────────── Aprobat prin ORDINUL nr. 1.198 din 28 iunie 2016, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.018 din 19 decembrie 2016.────────── CUPRINS CAP. 1 INTRODUCERE ŞI CONTEXT 1.1. SCURTA DESCRIERE A PLANULUI DE MANAGEMENT 1.2. LEGISLAŢIA PRIVIND ÎNFIINŢAREA, REGLEMENTARE ŞI ADMINISTRAREA GEOPARCULUI PLATOUL MEHEDINŢI ŞI A ARIILOR PROTEJATE DIN ACEASTĂ ZONĂ 1.2.1. Baza legală pentru în fiinţarea şi reglementarea regimului de arie protejată a Geoparcului Platoul Mehedinţi şi a ariilor protejate din această zonă 1.3. PROCESUL DE ELABORARE A PLANULUI DE MANAGEMENT 1.3.1. Calendarul de elaborare 1.3.2. Aprobare şi revizuire 1.3.3. Implementarea Planului de Management 1.4. ARII NATURALE DIN ZONA GEOPARCULUI PLATOUL MEHEDINŢI 1.4.1. Geoparcul Platoul Mehedinţi. Scopul înfiinţării 1.4.3. Situri NATURA 2000 1.4.2.1. ROSC10198 Platoul Mehedinţi 1.4.2.2. ROSPA0035 Domogled - Valea Cernei 1.4.3. Rezervaţii naturale CAP. 2. DESCRIERE 2.1. DESCRIERE GENERALĂ 2.1.1. Localizare şi acces 2.1.2. Resurse de management şi infrastructură 2.1.3. Hărţile Geoparcului Platoul Mehedinţi 2.1.4. Limitele, zonarea interioară şi vecinătatea. Suprafaţa operaţională a Planului de Management 2.1.4.1. Limitele şi zonarea interioară 2.1.5. Perioada de timp: obiective, ţinte, paşi 2.2. DESCRIEREA MEDIULUI FIZIC AL GEOPARCULUI PLATOUL MEHEDINŢI ŞI ARIILOR NATURALE DIN ZONA ACESTUIA 2.2.1. Geologie 2.2.2. Morfostructura 2.2.3. Relieful 2.2.4. Hidrologia 2.2.5. Clima 2.2.6. Solurile 2.3. DESCRIEREA MEDIULUI BIOLOGIC AL GEOPARCULUI PLATOUL MEHEDINŢI ŞI ARIILOR NATURALE DIN ZONA ACESTUIA 2.3.1. Lista elementelor criteriu ce au stat la baza desemnării Geoparcului Platoul Mehedinţi 2.3.2. Lista elementelor criteriu ce au stat la baza desemnării ROSCI0198 Platoul Mehedinţi 2.3.3. Lista speciilor de păsări ce au stat la baza desemnării ROSPA0035 Domogled - Valea Cernei 2.3.4. Lista elementelor criteriu identificate în urma studiilor de teren întreprinse în perioada 2013-2014 2.3.5. Sinteza elementelor criteriu din domeniul biodiversităţii ce stau la baza deciziilor de conservare a teritoriului Geoparcului Platoul Mehedinţi 2.5. ABUNDENŢA/POPULAŢIA ELEMENTELOR REPREZENTATIVE DIN ANEXELE DIRECTIVELOR SAU ALTE SPECII IMPORTANTE - DUPĂ CAZ 2.6. DATE REFERITOARE LA CELE MAI IMPORTANTE BIOTOPURI - TIPURI DE HABITATE - ANEXA I DIRECTIVA 92/43/CEE - ASOCIAŢII VEGETALE, DUPĂ CAZ 2.6.1. Tipuri de habitate Natura 2000 2.6.2. Habitate după clasificarea naţională 2.7. HĂRŢI CU DISTRIBUŢIA SPECIILOR/HABITATELOR ÎN SIT 2.8. PROCESE ŞI RELAŢII ECOLOGICE, SOCIO-ECONOMICE 2.9. STAREA ACTUALĂ DE CONSERVARE A HABITATELOR ŞI SPECIILOR 2.10. INFORMAŢII SOCIO-ECONOMICE ŞI CULTURALE 2.10.1. Sărbători tradiţionale 2.10.2. Repere arhitecturale şi culturale 2.10.3. Utilizarea terenurilor 2.10.4. Situaţia juridică a terenurilor 2.10.5. Administratori şi gestionari CAP. 3 EVALUAREA PRINCIPALELOR ASPECTE LEGATE DE SPECIFICUL GEOPARCULUI PLATOUL MEHEDINŢI ŞI ARIILOR PROTEJATE DIN ACEASTĂ ZONĂ 3.1. EVALUAREA ASPECTELOR LEGATE DE BIODIVERSITATE. PRESIUNI ŞI AMENINŢĂRI 3.2. PRESIUNI ŞI AMENINŢĂRI ASUPRA STĂRII DE CONSERVARE A BIODIVERSITĂŢII GEOPARCULUI PLATOUL MEHEDINŢI ŞI SITURILOR NATURA 2000 DIN ZONA ACESTUIA. 3.3. EVALUAREA ASPECTELOR LEGATE DE COMUNITăţILE LOCALE 3.4. EVALUAREA ASPECTELOR LEGATE DE TURISM ŞI RECREERE. ANALIZA SWOT 3.5. EVALUAREA ASPECTELOR LEGATE DE EDUCAŢIE ŞI CONŞTIENTIZARE PUBLICĂ 3.6. EVALUAREA CAPACITĂŢII DE MANAGEMENT A AGPMH CAP. 4 MĂSURI SPECIALE DE PROTEJARE ŞI CONSERVARE A HABITATELOR ŞI SPECIILOR DIN GEOPARCULUI PLATOUL MEHEDINŢI ŞI DIN SITURILE NATURA 2000 AFLATE ÎN ZONA ACESTUIA CAP. 5 PLANUL DE ACŢIUNI CAP. 6 MONITORIZAREA IMPLEMENTĂRII PLANULUI DE MANAGEMENT CAP. 7 BIBLIOGRAFIE Anexa 1 la Planul de management - BUget estimativ pentru implementarea Planului de management Anexa 2 la Planul de management - Hărţi Anexa 2.1 Limite administrative Anexa 2.2 Categorii de folosinţă a terenurilor, cu evidenţierea tipului de proprietate Anexa 2.3 Zonarea internă Anexa 2.4 Numărul de specii identificate la nivelul fiecărui cvadrat de la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi Anexa 2.5 Suprapunerea numărului de specii identificate la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi cu zonele de protecţie integrală Anexa 3 la Planul de management - Suprapunerea relevanţei măsurilor de conservare de aplicat pentru speciile de interes conservativ din Geoparcul Platoul Mehedinţi Anexa 4 la Planul de management - Fişele speciilor şi habitatelor de interes conservativ ABREVIERI
┌────────────┬─────────────────────────┐
│ANPA │Agenţia Naţională pentru │
│ │Pescuit şi Acvacultură │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │Agenţia pentru Plăţi şi │
│APIA │Intervenţii în │
│ │Agricultură │
├────────────┼─────────────────────────┤
│APM │Agenţia pentru Protecţia │
│ │Mediului │
├────────────┼─────────────────────────┤
│AGPMh │Administraţia Geoparcului│
│ │Platoul Mehedinţi │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Br. - Bl. │Metoda Braun-Blanquet │
├────────────┼─────────────────────────┤
│CCA │Consiliul Consultativ de │
│ │Administrare │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │Comisia pentru Ocrotirea │
│CMN │Monumentelor Naturii - │
│ │Academia Română │
├────────────┼─────────────────────────┤
│CŞ │Consiliul Ştiinţific │
├────────────┼─────────────────────────┤
│DAF │Drum auto forestier │
├────────────┼─────────────────────────┤
│DN │Drum Naţional │
├────────────┼─────────────────────────┤
│DS │Direcţia Silvică │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │Direcţia Sanitar │
│DSVSA │Veterinară şi pentru │
│ │Siguranţa Alimentelor │
├────────────┼─────────────────────────┤
│E81 │Drum European 81 │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │Sistemul European de │
│EUNIS │Informaţii despre Natură │
│ │- European Nature │
│ │Information System │
├────────────┼─────────────────────────┤
│EEC │Comunitatea Economică │
│ │Europeană │
├────────────┼─────────────────────────┤
│FC │Fond cinegetic │
├────────────┼─────────────────────────┤
│FFI │Fauna&Flora International│
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │Fondul Global de Mediu - │
│GEF - UNDP │Programul Naţiunilor │
│ │Unite pentru Dezvoltare │
├────────────┼─────────────────────────┤
│GPMh │Geoparcul Platoul │
│ │Mehedinţi │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │Sistemul Geografic de │
│GIS │Informaţii - Geographic │
│ │Information System │
├────────────┼─────────────────────────┤
│GF │Grupa funcţională │
├────────────┼─────────────────────────┤
│H.G. │Hotărârea Guvernului │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ICAS │Institutul de Cercetări │
│ │şi Amenajări Sivice │
├────────────┼─────────────────────────┤
│I.C. BIOL. │Institutul de Cercetări │
│ │Biologice │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │Infrastructura pentru │
│ │Informaţii Spaţiale în │
│INSPIRE │Comunitatea Europeană - │
│ │Infrastructure for │
│ │Spatial Information in │
│ │the European Community │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │Institutul de Geodezie, │
│IGFCOT │Fotogrammetrie, │
│ │Cartografie şi │
│ │Organizarea Teritoriului │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │Inspectoratul Teritorial │
│ITRSV │de Regim Silvic şi │
│ │Vânătoare │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │Uniunea Internaţională │
│IUCN │pentru Conservarea │
│ │Naturii │
├────────────┼─────────────────────────┤
│IT │Tehnologia Informaţiei - │
│ │Information Technology │
├────────────┼─────────────────────────┤
│MADR │Ministerul Agriculturii │
│ │şi Dezvoltării Rurale │
├────────────┼─────────────────────────┤
│MMSC │Ministerul Mediului şi │
│ │Schimbărilor Climatice │
├────────────┼─────────────────────────┤
│MMAP │Ministerul Mediului, │
│ │Apelor şi Pădurilor │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │Ordinul ministrului │
│OMAPAM │Agriculturii, Pădurilor, │
│ │Apelor şi Mediului │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ONG │Organizaţie │
│ │non-guvernamentală │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │Ordin - pentru │
│Ord. │clasificare plante şi │
│ │animale │
├────────────┼─────────────────────────┤
│O.U.G. │Ordonanţă de Urgenţă a │
│ │Guvernului │
├────────────┼─────────────────────────┤
│OS │Ocol silvic │
├────────────┼─────────────────────────┤
│PATJ │Plan de amenajare a │
│ │teritoriului judeţean │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │Persoană fizică - în │
│PF │tabele, pentru suprafeţe │
│ │de teren) │
├────────────┼─────────────────────────┤
│POS Mediu │Programul Operaţional │
│ │Sectorial de Mediu │
├────────────┼─────────────────────────┤
│PUG │Plan de Urbanism General │
├────────────┼─────────────────────────┤
│PUZ │Plan de Urbanism Zonal │
├────────────┼─────────────────────────┤
│RNP-ROMSILVA│Regia Naţională a │
│ │Pădurilor-Romsilva │
├────────────┼─────────────────────────┤
│"ROMSILVA" -│Regia Autonomă a │
│R.A. │Pădurilor " ROMSILVA" - │
│ │R.A. │
├────────────┼─────────────────────────┤
│SNCFR │Societatea Naţională │
│ │Căile Ferate Române │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │Situri de Importanţă │
│SCI │Comunitară - Sites of │
│ │Comunity Importance │
├────────────┼─────────────────────────┤
│sec. │secol │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │Arii de Protecţie │
│SPA │Speciale Avifaunistice - │
│ │Special Protection Areas │
├────────────┼─────────────────────────┤
│spp. │specii │
├────────────┼─────────────────────────┤
│subas. │subasociaţie │
├────────────┼─────────────────────────┤
│subsp. │subspecie │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Supraf - ha.│Suprafaţa în hectare - în│
│ │tabele │
├────────────┼─────────────────────────┤
│syn. │sinonim │
├────────────┼─────────────────────────┤
│UA, ua │Unitate amenajistică │
├────────────┼─────────────────────────┤
│u.a.t., UAT │Unitate administrativ │
│ │teritorială │
├────────────┼─────────────────────────┤
│UP │Unitate de producţie │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │Organizaţia Naţiunilor │
│ │Unite pentru Educaţie, │
│UNESCO │Ştiinţă şi Cultură - │
│ │United Nations │
│ │Educational, Scientific │
│ │and Cultural Organization│
├────────────┼─────────────────────────┤
│ZCD │Zonă de conservare │
│ │durabilă │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ZDD │Zonă de dezvoltare │
│ │durabilă │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ZPI │Zonă de protecţie │
│ │integrală │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │Fondul Mondial pentru │
│WWF │Natură - World Wide Fund │
│ │for Nature │
└────────────┴─────────────────────────┘
CAP. 1 INTRODUCERE ŞI CONTEXT Premise La nivelul anului 2008, în baza unor studii realizate de colectivul Muzeului Naţional de Istorie Naturală "Grigore Antipa" a fost întocmită o primă propunere de Plan de management. Prezentul document a realizat o revizuire a acestui Plan iniţial propus, contribuind la detalierea acestuia. Ce este un Plan de management? De la bun început arătăm că prezentul Plan de management, prin tema de studiu propusă, a fost axat în mod prioritar pe stabilirea unor măsuri de gestiune conservative a biodiversităţii, considerat a fi factorul de mediu ce este supus unor categorii de risc înalte, impunându-se luarea unor măsuri urgente şi responsabile de protecţie. Aspectele de geologie sunt oarecum bine definite la ora actuală, existând Planuri de management proprii pentru unele obiective, în special peşteri. O definire a noţiunii de Plan de management transpare din Ordonanţa de Urgenţă nr. 57/20.06.2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare - ca fiind documentele în măsură a coordona şi reglementa activităţile de la nivelul teritoriului ariei protejate în cauză. Prin intermediul Planului de management urmează a se arăta: - ce anume se protejează în interiorul Geoparcului Platoul Mehedinţi? – unde anume este nevoie a fi protejate elementele valoroase ale Geoparcului Platoul Mehedinţi? – cum anume se poate realiza conservarea patrimoniului Geoparcului Platoul Mehedinţi? – care sunt responsabilităţile de mediu ce trebuiesc asumate în cazul demarării unor iniţiative de promovare a unor planuri sau proiecte de dezvoltare economică, socială sau de orice altă natură? Practic, un Plan de management reprezintă "Manualul de utilizare" al unui teritoriu, încercând să acopere toate spectrele posibile de abordare, integrând un număr cât mai mare din elementele de maximă relevanţă, centrat fiind însă pe ideea fundamentală de conservare a patrimoniului natural, fără însă a neglija dreptul inalienabil, firesc de dezvoltare al comunităţilor locale. Un Plan de management trebuie să asigure dezvoltarea durabilă a unei regiuni, identificând acele căi care îşi dovedesc viabilitatea şi relevanţa atât pe plan socio-economic cât şi faţă de mediu. Un Plan de management trebuie să reprezinte un model de dezvoltare durabilă, în măsură a exploata plenar, la un nivel înalt, potenţialul local, în beneficiul comunităţilor. Comunităţile locale trebuie să fie atrase de partea administraţiei Geoparcului Platoul Mehedinţi, cuprinse în rândul aliaţilor acesteia, fiind chemate a înţelege importanţa conservării patrimoniului de bunuri comune şi de valorizare durabilă a acestora, ca singură cale viabilă de propăşire. Iniţiativele acestora trebuie astfel canalizate încât să nu contravină sau să se opună eforturilor de conservare şi să se găsească cele mai potrivite soluţii de sprijinire şi încurajare a demersurilor ce se suprapun cu obiectivele Planului de management. Ce nu este un Plan de management? Un Plan de management nu trebuie să devină un instrument de coerciţie, în baza căruia să se înfrâneze iniţiative de dezvoltare socio-economică sau exploatare a unor resurse naturale, trebuind însă a face posibilă o calculare cât mai exactă a sarcinii ecologice şi a responsabilităţilor faţă de mediu şi/sau comunităţile locale, astfel încât zestrea comună să nu fie afectată ci dimpotrivă să poată fi amplificată. Prin aplicarea măsurilor cuprinse în Planul de management se vor putea cuantifica eventualele pierderi de la nivelul capitalului natural de trecut în sarcina entităţii responsabile de producerea lor în vederea remedierii, răspunzând astfel principiului ce stă la fundamentul întregului sistem legislativ de mediu: poluatorul plăteşte. Domeniu de aplicare Prin specificul temei contractate, domeniul de aplicare al prezentului Plan de management este reprezentat de teritoriul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Dat fiind faptul că în jumătatea sa nord-vestică Geoparcul se suprapune cu situl de importanţă comunitară ROSCI0198 Platoul Mehedinţi, elemente criteriu ce au stat la baza desemnării sitului, au fost integrate în propunerea de gestiune. La acestea se adaugă şi 17 arii protejate de interes naţional ce sunt anvelopate de perimetrul Geoparcului, dar şi Rezervaţia natural de interes naţional Pădurea Gorganu, situată în afara perimetrului Geoparcului Platoul Mehedinţi, însă cuprinsă în ROSCI0198 Platoul Mehedinţi. De asemenea în zona nordică a Geoparcului se mai suprapun perimeter aparţinând ROSPA0035 Domogled - Valea Cernei. 1.1. Scurtă descriere a Planului de Management Prezentul Plan de Management constituie documentul care integrează o sinteză a valorilor naturale specifice Geoparcului Platoul Mehedinţi şi a siturilor de interes comunitar ROSCI0198 Platoul Mehedinţi şi ROSPA0035 Domogled Valea Cernei, respectiv a unor arii naturale protejate de interes naţional. Prin Planul de acţiuni sunt stabilite activităţile planificate pe o perioadă de 5 ani şi condiţiile în care acestea se pot desfăşura, atât în perimetrul ariei protejate cât şi în vecinătate, astfel încât Administraţia Geoparcului Platoul Mehedinţi, împreună cu alţi parteneri, să realizeze obiectivele manageriale propuse prin prezentul Plan de Management. Elaborarea Planului de Management s-a făcut cu avizul Consiliului Ştiinţific şi consultarea factorilor interesaţi, posibil afectaţi de măsurile propuse, armonizându-se principiile moderne de conservare a biodiversităţii ariilor protejate şi peisajului, cu cele de dezvoltare durabilă a comunităţilor locale, precum şi a promovării ecoturismului şi educaţiei ecologice. Din Planul de Management fac parte anexele în care sunt prezentate informaţii grafice generate şi detaliate pentru administrarea Geoparcului Platoul Mehedinţi şi a ariilor naturale protejate din zona acestuia. Perioada de valabilitate a acestui Plan de Management este de 5 ani, de la aprobarea lui. 1.2. Legislaţia privind înfiinţarea, reglementarea şi administrarea Geoparcului Platoul Mehedinţi şi a ariilor protejate din această zonă 1.2.1. Baza legală pentru înfiinţarea şi reglementarea regimului de arie protejată a Geoparcului Platoul Mehedinţi şi a ariilor protejate din această zonă Elaborarea planurilor de management, conform prevederilor legale, reprezintă o sarcină a Administraţiei Geoparcului Platoul Mehedinţi, asumată inclusiv prin contractul de administrare încheiat între Consiliu Judeţean Mehedinţi şi Autoritatea centrală de mediu, cu nr. 102712/SB/22.11.2005. Baza legală de înfiinţare a Geoparcului Platoul Mehedinţi este reprezentată de Hotărârea Guvernului nr. 2151/2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone. Managementul Geoparcului Platoul Mehedinţi se desfăşoară în concordanţă cu legislaţia română în vigoare, fiind totodată armonizat cu principiile rezultate din conferinţele, convenţiile şi protocoalele internaţionale, precum şi cu Directivele Uniunii Europene. În continuare sunt enumerate, în ordine cronologică, actele normative de referinţă care au stat la baza elaborării Planului de management: - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare; – Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare; – Hotărârea Guvernului nr. 230/2003 privind delimitarea rezervaţiilor biosferei, parcurilor naţionale şi parcurilor naturale şi constituirea administraţiilor acestora; – Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România, cu modificările şi completările ulterioare; – Hotărârea Guvernului nr. 1284/2007 privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România, cu modificările şi completările ulterioare. – Ordinul ministrului mediului şi schimbărilor climatice nr. 1052/2014 privind aprobarea Metodologiei de atribuire în administrare şi custodie a ariilor naturale protejate, cu modificările ulterioare. – Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III-a - zone protejate; – Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului nr. 552/2003 privind aprobarea zonării interioare a parcurilor naţionale şi a parcurilor naturale, din punct de vedere al necesităţii de conservare a diversităţii biologice; – Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare; – Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 3836/2010 privind aprobarea Metodologiei de avizare a tarifelor instituite de către administratorii/custozii ariilor naturale protejate pentru vizitarea ariilor naturale protejate, pentru analizarea documentaţiilor şi eliberarea de avize conform legii, pentru fotografiatul şi filmatul în scop comercial; – Legea nr. 101/2011 pentru prevenirea şi sancţionarea unor fapte privind degradarea mediului, republicată; – Ordinul ministrului mediului şi ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 203/14/2009 privind Procedura de stabilire a derogărilor de la măsurile de protecţie a speciilor de floră şi faună sălbatice; – Ordinul ministrului mediului nr. 464/2009 pentru aprobarea Normelor tehnice privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor de control şi inspecţie în domeniul protecţiei mediului, cu modificările şi completările ulterioare; – Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 410/2008 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a activităţilor de recoltare, capturare şi/sau achiziţie şi/sau comercializare, pe teritoriul naţional sau la export, a florilor de mină, a fosilelor de plante şi fosilelor de animale vertebrate şi nevertebrate, precum şi a plantelor şi animalelor din floră şi, respectiv, faună sălbatice şi a importului acestora, cu modificările şi completările ulterioare; – Ordinul ministrului mediului nr. 979/2009 privind introducerea de specii alohtone, intervenţiile asupra speciilor invazive, precum şi reintroducerea speciilor indigene prevăzute în anexele nr. 4A şi 4B la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, pe teritoriul naţional; – Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; – Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 139/2005 privind administrarea pădurilor din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 38/2006, cu modificările şi completările ulterioare; – Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1540/2011 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind termenele, modalităţile şi perioadele de colectare, scoatere şi transport al materialului lemnos, cu modificările şi completările ulterioare; – Legea nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, cu modificările şi completările ulterioare; – Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 3814/2012 pentru aprobarea Normelor tehnice privind modificarea prevederilor amenajamentelor silvice şi schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor din fondul forestier, cu modificările şi completările ulterioare. – Legea nr. 100/2010 privind împădurirea terenurilor degradate; – Legea nr. 407/2006 vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic, cu modificările şi completările ulterioare; – Hotărârea Guvernului nr. 1679/2008 privind modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, precum şi obligaţiile ce revin gestionarilor fondurilor cinegetice şi proprietarilor de culturi agricole, silvice şi de animale domestice pentru prevenirea pagubelor. – Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale şi ministrului mediului şi pădurilor nr. 159/1266/2011 privind aprobarea condiţiilor de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, regulamentului de practicare a pescuitului recreativ/sportiv şi modelelor permiselor de pescuit recreativ/sportiv în ariile naturale protejate. – Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; – Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente şi pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare; – Hotărârea Guvernului nr. 1064/2013 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente şi pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare; – Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 104/2015, cu modificările şi completările ulterioare; – Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, ministrului mediului, apelor şi pădurilor şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 352/636/54/2015 pentru aprobarea normelor privind ecocondiţionalitatea în cadrul schemelor şi măsurilor de sprijin pentru fermieri în România, cu modificările şi completările ulterioare; – Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, cu modificările şi completările ulterioare – Hotărârea Guvernului nr. 493/2004 privind aprobarea Metodologiei privind monitorizarea monumentelor istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial şi a Metodologiei privind elaborarea şi conţinutul - cadru al planurilor de protecţie şi gestiune a monumentelor istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial; – Hotărârea Guvernului nr. 1268/2010 privind aprobarea Programului de protecţie şi gestiune a monumentelor istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial UNESCO, cu modificările şi completările ulterioare; – Ordonanţa Guvernului nr. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; – Ordonanţa Guvernului nr. 47/2000 privind stabilirea unor măsuri de protecţie a monumentelor istorice care fac parte din Lista patrimoniului mondial; – Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. – Hotărâre Guvernului nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe, cu modificările şi completările ulterioare; – Ordinul ministrului mediului şi pădurilor, ministrului administraţiei şi internelor, ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale şi ministrului dezvoltării regionale şi turismului nr. 135/76/84/1284/2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării impactului asupra mediului pentru proiecte publice şi private; – Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potenţiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar; – Legea nr. 86/2000 pentru ratificarea Convenţiei privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998 – Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificările şi completările ulterioare; – Hotărârea Guvernului nr. 878/2005 privind accesul publicului la informaţia privind mediul, cu modificările şi completările ulterioare; – Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (Directiva Păsări) – Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică (Directiva Habitate) – Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 604/2005 pentru aprobarea Clasificării peşterilor şi a sectoarelor de peşteri arii naturale protejate; 1.3. Procesul de elaborare a Planului de Management a. Baza legală Planul de Management al Geoparcului Platoul Mehedinţi s-a elaborat în baza prevederilor art. 21 alin. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, unde se menţionează că: "Planurile de management şi regulamentele ariilor natural protejate care au structuri de administrare special constituite, se elaborează de către administratorii acestora, prin consultarea consiliilor consultative de administrare, se avizează de către consiliile ştiinţifice şi se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, apelor şi pădurilor, emis în baza avizelor autorităţilor publice centrale din domeniul culturii, dezvoltării regionale şi administraţiei publice şi al agriculturii şi dezvoltării rurale." b. Elaborare La elaborarea prezentului Plan de management s-a pornit de la matricea impusă de cadrul legislativ - a se vedea secţiunea Baza legală a Planului de management şi ghidurile de elaborare a Planurilor de management, în acest sens o atenţie particulară fiind îndreptată spre manualul elaborat în cadrul Proiectului Managementul Conservării Biodiversităţii din România - Facilitare şi asistenţă tehnică în schimbările instituţionale - Proiect al Băncii Mondiale RO-GE-44176. Ca termene de referinţă au fost consultate şi alte documente similare realizate pentru arii naturale protejate de la nivel naţional. La fundamentarea Planului de management s-a ţinut cont de documentaţiile tehnice şi ştiinţifice elaborate până în prezent, lucrările cu caracter ştiinţific publicate, mai cu seamă de Raportul final - 2008 întocmit de către colectivul Muzeului Naţional de Istorie "Grigore Antipa" în scopul fundamentării primei versiuni a propunerii de Plan de management pentru Geoparcul Platoul Mehedinţi. Pe lângă aspectele de ordin tehnic şi ştiinţific de actualitate relevate pe parcursul unor etape de studiu anterioare, au fost inserate o serie întreagă de date actualizate, obţinute în urma studiilor de teren întreprinse în perioada august 2013 - iunie 2015, în cadrul temei de Revizuire a planului de management pentru Geoparcul Platoul Mehedinţi. În paralel a fost derulat şi un contract privind monitorizarea speciilor şi habitatelor din Geoparcul Platoul Mehedinţi în scopul îmbunătăţirii managementului şi atingerii obiectivelor de conservare a biodiversităţii coordonat de Lect. Dr. Nicolai CRĂCIUN, Prof. Dr, Lotus MEŞTER, Dr. Adrian IONAŞCU. Rezultatele obţinute, puse la dispoziţie de către Administraţia Geoparcului Platoul Mehedinţi la data de 20.04.2015, au fost integrate în prezentul Plan de management. c. Consultare Conform cerinţelor impuse prin documentele de contractare, s-a solicitat realizarea unui număr de trei sesiuni de dezbatere şi consultare a propunerii de Plan de management pentru Geoparcul Platoul Mehedinţi. Lucrările sesiunilor de dezbatere şi consultare au fost aduse la cunoştiinţa publicului larg şi opiniei publice prin afişare la sediul Consiliului Judeţean Mehedinţi, a Agenţiei de Protecţie a Mediului Mehedinţi, sediile fiecărei primării de pe raza Geoparcului Platoul Mehedinţi şi prin mass-media. Pe durata fiecărei sesiuni de dezbatere şi consultare a fost încheiată câte o Minută. Pe întreaga durată a parcursului urmat de actualizarea Planului de management, au fost asumate mai multe etape de analiză cu reprezentanţii Administraţiei Geoparcului Platoul Mehedinţi, ai instituţiilor şi autorităţilor locale, astfel că obiectivul de asigurare a colaborării inter-instituţionale a fost asigurat pe deplin. În scopul atingerii obiectivului de transparenţă, deschidere şi largă consultare publică în realizarea propunerii de reactualizare a Planului de Management pentru Geoparcul Platoul Mehedinţi, pe site-ul firmei - www.studiidemediu.ro a fost creată o secţiune distinctă unde s-a putut urmări parcursul documentaţiilor. Realizarea noii propuneri de Plan de management s-a bucurat astfel de un cadru deschis, transparent şi participativ, răspunzând astfel pe deplin cerinţelor legale şi formale ce privesc întocmirea unor astfel de documentaţii. În ceea ce priveşte procedura administrativă parcursă - iniţiere procedură SEA, conform legislaţiei specifice în vigoare, urmărind algoritmul propus pentru emiterea actelor de reglementare, dat fiind faptul că Planul serveşte şi este necesar managementului sitului, actul de reglementare a fost emis fără parcurgerea etapelor de întocmire a Raportului de mediu. APM Mh a emis decizia prin care, în baza prevederilor legale, propunerea de Plan de management nu mai necesită emiterea altui act de reglementare -Aviz de mediu prin parcurgerea altor etape din cadrul procedurii SEA. d. Actualizare şi modificare Planul de management, conform definiţiei, reprezintă un instrument de gestiune al unei arii naturale protejate, dinamic, ce se bucură de o anumită flexibilitate. Dat fiind faptul că prin intermediul Planului de management se doreşte a se arăta: ce anume este protejat?; unde anume se regăsesc elementele de protejat? şi cum anume se face protecţia elementelor valoroase? şi ţinând cont de dinamica factorilor de mediu, situaţiile se impun a se actualiza periodic. Apariţia unor noi obiective cu valoare de patrimoniu, identificarea unor noi metodologii de conservare, promovarea unor tehnologii noi, prietenoase, de valorizare durabilă a resurselor, lărgirea perspectivelor de implementare a unor acţiuni - spre exemplu prin accesarea de instrumente financiare noi, toate dau posibilitatea apariţiei unor căi noi de abordare. Astfel, actualizarea Planului de management trebuie să reprezinte o sarcină permanentă, ce solicită o implicare înaltă a echipei de administrare, ce are rolul primar în integrarea informaţiei, dar şi a celorlalte structuri asociate: Consiliu Consultativ, Consiliu Ştiinţific, instituţii, autorităţi, actori implicaţi. Se propune o reluare a procesului de revizuire şi avizare conformă o dată la 5 ani, perioadă de timp necesară şi suficientă pentru actualizarea şi completarea informaţiilor, precum şi pentru reorganizarea şi reaşezarea planurilor de acţiune. Conţinutul Planului de management a fost pre-stabilit de către Administratorul Geoparcului Platoul Mehedinţi, Consiliul Judeţan Mehedinţi. 1.3.1. Calendarul de elaborare O primă formă a Planului de management a fost propusă în anul 2008, în urma unor studii de fundamentare întreprinse de un colectiv al Muzeului Naţional de Istorie Naturală "Grigore Antipa" - MNINGA. Documentaţia de la acea dată au atins aspecte legate de: - proceduri administrative; – Geografie - limite, propuneri de zonare, descrieri, climă, peisaj, hidrografie; – Geologie şi geomorfologie; – Floră, faună şi habitate; – Cultură şi tradiţii; – Evaluarea factorilor de influenţă/limitatori; – Plan de acţiuni; – Propunere de plan de monitorizare; – Propunere de regulament; – Anexe grafice. În ceea ce privesc datele de documentare, acestea rămân relativ limitate, existând puţine studii sistematice, cu caracter ştiinţific, în măsură a aduce contribuţii la o mai bună cunoaştere a elementelor cu valoare conservativă de la nivelul GPMh. O listă a elementelor de documentare la care s-a făcut apel în construirea prezentului Plan de management este prezentată în Capitolul 7 a Planului de management. Cu toate acestea, pornind de la studiile întreprinse de colectivul MNINGA, finalizate în anul 2008, s-a putut realiza o puternică bază de ancorare pentru demararea unor studii de ecologie mai complexe ce au permis interpretări statistice, fapt ce a conferit o mai mare pertinenţă şi greutate concluziilor trase şi a înlesnit proiectarea unui plan de acţiuni ancorat în realităţi obiective. Rezultatele obţinute de echipa MNINGA au fost coroborate şi utilizate ca termene de comparaţie cu informaţiile obţinute de echipele USI, la ora actuală sumându-se un set de date extrem de valoroase asupra elementelor de interes conservativ de la nivelul GPMh. 1.3.2. Aprobare şi revizuire Conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, Planul de management se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, apelor şi pădurilor, în baza avizelor autorităţilor publice centrale din domeniul culturii, dezvoltării regionale şi administraţiei publice şi al agriculturii şi dezvoltării rurale. În scopul aprobării acestui document, au fost parcurse următoarele etape: 1. informarea Consiliului Consultativ de Administrare, 2. avizul Consiliului Ştiinţific, 3. analizarea şi promovarea spre aprobare de către autoritatea de mediu, Revizuirea Planului de Management se va face la 5 ani de la aprobarea lui. Modificarea Planului de Management se face printr-o procedură similară celei de aprobare a lui. 1.3.3. Implementarea Planului de Management Responsabilitatea implementării Planului de Management revine AGPMh. Implementarea se realizează prin acţiuni planificate în baza planurilor anuale de lucru. Consiliul Ştiinţific evaluează modul în care sunt aplicate şi îndeplinite măsurile prevăzute în Planul de Management şi prezintă anual sau ori de câte ori este necesar Academiei Române şi autorităţii centrale pentru protecţia mediului informări cuprinzând constatări, propuneri, recomandări. Activităţile din planul de lucru anual se implementează astfel: - în mod direct de către AGPMH prin responsabilii de activităţi, – pe bază de contracte sau protocoale/parteneriate, prin implicarea unor specialişti din ţară sau străinătate (persoane fizice sau juridice specializate, organizaţii neguvernamentale, instituţii, servicii publice, administraţii, organisme cu activitate în domeniu şi altele asemenea). În acest caz, AGPMH supraveghează dacă implementarea acestor activităţi se face conform caietelor de sarcini sau se încadrează în prevederile stabilite. 1.4. Arii naturale protejate din zona Geoparcului Platoul Mehedinţi 1.4.1. Geoparcul Platoul Mehedinţi. Scopul înfiinţării Scopul Planului de menagement trebuie să răspundă definirii conforme Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare -art. 5 alin. 2, corespondente categoriei de arie protejată sub forma căreia acesta a fost constituit, ca Parc natural,-categoria V IUCN. Planul de management va avea ca scop: protecţia şi conservarea unor ansambluri peisagistice în care interacţiunea activităţilor umane cu natura de-a lungul timpului a creat o zonă distinctă, cu valoare semnificativă peisagistică şi/sau culturală, deseori cu o mare diversitate biologică; de asemenea, se oferă publicului posibilităţi de recreere şi turism şi se încurajează activităţile ştiinţifice şi educaţionale. În zona de suprapunere cu perimetrul sitului ROSCI0198 Platoul Mehedinţi, scopul va trebui să integreze şi principiile de conservare specifice, centrate pe sistemul de elemente criteriu: cele 10 categorii de habitate 26 de specii de faună şi 2 specii de floră. Scopul de protecţie a Rezervaţiei naturale Pădurea Gorganu se suprapune cu interesul conservativ al celor 17 Rezervaţii naturale de interes naţional cuprinse în anvelopa Geoparcului Platoul Mehedinţi. Principii Pornind de la setul de 9 principii ce stau la baza legislaţiei de mediu, dată fiind natura Planului de management, considerăm oportună o integrare a acestora, după cum urmează: a. Principiul integrării cerinţelor de mediu în celelalte politici sectoriale Pornind de la însemnătatea vitală a elementelor de mediu, ca bun general al tuturor, de a cărei beneficii trebuie să profite întreaga comunitate, dar faţă de care există responsabilităţi legate de gestiunea corectă şi coerentă a tuturor factorilor de mediu, se impune ca odată stabilite cerinţele de mediu, de acestea să se ţină seama la nivelul întregului set de politici strategice de dezvoltare şi amenajare a teritoriului. Devine astfel vitală identificarea prin Planul de management, a întregului set de cerinţe de mediu relevante la nivelul teritoriului studiat, atât pentru menţinerea peisajului, interacţiunilor umane cu natura, -ca element derivat din obiectul de conservare corespondent categoriei V IUCN - Parcuri Naturale, cât şi a elementelor criteriu -, habitate şi specii ce au stat la baza desemnării sitului Natura 2000. b. Principiul precauţiei în luarea deciziei În baza acestui principiu trebuie ancorat întregul demers administrativ şi de gestiune, măsurile de asumat trebuind a fi extrem de solid argumentate, justificate atât din punct de vedere al relevanţei pentru comunităţile locale cât şi în ceea ce priveşte racordarea la obiectivele de conservare, efectele asociate trebuind a rămâne previzibile în totalitate şi gestionabile în ansamblul lor. În baza principiului precauţionar, nu se poate exclude întregul set de activităţi economice, ca fundament pentru negarea oricărei iniţiative -"no-go concept". Proiectele de acceptat vor trebui să fie însoţite de o abordare cât mai completă de soluţii de minimizare -, anulare a impactului, întreaga durată de existenţă a proiectului -, fazele pre-proiect, construcţie, operare/funcţionare, închidere fiind îndeaproape monitorizată în baza unor planuri coerente, eficiente şi relevante, astfel încât orice deviere spre producerea unor efecte cu impact potenţial asupra patrimoniului de conservat să fie din timp percepute şi combătute. Rezultatele programelor de monitorizare vor avea o valoare deosebită în aplicarea pe viitor a principiului precauţiei în luarea deciziei, prin extrapolare, fiind în măsură a contura din ce în ce mai exact nivelul de responsabilitate de mediu şi socială asociată fiecărei categorii de proiect. Aplicarea principiului precauţiei în luarea deciziilor este fundamental pentru prezervarea ansamblului elementelor de patrimoniu, evitarea continuării degradării, demonstrat fiind faptul că soluţii cum ar fi succesiunea naturală de vegetaţie rămân mult mai viabile în refacerea factorilor de mediu decât asumarea unor măsuri costisitoare, hazardate de remediere. Cu toate acestea, de acest principiu nu trebuie abuzat, negând orice fel de iniţiative. Dimpotrivă, iniţiativele de dezvoltare trebuiesc încurajate, rolul administratorului fiind acela de a ghida modul de implementare. Situaţia este de dublu avantaj -"win-win", atât pentru investitor, care se asigură că a luat toate măsurile pentru a-şi securiza investiţia, respectiv comunităţile locale care profită direct şi indirect de pe urma investiţiei, dar şi pentru administraţia perimetrului protejat -şi implicit a factorilor de mediu, ce pe de o parte dobândeşte o expertiză deosebită în gestiunea factorilor de mediu, contribuind la multiplicarea atributelor pozitive asupra factorilor de mediu. Aplicarea principiului precauţiei în luarea deciziei implică aşadar deţinerea unei expertize înalte în domeniile de relevanţă pentru administrarea perimetrelor de protecţie, pornind de la cunoştiinţe de biologie, ecologie, inginerie şi până la stăpânirea unor noţiuni de economie, sociologie. Expertiza în domeniile tehnice şi ştiinţifice trebuie dublată de o experienţă corespunzătoare în domeniile administrativ şi juridic. Aplicarea corectă a acestui principiu poate conduce la o dezvoltare pe baze cu adevărat durabile a întregului areal administrat, oferind un model creşterea economică sustenabilă, pe termen lung, ce ţine cont şi valorizează în mod corect oportunităţile locale - patrimoniu uman, arhitectural, peisaj, resurse natural. Puterea exemplului dată de o astfel de abordare, se constituie ca un model de replicat la nivelul unor comunităţi învecinate, chiar şi în condiţiile în care acestea nu se regăsesc în spaţii protejate, oferind un ghid procedural ce poate conduce la o creştere a conştientizării şi responsabilităţii comunităţilor locale faţă de valorile naturale. c. Principiul acţiunii preventive Principiul măsurii preventive presupune asumarea unei atitudini pro-active, de implicare responsabilă. În acest sens trebuie foarte bine cunoscute atât elementele ce fac obiectul şi scopul conservării - de la interacţiunile activităţilor umane cu natura, peisaj, biodiversitate, cât exigenţele impuse de conservarea acestora, căile, modalităţile şi tehnologiile de îmbunătăţire a stării acestora de conservare. În acest sens Planul de management va trebui însoţit de un plan de acţiune clar, concis, cu termene şi obiective clar stabilite, la care să se adauge un set de criterii de evaluare a performanţelor, astfel ca periodic acţiunile de ordin preventiv să poată fi corect dimensionate. Administraţia se va implica activ în construirea unui set de norme de bune practici de aplicat, promovând parteneriate şi mecanisme stimulative, în domeniile de interes pentru conservarea patrimoniul natural. Sunt avute în vedere regulamente legate de bune practici arhitecturale, de practicare a turismului, de încurajate a practicilor agricole, sau exploatare a unor resurse naturale, pentru care vor fi aplicate măsuri de încurajare, stimulare şi suport instituţional. d. Principiul reţinerii poluanţilor la sursă Acest principiu presupune realizarea unui inventar complet al surselor cu impact potenţial asupra elementelor de interes conservativ urmând a stabili pentru fiecare dintre aceştia, în colaborare cu instituţiile din domeniu, soluţii pentru limitarea şi reţinerea poluanţilor la sursă. Pasul următor., de aplicare a principiului "poluatorul plăteşte" va fi în măsură a crea un