile pentru dezvoltare şi zone propice
 (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 24. Tipurile de interacţiuni între diferitele utilizări ale spaţiului maritim
    Sursa: proiectul „Cross-border Maritime Spatial Planning for Black Sea -
    Bulgaria and Romania“ MARSPLAN-BS I, completări ACROPO, MMAP, 2022


    6. Cooperarea transfrontalieră
    6.1. Cadrul juridic
    În România, Legea nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue şi al Zonei economice exclusive a României, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reglementează statutul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue şi al Zonei economice exclusive, în conformitate cu dispoziţiile Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, ratificată de România prin Legea nr. 110/1996.

    6.2. Mecanisme de cooperare
    Proiectul „Cooperare transfrontalieră în domeniul planificării maritime spaţiale“ MARSPLAN-BS a fost prima iniţiativă pilot care a reunit în perioada 2015-2017 autorităţile naţionale bulgare şi române şi instituţii de cercetare pentru a identifica problemele transfrontaliere în domeniul amenajării spaţiului maritim, asemănările teritoriale şi posibilele soluţii de rezolvare în comun a acestor probleme prin măsurile privind colaborarea în vederea transpunerii Directivei 2014/89/UE a Parlamentului şi a Consiliului de stabilire a unui cadru pentru Amenajarea Spaţiului Maritim (MSP) în Marea Neagră.
    Principalele activităţi tehnice care s-au desfăşurat în cadrul proiectului şi care susţin procesul de amenajare a spaţiului maritim au fost dezvoltarea unei metodologii comune de amenajare a spaţiului maritim, dezvoltarea unor mecanisme instituţionale de cooperare în domeniul amenajării spaţiului maritim, a unor principii comune, viziune şi obiective strategice, elaborarea unui plan-pilot de amenajare a spaţiului maritim din zona Mangalia/Constanţa (RO)-Shabla/Varna (BG).
    În cadrul proiectului MARSPLAN-BS II (2019-2021), partenerii din cele două ţări au continuat demersul privind amenajarea spaţiului maritim prin analiza condiţiilor viitoare şi stabilirea condiţiilor de dezvoltare durabilă şi integrată a diferitelor sectoare în apele marine, inclusiv prin elaborarea unor studii pilot în domeniile: pescuit şi acvacultură, eroziune costieră, interacţiune mare-uscat, noi rute de navigaţie, consultarea factorilor interesaţi.


    7. Procesul de consultare
    Pentru implicarea tuturor actorilor relevanţi în procesul de elaborare şi implementare a Planului de amenajare a spaţiului maritim, în cadrul proiectului „Cross-border Maritime Spatial Planning for Black Sea - Bulgaria and Romania“ - MARSPLAN-BS II au fost identificate părţile interesate în raport cu utilizările spaţiului maritim şi activităţile vizate de plan.
    Scopul procesului de consultare este acela de a cunoaşte şi înţelege cerinţele tuturor părţilor interesate de activitatea de amenajare a spaţiului maritim, printr-un dialog continuu pe durata elaborării şi implementării planului, care are ca obiectiv identificarea unor direcţii comune de acţiune pentru atingerea şi menţinerea stării ecologice bune a mediului marin şi îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare durabilă.
    Principalele etape ale procesului de consultare a actorilor relevanţi pentru elaborarea Planului de amenajare a spaţiului maritim au inclus:
    a) derularea unui sondaj de opinie privind planificarea spaţială maritimă, respectiv interacţiunile uscat-mare, la care au participat 42 de respondenţi din domenii de interes pentru procesul de amenajare spaţială maritimă. Chestionarul privind relaţia uscat-mare a fost realizat în cadrul proiectului MARSPLAN-BS II;
    b) derularea unui sondaj de opinie privind utilizările multiple ale spaţiului maritim, la care au participat 38 de respondenţi, cu scopul de a obţine informaţii specifice privind interacţiunile dintre diferitele utilizări. Chestionarul privind utilizările multiple ale spaţiului maritim a fost realizat în cadrul proiectului MARSPLAN-BS II;
    c) consultarea cu ministerele de linie în perioada iulie-septembrie 2021 asupra primei versiuni a Planului de amenajare a spaţiului maritim, elaborată de către Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, cu scopul stabilirii rolului concret al planificării spaţiale maritime a sectorului românesc al Mării Negre, identificării principalelor conflicte între diferite tipuri de utilizări ale spaţiului maritim, a interacţiunilor dintre activităţile umane şi procesele naturale din zona de interfaţă uscat-mare, precum şi a tendinţelor/direcţiilor de dezvoltare ale activităţilor şi utilizărilor în apele marine.


    8. Propuneri privind utilizarea spaţiului maritim şi măsuri identificate pentru implementarea planului (a se vedea imaginea asociată)

    Obiective specifice domeniului: navigaţie şi porturi

┌────┬───────────────┬────────────────┬─────────────┐
│Nr. │Obiective      │Direcţii de     │Instituţii   │
│crt.│specifice      │acţiune/Măsuri  │responsabile │
├────┼───────────────┼────────────────┼─────────────┤
│    │               │1.1. Înfiinţarea│             │
│    │               │şi dezvoltarea  │             │
│    │               │sistemului de   │             │
│    │               │dirijare a      │             │
│    │               │traficului naval│             │
│    │               │de-a lungul     │             │
│    │               │litoralului     │             │
│    │               │românesc        │Autoritatea  │
│    │               │(Coastal VTS),  │Navală Română│
│    │               │asigurând astfel│             │
│    │               │o dirijare      │             │
│    │               │unitară pentru  │             │
│    │               │intrarea/ieşirea│             │
│    │               │navelor în/din  │             │
│    │               │porturile       │             │
│    │               │maritime        │             │
│    │Creşterea      │româneşti       │             │
│    │gradului de    ├────────────────┼─────────────┤
│    │siguranţă a    │1.2. Asigurarea │             │
│    │traficului şi  │semnalizării    │Direcţia     │
│1.  │reducerea      │maritime prin   │hidrografică │
│    │numărului de   │mijloace de     │maritimă     │
│    │evenimente de  │semnalizare     │Autoritatea  │
│    │navigaţie      │luminoase/      │Navală Română│
│    │               │neluminoase de  │             │
│    │               │la coastă       │             │
│    │               ├────────────────┼─────────────┤
│    │               │1.3. Elaborarea/│             │
│    │               │Actualizarea    │             │
│    │               │produselor      │             │
│    │               │geospaţiale     │             │
│    │               │marine (hărţi de│             │
│    │               │navigaţie,      │Direcţia     │
│    │               │publicaţii      │hidrografică │
│    │               │nautice, avize  │maritimă     │
│    │               │de navigatori)  │             │
│    │               │în conformitate │             │
│    │               │cu standardele  │             │
│    │               │Organizaţiei    │             │
│    │               │Hidrografice    │             │
│    │               │Internaţionale  │             │
├────┼───────────────┼────────────────┼─────────────┤
│    │               │2.1. Crearea    │Autoritatea  │
│    │               │unei rute       │Navală Română│
│    │               │recomandate de  │/            │
│    │Creşterea      │deplasare a     │C.N.         │
│2.  │gradului de    │navelor de-a    │Administraţia│
│    │fluenţă a      │lungul ţărmului │Porturilor   │
│    │traficului     │românesc al     │Maritime -   │
│    │               │Mării Negre (de │S.A.         │
│    │               │la Sulina la    │Constanţa    │
│    │               │Mangalia)       │             │
├────┼───────────────┼────────────────┼─────────────┤
│    │               │3.1. Mărirea    │             │
│    │               │numărului de    │             │
│    │               │controale la    │             │
│    │               │nave referitor  │             │
│    │               │la respectarea  │             │
│    │               │normelor interne│             │
│    │               │şi a            │             │
│    │Reducerea      │convenţiilor    │             │
│    │poluării în    │internaţionale  │Autoritatea  │
│3.  │zona marină a  │privind         │Navală Română│
│    │României       │prevenirea      │             │
│    │               │poluării/mărirea│             │
│    │               │numărului de    │             │
│    │               │sancţiuni       │             │
│    │               │contravenţionale│             │
│    │               │şi mărirea      │             │
│    │               │cuantumului     │             │
│    │               │acestor         │             │
│    │               │sancţiuni       │             │
├────┼───────────────┼────────────────┼─────────────┤
│    │               │                │Autoritatea  │
│    │               │                │Navală Română│
│    │               │                │/            │
│    │Dezvoltarea    │4.1. Dezvoltarea│C.N.         │
│4.  │infrastructurii│portului        │Administraţia│
│    │portuare       │Constanţa       │Porturilor   │
│    │               │                │Maritime -   │
│    │               │                │S.A.         │
│    │               │                │Constanţa    │
└────┴───────────────┴────────────────┴─────────────┘



    Obiective specifice domeniului: pescuit şi maricultură (acvacultură marină)

┌────┬───────────────┬──────────────┬─────────────────┐
│Nr. │Obiective      │Direcţii de   │Instituţii       │
│crt.│specifice      │acţiune/Măsuri│responsabile     │
├────┼───────────────┼──────────────┼─────────────────┤
│    │               │1.1.          │                 │
│    │               │Implementarea │                 │
│    │               │proiectului   │                 │
│    │               │„Facilităţi   │                 │
│    │               │pescăreşti    │Ministerul       │
│    │               │pentru portul │Agriculturii şi  │
│    │               │Midia“, aflat │Dezvoltării      │
│    │               │în faza de    │Rurale, prin     │
│    │               │aprobare PUZ  │Agenţia Naţională│
│    │               │Identificarea │pentru Pescuit şi│
│    │               │locaţiilor    │Acvacultură      │
│    │               │unde se       │                 │
│    │               │preconizează  │                 │
│    │               │amplasamentele│                 │
│    │               │punctelor de  │                 │
│    │               │debarcare     │                 │
│    │               ├──────────────┼─────────────────┤
│    │               │              │Ministerul       │
│    │               │1.2. În cazul │Agriculturii şi  │
│    │Dezvoltarea    │în care se    │Dezvoltării      │
│1.  │infrastructurii│propun        │Rurale, prin     │
│    │pescăreşti     │dezvoltări în │Agenţia Naţională│
│    │               │cadrul        │pentru Pescuit şi│
│    │               │parcurilor    │Acvacultură      │
│    │               │eoliene       │Ministerul       │
│    │               │offshore, se  │Mediului, Apelor │
│    │               │va analiza    │şi Pădurilor,    │
│    │               │modul în care │prin             │
│    │               │propunerea va │Administraţia    │
│    │               │permite şi    │Naţională „Apele │
│    │               │facilita      │Române“ (ABA     │
│    │               │accesul la    │Dobrogea Litoral)│
│    │               │pescuit şi va │CJ Constanţa     │
│    │               │gestiona şi   │Direcţia generală│
│    │               │atenua        │pescuit -        │
│    │               │impactul      │Autoritatea de   │
│    │               │asupra        │management pentru│
│    │               │mediului      │POPAM            │
│    │               │marin.        │(DGP-AMPOPAM)    │
│    │               │              │Ministerul       │
│    │               │              │Energiei         │
├────┼───────────────┼──────────────┼─────────────────┤
│    │               │              │Ministerul       │
│    │               │              │Agriculturii şi  │
│    │               │              │Dezvoltării      │
│    │               │              │Rurale, prin     │
│    │               │              │Agenţia Naţională│
│    │               │2.1.          │pentru Pescuit şi│
│    │               │Utilizarea    │Acvacultură şi   │
│    │               │apelor marine │Autoritatea      │
│    │               │pentru        │Naţională        │
│    │               │activităţi de │Sanitară         │
│    │               │acvacultură cu│Veterinară şi    │
│    │               │respectarea   │pentru Siguranţa │
│    │               │legislaţiei în│Alimentelor      │
│    │               │vigoare       │Ministerul       │
│    │               │              │Mediului, Apelor │
│    │               │              │şi Pădurilor,    │
│    │               │              │Administraţia    │
│    │               │              │Naţională „Apele │
│    │               │              │Române“ (ABA     │
│    │Dezvoltarea    │              │Dobrogea-Litoral)│
│2.  │acvaculturii   ├──────────────┼─────────────────┤
│    │marine         │2.2.          │                 │
│    │               │Protejarea    │                 │
│    │               │zonelor       │                 │
│    │               │destinate     │Ministerul       │
│    │               │acvaculturii  │Agriculturii şi  │
│    │               │marine prin   │Dezvoltării      │
│    │               │impunerea unei│Rurale, prin     │
│    │               │distanţe      │Agenţia Naţională│
│    │               │minime faţă de│pentru Pescuit şi│
│    │               │ţărm pentru   │Acvacultură      │
│    │               │alte          │                 │
│    │               │activităţi    │                 │
│    │               │conflictuale  │                 │
│    │               ├──────────────┼─────────────────┤
│    │               │2.3.          │Ministerul       │
│    │               │Dezvoltarea de│Agriculturii şi  │
│    │               │puncte de     │Dezvoltării      │
│    │               │debarcare     │Rurale, prin     │
│    │               │numai pentru  │Agenţia Naţională│
│    │               │acvacultură   │pentru Pescuit şi│
│    │               │              │Acvacultură      │
└────┴───────────────┴──────────────┴─────────────────┘