cadru de înalta responsabilitate şi conştientizare a responsabilităţilor faţă de mediu, comunitate şi moştenirea comună. e. Principiul "poluatorul plăteşte" La acest principiu se face adeseori apel în aplicarea legislaţiei de mediu, funcţionând ca o modalitate de coerciţie destul de eficientă. Cu toate acestea apar unele limitări legate de oportunitatea utilizării acestui instrument. În cazul în care exploatarea unei resurse sau operarea unui proiect este în măsură a se realiza fără a depăşi pragul de suportabilitate financiară impus de sistemul de compensaţii către mediu, în plus aceste costuri fiind incluse în valoarea finală a produselor finite şi astfel transferate către consumatori, principiul îşi pierde eficacitatea. Măsurile de responsabilizare trebuie să meargă în perimetrul unei arii naturale protejate mai departe de acest principiu şi să impună prin sistemul de monitorizare desfăşurat, prin aplicarea principiilor de aplicare a precauţiei în luarea deciziei şi al acţiunii preventive standarde de responsabilitate socială şi de mediu ce exced prevederile legale în vigoare, prefigurând tendinţe viitoare de dezvoltare. Astfel, ariile naturale protejate devin creuzete tehnologice în care urmează a se aplica cele mai înalte standarde de calitate, prin adoptarea celor mai avansate tehnologii, ce ţin cont în mare măsură de minimizarea efectelor antagonice asupra mediului şi sănătăţii umane. f. Principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural Recunoscând valoarea ştiinţifică, ecologică, genetică, socială, economică, educaţională, culturală, recreativă şi estetică a biodiversităţii, la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, aceasta trebuie privită în mod distinct, ca element de individualitate, cu valoare patrimonială, centrală, pentru a cărui conservare trebuiesc asumate eforturi semnificative. Cerinţa de conservare "in situ " a biodiversităţii rămâne fundamentală, reprezentând cea mai viabilă, eficientă şi relevantă soluţie, cu implicaţii ce sunt relevate la nivelul unui număr mare de planuri de acţiune. Utilizarea cu adevărat durabilă a resurselor este în măsură a genera suficiente resurse în special materiale şi financiare pentru a se garanta abordarea unor soluţii -fie punctuale, fie de ordin geneal pentru refacerea unor sistemelor naturale afectate sau ameliorarea stării unor factori de mediu. În lipsa unui cadru investiţional adecvat, astfel de măsuri directe nu pot fi abordate, însă funcţionarea sub imperiul întregului set de principii menţionate mai sus, va fi în măsură a conduce către o stare de prosperitate a întregului ansamblu de elemente de la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. g. Principiul de utilizare durabilă a resurselor naturale Principiul de utilizare durabilă a resurselor naturale trebuie să îşi găsească aplicarea pe o scară cât mai largă, perimetrele de protecţie, aşa cum este cazul Geoparcului Platoului Mehedinţi sau a sitului ROSCI0198 Platoul Mehedinţi, ce beneficiază de structuri proprii de administrare şi vor avea la îndemână un instrument integrat de promovare a acestui principiu, reprezentat de Planul de management, trebuie să se transforme într-un proiect pilot de promovare şi de ilustrare a viabilităţii soluţilor de dezvoltare pe termen lung, o materializare a codurilor de bune practici. Aşa cum s-a arătat în explicitarea principiului precauţiei în luarea deciziilor, promovarea practicilor de dezvoltare durabilă trebuie să presupună abordări benefice pentru cât mai multe părţi -"win-win", descalificând din start abordări negaţioniste -de tipul "no-go" în lipsa unor analize detaliate şi pertinente a soluţiilor asumate, a relevanţei pentru ansamblul elementelor de la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. h. Principiul de informare şi participare a publicului la luarea deciziilor, precum şi accesul la justiţie în probleme de mediu Consultarea comunităţilor locale cu privire la toate aspectele legate de construirea, de aplicarea şi ulterior de amendarea Planului de management trebuie să devină un element central al actului de administrare al Geoparcului Platoul Mehedinţi. Administraţia va trebui să îşi construiască un sistem cât mai permeabil şi transparent de comunicare bidirecţională prin care să recepţioneze întregul spectru legat de doleanţele, năzuinţele, speranţele, opiniile, ideile, comunităţilor locale, pe care să şi le însuşească, jucând un loc de mediator cu celelalte instituţii cu responsabilităţi în domeniu, urmând pe cât posibil să le armonizeze în normele de aplicare ale Planului de management. Este de aşteptat a se realiza o strategie de comunicare, bazată pe un plan coerent, funcţional de consultare a comunităţilor locale, în scopul creerii unui cadru participativ de acţiune. Se vor identifica soluţii de delegare a unor atribuţii sau responsabilităţi punctuale, ca secvenţe de derulare a acţiunilor prevăzute în Planul de management, către comunităţile locale, persoane fizice sau juridice, instituţii, autorităţi. Platforma de comunicare directă cu administraţia, reprezentată de Consiliul Consultativ al Geoparcului Platoul Mehedinţi este în funcţiune, însă demersurile din cadrul acesteia trebuie să depăşească stadiul actual, încărcat de formalism, întreaga activitate trebuind să devină mai concretă şi mai aplicată, răspunzând nevoilor punctuale de acţiune. În ceea ce priveşte componenta legată de accesul la justiţie în probleme de mediu, prin Planul de management, odată cu prezentarea bazei legale, dar şi a altor componente legate de normele juridice, devine evidentă şi utilitatea ca instrument de creştere a accesibilităţii la actul de justiţie. În acest sens, atât prin conţinutul însăşi al Planului de management, cât şi prin preluarea şi explicitarea unor termeni, norme sau definiţii cu caracter juridic sau desprinse din sistemul legislativ, se va facilita înţelegerea în mai bune condiţiuni a literei şi spiritului legii. Doar printr-o comunicare eficientă pot fi evitate atitudini ostile ale comunităţilor locale, ce de regulă se opun oricăror modificări sau tendinţe de schimbare, din teama de a nu le fi perturbate modalităţile de existenţă. Cu cât comunităţile locale sunt mai ancorate în moduri de viaţă tradiţionale, cu rădăcini adânci ancestrale, devin mai recluzive, apărând o rezistenţă la pătrunderea noului. Aspectul devine extrem de important la nivelul ariilor naturale protejate, unde tocmai unul din temeiurile de protecţie este reprezentat de păstrarea relaţiilor tradiţionale. Căile de comunicare trebuie astfel atent alese, astfel încât mesajele să fie corect înţelese, iar comunităţile locale să fie transformate în aliaţi puternici ai demersurilor de conservare şi părţi implicate ale structurilor de administrare. i. Principiul dezvoltării colaborării internaţionale pentru protecţia mediului Acest principiu capătă o relevanţă particulară din prisma situării zonelor de protecţie - Geoparcul Platoul Mehedinţi, respectiv situl ROSCI0198 Platoul Mehedinţi, în proximitatea graniţei sudice de Stat, limita sudică proximală a Geoparcului Platoul Mehedinţi, aflându-se la aproximativ 5 km în linie dreaptă faţă de Serbia şi la aproximativ 50km în linie dreaptă faţă de Bulgaria. Situaţia de proximitate îşi păstrează actualitatea în condiţiile în care în imediata vecinătate a limitei sudice a Geoparcului Platoul Mehedinţi, se regăseşte unul din principalele puncte de trecere a frontierei de Stat-Porţile-de-Fier. Poziţia particulară a Geoparcului Platoul Mehedinţi şi a sitului ROSCI0198 Platoul Mehedinţi, face ca orice iniţiativă de colaborare internaţională, să capete o relevanţă deosebită, arealul acestor arii naturale protejate putând fi exploatat ca o platformă de promovare a unor proiecte comune, transfrontaliere, de materializare a unor demersuri din plan ştiinţific, economic, tehnic, administrativ, cultural, ş.a.m.d, promovând schimbul intercultural, colaborarea internaţională şi promovarea unor valori comune. Mai mult, patrimoniul extrem de divers, cu o mare valoare din punct de vedere peisager, cultural, natural, dă posibilitatea unor multiple abordări, unidirecţionale sau integratoare. Parcul Natural Geoparcul Platoul Mehedinţi a luat fiinţă prin Hotărârea Guvernului nr. 2151/2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone. Dat fiind faptul că în majoritatea documentelor sau la nivelul celor mai multe referinţe, zona ţintă apare sub denumirea generică de "Geoparcul Platoul Mehedinţi", în continuarea documentului vom folosi această denumire sau acronimul asociat acesteia -GPMh. Documentaţia de fundamentare a fost depusă la Academia Romană, însă în ciuda eforturilor de a o regăsi spre analiză, aceasta nu mai este disponibilă. Geoparcul Platoul Mehedinţi a fost înfiinţat urmărind criteriile formulate de Internaţional Union for Conservation of Nature -IUCN corespondente categoriei V - Parcuri Naturale, dar şi criteriul distinct definit prin Prin Legea nr. 329 din 2009 de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare de Geoparc. Parcului Natural Geoparcul Mehedinţi, i se suprapune -parţial situl Natura 2000 ROSCI0198 Platoul Mehedinţi, desemnat prin Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 1964/2007, cu modificările şi completările ulterioare. Suprapunerea celor două perimetre de protecţie nu este fidelă, situl Natura 2000 acoperind aproximativ 50% din suprafaţa Geoparcului, depăşindu-l însă în zona nordică; spre vest limitele nu se suprapun fidel, însă la sud suprapunerea rămâne destul de exactă. Limitele Parcului Natural Geoparcul Platoul Mehedinţi sunt descrise în Hotărârea Guvernului nr. 2151/2004, acoperind o suprafaţă de 106.000 ha. Limitele ROSCI0198 Platoul Mehedinţi sunt prezentate pe pagina web a autorităţii centrale pentru protecţia mediului. La nivelul României, s-a ales desemnarea unui număr de două geoparcuri, fiind vorba aici de Geoparcul Dinozaurilor "Ţara Haţegului", desemnat pentru conservarea depozitelor preistorice de fosile, respectiv Geoparcul Platoul Mehedinţi. În anvelopa de protecţie a Geoparcului Platoul Mehedinţi mai sunt cuprinse şi o serie de arii naturale protejate de interes naţional desemnate prin Legea nr. 5/2000; lista iniţială a ariilor naturale protejate de interes naţional a fost completată prin Hotărârea Guvernului nr. 2151/2004 - Peştera Isverna. Pornind de la definiţiile categoriilor de arii naturale protejate ce au stat la baza declarării statutului de protecţie al Geoparcului Platoul Mehedinţi, transpar seturile de obiective de protejat de la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Acesta reprezintă un perimetru la nivelul căruia elementele de protejat sunt reprezentate de elementele de interes geologic în mod particular, la care se adaugă cele de interes, arheologic, peisager, cultural şi interacţiunile acestora cu factorul de mediu antropic generat de comunităţile locale, asupra cărora se suprapune interesul conservativ ecologic şi de comnservare a unor elemente criteriu -habitate, floră şi faună. Soluţiile de gestiune a acestui perimetru trebuie să se bazeze pe practici durabile, prietenoase faţă de mediu, în măsură a face demonstraţia unei gestiuni sustenabile. Pe lângă promovarea activităţilor tradiţionale, sunt avute în vedere promovarea turismului dar şi utilizarea responsabilă a unor resurse prin promovarea tehnologiilor novatoare. 1.4.3. Situri NATURA 2000 1.4.2.1. ROSCI0198 Platoul Mehedinţi Conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare: - situl de importanţă comunitară este situl/aria care, în regiunea sau în regiunile biogeografice în care există, contribuie semnificativ la menţinerea ori restaurarea la o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale prevăzute în Anexa nr. 2 sau a speciilor de interes comunitar prevăzute în Anexa nr. 3 şi care contribuie semnificativ la coerenţa reţelei Natura 2000 şi/sau contribuie semnificativ la menţinerea diversităţii biologice în regiunea ori regiunile biogeografice respective. Pentru speciile de animale cu areal larg de răspândire, siturile de importanţă comunitară trebuie să corespundă zonelor din areal în care sunt prezenţi factori abiotici şi biotici esenţiali pentru existenţa şi reproducerea acestor specii. Prin Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 1964/2007, cu modificările şi completările ulterioare, suprafaţa Geoparcului Platoul Mehedinţi a fost declarată sit de importanţă comunitară, în baza Directivei 92/43/CEE, având codul ROSCI0198 Platoul Mehedinţi. Suprafaţa acestui sit este de 53.593,986 ha, fiiind cuprins în cea mai mare parte în cadrul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Conform prevederilor Directivei 92/43/CEE şi a legislaţiei româneşti, obiectivul principal al administrării ROSCI0198 Platoul Mehedinţi este menţinerea într-o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale şi speciilor din acest sit. Prin măsurile de management impuse prin Planul de Acţiuni se va urmări ca: - arealul natural şi suprafeţele pe care le acoperă habitatele Natura 2000 să fie stabile sau în creştere, – habitatele Natura 2000 să-şi menţină structura şi funcţiile specifice necesare pentru conservarea lor pe termen lung, – dinamica populaţiilor speciilor să indice faptul ca acestea se menţin şi au şanse să se menţină pe termen lung ca o componentă viabilă a habitatului natural, – arealul natural al speciilor nu se reduce şi nu există riscul să se reducă în viitorul previzibil. 1.4.2.2. ROSPA0035 Domogled - Valea Cernei Conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare: - ariile de protecţie avifaunistică sunt ariile naturale protejate ale căror scopuri sunt conservarea, menţinerea şi, acolo unde este cazul, refacerea la o stare de conservare favorabilă a speciilor de păsări şi a habitatelor specifice, desemnate pentru protecţia de păsări migratoare, mai ales a celor prevăzute în anexele nr. 3 şi 4 A. Prin Hotărârea Guvernului nr. 1284/2007, cu modificările şi completările ulterioare, suprafaţa Geoparcului Platoul Mehedinţi a fost inclusă în aria de protecţie specială avifaunistică ROSPA0035 Domogled - Valea Cernei. Conform Directivei 2009/147/CE şi a legislaţiei româneşti, obiectivul principal al administrării ROSPA0035 Domogled - Valea Cernei, este protecţia, managementul şi controlul speciilor de păsări, precum şi stabilirea regulilor pentru conservarea lor. Măsurile pentru atingerea acestui obiectiv vor viza speciile de păsări, ouăle acestora, cuiburile şi habitatele lor. Prin măsurile de management impuse prin Planul de Acţiuni, pentru menţinerea într-o stare de conservare favorabilă a speciilor de păsări din acest sit Natura 2000, se va urmări ca: - dinamica populaţiilor speciilor să indice faptul că aceastea se menţin şi sunt şanse să se menţină pe termen lung ca o componentă viabilă a habitatului natural, – arealul natural al speciilor nu se reduce şi nu există riscul să se reducă în viitorul previzibil. 1.4.3. Rezervaţii naturale Ariile naturale protejate în cauză sunt prezentate într-o formă sintetică, sub forma matricii de mai jos: Tabel nr. 1
┌──────────────────┬─────────┬─────────┐
│Denumire │Suprafaţă│Categorie│
│ │(ha) │IUCN │
├──────────────────┼─────────┼─────────┤
│2.595 Peştera │1 │III │
│Epuran │ │ │
├──────────────────┼─────────┼─────────┤
│2.596 Izvorul şi │ │ │
│stâncăriile de la │25 │IV │
│Camăna │ │ │
├──────────────────┼─────────┼─────────┤
│2.600 Pădurea de │20 │IV │
│liliac Ponoarele │ │ │
├──────────────────┼─────────┼─────────┤
│2.601 Tufărişurile│ │ │
│mediteraneene de │10 │IV │
│la Isverna │ │ │
├──────────────────┼─────────┼─────────┤
│2.602 Vârful lui │ │ │
│Stan (partajat cu │ │ │
│teritoriul PN │120 │IV │
│Domogled - Valea │ │ │
│Cernei) │ │ │
├──────────────────┼─────────┼─────────┤
│2.604 Pădurea │30 │IV │
│Borovăţ │ │ │
├──────────────────┼─────────┼─────────┤
│2.606 Pădurea │60 │IV │
│Drăghiceanu │ │ │
├──────────────────┼─────────┼─────────┤
│2.613 Complexul │100 │III │
│carstic Ponoarele │ │ │
├──────────────────┼─────────┼─────────┤
│2.614 Pereţii │ │ │
│calcaroşi de la │60 │IV │
│Izvoarele Cosuştei│ │ │
├──────────────────┼─────────┼─────────┤
│2.615 Cheile │50 │IV │
│Coşuştei │ │ │
├──────────────────┼─────────┼─────────┤
│2.616 Cornetul │ │ │
│babelor şi │40 │IV │
│Cerboanei │ │ │
├──────────────────┼─────────┼─────────┤
│2.617 Cornetul │12 │IV │
│Piatra Incălecată │ │ │
├──────────────────┼─────────┼─────────┤
│2.618 Cheile │ │ │
│Topolniţei şi │60 │III │
│Peştera Topolniţei│ │ │
├──────────────────┼─────────┼─────────┤
│2.619 Cornetul │30 │IV │
│Bălţii │ │ │
├──────────────────┼─────────┼─────────┤
│2.620 Cornetul │ │ │
│Văii şi Valea │40 │IV │
│Mănăstirii │ │ │
├──────────────────┼─────────┼─────────┤
│2.623 Tufărişurile│ │ │
│mediteraneene │60 │IV │
│Cornetul │ │ │
│Obârşia-Cloşani │ │ │
├──────────────────┼─────────┼─────────┤
│37 Peştera Izverna│2 │IV │
└──────────────────┴─────────┴─────────┘
1.3. Baza legală a elaborării Planului de Management Planul de Management al Geoparcului Platoul Mehedinţi s-a elaborat în baza prevederilor art. 21 alin. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, unde se menţionează că: "Planurile de management şi regulamentele ariilor natural protejate care au structuri de administrare special constituite, se elaborează de către administratorii acestora, prin consultarea consiliilor consultative de administrare, se avizează de către consiliile ştiinţifice şi se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, apelor şi pădurilor, emis în baza avizelor autorităţilor publice centrale din domeniul culturii, dezvoltării regionale şi administraţiei publice şi al agriculturii şi dezvoltării rurale." CAP. 2 DESCRIERE 2.1. Descriere generală Platoul Mehedinţi apare ca o entitate distinct individualizată a Arcului Carpatic, situată la extremitatea sudic-vestică a acestuia, delimitat fiind la vest de culmea Munţilor Mehedinţi, iar la est de Piemontul Getic. 2.1.1. Localizare şi acces În cadrul Carpaţilor Meridionali, Platoul Mehedinţi este o unitate puţin întinsă ca suprafaţă, dar delimitată clar faţă de regiunile vecine. Astfel, Depresiunea Orşovei şi Valea Cernei îl desparte de Munţii Almaj spre vest, Defileul Dunării, spre sud, de Podişul Miroci din Serbia - unitate cu multe trăsături comune Podişului Mehedinţi. Limita estică, către Piemontul Getic, este dată de un aliniament de mici depresiuni separate prin şei - ulucul depresionar estic, iar în nord-est, Valea Motrului separă platoul de Subcarpaţii Getici, această limită fiind constituită din diferenţieri de ordin geologic şi de fizionomie. Faţă de Munţii Mehedinţi, situaţi la vest, limita urmăreşte un aliniament individualizat atât prin diferenţieri litologice - călcare în munte şi cristalin în podiş, cât şi altitudinale - 1000-1200 m altitudine, în munte şi 500-600 m altitudine absolută în podiş. În plus, apar diferenţieri floristice şi deosebiri în utilizarea terenurilor. Individualitatea Platoului Mehedinţi a fost observată încă din 1896 de către L. MRAZEC, dar originalitatea sa a fost explicată de Emmanuel de Martonne care-l numeşte şi clasifică drept podiş. Principalele elemente de infrastructură de la nivelul sitului sunt reprezentate de căile de acces rutiere: - DJ 670 Malovăţ - Godeanu, ce se continuă cu DJ 671E Godeanu - Baia-de-Aramă; – DJ 671 Drobeta-Turnu-Severin - Baia-de-Aramă - ce mărgineşte latura estică a Geoparcului Platoul Mehedinţi; – DN 67D Herculane - Baia-de-Aramă; De la nivelul principalelor căi de acces rutiere ce leagă localităţile din cuprinsul teritoriului Geoparcului Platoul Mehedinţi, se desprinde o reţea bine conturată de 10 trasee turistice omologate de Ministerul Dezvoltării şi Turismului, după cum urmează: - Traseul Bala - Bala de Sus - Buseşti - Dîlma - Rudina; – Traseul Balta - Lunca Ponorâtului - Crovul lui Răscraci - Peştera Mare de la Balta; – Traseul La Varniţă - Cornetul Prosăcului - Peştera Epuran; – Traseul La Varniţă - Gaura lui Ciocârdie; – Traseul Izverna - Poiana Beletina; – Traseul Izverna - Şaua Crovul Mare; – Traseul Gornenţi - Creasta Munţilor Mehedinţi - Poiana Balta Cerbului; – Traseul Podeni - Creasta Munţilor Mehedinţi - La Ciucioare; – Traseul Podul lui Dumnezeu - Lacul carstic Zăton; Traseul Versant drept din Cheile Băluţei; 2.1.2. Resurse de management şi infrastructură Administraţia Geoparcului Platoul Mehedinţi îşi are sediul în localitatea Drobeta Turnu-Severin beneficiind în cadrul clădirii Consiliului Judeţean Mehedinţi - str. Traian nr. 89 de mai multe spaţii de birouri. De asemenea, în localitatea Cireşu, AGPM mai deţine un centru de vizitare şi administrativ. Administraţia Geoparcului Platoul Mehedinţi dispune şi de o valoroasă bază ştiinţifică necesară cercetării capitalului natural din zona ariei protejate: - biblioteca parcului, – echipamente de studiu în teren; – echipamente de teren pentru personalul angajat. Pentru atingerea obiectivelor de management, AGPMH va întocmi şi depune proiecte la finanţatori, cu scopul de a folosi oportunităţile de finanţare în domeniul ariilor naturale protejate. AGPMH are elaborat un plan de venituri proprii pentru susţinerea unor activităţi pe termen lung. Colaborarea cu persoane fizice, instituţii şi alte organizaţii din ţară şi străinătate se face pe bază de acorduri/contracte de parteneriat. 2.1.3. Hărţile Geoparcului Platoul Mehedinţi Pentru întreaga suprafaţă a GPMh, administraţia dispune de harta generală. Acest material cartografic a fost realizat pe baza temelor GIS. Având la bază această hartă, administraţia poate consulta pentru conformitate hărţile silvice, scara 1:20.000 şi 1:50.000, pentru proprietarii şi administratorii de terenuri forestiere din zona ariei protejate. AGPMH deţine planuri de bază scara 1:5.000 IGFCOT, planuri care acoperă complet zona Geoparcului Platoul Mehedinţi şi a siturilor Natura 2000 din zona acestuia. AGPMH foloseşte tehnologia GIS pentru prelucrarea datelor geografice, utilizând programele speciale în acest domeniu, prin care se actualizează straturile de bază cu informaţiile noi pentru realizarea hărţilor necesare. Conform acestor tehnici, sau folosind materialele cartografice oficiale existente despre Geoparcului Platoul Mehedinţi şi siturile Natura 2000 din zona acestuia, au fost realizate şi hărţi de distribuţie a habitatelor şi speciilor de interes conservativ de la nivelul GPMh, precum şi mai multe hărţi tematice - hartă a reţelelor hidrografice, hărţi climatice, hărţi de analiză a nişelor ecologice ale speciilor de interes conservativ, harta de relevanţă a zonelor cuprinse în GPMh, harta zonării interne. 2.1.4. Limitele, zonarea interioară şi vecinătatea. Suprafaţa operaţională a Planului de Management 2.1.4.1. Limitele şi zonarea interioară Limitele actualizate ale ariilor naturale protejate ce fac obiectul prezentului Plan de management, în formă actualizată, sunt afişate pe site-ul web al Ministerului Mediului Apelor şi Pădurilor. Limitele Geoparcului Platoul Mehedinţi au fost stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 230/2003 privind delimitarea rezervaţiilor biosferei, parcurilor naţionale şi parcurilor naturale şi constituirea administraţiilor acestora. Limitele exterioare ale Geoparcului Platoul Mehedinţi au fost materializate în teren prin semnele distinctive reglementate prin actul normativ menţionat mai sus, respectiv pătrat roşu având laturile între 10 şi 15 cm, înconjurat de o bandă albă având lăţimea între 2 şi 4 cm. Modificarea limitelor Geoparcului Platoul Mehedinţi se poate face la propunerea AGPMh, cu avizul Consiliului Ştiinţific, în baza unor acte legislative emise de Guvernul României. Zonarea interioară În scopul unei trasări cât mai obiective a limitelor zonelor interne, a fost propus următorul algoritm: - în primul rând s-a ţinut cont de elementele de desemnare stabilite prin Legea nr. 5/2000, din acest punct de vedere cel mai important element fiind reprezentat de definirea suprafeţei. Practic, acesta rămâne cel mai important atribut, cu o puternică valoare juridică; – în cel de-al doilea rând, s-a ţinut cont de propunerile de delimitare realizate în procese anterioare, un element de referinţă fiind reprezentat de propunerile de delimitări realizate prin proiectul GEF/WB "Managementul Conservării Biodiversităţii" derulat prin Ministerul Mediului în perioada 1999-2005, acestea nefiind aprobate printr-un act normativ; – în cel de-al treilea rând, au fost luate în considerare elementele naturale cu valoare patrimonială, a căror conservare se impune în mod obiectiv. Au fost astfel preluate şi integrate o serie întreagă de date arealografice desprinse din studii anterioare, precum şi în foarte mare măsură elemente de dată recentă desprinse din parcurgerea studiilor de teren asumate în cadrul temei de revizuire a planului de management. Au fost astfel analizate punctele de prezenţă ale unor specii de interes conservativ, suprafeţele ocupate de habitate valoroase, amplasamentul unor elemente geologice valoroase. – în cel de-al patrulea rând au fost luate în considerare observaţiile justificate ale comunităţilor locale, a unor specialişti din domeniu sau orice alte opinii pertinente în măsură a conduce la o trasare cu o cât mai mare acurateţe a limitelor, în cadrul proceselor de consultare. – în cel de-al cincelea rând s-a ţinut cont pe cât posibil ca delimitarea să urmărească elemente ale cadrului natural, uşor decelabile în teren - liziere, culmi, creşte, căi de acces, cursuri de ape, curbe de nivel. Ulterior trasărilor realizate în baza criteriilor considerate, modelele propunerilor de zonare internă au fost discutate cu reprezentanţii Administraţiei Geoparcului Platoul Mehedinţi, ai Consiliului Ştiinţific, dar şi în cadrul unei sesiuni comune cu delegaţi ai companiei Open-Gov implicată în proiectul de re-trasare a unor limite ale ariilor naturale protejate de la nivel naţional, astfel încât să se asigure o convergenţă a informaţiei cartografice. Propunerile de trasare au fost apoi discutate, pe rând în cadrul fiecărei primării de pe teritoriul acoperit de Geoparcul Platoul Mehedinţi, cu primarii sau alţi reprezentanţi ai comunităţii locale. În cadrul acestor întâlniri, au fost încheiate Minute de şedinţă în care au fost consemnate toate aspectele discutate. S-a pornit de la identificarea cartografică şi în teren a zonelor de protecţie integrală, ce păstrează cele mai valoroase elemente de interes conservativ de la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, încercându-se o delimitare cât mai fidelă şi cât mai restrictivă, astfel încât nici activităţile socio-economice ale comunităţilor locale să nu fie limitate excesiv. S-a procedat astfel pe cât posibil la extragerea zonelor de locuire, a gospodăriilor sau a terenurilor cultivate, păstrându-se astfel doar zonele naturale. Acolo unde perimetrele de protecţie integrală instituite s-au suprapus cu astfel de obiective, prin normele de gestiune s-au făcut specificări cât mai concrete, astfel încât să nu apară disfuncţionalităţi sau situaţii conflictuale. Un astfel de caz este cel al unor perimetre de protecţie integrală desemnate pentru areale de suprafaţă ale unor peşteri şi care se suprapun chiar cu zone de intravilan - cazul complexului carstic de la Ponoare unde s-au propus limitări în ceea ce privesc excavările, forajele, lucrările de fundare, însă activităţile curente - de la suprafaţă nu se justifică a fi limitate excesiv. Prin parcurgerea algoritmului prezentat mai sus, s-a asigurat un climat obiectiv şi transparent prin care s-au desemnat limitele zonelor de protecţie integrală, întocmindu-se pentru fiecare dintre acestea fişe distincte, prin care se fac precizări punctuale de gestiune. Definirea zonelor de protecţie de la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi I. Zonele de protecţie integrală - reprezintă aproximativ 3.31% din suprafaţă GPMh, totalizând 3526.09 ha; - sunt definite ca fiind acele zone ce cuprind cele mai valoroase bunuri ale patrimoniului natural din interiorul ariilor naturale protejate. – în cadrul acestor perimetre, în afara perimetrelor rezervaţiilor ştiinţifice cu regim strict de protecţie se pot desfăşura următoarele activităţi: a. ştiinţifice şi educative; b. activităţi de ecoturism care nu necesită realizarea de construcţii-investiţii; c. utilizarea raţională a pajiştilor pentru cosit şi/sau păşunat numai cu animale domestice, proprietatea membrilor comunităţilor care deţin păşuni sau care deţin dreptul de utilizare a acestora în orice formă recunoscută prin legislaţia naţională în vigoare, pe suprafeţele, în perioadele şi cu speciile şi efectivele avizate de administraţia parcului, astfel încât să nu fie afectate habitatele naturale şi speciile de floră şi faună prezente; d. localizarea şi stingerea operativă a incendiilor; e. intervenţiile pentru menţinerea habitatelor în vederea protejării anumitor specii, grupuri de specii sau comunităţi biotice care constituie obiectul protecţiei, în baza aprobării autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, a planului de acţiune provizoriu, elaborat în acest scop de consiliul ştiinţific şi valabil până la intrarea în vigoare a planului de management; f. intervenţiile în scopul reconstrucţiei ecologice a ecosistemelor naturale şi al reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate, la propunerea administraţiei şi cu avizul consiliului ştiinţific, în baza aprobării de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului; g. acţiunile de înlăturare a efectelor unor calamităţi, la propunerea administraţiei ariei naturale protejate, cu avizul consiliului ştiinţific, în baza aprobării autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. În cazul în care calamităţile afectează suprafeţe de pădure, acţiunile de înlăturare a efectelor acestora se fac la propunerea administraţiei ariei naturale protejate, cu avizul consiliului ştiinţific, în baza aprobării autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură; h. acţiunile de prevenire a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri, care nu necesită extrageri de arbori, şi acţiunile de monitorizare a acestora; acţiunile de combatere a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri, care necesită evacuarea materialului lemnos din pădure, în cazul în care apar focare de înmulţire, la propunerea administraţiei ariei naturale protejate, cu avizul consiliului ştiinţific şi în baza aprobării autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură. II. Zonele de dezvoltare durabilă - reprezintă aproximativ 53.1% din suprafaţă GPMh, totalizând 56547.98 ha; - sunt definite ca fiind acele zone în care se permit activităţi de investiţii/dezvoltare, cu prioritate cele de interes turistic, dar cu respectarea principiului de utilizare durabilă a resurselor naturale şi de prevenire a oricăror efecte negative semnificative asupra biodiversităţii. – în cadrul acestor perimetre, se pot desfăşura următoarele activităţi: a. activităţi de vânătoare, în zonele de dezvoltare durabilă din parcurile naturale; b. activităţi tradiţionale de cultivare a terenurilor agricole şi de creştere a animalelor; c. activităţi de pescuit sportiv, industrial şi piscicultură; d. activităţi de exploatare a resurselor minerale neregenerabile, dacă această posibilitate este prevăzută în planul de management al parcului şi dacă reprezintă o activitate tradiţională; e. lucrări de îngrijire şi conducere a arboretelor şi lucrări de conservare; f. aplicarea de tratamente silvice care promovează regenerarea pe cale naturală a arboretelor: tratamentul tăierilor de transformare spre grădinărit, tratamentul tăierilor grădinărite şi cvasigrădinărite, tratamentul tăierilor progresive clasice sau în margine de masiv, tratamentul tăierilor succesive clasice ori în margine de masiv, tratamentul tăierilor în crâng în salcâmete şi zăvoaie de plop şi salcie. În zonele de dezvoltare durabilă din parcurile naţionale se pot aplica tratamentul tăierilor rase în arboretele de molid pe suprafeţe de maximum 1 ha, precum şi tratamentul tăierilor rase în parchete mici în arboretele de plop euramerican. În zonele de dezvoltare durabilă din parcurile naturale se poate aplica şi tratamentul tăierilor rase în parchete mici în arboretele de molid pe suprafeţe de maximum 1 ha şi plop euramerican; g. activităţi specifice modului de producţie ecologic de cultivare a terenului agricol şi creşterea animalelor, în conformitate cu legislaţia specifică din sistemul de agricultură ecologică; h. alte activităţi tradiţionale efectuate de comunităţile locale. III. Zonele de management durabil - denumite şi zone tampon, reprezintă aproximativ 43.58% din suprafaţă GPMh, totalizând 46417.52 ha; - sunt definite ca fiind acele zone ce nu se includ în zonele cu protecţie integrală, strictă sau de dezvoltare durabilă a activităţilor umane şi care fac trecerea între zonele cu protecţie integrală şi cele de dezvoltare durabilă; – în cadrul acestor perimetre, se pot desfăşura următoarele activităţi: a) ştiinţifice şi educative; b) activităţi de ecoturism care nu necesită realizarea de construcţii-investiţii; c) utilizarea raţională a pajiştilor pentru cosit şi/sau păşunat numai cu animale domestice, de către proprietarii care deţin păşuni sau care deţin dreptul de utilizare a acestora în orice formă recunoscută prin legislaţia naţională în vigoare, pe suprafeţele, în perioadele şi cu speciile şi efectivele avizate de administraţia parcului, astfel încât să nu fie afectate habitatele naturale şi speciile de floră şi faună prezente; d) localizarea şi stingerea operativă a incendiilor; e) intervenţiile pentru menţinerea habitatelor în vederea protejării anumitor specii, grupuri de specii sau comunităţi biotice care constituie obiectul protecţiei, cu aprobarea planului de acţiune provizoriu de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, plan elaborat în acest scop de consiliul ştiinţific al parcului şi valabil până la intrarea în vigoare a planului de management; f) intervenţiile în scopul reconstrucţiei ecologice a ecosistemelor naturale şi al reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate, la propunerea consiliului ştiinţific al ariei naturale protejate, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului; g) acţiunile de înlăturare a efectelor unor calamităţi, cu acordul administraţiei ariei naturale protejate, emis în baza aprobării autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. În cazul în care calamităţile afectează suprafeţe de pădure, acţiunile de înlăturare a efectelor acestora se fac cu acordul administraţiei ariei naturale protejate, emis în baza aprobării autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură; h) activităţile de protecţie a pădurilor, acţiunile de prevenire a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri, care necesită evacuarea materialului lemnos din pădure în cantităţi care depăşesc prevederile amenajamentelor, se fac cu acordul administraţiei ariei naturale protejate, emis în baza aprobării autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură; i) activităţi tradiţionale de utilizare a unor resurse regenerabile, în limita capacităţii productive şi de suport a ecosistemelor, prin tehnologii cu impact redus, precum recoltarea de fructe de pădure, de ciuperci şi de plante medicinale, cu respectarea normativelor în vigoare. Acestea se pot desfăşura numai de persoanele fizice şi juridice care deţin/administrează terenuri în interiorul parcului sau de comunităţile locale, cu aprobarea administraţiei ariei naturale protejate; j) activităţi tradiţionale de cultivare a terenurilor agricole şi de creştere a animalelor, precum şi alte activităţi tradiţionale efectuate de comunităţile locale; k) lucrări de îngrijire şi conducere a arboretelor şi lucrări de conservare; l) aplicarea de tratamente silvice care promovează regenerarea pe cale naturală a arboretelor: tratamentul tăierilor de transformare spre grădinărit, tratamentul tăierilor grădinărite şi cvasigrădinărite, tratamentul tăierilor progresive clasice sau în margine de masiv, tratamentul tăierilor succesive clasice sau în margine de masiv, tratamentul tăierilor în crâng, în salcâmete şi în zăvoaie de plop şi salcie. În cazul arboretelor de plop euramerican se poate aplica şi tratamentul tăierilor rase în parchete mici, iar în arboretele de molid, tăieri rase pe parcelele de maximum 1 ha; Fişele pentru fiecare zonă de protecţie integrală sunt prezentate mai jos. În anexa nr. 4 la Planul de management sunt prezentate în mod sintetic elementele de floră şi faună identificate la nivelul fiecăruia astfel de areal. Cheile Coşuştei Suprafeţe de referinţă
┌────────┬─────────────────────┬───────┐
│Iniţial │Propunere conform L 5│PM │
│ │/2000 │ │
├────────┼─────────────────────┼───────┤
│719,346 │50 ha │749,98 │
│ha │ │ha │
└────────┴─────────────────────┴───────┘
Comune: Isverna, Balta, Ilovăţ, Bala. Cvadrate: 98, 116, 117, 118, 119, 120 Obiectiv de protecţie: valoarea şi calitatea peisajului, habitate particulare - parietale, chei, microcavernamente. Trasare: cea mai mare parte a localităţii Cerna Vârf a fost extrasă din delimitarea perimetrul trasat anterior; s-a procedat la o delimitare utilizându-se conturul arboretelor - limite de u.a dar şi elemente convenţionale - curbe de nivel în special în zona cheilor, astfel încât să se poată delimita strict perimetrul de interes conservativ. Valoare conservativă: aria conservată oferă condiţii ecologice de habitat particulare, inaccesibilitatea unor perimetre oferind zone de refugiu şi linişte unor specii de faună de interes conservativ. Propuneri de gestiune: este de dorit ca zonele forestiere, mai cu seamă cele de pe parcursul Cheilor Coşuştei să devină perimetre intangibile, în care orice fel de exploatări de masă lemnoasă să fie interzise. De altfel funcţia de protecţie a acestor arborete derivă şi din morfologia versanţilor cu înclinaţii foarte mari, adeseori verticali. Vor fi de asemenea interzise orice fel de exploatări de resurse minerale - fie că este vorba de exploatări în carieră sau prelevări de balastru din albii. Orice activităţi de vânătoare, pescuit, vor fi strict interzise. Activităţile de păşunat vor fi atent reglementate, încărcarea maximă admisă urmând a fi de maximum 0,6 UVM/ha. Se va încuraja păşunatul cu vite mari - cabaline, bovine, limitându-se pe cât posibil păşunatul cu ovine, iar cel cu caprine urmând a fi interzis. Se va permite scoaterea la păşunat doar a animalelor cu tratamentele veterinare la zi. Nu se va permite accesul câinilor însoţitori, prezenţa acestora nefiind justificată: zonele de păşune sunt bine delimitate, conducerea sau supravegherea animalelor putându-se face cu facilitate, iar din zonă lipsesc semnalări ale speciilor de carnivore mari ce ar putea produce pagube şeptelului. Perioada de păşunat va fi cuprinsă între 15 mai şi 15 august, pentru a da posibilitate speciilor valoroase furajere a se dezvolta. În perioadele ploioase şi la mai puţin de 24 de ore de la ultima ploaie se va interzice scoaterea la păşunat a vitelor în scopul evitării tasării solului. Se va interzice strict adăparea vitelor direct din corpuri de apă naturale. Pentru adăpare se vor utiliza puncte distinct amenajate, de tipul bazinelor, alimentate din fântâni sau izvoare. De jur împrejurul punctelor de adăpare, pe o suprafaţă de minimum 100 mp se va aşterne pietriş grosier, pentru a se evita înămolirea, tasarea şi pătrunderea unor specii de floră adventive/ruderale. Se va interzice amplasarea de adăposturi pentru animale pentru a se evita târlirea. Se va încuraja conversia păşunilor în fânaţe. Cositul fânului se va face pe cât posibil manual, sau făcându-se apel la cositori mecanice de mici dimensiuni. Se va încuraja cositul alternativ, pe suprafeţe mici, în tablă de şah sau fâşii, astfel încât să se permită speciilor de microvertebrate şi nevertebrate să se retragă în zone limitrofe. Se vor păstra coridoare necosite la limitele de proprietăţi în benzi de minimum 0,5 m lăţime. Se va încuraja dezvoltarea la limitele de proprietăţi şi în lungul căilor de acces a haturilor, coridoarelor verzi şi maurilor, precum şi a unor benzi cu specii ierboase ce nu vor fi cosite. Se vor căuta soluţii de reabilitare a căii de acces ce urmăreşte traseul Cheilor Coşuştei. Eventualele zone de refugiu,parcaje sau zone de campare se vor realiza doar în afara zonei de protecţie integrală şi în mod obligatoriu vor fi dotate cu: - toalete cu bazin vidanjabil tratat chimic; – vetre de foc amenajate; – loc de depozitare a lemnelor pentru foc; – loc de depozitare a deşeurilor menajere; – punct de refugiu acoperit şi dotat cu cel puţin o masă şi scaune - sau bănci pentru minimum 8 persoane; Se vor amenaja trasee turistice după cum urmează: - un traseu de vizitare pe firul văii - fundul cheilor; – câte un traseu de vizitare pe culmile proximale - culmea văilor; Traseele se vor marca distinct, indicându-se prin panouri gradul de dificultate, punctul de localizare, durata traseului, informaţii cu privire la elemente naturale, restricţii. Se impune asumarea unui program de igienizare a Cheilor Coşuştei, în prezent puternic afectate de resturi menajere, în special purtate de ape dinspre localităţile din amonte. Astfel, ca măsură de prevenire a poluării cu deşeuri menajere, se impune instalarea unui grătar de retenţie în aval de ultima gospodărie din satul Cerna Vârf. O astfel de măsură ar contribui şi la creşterea gradului de conştientizare a populaţiei locale faţă de aspectele legate de problematica de mediu. Cheile Topolniţei şi Peştera Topolniţei Suprafeţe de referinţă
┌────────┬─────────────────────┬───────┐
│Iniţial │Propunere conform L 5│PM │
│ │/2000 │ │
├────────┼─────────────────────┼───────┤
│228,635 │60 ha │277,27 │
│ha │ │ha │
└────────┴─────────────────────┴───────┘