    Obiective specifice domeniului: turism maritim şi de litoral

┌────┬─────────────┬───────────────┬──────────────────┐
│Nr. │Obiective    │Direcţii de    │Instituţii        │
│crt.│specifice    │acţiune/Măsuri │responsabile      │
├────┼─────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│    │             │1.1.           │                  │
│    │             │Identificarea  │                  │
│    │             │zonelor        │Ministerul        │
│    │             │vulnerabile,   │Mediului, Apelor  │
│    │             │care prezintă  │şi Pădurilor      │
│    │             │risc climatic  │                  │
│    │             │de inundaţii - │                  │
│    │             │hărţi de risc  │                  │
│    │             ├───────────────┼──────────────────┤
│    │             │1.2.           │                  │
│    │             │Sprijinirea    │                  │
│    │             │actualizării   │                  │
│    │             │documentaţiilor│                  │
│    │             │de urbanism, cu│                  │
│    │Reducerea    │delimitarea    │                  │
│    │impactului   │zonelor        │                  │
│    │negativ pe   │vulnerabile,   │                  │
│    │care         │reglementări   │                  │
│    │activităţile │privind        │Ministerul        │
│    │economice din│utilizarea     │Dezvoltării,      │
│    │turism şi    │terenurilor în │Lucrărilor Publice│
│1.  │activităţile │scopuri        │şi Administraţiei │
│    │conexe îl au │turistice,     │                  │
│    │asupra       │conservarea,   │                  │
│    │mediului,    │protecţia şi   │                  │
│    │patrimoniului│valorificarea  │                  │
│    │cultural şi  │zonelor        │                  │
│    │natural      │naturale,      │                  │
│    │             │dezvoltarea    │                  │
│    │             │infrastructurii│                  │
│    │             │turistice etc. │                  │
│    │             ├───────────────┼──────────────────┤
│    │             │1.3. Protecţia │                  │
│    │             │şi             │                  │
│    │             │reconstituirea │                  │
│    │             │plajelor, ca   │                  │
│    │             │urmare a       │Ministerul        │
│    │             │eroziunii, cu  │Mediului, Apelor  │
│    │             │respectarea    │şi Pădurilor      │
│    │             │strictă a      │                  │
│    │             │prevederilor   │                  │
│    │             │legale în      │                  │
│    │             │vigoare        │                  │
├────┼─────────────┼───────────────┼──────────────────┤
│    │             │2.1.           │                  │
│    │             │Continuarea    │                  │
│    │             │programului    │Ministerul        │
│    │             │„Blue Flag“ de │Economiei,        │
│    │             │etichetare     │Antreprenoriatului│
│    │             │pentru plaje şi│şi Turismului,    │
│    │             │porturi        │autorităţi ale    │
│    │             │turistice şi   │administraţiei    │
│    │             │asigurarea     │publice locale    │
│    │             │calităţii apei │                  │
│    │             │de îmbăiere    │                  │
│    │             ├───────────────┼──────────────────┤
│    │             │2.2. Realizarea│                  │
│    │             │infrastructurii│                  │
│    │             │de vizitare    │Agenţia Naţională │
│    │             │pentru arii    │pentru Arii       │
│    │             │naturale       │Naturale Protejate│
│    │Creşterea    │protejate din  │                  │
│    │gradului de  │zona costieră  │                  │
│    │satisfacţie a├───────────────┼──────────────────┤
│    │turiştilor şi│               │Ministerul        │
│    │oferirea unui│               │Economiei,        │
│    │produs       │2.3.           │Antreprenoriatului│
│2.  │turistic     │Dezvoltarea    │şi Turismului,    │
│    │durabil, de  │unor facilităţi│autorităţi ale    │
│    │calitate,    │pentru sporturi│administraţiei    │
│    │accesibil    │nautice        │publice locale,   │
│    │tuturor      │               │operatori         │
│    │categoriilor │               │economici         │
│    │de turişti   ├───────────────┼──────────────────┤
│    │             │2.4.           │Ministerul        │
│    │             │Dezvoltarea    │Economiei,        │
│    │             │unor porturi   │Antreprenoriatului│
│    │             │turistice la   │şi Turismului,    │
│    │             │Marea Neagră şi│autorităţi ale    │
│    │             │la Dunăre      │administraţiei    │
│    │             │(Delta Dunării)│publice locale    │
│    │             ├───────────────┼──────────────────┤
│    │             │               │Ministerul        │
│    │             │2.5.           │Economiei,        │
│    │             │Dezvoltarea    │Antreprenoriatului│
│    │             │unor noi       │şi Turismului,    │
│    │             │structuri de   │autorităţi ale    │
│    │             │tratament      │administraţiei    │
│    │             │balnear şi     │publice locale,   │
│    │             │wellness       │operatori         │
│    │             │               │economici         │
└────┴─────────────┴───────────────┴──────────────────┘



    Obiective specifice domeniului: mediu (privind ex. starea ecologică a mediului marin, gestionarea deşeurilor, poluarea mediului marin, arii marine protejate)

┌────┬─────────────┬─────────────┬────────────┐
│Nr. │Obiective    │Direcţii de  │Instituţii  │
│crt.│specifice    │acţiune/     │responsabile│
│    │             │Măsuri       │            │
├────┼─────────────┼─────────────┼────────────┤
│    │             │1.1.         │            │
│    │             │Implementarea│            │
│    │             │Hotărârii    │            │
│    │             │Guvernului   │            │
│    │             │nr. 432/2020 │            │
│    │Atingerea    │privind      │            │
│    │stării       │aprobarea    │Ministerul  │
│    │ecologice    │Programului  │Mediului,   │
│1.  │bune a       │de măsuri    │Apelor şi   │
│    │regiunii     │pentru       │Pădurilor   │
│    │marine Marea │atingerea    │            │
│    │Neagră       │stării       │            │
│    │             │ecologice    │            │
│    │             │bune a       │            │
│    │             │regiunii     │            │
│    │             │marine Marea │            │
│    │             │Neagră       │            │
├────┼─────────────┼─────────────┼────────────┤
│    │             │2.1.         │            │
│    │             │Evaluarea    │            │
│    │Monitorizarea│efectelor    │            │
│    │permanentă a │implementării│            │
│    │elementelor  │măsurilor    │Ministerul  │
│    │biologice şi │pentru       │Mediului,   │
│2.  │chimice, a   │atingerea    │Apelor şi   │
│    │biotopului   │stării       │Pădurilor   │
│    │marin (apă,  │ecologice    │            │
│    │sediment)    │bune a       │            │
│    │             │regiunii     │            │
│    │             │marine Marea │            │
│    │             │Neagră       │            │
├────┼─────────────┼─────────────┼────────────┤
│    │             │3.1.         │            │
│    │             │Evaluarea    │            │
│    │             │stării de    │            │
│    │             │conservare a │            │
│    │             │speciilor şi │            │
│    │             │habitatelor  │            │
│    │             │de interes   │            │
│    │             │comunitar,   │            │
│    │Monitorizarea│conform      │            │
│    │speciilor şi │prevederilor │Ministerul  │
│3.  │habitatelor  │Directivei   │Mediului,   │
│    │de interes   │Habitate     │Apelor şi   │
│    │comunitar    │3.2.         │Pădurilor   │
│    │             │Evaluarea    │            │
│    │             │stării de    │            │
│    │             │conservare a │            │
│    │             │speciilor de │            │
│    │             │păsări,      │            │
│    │             │conform      │            │
│    │             │prevederilor │            │
│    │             │Directivei   │            │
│    │             │Păsări       │            │
├────┼─────────────┼─────────────┼────────────┤
│    │             │4.1          │            │
│    │             │Extinderea   │            │
│    │             │reţelei de   │            │
│    │             │arii naturale│            │
│    │             │protejate    │            │
│    │             │marine la cel│            │
│    │             │puţin 30% din│            │
│    │             │suprafaţa    │            │
│    │             │marină (atât │            │
│    │             │în zona      │            │
│    │             │apelor       │            │
│    │             │teritoriale, │            │
│    │             │cât şi în    │            │
│    │             │EEZ)         │            │
│    │             │4.2.         │Ministerul  │
│    │             │Identificarea│Mediului,   │
│    │Protecţia şi │şi desemnarea│Apelor şi   │
│    │extinderea   │de arii      │Pădurilor,  │
│4.  │reţelei de   │naturale     │Agenţia     │
│    │arii naturale│protejate cu │Naţională   │
│    │protejate    │protecţie    │pentru Arii │
│    │marine       │strictă a cel│Naturale    │
│    │             │puţin 10% din│Protejate   │
│    │             │suprafaţa    │            │
│    │             │marină       │            │
│    │             │4.3.         │            │
│    │             │Gestionarea  │            │
│    │             │eficientă a  │            │
│    │             │ariilor      │            │
│    │             │naturale     │            │
│    │             │protejate    │            │
│    │             │marine prin  │            │
│    │             │stabilirea de│            │
│    │             │măsuri de    │            │
│    │             │conservare şi│            │
│    │             │elaborarea de│            │
│    │             │planuri de   │            │
│    │             │management   │            │
├────┼─────────────┼─────────────┼────────────┤
│    │             │5.1.         │            │
│    │Controlul    │Controlul şi/│Ministerul  │
│5.  │speciilor    │sau          │Mediului,   │
│    │invazive     │eradicarea   │Apelor şi   │
│    │             │speciilor    │Pădurilor   │
│    │             │invazive     │            │
├────┼─────────────┼─────────────┼────────────┤
│    │             │6.1.         │            │
│    │             │Fundamentarea│            │
│    │             │şi desemnarea│Ministerul  │
│    │Desemnarea de│sitului      │Mediului,   │
│6.  │noi situri   │patrimoniului│Apelor şi   │
│    │UNESCO       │mondial      │Pădurilor   │
│    │             │UNESCO       │            │
│    │             │„Peştera     │            │
│    │             │Movile“      │            │
└────┴─────────────┴─────────────┴────────────┘