Comune: Cireşu, Godeanu Cvadrate: 28, 29, 42, 43, 44. Obiectiv de protecţie: Peştera Topolniţa, fenomenele endocarstice, dar şi cele exocarstice - Cheile Topolniţei, valoarea şi calitatea peisajului, habitate particulare - parietale, chei, microcavernamente. Trasare: o propunere de trasare s-a realizat anterior, când prin efortul speologilor a fost delimitat arealul de suprafaţă ce asigură o protecţie eficientă a sistemelor de cavernamente. S-a respectat astfel propunerea realizată în acest sens. Valoare conservativă: Peştera Topolniţa a fost descrisă ca fiind una dintre cele mai grandioase fenomene carstice, fiind a doua ca mărime din România, al cărei reţele de galerii depăşeşte 10 km. Peştera este rezultatul al captării subterane a patru ape: Topolniţa, Găurinţi, Ponorăţul, Prosăcul, ce au săpat de-a lungul erelor geologice galerii şi săli uriaşe dând naştere unor bizare forme subterane de relief şi concreţiuni spectaculoase. Un interes ştiinţific aparte este suscitat de biocenozele şi comunităţile troglobionte ce formează adevărate lanţuri trofice cu elemente constitutive - specii, multe endemice. Specii de interes conservativ: din peştera Topolniţa au fost semnalate mai multe specii de interes conservativ de chiroptere. Propuneri de gestiune: de-a lungul timpului au apărut mai multe propuneri de amenajare a peşterii în scop turistic, existând şi o zi a Peşterii Topolniţa, în cea de-a treia duminici a lunii august. Ar fi de preferat ca eventual un sector scurt al peşterii, dinspre portalul de resurgenţă al văii Topolniţa să fie amenajat pentru vizitare, păstrându-se intact restul galeriilor, ce conservă elemente cu valoare inestimabilă din punct de vedere ştiinţific. De asemenea, ar fi de preferat ca Sărbătoarea Peşterii Topolniţa să se desfăşoare în afara zonei de protecţie strictă, eventual pe pajiştea plană de la intersecţia drumului Cireşu-Jupâneşti cu drumul ce duce către satul Marga, ferind astfel zona Cheilor Topolniţei de episoade de disturbare accentuată, ştiut fiind faptul că din această zonă este şi singura semnalare a speciei de şoim călător - Falco peregrinus, ce probabil cuibăreşte undeva pe pereţii abrupţi din care se deschide şi portalul Topolniţei. În zona de protecţie integrală se va interzice cu desăvârşire realizarea oricăror noi construcţii, activităţi de exploatare lemnoasă sau de piatră - deschidere de cariere sau balastru. Pentru Peştera Topolniţa a fost propus un Plan de management distinct de către Institutul de Speologie "Emil Racoviţa" şi Asociaţia de Turism Montan şi Ecologie "Speoalpin-Mh" cu titlu "Planul de Management al Complexului carstic Epuran - Topolniţa şi ariile sale protejate: "Peştera Epuran", "Cheile Topolniţei şi Peştera Topolniţei". Complexul carstic de la Ponoarele Suprafeţe de referinţă
┌────────┬─────────────────────┬───────┐
│Iniţial │Propunere conform L 5│PM │
│ │/2000 │ │
├────────┼─────────────────────┼───────┤
│662,916 │100 ha │231,62 │
│ha │ │ha │
└────────┴─────────────────────┴───────┘
Comune: Ponoarele, Baia de Arama Cvadrate: 140, 158, 159, 175. Obiectiv de protecţie: valoarea şi calitatea peisajului, habitate particulare. Complexul carstic de la Ponoare apare sculptat într-un masiv de şisturi cristaline şi călcare de vârstă Jurasică, ce sub acţiunea factorilor de mediu au dat naştere unui peisaj complex, presărat de doline, lapiezuri, acumulări temporare de ape - Zătonul Mare, Zătonul Mic, dar şi un spectaculos Pod Natural - singurul din România şi o Peşteră - Peştera de la Ponoare - în lungime de 734 m. Trasare: variantele anterioare de delimitare au fost realizate mai grosier, fiind delimitat un areal ce cuprindea cea mai mare parte a localităţii Ponoare. Spre a limita elementele de constrângere, prin delimitarea actuală s-a încercat eliminarea zonelor de locuire şi înglobarea principalelor elemente de interes conservativ: Podul lui Dumnezeu, Zătonul Mic, Zătonul Mare, dar şi importante câmpuri de lapiezuri, doline şi arealul de suprafaţă al Peşterii Ponoare. Valoare conservativă: Elementul major de interes conservativ este reprezentat de podul natural - Podul lui Dumnezeu, prin unicitatea lui. La acest element se adaugă numeroasele fenomene exo şi endocarstice, arealul prezentându-se ca o lecţie deschisă ce ilustrează complexitatea fenomenelor carstice. Specii de interes conservativ: În Peştera Ponoare se regăsesc şi importante colonii de lilieci, amintind aici prezenţa speciilor Rhinolophus euryale şi R. ferrumequinum. Propuneri de gestiune: în perimetrul de protecţie integrală vor fi interzise următoarele activităţi: - orice fel de exploatări de masă lemnoasă sau resurse minerale; – orice fel de amenajări sau construcţii ce presupun lucrări de fundare şi/sau excavare; – orice fel de activităţi de vânătoare; Activităţile de păşunat vor fi atent reglementate, încărcarea maximă admisă urmând a fi de maximum 0,6 UVM/ha. Se va încuraja păşunatul cu vite mari - cabaline, bovine, limitându-se pe cât posibil păşunatul cu ovine, iar cel cu caprine urmând a fi interzis. Se va permite scoaterea la păşunat doar a animalelor cu tratamentele veterinare la zi. Se va interzice amplasarea de adăposturi pentru animale pentru a se evita târlirea. Nu se va permite accesul câinilor însoţitori, prezenţa acestora nefiind justificată: zonele de păşune sunt relativ bine delimitate, conducerea sau supravegherea animalelor putându-se face cu facilitate, iar din zonă lipsesc semnalări ale speciilor de carnivore mari ce ar putea produce pagube şeptelului. Perioada de păşunat va fi cuprinsă între 15 mai şi 15 august, pentru a da posibilitate speciilor valoroase furajere a se dezvolta. În perioadele ploioase şi la mai puţin de 24 de ore de la ultima ploaie se va interzice scoaterea la păşunat a vitelor în scopul evitării tasării solului. Se va interzice strict adăparea vitelor direct din corpuri de apă naturale. Pentru adăpare se vor utiliza puncte distinct amenajate, de tipul bazinelor, alimentate din fântâni sau izvoare. De jur împrejurul punctelor de adăpare, pe o suprafaţă de minimum 100 mp se va aşterne pietriş grosier, pentru a se evita înămolirea, tasarea şi pătrunderea unor specii de floră adventive/ruderale. Se va încuraja conversia păşunilor în fânaţe. Cositul fânului se va face pe cât posibil manual, sau făcându-se apel la cositori mecanice de mici dimensiuni. Se va încuraja cositul alternativ, pe suprafeţe mici, în tablă de şah sau fâşii, astfel încât să se permită speciilor de microvertebrate şi nevertebrate să se retragă în zone limitrofe. Se vor păstra coridoare necosite la limitele de proprietăţi în benzi de minimum 0,5 m lăţime. Se va încuraja dezvoltarea la limitele de proprietăţi şi în lungul căilor de acces a haturilor, coridoarelor verzi şi maurilor, precum şi a unor benzi cu specii ierboase ce nu vor fi cosite. Parcajele sau zonele de campare se vor realiza doar în afara zonei de protecţie integrală şi în mod obligatoriu vor fi dotate cu: - toalete cu bazin vidanjabil tratat chimic sau racordate la reţeaua locală de canalizare; – vetre de foc amenajate; – loc de depozitare a lemnelor pentru foc; – loc de depozitare a deşeurilor menajere; – punct de refugiu acoperit şi dotat cu cel puţin o masă şi scaune (sau bănci) pentru minimum 8 persoane; Se va amenaja un traseu turistic în circuit, ce va parcurge principalele elemente de interes. Traseul se va marca distinct, indicându-se prin panouri gradul de dificultate, punctul de localizare, durata traseului, informaţii cu privire la elemente naturale, restricţii. Este de dorit a se amenaja un punct de informare care să cuprindă imagini din peştera Ponoare, iar accesul să rămână restricţionat, astfel încât coloniile de lilieci să nu fie tulburate. Cornetul Babelor şi Cerboanei Suprafeţe de referinţă
┌────────┬─────────────────────┬───────┐
│Iniţial │Propunere conform L 5│PM │
│ │/2000 │ │
├────────┼─────────────────────┼───────┤
│850,865 │40 ha │709,83 │
│ha │ │ha │
└────────┴─────────────────────┴───────┘
Comune: Isverna, Balta Cvadrate: 81, 82, 98, 99, 100, 120. Obiectiv de protecţie: cornetele de la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, reprezintă forme de relief particulare, de tipul unor corpuri piramidale masive, abrupte, care prin particularităţile de substrat şi expoziţie, au creat premisele instalării unor mozaicuri de habitate, a unor cline de tranziţie de la mezo şi chiar higrofil la xero-termofil. Condiţiile morfologice particulare, ale unui teren accidentat, abrupt, au limitat intervenţiile umane, impactul pe alocuri rămânând minor. Astfel, în ciuda limitării spaţiale, insulare, asemeni unor arce, cornetele devin păstrătoarele unei biodiversităţi înalte, deosebit de interesante prin prezenţa unor elemente particulare, în special a celor legate de mediile xero-termofile. Obiectivul de protecţie devine astfel unul mixt, atât peisager, datorat conformaţiei morfologice particulare, spectaculoase a acestor forme de relief, cât şi a numeroaselor şi interesantelor elemente ale viului asociate acestora. Trasare: o primă trasare a unei zone de protecţie s-a făcut prin Propunerea de Plan de management înaintată în anul 2005 de RNP Romsilva prin DS Drobeta Turnu-Severin, ce cuprindea ua 97B, ua97C, ua97D, ua98, ua121A, ua121B, totalizând 132,2ha; o variantă ulterioară a cuprins o suprafaţă de 850,86 ha. Varianta existentă de trasare a fost rafinată, astfel încât cea mai mare parte a zonelor utilizate în scop agricol - în special păşuni, gospodării disparate, să fie excluse în scopul evitării unor situaţii conflictuale. Elementul de interes major, reprezentat de arboretul instalat pe cornete a fost cuprins în cea mai mare parte, păstrându-se şi o legătură cu perimetrul de protecţie integrală al Cheilor Coşuştei. Valoare conservativă: este dată de morfologia geologică particulară dar şi de elementele de floră şi faună. În compoziţia arboretelor se regăsesc specii particulare, amintind aici cărpiniţa - Carpinus orientalis, fagul balcanic - Fagus moesiaca, alunul turcesc - Corylus colurna şi liliacul - Syringa vulgaris. Dintre speciile de faună au fost semnalate scorpionul carpatic - Euscorpius carpathicus sau şarpele rău - Coluber jugularis caspius. Astfel ambientul se apropie de cel mediteranean. Conform documentaţiilor silvice, cea mai mare parte a arboretelor au fost incluse în Grupa I funcţională - pădure cu rol de protecţie şi producţie - subgrupa 5C: păduri de interes ştiinţific şi de ocrotire a genofondului şi ecofondului forestier, astfel că gradul de conservare al arboretelor este bun, intervenţiile în general datorându-se unor activităţi necontrolate. Propuneri de gestiune: O primă propunere de gestiune s-a făcut prin propunerea de Plan de management înaintată de RNP Romsilva prin DS Drobeta Turnu-Severin în anul 2005, ce cuprindea un set de norme generale de gestiune conservativă. La nivelul acestui perimetru de protecţie integrală urmează a fi interzise următoarele activităţi: - orice fel de exploatări de masă lemnoasă sau resurse minerale; – orice fel de amenajări sau construcţii; – orice fel de activităţi de vânătoare; Activităţile de păşunat vor fi atent reglementate, încărcarea maximă admisă urmând a fi de maximum 0,6 UVM/ha. Se va încuraja păşunatul cu vite mari - cabaline, bovine, limitându-se pe cât posibil păşunatul cu ovine, iar cel cu caprine urmând a fi interzis. Se va permite scoaterea la păşunat doar a animalelor cu tratamentele veterinare la zi. Se va interzice amplasarea de adăposturi pentru animale pentru a se evita târlirea. Nu se va permite accesul câinilor însoţitori, prezenţa acestora nefiind justificată: zonele de păşune sunt relativ bine delimitate, conducerea sau supravegherea animalelor putându-se face cu facilitate, iar din zonă lipsesc semnalări ale speciilor de carnivore mari ce ar putea produce pagube şeptelului. Perioada de păşunat va fi cuprinsă între 15 mai şi 15 august, pentru a da posibilitate speciilor valoroase furajere a se dezvolta. În perioadele ploioase şi la mai puţin de 24 de ore de la ultima ploaie se va interzice scoaterea la păşunat a vitelor în scopul evitării tasării solului. Se va interzice strict adăparea vitelor direct din corpuri de apă naturale. Pentru adăpare se vor utiliza puncte distinct amenajate, de tipul bazinelor, alimentate din fântâni sau izvoare. De jur împrejurul punctelor de adăpare, pe o suprafaţă de minimum 100 mp se va aşterne pietriş grosier, pentru a se evita înămolirea, tasarea şi pătrunderea unor specii de floră adventive/ruderale. Se va încuraja conversia păşunilor în fânaţe. Cositul fânului se va face pe cât posibil manual, sau făcându-se apel la cositori mecanice de mici dimensiuni. Se va încuraja cositul alternativ, pe suprafeţe mici, în tablă de şah sau fâşii, astfel încât să se permită speciilor de microvertebrate şi nevertebrate să se retragă în zone limitrofe. Se vor păstra coridoare necosite la limitele de proprietăţi în benzi de minimum 0,5 m lăţime. Se va încuraja dezvoltarea la limitele de proprietăţi şi în lungul căilor de acces a haturilor, coridoarelor verzi şi maurilor, precum şi a unor benzi cu specii ierboase ce nu vor fi cosite. Parcajele sau zonele de campare se vor realiza doar în afara zonei de protecţie integrală şi în mod obligatoriu vor fi dotate cu: - toalete cu bazin vidanjabil tratat chimic sau racordate la reţeaua locală de canalizare; – vetre de foc amenajate; – loc de depozitare a lemnelor pentru foc; – loc de depozitare a deşeurilor menajere; – punct de refugiu acoperit şi dotat cu cel puţin o masă şi scaune - sau bănci pentru minimum 8 persoane; Se va amenaja un traseu turistic în circuit, ce va parcurge principalele elemente de interes. Traseul se va marca distinct, indicându-se prin panouri gradul de dificultate, punctul de localizare, durata traseului, informaţii cu privire la elemente naturale, restricţii. Cornetul Băii şi Valea Mănăstirii Suprafeţe de referinţă
┌────────┬─────────────────────┬───────┐
│Iniţial │Propunere conform L 5│PM │
│ │/2000 │ │
├────────┼─────────────────────┼───────┤
│149,985 │40 ha │120,35 │
│ha │ │ha │
└────────┴─────────────────────┴───────┘
Comune: Baia de Aramă Cvadrate: 176, 192. Obiectiv de protecţie: mixt - peisager, floră şi faună. Trasare: o primă trasare a unei zone de protecţie s-a făcut prin Propunerea de Plan de management înaintată în anul 2005 de RNP Romsilva prin DS Drobeta Turnu-Severin. Varianta existentă de trasare a fost rafinată, astfel încât zonele utilizate în scop agricol, gospodării disparate, etc. să fie excluse în scopul evitării unor situaţii conflictuale. Elementul de interes major, reprezentat de arboretul instalat pe cornetul cu expoziţie sudică a fost cuprins în cea mai mare parte, păstrându-se şi o prelungire ce urmăreşte Valea Mănăstirii. Valoare conservativă: este dată de morfologia geologică particulară dar şi de elementele de floră şi faună. În compoziţia arboretelor se regăsesc specii particulare, amintind aici, alunul turcesc - Corylus colurna, ghimpele - Ruscus aculeatus, liliacul - Syringa vulgaris, ienupărul - Juniperus communis. Dintre speciile de faună au fost semnalate scorpionul carpatic - Euscorpius carpathicus sau şarpele rău - Coluber jugularis caspius, bălaurul - Elaphe longissima, vipera cu corn - Vipera ammodytes. Astfel ambientul se apropie de cel mediteranean. Propuneri de gestiune: O primă propunere de gestiune s-a făcut prin propunerea de Plan de management înaintată de RNP Romsilva prin DS Drobeta Turnu-Severin în anul 2005, ce cuprindea un set de norme generale de gestiune conservativă. La nivelul acestui perimetru de protecţie integrală urmează a fi interzise următoarele activităţi: - orice fel de exploatări de masă lemnoasă sau resurse minerale; – orice fel de amenajări sau construcţii; – orice fel de activităţi de vânătoare; Activităţile de păşunat vor fi interzise, date fiind prevederile legale în vigoare ce interzic orice fel de păşunat la nivelul trupurilor forestiere. Parcajele sau zonele de campare se vor realiza doar în afara zonei de protecţie integrală şi în mod obligatoriu vor fi dotate cu: - toalete cu bazin vidanjabil tratat chimic sau racordate la reţeaua locală de canalizare; – vetre de foc amenajate; – loc de depozitare a lemnelor pentru foc; – loc de depozitare a deşeurilor menajere; – punct de refugiu acoperit şi dotat cu cel puţin o masă şi scaune - sau bănci pentru minimum 8 persoane; Se va amenaja un traseu turistic în circuit, ce va parcurge principalele elemente de interes. Traseul se va marca distinct, indicându-se prin panouri gradul de dificultate, punctul de localizare, durata traseului, informaţii cu privire la elemente naturale, restricţii. Cornetul Bălţii Suprafeţe de referinţă
┌────────┬─────────────────────┬───────┐
│Iniţial │Propunere conform L 5│PM │
│ │/2000 │ │
├────────┼─────────────────────┼───────┤
│934,684 │30 ha │82,31 │
│ha │ │ha │
└────────┴─────────────────────┴───────┘
Comune: Balta Cvadrate: 62, 80, 81. Obiectiv de protecţie: mixt - peisager, floră şi faună. Trasare: o primă trasare a unei zone de protecţie s-a făcut prin Propunerea de Plan de management înaintată în anul 2005 de RNP Romsilva prin DS Drobeta Turnu-Severin. Varianta existentă de trasare a fost rafinată, astfel încât pe cât posibil zone utilizate în scop agricol, gospodării disparate, să fie excluse în scopul evitării unor situaţii conflictuale. Elementul de interes major, reprezentat de arboretul instalat pe cornetul cu expoziţie sudică a fost cuprins în cea mai mare parte, păstrându-se şi o prelungire ce urmăreşte Valea Mănăstirii. Valoare conservativă: este dată de morfologia geologică particulară dar şi de elementele de floră şi faună. În compoziţia arboretelor se regăsesc specii particulare, amintind aici, alunul turcesc - Corylus colurna, liliacul - Syringa vulgaris, cărpiniţa - Carpinus orientalis, vişinul turcesc - Prunus mahaleb şi scumpia - Cottnus coggygria. Dintre speciile de faună au fost semnalate scorpionul carpatic - Euscorpius carpathicus, şarpele rău - Coluber jugularis caspius, ţestoasa de apă - Emys orbicularis, broasca săpătoare - Pelobates fuscus, liliacul mare cu potcoavă - Rhinolophus ferrumequinum. Astfel ambientul se apropie de cel mediteranean. Propuneri de gestiune: este de dorit ca zonele forestiere, să devină perimetre intangibile, în care orice fel de exploatări de masă lemnoasă să fie interzise. Vor fi de asemenea interzise orice fel de exploatări de resurse minerale. Activităţile de păşunat vor fi atent reglementate, încărcarea maximă admisă urmând a fi de maximum 0,6 UVM/ha. Se va încuraja păşunatul cu vite mari - cabaline, bovine, limitându-se pe cât posibil păşunatul cu ovine, iar cel cu caprine urmând a fi interzis. Se va permite scoaterea la păşunat doar a animalelor cu tratamentele veterinare la zi. Nu se va permite accesul câinilor însoţitori, prezenţa acestora nefiind justificată: zonele de păşune sunt bine delimitate, conducerea sau supravegherea animalelor putându-se face cu facilitate, iar din zonă lipsesc semnalări ale speciilor de carnivore mari ce ar putea produce pagube şeptelului. Perioada de păşunat va fi cuprinsă între 15 mai şi 15 august, pentru a da posibilitate speciilor valoroase furajere a se dezvolta. În perioadele ploioase şi la mai puţin de 24 de ore de la ultima ploaie se va interzice scoaterea la păşunat a vitelor în scopul evitării tasării solului. Se va interzice strict adăparea vitelor direct din corpuri de apă naturale. Pentru adăpare se vor utiliza puncte distinct amenajate, de tipul bazinelor, alimentate din fântâni sau izvoare. De jur împrejurul punctelor de adăpare, pe o suprafaţă de minimum 100 mp se va aşterne pietriş grosier, pentru a se evita înămolirea, tasarea şi pătrunderea unor specii de floră adventive/ruderale. Se va interzice amplasarea de adăposturi pentru animale pentru a se evita târlirea. În perimetrele arabile se va limita administrarea de produse chimice, optându-se spre soluţii asociate agriculturii organice. Se va încuraja conversia terenurilor arabile şi a păşunilor în fânaţe. Cositul fânului se va face pe cât posibil manual, sau făcându-se apel la cositori mecanice de mici dimensiuni. Se va încuraja cositul alternativ, pe suprafeţe mici, în tablă de şah sau fâşii, astfel încât să se permită speciilor de microvertebrate şi nevertebrate să se retragă în zone limitrofe. Se vor păstra coridoare necosite la limitele de proprietăţi în benzi de minimum 0,5 m lăţime. Se va încuraja dezvoltarea la limitele de proprietăţi şi în lungul căilor de acces a haturilor, coridoarelor verzi şi maurilor, precum şi a unor benzi cu specii ierboase ce nu vor fi cosite. Se vor căuta soluţii de reabilitare a căii de acces ce face legătura dintre Balta şi Sfodea. Eventualele zone de refugiu, parcaje sau zone de campare se vor realiza doar în afara zonei de protecţie integrală şi în mod obligatoriu vor fi dotate cu: - toalete cu bazin vidanjabil tratat chimic; – vetre de foc amenajate; – loc de depozitare a lemnelor pentru foc; – loc de depozitare a deşeurilor menajere; – punct de refugiu acoperit şi dotat cu cel puţin o masă şi scaune - sau bănci pentru minimum 8 persoane; Se impune asumarea unui program de igienizare a cursurilor de ape, a marginilor de drumuri, cu accent asupra zonelor proximale localităţii Balta, în prezent puternic afectate de resturi menajere. Se va amenaja un traseu turistic în circuit, ce va parcurge principalele elemente de interes. Traseul se va marca distinct, indicându-se prin panouri gradul de dificultate, punctul de localizare, durata traseului, informaţii cu privire la elemente naturale, restricţii. Cornetul Piatra Incălecată Suprafeţe de referinţă
┌────────┬─────────────────────┬───────┐
│Iniţial │Propunere conform L 5│PM │
│ │/2000 │ │
├────────┼─────────────────────┼───────┤
│468,854 │12 ha │25,08 │
│ha │ │ha │
└────────┴─────────────────────┴───────┘
Comune: Isverna. Cvadrate: 121 Obiectiv de protecţie: mixt - peisager, floră şi faună. Trasare: o primă trasare a unei zone de protecţie s-a făcut prin Propunerea de Plan de management înaintată în anul 2005 de RNP Romsilva prin DS Drobeta Turnu-Severin. Varianta existentă de trasare a fost rafinată, astfel încât pe cât posibil zone utilizate în scop agricol, gospodării disparate, etc., să fie excluse în scopul evitării unor situaţii conflictuale. Elementul de interes major, reprezentat de arboretul instalat pe cornet. Valoare conservativă: este dată de morfologia geologică particulară dar şi de elementele de floră şi faună. În compoziţia arboretelor se regăsesc specii particulare, amintind aici, cărpiniţa - Carpinus orientalis, liliacul - Syringa vulgaris, dârmoxul - Viburnum lantana. Dintre speciile de faună au fost semnalate scorpionul carpatic - Euscorpius carpathicus. Astfel ambientul se apropie de cel mediteranean. Propuneri de gestiune: este de dorit ca zonele forestiere, să devină perimetre intangibile, în care orice fel de exploatări de masă lemnoasă să fie interzise. Vor fi de asemenea interzise orice fel de exploatări de resurse minerale. Activităţile de păşunat vor fi atent reglementate, încărcarea maximă admisă urmând a fi de maximum 0,6 UVM/ha. Se va încuraja păşunatul cu vite mari - cabaline, bovine, limitându-se pe cât posibil păşunatul cu ovine, iar cel cu caprine urmând a fi interzis. Se va permite scoaterea la păşunat doar a animalelor cu tratamentele veterinare la zi. Nu se va permite accesul câinilor însoţitori, prezenţa acestora nefiind justificată: zonele de păşune sunt bine delimitate, conducerea sau supravegherea animalelor putându-se face cu facilitate, iar din zonă lipsesc semnalări ale speciilor de carnivore mari ce ar putea produce pagube şeptelului. Perioada de păşunat va fi cuprinsă între 15 mai şi 15 august, pentru a da posibilitate speciilor valoroase furajere a se dezvolta. În perioadele ploioase şi la mai puţin de 24 de ore de la ultima ploaie se va interzice scoaterea la păşunat a vitelor în scopul evitării tasării solului. Se va interzice strict adăparea vitelor direct din corpuri de apă naturale. Pentru adăpare se vor utiliza puncte distinct amenajate, de tipul bazinelor, alimentate din fântâni sau izvoare. De jur împrejurul punctelor de adăpare, pe o suprafaţă de minimum 100 mp se va aşterne pietriş grosier, pentru a se evita înămolirea, tasarea şi pătrunderea unor specii de floră adventive/ruderale. Se va interzice amplasarea de adăposturi pentru animale pentru a se evita târlirea. Se va încuraja conversia păşunilor în fânaţe. Cositul fânului se va face pe cât posibil manual, sau făcându-se apel la cositori mecanice de mici dimensiuni. Se va încuraja cositul alternativ, pe suprafeţe mici, în tablă de şah sau fâşii, astfel încât să se permită speciilor de microvertebrate şi nevertebrate să se retragă în zone limitrofe. Se vor păstra coridoare necosite la limitele de proprietăţi în benzi de minimum 0,5 m lăţime. Se va încuraja dezvoltarea la limitele de proprietăţi şi în lungul căilor de acces a haturilor, coridoarelor verzi şi maurilor, precum şi a unor benzi cu specii ierboase ce nu vor fi cosite. Se vor căuta soluţii de reabilitare a căii de acces ce face legătura dintre Balta şi Sfodea. Eventualele zone de refugiu, parcaje sau zone de campare se vor realiza doar în afara zonei de protecţie integrală şi în mod obligatoriu vor fi dotate cu: - toalete cu bazin vidanjabil tratat chimic; – vetre de foc amenajate; – loc de depozitare a lemnelor pentru foc; – loc de depozitare a deşeurilor menajere; – punct de refugiu acoperit şi dotat cu cel puţin o masă şi scaune - sau bănci pentru minimum 8 persoane; Se va amenaja un traseu turistic în circuit, ce va parcurge principalele elemente de interes. Traseul se va marca distinct, indicându-se prin panouri gradul de dificultate, punctul de localizare, durata traseului, informaţii cu privire la elemente naturale, restricţii. Izvorul şi stâncăriile de la Camăna Suprafeţe de referinţă
┌────────┬─────────────────────┬───────┐
│Iniţial │Propunere conform L 5│PM │
│ │/2000 │ │
├────────┼─────────────────────┼───────┤
│126,821 │25 ha │242,65 │
│ha │ │ha │
└────────┴─────────────────────┴───────┘
Comune: Mehadia, Podeni Cvadrate: 12, 21 Obiectiv de protecţie: mixt - peisager, floră şi faună. Trasare: o primă trasare a unei zone de protecţie s-a făcut prin Propunerea de Plan de management înaintată în anul 2005 de RNP Romsilva prin DS Drobeta Turnu-Severin. Valoare conservativă: Elementul de interes major este reprezentat de habitatele montane de pădure, văi, abrupturi şi pereţi calcaroşi. Pe lângă specii mediteraneene de floră, cum sunt alunul turcesc - Corylus avellana, liliacul - Syringa vulgaris, apar specii montane ca ienupărul - Juniperus communis, vulturica - Hieracium transsylvanicum, garofiţa băbăţeanu - Dianthus banaticus, scaiete roşu - Erodium purpureum, feriga - Notolena maranthae. Dintre speciile de faună amintim prezenţa viperei cu corn - Vipera ammodytes, a ţestoasei bănăţene - Testudo hermanni, a acvilei de munte - Aquila chrysaetos, pisicii sălbatice - Felis silvestris. Propuneri de gestiune: este de dorit ca zonele forestiere, să devină perimetre intangibile, în care orice fel de exploatări de masă lemnoasă să fie interzise. De altfel funcţia de protecţie a acestor arborete derivă şi din morfologia unor versanţi cu înclinaţii foarte mari, adeseori verticali. La nivelul acestui perimetru de protecţie integrală urmează a fi interzise următoarele activităţi: - orice fel de exploatări de masă lemnoasă sau resurse minerale; – orice fel de amenajări sau construcţii; – orice fel de activităţi de vânătoare; Activităţile de păşunat vor fi atent reglementate, încărcarea maximă admisă urmând a fi de maximum 0,4 UVM/ha. Se va încuraja păşunatul cu vite mari - cabaline, bovine, limitându-se pe cât posibil păşunatul cu ovine, iar cel cu caprine urmând a fi interzis. Se va permite scoaterea la păşunat doar a animalelor cu tratamentele veterinare la zi. Turmele vor fi însoţite de câini de turmă/cireadă în număr de 2 până la maxim 4 în cazul turme de oi ce depăşesc 100 de capete. Pentru fiecare fracţiune de 100 de capete, se vor putea alătura câte 2 câini ciobăneşti de talie mare. Perioada de păşunat va fi cuprinsă între 20 mai şi 10 august, pentru a da posibilitate speciilor valoroase furajere a se dezvolta. În perioadele ploioase şi la mai puţin de 24 de ore de la ultima ploaie se va interzice scoaterea la păşunat a animalelor în scopul evitării tasării solului. Se va interzice strict adăparea animalelor direct din corpuri de apă naturale. Pentru adăpare se vor utiliza puncte distinct amenajate, de tipul bazinelor, alimentate din fântâni sau izvoare. De jur împrejurul punctelor de adăpare, pe o suprafaţă de minimum 100 mp se va aşterne pietriş grosier, pentru a se evita înămolirea, tasarea şi pătrunderea unor specii de floră adventive/ruderale. Se va interzice amplasarea de adăposturi sau stâne pentru animale pentru a se evita târlirea. Se va încuraja conversia păşunilor în fânaţe. Cositul fânului se va face pe cât posibil manual, sau făcându-se apel la cositori mecanice de mici dimensiuni. Se va încuraja cositul alternativ, pe suprafeţe mici, în tablă de şah sau fâşii, astfel încât să se permită speciilor de microvertebrate şi nevertebrate să se retragă în zone limitrofe. Se vor păstra coridoare necosite la limitele de proprietăţi în benzi de minimum 0,5 m lăţime. Se va încuraja dezvoltarea la limitele de proprietăţi şi în lungul căilor de acces a haturilor, coridoarelor verzi şi maurilor, precum şi a unor benzi cu specii ierboase ce nu vor fi cosite. Se vor căuta soluţii de reabilitare a căii de acces pe amplasamentul vechiului drum grăniceresc. Eventualele zone de refugiu, parcaje sau zone de campare se vor realiza doar în afara zonei de protecţie integrală şi în mod obligatoriu vor fi dotate cu: - toalete cu bazin vidanjabil tratat chimic; – vetre de foc amenajate; – loc de depozitare a lemnelor pentru foc; – loc de depozitare a deşeurilor menajere; – punct de refugiu acoperit şi dotat cu cel puţin o masă şi scaune - sau bănci pentru minimum 8 persoane; Se va amenaja un traseu turistic în circuit, ce va parcurge principalele elemente de interes. Traseul se va marca distinct, indicându-se prin panouri gradul de dificultate, punctul de localizare, durata traseului, informaţii cu privire la elemente naturale, restricţii, etc. Pădurea Borovăţ Suprafeţe de referinţă
┌───────┬──────────────────────┬───────┐
│Iniţial│Propunere conform L 5/│PM │
│ │2000 │ │
├───────┼──────────────────────┼───────┤
│30 ha │30 ha │33,82 │
│ │ │ha │
└───────┴──────────────────────┴───────┘
Comune: Izvoru Bârzii, Godeanu Cvadrate: 56, 57 Obiectiv de protecţie: floră: arboret de pin negru - Pinus nigra ssp. banatica. Trasare: o primă trasare a unei zone de protecţie s-a făcut prin Propunerea de Plan de management înaintată în anul 2005 de RNP Romsilva prin DS Drobeta Turnu-Severin. Varianta existentă de trasare a fost rafinată, astfel încât zonele utilizate în scop agricol, să fie excluse în scopul evitării unor situaţii conflictuale. Valoare conservativă: este dată de prezenţa pinului bănăţean - Pinus nigra ssp. banatica. Propuneri de gestiune: O primă propunere de gestiune s-a făcut prin propunerea de Plan de management înaintată de RNP Romsilva prin DS Drobeta Turnu-Severin în anul 2005, ce cuprindea un set de norme generale de gestiune conservativă. La nivelul acestui perimetru de protecţie integrală urmează a fi interzise următoarele activităţi: - orice fel de exploatări de masă lemnoasă sau resurse minerale; – orice fel de amenajări sau construcţii; – orice fel de activităţi de vânătoare; Activităţile de păşunat vor fi interzise, date fiind prevederile legale în vigoare ce interzic orice fel de păşunat la nivelul trupurilor forestiere. Parcajele sau zonele de campare se vor realiza doar în afara zonei de protecţie integrală şi în mod obligatoriu vor fi dotate cu: - toalete cu bazin vidanjabil tratat chimic sau racordate la reţeaua locală de canalizare; – vetre de foc amenajate; – loc de depozitare a lemnelor pentru foc; – loc de depozitare a deşeurilor menajere; – punct de refugiu acoperit şi dotat cu cel puţin o masă şi scaune - sau bănci pentru minimum 8 persoane; Se va amenaja un traseu turistic în circuit, ce va parcurge principalele elemente de interes. Traseul se va marca distinct, indicându-se prin panouri gradul de dificultate, punctul de localizare, durata traseului, informaţii cu privire la elemente naturale, restricţii, etc. Pădurea de liliac Ponoarele Suprafeţe de referinţă
┌────────┬─────────────────────┬───────┐
│Iniţial │Propunere conform L 5│PM │
│ │/2000 │ │
├────────┼─────────────────────┼───────┤
│617,469 │20 ha │142,97 │
│ha │ │ha │
└────────┴─────────────────────┴───────┘
Comune: Ponoarele, Isverna Cvadrate: 139, 157, 158 Obiectiv de protecţie: floră: arboret cu un bogat strat arbustiv constituit în principal din liliac - Syringa vulgaris. Trasare: Varianta existentă de trasare a fost realizată în baza datelor din teren privind distribuţia speciei de interes conservativ pentru care acest perimetru a fost desemnat: liliacul - Syringa vulgaris. Cea mai mare parte a zonelor utilizate în scop agricol, gospodării izolate, să fie excluse în scopul evitării unor situaţii conflictuale. Valoare conservativă: este dată de prezenţa liliacului - Syringa vulgaris. Propuneri de gestiune: Ţinând cont de obiectul conservării, reprezentat de liliac - Syringa vulgaris, o abordare non-intervenţionistă nu este de dorit. Dimpotrivă, liliacul, prin cerinţele sale ecologice, se dezvoltă în condiţiile existenţei unei păduri deschise, luminoase. Astfel gestiunea arboretelor se va face conform tehnologiilor aferente codrului grădinărit, ce urmăreşte deschiderea de ochiuri. Vor fi extrase exemplarele lemnoase în următoarea ordine: 1. Specii alohtone, invazive ca: salcâmul - Robinia pseudaccacia, cenuşerul - Ailanthus altissima, dar şi nucul - Juglans regia; 2. Exemplare crescute din cioate; Nu se vor extrage sub nici un pretext exemplare de arbori din flora spontană - cvercinee, fac. a căror diametru la înălţimea de 1m de sol atinge sau depăşeşte 80 cm. În cazul în care densităţile şi dimensiunea arborilor va conduce la o închidere a coronamentului, se va permite extragerea treptată a exemplarelor, chiar şi de dimensiuni mari, astfel încât tufărişurile de liliac să se poată menţine. Se va menţine pe amplasament lemn mort, după cum urmează: - cioatele rezultate din extragerea de material lemnos; – trunchiuri şi crăci groase, inclusiv arbori uscaţi pe picior - min. 10 mc/ha; – min. 3 stive de crengi uscate/ha, cu un volum total de min. 2 mc.; La nivelul acestui perimetru de protecţie integrală urmează a fi interzise următoarele activităţi: - orice fel de amenajări sau construcţii permanente; – orice fel de activităţi de vânătoare; Activităţile de păşunat vor fi atent reglementate, încărcarea maximă admisă urmând a fi de maximum 0,6 UVM/ha. Se va încuraja păşunatul cu vite mari - cabaline, bovine, limitându-se pe cât posibil păşunatul cu ovine, iar cel cu caprine urmând a fi interzis. Se va permite scoaterea la păşunat doar a animalelor cu tratamentele veterinare la zi. Nu se va permite accesul câinilor însoţitori, prezenţa acestora nefiind justificată: zonele de păşune sunt bine delimitate, conducerea sau supravegherea animalelor putându-se face cu facilitate, iar din zonă lipsesc semnalări ale speciilor de carnivore mari ce ar putea produce pagube şeptelului. Perioada de păşunat va fi cuprinsă între 15 mai şi 15 august, pentru a da posibilitate speciilor valoroase furajere a se dezvolta. În perioadele ploioase şi la mai puţin de 24 de ore de la ultima ploaie se va interzice scoaterea la păşunat a vitelor în scopul evitării tasării solului. Se va interzice strict adăparea vitelor direct din corpuri de apă naturale. Pentru adăpare se vor utiliza puncte distinct amenajate, de tipul bazinelor, alimentate din fântâni sau izvoare. De jur împrejurul punctelor de adăpare, pe o suprafaţă de minimum 100 mp se va aşterne pietriş grosier, pentru a se evita înămolirea, tasarea şi pătrunderea unor specii de floră adventive/ruderale. Se va interzice amplasarea de adăposturi pentru animale pentru a se evita târlirea. Se va încuraja conversia păşunilor în fânaţe. Cositul fânului se va face pe cât posibil manual, sau făcându-se apel la cositori mecanice de mici dimensiuni. Se va încuraja cositul alternativ, pe suprafeţe mici, în tablă de şah sau fâşii, astfel încât să se permită speciilor de microvertebrate şi nevertebrate să se retragă în zone limitrofe. Se vor păstra coridoare necosite la limitele de proprietăţi în benzi de minimum 0,5 m lăţime. Se va încuraja dezvoltarea la limitele de proprietăţi şi în lungul căilor de acces a haturilor, coridoarelor verzi şi maurilor, precum şi a unor benzi cu specii ierboase ce nu vor fi cosite. Parcajele sau zonele de campare se vor realiza doar în afara zonei de protecţie integrală şi în mod obligatoriu vor fi dotate cu: - toalete cu bazin vidanjabil tratat chimic sau racordate la reţeaua locală de canalizare; – vetre de foc amenajate; – loc de depozitare a lemnelor pentru foc; – loc de depozitare a deşeurilor menajere; – punct de refugiu acoperit şi dotat cu cel puţin o masă şi scaune - sau bănci pentru minimum 8 persoane; Se va amenaja un traseu turistic în circuit, ce va parcurge principalele elemente de interes. Traseul se va marca distinct, indicându-se prin panouri gradul de dificultate, punctul de localizare, durata traseului, informaţii cu privire la elemente naturale, restricţii. Pădurea Drăghiceanu Suprafeţe de referinţă
┌───────┬────────────────────────┬─────┐
│Iniţial│Propunere conform L 5/ │PM │
│ │2000 │ │
├───────┼────────────────────────┼─────┤
│60 ha │60 ha │42,48│
└───────┴────────────────────────┴─────┘
Comune: Obârşia - Cloşani, Baia de Aramă Cvadrate: 105, 106, 126 Obiectiv de protecţie: floră Trasare: Varianta existentă de trasare Propuneri de gestiune: La nivelul acestui perimetru de protecţie integrală urmează a fi interzise următoarele activităţi: - orice fel de exploatări de masă lemnoasă sau resurse minerale; – orice fel de amenajări sau construcţii; – orice fel de activităţi de vânătoare; Activităţile de păşunat vor fi interzise, date fiind prevederile legale în vigoare ce interzic orice fel de păşunat la nivelul trupurilor forestiere. Parcajele sau zonele de campare se vor realiza doar în afara zonei de protecţie integrală şi în mod obligatoriu vor fi dotate cu: - toalete cu bazin vidanjabil tratat chimic sau racordate la reţeaua locală de canalizare; – vetre de foc amenajate; – loc de depozitare a lemnelor pentru foc; – loc de depozitare a deşeurilor menajere; – punct de refugiu acoperit şi dotat cu cel puţin o masă şi scaune - sau bănci pentru minimum 8 persoane; Se va amenaja un traseu turistic în circuit, ce va parcurge principalele elemente de interes. Traseul se va marca distinct, indicându-se prin panouri gradul de dificultate, punctul de localizare, durata traseului, informaţii cu privire la elemente naturale, restricţii. Pereţii calcaroşi de la izvoarele Coşuştei Suprafeţe de referinţă
┌────────┬─────────────────────┬───────┐
│Iniţial │Propunere conform L 5│PM │
│ │/2000 │ │
├────────┼─────────────────────┼───────┤
│102,526 │60 ha │147,50 │
│ha │ │ha │
└────────┴─────────────────────┴───────┘
Comune: Balta Cvadrate: 34, 35 Obiectiv de protecţie: mixt - geologic, peisager, floră şi faună. Trasare: o primă trasare a unei zone de protecţie s-a făcut prin Propunerea de Plan de management înaintată în anul 2005 de RNP Romsilva prin DS Drobeta Turnu-Severin, ce cuprindea ua28, ua29, ua31A, ua31B, ua31C, ua31D, totalizând 62ha; Varianta de trasare realizată a exclus perimetre agricole - în special păşuni, gospodării disparate, în scopul evitării unor situaţii conflictuale. Valoare conservativă: este dată de morfologia geologică particulară dar şi de elementele de floră şi faună. În compoziţia arboretelor se regăsesc specii particulare, amintind aici cărpiniţa - Carpinus orientalis, fagul balcanic - Fagus moesiaca, alunul turcesc - Corylus colurna şi scumpia -Cotinus coggygria. Dintre speciile de faună au fost semnalate scorpionul carpatic - Euscorpius carpathicus, şarpele rău - Coluber jugularis caspius, vipera cu corn - Vipera ammodytes. Astfel ambientul se apropie de cel mediteranean. Propuneri de gestiune: O primă propunere de gestiune s-a făcut prin propunerea de Plan de management înaintată de RNP Romsilva prin DS Drobeta Turnu-Severin în anul 2005, ce cuprindea un set de norme generale de gestiune conservativă. La nivelul acestui perimetru de protecţie integrală urmează a fi interzise următoarele activităţi: - orice fel de exploatări de masă lemnoasă sau resurse minerale; – orice fel de amenajări sau construcţii; – orice fel de activităţi de vânătoare; Activităţile de păşunat vor fi atent reglementate, încărcarea maximă admisă urmând a fi de maximum 0,6 UVM/ha. Se va încuraja păşunatul cu vite mari - cabaline, bovine, limitându-se pe cât posibil păşunatul cu ovine, iar cel cu caprine urmând a fi interzis. Se va permite scoaterea la păşunat doar a animalelor cu tratamentele veterinare la zi. Se va interzice amplasarea de adăposturi pentru animale pentru a se evita târlirea. Nu se va permite accesul câinilor însoţitori, prezenţa acestora nefiind justificată: zonele de păşune sunt relativ bine delimitate, conducerea sau supravegherea animalelor putându-se face cu facilitate, iar din zonă lipsesc semnalări ale speciilor de carnivore mari ce ar putea produce pagube şeptelului. Perioada de păşunat va fi cuprinsă între 15 mai şi 15 august, pentru a da posibilitate speciilor valoroase furajere a se dezvolta. În perioadele ploioase şi la mai puţin de 24 de ore de la ultima ploaie se va interzice scoaterea la păşunat a vitelor în scopul evitării tasării solului. Se va interzice strict adăparea vitelor direct din corpuri de apă naturale. Pentru adăpare se vor utiliza puncte distinct amenajate, de tipul bazinelor, alimentate din fântâni sau izvoare. De jur împrejurul punctelor de adăpare, pe o suprafaţă de minimum 100 mp se va aşterne pietriş grosier, pentru a se evita înămolirea, tasarea şi pătrunderea unor specii de floră adventive/ruderale. Se va încuraja conversia păşunilor în fânaţe. Cositul fânului se va face pe cât posibil manual, sau făcându-se apel la cositori mecanice de mici dimensiuni. Se va încuraja cositul alternativ, pe suprafeţe mici, în tablă de şah sau fâşii, astfel încât să se permită speciilor de microvertebrate şi nevertebrate să se retragă în zone limitrofe. Se vor păstra coridoare necosite la limitele de proprietăţi în benzi de minimum 0,5 m lăţime. Se va încuraja dezvoltarea la limitele de proprietăţi şi în lungul căilor de acces a haturilor, coridoarelor verzi şi maurilor, precum şi a unor benzi cu specii ierboase ce nu vor fi cosite. Parcajele sau zonele de campare se vor realiza doar în afara zonei de protecţie integrală şi în mod obligatoriu vor fi dotate cu: - toalete cu bazin vidanjabil tratat chimic sau racordate la reţeaua locală de canalizare; – vetre de foc amenajate; – loc de depozitare a lemnelor pentru foc; – loc de depozitare a deşeurilor menajere; – punct de refugiu acoperit şi dotat cu cel puţin o masă şi scaune - sau bănci pentru minimum 8 persoane; Se va amenaja un traseu turistic în circuit, ce va parcurge principalele elemente de interes. Traseul se va marca distinct, indicându-se prin panouri gradul de dificultate, punctul de localizare, durata traseului, informaţii cu privire la elemente naturale, restricţii. Peştera Epuran Suprafeţe de referinţă