    Obiective specifice domeniului: extracţia de resurse minerale

┌────┬─────────────┬──────────────┬─────────────┐
│Nr. │Obiective    │Direcţii de   │Instituţii   │
│crt.│specifice    │acţiune/Măsuri│responsabile │
├────┼─────────────┼──────────────┼─────────────┤
│    │             │1.1.          │             │
│    │             │Îmbunătăţirea │             │
│    │             │cadrului      │             │
│    │             │legislativ şi │             │
│    │Dezvoltarea  │de            │             │
│    │proiectelor  │reglementare  │             │
│    │de exploatare│competitiv,   │Ministerul   │
│    │a gazelor    │transparent şi│Energiei,    │
│    │naturale     │predictibil   │Secretariatul│
│    │offshore din │1.2. Întărirea│General al   │
│    │Marea Neagră │capacităţii   │Guvernului,  │
│1.  │în vederea   │instituţionale│Agenţia      │
│    │contribuirii │1.3. Noi      │Naţională    │
│    │la asigurarea│dezvoltări ale│pentru       │
│    │securităţii  │Sistemului    │Resurse      │
│    │şi           │naţional de   │Minerale     │
│    │independenţei│transport în  │             │
│    │energetice   │scopul        │             │
│    │             │preluării     │             │
│    │             │gazelor       │             │
│    │             │naturale de la│             │
│    │             │ţărmul Mării  │             │
│    │             │Negre         │             │
├────┼─────────────┼──────────────┼─────────────┤
│    │             │2.1.          │             │
│    │             │Promovarea    │             │
│    │Dezvoltarea  │explorării    │Secretariatul│
│    │sustenabilă a│2.2.          │General al   │
│    │bazei de     │Îmbunătăţirea │Guvernului,  │
│2.  │resurse      │cadrului      │Agenţia      │
│    │minerale     │legislativ şi │Naţională    │
│    │neenergetice │de            │pentru       │
│    │interne      │reglementare  │Resurse      │
│    │             │competitiv,   │Minerale     │
│    │             │transparent şi│             │
│    │             │predictibil   │             │
├────┼─────────────┼──────────────┼─────────────┤
│    │             │3.1. Aplicarea│             │
│    │             │măsurilor care│             │
│    │             │limitează     │             │
│    │             │emisiile de   │             │
│    │             │GHG în        │             │
│    │             │activităţile  │             │
│    │Limitarea    │de exploatare │             │
│    │impactului   │offshore      │             │
│    │negativ      │3.2. Reducerea│Ministerul   │
│3.  │asupra       │amprentei     │Mediului,    │
│    │mediului al  │spaţiale a    │Apelor şi    │
│    │sectorului   │instalaţiilor │Pădurilor    │
│    │petrolier    │petroliere    │             │
│    │offshore     │offshore prin │             │
│    │             │proiectarea/  │             │
│    │             │construirea de│             │
│    │             │noi instalaţii│             │
│    │             │fără personal,│             │
│    │             │comandate de  │             │
│    │             │la distanţă   │             │
├────┼─────────────┼──────────────┼─────────────┤
│    │             │4.1.          │             │
│    │             │Asigurarea    │             │
│    │             │unui cadru    │             │
│    │             │reglementat   │             │
│    │             │care să       │             │
│    │             │permită       │             │
│    │             │desfăşurarea  │             │
│    │             │tuturor       │             │
│    │             │operaţiunilor │             │
│    │             │petroliere    │             │
│    │Creşterea    │offshore în   │             │
│    │siguranţei   │repere de     │             │
│4.  │operaţiunilor│siguranţă     │ACROPO       │
│    │petroliere   │operaţională  │             │
│    │offshore     │în            │             │
│    │             │conformitate  │             │
│    │             │cu prevederile│             │
│    │             │din legislaţia│             │
│    │             │naţională şi  │             │
│    │             │europeană/    │             │
│    │             │internaţională│             │
│    │             │în domeniu    │             │
│    │             │4.2. Limitarea│             │
│    │             │consecinţelor │             │
│    │             │accidentelor  │             │
│    │             │majore        │             │
└────┴─────────────┴──────────────┴─────────────┘



    Obiective specifice domeniului: energie regenerabilă

┌────┬────────────┬─────────────────┬────────────┐
│Nr. │Obiective   │Direcţii de      │Instituţii  │
│crt.│specifice   │acţiune/Măsuri   │responsabile│
├────┼────────────┼─────────────────┼────────────┤
│    │            │1.1. Elaborarea  │            │
│    │            │cadrului         │            │
│    │            │legislativ şi de │            │
│    │            │reglementare     │            │
│    │            │conform          │            │
│    │            │legislaţiei şi   │            │
│    │            │recomandărilor   │            │
│    │            │Uniunii Europene │            │
│    │            │1.2.             │            │
│    │            │Identificarea şi │            │
│    │            │pregătirea       │            │
│    │            │schimbărilor de  │            │
│    │            │reglementare şi  │            │
│    │            │instituţionale   │            │
│    │            │necesare         │            │
│    │            │susţinerii       │            │
│    │            │iniţiativelor de │            │
│    │            │dezvoltare a     │            │
│    │Dezvoltarea │proiectelor de   │Ministerul  │
│    │cadrului    │energie eoliană  │Energiei    │
│    │legislativ  │offshore         │ACROPO      │
│    │şi de       │1.3. Analizarea  │Autoritatea │
│1.  │reglementare│potenţialului de │Naţională de│
│    │în domeniul │generare a       │Reglementare│
│    │surselor    │hidrogenului din │în Domeniul │
│    │regenerabile│energia eoliană  │Energiei    │
│    │offshore    │offshore în      │            │
│    │            │diferite scenarii│            │
│    │            │(costuri, gradul │            │
│    │            │de               │            │
│    │            │competitivitate, │            │
│    │            │reducerea        │            │
│    │            │costului pe kg de│            │
│    │            │hidrogen)        │            │
│    │            │1.4.             │            │
│    │            │Identificarea    │            │
│    │            │perimetrelor cu  │            │
│    │            │potenţial pentru │            │
│    │            │exploatarea      │            │
│    │            │resurselor       │            │
│    │            │regenerabile     │            │
│    │            │offshore şi      │            │
│    │            │stabilirea       │            │
│    │            │condiţiilor de   │            │
│    │            │amplasare        │            │
├────┼────────────┼─────────────────┼────────────┤
│    │            │2.1. Susţinerea  │            │
│    │            │dezvoltării      │            │
│    │            │proiectelor din  │            │
│    │            │surse            │            │
│    │Consolidarea│regenerabile de  │            │
│    │securităţii │energie eoliană  │            │
│    │energetice  │offshore pe baza │            │
│    │atât pentru │cadrului         │            │
│2.  │România, cât│legislativ, a    │Ministerul  │
│    │şi pentru   │Planului Naţional│Energiei    │
│    │regiunea    │Integrat         │            │
│    │sud-est     │Energie-Schimbări│            │
│    │europeană   │Climatice, a     │            │
│    │            │mecanismelor de  │            │
│    │            │finanţare        │            │
│    │            │disponibile şi a │            │
│    │            │cerinţelor şi    │            │
│    │            │recomandărilor UE│            │
└────┴────────────┴─────────────────┴────────────┘