┌───────┬──────────────────────┬───────┐
│Iniţial│Propunere conform L 5/│PM │
│ │2000 │ │
├───────┼──────────────────────┼───────┤
│73,73 │1 ha │67,67 │
│ha │ │ha │
└───────┴──────────────────────┴───────┘
Comune: Cireşu, Godeanu Cvadrate: 43, 44 Obiectiv de protecţie: Peştera Epuran, fenomenele endocarstice, dar şi cele exocarstice. Trasare: o propunere de trasare s-a realizat anterior, când prin efortul speologilor a fost delimitat arealul de suprafaţă ce asigură o protecţie eficientă a sistemelor de cavernamente. S-a respectat astfel propunerea realizată în acest sens. Valoare conservativă: Peştera Epuran este unul din obiectivele speologice foarte importante din România, renumită pe plan internaţional. Valoarea sa constă în dimensiunile foarte mari ale componentelor reţelei subterane - săli, galerii, diaclaze, puţuri, forme de excavare şi speleoteme rare, deosebite, fragile şi de o mare frumuseţe - unice pentru România, prezenţa coloniilor de lilieci, stare de conservare foarte bună. Specii de interes conservativ: din peştera Epuran au fost semnalate speciile de interes conservativ de chiroptere: Miniopterus schreibersii, Rhinolophus blasii Propuneri de gestiune: administrarea şi managementul rezervaţiei trebuie să respecte prevederile regulamentului. În zona de protecţie strictă a peşterii nu pot să pătrundă decât persoanele autorizate. Accesul în subteran trebuie să respecte zonele şi sectoarele rezervaţiei. Pentru Peştera Epuran a fost propus un Plan de management distinct de către Institutul de Speologie "Emil Racoviţa" şi Asociaţia de Turism Montan şi Ecologie "Speoalpin-Mh" cu titlu "Planul de Management al Complexului carstic Epuran - Topolniţa şi ariile sale protejate: "Peştera Epuran", "Cheile Topolniţei şi Peştera Topolniţei". Tufărişurile mediteraneene de la Isverna Suprafeţe de referinţă
┌────────┬─────────────────────┬───────┐
│Iniţial │Propunere conform L 5│PM │
│ │/2000 │ │
├────────┼─────────────────────┼───────┤
│499,874 │10 ha │339,89 │
│ha │ │ha │
└────────┴─────────────────────┴───────┘
Comune: Isverna, Balta Cvadrate: 82, 84, 99, 100, 101, 119, 120, 121. Obiectiv de protecţie: mixt - geologic, peisager, floră şi faună. Trasare: Varianta de trasare realizată a exclus perimetre agricole - în special păşuni, gospodării disparate, în scopul evitării unor situaţii conflictuale. Valoare conservativă: este dată de morfologia geologică particulară dar şi de elementele de floră şi faună. În compoziţia arboretelor se regăsesc specii particulare, amintind aici cărpiniţa - Carpinus orientalis, fagul balcanic - Fagus moesiaca, alunul turcesc - Corylus colurna şi scumpia - Cotinus coggygria. Dintre speciile de faună au fost semnalate scorpionul carpatic - Euscorpius carpathicus, şarpele rău - Coluber jugularis caspius, vipera cu corn - Vipera ammodytes. Astfel ambientul se apropie de cel mediteranean. Propuneri de gestiune: La nivelul acestui perimetru de protecţie integrală urmează a fi interzise următoarele activităţi: - orice fel de exploatări de masă lemnoasă sau resurse minerale; – orice fel de amenajări sau construcţii; – orice fel de activităţi de vânătoare; Activităţile de păşunat vor fi atent reglementate, încărcarea maximă admisă urmând a fi de maximum 0,6 UVM/ha. Se va încuraja păşunatul cu vite mari - cabaline, bovine, limitându-se pe cât posibil păşunatul cu ovine, iar cel cu caprine urmând a fi interzis. Se va permite scoaterea la păşunat doar a animalelor cu tratamentele veterinare la zi. Se va interzice amplasarea de adăposturi pentru animale pentru a se evita târlirea. Nu se va permite accesul câinilor însoţitori, prezenţa acestora nefiind justificată: zonele de păşune sunt relativ bine delimitate, conducerea sau supravegherea animalelor putându-se face cu facilitate, iar din zonă lipsesc semnalări ale speciilor de carnivore mari ce ar putea produce pagube şeptelului. Perioada de păşunat va fi cuprinsă între 15 mai şi 15 august, pentru a da posibilitate speciilor valoroase furajere a se dezvolta. În perioadele ploioase şi la mai puţin de 24 de ore de la ultima ploaie se va interzice scoaterea la păşunat a vitelor în scopul evitării tasării solului. Se va interzice strict adăparea vitelor direct din corpuri de apă naturale. Pentru adăpare se vor utiliza puncte distinct amenajate, de tipul bazinelor, alimentate din fântâni sau izvoare. De jur împrejurul punctelor de adăpare, pe o suprafaţă de minimum 100 mp se va aşterne pietriş grosier, pentru a se evita înămolirea, tasarea şi pătrunderea unor specii de floră adventive/ruderale. Se va încuraja conversia păşunilor în fânaţe. Cositul fânului se va face pe cât posibil manual, sau făcându-se apel la cositori mecanice de mici dimensiuni. Se va încuraja cositul alternativ, pe suprafeţe mici, în tablă de şah sau fâşii, astfel încât să se permită speciilor de microvertebrate şi nevertebrate să se retragă în zone limitrofe. Se vor păstra coridoare necosite la limitele de proprietăţi în benzi de minimum 0,5 m lăţime. Se va încuraja dezvoltarea la limitele de proprietăţi şi în lungul căilor de acces a haturilor, coridoarelor verzi şi maurilor, precum şi a unor benzi cu specii ierboase ce nu vor fi cosite. Parcajele sau zonele de campare se vor realiza doar în afara zonei de protecţie integrală şi în mod obligatoriu vor fi dotate cu: - toalete cu bazin vidanjabil tratat chimic sau racordate la reţeaua locală de canalizare; – vetre de foc amenajate; – loc de depozitare a lemnelor pentru foc; – loc de depozitare a deşeurilor menajere; – punct de refugiu acoperit şi dotat cu cel puţin o masă şi scaune - sau bănci pentru minimum 8 persoane; Se va amenaja un traseu turistic în circuit, ce va parcurge principalele elemente de interes. Traseul se va marca distinct, indicându-se prin panouri gradul de dificultate, punctul de localizare, durata traseului, informaţii cu privire la elemente naturale, restricţii. Vârful lui Stan Suprafeţe de referinţă
┌────────┬──────────────────────┬──────┐
│Iniţial │Propunere conform L 5/│PM* │
│ │2000 │ │
├────────┼──────────────────────┼──────┤
│710,373 │120 ha │75,9 │
│ha │ │ha │
└────────┴──────────────────────┴──────┘
* suprafaţa corespondentă Geoparcului Platoul Mehedinţi Comune: Isverna Cvadrate: 68, 69, 86 Obiectiv de protecţie: mixt - geologic, peisager, floră şi faună. Trasare: Varianta de trasare realizată a exclus perimetre agricole - în special păşuni, gospodării disparate, în scopul evitării unor situaţii conflictuale. Valoare conservativă: este dată de morfologia geologică particulară dar şi de elementele de floră şi faună. În compoziţia arboretelor se regăsesc specii particulare, amintind aici cărpiniţa - Carpinus orientalis, fagul balcanic - Fagus moesiaca, alunul turcesc - Corylus colurna şi scumpia - Cotinus coggygria. Dintre speciile de faună au fost semnalate scorpionul carpatic - Euscorpius carpathicus, şarpele rău - Coluber jugularis caspius, vipera cu corn - Vipera ammodytes. Astfel ambientul se apropie de cel mediteranean. Propuneri de gestiune: La nivelul acestui perimetru de protecţie integrală urmează a fi interzise următoarele activităţi: - orice fel de exploatări de masă lemnoasă sau resurse minerale; – orice fel de amenajări sau construcţii; – orice fel de activităţi de vânătoare; Activităţile de păşunat vor fi atent reglementate, încărcarea maximă admisă urmând a fi de maximum 0,5 UVM/ha. Se va încuraja păşunatul cu vite mari - cabaline, bovine, limitându-se pe cât posibil păşunatul cu ovine, iar cel cu caprine urmând a fi interzis. Se va permite scoaterea la păşunat doar a animalelor cu tratamentele veterinare la zi. Se va interzice amplasarea de adăposturi pentru animale pentru a se evita târlirea. Nu se va permite accesul câinilor însoţitori, prezenţa acestora nefiind justificată: zonele de păşune sunt relativ bine delimitate, conducerea sau supravegherea animalelor putându-se face cu facilitate, iar din zonă lipsesc semnalări ale speciilor de carnivore mari ce ar putea produce pagube şeptelului. Perioada de păşunat va fi cuprinsă între 20 mai şi 10 august, pentru a da posibilitate speciilor valoroase furajere a se dezvolta. În perioadele ploioase şi la mai puţin de 24 de ore de la ultima ploaie se va interzice scoaterea la păşunat a vitelor în scopul evitării tasării solului. Se va interzice strict adăparea vitelor direct din corpuri de apă naturale. Pentru adăpare se vor utiliza puncte distinct amenajate, de tipul bazinelor, alimentate din fântâni sau izvoare. De jur împrejurul punctelor de adăpare, pe o suprafaţă de minimum 100 mp se va aşterne pietriş grosier, pentru a se evita înămolirea, tasarea şi pătrunderea unor specii de floră adventive/ruderale. Se va încuraja conversia păşunilor în fânaţe. Cositul fânului se va face pe cât posibil manual, sau făcându-se apel la cositori mecanice de mici dimensiuni. Se va încuraja cositul alternativ, pe suprafeţe mici, în tablă de şah sau fâşii, astfel încât să se permită speciilor de microvertebrate şi nevertebrate să se retragă în zone limitrofe. Se vor păstra coridoare necosite la limitele de proprietăţi în benzi de minimum 0,5 m lăţime. Se va încuraja dezvoltarea la limitele de proprietăţi şi în lungul căilor de acces a haturilor, coridoarelor verzi şi maurilor, precum şi a unor benzi cu specii ierboase ce nu vor fi cosite. Parcajele sau zonele de campare se vor realiza doar în afara zonei de protecţie integrală şi în mod obligatoriu vor fi dotate cu: - toalete cu bazin vidanjabil tratat chimic sau racordate la reţeaua locală de canalizare; – vetre de foc amenajate; – loc de depozitare a lemnelor pentru foc; – loc de depozitare a deşeurilor menajere; – punct de refugiu acoperit şi dotat cu cel puţin o masă şi scaune - sau bănci pentru minimum 8 persoane; Se va amenaja un traseu turistic în circuit, ce va parcurge principalele elemente de interes. Traseul se va marca distinct, indicându-se prin panouri gradul de dificultate, punctul de localizare, durata traseului, informaţii cu privire la elemente naturale, restricţii. Pădurea Gorganu Suprafeţe de referinţă
┌───────┬──────────────────────┬───────┐
│Iniţial│Propunere conform L 5/│PM │
│ │2000 │ │
├───────┼──────────────────────┼───────┤
│49,60 │21,30 ha │49,60 │
│ha │ │ha │
└───────┴──────────────────────┴───────┘
Comuna: Obârşia-Cloşani Cvadrate: 145 Obiectiv de protecţie: forestier Trasare: Varianta existentă de trasare Valoare conservativă: Propuneri de gestiune: La nivelul acestui perimetru urmează a fi interzise următoarele activităţi: - orice fel de exploatări de masă lemnoasă sau resurse minerale; – orice fel de amenajări sau construcţii; – orice fel de activităţi de vânătoare; Activităţile de păşunat vor fi interzise, date fiind prevederile legale în vigoare ce interzic orice fel de păşunat la nivelul trupurilor forestiere. Parcajele sau zonele de campare se vor realiza doar în afara zonei de protecţie integrală şi în mod obligatoriu vor fi dotate cu: - toalete cu bazin vidanjabil tratat chimic sau racordate la reţeaua locală de canalizare; – vetre de foc amenajate; – loc de depozitare a lemnelor pentru foc; – loc de depozitare a deşeurilor menajere; – punct de refugiu acoperit şi dotat cu cel puţin o masă şi scaune - sau bănci pentru minimum 8 persoane; Se va amenaja un traseu turistic în circuit, ce va parcurge principalele elemente de interes. Traseul se va marca distinct, indicându-se prin panouri gradul de dificultate, punctul de localizare, durata traseului, informaţii cu privire la elemente naturale, restricţii. Mlaştina de la Obârşia Cloşani Propunere: 5,99 ha; Comune: Obârşia - Cloşani; Cvadrate: 105 Obiectiv de protecţie: botanic Trasare: Trasarea delimitează strict zona de interes conservativ. Perimetrul propus este situat la limita cu Parcul Natural Domogled-Valea Cernei, la intersecţia drumurilor forestiere care merg spre Poiana Mică şi, respectiv, Pădurea Drăghiceanu, spre V. Gorganului şi Motru Sec şi spre Dealul Furca Caprei. Valoare conservativă: este dată de prezenţa unor specii de floră de interes ştiinţific. Este o suprafaţă ocupată de o mlaştina situată pe trei nivele - turbărie cu Eriophorum vaginatum, E. angustifolium, Sphagnum sp., Juniperus communis şi Molinia caerulea. Mlaştina de la nivelul superior are cea mai interesantă fizionomie, centrul fiind mult mai bombat, iar apa persistând chiar şi în timpul verii. Este situată la o altitudine de aproximativ 1020-1025 m, cu coordonatele aproximative: 45°02'52.657"N, 22°39'45.349"E, în partea de SV a unei pajişti mari - Poiana Mare, în vecinătatea unei păduri seculare de fag, proximal faţă de limita cu Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei. Acesta este alimentată doar de precipitaţii. Din ea se scurge un firicel de apă, pe stratul de turbă, care o conectează cu următoarele mlaştini invadate de Juniperus communis. De remarcat aici prezenţa speciei Molinia caerulea, care realizează o acoperire de aprosimativ 80%. Mlaştina centrală este uşor convexă. Am putut măsura aproximativ 2 m de turbă. Partea convexă este acoperită de vegetaţie densă în care este de remarcat, mai ales în luna mai, dominanţa speciei Eriophorum vaginatum, plantă tipică de mlaştină. Au fost identificate aici: Gentiana asclepiadea, Juncus articulatus, Juncus bufonius, Lycopodium clavatum, Campanula serrata, Vaccinium vitis-idaea, Caltha palustris. Mlaştina sudică este cea situată la poalele pădurii de fag, imediat ce se iese în pajişte de pe drumul forestier. La periferia estică a acesteia există mai multe lacuri mici, probabil adâncite artificial, toate cu apă, în special în primăvară, apă care mai târziu se evaporă. Şi acolo stratul de turbă este mai mare de 1 m grosime. Specii importante: Carex canescens, Carex echinata subsp. echinata, Carex nigra, subsp. dacica, Carex ovalis, Eleocharis carniolica, Eriophorum angustifolium, Eriophorum vaginatum, Juncus bufonius, Peplis portula, Polytrichum commune var. perigoniale, Vaccinium myrtillus, Vaccinium vitis-idaea, Vaccinium uliginosus subsp. uliginosus, Molinia caerulea, Nardus stricta, Sphagnum cuspidatum, Sphagnum palustre, Thelypteris palustris, Hypericum humifusum. Specii de interes ştiinţific: Rumex thyrsiflorus, Vaccinium uliginosum Justificări legate de alocarea statutului de protecţie: 1. Conservă specii de plante şi animale relicte, plante rare de interes naţional şi european. 2. Depozitul de turbă oferă posibilitatea de a reconstitui istoria cuaternară. Studiul mlaştinilor ne poate furniza informaţii cu privire la schimbările climatice din ultimii 8000 ani. Turba este un mediu bun de conservare: polen, seminţe şi fructe care au căzut în urmă cu mii de ani în turbă au fost păstrate în stare excelentă. Studiul acestor elemente din stratul de turbă ne oferă, de asemenea, posibilitatea de a prezice viitoarele modificări. 3. Conservă biocoenoze care indică probleme ecologice şi fiziologice. 4. Sunt situate în cel mai sudic punct al Munţilor Carpaţi. Elemente criteriu Natura 2000: Campanula serrata, Bombina variegata; habitatul 7110* Turbării active Propuneri de gestiune: La nivelul acestui perimetru de protecţie integrală urmează a fi interzise următoarele activităţi: - orice fel de amenajări sau construcţii; – orice fel de activităţi de vânătoare; – orice fel de activităţi de păşunat sau exploatare agricolă; Se va practica o dată la doi ani o cosire târzie, în perioada de îngheţ. Feriga invazivă Pteridium aquilinium se va extrage prin cosire, materialul vegetal rezultat urmând a fi îndepărtat de pe amplasament. Se va amenaja un traseu turistic în circuit, ce va parcurge principalele elemente de interes. Traseul se va marca distinct, indicându-se prin panouri gradul de dificultate, punctul de localizare, durata traseului, informaţii cu privire la elemente naturale, restricţii. Se propune realizarea în teren a unei demarcări şi instalarea unor panouri de avertizare şi informare. Zonele umede Balta Propunere: 95,11 ha; Comune: Balta, Podeni; Cvadrate: 47, 48, 64 Obiectiv de protecţie: botanic Trasare: Trasarea delimitează strict zona de interes conservativ. De-a lungul pârâului Balta se dezvoltă interesante păduri ripariene, de tipul zăvoaielor, dominate de arin negru. Aici a fost identificată şi specia de interes comunitar Lindernia procumbens. Arinişul se continuă de-a lungul pârâului, care strânge afluenţii din nord-vest, dinspre localităţile Costeşti, Prejna şi Gornoviţa formându-se, astfel, în lunca largă, în anii ploioşi, o baltă. La un moment dat arinişul se pierde în pajiştile mezo-higrofile din "balta" de la Balta. Luncă largă, situată între localităţile Balta - la sud şi Costeşti, Prejna şi Gornoviţa la Nord. Balta de la N de localitatea Balta este deosebit de importantă nu numai din punctul de vedere al vegetaţiei actuale dar şi pentru că ea conservă un strat de turbă ce poate oferi imagine asupra evoluţiei vegetaţiei postglaciare din zonă. Cum astfel de depozite turboase nu prea există în această parte a ţării, mlaştina de aici este deosebit de importantă pentru tot SV-ul ţării. Probele au fost luate în partea de E a depresiunii şi arată o destul de recentă retragere a apelor unui lac ce a existat aici. Se remarcă abundenţa deosebită a polenului de arin, după care această plantă a cunoscut un regres destul de accentuat, până azi - Lupşa Viorica & Măgălie Elena. 1971. Analiza s-a făcut în asociaţia: Schoenoplectetum lacustris - Eggl. 1933 Schmele 1939. Valoare conservativă: este dată de prezenţa unor specii de floră de interes ştiinţific. Elemente criteriu Natura 2000: Bombina variegata; habitatele 6440 Pajişti aluviale cu Cnidion dubii; 91E0* Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior - Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae). Propuneri de gestiune: La nivelul acestui perimetru de protecţie integrală urmează a fi interzise următoarele activităţi: - orice fel de amenajări sau construcţii; – orice fel de activităţi de vânătoare; – orice fel de exploatări de masă lemnoasă; – orice fel de amenajări hidrotehnice sau captări de ape în amonte, pe o distanţă de cel puţin 1000 m. – orice fel de activităţi de păşunat sau exploatare agricolă; – orice fel de exploatări de resurse naturale minerale - balastru. Se va amenaja un traseu turistic în circuit, ce va parcurge principalele elemente de interes. Traseul se va marca distinct, indicându-se prin panouri gradul de dificultate, punctul de localizare, durata traseului, informaţii cu privire la elemente naturale, restricţii. Se propune realizarea în teren a unei demarcări şi instalarea unor panouri de avertizare şi informare. Valea Topolova Propunere: 11,40 ha; Comune: Podeni, Cireşu; Cvadrate: 18, 19 Obiectiv de protecţie: mixt - peisager, floră şi faună Trasare: conform elementele de conservare din teren Valoare conservativă: se remarcă prezenţa unor habitate interesante murale, de stâncării - încă ne-evaluate din punct de vedere fitocenotic, dar şi prezenţa habitatelor de interes conservativ 6430, 40A0*, 6210* şi 91L0. Dintre speciile de interes conservativ a fost identificată prezenţa speciilor: Cerambyx cerdo, Testudo hermanni, Lucanus cervus. Propuneri de gestiune: La nivelul acestui perimetru de protecţie integrală urmează a fi interzise următoarele activităţi: - orice fel de amenajări sau construcţii; – orice fel de activităţi de vânătoare; – orice fel de exploatări de masă lemnoasă; – orice fel de amenajări hidrotehnice sau captări de ape în amonte, pe o distanţă de cel puţin 1000 m. – orice fel de activităţi de păşunat sau exploatare agricolă; – orice fel de exploatări de resurse naturale minerale. Se va amenaja un traseu turistic în circuit, ce va parcurge principalele elemente de interes. Autorităţile locale vor întreprinde măsuri de sprijinire a deţinătorilor de terenuri ce aplică normele de gestiune prin mecanisme stimulative - diminuarea impozitului pe teren. Dealul cu Serpentinite Propunere: 59,04 ha; Comune: Podeni, Balta; Cvadrate: 22, 23, 34 Obiectiv de protecţie: botanic Mlaştina Buseşti Propunere: 3,51 ha; Comuna: Isverna; Cvadrate: 139 Obiectiv de protecţie: botanic 2.1.5. Perioada de timp: obiective, ţinte, paşi Obiectivele de conservare de la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, aşa cum au fost acestea prezentate în secţiunea 1.3., pot fi rezumate prin sintagma de dezvoltare durabilă. Se doreşte astfel prezervarea patrimoniului natural, dar şi dezvoltarea socio-economică a comunităţilor locale, astfel încât să fie surmontate elementele de disparitate faţă de alte zone de la nivelul judeţului Mehedinţi, respectiv de la nivel naţional. Principalele măsuri de asumat sunt prezentate sintetic, sub forma unei matrici la nivelul căreia s-a realizat o suprapunere a relevanţei măsurilor de conservare pentru speciile de interes conservativ de la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, cu fiecare dintre elementele- ţintă ce fac obiectul gestiunii conservative de la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Au fost considerate astfel un număr de 17 măsuri ce au păstrat relevanţa cea mai mare întâlnită în parte la nivelul fiecărui element-ţintă analizat, după cum urmează: 1. Interzicerea incendierii pajiştilor; 2. Limitarea accesului, controlul activităţilor turistice; 3. Limitarea unor practici agricole şi a utilizării pesticidelor; 4. Gestiunea deşeurilor, controlul depozitărilor; 5. Limitarea exploatării de resurse naturale minerale; 6. Limitarea unor practici silvice, adaptarea managementului forestier; 7. Asumarea unor măsuri non-intervenţioniste, succesiune naturală de vegetaţie; 8. Interzicerea oricăror intervenţii la nivelul zonelor ripariene; 9. Interzicerea oricăror intervenţii la nivelul zonelor de scurgere a apelor/zonelor umede; 10. Măsuri active de restaurare ecologică a habitatelor; 11. Măsuri active de protecţie a populaţiilor; 12. Măsuri active de reintroducere, recolonizare, înmulţire; 13. Interzicerea oricăror măsuri de afectare directă - extragere, captură, vânătoare; 14. Măsuri active de reducere a poluării/deversărilor; 15. Acţiuni de informare, educare şi conştientizare; 16. Aplicarea măsurilor de cosire târzie; 17. Măsuri indirecte de conservare prin asigurarea de surse trofice suplimentare/alternative, crearea de nişe adăpost; Situaţia UP-urilor, conform amenajamentelor silvice în vigoare în anul 2015, la nivelul GPMh, este prezentată şi sub forma unui tabel de corespondenţe. Tabel nr. 2
┌────────────┬───────┬────────┬──────────────────────┬──────────────┬─────────────────┬──────────┐
│Denumire │ │Denu │Zonă protectie │Zonă tampon │Zonă propunere │ │
│zonă │Ocol │mire │integrală Directia │Directia │integrală propusa│Zonă │
│propunere │Silvic │U.P. │Silvica │Silvica │initial │tampon │
│integrală │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼───────┼────────┼──────────────────────┼──────────────┼─────────────────┼──────────┤
│ │ │ │ │ │125B;125NN2;126 │ │
│Izvorul şi │ │ │126NN,125N N1,125A,125│127A,126A, │NN;126A;pasune; │E; 121; │
│stâncăriile │Severin│UP II │B,124NN,12 4lege │126B,124A, │124;123;123A;123 │120; 119E;│
│de la Camăna│ │Podeni │funciara,122 │122A,122N │B;124A;124NN;12 │126B ;127A│
│ │ │ │NN2,122,124, │N1,122d │2A;122B;125A;12 │ │
│ │ │ │ │ │2;122NN1;122D; │ │
├────────────┼───────┼────────┼──────────────────────┼──────────────┼─────────────────┼──────────┤
│ │ │ │ │ │267;91;93B;93D;9 │207A;93A; │
│ │ │ │ │ │3C;93;94A;94E;94 │95A; 95B; │
│ │ │ │ │100B,100B │B;94D;94C;96C;9 │84;114A;1 │
│ │ │ │119,120,98,9 │C,100Leg.fu │6A;96B;100A;100; │13;113A; │
│Cornetul │Ocolul │UP IV │7B,97C,97D, │nciara,267,9 │100C;100B;99;98; │113E;t │
│Babelor şi │Silvic │Balta │99,96B,100A,99D,121A,1│1,94B,94C,9 │97B;97A;97C;97D │eren in │
│Cerboanei │Tarniţa│ │21B │6C,96A,97 │121A;121B;122A; │afara │
│ │ │ │ │A,122A,118 │122B;122;120;119 │fondului │
│ │ │ │ │ │;118;117;116A;11 │forestier │
│ │ │ │ │ │6B;116C;116;115 │N-S; │
│ │ │ │ │ │A;EE26; │ │
├────────────┼───────┼────────┼──────────────────────┼──────────────┼─────────────────┼──────────┤
│ │ │ │ │ │ │NV 276; │
│ │ │ │ │ │ │276F; │
│ │ │ │ │ │ │276E; │
│ │ │ │ │ │ │277B;276C;│
│ │ │ │ │ │ │277; N │
│ │ │ │ │ │ │teren │
│ │ │ │ │ │ │arabil de │
│ │ │ │ │ │ │la b.278 │
│ │ │ │ │ │ │până la │
│ │ │ │ │ │84;275;EE;277M M;│b.257; │
│ │ │ │ │ │87;123;EE;82;1 │124C;124A;│
│ │ │ │ │ │25B;125;125A;123 │teren │
│ │ │ │ │ │NN;teren in afara│arabil de │
│ │ │ │ │ │fondului │la b. 742 │
│ │ │ │ │ │forestier;129; │până la │
│ │ │ │ │ │126;1 27B;127C; │b.720; │
│ │ │ │79E,E19,80N 1,80Lege │ │EE30;1 28;127A; │133D; │
│ │ │UP IV │funciara,80E, │79,80B,80C, │127NN;8 8;88D; │134;; │
│ │Tarniţa│Balta │86N,87B,88 A,88B,88N1,│87A,E24,88 │88A;88NN1 ;88C; │147A;148A;│
│ │ │ │88N2,92B,12 │D,127C,E30,128│EE24;87;87A ;87B;│149A 149; │
│ │ │ │6,127A,127, 127N │ │86A;23EE;80 A; │149B; │
│Cheile │ │ │ │ │80C;80;80B;88 E; │150B; 68; │
│Coşuştei │ │ │ │ │80NN;79E;79;E │72A; 78C; │
│ │ │ │ │ │E19;79B;133;133 │79A; 79D; │
│ │ │ │ │ │D;79A;133A;71A; │80D;; E- │
│ │ │ │ │ │133C;133B;EE32; │teren │
│ │ │ │ │ │71;70;147B;148B; │arabil; │
│ │ │ │ │ │279;150A;69; │90B; 88; │
│ │ │ │ │ │ │89C;90; │
│ │ │ │ │ │ │90B; 90C; │
│ │ │ │ │ │ │90D; 92; │
│ │ │ │ │ │ │92B; 93A; │
│ │ │ │ │ │ │95A; teren│
│ │ │ │ │ │ │arabil de │
│ │ │ │ │ │ │la b.198 │
│ │ │ │ │ │ │la b. 550;│
│ │ │ │ │ │ │84 │
│ ├───────┼────────┼──────────────────────┼──────────────┼─────────────────┼──────────┤
│ │ │ │ │ │85A;85D;86N;59B ;│85B;86B; │
│ │ │U.P.IX │85A;85D;86 N;59B;59A;5│85B;86B;89 D; │59A;59E;59D;58 E;│89D;5 9I; │
│ │Topolni│Coşuşte │9E;59D;58E; 148;149;E;│59I;60A; 60E; │148;149;E;64E;6 │60A;60E;60│
│ │ţa │a │64 E;64A;64I;6 4F;63A;│60D;61 A;63A; │4A;64I;64F;63A;6 │D;61A;63A;│
│ │ │ │63H; 63I;63F;149 │63B; 64B;65G; │3H;63I;63F;149 │63 B;64B; │
│ │ │ │ │ │ │65G; │
├────────────┼───────┼────────┼──────────────────────┼──────────────┼─────────────────┼──────────┤
│Cornetul │Tarniţa│UP IV │187B;187A;1 91;193; │teren │187B;187A;191;19 │teren │
│Bălţii │ │Balta │192,1 64 │extravilan │3;192 │extravilan│
├────────────┼───────┼────────┼──────────────────────┼──────────────┼─────────────────┼──────────┤
│ │ │ │ │ │ │S 167; │
│ │ │ │ │ │ │S-Sv │
│ │ │ │ │ │28;EE13;28A;E14; │Păşune; │
│Pereţii │ │UP V │ │ │28B; teren in │27A; 27C; │
│calcaroşi de│Tarniţa│Coşuşte │28,29,31A,3 1B,31C │27A,27B,27 │afara ff;29A;29B;│35C;35D; │
│la Izvoarele│ │a │ │C,27D,30A, 32A│29;29 C; teren in│55EE; 32A;│
│Coşuştei │ │ │ │ │afara ff;31C;31B;│30C;30B;3 │
│ │ │ │ │ │EE22; 31A; │0A; 225B; │
│ │ │ │ │ │ │226B;229A;│
│ │ │ │ │ │ │EE16; │
├────────────┼───────┼────────┼──────────────────────┼──────────────┼─────────────────┼──────────┤
│ │ │ │ │ │Teren in afara │53A;59A; │
│Tufărişurile│ │UP V │53A,53B,53 Lege │ │ff,b.129la │59B;5 6A; │
│mediteranee │Tarniţa│Coşuşte │funciara,106 │teren │b162,ua54a;44A; │52A;51A;50│
│ne de la │ │a │A,106B,106 V │extravilan │44B; EE39;47; │A;49A;48; │
│Isverna │ │ │ │ │52B; 54A; 55B; │45A; 54B; │
│ │ │ │ │ │54C; │43; 106B; │
├────────────┼───────┼────────┼──────────────────────┼──────────────┼─────────────────┼──────────┤
│ │ │ │ │ │69E; 69G; 69B; │ │
│Cornetul │ │U.P. VII│ │66B,67C,67 │69C; 69D; 68B; │64B; 65C; │
│Băii şi │Baia de│Baia de │66A,66C,66 D,66G,66F,6│D,68A,68B, │68A;67A; 67C;67D;│65A;65B;6 │
│Valea │Aramă │Aramă │6E,67A,67B, 68C,69B │68D,69A,69 │66B; 66C; 66F; │9F; 69A; │
│Mânăstirii │ │ │ │C,69D, │66A; 66D;66G; │72E; │
│ │ │ │ │ │66E; 65D; │ │
├────────────┼───────┼────────┼──────────────────────┼──────────────┼─────────────────┼──────────┤
│Pădurea de │Baia de│U.P. VII│ │ │ │41A;92;94;│
│liliac │Aramă │Baia de │85; 92; │41A;92;94;4 2 │85; 92; │42 │
│Ponoarele │ │Aramă │ │ │ │ │
├────────────┼───────┼────────┼──────────────────────┼──────────────┼─────────────────┼──────────┤
│Complexul │ │ │190; 191B; 192A;192C; │ │190; 191B; 192A; │ │
│Carstic │- │- │192B; 192E; 192D; 192;│193 │192C; 192B; 192E;│193 │
│Ponoarele │ │ │39; 9; │ │192D; 192;39; 9; │ │
├────────────┼───────┼────────┼──────────────────────┼──────────────┼─────────────────┼──────────┤
│ │ │ │ │ │ │192;191; │
│ │ │ │ │ │ │190;19 4; │
│ │ │ │ │ │ │190a;190B;│
│ │ │ │ │ │ │19 0N │
│ │ │ │ │ │ │191A;191B;│
│ │ │ │ │ │ │191 C; │
│ │ │ │ │190A,190N, │ │191D;191E;│
│Pădurea │Topolni│U.P. VI │ │57A,56C,56 │ │1 91F; │
│Borovaţ │ţa │Topolniţ│193A; 193B; 193N; │N1,194A,19 │193A; 193B; 193N;│191G; │
│ │ │a │ │3C,191A,19 2A │ │191H;191N;│
│ │ │ │ │ │ │192A;192B;│
│ │ │ │ │ │ │192 C; │
│ │ │ │ │ │ │192D;192E;│
│ │ │ │ │ │ │194A;194B;│
│ │ │ │ │ │ │194C; │
│ │ │ │ │ │ │194D;194E;│
│ │ │ │ │ │ │194P │
├────────────┼───────┼────────┼──────────────────────┼──────────────┼─────────────────┼──────────┤
│ │ │ │131A,131B,1 │ │114A;114N;167;1 │167A;165A;│
│Cheile │ │ │66A,167A,16 │168A,114A, │15B;117A;121B;1 │165 N; │
│Topolniţei │Topolni│U.P. VI │7B,167C,268 A,268B,131│115A,115B, │21C;131A;131B;1 │164A;164B;│
│şi Peştera │ţa │Topolniţ│N1,131N2,16 │121A,132,1 │31C;131D;131E;1 │1 61C; │
│Topolniţa │ │a │6N,167D,167 │65,118, │31N;166;132A;13 │160A;160 │
│ │ │ │E,167N1,167 │ │2B;132C;132N;13 │N;120; │
│ │ │ │N2,117A,117 B,117N │ │2E;121A;121N │119A;11 9B│
├────────────┼───────┼────────┼──────────────────────┼──────────────┼─────────────────┼──────────┤
│Peştera │Topolni│U.P. VI │ │121A,132,1 │133A; 133E;130A; │160N; │
│Epuran │ţa │Topolniţ│130N1,121N │33,134, │130N; 130E;134A; │134N1;13 │
│ │ │a │ │ │134E │4;129 │
├────────────┼───────┼────────┼──────────────────────┼──────────────┼─────────────────┼──────────┤
│ │ │ │19A;19B;20 A;21A;21B;2│ │19A;19B;20A;21A ;│ │
│ │ │U.P. I │1E;21D;21C; 21E;21F; │ │21B;21E;21D;21 C;│12C;10A; │
│Pădurea │Padeş │Motru │22A ;22B;22C;22 G;22E;│12C;10A;8 A;7;│21E;21F;22A;22 B;│8A;7; 6A; │
│Gorganu │ │Sec │22H;2 2D;23A;23B; 23D;│6A;6C; 24A │22C;22G;22E;2 2H;│6C;24A │
│ │ │ │23E;23F │ │22D;23A;23B; 23D;│ │
│ │ │ │ │ │23E;23F │ │
├────────────┼───────┼────────┼──────────────────────┼──────────────┼─────────────────┼──────────┤
│Pădurea │Baia de│U.P. VII│ │teren │103;104;105;106;1│ │
│Drăghicean u│Aramă │Baia de │103;104;105; 106;107 │extravilan │07 │ │
│ │ │Aramă │ │ │ │ │
├────────────┼───────┼────────┼──────────────────────┼──────────────┼─────────────────┼──────────┤
│Tufărişurile│ │ │ │ │ │ │
│Mediteranee │Baia de│U.P. VII│în afara fondului │98A;98NN; 99A;│în afara fondului│98A;98NN; │
│ne Cornetul │Aramă │Baia de │forestier │135 │forestier │99A ;135 │
│Obarsa │ │Aramă │ │ │ │ │
│Closani │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼───────┼────────┼──────────────────────┼──────────────┼─────────────────┼──────────┤
│Cornetul │ │U.P. IV │ │ │ │ │
│Piatra │Tarniţa│Balta │272A;272B │110; 110A │272A;272B │110; 110A │
│Încălecată │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼───────┼────────┼──────────────────────┼──────────────┼─────────────────┼──────────┤
│ │Baia de│U.P. VII│ │ │ │217;217A; │
│ │Aramă │Baia de │- │217;217A;2 17C│- │217C │
│ │ │Arama │ │ │ │ │
│ ├───────┼────────┼──────────────────────┼──────────────┼─────────────────┼──────────┤
│ │ │ │ │ │Borna │52A;54B; │
│Vârful lui │ │ │Borna 153,154,163, │ │153,154,163,165,6│55A;5 6; │
│Stan │ │U.P.V │165,641; 56C; 56MM; │79D, 69C, 68B,│41; 56C; 56MM; │57B;63B; │
│ │Tarniţa│Coşuşte │57C; 64; 65A; 67A; │57D, 56 LEG, │57C; 64; 65A; │68;6 7A; │
│ │ │a │67NN; borna 254la │00 │67A; 67NN; borna │79D, 69C, │
│ │ │ │b.141la b.141;NV │ │254la b.141la │68B, 57D, │
│ │ │ │limita parc │ │b.141;NV limita │56 LEG, 00│
│ │ │ │ │ │parc │ │
├────────────┼───────┼────────┼──────────────────────┼──────────────┼─────────────────┼──────────┤
│ │ │ │ │ │ │106B, 43, │
│ │ │ │ │ │ │45A, │
│ │ │ │ │ │ │45NN1, │
│Tufărişurile│ │ │ │ │în afara fondului│EE39, │
│Mediteranee │ │U.P.V │53A,53B,53 Lege │teren │forestier, 54A, │49NN, 49A,│
│ne de la │Tarniţa│Coşuşte │funciara,106 │extravilan │54C, 52B, 44B, │50A, 50NN,│
│Isverna │ │a │A,106B,106 V │ │44A. │51A, 51NN,│
│ │ │ │ │ │ │52A, EE40,│
│ │ │ │ │ │ │54B, 55B, │
│ │ │ │ │ │ │56A, 59A, │
│ │ │ │ │ │ │53A. │
├────────────┼───────┼────────┼──────────────────────┼──────────────┼─────────────────┼──────────┤
│ │ │ │ │ │În afara fondului│ │
│Mlaştina │Baia de│U.P. VII│În afara fondului │ │forestier 235; │102A;103D;│
│Obârşia │Aramă │Baia de │forestier │102A;103D; 102│234; 233;225;227;│102 226; │
│Cloşani │ │Aramă │ │ │232; 231;230;229;│224 │
│ │ │ │ │ │238; │ │
├────────────┼───────┼────────┼──────────────────────┼──────────────┼─────────────────┼──────────┤
│ │Drobeta│ │Nu este de acord DS │ │ │18A;72C; │
│Topolova │Turnu │U.P. II │Mehedinti,au deja │ │73A;72A;72E; 72F;│72B;7 2D; │
│ │Severin│Podeni │aprobate,investitii de│ │ │74B;E40;73│
│ │ │ │drumuri forestiere │ │ │B, 18B │
├────────────┼───────┼────────┼──────────────────────┼──────────────┼─────────────────┼──────────┤
│Propunere │ │UP IV │ │207;207B;2 08;│ │207;207B; │
│Gornoviţa - │Tarniţa│Balta │- │210 │- │208;2 10 │
│Balta │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼───────┼────────┼──────────────────────┼──────────────┼─────────────────┼──────────┤
│Mlaştină │ │ │Intravilan, │ │Intravilan, │ │
│Buseşti │ │ │localitatea Buseşti │- │localitatea │- │
│ │ │ │ │ │Buseşti │ │
├────────────┼───────┼────────┼──────────────────────┼──────────────┼─────────────────┼──────────┤
│ │ │ │ │ │48A; 48I; 48H; │48C; 50A; │
│ │ │ │48A; 48I; 48H; 48D; │48C; 50A; 51A;│48D; 54A; 54NN; │51A; 53A; │
│Complexul │ │U.P. VII│54A; 54NN;54D; 55B; │53A; 53B; 55D;│54D; 55B; 55G; │53B; 55D; │
│Carstic de │Baia de│Baia de │55G; 55E; 54C; 54E; │55F;55A; 59A; │55E; 54C; 54E; │55F;55A; │
│la Ponoarele│Aramă │Aramă │54B; de la b.181 la │31E; 32E; 33C;│54B; de la b.181 │59A; 31E; │
│ │ │ │b.182teren in afara │33PP;33B; 33D;│la b.182teren in │32E; 33C; │
│ │ │ │ff. │205A; │afara ff. │33PP;33B; │
│ │ │ │ │ │ │33D; 205A;│
└────────────┴───────┴────────┴──────────────────────┴──────────────┴─────────────────┴──────────┘
2.2. Descrierea mediului fizic al Geoparcului Platoul Mehedinţi şi ariilor naturale din zona acestuia 2.2.1. Geologie Geneza şi individualizarea Platoului Mehedinţi este de natură tectonică şi strâns legată de formarea Carpaţilor, în timpul orogenezei alpine de la sfârşitul mezozoicului şi continuată în Neozoic, în timpul ultimelor eforturi de înălţare a lanţului montan, podişul fiind o treaptă scufundată a Carpaţilor. Teritoriul sau are un caracter de unicitate, deoarece aparţine geo-structural Carpaţilor Meridionali şi geomorfologic, unităţilor de podiş - caz unic in România. Structura geologică a platoului cuprinde următoarele unităţi - domenii structural-tectonice: Autohtonul Danubian, Pânza Getică şi Pânza de Severin, aceasta din urmă fiind intercalată între primele două. Rocile cristaline - paragnaise, micaşisturi, curaţite, amfibolite, migmatite sunt prezente în fundamentul autohtonului, alături de graniţe şi în Pânza Getică reprezintă peste jumătate din alcătuirea petrografică a podişului, restul suprafeţelor fiind situate pe rocile sedimentare ale autohtonului şi pânzelor, respectiv: călcare Jurasic superior-Cretacic inferior - de care se leagă carsificarea, sedimentarul cretacic post-tectonic al autohtonului şi Pânzei de Severin - Strate de Sinaia identice cu cele din fişul Orientalilor şi sedimentul Mio-Pliocen post-tectonic, prezent în Bazinul Bahna, în zona Jidoştiţa-Bahna şi într-o fâşie îngustă cu aspect de culoar situată între Bahna şi Ponoarele. În bordura estică a Platoului Mehedinţi, suprafaţa Geoparcul se extinde pe o fâşie îngustă din Piemontul Getic - Piemontul Coşuştei, care fosilizează fruntea Pânzei Getice şi este alcătuită din roci detritice miocene - conglomerate pietroase şi pietros-nisipoase, argile, marne, şi depozite aluvionare cuaternare şi recente. 2.2.2. Morfostructura Structura geologică este dominate de şisturi cristaline epimetamorfice însoţite de mase magmatice. Învelişul sedimentary este alcătuit din formaţiuni paleozoice şi mezozoice, cărora li se adaugă depozitele Neogene - spre SE. În Podişul Mehedinţi, apar la zi două din zonele de sedimentare ale Domeniului Danubian - Cerna şi Coşuştea - împreună cu şisturile cristaline mezometamorfice din bază. Carstul din Podişul Mehedinţi aparţine danubianului, fiind constituit din călcare Jurasice. Dispunerea suprafeţei calcaroase şi diferenţele de carstificare permit divizarea în patru subunităţi cu particularităţi morfologice, hidrologice şi evolutive distincte, după cum urmează: a. Carstul nordic - Zona carstică Baia de Aramă - Ponoarele, cuprinsă între Valea Brebina - la nord şi aliniamentul Lacului Zăton: călcare Badenian-apţiene; – Zona carstică Gărdăneasa - Băluţa, este un platou carstic înclinat uşor spre est, a cărei margine vestică se găseşte suspendată faţă de zona Baia de Aramă - Ponoarele; b. Carstul din partea central-nordică - Zona carstică occidentală, având o limită geologică tranşantă la nord, spre sud, morfologia devenind vizibil erodată, dând naştere Cornetului Babei; – Zona carstică orientală se prezintă sub forma unor benzi înguste îngropate în depozite de fliş, de unde şi aspectul discontinuu sau insular; c. Carstul din partea central-sudică - Zona carstică Cornetul Bălţii - Cornetul lui Bobic; – Zona carstică Faţa Radului - Sfodea; – Sectorul carstic Peştera Mare de la Balta; d. Carstul sudic - Sistemul carstic Epuran - Topolniţa; 2.2.3. Relieful Geomorfologia Platoului Mehedinţi reflectă fidel constituţia geologică a terenului evoluţia tectonică şi sculpturală a teritoriului. Relieful este dispus în benzi paralele, dispuse pe direcţie NE-SV, care urmăresc direcţia structurilor geologice principale şi sunt delimitate de aliniamente tectonice, fiind, totodată, decalate altitudinal între ele. Datorită diferenţelor petrografice şi de duritate dintre benzi, pe teritoriul Geoparcului Mehedinţi s-au individualizat, în urma ciclurilor de nivelare carpatice şi eroziunii exercitate de reţeaua hidrografică următoarele unităţi şi subunităţi de relief: - flancul estic al Munţilor Mehedinţi - bordură montană situata între 600-1000 m altitudine alcătuită din abrupturi calcaroase, dispuse în trepte şi fragmentate de obârşia unor mici văi suspendate; – unitatea deluroasă vestică - alcătuită din şisturile cristaline ale Pânzei Getice - Petecul de Bahna şi desparţită de bordura montană printr-un uluc depresionar format de către bazinetele de obârşie ale văilor Brebina, Coşuştea, Topolniţa şi Bahna; cuprinde culmi şi platouri bine nivelate, fragmentate transversal de reţeaua hidrografică; în sectorul nord-vestic al unităţii există situat pe ofiolitele şi sedimentarul Pânzei de Severin, relieful este masiv şi mult mai înalt - Vârful Paharnicului, 885 m altitudine; – ulucul depresionar central - situat pe roci sedimentare friabile de vârstă miocenă, care se extinde între Baia de Aramă şi Orşova, cu o îngustare între Bahna şi Cireşu - datorată prezenţei cristalinului; – unitatea de podiş, centrală şi estică - suprafeţe interfluviale nivelate, formate pe călcare, sedimentar cretacic - zonele Cerna-Jiu şi Coşuştea şi şisturi cristaline - Petecul de Mehedinţi al Pânzei Getice, structura fiind dispusă în benzi longitudinale paralele, proeminente, puţin fragmentate, delimitate de versanţi abrupţi generaţi de falii şi decroşări; – ulucul piemontan estic şi sud-estic - unitate aparţinând Piemontului Getic şi alcătuită dintr-o alternanţă de culmi deluroase erodate şi bazinete de eroziune formate la ieşirea văilor din rocile cristaline ale structurii carpatice. Aspectul general al Platoului Mehedinţi este dat, pe de o parte, de contrastul dintre unităţile de platou - nivelate şi relativ înălţate şi reţeaua de văi şi depresiuni adâncită pe marginile interfluviale şi, pe de altă parte, de contrastul dintre suprafaţa platoului şi benzile de calcar, mai dure, care au rămas în relief prin culmi şi martori proeminanţi - cornetele calcaroase distincte, în peisaj, prin înălţimea lor mare, masivitatea relativă şi forma specifică. Evoluţia Platoului Mehedinţi a fost afectată de toate ciclurile de nivelare carpatice, geograful Emm. de MARTONNE considerând că "E greu să găseşti un exemplu mai tipic de peneplenă dominată de înălţimi izolate din calcar sau cristalin, care sunt martori ai primei faze de eroziune", referindu-se la suprafaţa Râul Şes care retează interfluviile la 500-600 m. altitudine şi la cornetele calcaroase sau la câteva dealuri mai înalte care se înalţă deasupra suprafeţei de nivelare. Relieful carstic Carstul descrie relieful format pe călcare şi roci înrudite cu acestea, iar denumirea lui provine de la regiunea Karst din Slovenia, unde a fost descris pentru prima oară. Relieful său se clasifică în forme endocarstice reprezentate de peşteri şi avene şi în forme exocarstice care cuprind lapiezurile, dolinele uvalele şi poliile; regiunile carstice se întâlnesc frecvent chei, abrupturi calcaroase şi forme de relief rezidual de genul crestelor, turnurilor. În Platoul Mehedinţi, calcarele ocupă cu puţin peste 5% din suprafaţă, dar relieful dezvoltat pe acestea constituie principalele elemente ale patrimoniului geologic şi geomorfologic. Două sute de peşteri - printre care Topolniţa are o dezvoltare de 21,5 km şi trei altele, peste 3 km - individualizarea, prin decuparea barelor, a cornetelor calcaroase şi a numeroase depresiuni de captare carstică, dezvoltarea unor importante câmpuri de lapiezuri şi existenţa unui renumit Pod Natural, la Ponoarele, sunt numai câteva dintre coordonatele carstului. Carstul din Platoul Mehedinţi este un carst format în bare calcaroase, nivelate şi fragmentate, în care reţeaua de văi, captată în subteran, a format mari sisteme de peşteri. Pe suprafaţa barei calcaroase s-au format fie platouri carstice acoperite de lapiezuri, doline, văi cu doline sau văi seci - cornetele Prosăcului, Jupâneşti, Sfodei, Bobic, Băluţei, Gărdănesei, fie cornete calcaroase înalte, cu forme conice, tronconice sau cu aspect de creastă - Cerboanea, 803 m, Babelor, 771 m, Bălţii 701 m, Ponoarelor. Pe marginea cornetelor calcaroase, râurile care vin dinspre vest, de pe formaţiuni impermeabile, sunt captate în subteran, prin ponoare şi guri de peşteră, formând, în aval, văi seci, iar în amonte, depresiuni carstice cu lunci aluviale întinse - Peţimea, Ponorăţ, Prejna- Gornoviţa, Izverna-Nadanova, Zăton, Ponoarele). Cea mai spectaculoasă depresiune este cea de la Zăton, care împreună cu Dealul cu Lapiezuri, Peştera Podului, Podul lui Dumnezeu şi Peştera Bulba formează un complex carstic unicat în România. Prin contrast cu podişul, carstul din marginea estică a Munţilor Mehedinţi este un carst de platou calcaros suspendat - altitudini de 800-1000 m, cu platouri somitale şi abrupturi spectaculoase şi de mari dimensiuni - Groapa lui Iorgovan, pe marginea cărora se descarcă drenaje subterane cu debite bogate - Izvoarele Coşuştei, Peştera Izverna, Izbucul Obârşiei. Peisajului carstic i se alatură şi câteva sectoare de chei înguste, dar nu foarte lungi, formate prin traversarea barelor calcaroase de către unele văi mai importante - cheile Topolniţei, Coşuştei, Băluţei. Peşterile sunt, la rândul lor, elemente de patrimoniu foarte importante prin dimensiuni, morfologie, mineralogie, biospeologie şi, nu în ultimul rând, prin frumuseţea şi spectaculozitatea lor. Sunt de amintit sistemul Epuran - Topolniţa, cu un cavernament gigantic, morfologie complexă şi galerii deosebit de frumoase şi spectaculoase - comuna Cireşu, peşterile Sfodea, Curecea şi Balta, importante pentru morfologia şi hidrografia lor - comuna Balta, Peştera Izverna, un unicat prin caracteristicile sale hidrocarstice şi peşterile din sistemul carstic Zăton-Bulba, cu elemente morfologice şi hidrocarstice unicat. Majoritatea acestor peşteri sunt arii protejate clasificate în clasa de importanţă A. Dintre toate formele şi fenomenele carstice, Podul Natural de la Ponoarele - Podul lui Dumnezeu - un rest rămas din prăbuşirea unei porţiuni din tavanul Peşterii Podului - comuna Ponoarele - reprezintă, alături peşterile Topolniţa, Epuran, Bulba, Câmpul de Lapiezuri de la Ponoarele şi Lacul Zăton elemente emblematice şi de primă valoare ale Geoparcului Platoul Mehedinţi. 2.2.4. Hidrologia Reţeaua hidrografică este dominată de afluenţii direcţi ai Dunării - mai importanţi fiind Bahna, Jidoştiţa şi Topolniţa şi cei din bazinul Motrului - care este afluent al Jiului şi prin acesta al Dunării: Coşuştea, Huşniţa, Brebina, Bulba, şi Motrul însuşi. Râul Motru reprezintă cel mai mare râu din judeţ având o lungime de 134 km şi o suprafaţă de bazin de 1895 kmp. Motru primeşte ca afluenţi pe dreapta râul Motru Sec. Suprafaţa de bazin 81 kmp. Lungimea cursului de râu 17 km. Aval de Motru Sec tot pe dreapta primeşte afluentul Motruşor. Lungimea cursului de râu 7 km. Suprafaţa de bazin 12 kmp. Tot pe partea dreapta aval primeşte ca afluent râul Brebina care izvorăşte din zona carstică şi străbate vechea exploatare minieră de cupru de la Mărăşeşti. Lungimea cursului de râu 20 km. Suprafaţa de bazin 77 kmp. Râul Brebina primeşte ca afluent râul Bulba. Lungimea râului este de 32.5 km. Suprafaţa de bazin 14.9 kmp. Motru mai primeşte ca afluenţi - secţiuni Satelit: Crainici cu o suprafata bazin de 193 kmp şi lungime curs râu 18 km. Iupca cu supr. bazin 56 kmp şi lungime 16 km. Ohaba cu supr.bazin 66 kmp şi lungime 15km. Pe partea dreapta Motru primeşte doi afluenţi Peşteana şi Lupsa. Peşteana - supr.bazin 85 kmp şi lungime 22 km. Lupşa - supr. bazin 16 kmp şi lungime de 8 km. Aval tot pe partea dreapta Motru primeşte ca afluent râul Coşustea. Suprafaţa de bazin 437 kmp şi o lungime de 75 km. Cosustea izvorăşte din zona calcaroasă a munţilor Mehedinţi - peştera Izverna. Până la confluenţa cu râul Motru, Coşuştea primeşte ca afluent râul Coşuştea Mică cu o suprafaţă de bazin - 64 kmp şi o lungime de 25 km. Există şi o reţea bogată de ape subterane, încă insuficient cartată, cu exurgenţe importante la Izverna, Bulba şi pe cursul superior al Coşuştei - aici sunt izvoare carstice cu debite de 1000-2000 l/s, şi insurgenţe majore la Ponoare-Zăton şi Jupâneşti - "la lac". Topolniţa intră de asemenea în subteran pe o scurtă porţiune. Lacuri. Cel mai important este cel de la Balta, pe Topolniţa. Este interesant şi lacul intermitent carstic Zăton, de la Ponoare - cu scurgere prin sifon în subteran. 2.2.5. Clima Zona se încadrează în sistemul climatic al Carpaţilor Meridionali, ce aparţine domeniului temperat continental cu influenţe mediteraneene, beneficiind de un climat temperat umed, cu veri calde şi ierni blânde. Regimul termic Datorită influenţei circulaţiei aerului cald de origine mediteraneană, temperatura aerului înregistrează valori mai ridicate în comparaţie cu alte unităţi, asemănătoare din punct de vedere geografic, de la nivel naţional. Amplitudinile termice medii anuale sunt relativ mici - 21,4 - 21,6°C, demonstrând caracterul moderat al climatului. Temperaturile minime absolute sunt legate de stagnarea maselor de aer rece de circulaţie estică. În aceste condiţii temperatura aerului poate scădea până la -25°C. Valorile minime ale temperaturilor se înregistrează în luna ianuarie - temperatura medie: - 2,3°C, temperatura minimă: -27,5°C iar valoarea maximă se înregistrează în luna iulie - temperatura medie: 20,2°C, temperatura maximă: 38,5°C. În sezonul de iarnă 2013-2014, s-a înregistrat o dinamică particulară a temperaturilor, episoadele cu temperaturi sub 0°C fiind reduse, izolate. Umiditatea relativă Umiditatea relativă se distribuie neuniform pe teritoriu, datorită influenţei surselor locale de evaporare, gradului de acoperire cu vegetaţie şi altitudinii zonei. Valorile medii anuale ale umidităţii relative a aerului oscilează în jur de 70%. Precipitaţiile atmosferice Datorită situării regiunii sub incidenţa maselor de aer ale circulaţiei V şi SV, cantităţile de precipitaţii sunt relativ ridicate. Repartiţia cantităţii de precipitaţii în timpul unui an este diferită de cea a restului ţării, făcându-se simţită influenţa mediteraneană, caracterizată prin două maxime: unul în lunile mai-iunie în zonele mai joase şi iunie-iulie în zonele înalte, iar altul, secundar, mai sărac în precipitaţii, în octombrie-noiembrie. Minimele se produc la sfârşitul verii şi începutul toamnei - august-septembrie şi la sfârşitul iernii - februarie-martie. Predomină în general precipitaţiile lichide, cele solide sub formă de ninsoare fiind mai rare. O frecvenţă mai mare în sezonul de iarnă o are lapoviţa. Stratul de zăpadă nu durează foarte mult - circa 30-40 de zile/an în condiţiile în care numărul zilelor cu ninsoare sunt sub 20 zile/an. Grosimea medie a stratului de zăpadă atinge valoarea cea mai mare în februarie, putând ajunge la 10-15 cm. În zona studiată lunile cu precipitaţiile medii cele mai mari sunt, de regulă, mai - precipitaţii medii atmosferice: 98,4 mm şi iunie - precipitaţii medii atmosferice: 102,1 mm, urmate de un maximum în toamnă. Cantitatea medie anuală de precipitaţii este de 925 mm. În perioada rece a anului, o parte din precipitaţii cad sub formă de zăpadă. Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă este maximă în luna ianuarie - medie: 14,4 cm, urmată de lunile februarie - medie: 8,7 cm şi decembrie - medie: 5,8 cm. O particularitate a anului 2014 a fost reprezentată de cantităţile mari de ploi ce au fost prezente în sezonul de primăvară şi vară. Astfel, în lunile: - aprilie - s-au înregistrat precipitaţii însumând 208 mm - 16.04: 45mm; 17.04:69mm; 18.04:25mm; 24.04:28 mm; – mai - s-au înregistrat precipitaţii însumând 294 mm - 03.05: 47mm; 04.05:38mm; 14.05: 83mm; 15.05:41mm; 22.05: 29 mm; – iunie - s-au înregistrat precipitaţii însumând 142 mm - 19.06: 46mm; 25.06:52 mm Practic în cele 3 luni s-a înregistrat o cantitate de aproximativ 70% din valoarea precipitaţiilor medii anuale. Regimul eolian Aceste parametru variază în funcţie de condiţiile locale de relief. Deşi predomină zilele cu vânt - 62% vânt şi 38% calm, acestea au o intensitate redusă - 1,8-5,5 m/s şi nu provoacă pagube deosebite. Direcţiile principale din care bat vânturile sunt de la E la V şi de la NV la SE. 2.2.6. Solurile Principalele soluri din Geoparcului Platoul Mehedinţi reflectă influenţa puternică a particularităţilor morfologice ale reliefului asupra naturii şi a distribuţiei acestora. Altitudinea specifică munţilor mijlocii determină distribuirea etajată a solurilor. Partea superioară a munţilor este acoperită de spodosoluri, iar cea inferioară este reprezentată de soluri din clasa cambisolurilor. Solurile brun acide sunt asociate cu litosoluri. 2.3. Descrierea mediului biologic al Geoparcului Platoul Mehedinţi şi ariilor naturale din zona acestuia Lista speciilor-criteriu Natura 2000, a fost completată cu un număr de 69 de specii, considerate importante în gestiunea conservativă a Geoparcului, după cum urmează:
┌────────────┬──────────────┬──────────┐
│Neptis hylas│Dendros │Aegithalos│
│ │syriacus │caudatus │
├────────────┼──────────────┼──────────┤
│Triturus │Dryocopus │Sitta │
│vulgaris │martius │europaea │
├────────────┼──────────────┼──────────┤
│Pelobates │Ficedula parva│Cinclus │
│fuscus │ │cinclus │
├────────────┼──────────────┼──────────┤
│Bufo bufo │Pernis │Muscicapa │
│ │apivorus │striata │
├────────────┼──────────────┼──────────┤
│Bufo viridis│Picus canus │Prunella │
│ │ │modularis │
├────────────┼──────────────┼──────────┤
│Rana │Sylvia │ │
│ridibunda │nissoria │ │
├────────────┼──────────────┼──────────┤
│Rana │Lullula │ │
│dalmatina │arborea │ │
├────────────┼──────────────┼──────────┤
│Rana │Lanius │ │
│temporaria │collurio │ │
├────────────┼──────────────┼──────────┤
│Hyla arborea│Falco │ │
│ │peregrinus │ │
├────────────┼──────────────┼──────────┤
│Salamandra │Ficedula │ │
│salamandra │albicollis │ │
├────────────┼──────────────┼──────────┤
│Lacerta │Ciconia │ │
│viridis │ciconia │ │
├────────────┼──────────────┼──────────┤
│Lacerta │Ciconia nigra │ │
│agilis │ │ │
├────────────┼──────────────┼──────────┤
│Lacerta │Falco │ │
│praticola │tinnunculus │ │
├────────────┼──────────────┼──────────┤
│Podarcis │Falco subbuteo│ │
│muralis │ │ │
├────────────┼──────────────┼──────────┤
│Anguis │Corvus corax │ │
│fragilis │ │ │
├────────────┼──────────────┼──────────┤
│Coronella │Upupa epops │ │
│austriaca │ │ │
├────────────┼──────────────┼──────────┤
│Vipera │Actitis │ │
│ammodytes │hypoleucos │ │
├────────────┼──────────────┼──────────┤
│Neomys │Athene noctua │ │
│anomalus │ │ │
├────────────┼──────────────┼──────────┤
│Sciurus │Otus scops │ │
│vulgaris │ │ │
├────────────┼──────────────┼──────────┤
│Felis │Phoenicurus │ │
│sivestris │phoenicurus │ │
├────────────┼──────────────┼──────────┤
│Cervus │Erithacus │ │
│elaphus │rubecula │ │
├────────────┼──────────────┼──────────┤
│Capreolus │Motacilla │ │
│capreolus │cinerea │ │
├────────────┼──────────────┼──────────┤
│Sus scrofa │Motacilla alba│ │
├────────────┼──────────────┼──────────┤
│Aquila │Carduelis │ │
│chrysaetos │chloris │ │
├────────────┼──────────────┼──────────┤
│Bonasa │Carduelis │ │
│bonasia │cannabina │ │
├────────────┼──────────────┼──────────┤
│Bubo bubo │Carduelis │ │
│ │carduelis │ │
├────────────┼──────────────┼──────────┤
│Caprimulgus │Coccothraustes│ │
│europaeus │ │ │
├────────────┼──────────────┼──────────┤
│Circaetus │coccothraustes│ │
│gallicus │ │ │
├────────────┼──────────────┼──────────┤
│Dendrocopos │Emberiza cia │ │
│leucotos │ │ │
├────────────┼──────────────┼──────────┤
│Dendrocopos │Merops │ │
│medius │apiaster │ │
├────────────┼──────────────┼──────────┤
│Strix │Picus viridis │ │
│uralensis │ │ │
├────────────┼──────────────┼──────────┤
│Emberiza │Oriolus │ │
│hortulana │oriolus │ │
└────────────┴──────────────┴──────────┘
2.3.1. Lista elementelor criteriu ce au stat la baza desemnării Geoparcului Platoul Mehedinţi Pentru Geoparcul Platoul Mehedinţi, au fost considerate, în ansamblu, ca elemente ale biodiversităţii, de interes conservativ, un număr de 13 categorii de habitate şi 84 specii de faună şi 2 specii de floră, după cum urmează: a. Habitate 1. 40A0* Tufărişuri subcontinentale peri-panonice 2. 6210* Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat calcaros - Festuco-Brometalia) 3. 6430 Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor până la cel montan şi alpin 4. 6520 Fâneţe montane 5. 8160* - R6115 Comunităţi daco-balcanice pioniere pe grohotişuri mobile cu Achnatherum calamagrostis 6. 8310 Peşteri în care accesul publicului este interzis 7. 9110 Păduri de fag de tipul Luzulo-Fagetum 8. 9150 Păduri sud-est carpatice de fag - Fagus sylvatica şi brad - Abies alba cu Cephalanthera damasconium 9. 9180* Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene 10. 91K0 Păduri ilirice de Fagus sylvatica - Aremonio-Fagion 11. 91L0 Păduri ilirice de stejar cu carpen - Erythronio-Carpiniorn 12. 91E0* - R4402 Păduri daco-getice de lunci colinare de anin negru - Alnus glutinosa cu Stellaria nemorum 13. 9530* - R4218 Păduri-rarişti sud-est carpatice de pin negru - Pinus nigra ssp. banatica cu Genista radiata TOTAL 13 HABITATE b. Specii Nevertebrate - 8 specii 1. Neptis hylas 2. Coenagrion mercuriale 3. Lucanus cervus 4. Cerambyx cerdo 5. Morimus funereus 6. Austropotamobius torrentium 7. Chilostoma banaticum 8. Paracaloptenus caloptenoides Peşti - 3 specii 9. Barbus meridionalis 10. Sabanejewia aurata 11. Cottus gobio Amfibieni şi reptile - 20 de specii 12. Bombina variegata 13. Triturus cristatus 14. Salamandra salamandra 15. Triturus vulgaris vulgaris 16. Pelobates fuscus 17. Bufo bufo 18. Rana ridibunda 19. Rana dalmatina 20. Rana temporaria 21. Bufo viridis 22. Hyla arborea 23. Testudo hermanni 24. Emys orbicularis 25. Lacerta viridis 26. Lacerta agilis 27. Lacerta praticola 28. Podarcis muralis 29. Anguis fragilis 30. Coronella austriaca 31. Vipera ammodytes Mamifere - 18 specii 32. Rhinolophus hipposideros 33. Rhinolophus euryale 34. Rhinolophus blasii 35. Miniopterus schreibersi 36. Myotis capaccinii 37. Myotis bechsteini 38. Rhinolophus ferrumequinum 39. Myotis myotis 40. Myotis blythii 41. Barbastella barbastellus 42. Neomys anomalus 43. Sciurus vulgaris 44. Canis lupus 45. Ursus arctos 46. Felis silvestris 47. Cervus elaphus 48. Capreolus capreolus 49. Sus scrofa Plante - 2 specii 50. Himantoglossum caprinum 51. Campanula serrata Păsări - 35 de specii 52. Ciconia nigra 53. Ciconia ciconia 54. Circaetus gallicus 55. Falco tinnunculus 56. Falco subbuteo 57. Actitis hypoleucos 58. Athene noctua 59. Otus scops 60. Upupa epops 61. Merops apiaster 62. Picus viridis 63. Picus canus 64. Dendrocopos syriacus 65. Dendrocopos medius 66. Dendrocotos leucotos 67. Lullula arborea 68. Oriolus oriolus 69. Corvus corax 70. Aegithalos caudatus 71. Sitta europaea caesia 72. Cinclus cinclus aquaticus 73. Ficedula albicollis 74. Ficedula parva 75. Muscicapa striata 76. Prunella modularis 77. Phoenicurus phoenicurus 78. Erithacus rubecula 79. Motacila cinerea 80. Motacila alba 81. Lanius collurio 82. Carduelis chloris 83. Carduelis cannabina 84. Carduelis carduelis 85. Coccothraustes coccothraustes 86. Emberiza cia TOTAL 86 SPECII 2.3.2. Lista elementelor criteriu ce au stat la baza desemnării ROSCI0198 Platoul Mehedinţi Lista elementelor criteriu - habitate şi specii ce au stat la baza desemnării sitului ROSCI0198 Platoul Mehedinţi este preluată din Formularul standard publicat prin Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 1964/2011, cu modificările şi completările ulterioare şi cuprinde 10 categorii de habitate şi 28 de specii, după cum urmează: a. Habitate 1. 40A0* Tufărişuri subcontinentale peri-panonice 2. 6210* Pajişti uscate seminaturale şi faccesuri cu tufărişuri pe substrat calcaos - Festuco- Brometalia 3. 6430 Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor până la cel montan şi alpin 4. 6520 Fâneţe montane 5. 8310 Peşteri în care accesul publicului este interzis 6. 9110 Păduri de fag de tipul Luzulo-Fagetum 7. 9150 Păduri sud-est carpatice de fag - Fagus sylvatica şi brad - Abies alba cu Cephalanthera damasconium 8. 9180* Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene 9. 91K0 Păduri ilirice de Fagus sylvatica - Aremonio-Fagion 10. 91L0 Păduri ilirice de stejar cu carpen - Erythronio-Carpiniorn TOTAL 10 HABITATE b. Specii Nevertebrate - 7 specii 1. Coenagrion mercuriale 2. Lucanus cervus 3. Cerambyx cerdo 4. Morimus funereus 5. Austropotamobius torrentium 6. Chilostoma banaticum 7. Paracaloptenus caloptenoides Peşti - 3 specii 8. Barbus meridionalis 9. Sabanejewia aurata 10. Cottus gobio Amfibieni şi reptile - 4 de specii 11. Bombina variegata 12. Triturus cristatus 13. Testudo hermanni 14. Emys orbicularis Mamifere - 18 specii 15. Rhinolophus hipposideros 16. Rhinolophus euryale 17. Rhinolophus blasii 18. Miniopterus schreibersi 19. Myotis capaccinii 20. Myotis bechsteini 21. Rhinolophus ferrumequinum 22. Myotis myotis 23. Myotis blythii 24. Barbastella barbastellus 25. Canis lupus 26. Ursus arctos Plante - 2 specii 27. Himantoglossum caprinum 28. Campanula serrata TOTAL 28 SPECII Studiile de teren parcurse de colectivul MNINGA până la nivelul anului 2008, au confirmat prezenţa unor elemente criteriu, fiind în măsură a aduce date asupra unor atribute legate de răspândirea acestora, starea populaţiilor, dinamică. 2.3.3. Lista speciilor de păsări ce au stat la baza desemnării ROSPA0035 Domogled - Valea Cernei În formularul standard al ROSPA0035 Domogled-Valea Cernei sunt menţionate 19 specii de păsări: - Aquila chrysaetos – Bonasa bonasia – Bubo bubo – Caprimulgus europaeus – Circaetus gallicus – Dendrocopos leucotos – Dendrocopos medius – Dendrocopos syriacus – Dryocopus martius – Falco peregrinus – Ficedula albicollis – Ficedula parva – Pernis apivorus – Picus canus – Sylvia nisoria – Strix uralensis – Lullula arborea – Lanius collurio – Emberiza hortulana 2.3.4. Lista elementelor criteriu identificate în urma studiilor de teren întreprinse în perioada 2013-2014 În urma studiilor de teren întreprinse de SC U.S.I. SRL, statutul de protecţie al perimetrului Geoparcului Platoul Mehedinţi a fost întărit prin semnalarea unor noi specii de interes conservativ, după cum urmează: 1. Eriogaster catax; 2. Rosalia alpina; 3. Callimorpha quadripunctaria. Fişă de semnalare pentru specia Eriogaster catax Localitatea: Cocorova, com. Cocorova, jud. Mehedinţi; două puncte de colectare Coordonate: 1. 44°45'4.28"N; 22°50'46.46"E; 2. 44°45'4.29"N; 22°50'56.90"E (a se vedea imaginea asociată) Data observaţiei: 08-09.10.2013 Metoda: ecran luminos, sursă de lumină superactinică 60W+bec vapori de mercur 250 W, alimentate de la generator electric; Descriere habitat: versant silvostepic, cu tufărişuri dense de Crataegus monogyna, Prunus spinosa şi Rosa sp., cu orientare sudică, ruderalizat parţial - pe locul unei foste vii instalate în terase. Fişă de semnalare pentru specia Rosalia alpina Localitatea: Pădure fag în lungul DJ 607B, com. Izvoru Bârzii, jud. Mehedinţi; un punct de colectare Coordonate: 1. 44°45'21.52"N; 22°32'30.68"E; (a se vedea imaginea asociată) Data observaţiei: 03.07.2014 Metoda: observaţie directă Descriere habitat: pădure de fag Fişă de semnalare pentru specia Callimorpha quadripunctaria Localitatea: Specie frecvent întâlnită, în mai multe localităţi, de regulă în poieni, liziere dar şi în livezi şi grădini. Specia a fost semnalată la capcană luminoasă de la cabana Salvamont Cireşu, Pădurea Bălvăneşti, Baia de Aramă, Valea Slătinicului Mare. Coordonate: 1. 44°48'42.13"N; 22°31'13.48"E. 2. 44°48'18.92"N; 22°38'2.07"E. 3. 44°58'45.46"N; 22°48'6.90"E. 4. 44°43'22.62"N; 22°32'43.57"E. (a se vedea imaginea asociată) Data observaţiei: 01.07.2014 Valea Slătinicului Mare; 01.07.2014 cabana Salvamont Cireşu; 02.07.2014 Pădurea Bălvăneşti; 10.07.2014 Baia de Aramă Metoda: observaţie directă; colectare; Descriere habitat: liziere, tufărişuri 2.3.5. Sinteza elementelor criteriu din domeniul biodiversităţii ce stau la baza deciziilor de conservare a teritoriului Geoparcului Platoul Mehedinţi O sinteză a elementelor criteriu aparţinând biodiversităţii, este prezentată sintetic în matricea de mai jos, fiind marcate cu bold cele ce au făcut obiectul studiilor de fundamentare pentru prezentul Plan de management, conform termenilor de contractare: Tabelul nr. 3
┌─────┬────────────────────┬───────┬─────────┬──────┬───┐
│Nr. │Element criteriu │Geoparc│ROSCI0198│MNINGA│USI│
│crt. │ │ │ROSPA0035│ │ │
├─────┴────────────────────┴───────┴─────────┴──────┴───┤
│Habitate │
├─────┬────────────────────┬───────┬─────────┬──────┬───┤
│ │40A0* Tufărişuri │ │ │ │ │
│1. │subcontinentale │X │X │X │X │
│ │peri- panonice │ │ │ │ │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│ │5130 Formaţiuni de │ │ │ │ │
│2. │Juniperus communis │- │- │X │- │
│ │pe tufărişuri sau │ │ │ │ │
│ │păşuni calcaroase │ │ │ │ │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│ │6210* Pajişti uscate│ │ │ │ │
│ │seminaturale şi │ │ │ │ │
│3. │faciesuri cu │X │X │X │X │
│ │tufărişuri pe │ │ │ │ │
│ │substrat calcaos - │ │ │ │ │
│ │Festaco-Brometalia │ │ │ │ │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│ │6430 Comunităţi de │ │ │ │ │
│ │lizieră cu ierburi │ │ │ │ │
│4. │înalte htgrofile de │X │X │X │X │
│ │la nivelul câmpiilor│ │ │ │ │
│ │până la cel montan │ │ │ │ │
│ │şi alpin │ │ │ │ │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│5. │6520 Fâneţe montane │X │X │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│ │8160* -R6115 │ │ │ │ │
│ │Comunităţi │ │ │ │ │
│ │daco-balcaniee │ │ │ │ │
│6. │pioniere pe │X │- │X │X │
│ │grohotişuri mobile │ │ │ │ │
│ │cu Achnatherum │ │ │ │ │
│ │calamagrostis │ │ │ │ │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│ │8310 Peşteri în care│ │ │ │ │
│7. │accesul publicului │X │X │X │X │
│ │este interzis │ │ │ │ │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│ │9110 Păduri de fag │ │ │ │ │
│8. │de tipul Luzuio- │X │X │- │X │
│ │Fagetum │ │ │ │ │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│ │9150 Păduri sud-est │ │ │ │ │
│ │carpatice de fag - │ │ │ │ │
│9. │Fagus sylvatica şi │X │X │X │X │
│ │brad -Abies alba cu │ │ │ │ │
│ │Cephalanthera │ │ │ │ │
│ │damasconium │ │ │ │ │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│ │9180* Păduri din │ │ │ │ │
│10. │Tilio-Acerion pe │X │X │X │X │
│ │versanţi abrupţi, │ │ │ │ │
│ │grohotişuri şfravene│ │ │ │ │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│ │91 K0 Păduri ilirice│ │ │ │ │
│11. │de Fagus sylvatica -│X │X │X │X │
│ │Aremonio-Fagion │ │ │ │ │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│ │91L0 Păduri ilirice │ │ │ │ │
│12. │de stejar cu carpen │X │X │X │X │
│ │- │ │ │ │ │
│ │Etyţhronio-Carpiniom│ │ │ │ │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│ │91 E0* -R4402 Păduri│ │ │ │ │
│ │daco-getice dc lunci│ │ │ │ │
│13. │colinare de anin │X │- │X │X │
│ │negru -Alnus │ │ │ │ │
│ │glutinosa cu Stei │ │ │ │ │
│ │Iar ia nemorttm │ │ │ │ │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│ │9530* -R4218 │ │ │ │ │
│ │Păduri-rarişti │ │ │ │ │
│14. │sud-est carpatice de│X │- │X │X │
│ │pin negru -Pinus │ │ │ │ │
│ │nigra ssp. banatica │ │ │ │ │
│ │cu Gen ista radiata │ │ │ │ │
├─────┴────────────────────┴───────┴─────────┴──────┴───┤
│Specii nevertebrate │
├─────┬────────────────────┬───────┬─────────┬──────┬───┤
│15. │Neptis hylas │X │- │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│16. │Coenagrion │X │X │- │ │
│ │mercuriale │ │ │ │ │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│17. │Lueanus cervus │X │X │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│18. │Cerambyx cerdo │X │X │- │ │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│19. │Morimus funereus │X │X │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│20. │Austropotamobius │X │X │X │X │
│ │torrent htm │ │ │ │ │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│21. │Chilostoma banaticum│X │X │- │- │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│22. │Paracaloptenus │X │X │X │X │
│ │caloptenoides │ │ │ │ │
├─────┴────────────────────┴───────┴─────────┴──────┴───┤
│Specii peşti │
├─────┬────────────────────┬───────┬─────────┬──────┬───┤
│23. │Barbus meridionaiis │X │X │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│24. │Sabanejewia aurata │X │X │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│25. │Cottus gobio │X │X │X │X │
├─────┴────────────────────┴───────┴─────────┴──────┴───┤
│Specii de amfibieni şi reptile │
├─────┬────────────────────┬───────┬─────────┬──────┬───┤
│26. │Bombina variegata │X │X │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│27. │Triturus cristatus │X │X │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│28. │Salamandra │X │- │X │X │
│ │salamandra │ │ │ │ │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│29. │Triturus vulgaris │X │- │X │X │
│ │vulgaris │ │ │ │ │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│30. │Pelobates fuscus │X │- │X │- │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│31. │Bufo bufo │X │- │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│32. │Rana escalenta │- │- │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│33, │Rana ridihunda │X │- │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│34. │Rana dalmatina │X │- │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│35. │Rana temporaria │X │- │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│36. │Bufo viridis │X │- │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│37. │Hyia arbórea │X │- │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│38. │Testudo hermanni │X │X │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│39. │A blepharus │- │- │X │- │
│ │kitaibelli │ │ │ │ │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│40. │Emys orbicularis │X │X │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│41. │Lacerta viridis │X │- │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│42. │Lacerta agilis │X │- │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│43. │Lacerta praticola │X │- │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│44. │Lacerta vivípara │- │- │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│45. │Podareis muralis │X │- │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│46. │Anguis frágil is │X │- │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│47. │Coronelía austríaca │X │- │X │- │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│48. │Natrix natrix │- │- │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│49. │Natrix tesselata │- │- │X │- │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│50. │Coíuber caspias │- │- │X │- │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│51. │Vípera ammodytes │X │- │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│52. │Vípera berus │- │- │X │X │
├─────┴────────────────────┴───────┴─────────┴──────┴───┤
│Specii de mamifere │
├─────┬────────────────────┬───────┬─────────┬──────┬───┤
│53. │Erinaceus concolor │- │- │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│54. │Crocidura suaveolens│- │- │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│55. │Rhinolophus │X │X │X │X │
│ │hipposideros │ │ │ │ │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│56. │Rhinolophus euryale │X │X │- │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│57. │Rhinolophus blasii │X │X │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│58. │Miniopterus │X │X │X │X │
│ │schreibersi │ │ │ │ │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│59. │Myotis capaccinii │X │X │X │- │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│60. │Myotis bechsteini │X │X │X │- │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│61. │Rhinolophus │X │X │X │X │
│ │ferrumequinum │ │ │ │ │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│62. │Myotis myotis │X │X │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│63. │Myotis blythii │X │X │- │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│64, │Barbastella │X │X │- │- │
│ │barbastellus │ │ │ │ │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│65. │Plecotus auritus │- │- │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│66. │Neomys anómalas │X │- │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│67. │Sciurus vulgaris │X │- │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│68. │Myoxus glis │- │- │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│69. │Martes martes │- │- │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│70. │Caniş lupus │X │X │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│71. │Ursus arctos │X │X │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│72. │Felis silvestris │X │- │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│73. │Cervus elaphus │X │- │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│74. │Capreolus capreolus │X │- │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│75. │Sus scrofa │X │- │X │X │
├─────┴────────────────────┴───────┴─────────┴──────┴───┤
│Specii de plante │
├─────┬────────────────────┬───────┬─────────┬──────┬───┤
│76. │Himantoglossum │X │X │X │- │
│ │caprinum │ │ │ │ │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│77. │Campanula serrata │X │X │- │X │
├─────┼────────────────────┴───────┴─────────┴──────┴───┤
│ │Specii de păsări │
├─────┼────────────────────┬───────┬─────────┬──────┬───┤
│78. │Actitis hypoleitcos │X │- │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│79. │A egithalos caudatus│X │- │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│80. │A lauda arvensis │- │- │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│81. │Alcedo atthis │- │- │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│82. │Anas platyrhynchos │- │- │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│83. │Anas querquedula │- │- │X │- │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│84. │Anthus trivialis │- │- │X │X │
├─────┼────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│85. │Apus apus │- │- │X │X │
├────┬┴────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│86. │Apus melba │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│87. │Aguila chrysaetos │- │X │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│88. │Aguila heliaca │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│89. │Aguila pomarina │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│90. │Ardea cinerea │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│91. │Asió otus │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│92. │Athene noctua │X │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│93. │Bonasa bonasia │- │X │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│94. │Buho hubo │- │X │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│95. │Buteo buteo │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│96. │Caprimulgus europaeus│- │X │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│97. │Carduelis carmabina │X │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│98. │Carduelis carduelis │X │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│99. │Carduelis chloris │X │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│100.│Certhia familiaris │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│101.│Charadrius duhius │- │- │X │X │
│ │curonicus │ │ │ │ │
├────┼─────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│102.│Ciconia ciconia │X │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│103.│Ciconia nigra │X │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│104.│Cinclus cindus │X │- │X │X │
│ │aquaticus │ │ │ │ │
├────┼─────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│105.│Ci rea etus gallicus │X │X │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│106.│Coccothraustes │X │- │X │X │
│ │coccothraustes │ │ │ │ │
├────┼─────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│107.│Columba oenas │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│108.│Columba palumbus │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│109.│Corvus corax │X │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│110.│Corvus corone cornix │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│111.│Corvas monedula │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│112.│Coturnix cotiirnix │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│113.│Cuculus canorus │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│114.│Delichon urbica │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│115.│Dendrocopos leucotos │X │X │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│116.│Dendrocopos major │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼─────────┼──────┼───┤
│117.│Dendrocopos medius │X │X │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┬┴──────┼───┤
│118.│Dendrocopos minor │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│119.│Dendrocopos syriacus │X │X │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│120.│Dryocopus martius │- │X │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│121.│Emberiza cia │X │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│122.│Emberiza cirlus │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│123.│Emberiza citrinella │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│124.│Emberiza hortulana │- │X │- │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│125.│Erithacus rubecula │X │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│126,│Falco coíumbarius │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│127.│Falco peregrinas │- │X │- │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│128.│Falco subhuleo │X │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│129.│Falco tinnunculus │X │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│130.│Ficedula albicollis │X │X │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│131.│Ficedula parva │X │X │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│132.│Fringilla coelebs │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│133.│Fringilla │- │- │X │X │
│ │montifringilla │ │ │ │ │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│134.│Fúlica atra │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│135.│Galerida cristata │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│136.│Gallínula chloropus │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│137.│Garrulus glandarius │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│138.│Hieraeetus pennatus │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│139.│Hippolais icterina │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│140.│Hirimdo daurica rufa │- │- │X │- │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│141.│H\'a1rundo rustica │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│142.│Jynx torquilla │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│143.│Lanius collurio │X │X │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│144.│Lanius minor │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│145.│Lullula arborea │X │X │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│146.│Luscinia luscinia │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│147.│Luscinia megarhynchos│- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│148.│Merops apiaster │X │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│149.│Montícola saxatilis │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│150.│Motacila alba │X │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│151.│Motacila cinerea │X │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│152.│Motacila flava │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│153.│Muscícapa striata │X │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│154.│Oenanthe hispánico │- │- │X │- │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│155.│Oenanthe oenanthe │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│156.│Oriolus oriolus │X │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│157.│Otus scops │X │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│158,│Parus ater │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│159.│Parus caeruleus │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│160.│Parus cristatus │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│161.│Parus lugubris │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│162.│Parus major │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│163.│Parus palus tris │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│164.│Passer domesticus │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│165.│Passer hispan io lens│- │- │X │- │
│ │is │ │ │ │ │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│166.│Passer montanas │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│167.│Perdix perdix │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│168.│Pernis apivorus │- │X │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│169.│Phasianus colchicus │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│170.│Phoenicunis ochruros │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│171.│Phoenicians │X │- │X │X │
│ │phoenicurus │ │ │ │ │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│172.│PhyUoscopus collybita│- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│173.│Phylloscopus │- │- │X │X │
│ │sibilatrix │ │ │ │ │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│174.│Pica pica pica │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│175.│Picoides tridactylus │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│176.│Picus canus │X │X │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│177.│Picus viridis │X │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│178.│Prunella modularis │X │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│179.│Ptyonoprocne │- │- │X │- │
│ │rupestris │ │ │ │ │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│180.│Pyrrhula pyrrhula │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼───┤
│181.│Regulus ignicapillus │- │- │X │X │
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼──┬┤
│182.│Saxícola rubetra │- │- │X │X ││
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼──┼┤
│183.│Saxícola torquata │- │- │X │X ││
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼──┼┤
│184.│Serinus serinus │- │- │X │X ││
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼──┼┤
│185.│Sitia europaea caesia│X │- │X │X ││
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼──┼┤
│186.│Streptopelia decaocto│- │- │X │X ││
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼──┼┤
│187.│Streptopelia turtur │- │- │X │X ││
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼──┼┤
│188.│Strix aluco │- │- │X │X ││
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼──┼┤
│189.│Strix uralensis │- │X │- │X ││
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼──┼┤
│190.│Sturmis vulgaris │- │- │X │X ││
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼──┼┤
│191.│Sylvia atricapilla │- │- │X │X ││
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼──┼┤
│192.│Sylvia communis │- │- │X │X ││
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼──┼┤
│193.│Sylvia curruca │- │- │X │X ││
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼──┼┤
│194.│Sylvia nissoria │- │X │- │X ││
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼──┼┤
│195.│Troglodytes │- │- │X │X ││
│ │troglodytes │ │ │ │ ││
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼──┼┤
│196.│Turdus iliacus │- │- │X │X ││
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼──┼┤
│197.│Turdus merula │- │- │X │X ││
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼──┼┤
│198.│Turdus philomelos │- │- │X │X ││
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼──┼┤
│199.│Turdus pilaris │- │- │X │X ││
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼──┼┤
│200.│Turdus torquatus │- │- │X │X ││
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼──┼┤
│201.│Turdus viscivorus │- │- │X │X ││
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼──┼┤
│202.│Upupa epops │X │- │X │X ││
├────┼─────────────────────┼───────┼────────┼───────┼──┼┤
│203.│Vanellus vanellus │- │- │X │X ││
└────┴─────────────────────┴───────┴────────┴───────┴──┴┘
Pentru fiecare din elementele criteriu a fost întocmită o fişă sintetică anaitică ce cuprinde toate elementele relevante cu privire la biologia, ecologia, răspândirea - la nivel naţional şi la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, măsuri de gestiune conservativă. În baza acestor fişe s-au stabilit măsurile de conservare aplicabile la nivelul GPMh. 2.4. Informaţii biologice/ecologice Pentru fiecare specie în parte a fost întocmită o Fişă sintetică, ce cuprinde aspecte asupra biologiei şi ecologiei fiecărei specii de interes conservative. 2.5. Abundenţa/populaţia elementelor reprezentative din anexele Directivelor sau alte specii importante - după caz La estimarea abundenţei/populaţiilor elementelor reprezentative din anexele Directivelor sau a altor specii importante au fost luate în considerare atât date anterioare - publicaţii, studii, informaţii transmise personal de specialişti, cât şi date preluate de la populaţia locală - în cazul unor specii familiare, făcându-se însă în cea mai mare parte în baza studiilor de teren realizate în perioada 2013-2014 de corpul de experţi implicaţi în realizarea temei. Metodologia de lucru a presupus următoarele etape: - cuantificarea numărului de indivizi de pe suprafeţe de probă reprezentative; – evaluarea spaţială a domeniului arealografic potenţial prin analiza diferenţiată a cerinţelor ecologice ale fiecărei specii în parte, făcând apel la tehnologia GIS; – alegerea unui interval de estimare relevant pentru fiecare specie în parte, fiind considerate - pentru majoritatea speciilor doar stadiile adulte şi făcând excepţie de stadiile preimaginale - ponte, larve, pupe, juvenili, subadulţi; un astfel de model rămâne superpozabil sistemelor existente şi dezvoltate la nivel naţional/internaţional, relevanţa cuantificării păstrându-se în mod obiectiv: Situaţia este prezentată sintetic, în ordine alfabetică, în matricea de mai jos: Tabel nr. 4
┌────────────────┬─────────────────────┐
│Specii │Abundenţă/populaţie │
├────────────────┼─────────────────────┤
│Actitis │Specie comună. │
│hypoleucos │Populaţie estimată: │
│ │150-400 perechi; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│AegithaJos │Specie comună. │
│caudătus │Populaţie estimată: │
│ │100-300 perechi; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie relativ │
│ │comună, însă cu o │
│Anguis fragilis │prezenţă discretă. │
│ │Populaţie estimată: │
│ │3.000-5.000 exemplare│
│ │adulte; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie cu areal mare,│
│ │ce acoperă şi areale │
│ │din PN Domogled- │
│A quila │Valea Cernei, │