    Obiective specifice domeniului: patrimoniu cultural subacvatic

┌────┬─────────────┬──────────────┬────────────┐
│Nr. │Obiective    │Direcţii de   │Instituţii  │
│crt.│specifice    │acţiune/Măsuri│responsabile│
├────┼─────────────┼──────────────┼────────────┤
│    │             │1.1.          │            │
│    │             │Realizarea    │            │
│    │             │unui inventar │            │
│    │             │sistematic al │            │
│    │             │obiectelor şi │            │
│    │             │zonelor       │            │
│    │             │valoroase din │            │
│    │             │punctul de    │            │
│    │Inventarierea│vedere al     │            │
│1.  │patrimoniului│patrimoniului │Ministerul  │
│    │cultural     │cultural în   │Culturii    │
│    │subacvatic   │vederea       │            │
│    │             │protejării lor│            │
│    │             │şi a          │            │
│    │             │departajării  │            │
│    │             │acestora de   │            │
│    │             │zonele care   │            │
│    │             │pot fi redate │            │
│    │             │exploatării   │            │
│    │             │economice     │            │
├────┼─────────────┼──────────────┼────────────┤
│    │             │2.1.          │            │
│    │             │Respectarea în│            │
│    │             │relaţia cu    │            │
│    │             │protejarea    │            │
│    │Protejarea   │patrimoniului │            │
│    │patrimoniului│arheologic    │Ministerul  │
│2.  │cultural     │subacvatic a  │Culturii    │
│    │subacvatic   │regulilor de  │            │
│    │             │intervenţie şi│            │
│    │             │a             │            │
│    │             │interdicţiilor│            │
│    │             │cu legislaţia │            │
│    │             │în vigoare    │            │
└────┴─────────────┴──────────────┴────────────┘



    Obiective specifice domeniului: cercetare ştiinţifică

┌────┬─────────────┬────────────────┬─────────────┐
│Nr. │Obiective    │Direcţii de     │Instituţii   │
│crt.│specifice    │acţiune/Măsuri  │responsabile │
├────┼─────────────┼────────────────┼─────────────┤
│    │             │1.1. Analiza    │             │
│    │             │stării ecologice│             │
│    │             │a               │             │
│    │             │macrosistemului │             │
│    │             │Dunăre-Delta    │             │
│    │             │Dunării- Marea  │             │
│    │             │Neagră          │             │
│    │             │1.2. Studierea  │             │
│    │             │resurselor vii  │             │
│    │             │din mare şi     │             │
│    │             │valorificarea   │             │
│    │             │acestora        │             │
│    │             │1.3. Studii     │             │
│    │             │geologice,      │             │
│    │             │sedimentologice │             │
│    │             │şi geofizice de │             │
│    │             │detaliu în zona │             │
│    │             │Dunării de Jos a│             │
│    │             │deltei, a       │             │
│    │             │litoralului     │             │
│    │             │românesc şi a   │             │
│    │             │platoului       │             │
│    │Continuarea  │continental al  │             │
│    │activităţilor│Mării Negre     │Ministerul   │
│1.  │de cercetare │1.4. Studierea  │Cercetării,  │
│    │în domeniile │resurselor de   │Inovării şi  │
│    │tradiţionale │energie         │Digitalizării│
│    │             │convenţională   │             │
│    │             │1.5. Cercetare  │             │
│    │             │de acvacultură  │             │
│    │             │pentru creşterea│             │
│    │             │algelor         │             │
│    │             │1.6. Studiu     │             │
│    │             │specii noi      │             │
│    │             │pretabile       │             │
│    │             │pescuitului     │             │
│    │             │1.7. Cercetare  │             │
│    │             │pentru          │             │
│    │             │introducerea în │             │
│    │             │acvacultura     │             │
│    │             │marină de noi   │             │
│    │             │specii de peşte/│             │
│    │             │moluşte/        │             │
│    │             │crustacee       │             │
│    │             │1.8.            │             │
│    │             │Identificarea de│             │
│    │             │unelte de       │             │
│    │             │pescuit cu      │             │
│    │             │impact redus de │             │
│    │             │mediu           │             │
├────┼─────────────┼────────────────┼─────────────┤
│    │             │2.1. Dezvoltarea│             │
│    │             │cercetării în   │             │
│    │             │domenii precum: │             │
│    │             │poluanţi        │             │
│    │             │emergenţi în    │             │
│    │             │sistemul        │             │
│    │             │Dunăre-Delta    │             │
│    │Deschiderea  │Dunării-Marea   │Ministerul   │
│    │de noi       │Neagră, surse   │Cercetării,  │
│2.  │domenii de   │marine de       │Inovării şi  │
│    │cercetare ale│energie         │Digitalizării│
│    │Mării Negre  │neconvenţională,│             │
│    │             │distribuţia şi  │             │
│    │             │starea de       │             │
│    │             │conservare a    │             │
│    │             │speciilor şi    │             │
│    │             │habitatelor de  │             │
│    │             │interes         │             │
│    │             │conservativ etc.│             │
├────┼─────────────┼────────────────┼─────────────┤
│    │Gestionarea  │3.1. Avizarea/  │             │
│    │bazei        │Monitorizarea   │             │
│    │oficiale de  │activităţilor de│             │
│    │date         │cercetare       │Direcţia     │
│3.  │hidrografice │hidrografică în │hidrografică │
│    │maritime     │Zona economică  │maritimă     │
│    │(conform     │exclusivă a     │             │
│    │Legii nr. 395│României        │             │
│    │/2004)       │                │             │
└────┴─────────────┴────────────────┴─────────────┘


    În ceea ce priveşte monitorizarea implementării Planului de amenajare a spaţiului maritim, conform Hotărârii Guvernului nr. 406/2017, cu modificările ulterioare, membrii Comitetului elaborează periodic, la trei ani, raportul de monitorizare a planului. Acesta este structurat pe secţiuni tematice pe domeniile de competenţă ale membrilor Comitetului, care sunt responsabili de realizarea rapoartelor de monitorizare a activităţilor şi utilizărilor spaţiului maritim din domeniile de competenţă. Prezentarea raportului de monitorizare a Planului de amenajare a spaţiului maritim se prezintă în şedinţă de Guvern de către ministrul dezvoltării, lucrărilor publice şi administraţiei.
    În etapa de consultare cu ministerele de linie au fost identificaţi următorii indicatori:
    a) Domeniul pescuit şi acvacultură marină (maricultură): 