│chrysaetos │observabilă în zonele│
│ │înalte. │
│ │Populaţie estimată: │
│ │1-2 perechi; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie comună. │
│Athene noctua │Populaţie estimată: │
│ │50-80 perechi; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specia a fost │
│ │semnalată de pe │
│ │cursul superior al │
│Austropotamobius│văilor Coşuştei şi │
│torrentium │Isvema. │
│ │Populaţie estimată: │
│ │50-100 exemplare │
│ │adulte. │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specia nu a fost │
│ │regăsită în decursul │
│ │studiilor anterioare │
│Barbastelîa │- 2007-2008 sau ce au│
│barbastellus │stat la baza │
│ │fundamentării │
│ │prezentului Plan de │
│ │management │
│ │-2013-2015. │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie relativ comună│
│Barbus │în cursurile de apă. │
│meridionaîis │Populaţie estimată: │
│ │15.000-20.000 │
│ │exemplare adulte; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Prezenţă comună, │
│ │asociată de regulă │
│ │habitatelor -în │
│ │contextul Geaparculw │
│Bombina │Platoul Mehedinţi │
│variegata │antropice/ │
│ │antropizate; │
│ │Populaţie estimată: │
│ │30.000-50.000 │
│ │exemplare adulte; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specia nu a fost │
│ │regăsită în decursul │
│ │studiilor anterioare │
│ │- 2007-2008 sau ce au│
│ │stat la baza │
│ │fundamentării │
│ │prezentului Plan de │
│ │management │
│Bon asa bonasîa │-2013-2015. Cu toate │
│ │acestea, dat fiind │
│ │comportamentul extrem│
│ │de sfios al speciei, │
│ │prezenţa este │
│ │considerată cel puţin│
│ │ca potenţială, în │
│ │zonele mai înalte; │
│ │Populaţie estimată: │
│ │2-10 perechi; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │O singură semnalare │
│ │certă din zona │
│Bubo buba │Obârşia Cloşani. │
│ │Populaţie estimată: │
│ │1-2 perechi. │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Larg răspândită, însă│
│ │cu prezenţă discretă;│
│Bufo bufo │Populaţie estimată: │
│ │1.000-2.000 exemplare│
│ │adulte; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie mai puţin │
│ │comună decât B. bufa,│
│Bufo viridis │cu prezenţă discretă.│
│ │Populaţie estimată: │
│ │300-500 exemplare │
│ │adulte; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Haiticurile rămân │
│ │extrem de mobile, │
│ │acoperind şi areale │
│Caniş lupus │din PN Domogled-Valea│
│ │Cernei. │
│ │Populaţie estimată: │
│ │4-5 indivizi adulţi; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie comună. │
│Capreolus │Populaţie estimată: │
│capreolus │200-300 exemplare │
│ │adulte; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie relativ comună│
│Caprimulgus │însă discretă. │
│europaeus │Populaţie estimată: │
│ │100-200 pciociii; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│Carduelis │Specie comună. │
│cannabina │Populaţie estimată: │
│ │300-600 perechi; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│Carduelis │Specie comună │
│carduelis │Populaţie estimată: │
│ │300-600 perechi; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│Carduelis │Specie comună. │
│chloris │Populaţie estimată: │
│ │300-600 perechi; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie rară, │
│ │localizată la nivelul│
│Cerambyx cerdo │stejăretelor; │
│ │Populaţie estimată: │
│ │500-1000 exemplare │
│ │adulte; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie extrem de │
│ │mobilă, prezentă în │
│ │mare parte din │
│ │Geoparcul Platoul │
│Cervus elaphus │Mehedinţi, observabil│
│ │în mod curent în │
│ │zonele înalte. │
│ │Populaţie estimată: │
│ │50-100exemplare │
│ │adulte; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specia nu a fost │
│ │regăsită în decursul │
│ │studiilor anterioare │
│ │- │
│Chilosfoma │2007-2008 sau cc au │
│banaticnm │stat la baza │
│ │fundamentării │
│ │prezentului Plan de │
│ │management │
│ │-2013-2015. │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie comună în │
│ │special în zonele │
│Ciconia cicon ia│joase ale Geoparcului│
│ │Platoul Mehedinţi. │
│ │Populaţie estimată: │
│ │100-150 perechi; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │O singură semnalare │
│ │certă de la Peştera │
│ │Topolniţa; mai multe │
│ │osbervaţii ocazionale│
│Ciconia nigra │în etajele mai înalte│
│ │spre limita cu PN │
│ │Doinogled - Valea │
│ │Cernei, │
│ │Populaţie estimată: 1│
│ │pereche. │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie prezentă în │
│ │lungul cursurilor mai│
│Cinclus cinclus │importante de ape. │
│ │Populaţie estimată: │
│ │30-50 perechi; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie observată în │
│Circaetus │zonele joase -SE. │
│gallicus │Populaţie estimată: │
│ │3-5 perechi; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│Coccothraustes │Specie comună. │
│coccothraustes │Populaţie estimată: │
│ │100-200 perechi; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specia a fost │
│ │întâlnită în amonte │
│ │de localitatea │
│ │Rudina, în │
│Coenagrion │proximitatea │
│mercuriale │localităţii Bârda şi │
│ │NE de localitatea │
│ │Schitul Topolniţei. │
│ │Populaţie estimate: │
│ │50-100 exemplare │
│ │adulte; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie cu prezenţă │
│ │discretă, relativ │
│ │greu de observat, dai│
│Coronella │fiind faptul că se │
│austriaca │retrage rapid în │
│ │locurile de adăpost. │
│ │Populaţie estimata: │
│ │1.000-1.500 exemplare│
│ │adulte; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie care acoperă │
│ │însă teritorii vaste.│
│Corvus corax ├─────────────────────┤
│ │Populaţie estimată: │
│ │50-70 perechi; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie prezentă în │
│ │multe din cursurile │
│ │de ape, în special │
│Cottus gobio │spre etajele mai │
│ │înalte. │
│ │Populaţie estimată: │
│ │5.000-10.000 │
│ │exemplare adulte; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│Dendrocopos │Specie rară. │
│leucotos │Populaţie estimată: │
│ │20-30 perechi; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│Dendrocopos │Specie comună. │
│medius │Populaţie estimată: │
│ │50-100 perechi; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie mai comună în │
│ │zonele mai joase şi │
│Dendrocopus │în preajma │
│syriacus │localităţilor; │
│ │Populaţie estimată: │
│ │20-30 perechi; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie rară, în │
│Dryocopus │special în zonele │
│martins │înalte. │
│ │Populaţie estimată: │
│ │20-30 perechi; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie comună. │
│Emberiza cia │Populaţie estimată: │
│ │50 perechi; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie relativ │
│ │comună, prezentă în │
│Emberiza │special în zonele mai│
│hortulana │joase. │
│ │Populaţie estimată: │
│ │50-100 perechi; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie localizată, │
│ │semnalată de la │
│ │nivelul câtorva │
│Emvs orbicularis│bălţi. │
│ │Populaţie estimată: │
│ │50-100 exemplare │
│ │adulte; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie relativ │
│Erithacus │comună. │
│rubecula │Populaţie estimată: │
│ │100 perechi; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │O singură semnalare │
│ │certă dc la Peştera │
│Falco peregrinus│Topolniţa. │
│ │Populaţie estimată: 1│
│ │pereche. │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie localizată. │
│Falco subbuteo │Populaţie estimată: │
│ │10-150 perechi; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specic comună. │
│Falco tinmmculus│Populaţie estimată: │
│ │30-50 perechi; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie cu prezenţă │
│ │discretă. │
│Felis silvestris│Populaţie estimată: │
│ │500-100 exemplare │
│ │adulte; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│Ficedula │Specie comună. │
│albicollis │Populaţie estimată: │
│ │200-300 perechi; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie relativ │
│ │comună, prezentă în │
│Ficedula parva │special în zonele mai│
│ │joase. │
│ │Populaţie estimată: │
│ │50-100 perechi; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie localizată, │
│ │apărând de regulă în │
│ │zonele mai joase ale │
│ │Geoparcului, de │
│Hyla arbórea │regulă în etajul │
│ │stejarului. │
│ │Populaţie estimată: │
│ │1.000-2.000 exemplare│
│ │adulte; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie comună. │
│Lacerta agilis │Populaţie estimată: │
│ │50.000-100.000 │
│ │exemplare adulte; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie comună. │
│Lacerta │Populaţie estimată: │
│praticola │50.000-100.000 │
│ │exemplare adulte; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie comună. │
│Lacerta viridis │Populaţie estimată: │
│ │50.000-100.000 │
│ │exemplare adulte; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie localizată. │
│Lanius collurio │Populaţie estimată: │
│ │50-100 perechi; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie localizată la │
│ │nivelul stejăretelor;│
│Lucamts cervus │Populaţie estimată: │
│ │30.000 - 100.000 │
│ │exemplare adulte; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie localizată. │
│Lullula arbórea │Populaţie estimată: │
│ │50-100 perechi; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie comună, │
│ │prezentă în special │
│Merops apiaster │în zonele joase. │
│ │Populaţie estimată: │
│ │50-200 perechi; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specia a fost │
│ │semnalată de la │
│ │Topolniţa, Obârşia │
│Miniopterus │Cloşani, Baia de │
│schreibersii │Aramă şi Isverna. │
│ │Populaţie estimată: │
│ │50-150 exemplare │
│ │adulte; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie localizată în │
│ │arboretele decidue │
│Morimus │sau de amestec; │
│ftunereus │Populaţie estimată: │
│ │3.000 - 5.000 │
│ │exemplare adulte; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie comună. │
│Motacilla alba │Populaţie estimată; │
│ │500-1000 perechi; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Spccic relativ │
│ │comună, întâlnită în │
│ │special în etajele │
│ │mai înalte pe timpul │
│Motaciiia │verii. însă primăvara│
│cinerea │devreme şi toamna │
│ │poate fi întânită în │
│ │zonele mai joase- │
│ │pasaj. │
│ │Populaţie estimată: │
│ │300 perechi; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│Muscícapa │Specie comună. │
│striata │Populaţie estimată: │
│ │200-300 perechi; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specia a fost │
│ │semnalată de la │
│Myotis │Cireşu. │
│bechsteinii ├─────────────────────┤
│ │Populaţie estimată: │
│ │50-150 exemplare │
│ │adulte; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specia nu a fost │
│ │regăsită în decursul │
│ │studiilor anterioare │
│ │- 2007-2008 sau ce au│
│Myotis blythii │stat la baza │
│ │fundamentării │
│ │prezentului Plan de │
│ │management │
│ │-2013-2015. │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specia a fost │
│ │semnalată de la │
│Myotis │Cireşu şi Baia de │
│capaccinii │Aramă. Populaţie │
│ │estimată: 50-150 │
│ │exemplare adulte; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specia a fost │
│ │semnalată de la │
│ │Obârşia Cloşani, │
│Myotis myotis │Isvema şi Baia de │
│ │Aramă. │
│ │Populaţie estimată: │
│ │200-300 exemplare │
│ │adulte; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specia a fost │
│ │semnalată de la Baia │
│ │de Aramă, Cireşu, │
│Neontys anomahis│Motrn Sec şi Bulba; │
│ │Populaţie estimată: │
│ │10.000-20.000 │
│ │exemplare; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie localizată; │
│Neptis hylcts │Populaţie estimată: │
│ │10.000-30.000 │
│ │exemplare adulte; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie întâlnită │
│ │relativ comunîn │
│Oriolus oriolus │special în zonele mai│
│ │joase şi lunci. │
│ │Populaţie estimată: │
│ │100-200 perechi; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie localizată. │
│Otus scops │Populaţie estimată: │
│ │8-10 perechi; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie localizată în │
│ │zona pajiştilor │
│Paracaloptenus │uscate, cu sol │
│caloptenoides │scheletic; │
│ │Populaţie estimată: │
│ │300-1000 exemplare │
│ │adulte; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specia nu a fost │
│ │întâlnită în teren în│
│ │perioada studiilor de│
│Pelobates fuscus│teren din 2013-2014; │
│ │o singură semnalare a│
│ │fost făcută în anul │
│ │2007 -un singur │
│ │exemplar de la Balta.│
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie observată în │
│Pernis apivorus │zonele joase -SE. │
│ │Populaţie estimată: │
│ │1-2 perechi; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│Phoenicurus │Specie comună. │
│phoenicurus │Populaţie estimată: │
│ │300-500 perechi; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie comună. │
│Picus canus │Populaţie estimată: │
│ │50-100 perechi; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie întâlnită │
│ │frecvent, în special │
│Picus viridis │în zonele mai înalte.│
│ │Populaţie estimată: │
│ │50-200 perechi; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie comună. │
│ ├─────────────────────┤
│Podarcis muralis│Populaţie estimată: │
│ │150.000-500.000 │
│ │exemplare adulte; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│Prunella │Specie comună. │
│modularis │Populaţie estimată: │
│ │200-400 perechi; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie comună. │
│Rana dalmatina │Populaţie estimată: │
│ │5.000-10.000 │
│ │exemplare adulte; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie comună în │
│ │zonele de băltire, │
│ │mlaştini, iazuri, │
│ │tăuri, apărând şi în │
│Rana ridibunda │pajiştile inundate │
│ │temporar. │
│ │Populaţie estimată: │
│ │3.000-4.000 exemplare│
│ │adulte; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie comună. │
│Rana temporaria │Populaţie estimată: │
│ │5.000-10,000 │
│ │exemplare adulte; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specia a fost │
│ │semnalată de la │
│ │Topolniţa, Obârşia │
│Rhinolophus │Cloşani, Isverna şi │
│blasii │Baia de Aramă. │
│ │Populaţie estimată: │
│ │200-300 exemplare │
│ │adulte; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specia a fost │
│ │semnalată de la │
│Rhinolophus │C'ireşu, Ponoare, şi │
│euryale │Baia de Aramă. │
│ │Populaţie estimată: │
│ │300-500 exemplare │
│ │adulte; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specia a fost │
│ │semnalată de la │
│ │Cireşu, Obârşia │
│ │Cloşani, Balta, │
│Rhinolophus │Isverna, Motru Sec, │
│ferntmeqttinum │Ponoare şi Baia de │
│ │Aramă. │
│ │Populaţie estimată: │
│ │300-500 exemplare │
│ │adulte; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specia a fost │
│ │semnalată de la │
│Rhinolophus │Cireşu şi Isverna. │
│hipposideros │Populaţie estimată: │
│ │50-100 exemplare │
│ │adulte; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specia nu a fost │
│ │regăsită în decursul │
│ │studiilor anterioare │
│Sahanejewia │- 2007-2008 sau ce au│
│auretía │stat la baza │
│ │fundamentării │
│ │prezentului Plan de │
│ │management │
│ │-2013-2015. │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie localizată, │
│ │apărând de regulă în │
│Salamandra │etajele mai înalte │
│salamandra │ale Geoparcuiui. │
│ │Populaţie estimată: │
│ │1.000-2.000 exemplare│
│ │adulte; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie comună. │
│Sciurus vulgaris│Populaţie estimate: │
│ │100-200 exemplare; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie comună. │
│Sitia europaea │Populaţie estimată: │
│ │400-600 perechi; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie observată │
│ │sporadic în zonele │
│Strix uralensis │mai înalte -N-NNV │
│ │Populaţie: 2-3 │
│ │perechi │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie comună. │
│Sus scrofa │Populaţie estimată: │
│ │300-500 exemplare │
│ │adulte; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie comună. │
│Sylvia nissoria │Populaţie estimată: │
│ │150-300 perechi; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specia este prezentă │
│ │în etajele joase. │
│Testudo hermanni│Populaţie estimată: │
│ │500-1000 exemplare │
│ │adulte; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Prezenţă localizată; │
│Triturus │Populaţie estimată: │
│cristatus │200-300 exemplare │
│ │adulte; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Prezenţă localizată; │
│Triturus │Populaţie estimată: │
│vulgaris │200-300 exemplare │
│ │adulte; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specic comună. │
│Upupa epops │Populaţie estimată: │
│ │150-300 perechi; │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie cu un areal │
│ │foarte mare ce │
│ │acoperă zone şi din │
│ │PN Domogled-Valea │
│ │Cernei, prezent în │
│Ursus arctos │special în zona │
│ │înaltă; 5-7 semnalări│
│ │certe în perioada │
│ │2013-2014; │
│ │Populaţie estimată: │
│ │2-3 indivizi adulţi. │
├────────────────┼─────────────────────┤
│ │Specie localizată. │
│Vipera ammodytes│Populaţie estimată: │
│ │300-500 exemplare │
│ │adulte; │
└────────────────┴─────────────────────┘
2.6. Date referitoare la cele mai importante biotopuri - tipuri de habitate (Anexa I Directiva "Habitate") - asociaţii vegetale, după caz Descrierea, analiza şi clasificarea vegetaţiei naturale prin metoda fitosociologică este una dintre tematicile preferate şi consacrate în ştiinţa românească. Manualul de interpretare a habitatelor din Uniunea Europeană - EUR 27 face însă uz de tipuri de habitate, uneori cu scurte referinţe cenotaxonomice. O primă încercare de legătură între cele două abordări a reprezentat-o clasificarea multiplă din monografia lui Doniţă et al. - 2005, 2006. O interpretare reală însă, a acestor habitate, Natura 2000, prezente în România, din punct de vedere al vegetaţiei - asociaţiilor vegetale corespunzătoare este realizată în "Manualul de interpretare a habitatelor" - Gafta & Mountford, 2008. Habitatul, în accepţiunea dată în Directiva Habitate şi preluată pentru programul Natura 2000, reprezintă de fapt un ecosistem sau grup de ecosisteme - Doniţă et al., 2005. Acest lucru rezultă evident din denumirea şi descrierea tipurilor de habitate, în care se fac referiri nu numai la caracteristicile ecotopului, dar în special la cele ale biocenozelor ce ocupă staţiunile respective. Un cenotaxon - elementar sau inferior trebuie să corespundă unui singur tip de habitat Natura 2000, condiţie impusă de necesitatea individualizării cât mai clare a tipurilor de habitate. Această corespondenţă s-a realizat ţinând cont de optimul ecologic al comunităţilor vegetale, deoarece unele pot apărea - sub formă de subasociaţii sau variante regionale - în mai multe tipuri de habitate. Unui tip de habitat Natura 2000 îi pot corespunde mai multe asociaţii vegetale sau cenotaxoni inferiori, atât datorită conotaţiei ecologice relativ largi atribuită tipului de habitat, cât şi numeroaselor combinaţii de specii vegetale - "species assemblages" ce se pot forma în staţiuni diferite, dar ecologic echivalente. Simpla prezenţă a unor specii de plante, indicate în Manualul de interpretare a habitatelor din UE ca importante pentru caracterizarea şi identificarea unor tipuri de habitate, nu implică obligatoriu existenţa în teren a habitatelor corespunzătoare. În general, speciile de recunoaştere trebuie să fie integrate în biocenoze bine conturate, a căror sinecologie reflectă condiţiile abiotice ale habitatului respectiv. În cele ce urmează sunt prezentate în mod succint aspectele cele mai relevante asupra habitatelor de interes conservativ de la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi: 2.6.1. Tipuri de habitate Natura 2000 Definirea categoriilor de habitate a pornit de la Manualul de interpretare a habitatelor europene, continuând cu realizarea corespondenţelor de la nivel naţional, în baza releveelor botanice realizate pe amplasamentele studiate. O distribuţie a habitatelor de interes conservativ, identificate este prezentată în cartogramele de mai jos. 40A0 * Tufărişuri subcontinentale peri-panonice Tufărişurile peripanonice se instalează pe cornetele calcaroase - care marchează aliniamentul de călcare jurasice din cadrul autohtonului danubian, desfăşurat pe direcţia NE-SV, situate între unitatea podişurilor - est şi zona depresionară -centru a Podişului Mehedinţi. Această zonă calcaroasă este străbătută de numeroare râuri, cum ar fi Coşuştea, Topolniţa, Camena, care formează chei şi alte formaţiuni calcaroase, numite cornete, cele mai populare fiind: Cornetul Cerboanii - 810 m, Cornetul Babelor - 770 m şi Cornetul Bălţii - 701 m; altele, cu altitudine mai mică - sub 575 m, se întâlnesc în zona Ponoarele: Răiculeşti, Băluţa şi Gărdăneasa. Vegetaţia acestor cornete este reprezentată de tufărişuri de liliac - Syringa vulgaris, mojdrean - Fraxinus ornus şi corn - Cornus mas, de unde şi numele de cornet pe care-l poartă aceste formaţiuni. Răspândirea habitatului în geoparc: Cireşu, Jupâneşti, Marga, Ponoare, Isverna, Camena, Gorganu. Ameninţări: degradarea prin păşunat când este în contact cu pajişti, defrişare pentru mărirea suprafeţelor de păşunat sau a unor culturi, incendierea, intrarea în succesiune - în caz de habitat secundar. Recoltarea rămurelelor înflorite de liliac pentru comercializare, nerespectarea normelor de exploatare, turismul necontrolat. De aici necesitatea unor măsuri sporite de control. 6210 * Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat calcaros - Festuco-Brometalia Pajişti calcaroase, xerofile până la mezoxerofile, din Festuco-Brometea. Acest habitat este format, în Geoparcul Platoul Mehediinţi, din pajişti stepice sau subcontinentale - Festucetalia valesiacae. Aceste pajişti au origine parţial naturală, parţial antropogenică: ele sunt pajişti secundare defrişărilor pădurilor de gorun şi carpen - Brachypodio pinnati-Festucetum rupicolae şi Danthonio-Brachypodietum pinnati, pajişti secundare instalate pe locul unor livezi sau vii părăsite/desfiinţate - Agrostio-Festucetum valesiacae. Răspândirea habitatului în geoparc: Jupâneşti, Cireşu, Ponoare, Marga, Godeanu, Gorganu, Selişte, Isverna, Cornetul mic, Bahna, Sfodea, Zăton, Păuneşti. Ameninţări: suprapăşunatul cu oi sau capre; invazia pajiştilor de către specii de arbuşti: arbuştii reduc cantitatea de nutrienţi din sol şi diversitatea speciilor ierboase de pe pajişti. Cele mai agresive specii care se pot extinde pe pajişti sunt păducelul - Crataegus monogyna şi porumbarul - Prunus spinosa, trandafirul sălbatic - Rosa canina şi salcâmul - Robinia pseudoacacia; incendierea necontrolată, care favorizează invazia cu specii ruderale şi arbuşti spinoşi; eroziunea solului; exploatarea de calcar; înmulţirea speciilor ruderale şi străine - alohtone; turismul; poluare atmosferică; intensificarea folosirii ca pajişte; utilizarea îngrăşămintelor cu azot; folosirea ariei habitatului pentru împădurire, mai ales cu pini. Practicile de management au rolul de a minimaliza sau de a stopa acţiunea factorilor de impact asupra habitatului. Vot fi emişi în funcţie de factorii de impact. Întreţinerea în mod tradiţional a acestor pajişti are următoarele beneficii: ● Reducerea sau prevenirea eroziunii solului, în special în zone instabile din punct de vedere geologic, cu pante erodate; ● Stocarea carbonului atmosferic, care altfel contribuie la schimbarea climatică; ● Asigurarea unei bănci de gene pentru plante cultivate, medicinale şi horticole; ● Pajiştile bogate în floră spontană generează venituri pentru industria turismului oferind spaţiul perfect pentru drumeţii, călărie, activităţi artistice. 6430 Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin Comunităţi higrofile şi nitrofile de ierburi înalte, de-a lungul cursurilor de apă şi lizierelor forestiere, aparţinând ordinelor Glechometalia hederaceae şi Convolvuletalia sepium - Senecion fluviatilis, Aegopodion podagrariae, Convolvulion sepium, Filipendulion. Răspândirea habitatului în geoparc: Valea Topolniţa, Valea Coşuştea, Valea Bahnei, Camăna, Isverna, Podeni. Ameninţări: realizarea desecărilor, a defrişărilor, incendierilor şi a construirii de drumuri forestiere, introducerea de specii colonizatoare şi invazive. 6520 Fâneţe montane În teritoriul studiat există pajişti utilizate în regim de fâneţe dominate de Agrostis capillaris, cu absenţa specie Festuca rubra. Aceste fitocenoze aparţin as. Anthoxantho - Agrostetum capillare Silinger 1933 - sin.: Agrostetum tenuis Szafer, Pawl. et Kulkz. 1923 Agrostetum tenuis montanum Islerr 1933, Agrostetum tenuis biharicum Resmeriţă 1965, Festuceto- Agrostetum tenuis montanum Csuros et Resmeriţă 1960, Hypochoeri radicatae-Agrostetum tenuis I. Pop. Acestea ocupă platouri, pante, chiar terase mai înalte ale luncilor. Asociaţia este foarte apropiată ca alcătuire floristică şi areal de as. Festuco rubrae-Agrostetum capillare Horvat 1951 - Festuco-Agrostietum Csuros et Kaptalan 1964, fapt pentru care este foarte greu de delimitat de aceasta. Răspândirea habitatului în geoparc: Jupâneşti, zona Cireşu, Bunoaica, Schitul Topolniţa, Buseşti, Coşuştea, Polom, Ponoare, spre Băluţa, Isvera. Ameninţări: suprapăşunatul cu oi sau capre; invazia pajiştilor de către specii de arbuşti: arbuştii reduc cantitatea de nutrienţi din sol şi diversitatea speciilor ierboase de pe pajişti. Cele mai agresive specii care se pot extinde pe pajişti sunt păducelul - Crataegus monogyna şi porumbarul - Prunus spinosa, trandafirul sălbatic - Rosa canina şi salcâmul - Robinia pseudoacacia; incendierea necontrolată, care favorizează invazia cu specii ruderale şi arbuşti spinoşi; eroziunea solului; exploatarea de calcar; înmulţirea speciilor ruderale şi străine - alohtone; intensificarea folosirii ca pajişte; utilizarea îngrăşămintelor cu azot; folosirea ariei habitatului pentru împădurire, mai ales cu pini. 9110 Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum Habitatul se dezvoltă pe versanţi mediu până la puternic înclinaţi, cu diferite expoziţii, pe culmi, pe roci calcaroase, gresii calcaroase, conglomerate şi intruziuni magmatice mezozoice, pe soluri brune de pădure profunde, cu mult pietriş şi pe soluri moderat acide, mezobazice, puternic levigate, sărace în humus. Este reprezentat de făgetele ce aparţin cl. Fagetalia sylvaticae Pawowski in Pawowski et al. 1928: păduri medio-europene colinare de fag cu Luzula luzuloides, fiind edificat de Fagus sylvatica şi având ca specie caracteristică pe Festuca drymeia. Răspândirea habitatului în geoparc: pădurea Camena, Pădurea de la Poiana Mică, Ciolanul Mare la limita Geoparcului, pădurile de la Piatra Gornăţenilor, Valea Coşuştei, Culmea Coşuştei, Isverna - supra Potcoava, Pădurile de la Furca Lupşei. Ameninţări: În urma intervenţiilor de natură antropică prin care se extrag speciile de mai mare valoare economică, precum fagul, compoziţia pădurilor se poate deregla în favoarea carpenului. Ca urmare, s-ar putea înregistra o scădere a capacităţii protective a noilor arborete. Ameninţările potenţiale mai pot apare şi în legătură cu nerespectarea normelor de exploatare, atunci când vătămările solului şi distrugerea seminţişului şi a stratului ierbaceu ajung să depăşească limitele normale. De aici necesitatea unor măsuri sporite de control. 9150 Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion Având în vedere că făgetele subtermofile din sud-vestul ţării reprezintă o tranziţie între făgetele carpatice - Symphyto-Fagion şi cele ilirice - Aremonio-Fagion şi sunt extrazonale în ţara noastră, deoarece apar exclusiv pe substrate carbonatice, aria cercetată a fost bara calcaroasă care se întinde începând de la Camena - Colţul Pietrii până spre Motru Sec. Habitatul este reprezentat prin varianta românească: R4111 Păduri sud-est carpatice de fag - Fagus sylvatica şi brad - Abies alba cu Cephalanthera damasonium. Răspândirea habitatului în geoparc: Camena - Colţul Pietrii - inclusiv, Ciolanu Mare, Piatra Coşuştei, Culmea Coşuştei, Pietrele Albe, Isverna - pădurile din imediata apropiere a tufărişurilor peripanonice, Potcoava, Valea Domnişoarelor - spre Beletina, Pietrele Cerbului spre Vârful lui Stan, limita cu PNDVC la Godeanu, pădurile de la Poiana Mică, Vârtoape şi de pe valea Gorganu, spre Motru Sec. Ameninţări: management forestier intensiv, ciclu de producţie prea scurt, defrişări, poluare atmosferică, reîmpăduriri cu alte esenţe lemnoase decât cele caracteristice locului, densitate mare a vântului, care să împiedice regenerarea prin roadere a lujerilor tineri. În urma intervenţiilor de natură antropică prin care se extrag speciile de mai mare valoare economică, precum fagul, compoziţia pădurilor se poate deregla în favoarea carpenului. 91K0 Păduri ilirice de Fagus sylvatica - Aremonio-Fagion Făgetele subtermofile din sud-vestul ţării reprezintă o tranziţie între făgetele carpatice - Symphyto-Fagion şi cele ilirice - Aremonio-Fagion şi sunt extrazonale în ţara noastră, deoarece apar exclusiv pe substrate carbonatice. Habitatul Natura 2000 91K0 este reprezentat în teritoriul Geoparcului prin variantele: R4112 Păduri balcanice de fag - Fagus sylvatica cu Aremonia agrimonoides; R4115 Păduri balcanice de fag - Fagus sylvatica cu Geranium macrorrhizum; R4121 Păduri balcanice de fag - Fagus sylvatica şi alun turcesc - Corylus colurna cu Knautia drymeia. Răspândirea habitatului în geoparc: Culmea Coşuştei, Camena, Crovul lui Gherghină, Piatra Coşuştea, Culmea Coşuştea, Isverna - Potcoava, Valea Domnişoarelor, pădurile de la Godeanu - Piatra Plânsului, Valea Gorganu, Vârtoape. Ameninţări: În urma intervenţiilor de natură antropică prin care se extrag speciile de mai mare valoare economică, precum fagul compoziţia pădurilor se poate deregla în favoarea carpenului. De asemenea extragerea alunului turcesc - Corylus colurna - specie de pe LRN. Ca urmare, s-ar putea înregistra o scădere a capacităţii protective a noilor arborete. Ameninţările potenţiale mai pot apare şi în legătură cu nerespectarea nerespectarea normelor de exploatare, atunci când vătămările solului şi distrugerea seminţişului şi a stratului ierbaceu ajung să depăşească limitele normale. De aici necesitatea unor măsuri sporite de control. 91L0 Păduri ilirice de stejar cu carpen - Erythronio-Carpinion Habitatul 91L0 este reprezentat în teritoriu de variant R4127 Păduri mixte de stejar - Quercus dalechampii, fag - Fagus sylvatica şi tei argintiu - Tilia tomentosa cu Erythronium dens-canis. Se dezvoltă pe versanţi slab-mediu înclinaţi, cu expoziţii diverse, funduri de văi, coame, platouri, pe diverse roci: molase, marne, gresii calcaroase, pe soluri de tip eutricambosol, profunde, slab acide, eubazice, hidric optimale, eutrofice. Răspândirea habitatului în geoparc: Jupâneşti, Valea Bahnei, zona Cireşu - Peţime la sorb, Valea Topolniţei: între Sfodea şi Schitul de Jos Topolniţa, Cornetul Băii, Pistriţa. Ameninţări: management forestier intensiv, ciclu de producţie prea scurt, defrişări, poluare atmosferică, reîmpăduriri cu alte esenţe lemnoase decât cele caracteristice locului, densitate mare a vântului, care să împiedice regenerarea prin roadere a lujerilor tineri. În urma intervenţiilor de natură antropică prin care se extrag speciile de mai mare valoare economică, precum fagul, stejarul, compoziţia pădurilor se poate deregla în favoarea carpenului. Ca urmare, s-ar putea înregistra o scădere a capacităţii protective a noilor arborete. Ameninţările potenţiale mai pot apare şi în legătură cu nerespectarea normelor de exploatare, atunci când vătămările solului şi distrugerea seminţişului şi a stratului ierbaceu ajung să depăşească limitele normale. De aici necesitatea unor măsuri sporite de control. 9180* Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene Păduri mixte formate din specii de amestec - Acer pseudoplatanus, Fraxinus excelsior, Ulmus glabra, Tilia cordata de pe grohotişuri, versanţi stâncoşi abrupţi sau coluvii grosiere ale versanţilor, în special pe substrate calcaroase, dar şi pe substraturi silicatice. Răspândirea habitatului în geoparc: Schitu Topolniţa - Mânăstirea Topolniţa; Bahna, Coşuştea. Ameninţări: construcţia de drumuri forestiere; distrugerea regenerărilor naturale în habitatele forestiere; nerespectarea normelor silvice. 8310 Peşteri în care accesul publicului este interzis Peşteri închise accesului public, inclusiv lacurile şi izvoarele subterane ale acestora, ce adăpostesc specii specializate sau strict endemice, sau care au o importanţă deosebită pentru conservarea speciilor din Anexa II - ex. lilieci, amfibieni. Răspândirea habitatului în geoparc: peşterile Isverna, Topolniţa, Epuran, Ponoare Ameninţări: construcţia de drumuri forestiere;distrugerea regenerărilor naturale în habitatele forestiere; nerespectarea normelor silvice. 8160* Comunităţi daco-balcanice pioniere pe grohotişuri mobile cu Achnatherum calamagrostis Grohotişurile calcaroase sau marnoase din etajele colinar şi montan, ce se extind în regiunile montane - alpine şi subalpine, adesea în staţiuni uscate şi calde, în asociere cu comunităţi vegetale din Stipetalia calamagrostis. Răspândirea habitatului în geoparc: au fost identificate areale punctiforme în zona stâncăriilor de la Isverna Ameninţări: Păşunatul în special cu caprine. 9530* Păduri-rarişti sud-est carpatice de pin negru - Pinus nigra ssp. banatica cu Genista radiata Păduri din etajul montan mediteranean, pe substrat dolomitic - mare toleranţă la magneziu, dominate de pini din grupul Pinus nigra, adesea cu o structură densă. Rariştile de pin negru - Pinus nigra subsp. pallasiana din Banat reprezintă o disjuncţie nordică a pinetelor din vestul Peninsulei Balcanice - subtipul 42.62. Răspândirea habitatului în geoparc: au fost identificate areale punctiforme, marcate prin prezenţa elementului caracteristic: Pinus nigra ssp. Banatica în zona Camăna Ameninţări: Exploatări forestiere; neadaptarea managementului forestier. 91E0* Păduri aluviale de Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior - Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae Păduri de luncă de Fraxinus excelsior şi Alnus glutinosa ale cursurilor de apă din zona de câmpie şi etajul colinar ai Europei temperate şi boreale - 44.3: Alno-Padion; păduri de luncă de Alnus incana ale râurilor montane şi submontane din Alpi şi Apeninii de nord - 44.2: Alnion incanae; galerii arborescente formate din exemplare înalte de Salix alba, S. fragilis şi Populus nigra de-a lungul râurilor medio-europene, în etajul submontan, colinar şi zona de câmpie - 44.13: Salicion albae. Toate tipurile apar pe soluri grele - în general bogate în depozite aluviale, inundate periodic de creşterea nivelului râului - sau pârâului cel puţin o dată pe an, însă altfel bine drenate şi aerate în perioada în care debitul apei este scăzut. Stratul ierbos include întotdeauna numeroase specii de talie mare - Filipendula ulmaria, Angelica sylvestris, Cardamine spp., Rumex sanguineus, Carex spp., Cirsium oleraceum şi poate conţine diverse geofite vernale, precum Ranunculus ficaria, Anemone nemorosa, A. ranunculoides, Corydalis solida. Acest habitat include mai multe subtipuri: păduri de frasin şi anin ale izvoarelor şi râurilor aferente - 44.31 - Carici remotae-Fraxinetum; păduri de frasin şi anin ale râurilor cu curgere rapidă - 44.32 - Stellario-Alnetum glutinosae; păduri de frasin şi anin ale râurilor cu curgere lentă - 44.33 - Pruno-Fraxinetum, Ulmo-Fraxinetum; galerii montane de anin alb - 44.21 - Calamagrosti variae-Alnetum incanae Moor 1958; galerii submontane de anin alb - 44.22 - Equiseto hyemalis-Alnetum incanae Moor 1958; păduri-galerii de salcie albă - 44.13 Salicion albae. Majoritatea acestor păduri se află în contact cu pajişti umede sau cu păduri de ravene - Tilio-Acerion. Poate fi observată uneori o succesiune către Carpinion a frăsinetelor. Vegetaţia întâlnită în cadrul habitatului cuprinde următoarii cenotaxoni: Telekio speciosae- Alnetum incanae Coldea - 1986 1991; Stellario nemorum-Alnetum glutinosae - Kastner 1938 Lohmeyer 1957; Carici brizoidis- Alnetum glutinosae Horvat 1938 em. Oberd. 1953; Carici remotae- Fraxinetum Koch ex Faber 1936; Pruno padi-Fraxinetum Oberdorfer 1953; Salicetum fragilis Passarge 1957; Salicetum albae Issler 1924. Răspândirea habitatului în geoparc: au fost identificate areale punctiforme, în zona localităţilor Costeşti şi Prejna. Ameninţări: Exploatări forestiere; neadaptarea managementului forestier; afectarea zonelor ripariene; activităţi pastorale necontrolate - în special creşterea caprinelor. 2.6.2. Habitate după clasificarea naţională În Tabelul de mai jos sunt prezentate Habitatele Natura 2000 din sit precum şi corespondenţa la nivel naţional după Doniţă et. al., 2005. Tabelul nr. 5
┌────────────────────────┬─────────────┐
│ │Habitate │
│ │corespondente│
│Habitatul Natura 2000 │după │
│ │clasificarea │
│ │naţională │
├────────────────────────┼─────────────┤
│40A0 * Tufărişuri │R3116, R3123,│
│subcontinentale │R3126, R3127,│
│peri-panonice │ │
├────────────────────────┼─────────────┤
│6210 * Pajişti uscate │ │
│seminaturale şi │ │
│faciesuri cu tufărişuri │R3414 │
│pe substrat calcaros │ │
│-Festuco-Brometalia │ │
├────────────────────────┼─────────────┤
│6430 Comunităţi de │ │
│lizieră cu ierburi │ │
│înalte higrofile de la │R3707 │
│nivelul câmpiilor, până │ │
│la cel montan şi alpin │ │
├────────────────────────┼─────────────┤
│6520 Fâneţe montane │R3803, R3804 │
├────────────────────────┼─────────────┤
│8310 Peşteri în care │ │
│accesul publicului este │R6501 │
│interzis │ │
├────────────────────────┼─────────────┤
│9110 Păduri de fag de │R4110 │
│tip Luzulo-Fagetum │ │
├────────────────────────┼─────────────┤
│9150 Păduri │ │
│medio-europene de fag │R4111 │
│din Cephalanthero-Fagion│ │
├────────────────────────┼─────────────┤
│9180 * Păduri din │ │
│Tilio-Acerion pe │R4117 │
│versanţi abrupţi, │ │
│grohotişuri şi ravene │ │
├────────────────────────┼─────────────┤
│91K0 Păduri ilirice de │R4112, R4I15.│
│Fagus sylvatica │R412I │
│-Arerhonio-Fagion │ │
├────────────────────────┼─────────────┤
│91L0 Păduri ilirice de │ │
│stejar cu carpen │R4127 │
│-Eiythronio-Carpinion │ │
└────────────────────────┴─────────────┘