┌──────────────────────────────┬───────┐
│Indicator                     │Sursa  │
├──────────────────────────────┼───────┤
│Numărul de porturi/adăposturi │MADR,  │
│pescăreşti amenajate          │prin   │
│                              │ANPA   │
├──────────────────────────────┼───────┤
│Numărul de unităţi de         │MADR,  │
│maricultură (acvacultură      │prin   │
│marină) funcţionale           │ANPA   │
└──────────────────────────────┴───────┘



    b) Domeniul mediu: 

┌──────────────────────┬───────────────┐
│Indicator             │Sursa          │
├──────────────────────┼───────────────┤
│Indicatori generici:  │MMAP           │
│diversitatea          │Anexa 1        │
│biologică, speciile   │Descriptori -  │
│neindigene, specii    │Directiva-cadru│
│peşti comerciali,     │Strategia      │
│eutrofizarea,         │pentru mediul  │
│integritatea fundului │marin          │
│mării, contaminanţi,  │Directivele pe │
│contaminanţi în peşte │Natură (Păsări │
│şi alte resurse vii   │şi Habitate)   │
│destinate consumului  │Alte documente │
│uman, deşeurile       │(de exemplu,   │
│marine, zgomot, arii  │Strategia UE   │
│protejate marine, arii│privind        │
│protejate stricte     │biodiversitatea│
│                      │pentru 2030)   │
├──────────────────────┼───────────────┤
│Indicatori biologici, │               │
│hidromorfologici,     │               │
│fizico-chimici (în    │MMAP           │
│special grupa         │               │
│nutrienţilor),        │               │
│contaminanţi          │               │
├──────────────────────┼───────────────┤
│Evoluţia fenomenului  │MMAP           │
│de eroziune costieră  │               │
├──────────────────────┼───────────────┤
│Număr de descriptori  │               │
│care se încadrează în │MMAP           │
│starea ecologică bună │               │
├──────────────────────┼───────────────┤
│Cantităţile de deşeuri│               │
│din plastic provenite │MMAP           │
│de la uneltele de     │               │
│pescuit               │               │
├──────────────────────┼───────────────┤
│Capturile accidentale │MMAP           │
│de delfini            │               │
├──────────────────────┼───────────────┤
│Prezenţa speciilor    │               │
│neindigene în apele de│MMAP           │
│balast                │               │
└──────────────────────┴───────────────┘



    c) Domeniul transporturi: 

┌──────────────────────┬───────────────┐
│Indicator             │Sursa          │
├──────────────────────┼───────────────┤
│Suprafaţa (mp) dragată│               │
│la cota de proiect, a │ANR            │
│bazinelor/şenalelor   │               │
│navigabile            │               │
├──────────────────────┼───────────────┤
│Suprafaţa bazinelor/  │               │
│şenalelor nou-create  │ANR            │
│în porturi            │               │
├──────────────────────┼───────────────┤
│Număr evenimente de   │               │
│navigaţie (conform    │Conform        │
│Legii nr. 412 din 26  │evidenţelor şi │
│iunie 2002 pentru     │înregistrărilor│
│aprobarea Ordonanţei  │din baza de    │
│Guvernului nr. 42/1997│date a ANR     │
│privind navigaţia     │               │
│civilă)               │               │
├──────────────────────┼───────────────┤
│Număr poluări         │ANR            │
│accidentale           │               │
├──────────────────────┼───────────────┤
│Număr proiecte aflate │               │
│în derulare şi        │               │
│finalizate pentru     │MTI            │
│modernizarea          │               │
│infrastructurii       │               │
│portuare              │               │
├──────────────────────┼───────────────┤
│Traficul portuar (mil.│INS            │
│tone/an)              │               │
└──────────────────────┴───────────────┘



    d) Domeniul patrimoniu cultural subacvatic: 

┌────────────────────────────────┬─────┐
│Indicator                       │Sursa│
├────────────────────────────────┼─────┤
│Suprafeţe cercetate arheologic  │     │
│pentru care au fost aprobate de │     │
│către Comisia naţională de      │MC   │
│arheologie rapoarte de cercetare│     │
│arheologică                     │     │
├────────────────────────────────┼─────┤
│Numărul perimetrelor cu vestigii│     │
│arheologice subacvatice         │     │
│identificate, în scopul         │MC   │
│protejării lor şi departajării  │     │
│acestora de zonele care pot fi  │     │
│redate exploatării economice    │     │
├────────────────────────────────┼─────┤
│Numărul zonelor de protecţie    │     │
│instituite şi reglementate      │     │
│pentru perimetrele cu vestigii  │     │
│arheologice subacvatice - situri│MC   │
│şi epave, în scopul departajării│     │
│acestora de zonele care pot fi  │     │
│redate exploatării economice, în│     │
│intervalul de monitorizare      │     │
└────────────────────────────────┴─────┘



    e) Domeniul turism maritim şi de litoral: 

┌───────────────────────────┬──────────┐
│Indicator                  │Sursa     │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Număr hărţi de             │          │
│vulnerabilitate (risc)     │MDLPA     │
│pentru zona costieră       │MMAP      │
│elaborate                  │          │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Număr PUG-uri actualizate  │MDLPA     │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Mp de plajă reconstruiţi   │ABA D-L   │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Număr plaje autorizate în  │MEAT      │
│scop turistic              │          │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Număr plaje/porturi        │          │
│turistice etichetate Blue  │MEAT      │
│Flag                       │          │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Număr de arii naturale     │          │
│protejate în care s-a      │ANANP     │
│realizat infrastructură de │MMAP      │
│vizitare                   │          │
├───────────────────────────┼──────────┤
│                           │MEAT      │
│Număr de noi facilităţi    │Autorităţi│
│pentru agrement nautic     │publice   │
│                           │locale    │
├───────────────────────────┼──────────┤
│                           │MEAT      │
│Număr de porturi turistice │Autorităţi│
│amenajate                  │publice   │
│                           │locale    │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Număr de noi structuri de  │MEAT      │
│tratament balnear şi       │MS        │
│wellness                   │          │
└───────────────────────────┴──────────┘



    f) Domeniul energie regenerabilă: 

┌───────────────────────────────┬──────┐
│Indicator                      │Sursa │
├───────────────────────────────┼──────┤
│Număr turbine instalate        │ME    │
│                               │ACROPO│
├───────────────────────────────┼──────┤
│Putere instalată în            │      │
│capacităţile de producţie de   │ANRE  │
│energie electrică din sursă    │      │
│eoliană offshore               │      │
└───────────────────────────────┴──────┘



    g) Domeniul extracţia resurselor minerale: 

┌───────────────────────────────┬──────┐
│Indicator                      │Sursa │
├───────────────────────────────┼──────┤
│Capacitatea de producţie a     │ME,   │
│instalaţiilor petroliere       │ACROPO│
│offshore                       │      │
├───────────────────────────────┼──────┤
│Volumele anuale de hidrocarburi│      │
│evacuate în mare în mod        │ACROPO│
│accidental                     │      │
├───────────────────────────────┼──────┤
│Capacitatea de transport       │ME,   │
│hidrocarburi prin conducte     │ACROPO│
│submarine                      │      │
├───────────────────────────────┼──────┤
│Număr de incidente anuale      │ACROPO│
│investigate                    │      │
└───────────────────────────────┴──────┘





    ABREVIERI
    ABA D-L - Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea-Litoral
    ACROPO - Autoritatea Competentă de Reglementare a Operaţiunilor Petroliere Offshore
    ANANP - Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate
    ANPA - Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură
    ANR - Autoritatea Navală Română
    ANRE - Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei
    ANRM - Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale
    DGP-AMPOPAM - Direcţia generală pescuit - Autoritatea de management pentru Programul operaţional pentru pescuit şi afaceri maritime
    INS - Institutul Naţional de Statistică
    MEAT - Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului
    MADR - Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale
    MC - Ministerul Culturii
    ME - Ministerul Energiei
    MMAP - Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor
    MTI - Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii

    9. Concluzii şi recomandări
    Planul de amenajare a spaţiului maritim este documentul de planificare strategică, cu caracter director şi de reglementare, prin care se identifică distribuţia spaţială şi temporală a activităţilor şi utilizărilor actuale şi viitoare în apele marine şi prin care se stabileşte cadrul general de dezvoltare durabilă şi integrată a diferitelor sectoare în apele marine.
    Trebuie menţionat faptul că utilizările actuale la Marea Neagră sunt reduse, distribuţia spaţială a acestora nu a fost, până în prezent, stabilită de toate autorităţile competente, în unele domenii existând analize în curs cu privire la potenţialul de dezvoltare la Marea Neagră. În acest sens, autorităţile competente din cadrul Comitetului de amenajare a spaţiului maritim au concluzionat că nu există conflicte majore între diferite utilizări care să necesite intervenţii în cadrul planului.
    Ulterior definitivării procesului de elaborare a Planului de amenajare a spaţiului maritim, comitetul asigură consultarea şi implicarea părţilor interesate, a autorităţilor administraţiei publice competente şi a publicului vizat. Astfel, posibile conflicte sau propuneri privind utilizarea spaţiului maritim pot fi identificate şi analizate în cadrul procedurilor de consultare cu actorii interesaţi.
    Comitetul de amenajare a spaţiului maritim transmite Comisiei Europene şi altor state membre, prin secretariatul comitetului, copii ale Planului de amenajare a spaţiului maritim, ale documentelor de fundamentare şi ale componentelor acestuia, în termen de 3 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv a legii privind aprobarea planului de amenajare a spaţiului maritim, precum şi copii ale tuturor actualizărilor ulterioare, în termen de 3 luni de la data publicării acestora.
    Procesul de planificare urmează a fi adaptat în funcţie de modificările obiectivelor strategice sectoriale cu impact asupra amenajării spaţiului maritim, adoptarea unor noi politici sectoriale, noi informaţii despre sistemul maritim sau noi tehnologii care permit o coexistenţă mai eficientă a utilizărilor, în scopul asigurării unei utilizări durabile a spaţiului maritim.
    Adaptarea procesului de planificare a spaţiului maritim va cuprinde următoarele etape: reconsiderarea şi revizuirea Planului de amenajare a spaţiului maritim conform rezultatelor rapoartelor de evaluare; identificarea nevoilor de cercetare aplicată; iniţierea următoarei etape de planificare spaţială maritimă.
    Rezultatele procesului de monitorizare şi evaluare vor fi utilizate la adaptarea planificării spaţiului maritim astfel încât acţiunile acesteia să aibă efectele vizate.
    Totodată, pentru aprofundarea interrelaţionării multiplelor activităţi din zona Mării Negre şi pentru eficientizarea planificării utilizărilor, identificării conflictelor şi a sinergiilor, se consideră necesar ca autorităţile de la nivel central care gestionează domeniile respective să continue definirea dimensiunii spaţiale a acestor activităţi. O atenţie prioritară trebuie asigurată părţii sudice a mării teritoriale pentru activităţi de cercetare arheologică.
 (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 25. Porturi pescăreşti, tipuri de pescuit, capturi
    Date: Agenţia Naţională de Pescuit şi Acvacultură; I.N.C.D.M. „Grigore Antipa“ 2020
 (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 26. Perimetre de explorare, dezvoltare, exploatare active şi zone libere
    Date: Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, 2022
 (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 27. Zone cu restricţii şi obstacole
    Date: Direcţia Hidrografică Maritimă, 2020
 (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 28. Infrastructura de transport
    Date: Direcţia Hidrografică Maritimă, 2020
 (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 29. Habitate marine
    Date: I.N.C.D.M. „Grigore Antipa“, 2020; Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, 2022
 (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 30. Arii naturale protejate
    Date: Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, 2020-2022


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Plan, Alte Institutii,  PLAN din 9 noiembrie 2023

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016