2.7. Hărţi cu distribuţia speciilor/habitatelor în sit La realizarea hărţilor s-au utilizat date extrase din baza de date întocmită în cadrul temei, ce a cuprins aproximativ 12.000 de intrări. Baza de date a cuprins informaţii asupra distribuţiei speciilor, desprinse din studii publicate sau puse la dispoziţie de către beneficiar - propunerea de Realizare şi implementare a planului de management pentru Geoparcul Platoul Mehedinţi realizată de Muzeul Naţional de Istorie Naturală "Grigore Antipa, Raportul privind monitorizarea speciilor şi habitatelor din Geoparcul Platoul Mehedinţi în scopul îmbunătăţirii managementului şi atingerii obiectivelor de conservare a biodiversităţii - coordonat de Lect. Dr. Nicolai Crăciun, Prof. Dr. Lotus Meşter, Dr. Adrian Ionaşcu, dar mai cu seamă date colectate direct din teren de către echipele implicate în monitorizarea şi cartarea speciilor ce au funcţionat în cadrul temei contractate de SC USI SRL. S-a făcut apel la platforma BIMS - Biodiversity Information Management System, dezvoltată de Autoritatea Centrală pentru Mediu, conform Propunerii Tehnice înaintate în cadrul procedurii de atribuire privind Revizuirea Planului de management al Geoparcului Platoul Mehedinţi. Sistemul informatic a cuprins date cu privire la răspândirea unor specii de floră şi faună, ce înglobează atât informaţia de bază - denumirea genului şi speciei, codul individual al taxonului, localizarea toponimică şi în format de localizare în sistem de coordonate cât şi elemente cu privire la atributele legate de specie - data semnalării, număr de exemplare, observaţii, după caz, în funcţie de informaţia existentă. Pentru cartarea distribuţiei, monitorizarea şi evaluarea elementelor criteriu din cadrul Geoparcului Platoul Mehedinţi s-a avut în vedere Ghidul european de monitorizare care recomandă o grilă de 10X10 Km pentru suprafaţa terestră şi 50x50 km pentru cea marină. Acest fapt se poate realiza numai la nivel naţional, deoarece la nivel regional/local nu se poate face această corelare. În cazul de faţă fiind nevoie de doar 16 astfel de grile pentru a acoperi suprafaţa întregului geoparc şi a zonelor limitrofe. Astfel, acurateţea de lucru devine slabă, valoarea informaţiei diminuându-se considerabil. Deşi în Propunerea tehnică s-a considerat o scară de lucru cu cvadrate de 10x10 kmp, în urma unei analize amănunţite s-a concluzionat că scara de lucru este prea puţin relevantă, informaţia devenind lipsită de specificitate, mult diluată, ne-fiind în măsură a conduce la măsuri de gestiune coerente. Drept pentru aceasta, s-a optat pentru o scară de lucru mai detaliată - cu un nivel de detaliu de 16 ori mai mare, cu cvadrate de 2,5x2,5 kmp. Astfel, ţinând cont de teritoriul din cadrul limitelor Geoparcului Platoul Mehedinţi şi ariile protejate suprapuse acestuia, s-a realizat o împărţire în grile de 2,5x2,5 Km care se suprapun peste caroiajul foilor de hartă româneşti 1:5000 reproiectate în Stereo '70 rezultând, 227 situri de observare. Indicativele de corespondenţă a cvadratelor cu foile de hartă - trapezele cartografice, sunt prezentate în anexe. Transpunerea informaţiei pe suport cartografic a permis generarea hărţilor de distribuţie a speciilor. Pornind de la exigenţele ecologice ale speciilor, continuând cu o analiză atentă a terenului şi integrând datele de răspândire ale speciilor, s-a realizat o modelare a nişei ecologice pentru fiecare specie în parte, modelându-se nişa ecologică a acestora şi delimitându-se arealul de răspândire unde sunt întrunite condiţiile optime de habitat şi unde măsurile de conservare trebuiesc a fi luate cu prioritate. Hărţile cu distribuţia speciilor din cuprinsul Geoparcului Platoul Mehedinţi sunt prezentate în anexe, în ordine alfabetică, pentru fiecare element parte. 2.8. Procese şi relaţii ecologice, socio-economice La nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, au fost identificate ca posibile direcţii de susţinere a unor activităţi cu caracter economic cele din sferele: 1. Exploatării de resurse naturale 1.a. Silvicultura Activităţile silvoculturale ocupă în prezent o suprafaţă semnificativă la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, exploatarea forsetieră continuând în prezent pe suprafeţe extinse, în general în conformitate cu prevederile cuprinse în amenajamentele silvice. Este de dorit ca: - în continuare exploatarea forestieră să se orienteze spre o extragere a exemplarelor mai puţin valoroase - specii extrazonale, alohtone, invazive, debile, crescute din cioate, şi păstrarea speciilor valoroase, în special a celor bătrâne. – ca vârsta medie a arboretelor să crească, iar cel puţin o parte din lemnul mort - cioate, trunchiuri uscate pe picior, ramuri, să se păstreze pe amplasamente. – ca cea mai mare parte din resursă să fie utilizată şi/sau procesată local, ca lemn pentru construcţii, combustibil sau pentru revigorarea unor industrii locale de prelucrare şi meşteşugăreşti. – resursele secundare ale pădurii - vânat, fructe de pădure, ciuperci, să fie intens promovate şi valorificate cu prioritate de către comunităţile locale, prin intermediul cărora să se sprijine şi să se dezvolte iniţiative ce vizează creşterea valorii adăugate, prin care să se genereze şi un brand local. 1.b. Exploatarea resurselor minerale Exploatarea resurselor minerale nu trebuie privită ca o activitate prohibită pe teritoriul Geoparcului Platoul Mehedinţi, ca element opus însăşi temeiului de conservare al arealului. Cu toate acestea, rămâne prioritar interesul de conservare a naturii şi peisajelor, drept pentru care se impune luarea unor măsuri corect dimensionate menite a diminua amprenta proiectelor în cauză, fiind de dorit o aplicare a abordărilor de tip Biodiversity offset ce presupun: - realizarea unei evaluări ante proiect însoţită de o cuantificare a valorii intrinseci a elementelor susceptibile de a face obiectul impactului; – asumarea unui program coerent şi relevant de monitorizare pe toată durata de viaţă a obiectivului prin care să se stabilească dinamica factorilor de mediu şi să faciliteze evaluarea permanentă a relevanţei soluţiilor asumate; – aplicarea unor măsuri viabile de restaurare ecologică menite a stinge impactul generat, încă din etapele iniţiale ale proiectului de exploatare; Astfel, standardele de mediu aplicate trebuie să exceadă prevederile de ordin general, raliindu-se obiectivelor de conservare ale Geoparcului Platoul Mehedinţi. Arătăm aici şi relevanţa Ghidului "Non-energy mineral extraction and Natura 2000" editat de Comisia Europeană - ianuarie 2010 aplicabil cel puţin la nivelul perimetrului desemnat ca SCI. Este de dorit: - a se încuraja iniţiative locale de exploatare a resurselor minerale în cadrul unor perimetre restrânse, de mici dimensiuni - până la 3 ha care să asigure fluxul de materiale de construcţie locale atât de necesar pentru modernizarea şi extinderea infrastructurii tehnico-edilitare, ca premisă de dezvoltare a ansamblului socio-economic de la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi; – a se încuraja iniţiative legate de exploatarea şi valorificarea resurselor de ape minerale şi/sau plate prin sprijinirea comunităţilor locale în a-şi dezvolta propriile puncte de îmbuteliere sau chiar procesare secundară - producerea de sucuri; astfel de proiecte pot fi integrate în soluţiile de realizare a reţelelor de ape potabile; 1.c Utilizarea resurselor energetice alternative Gradul înalt de izolare a comunităţilor locale, dispersia conacelor, face viabilă abordarea unor soluţii de utilizare a energiilor alternative, neconvenţionale, impactul de mediu, inclusiv cel asupra peisajului rămânând mai modest exprimat decât în cazul extinderii şi modernizării reţelelor aeriene. Eficienţa economică va fi la rândul său mai înaltă, o astfel de soluţie putând reprezenta un model de abordare sustenabilă. Este de dorit ca astfel de proiecte energetice să deservească în primul rând comunităţile locale, fiind orientate spre satisfacerea nevoilor proprii, fireşti de dezvoltare şi mai puţin orientate spre o producţie economică. 2. Practicile agricole 2.a. Posibilităţile de înfiinţare a unor culturi agricole înalt productive rămâne limitată la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi datorită particularităţilor ecologice ale teritoriului. O valorificare în acest sens va urmări dezvoltarea ramurilor pomiculturii - aşa cum este cazul vastelor livezi din zonele de est ale Geoparcului Platoul Mehedinţi. În rest practicile agricole rămân limitate la cele tradiţionale, de subzistenţă. O soluţie în acest sens ar putea veni ca urmare a bio- şi/sau eco-certificării unor produse sau de asociere cu un brand local prin care să se poată justifica o creştere a valorii de piaţă şi generarea de venituri către populaţia locală. 2.b. Soluţiile cele mai potrivite din punct de vedere regional sunt cele legate de ramurile zootehnice, teritoriul pretându-se în ansamblul său la creşterea animalelor - în special vite mari. Se impune aplicarea unor măsuri judicioase, adecvate, de utilizare a resurselor, stabilindu-se în mod atent capacitatea de suport a pajiştilor - în baza amenajamentelor silvo-pastorale, dar şi organizarea atentă a punctelor de adăpare şi adăpost temporar. 3. Dezvoltarea turismului Dezvoltarea acestui sector economic ar fi în măsură a genera alternative viabile, extrem de profitabile pentru comunităţile locale. Cu toate acestea dependenţa strictă de infrastructură - atât căi de comunicaţie cât şi facilităţile de cazare, la care se adaugă lipsa unor reţele de prestatori de servicii - spre exemplu, nu există nici un fel de facilităţi de cazare, hotelizare, alimentaţie publică - cu excepţia unor modeste puncte de alimentare săteşti face ca întreg teritoriul Geoparcului Platoul Mehedinţi să rămână puţin permeabil turismului. 2.9. Starea actuală de conservare a habitatelor şi speciilor Conceptul de "statut de conservare favorabil" este definit în articolul 1 al directivei habitate în funcţie de dinamica populaţiilor de specii, tendinţe în răspândirea speciilor şi habitatelor şi de restul zonei de habitate. - Natura 2000 şi pădurile, C.E. Articolul 4 al Directivei 92/43/CEE afirmă în mod clar că de îndată ce o arie este constituită ca sit de importanţă comunitară, aceasta trebuie tratată în conformitate cu prevederile Articolului 6. Înainte de orice se vor lua măsuri ca practicile de utilizare a terenului să nu provoace degradarea valorilor de conservare ale sitului. Obiectivele impuse de Directiva 92/43/CEE impun menţinerea sau îmbunătăţirea statutului de conservare a habitatelor de interes comunitar. În fapt această stare de conservare trebuie asigurată pentru habitate la nivelul întregii ţări, în funcţie de reprezentativitatea fiecărui tip de habitat, urmând a fi stabilite măsurile necesare. În cazul unui habitat forestier, starea de conservare este dată de totalitatea factorilor ce acţionează asupra sa şi asupra speciilor tipice şi care îi poate afecta pe termen lung răspândirea, structura şi funcţiile, precum şi supravieţuirea speciilor tipice. Această stare se consideră favorabilă atunci când sunt îndeplinite condiţiile - Directiva 92/43/CEE, Comisia Europeană 1992: - arealul natural al habitatului şi suprafeţele pe care le acoperă în cadrul acestui areal sunt stabile sau în creştere; – habitatul are structura şi funcţiile specifice necesare pentru conservarea sa pe termen lung, iar probabilitatea menţinerii acestora în viitorul previzibil este mare; – speciile care îi sunt caracteristice se află într-o stare de conservare favorabilă. Condiţiile regăsite în zona investigată conformă starea de favorabilitate a habitatelor prin menţinerea stabilă a arealului acestora şi lipsa unor intervenţii drastice de limitare a posibilităţilor de menţinere pe anumite suprafeţe - de exemplu tăieri rase. Evaluarea stării de conservare pentru toate elementele de interes conservative de la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, este prezentată sintetic în matricea de mai jos: Tabel nr. 6
┌───────────────────────────┬──────────┐
│Element criteriu │Stare de │
│ │conservare│
├───────────────────────────┼──────────┤
│40A0* Tufărişuri │ │
│subcontinentale │Favorabil │
│peri-panonice │ │
├───────────────────────────┼──────────┤
│5130 Formaţiuni de │ │
│Juniperus communis pe │Favorabil │
│tufărişuri sau păşuni │ │
│calcaroase │ │
├───────────────────────────┼──────────┤
│6210* Pajişti uscate │ │
│seminaturale şi faccesuri │Favorabil │
│cu tufărişuri pe substrat │ │
│calcaos -Festuco Brometalia│ │
├───────────────────────────┼──────────┤
│6430 Comunităţi de lizieră │ │
│cu ierburi înalte higrofile│Favorabil │
│de la nivelul câmpiilor │ │
│până la cel montan şi alpin│ │
├───────────────────────────┼──────────┤
│6520 Fâneţe montane │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│8160* -R6115 Comunităţi │ │
│daco-balcanice pioniere pe │Favorabil │
│grohotişuri mobile cu │ │
│Achnatherum calamagrostis │ │
├───────────────────────────┼──────────┤
│8310 Peşteri în care │ │
│accesul publicului este │Favorabil │
│interzis │ │
├───────────────────────────┼──────────┤
│9110 Păduri de fag de tipul│Favorabil │
│Luzulo-Fagetum │ │
├───────────────────────────┼──────────┤
│9150 Păduri sud-est │ │
│carpatice de fag -Fagus │ │
│sylvatica şi brad -Abies │Favorabil │
│alba cu Cephalanthera │ │
│damassotiium │ │
├───────────────────────────┼──────────┤
│9180* Păduri din │ │
│Tilio-Accrion pc versanţi │Favorabil │
│abrupţi, grohotişuri │ │
│şiravene │ │
├───────────────────────────┼──────────┤
│91K0 Păduri ilirice de │ │
│Fagus sylvatica │Favorabil │
│-Aremonio-Fagion │ │
├───────────────────────────┼──────────┤
│91L0 Păduri ilirice de │ │
│stejar cu carpen │Favorabil │
│-Erythronio-Carpiniori │ │
├───────────────────────────┼──────────┤
│91E0* -R4402 Păduri │ │
│daco-getice de lunci │ │
│colinare de anin negru │Favorabil │
│-Almts glutinosa cu │ │
│Stellaria nemorum │ │
├───────────────────────────┼──────────┤
│9530* -R4218 Păduri-rarişti│ │
│sud-est caipatice de pin │Favorabil │
│negru -Pinus nigra ssp. │ │
│banatica cu Genista radiata│ │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Neptis hylas │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Coenagrion mercuriale │Neconoscut│
├───────────────────────────┼──────────┤
│Lucanus cervits │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Ceratnbyx cerdo │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Morimus fimereus │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Austropotamobius torrentium│Necunoscut│
├───────────────────────────┼──────────┤
│Chilostoma banaticum │Necunoscut│
├───────────────────────────┼──────────┤
│Paracaloptenus │Favorabil │
│caloptenoides │ │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Barbus meridionalis │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Sabanejewia aurata │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Cottus gobio │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Bombina variegata │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Triturus cristatus │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Salamandra salamandra │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Triturus vulgaris vulgaris │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Pelobates fuscus │Neconoscut│
├───────────────────────────┼──────────┤
│Bufo bufo │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Rana esculenta │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Rana ridibunda │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Rana dalmatina │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Rana temporaria │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Bufo viridis │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Hy la arbórea │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Testudo hermanni │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│A blepharus kitaihelli │Neconoscut│
├───────────────────────────┼──────────┤
│Emys orbicularis │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Lacerta viridis │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Lacerta agilis │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Lacerta praticoía │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Lacerta vivípara │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Podareis muralis │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Anguis fragilis │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Coronelía austriaca │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Natrix natrix │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Natrix tesselata │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Coluber caspius │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Vípera ammodytes │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Vípera berus │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Erinaceus concolor │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│C rocidura suaveolens │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Rhinolophus hipposideros │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Rhinolophus euryale │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Rhinolophus blasii │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Miniopterus schreibersi │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Myotis capaccinii │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Myotis bechsteini │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Rhinolophus ferrumequinum │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Myotis myotis │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Myotis blythii │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Barbastella barbastellus │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Plecotus auritus │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Neomys anomalus │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Sciurus vulgaris │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Myoxus glis │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Maries martes │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Caniş lupus │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Ursus arctos │Neadecvat │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Felis silvestris │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Cervus elaphus │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Capreolus capreolus │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Sus scrofa │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Himantoglossum caprinum │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Campanulla serrata │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Anas platyrhynchos │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Anas querquedula │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Ardea cinerea │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Ciconia nigra │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Ciconia ciconia │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Pernis apivorus │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Aquila pomarina │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Aquila chrysaetos │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Aquila heliaca │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Hieraeetus pennatus │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Circaetus gallicus │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Buteo buteo │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Falco tinnunculus │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Falco subbuteo │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Falco columbarios │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Falco peregrinas │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Coturnix coturnix │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Perdix perdix │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Bonasa bonasia │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Phasianus colchicus │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Gallínula chloropus │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Fúlica atra │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Actitis hypoleucos │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Charadrius dubius curonicus│Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Vanellus vanellus │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Columba palumbus │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Columba oenas │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Streptopelia decaocto │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Streptopelia turtur │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Cucu/us canorus │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Buho hubo │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Strix uralensis │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Strix aluco │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Athene noctua │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Asio otus │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Otus scops │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Caprimidgus europaeus │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Apus apus │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Apus melba │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Alcedo atthis │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Upupa epops │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Merops apiaster │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Jynx torquilla │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Picus viridis │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Picus canus │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Dendrocopos major │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Dendrocopos syriacus │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Dendrocopos medius │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Dendrocopos leucotos │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Dendrocopos minor │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Dryocopus martius │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Picoides tridactylus │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Alauda arvensis │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Galerida cristata │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Lullula arhorea │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Hirundo rustica │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Hirundo daurica rufa │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Delichon urbica │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Ptyonoprocne rupestris │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Oriolus oriolus │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Garrulus glandarius │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Pica pica pica │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Corvus monedula │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Corvus corone cornix │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Corvus corax │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Parus palustris │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Parus lugubris │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Parus cristatus │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Parus ater │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Parus caeruleus │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Parus major │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Aegithalos caudatus │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Sitta europaea caesia │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Certhiafamiliaris │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Cinclus cinclus aquaticus │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Traglodytes troglodytes │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Sylvia atricapitta │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Sylvia curruca │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Sylvia communis │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Sylvia nissoria │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Hippolais icterina │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Phylloscopus collybita │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Phylloscopus sibilatrix │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Regulus ignicapillus │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Ficedula albicollis │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Ficedula parva │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Muscícapa striata │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Prunella modularis │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Saxícola rubetra │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Saxícola torquata │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Oenanthe oenanthe │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Oenanthe hispánico │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Montícola saxatilis │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Phoenicurus ochmros │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Phoenicurus phoenícurus │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Erithacus rubecula │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Luscinia megarhynchos │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Luscinia luscinia │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Turdus torquaíus │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Turdus menrula │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Turdus philomelos │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Turdus viscivorus │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Turdus pilaris │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Turdus ilíacus │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Anthus trivialís │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Motacila cinerea │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Motacila alba │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Motacila flava │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Lanius collurio │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Lanius minor │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Stumus vulgaris │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Passer domesticus │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Passer montanus │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Passer hispaniolensis │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Fringilla coelebs │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Fringilla montifringilla │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Serinus serinus │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Carduelís chloris │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Carduelis cannabina │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Carduelís carduelis │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Pyrrhula pyrrhula │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Emberiza citrinella │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Emberiza hortulana │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Emberiza cia │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Emberiza cirlus │Favorabil │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Coccothraustes │Favorabil │
│coccothraustes │ │
└───────────────────────────┴──────────┘
2.10. Informaţii socio-economice şi culturale 2.10.1. Sărbători tradiţionale În majoritatea localităţilor din cuprinsul Geoparcului Platoul Mehedinţi se desfăşoară annual manifestări tradiţionale legate de diverse evenimente, asociate unor date din calendarul religios, tradiţional sau laic, amintind aici: - Sărbătoarea liliacului: com. Ponoarele - a doua duminică a lunii mai din fiecare an; – Festivalul de ceramică populară de la Şiseşti; – Sărbătoarea Peşterii Topolniţa: com. Cireşu – Festivalul de muzică populară Ponoare, Ponoare! – Sărbătoarea Peşterii de la Balta; – Măsurişul oilor - satele montane; – Sărbătoarile Fii satului: comunele Ilovăţ, Cireşu - Bunoaica; – Festivalul Oalelor şi Sarmalelor: comuna Şiseşti; – Festivalul naţional de folclor Munte, munte, brad frumos! - Baia de Aramă; – Nedeile - asociate unor sărbători religioase, organizate la diverse date. 2.10.2. Repere arhitecturale şi culturale Conform Legii nr. 5 din 2000 de amenajare a teritoriului naţional, secţiunea a III-a arii protejate, la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi sunt prezente următoarele elemente de reper de ordin arhitectural şi cultural: - Biserica Sf. Dumitru Oraşul Baia de Aramă, satul Negoieşti – Biserica Sf. Nicolae Comuna Balta, satul Valea Ursului – Schitul Topolniţa Comuna Izvorul Bârzii, satul Schitul Topolniţei – Casa Polina Omir Comuna Siseşti, satul Siseşti – Casa de lemn Maria Moaca Comuna Izvorul Bârzii, satul Schitul Topolniţei – Trei mori de lemn Comuna Ponoarele, satul Ponoarele – Unităţi administrativ-teritoriale cu concentrare foarte mare a patrimoniului construit cu valoare culturală de interes naţional: Baia de Aramă, Balta, Brezniţa-Ocol, Izvorul Bârzii, Ponoarele, Siseşti La nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi se remarcă soluţiile arhitecturale tradiţionale ce au făcut apel nu doar la o iscusită îmbinare a materialelor locale, dar şi la o arhitectură aparte, cu o funcţionalitate înaltă. Gospodăriile tradiţionale, denumite "conace", sunt risipite în teritoriu, renarcându-se existenţa ocoalelor împrejmuite de ziduri înalte de piatră, comune în unele sectoare cu spaţiile destinate locuirii sau anexelor gospodăreşti. În vetrele satelor structura comasată a conacelor conduce la apariţia unor uliţe delimitate de structuri murale continue, umbrite. Se remarcă structura unor elemente funcţionale conexe gospodăriilor, cum sunt beciurile, adăposturile de animale sau vărăriile, ce sunt semi-îngropate în pământ, ca soluţie ingenioasă de eficientizare energetică prin creşterea inerţiei termice, oferind un climat răcoros pe timpul verii şi o bună izolare şi conservare a temperaturii pe timpul iernii. 2.10.3. Utilizarea terenurilor Modul de utilizare a terenurilor evidenţiază profilul funcţional al unei unităţi administrative, precum şi modul de intervenţie al factorului antropic în mediul natural. În lipsa unei cartări cadastrale exacte, o evaluare a categoriilor de folosinţă s-a realizat după Formularul standard de desemnare a sitului, la nivelul căruia sunt listate următoarele categorii, descrise după sistemul CORINE - CLC: Tabel nr. 7
┌───┬────────────────────────┬─────────┐
│ │CLC │ │
│Cod│ROSCI0198 Platoul │Suprafaţă│
│ │Mehedinţi si Geoparcul │ │
│ │Platoul Mehedinţi │ │
├───┼────────────────────────┼─────────┤
│112│Spaţiu urban discontinuu│3415.95 │
│ │şi spaţiu rural │ │
├───┼────────────────────────┼─────────┤
│211│Terenuri arabile │4363.94 │
│ │neirigate │ │
├───┼────────────────────────┼─────────┤
│221│Vii │913.94 │
├───┼────────────────────────┼─────────┤
│222│Livezi │2140.19 │
├───┼────────────────────────┼─────────┤
│231│Păşuni secundare │22428.28 │
├───┼────────────────────────┼─────────┤
│242│Zone de culturi complexe│3122.69 │
├───┼────────────────────────┼─────────┤
│ │Terenuri predominant │ │
│243│agricole în amestec cu │17834.32 │
│ │vegetatie │ │
├───┼────────────────────────┼─────────┤
│311│Păduri de foioase │44755.87 │
├───┼────────────────────────┼─────────┤
│312│Păduri de conifere │246.5 │
├───┼────────────────────────┼─────────┤
│313│Păduri mixte │4263.59 │
├───┼────────────────────────┼─────────┤
│321│Pajişti naturale │31.93 │
├───┼────────────────────────┼─────────┤
│ │Zone de tranziţie cu │ │
│324│arbuşti -în general │5206.66 │
│ │defrişate │ │
├───┼────────────────────────┼─────────┤
│332│Stâncării │63.53 │
├───┼────────────────────────┼─────────┤
│333│Areale cu vegetaţie rară│69.86 │
└───┴────────────────────────┴─────────┘
2.10.4. Situaţia juridică a terenurilor O situaţie din punct de vedere juridic asupra terenurilor nu poate fi realizată cu exactitate la ora actuală, în lipsa unui cadastru exact al proprietăţilor, a numărului mare de situaţii litigioase, dar şi a lipsei datelor de identificare a proprietarilor actuali. Cu toate acestea relevanţa acestui demers rămâne limitată, aplicarea legislaţiei specifice în vigoare, prin care regimul de arie naturală protejată este stabilit indiferent de destinaţia şi situaţia juridică terenului, iar respectarea acestui regim este obligatorie. Astfel, normele de gestiune conservativă din cadrul prezentului Plan de management, vor deveni imperative şi prioritare, aplicarea acestora însă trebuind să se realizeze cu respectarea prevederilor legale, ţinându-se cont de condiţiile economice, sociale şi culturale ale comunităţilor locale, precum şi de particularităţile regionale şi locale ale zonei. 2.10.5. Administratori şi gestionari O situaţie din punct de vedere al sistemelor de administrare şi gestiune a terenurilor nu poate fi realizată cu exactitate la ora actuală, în lipsa unui cadastru exact al proprietăţilor, a numărului mare de situaţii litigioase, dar şi a lipsei datelor de identificare a proprietarilor actuali, precum şi a unor situaţii exacte legate de drepturile de uzufruct asupra terenurilor. Aşa cum se arată şi în secţiunea anterioară. administrarea şi gestiunea terenului se va face ţinându-se cont cu prioritate de principiile de conservare ale sitului, atât Planurile de amenajare a teritoriului - PUG, PUZ, PATJ, precum şi Amenajamentele silvice, trebuind a fi actualizate şi armonizate cu prevederile din cadrul prezentului Plan de management, conform legislaţiei specifice în vigoare. Responsabilitatea de administrare revine Administraţiei Geoparcului Platoul Mehedinţi, în baza Convenţiei de administrare încheiată cu Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor. CAP. 3 EVALUAREA PRINCIPALELOR ASPECTE LEGATE DE SPECIFICUL GEOPARCULUI PLATOUL MEHEDINŢI ŞI ARIILOR PROTEJATE DIN ACEASTĂ ZONĂ 3.1. Evaluarea aspectelor legate de biodiversitate. Presiuni şi ameninţări În Geoparcului Platoul Mehedinţi întâlnim o mare varietate de tipuri de păduri naturale şi seminaturale alături de o suprafaţă relativ mică de pajişti montane. Acest ansamblu păduri - pajişti alcătuieşte o reţea de ecosisteme valoroase pentru conservarea biodiversităţii parcului, cotaţia maximă fiind în zonele de protecţie integrală. În cele ce urmează prezentăm câteva dintre categoriile de impact cele mai importante, evidente şi răspândite întâlnite la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi: Metoda de studiu pentru analiza categoriilor de impact Pentru a fi în măsură a evalua starea de conservare a perimetrului studiat, în modul cel mai obiectiv cu putinţă şi pentru a putea obţine o analiză comparabilă, atât în timp, cât şi din punct de vedere spaţial, s-a aplicat o metodologie de analiză a fiecărei categorii de impact preluând sistemul codificat de la nivelul siturilor Natura 2000. Pornind de la principiul propus de Leopold pentru evaluarea impactului asupra mediului, larg utilizat în documentaţiile tehnice de specialitate, am adaptat la categoriile de impact considerate atributele "magnitudine", respectiv "importanţa". Atributul magnitudine este utilizat în acest context pentru a exprima scara de extindere a impactului. Exprimarea scării de extindere a impactului este facuta procentual, iar pentru o mai bună ilustrare, s-a utilizat un cod de culori: Atributul importanţa este utilizat în acest context pentru a exprima semnificaţia impactului. Exprimarea semnificaţiei impactului este facuta procentual, iar pentru o mai buna ilustrare, s-a utilizat un cod de culori. Pentru interpretarea impactului cumulat, este propusă o înmulţire a notelor alocate indicilor magnitudine cu intensitate. Se obţine astfel o notă a impactului cumulat cuantificabilă şi comparabilă între diferitele alternative sau stări/faze ale etapelor de management. Scorul calculat pentru categoriile de impact este prezentat sintetic în Anexa nr. 3 . Celor 168 de categorii de impact le revine un scor echivalent cu "0" pentru zonele pristine, virgine, de unde lipseşte orice fel de impact antropic. O astfel de situaţie rămâne însă ipotetică şi improbabilă dată fiind extinderea unor categorii de impact antropic ce vin să afecteze chiar şi indirect suprafeţe extinse - de exemplu ploi acide, schimbări climatice - manifeste prin efecte superpozabile unor categorii de impact: uscare, evoluţie ecocenotică. Pe de altă parte, într-un caz ipotetic, de impact maximal, unde într-o anumită zonă dată să fie manifeste toate categoriile de impact, la o magnitudine şi intensitate maximală, scorul va fi de 168 X 10 X 10 = 16.800 pentru fiecare element criteriu - specie sau habitat. Astfel, plaja de manifestare devine una extrem de largă. Se poate obţine un scor înalt datorită unei manifestări extinse a magnitudinii şi importanţei diferitelor categorii de impact, fără însă atinge valori individual calculate semnificative, astfel încât manifestarea acestora să se reflecte asupra elementelor criteriu doar ipotetic, indirect. În acelaşi timp se poate obţine un scor scăzut, însă manifestarea unei categorii de impact asupra unui element criteriu să facă fie deosebit de înaltă, compromiţându-i starea de conservare. Scorul de obţinut nu este în măsura a oglindi cu suficientă fidelitate nivelul impactului cumulat al tuturor categoriilor de impact. Scorul rezultat permite însă o comparare între diferite faze de implementare a Planului de management, eventuale alternative ale acestuia, abordări locale. Este bine ca pentru fiecare categorie să fie discutată situaţia pre- respectiv post-implementare, pentru a se putea observa şi cuantifica efectul asupra fiecărui element criteriu. Scorul impactului cumulat rămâne o valoare relativă, deschizând însă calea spre o facilă comparare, aşa cum arătăm mai sus între diferite alternative sau stări/faze ale Planului de management. La analiza elementelor de risc şi presiune ce au fost identificate la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, scorul total - general a fost evaluat la 35545 de puncte - vezi Anexa 3, în timp ce scorul cumulat pentru elementele criteriu ce au stat la baza desemnării sitului a fost de 16117 puncte - vezi Anexa 4. Comparând scorul obţinut cu situaţia de la nivelul altor situri sau proiecte cu impact potenţial asupra factorilor de mediu, putem afirma că acesta se situează pe o treaptă relativ înaltă, ce indică un risc major asupra elementelor de conservat, impunându-se asumarea unor măsuri active de gestiune în scopul limitării şi acolo unde este posibil a stingerii efectelor. Categoriile de impact cu efectul cel mai înalt sunt cele asociate defrişării pădurilor - .164 şi a exploatării fără reîmpădurire -.167 - câte 3238 puncte, remarcându-se un impact major de asemenea al activităţilor de ardere - incendiere - cu un scor de 1818 puncte - scor înalt atât la nivelul întregului sit cât mai cu seamă la nivelul elementelor criteriu ce au stat la baza desemnării sitului. Scoruri înalte ale impactului au fost obţinute şi pentru categoriile de impact asociate braconajului, depozitării necontrolate de deşeuri şi poluării cursurilor de ape. Situaţia reflectă în fapt starea de fapte de la nivelul Geoparcului Mehedinţi, unde de la bun început se remarcă un management defectuos, nepotrivit, al arboretelor, cu extragerea selectivă a exemplarelor valoroase, tăieri rase, mobilizări de material lemnos din zone lipsite de drumuri forestiere cu târârea lemnului şi degradarea accentuată a factorilor de mediu - în special sol şi apă, activităţi ce se desfăşoară în unele perimetre necontrolat, lipsind un plan unitar de gestiune. Se remarcă cantitatea redusă de lemn mort de la nivelul arboretelor strâns în mod constant de către comunităţile locale. O prezenţa laxă, necontrolată, a comunităţilor locale conduce la un deranj permanent al habitatelor naturale. Se impune aşadar o abordare integrată, unitară, decisă în direcţia gestiunii conservative, pe următoarele direcţii prioritare: 1. Adaptarea gestiunii forestiere la obiectivele de conservare prin: a. păstrarea arborilor bătrâni - peste 100 ani, la densităţi de minimum 5 exemplare/ha; b. renunţarea la tăierile rase şi adaptarea lucrărilor conform normelor de exploatare T1 sau codru-grădinărit, respectiv abandonarea oricăror lucrări şi intervenţii în zonele de protecţie strictă; excepţie se va face în zonele unde se doreşte păstrarea tufărişurilor de liliac - Syringa vulgaris unde se va permite o extragere a arborilor, păstrându-se densităţi reduse de 500-800 arbori maturi/ha, aspectul arboretului rămânând deschis - pădure rară; c. păstrarea subarboretului; d. renunţarea la extragerea lemnului mort şi păstrarea a cel puţin 2 arbori uscaţi pe picior/ha, a unui număr de minimu 10 cioate sau trunchiuri prăbuşite/ha şi a unor volume de minimum 10 mc/ha de ramuri uscate în 3-5 pile; e. interzicerea târârii - corhănirii lemnului; f. extragerea cu prioritate a speciilro invazive - salcâm, cenuşer; g. asumarea acţiunilor de reîmpădurire doar cu specii autohtone, caracteristice etajului de vegetaţie; h. realizarea de microhabitate, nişe adăpost şi hrănitori; 2. Un control mai bun al practicilor agricole şi interzicerea incendierii pajiştilor; 3. O gestiune adecvată a deşeurilor; 4. Iniţierea unor măsuri active de igienizare a albiilor; Iniţierea unui program de educare, informare şi responsabilizare a comunităţilor locale. 102. Tundere/tăiere Suprafeţele utilizate pentru asigurarea materialului vegetal pentru creşterea animalelor ocupă un procent important din suprafeţele agricole. Odată cu creşterea etajelor altitudinale, balanţa se schimbă în favoarea asigurării materialului furajer, existând constrângeri importante în posibilităţile de instalare a unor culturi agricole. Spre zonele mai joase, posibilităţile de păşunare sunt mai extinse - spaţial şi temporar, astfel încât cererea de material vegetal furajer este mai redusă. Recoltarea fânului în mod tradiţional, prin intermediul a două episoade de cosire, reprezintă una din tehnicile adoptate şi în conservarea naturii pentru creşterea indicilor de biodiversitate. Fânaţele păstrează un număr mare de specii de floră, fiindu-le asociate specii valoroase de faună. Cositul tradiţional, prin ritmul lent de intervenţie şi suprafeţele limitate afectate, dau posibilitate speciilor de faună să se retragă, surprinzând de asemenea speciile de floră în etape de anteză diferite, inclusiv de fructificaţie, fapt ce permite o bună propagare şi menţinerea diversităţii botanice. În plus, la nivelul limitelor de proprietate sau a unor limite naturale se păstrează bogate zone de ecoton cu buruienişuri perene şi tufărişuri ce reprezintă valoroase rezervoare de biodiversitate. Episoadele de cosire repetată, în afara perioadelor de fructificaţie ale speciilor ierboase - în special dicotiledonate, conduc la o pauperizare a covorului vegetal şi distorsiunea acestuia spre un facies dominat de specii de graminee. Astfel, productivitatea şi capacitatea de suport a fânaţelor scade semnificativ, nivelul de biodiversitate scăzând de asemenea drastic. La nivelul unor fânaţe situate în proximitatea căilor de acces sau insuficient supravegheate s-a observat un fenomen de cosire abuzivă, necontrolată, repetată ce a condus la distorsiunea profundă a zonelor marginale, fiind expuse suplimentar fenomenelor de ruderalizare. În funcţie de obiectivul de conservare de la nivelul unei anumite regiuni, episoadele de cosire pot fi adaptate, astfel încât să se asigure şi supravieţuirea speciei ţintă. În cazul unei specii de floră, cosirea se va realiza la sfârşitul fructificaţiei şi împrăştierea seminţelor; în cazul unei specii de faună cosirea se va realiza la finele perioadelor sensibile - ex. pentru specii de păsări, cum ar fi cârstelul de câmp - Crex crex, ce cuibăresc pe sol, la sfârşitul perioadei de cuibărit; pentru o specie de fluture, la terminarea ciclului biologic. Practicarea cosirilor în tablă de şah sau în alternanţă poate asigura supravieţuirea speciilor asociate fânaţelor şi implicit menţinerea unor indici de biodiversitate înalţi. Din păcate, aplicarea Politicilor Agricole Comune, contravine pe alocuri principiilor durabile de exploatare a fânaţelor, impunând termene limită, inclusiv în realizarea cosirilor, la care trebuie să se conformeze toţi deţinătorii de terenuri. Fără a exista o corelare a ritmurilor ecosistemice locale cu calendarul impus de politicile agrare de acordare a subvenţiilor, îşi fac apariţia fenomene de pauperizare a fânaţelor prin aplicarea mult prea timpurie a cosirilor. Cosirile necontrolate din zone ruderale, de ecoton, rigole, conduc la întreruperi ale unor habitate ce funcţionează ca adevărate coridoare ecologice, cu relevanţă deosebită pentru speciile de - microfaună. Cosirile necontrolate din zonele de lizieră, sau chiar de la interiorul pădurilor - luminişuri, poieni, enclave au un impact deosebit, speciile de faună de interes cinegetic fiind private de surse importante de hrană. Impactul cosirilor mecanizate - fie că este vorba de mijloace de mare capacitate sau motocositori este amplificat de capacitatea mare de lucru, ce conduce la o denudare rapidă a covorului vegetal şi limitează posibilităţile de retragere a speciilor de faună şi anulează posibilitatea păstrării unor zone limitrofe de refugiu. În plus riscul de impact direct - mortalitate pentru multe specii de faună este cu mult mai mare. Acţiunea neselectivă, extrem de brutală a cositorilor mecanice, duce la distrugerea cuiburilor de la sol, omorârea speciilor de microfaună - herpetofaună, mici mamifere, insecte. Reglarea sistemelor de cosire la un nivel foarte jos, aproape de sol, conduce la îndepărtarea în totalitate a părţilor supraterane a speciilor vegetale, eliminând orice posibilitate de utilizare a sursei trofice până la refacerea covorului vegetal, ce poate dura până la 10-14 zile; în cazul cosirilor mecanice, majoritatea micro-habitatelor - muşuroaie, mici denivelări, sunt eliminate, întreaga tarla de lucru devenind uniformizată, monotonă. Practicile recente de balotare a fânului şi transportul acestuia imediat după uscare în perimetre adăpostite, conduce la eliminarea unor alte micro-habitate reprezentate de căpiţe. La nivelul căpiţelor ce se păstrau în unele cazuri până spre primăvara următoare, se adăposteau o serie întreagă de specii de faună, păstrându-se la nivelul tarlalelor cantităţi însemnate de propaguli - seminţe de plante, ponte de insecte, ce colonizau rapid fânaţele-sursă. La nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi se observă o accentuare a fenomenelor de cosire mecanică, chiar şi în cazul suprafeţelor reduse; de la nivelul tarlalelor extinse fânul cosit şi uscat este balotat şi transportat la scurtă vreme. 140. Păşunat Impactul asociat păşunatului de regulă este asociat efectelor necontrolate ale acestuia, manifeste odată cu instalarea suprapăşunării. Suprapăşunarea duce la o pauperizare severă a covorului vegetal, dispariţia aproape în totalitate a speciilor de dicotiledonate, apariţia unor martori torenţiali şi erozivi, tasare a solurilor, pe de altă parte. Stabilirea unui echilibru legat de păşunat este extrem de importantă pentru ariilor protejate ce în esenţa lor îşi propun în fapt promovarea activităţilor tradiţionale, prietenoase mediului, aşa cum este cazul creşterii animalelor în sisteme de stabulaţie deschise, semi-libere. Instalarea suprapăşunatului conduce la o degradare rapidă a pajiştilor, fenomenul fiind urmat de efecte ce anulează capacitatea de suport a pajiştilor - alunecări de terenuri, eroziuni, invazia cu specii ruderale. Impactul păşunatului în zonele forestiere este şi mai însemnat. Vitele nu numai că ajung să consume sursa trofică a speciilor de interes cinegetic - ce apoi în căutare de hrană pătrund în culturi unde produc daune însemnate, dar afectează profund structura pădurii, îndepărtând subarboretul, deranjând speciile cuibăritoare de la nivelele joase. Asociat activităţilor de păşunat îi sunt asociate fenomenele de târlire şi adăpare. În condiţile în care la nivelul păşunilor nu sunt organizate corespunzător spaţii de târlire, fenomene de tasare, ruderalizare şi suprapăşunat devin extrem, reversibilitatea fenomenelor ajungând să depăşească câteva decade. De asemenea, dacă în proximitatea păşunilor nu sunt organizate puncte de adăpare în măsură a satisface nevoile şeptelului, vor apărea afectări grave ale habitatelor adiacente, un efect deosebit de sever instalându-se acolo unde animalele sunt lăsate sau chiar îndrumate să se adape din cursurile sau suprafeţele de ape naturale. Afectarea malurilor devine profundă, iar valoroasele asociaţii vegetale ripariene sunt complet distruse. Păşunatul necontrolat este practicat la nivelul zonei studiate şi în interiorul unor formaţiuni nemorale, în special în interiorul pădurilor - rare de cvercinee - zona Brezniţa, fenomenul având un aport suplimentar în simplificarea biocenozelor. 141. Abandonarea sistemelor pastorale Această categorie de impact se opune păşunatului - suprapăşunatului şi se instalează atunci când capacitatea de suport a pajiştilor nu este satisfăcută. Ca urmare se instalează o succesiune de vegetaţie ce tinde spre împădurire, trecând însă printr-o serie întreagă de faze şi etape la nivelul cărora apar speciile de floră pioniere, alohtone sau invazive, într-un ritm accelerat, efectele asociate conducând la proliferarea unor specii de faună ubicviste. Etapa iniţială dominată de speciile pioniere şi invazive poate să se întindă pe mai multe decade. În consecinţă, capacitatea de suport a pajiştilor este anulată, biodiversitatea scăzând drastic. 160. Managementul general al pădurilor Managementul general al pădurilor rămâne orientat relativ îngust, spre producţia primară de masă lemnoasă, aspectele legate de conservarea unor funcţii sau servicii derivate fiind de regulă ignorate. Cu toate acestea rămân, din păcate, adeseori limitate la nivel declarativ, iniţiative legate de o redirecţionare a intereselor de gestiune forestieră. În ceea ce priveşte gestiunea trupurilor forestiere, tendinţa a fost de rezinificare - promovare a arboretelor de răşinoase în detrimentul celor de amestec şi de foioase. Impactul acestei categorii rămâne semnificativ, fiind în măsură a conduce la o afectare în ansamblu a sitului, dar şi în mod direct a unei mari părţi a elementelor criteriu asociate acestuia. 164. Defrişarea pădurilor Lucrările de defrişare a pădurilor reprezintă una dintre categoriile de impact cu cea mai mare semnificaţie. Acţiunilor directe, de înlăturare a unei categorii de habitat cu dezvoltare spaţială tridimensională, li se alătură un important cortegiu de categorii de impact indirect. Impactul lucrărilor de defrişare creşte proporţional cu suprafaţa afectată şi depinde de tehnologia utilizată. Cu cât recoltarea masei lemnoase este mai drastică, mergând până la tăierile rase, cu atât intensitatea creşte. De asemenea, cu cât tehnicile de recoltare sunt mai agresive, cu atât posibilităţile de refacere a factorilor de mediu în general devin mai reduse. Impactul se răsfrânge asupra tuturor factorilor de mediu: sol - subsol, apă, aer şi biodiversitate. Dimensiunea amprentei ecologice a acestei categorii de impact este deosebit de adâncă, fiind afectate funcţii - funcţia suport, funcţia de filtrare, funcţia reglatoare, fixare a solurilor, servicii - generare de oxigen, cadru de relaxare şi imprimând la nivel regional o serie întreagă de disfuncţii legate de fragmentare, amplificarea efectelor de margine, accelerarea degradării, creşterea vulnerabilităţii la impact, contribuţie la simplificarea biocenozelor. 180. Arderea Arderea vegetaţiei reprezintă unul dintre cele mai agresive categorii de impact, afectând profund biocenozele. Efectele directe, legate de distrugerea speciilor de microfaună dar şi a unor specii de talie mare - au fost semnalate cazuri în care arderea stufului a condus la moartea puilor de câteva luni de mistreţ, a unor vulpi, căprioare sau bursuci, fiind afectate cuiburile unor specii de păsări, distrugerea germenilor de plante, volatilizarea stratelor - orizonturilor superficiale fertile organice ale solurilor, sunt dublate de efecte indirecte ce au ca efect amplificarea fenomenelor erozive sau distorsiunea covorului ierbos - devin favorizate speciile de graminee, sau cele cu rizomi profunzi, în detrimentul unor specii dicotiledonate, cu valoare mare nutritivă. Scăparea de sub control a focurilor de mirişti au condus adeseori la afectarea unor trupuri de pădure, culturi agricole sau alte bunuri - anexe gospodăreşti, locuinţe. Repetarea cu o frecvenţă mare - cel puţin de două ori pe an: primăvara devreme şi toamna târziu a acestor intervenţii ce se doresc a conduce la "curăţarea" păşunilor a condus la o pauperizare profundă a acestora, fiind accelerate procesele de aridizare, instalându-se un facies xeric, stepic, dominat de graminee, cu o slabă capacitate de suport şi o ofertă trofică modestă din punct de vedere calitativ. Astfel, apare o expunere la suprapăşunare şi o pierdere a funcţiilor acestora. Arborii izolaţi, ce reprezintă elemente de reper bio-eco-cenotic, în urma incendierilor repetate sunt afectaţi la nivelul trunchiului, ajungând în cele din urmă să se uşte. Zonele de tufărişuri ce oferă adăpost unui număr mare de specii, sunt afectate, incendierile repetate provocând o uscare treptată a acestora, în cele din urmă fiind înlăturate în totalitate. 243. Punerea de capcane, otrăvirea, braconajul Braconajul este un delict grav comis în mod direct asupra speciilor de faună, ce urmăreşte obţinerea acelorlaşi efecte ca şi prin acţiunea de vânătoare, însă fără a respecta condiţiile legale de desfăşurare a acesteia. Ignorarea regulilor - sportive de vânătoare, ce presupun utilizarea de capcane, mijloace interzise, uciderea - captura pe perioade de prohibiţie sunt în măsură a conduce la destabilizări grave ale nivelelor populaţionale. Uciderea animalelor se face de multe ori fără scrupule, ignorându-se orice norme de sportivitate, adeseori cu mijloace inumane, lipsind de multe ori chiar orişice motivaţie legată de uciderea animalelor. Utilizarea unor metode neselective, cum ar fi otrăvurile, conduce la afectarea în masă a speciilor de faună şi introducerea în lanţurile trofice a unor substanţe nocive, cu remanenţă mare, ce pot afecta pe scară mare - spaţial şi temporar biocenozele. Otrăvirile accidentale a unor specii domestice, sau chiar copii, la care se adaugă impactul asupra apelor curgătoare, pot reprezenta un factor major de risc. Utilizarea capcanelor reprezintă o metodă nedescriminatorie de capturare a speciilor de faună ce în multe cazuri conduce la uciderea unor animale domestice sau chiar rănirea gravă a unor persoane. Laţurile amplasate în pădure de cele mai multe ori produc o ucidere lipsită de rost a faunei, adeseori braconierul uitând locul de amplasare al acestora, sau vizitându-le mult prea târziu pentru a mai utiliza prada. Astfel vânatul este ucis zadarnic. 421. Depozitarea reziduurilor menajere Depozitarea - necontrolată a reziduurilor menajere are un impact semnificativ asupra factorilor de mediu, în special sol - ocupare, poluare, dar şi apă - ca urmare a spălării zonelor de depozitare de apele pluviale, aer - surse generatoare de mirosuri, biodiversitate - contribuie la proliferarea speciilor sinantrope, ruderale, parazite, nedorite; induc o distorsiune semnificativă a covorului vegetal. Această categorie de impact apare manifestă în acele regiuni unde sistemele de gospodărire a deşeurilor nu sunt bine puse la punct şi se menţin deficienţe de ordin organizatoric, logistic. Apare astfel o practică curent întâlnită de a depozita deşeuri menajere în afara satelor, în anumite puncte - uneori zone depresionare: şanţuri, gropi de împrumut, unde periodic sunt incendiate pentru a fi redus volumul acestora. O altă soluţie adeseori întâlnită este cea a depozitării deşeurilor în proximitatea malurilor, de unde la ape mari sunt spălate şi purtate spre aval. La nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, această problematică rămâne deosebit de prezentă, acutizându-se în anumite zone unde apar adevărate depozite necontrolate, extinse de deşeuri menajere. 623. Vehicule motorizate Vehiculele motorizate - în special cele off-road, dar şi unele utilaje agricole cum sunt tractoarele sunt în măsură a pătrunde adând în interiorul habitatelor naturale, chiar şi în lipsa unor căi de acces structurate, conducând la un impact semnificativ asupra biostratelor. Cel mai adesea este vorba de instalarea efectelor asociate tasării, eroziunii, dar şi poluarea fonică, stress-ul indus unor specii de faună datorită prezenţei, poluarea aeurlui dar şi a solului - prin scurgeri accidentale de hidrocarburi. Zonele afectate sunt supuse unor procese degradative şi de distorsiune şi datorită pătrunderii - active şi pasive a unor specii sinantrope, ruderale, invazive, astfel că impactul devine unul complex. 3.2. Presiuni şi ameninţări asupra stării de conservare a biodiversităţii Geoparcului Platoul Mehedinţi şi siturilor Natura 2000 din zona acestuia. La nivelul întregului geoparc şi a siturilor Natura 2000 din zona acestuia, până la elaborarea Planului de Management, au fost identificate şi câteva ameninţări asupra unor habitate şi specii: - intensificarea activităţilor turistice, cu efecte negative pentru biodiversitate şi peisaje, din cauza recoltării de material biologic cu valoare conservativă, a abandonării de deşeuri, tulburarea liniştii animalelor sălbatice, – exploatarea nedurabilă a resurselor, în special a lemnului în zona de conservare durabilă, – incendiile, – braconajul, – presiunea pentru schimbare a categoriei de folosinţă a unor suprafeţe de teren, din pădure, prin scoatere din fondul forestier şi transformarea în teren pentru construcţii. – lipsa unor soluţii de gestiune a deşeurilor generate în interiorul comunităţilor locale A fost parcursă o evaluare a nivelului de afectare pentru fiecare element de interes conservativ în parte a fiecărei categorii de impact. Situaţia este prezentată sintetic în Anexa nr. 4. O Suprapunere a relevanţei măsurilor de conservare de aplicat pentru speciile de interes conservativ din Geoparcul Platoul Mehedinţi este prezentată în Anexa nr. 5. 3.3. Evaluarea aspectelor legate de comunităţile locale Comunităţile locale joacă un rol deosebit de important în realizarea scopului şi obiectivelor de management ale GPMh. Un număr mare de proprietari au terenuri în parc, fapt ce impune ca AGPMH să armonizeze scopul şi obiectivele, ţinând cont şi de interesele proprietarilor de terenuri în elaborarea strategiilor şi a planurilor de lucru. Comunităţile din zona rurală a Geoparcului Platoul Mehedinţi se confruntă în prezent cu probleme economice şi sociale mai grele. Cu toate acestea, aici se găsesc o mulţime de oameni care sunt purtători ai adevăratelor valori culturale româneşti. Tradiţiile şi meşteşugurile vechi mai dăinuie încă în rândul acestor comunităţi. Puţinele familii noi care vor să continue viaţa în aceste locuri, caută aşezămintele din apropierea instituţiilor de bază ale localităţilor: şcoală, biserică. Aceste comunităţi, prin administraţiile locale, au în diferite stadii, proiecte care vizează îmbunătăţirea infrastructurii şi aşteaptă surse de finanţare. Prezenţa Geoparcului Platoul Mehedinţi şi legătura dintre acestă arie protejată şi comunităţi, ar putea oferi potenţialilor finanţatori un motiv în plus pentru a susţine aceste proiecte şi a demara noi investiţii. De asemenea, Geoparcului Platoul Mehedinţi constituie o oportunitate pentru promovarea zonei, prin atragerea de finanţări pe programe de dezvoltare durabilă în special pentru activităţi legate de turism, impunând astfel zona pe piaţa turistică naţională şi internaţională. Tradiţiile şi produsele tradiţionale nu sunt suficient promovate pe piaţă şi au o pondere redusă în viaţa economică a comunităţilor. Prezenţa Geoparcului Platoul Mehedinţi - arie naturală protejată de interes naţional şi european, poate convinge autorităţile în a acorda o atenţie sporită investiţiilor şi dezvoltării economice a acestor zone. 3.4. Evaluarea aspectelor legate de turism şi recreere. Analiza SWOT Analiza SWOT Puncte tari: - parcul este situat în zona central-sudică a ţării, având o bună accesibilitate pentru vizitare, atât pe şosele cât şi pe calea ferată, – prezenţa peisajelor cu relief montan deosebit de frumoase, – prezenţa a numeroase elemente naturale de interes ştiinţific major: floră, faună, geologie, hidrologie, – prezenţa unor elemente de interes cultural şi istoric, – biodiversitate bogată: inversiuni de aşezare pe verticală şi asocieri interesante ale speciilor de plante, specii de floră şi faună de importanţă comunitară, specii rare, – carstul – condiţii naturale, – trasee turistice interesante, – păstrarea unor obiceiuri şi tradiţii . Puncte slabe: - infrastructura de transport în zona comunităţilor din vecinătatea GPMh, este în general necorespunzătoare, – insuficiente servicii turistice şi produse turistice recunoscute pe piaţă, atât în interiorul geoparcului cât şi în zona comunităţilor, – insuficientă publicitate şi mediatizare a unor evenimente culturale - ex. târgurile, festivalurile specifice din zona unor comunităţi. – programe turistice puţine, – gradul de confort scăzut în unele unităţi de cazare, Oportunităţi: - creşte interesul turiştilor străini şi români pentru ecoturism în viitor, – existenţa unui cadru juridic naţional ce promovează ecoturismul în ariile naturale protejate; – interesul unor instrumente financiare naţionale şi internaţionale pentru susţinerea ariilor naturale protejate, – zona comunităţilor adiacente geoparcului are numeroase elemente culturale valoroase, – existenţa în zona geoparcului a unui număr mare de persoane tinere calificate în turism sau geografie, disponibile pentru a lucra în domeniul turismului, – existenţa unui flux turistic important, în creştere, în apropierea geoparcului, – preocupări la nivel regional şi naţional pentru dezvoltarea durabilă a zonei geoparcului cu accent pe ecoturism. Ameninţări: - pierderea biodiversităţii unor zone frecventate de turiştii şi vizitatorii care nu respectă regulile de vizitare, – afectarea frumuseţii peisajului din cauza unor lucrări de infrastructură, – modernizarea sau pierderea tradiţiilor în zona comunităţilor, – schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor, – poluare a mediului din cauza abandonării deşeurilor, – tulburarea liniştii naturii, deranjarea unor specii de faună, – pericol de incendii. 3.5. Evaluarea aspectelor legate de educaţie şi conştientizare publică Scopul principal de protecţie şi conservare a unor eşantioane reprezentative pentru spaţiul biogeografic naţional, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită din Geoparcului Platoul Mehedinţi şi siturile Natura 2000 din zona acestuia, se realizează şi prin educaţie şi conştientizare publică a factorilor de interes. Mulţimea posibilităţilor pentru educaţia/informarea publicului larg, este dată în primul rând de diversitatea ecosistemelor, bogăţia de plante şi animale, prezenţa habitatelor încă nealterate sau foarte puţin influenţate de prezenţa omului, frumuseţea aparte a peisajelor. Aceste valori fac din Geoparcului Platoul Mehedinţi un adevărat muzeu al naturii. Zonele degradate sau afectate de activităţile economice, aspectele negative ale activităţilor turistice, constituie repere de analiză pentru înlăturarea lor în viitor, la nivelul întregului geoparc. Principalele activităţi pentru educaţia de mediu şi conştientizarea publică a unor grupuri ţintă, vor urmărit în special: - realizarea şi distribuirea de materiale informative şi promoţionale în unităţi de învăţământ, pe la diferite autorităţi, instituţii etc, – acţiuni pentru celebrarea unor evenimente speciale legate de mediu: Ziua Mondială a Zonelor Umede, Ziua Mondială a Apei, Ziua Pământului, Ziua Europeană a Parcurilor, Ziua Internaţională a Mediului, Ziua pentru Protecţia Stratului de Ozon, Ziua Păsărilor şi a Arborilor, Ziua Geoparcului, Luna Plantării Arborilor etc, – expoziţii de desene, afişe cu tematică ecologică, caravane de fotografie cu imagini din Geoparc, bannere despre educaţie ecologică şi altele asemenea, – concursuri şi alte activităţi dedicate elevilor, pe teme specifice educaţiei pentru mediu: vizite la unităţi de învăţământ pentru predarea unor lecţii pe probleme de mediu, prezentări de filme despre Geoparc, organizarea şi desfăşurarea de Tabere ecologice şi Tabere Ranger Junior pentru elevi şi studenţi, – amplasarea în teren a unor panouri informative cu reguli de vizitare şi informaţii despre flora şi fauna din geoparc pentru turişti şi vizitatori, – prezentarea unor informaţii pe site-ul geoparcului, – publicarea unor articole în presa scrisă, realizarea de reportaje radio-tv despre Geoparc, – organizarea în colaborare cu administraţiile publice locale şi ONG-uri a unor târguri de ecoturism şi de produse culinare tradiţionale din zona Geoparcului. Efectul acestor activităţi nu este suficient pentru conştientizarea şi educarea publicului şi a factorilor interesaţi în scopul obţinerii sprijinului de a realiza obiectivele geoparcului. Cauza principală este că la nivel naţional, problemelor de conservare a naturii încă nu li se acordă importanţa cuvenită. 3.6. Evaluarea capacităţii de management a AGPMH La baza administrării Geoparcului Platoul Mehedinţi şi a ariilor naturale protejate din această zonă, pentru perioada de implemetare a prezentului Plan de Management, stă Contractul de Administrare. Zona Geoparcului Platoul Mehedinţi are o infrastructură insuficient dezvoltată şi modernizată. Cabanele şi refugiile nu oferă condiţii optime de cazare. Marcajul traseelor turistice poartă multe semne ale unor acţiuni desfăşurate până la înfiinţarea AGPMh, cu aspect inestetic sau pe alocuri chiar greşit. Consiliul Ştiiţific al GPMh, prin atribuţiile şi responsabilităţile din regulament, sprijină echipa AGPMH pentru îndeplinirea sarcinilor manageriale ale ariei protejate. Consiliul Consultativ, în cea mai mare parte a abordării unor probleme ce privesc mai ales zona de conservare durabilă, respectă statutul geoparcului. Proprietarii pădurilor situate în zona de protecţie integrală solicită despăgubiri pentru restricţiile de utilizare a resurselor din această zonă. În general, în domeniul utilizării terenurilor şi deci a resurselor, de către proprietari şi administratori, se înregistrează cele mai mari dificultăţi. Măsurile de gospodărire propuse în amenajamentele silvice şi prevederile referitoare la biodiversitate şi peisaje trebuie adaptate unui parc natural pentru a se putea atinge mai uşor scopul şi obiectivele de conservare. AGPMH implică cu succes şi alţi parteneri în realizarea unor acţiuni în geoparc. Un mare număr de voluntari aparţinând în special unor ONG-uri de mediu sunt deja de ani buni partenerii AGPMH în lucrări de igienizare, marcare trasee şi monitorizare a fluxului turistic. Diverşi specialişti în domeniul ştiinţelor naturii, efectuează teme de cercetare fie individual, fie cu grupuri de studenţi ai unor şcoli de profil, realizând lucrări de inventarieri mai ales despre flora, fauna şi geologia geoparcului. Mai sunt însă foarte multe zone nestudiate şi, în consecinţă, necatalogate din punct de vedere ştiinţific. Despre aceste zone se cunosc doar puţine generalităţi, fiind posibilă existenţa unor aspecte interesante din punct de vedere ştiinţific, ce pot creşte mult valoarea Geoparcului. CAP. 4 MĂSURI SPECIALE DE PROTEJARE ŞI CONSERVARE A HABITATELOR ŞI SPECIILOR DIN GEOPARCULUI PLATOUL MEHEDINŢI ŞI DIN SITURILE NATURA 2000 AFLATE ÎN ZONA ACESTUIA Pentru atingerea obiectivelor privind protejarea şi conservarea habitatelor şi speciilor din Geoparcului Platoul Mehedinţi şi siturile Natura 2000 din zona acestuia, se vor respecta prevederile legislaţiei ariilor naturale protejate privind desfăşurarea unor activităţi, diferenţiat pe zonele interioare şi în funcţie de distribuţia speciilor/habitatelor pentru siturile Natura 2000. Prin Planul de acţiuni se va urmări implementarea şi a unor măsuri speciale, cu scopul de a se atinge mai bine aceste obiective. Dintre acestea enumerăm: - Supravegherea pe timp de zi/noapte a zonelor vulnerabile în care se pot produce încălcări ale Regulamentului ariilor protejate din zona Geoparcului Platoul Mehedinţi - sustrageri de arbori, braconaj, incendii, distrugeri ale diverselor amenajări, cu o reţea de camere foto trapping şi camere video live. Aceste echipamente vor fi folosite şi în cadrul unor activităţi de monitorizare floră/faună, activităţi turistice, – Restricţionarea sau limitarea accesului în punctele în care acest lucru se impune, prin amplasarea unei reţele de bariere fixe şi mobile, – Efectuarea de patrulări săptămânale, pe cuprinsul ariilor protejate din zona Geoparcului Platoul Mehedinţi de către agenţii de teren ai AGPMH cu organe ale Jandarmeriei Montane, Poliţiei, etc. – Instituirea unui sistem de evacuare a deşeurilor din geoparc şi realizarea de coşuri de gunoi anti-urs care să evite atragerea animalelor sălbatice şi dependenţa lor de resturile menajere, – Combaterea de către gestionarii fondurilor cinegetice a câinilor şi pisicilor hoinare, care aduc pagube directe şi indirecte unor specii de faună, prin tulburarea liniştii, uciderea unor exemplare - în mod special a puilor, distrugerea cuiburilor, a ouălor, răspândirea de boli şi paraziţi, – Menţinerea unui volum de lemn mort în habitatele forestiere. Arborii uscaţi pe picior sau cei căzuţi la pământ, contribuie la menţinerea echilibrului relaţiilor pradă-prădător şi la complexitatea unor lanţuri trofice ce duc la stabilizarea ecosistemelor pădurii. Având în vedere specificul terenurilor forestiere ozia, cu pante în general mari, cu volum edafic relativ mic, se impune menţinerea unui număr de arbori uscaţi pe picior, între 5%-10% din numărul total de arbori uscaţi la ha., în funcţie şi de situaţia concretă din teren, – Referitor la recoltarea masei lemnoase, pentru amplasarea unor noi căi de acces (drumuri forestiere, drumuri de tractor), se vor analiza toate variantele de evitare a traversării cursurilor de apă. În situaţia în care acest lucru nu este posibil, traversarea se va face perpendicular pe cursul de apă şi se vor amplasa podeţe pereate sau tuburi. Pentru speciile de păsări din Situl Natura 2000, avându-se în vedere că acest sit se extinde şi în afara limitelor geoparcului, măsurile ce se vor implementa vor ţine cont de specificul grupelor mari de specii de avifaună şi se vor corobora cu cele propuse la nivelul Parcului Naţional Domogled - Valea Cernei. Dintre acestea, au fost identificate câteva grupe de specii care necesită o atenţie deosebită din partea AGPMH pentru stabilirea unor măsuri speciale: Răpitoarele de zi au nevoie de teritorii largi şi condiţii bune de cuibărit, fiind vulnerabile în special în timpul sezonului de cuibărit. Activităţile umane pot determina părăsirea ouălor sau a puilor de către adulţi. Principiile generale care asigură condiţii necesare pentru protejarea răpitoarelor sunt următoarele: - cuiburile existente nu trebuie distruse indiferent dacă sunt active sau nu, – trebuie identificate toate cuiburile răpitoarelor (acestea sunt alcătuite din crengi uscate şi au dimensiuni considerabile). În pădurile de foioase sunt uşor de identificat în perioada fără frunziş, – activităţile umane trebuie desfăşurate în apropierea cuiburilor doar în afara sezonului de cuibărit, – în perioada de cuibărit este necesară stabilirea unei zone tampon în jurul cuibului în care activităţile umane să fie restricţionate conform biologiei fiecărei specii - cel mai adesea această distanţă variază între 150 - 1000 m, Răpitoarele de noapte - folosesc pentru cuibărit scorburi existente în copacii bătrâni însă pot ocupa şi cuiburile altor specii - şorecar comun, barză neagră, uliu porumbar. Pentru protejarea lor se va urmări ca: - în perioada de cuibărit să se realizeze o zonă tampon în jurul cuibului în care activităţile umane să fie restricţionate conform biologiei fiecărei specii - cel mai adesea această distanţă variază între 150 - 1000 m, – în parchetele în curs de exploatare, pe suprafeţele în care există arbori scorburoşi, să se păstreze un număr suficient dintre aceşti arbori, în scopul asigurării locurile de cuibărit pentru speciile de păsări răpitoare de noapte. Aici se pot amplasa cuiburi artificiale, când nu există suficienţi arbori cu scorburi. Ciocănitorile - cuibăresc în arbori maturi şi scorburoşi. Păstrarea arborilor uscaţi pe picior asigură atât spaţii necesare cuibăritului dar şi resurse de hrană. Avându-se în vedere că numărul ciocănitorilor de munte - Picoides tridactylus depinde de volumul de lemn uscat rămas în picioare pentru protejarea lor se recomandă: - păstrarea a 5%-10% din arborii uscaţi pe picior la ha. în pădurile în care se execută exploatări de masă lemnoasă, – evitarea utilizării pesticidelor neselective cu remanenţă mare. În general, pentru toate speciile de păsări sunt de evitat modificările de habitat precum şi deranjul, în special în perioadele de cuibărit şi creştere a puilor. CAP. 5 PLANUL DE ACŢIUNI În cadrul acestui plan sunt stabilite a se desfăşura acţiuni pe durata celor 5 ani de implementare a Planului de Management pe principalele domenii de activitate şi obiective de management. Pentru mai buna urmărire a realizării lor, acestea au fost programate şi pe semestre. Priorităţile s-au stabilit ţinându-se cont atât de obiectivele majore de management, cât şi de resursele disponibile. Fiecărei acţiuni i s-a asociat o prioritate din cele trei tipuri utilizate. Cele trei priorităţi au următoarea semnificaţie: a) Prioritatea 1: acţiuni care trebuie să se realizeze în perioada de implementare a Planului. Realizarea acestor acţiuni este hotărâtoare pentru întreg planul. b) Prioritatea 2: acţiuni care ar trebui să se realizeze. Există flexibilitate, dar trebuie să existe un motiv temeinic dacă aceste acţiuni nu se vor realiza. c) Prioritatea 3: acţiuni ce ar putea să fie realizate când timpul şi/sau resursele rămân disponibile după îndeplinirea acţiunilor cu prioritatea 1 şi 2. În baza acestui plan de acţiuni, echipa AGPMH va elabora planurile de lucru anuale. Tabelul următor prezintă acest plan de acţiuni: Tabelul nr. 8. Planul de acţiuni pe durata celor 5 ani de implementare a Planului de Management (a se vedea imaginea asociată) (a se vedea imaginea asociată) (a se vedea imaginea asociată) (a se vedea imaginea asociată) (a se vedea imaginea asociată) (a se vedea imaginea asociată) (a se vedea imaginea asociată) (a se vedea imaginea asociată) (a se vedea imaginea asociată) (a se vedea imaginea asociată) (a se vedea imaginea asociată) (a se vedea imaginea asociată) CAP. 6 MONITORIZAREA IMPLEMENTĂRII PLANULUI DE MANAGEMENT Planul de monitoring reprezintă modul prin care se urmăreşte respectarea prevederilor Planului de Management al Geoparcului Platoul Mehedinţi şi modul de desfăşurare a activităţilor. Planul de monitoring conţine programul de înregistrare a evidenţelor privind implementarea acţiunilor prevăzute în planul de management. Monitorizarea implementării activităţilor din planul de acţiuni Tabel nr. 9
┌───────────────┬──────────────────────────────────────┐
│ │Monitorizarea implementării │
│TEMA │activităţilor din planul │
│ │de acţiuni │
├───────────────┼──────────────────────────────────────┤
│ │Monitorizarea sistematică a planului │
│OBIECTIV │de management, înregistrarea şi │
│ │evaluarea rezultatelor şi adaptarea │
│ │corespunzătoare a planului. │
├───────────────┼──────────────┬─────────┬─────────────┤
│ │ │Frecvenţa│ │
│ │ │C- │ │
│MODALITATEA/ │ │continuă │ │
│MIJLOACELE DE │Corespondenţa │P- │Indicatorul │
│MONITORIZARE │cu acţiuni │periodică│monitorizat │
│ │ │N- dacă │ │
│ │ │este │ │
│ │ │nevoie │ │
├───────────────┼──────────────┼─────────┼─────────────┤
│Completarea │ │ │ │
│bazei de date │ │ │ │
│despre flora şi│ │ │Baza de date │
│fauna GPMH prin│ │ │specii/ │
│inventarieri şi│A1,A3-A9, │ │habitate, │
│monitorizări │Al 1,A12,A17, │P │Harţi G1S cu │
│raportate la │ │ │distribuţie │
│sistemul │ │ │specii/ │
│informaţional │ │ │habitate │
│geografic al │ │ │ │
│geoparcului │ │ │ │
├───────────────┼──────────────┼─────────┼─────────────┤
│ │ │ │Formular │
│ │ │ │standard │
│Completarea │A1-A9, A17, │ │Natura 2000 │
│bazei de date │C1, │C │Formulare ale│
│Natura 2000 │C2 │ │Rezervaţiilor│
│ │ │ │din │
│ │ │ │interiorul │
│ │ │ │GPMh │
├───────────────┼──────────────┼─────────┼─────────────┤
│Completarea │ │ │Bază de date │
│bazei de date │ │ │despre │
│despre │ │ │geologie, │
│geologie, │Al, A17 │P │soluri, │
│soluri, │ │ │hidrologie, │
│hidrologie, │ │ │climă. │
│climă │ │ │ │
├───────────────┼──────────────┼─────────┼─────────────┤
│Verificarea │ │ │ │
│anuală a │ │ │Patrule │
│semnelor de │A10,C1,C2,C3 │P │rangeri şi │
│delimitare a │ │ │personal │
│GPMH şi a altor│ │ │aparat AGPMH │
│delimitări │ │ │ │
├───────────────┼──────────────┼─────────┼─────────────┤
│Evaluarea │ │ │ │
│stării de │ │ │ │
│conservare a │ │ │ │
│speciilor şi │ │ │ │
│habitatelor │ │ │ │
│carc prezintă │A1,A3-A9, │P │Rapoarte │
│interes │ │ │anuale │
│conservativ │ │ │ │
│deosebit │ │ │ │
│prioritare, │ │ │ │
│vulnerabile, │ │ │ │
│rare,, │ │ │ │
├───────────────┼──────────────┼─────────┼─────────────┤
│Evalurea anuală│ │ │ │
│a impactului │ │ │ │
│asupra │ │ │ │
│biodiversităţii│ │ │ │
│şi peisajului, │ │ │ │
│produs de │ │ │ │
│traseele │ │ │ │
│turistice, │Bl, B2,B3, │ │Rapoarte │
│locuri de │D5.D6, D10, │P │anuale │
│campare, │DII │ │ │
│drumuri │ │ │ │
│forestiere, │ │ │ │
│amenajările │ │ │ │
│turistice, │ │ │ │
│cabanele şi │ │ │ │
│refugiile │ │ │ │
│turistice │ │ │ │
├───────────────┼──────────────┼─────────┼─────────────┤
│Monitorizarea │ │ │ │
│recoltării │ │ │Rapoarte │
│produselor │C4 │P │anuale │
│nelemnoase │ │ │ │
│-accesorii │ │ │ │
├───────────────┼──────────────┼─────────┼─────────────┤
│Verificarea │ │ │ │
│mijloacelor │ │ │ │
│iixe şi │F6 │c │Liste │
│obiectelor de │ │ │inventar │
│inventar din │ │ │ │
│gestiunea AGPMH│ │ │ │
├───────────────┴┬─────────────┼─────────┼─────────────┤
│Monitorizarea │ │ │ │
│stării de │ │ │ │
│curăţenie a │A10,A16,B2,B3│C │Rapoarte │
│locurilor │ │ │rangeri │
│frecventate de │ │ │ │
│turişti │ │ │ │
├────────────────┼─────────────┼─────────┼─────────────┤
│Monitorizarea │ │ │ │
│atitudinilor şi │A19, D3, D7, │ │Chestionare │
│comportamentelor│D9, G2, G7 │C │monitorizare │
│turişti │ │ │ │
│lor.Măsuri PSI │ │ │ │
├────────────────┼─────────────┼─────────┼─────────────┤
│Efectuarea de │ │ │ │
│evaluări │ │ │ │
│comparative ale │ │ │ │
│nivelului de │ │ │ │
│educaţie şi │ │ │ │
│conştientizare │ │ │ │
│despre │ │ │Chestionare │
│conservarea │G1-G8 │N │monitorizare │
│biodi │ │ │Studiu │
│versităţii, │ │ │statistic │
│înainte şi după │ │ │ │
│desfăşurarea │ │ │ │
│unor programe │ │ │ │
│sau realizarea │ │ │ │
│unor materiale │ │ │ │
│publicitare │ │ │ │
├────────────────┼─────────────┼─────────┼─────────────┤
│Monitorizarea şi│ │ │ │
│supravegherea ca│ │ │ │
│lucrările în │ │ │ │
│GPMH să se │A12, A14. │C │Fişe de │
│desfaşoare │B1.C4. C5 │ │lucrări │
│conform │ │ │ │
│aprobărilor şi │ │ │ │
│avizelor date │ │ │ │
├────────────────┼─────────────┼─────────┼─────────────┤
│Arhivarea │ │ │ │
│documentaţiilor │ │ │ │
│şi publicaţiilor│A1-A9, Al 1-A│ │ │
│despre │14, │ │ │
│activităţile din│Al 7, C2, │ │ │
│geoparc, │C3,C4, │C │Arhiva GPMH │
│inclusiv │D2, El, E3, │ │ │
│înfiinţarea unei│E4, F6, F8 │ │ │
│biblioteci │ │ │ │
│ştiiţifice a │ │ │ │
│GPMH │ │ │ │
├────────────────┼─────────────┼─────────┼─────────────┤
│Elaborarea şi │ │ │ │
│implementarea │ │ │Plan de lucru│
│planului de │ │ │anual │
│lucru anual. │F6 │p │Rapoarte │
│Consemnarea în │ │ │activităţi │
│rapoarte şi alte│ │ │ │
│documente a │ │ │ │
├───────────────┬┴─────────────┼─────────┼─────────────┤
│activităţilor │ │ │ │
│care au fost │ │ │ │
│planificate a │ │ │ │
│se desfaşoara │ │ │ │
│în geoparc şi │ │ │ │
│în afara Iui, │ │ │ │
│precum şi a │ │ │ │
│activităţilor │ │ │ │
│neplanificate, │ │ │ │
│dar care │ │ │ │
│prezintă │ │ │ │
│importanţă │ │ │ │
│pentru │ │ │ │
│managementul │ │ │ │
│geoparcului │ │ │ │
├───────────────┼──────────────┼─────────┼─────────────┤
│Asigurarea că │ │ │ │
│cercetătorii │ │ │ │
│ştiinţifici, │ │ │ │
│conducătorii │ │ │ │
│grupurilor de │ │ │Contracte de │
│voluntari şi │ │ │cercetare, │
│organizaţiile │A1-A9, Al 1- │C │voluntariat │
│care desfăşoară│A15,AI7 │ │Fişe de │
│activităţi în │ │ │raportare │
│geoparc depun │ │ │ │
│rapoarte cu │ │ │ │
│informaţii │ │ │ │
│complete despre│ │ │ │
│munca lor │ │ │ │
├───────────────┼──────────────┼─────────┼─────────────┤
│Asigurarea că │ │ │ │
│factorii de │ │ │ │
│interes din │ │ │ │
│zona GPMH - │ │ │ │
│consiliul │ │ │ │
│consultativ, │ │ │ │
│sunt informaţi │ │ │ │
│despre cadrul │ │ │Procese │
│legislativ │ │ │verbale │
│referitor la │G4, G5, F6 │C │şedinţe. │
│GPMH, despre │ │ │Minute │
│studiile │ │ │încheiate │
│efectuate şi │ │ │ │
│despre măsurile│ │ │ │
│pe care le │ │ │ │
│întreprinde │ │ │ │
│administraţia │ │ │ │
│în zona │ │ │ │
│geoparcului │ │ │ │
├───────────────┼──────────────┼─────────┼─────────────┤
│Asigurarea că │ │ │ │
│unele documente│ │ │ │
│oficiale despre│ │ │Procese │
│geoparc - hărţi│ │ │verbale │
│cu zonarea │D3, F2, F5 │C │şedinţe, │
│internă, │ │ │Minute │
│Regulamentul │ │ │încheiate │
│Geoparcului, │ │ │ │
│Planul de │ │ │ │
│Management │ │ │ │
├───────────────┴┬─────────────┴┬────────┼─────────────┤
│ajung la │ │ │ │
│factorii de │ │ │ │
│interes │ │ │ │
├────────────────┼──────────────┼────────┼─────────────┤
│Monitorizarea │ │ │ │
│pregătirii, │ │ │Fişe de post,│
│competenţei şi │F3, │C │Fişe anuale │
│performanţelor │ │ │de evaluare │
│personalului │ │ │ │
│administraţiei │ │ │ │
├────────────────┼──────────────┼────────┼─────────────┤
│Analiza anuală a│ │ │ │
│realizării │ │ │ │
│prevederilor │ │ │ │
│planului de │ │ │ │
│management şi a │ │ │ │
│respectării │ │ │ │
│Regulamentului │ │ │ │
│GPMH împreună cu│F2,F5,F6 │P │Raport anual │
│Consiliul │ │ │ │
│Ştinţific şi │ │ │ │
│Consiliul │ │ │ │
│Consultativ, │ │ │ │
│adaptarea │ │ │ │
│planului dacă │ │ │ │
│este cazul │ │ │ │
├────────────────┼──────────────┼────────┼─────────────┤
│Asigurarea │ │ │ │
│resurselor │ │ │ │
│necesare │ │ │ │
│implementării │ │ │Organigramă │
│planurilor de │F7,F8 │P │AGPMH BVC │
│lucru anuale │ │ │anual │
│-personal, │ │ │ │
│fonduri, timp, │ │ │ │
│etc. │ │ │ │
├────────────────┼──────────────┼────────┼─────────────┤
│Evaluarea │ │ │ │
│Planului de │ │ │Raport final │
│Management în │ │ │de evaluare │
│anul 5 şi │F9 │P │Plan de │
│întocmirea unui │ │ │Management │
│nou plan de │ │ │nou │
│management │ │ │ │
└────────────────┴──────────────┴────────┴─────────────┘
CAP. 7 BIBLIOGRAFIE 1. BĂNĂDUC, D., (2006): "Important Areas for Fish in România - The implementation of EU Nature Conservation Legislation in România", Final Report, Bureau Waardenburg bv. & Ecotur Sibiu 2. BLEAHU, M., BRĂTESCU, V., MARINESCU, F. (1976): Rezervaţii naturale geologice din România, Ed. Tehnică, Bucureşti 3. BLEAHU, M., DECU, A., DECU, V. (1964): Peştera Topolniţei, Ocrot. Nat. 8(1):73-97 4. BOBÎRNAC, B., POPESCU, M., CÎRŢU, D. (1984): Rezervaţii şi monumente ale naturii din Oltenia, Ed. Sport-Turism, Bucureşti 5. BORZA, A. (1943): Cetatea dacică de la Bobaiţa 9Mehedinţi). Note arheologice şi botanice, Rev. Inst. Social Banat-Crişana, Bul. Ist. 11(11-12):401-408, Timişoara 6. DIHORU, GH., NEGREAN, G. (2009): Cartea Roşie a plantelor vasculare din România, ed. Acad. Rom., Bucureşti 7. ERDELI, G. (): Podişul Mehedinţi - geografie umană, Ed. Metropol 8. MALOŞ, C. (1977): Flora şi vegetaţia cormofitelor din Bazinul Superior al Motrului, Rezumat al tezei de doctorat, Univ. Bucureşti, Fac. Biol. 9. MALOŞ, C., SIMEANU, V. (1968): Itinerarii botanice în Munţii Olteniei, Nat. biol. 20(3):56-60 10. MOHAN GH., ARDELEAN A., GEORGESCU M. (1993): Rezervaţii şi monumente ale naturii din România, Arad. 11. MEILESCU, C., SÂRBULESCU, C., SEMEN, C., STÎNGĂ, I., MATACĂ, S., ŞT., POPA, AL., ŞOŞU, S., DIACONU, F., MEILESCU, T. (): Geoparcul Platoul Mehedinţi - prezent şi perspective 12. NEGREAN, G., CIORTAN, I. (2012):New and rare plants for the Geopark Platoul Mehedinţi (Oltenia, România), Contr. Bot. XLVII:13-24, Gr. Bot. "Al. Borza", Cluj- Napoca 13. OPREA, A. (2005): Lista critică a plantelor vasculare din România, ed. Univ. "Al. I. Cuza", Iaşi 14. PĂUN, M. (1957): Trifoiurile Olteniei, Anuarul Lucr. Şt. inst. Agr. 215-228, Craiova 15. PĂUN, M. (1963): Plante medicinale spontane din Oltenia şi utilitatea lor, Natura, Biol. 15(6): 79-83 16. PĂUN, M. (1987): Echilibrul din natură şi problema ocrotirii naturii în Oltenia, În Probleme Actuale de Biologie, Soc. Şt. Biol. Rom. 274-284 17. PĂUN, M., CÂRŢU, D., CÂRŢU M. (1978): Schedae ad "Floram Olteniae Exsiccatam", a Horto Botanico Universitatis Craiovensis editam, Cent. XI, Plantae vasculares VIII (nr. 1001-1100), Craiova. 18. PĂUN, M., CÂRŢU, D., CÂRŢU, M., POPESCU, G. (1978): Schedae ad "Floram Olteniae Exsiccatam", a Horto Botanico Universitatis Craiovensis editam, Centuria X, Plante Vasculares VII (nr. 901-1000), Craiova. I.P. "Oltenia". 19. PĂUN, M., MALOŞ, C., (1971): Importanţa rezervaţiilor botanice în studierea covorului vegetal şi a landşaftului din Oltenia, Stud. Cercet., Jud. Dolj, 23-35. 20. PĂUN, M., OLARU, M., CÂRŢU, D., POPESCU, G. (1967): Schedae ad "Floram Olteniae Exsiccatam" a horto Bot. Univ. Craiovensis editam, Centuria V, Plantae vasculares IV (nr. 401-500), Craiova: 1-20. 21. POPESCU, G., BORUZ, V., CIORTAN, I., RĂDUŢOIU, D. (2006): Contribution to the knowledge of the vascular flora of some botanical and forestry reservations in the subcarpathian area of Oltenia, Acta Horti Bot. Bucurestiensis, 33: 119-130 22. POPOVA-CUCU, A. (1971): Repartiţia liliacului (Syringa vulgaris L.) în Podişul şi Munţii Mehedinţilor, Stud. Cercet. Geol., Geofiz., Geogr., ser. Geogr., 23: 43-54. 23. ROZYLOWICZ L. (2006): Metode de analiză a distribuţiei areal geografice a ţestoasei lui Hermann (Testudo hermanni Gmelin 1789) în România, Teză de doctorat, Fac. de Geogr. Univ. Buc. 24. SĂVULESCU, T. (ed.), (1952-1976): Flora României, Bucureşti, Edit. Academiei Române, Vol. 1-13. 25. SÂRBU, A. (2006): Important Areas for Plant in România - The implementation of EU Nature Conservation Legislation in România", Final Report, Bureau Waardenburg bv. & Asociaţia Grădinilor Botanice din România, Bucureşti 26. * * (2008): Natura 2000 şi Geoparcul Platoul Mehedinţi, Raport Final, tema: Realizarea şi implementarea planului de management al Geoparcului Platoul Mehedinţi, Muz. Naţ. Ist. Nat. "Gr. Antipa" ANEXA 1 la Planul de management Buget estimativ pentru implementarea Planului de management Conform Convenţiei de custodie nr. 102 712/SB/22.11.2005 încheiată cu Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, s-a convenit asupra unui buget de cheltuieli distinct, asumat de către Consiliul Judeţean Mehedinţi. În anul 2013, structura acestui buget a fost de 305.082 RON. Din acesta au fost asumate următoarele alocări: - Cheltuieli de personal: 231.365 RON - 75.83%; – Cheltuieli de bunuri şi servicii: 73.717 RON - 24.16%. La nivelul acestor cheltuieli, din bugetul total, cheltuielile pentru carburanţi şi deplasări, au însumat un procent de 5.7%. În anul 2014 alocările au totalizat 481.000 RON, fiind împărţite pentru: - Cheltuieli de personal: 338.000 RON - 70.2%; – Cheltuieli de bunuri şi servicii: 123.500 RON - 25.6%. – Cheltuieli cu deplasările: 19.500 - 4% În anul 2015 alocările au totalizat 589.000 RON, fiind împărţite pentru: - Cheltuieli de personal: 404.000 RON - 68.6%; – Cheltuieli de bunuri şi servicii: 121.000 RON - 20.5%. – Cheltuieli cu deplasările: 24.000 - 4% – Cheltuieli de capital: 40.000 - 7% O analiză succintă a reperelor financiare - fie că o considerăm în termeni reali, fie că este vorba de o interpretare a proporţionalităţilor indică o alocare majoră în susţinerea salarizării personalului, cheltuielile cu bunuri şi servicii rămânând modeste, în timp ce alocarea pentru acoperirea cheltuielilor de deplasare în teren, în condiţiile teritoriului de acoperit rămân total insuficiente. O astfel de schemă indică o structură de subzistenţă, mai mult sau mai puţin formală, cu mijloace insuficient asigurate din punct de vedere financiar, care să îi permită o gestiune încărcată de eficienţă şi profesionalism, care în plus să ofere un cadru instituţional motivant. Proiectele promovate prin Administraţia Geoparcului Platoul Mehedinţi au fost în măsură a asigura acoperirea unor fonduri necesare pentru achiziţionarea unor echipamente, sau servicii, bugetele acestora adăugându-se alocărilor realizate către Administraţia Geoparcului Platoul Mehedinţi. Previzionarea unui calendar de implementare pentru măsurile de gestiune conservativă a Geoparcului Platoul Mehedinţi rămâne o sarcină dificilă în lipsa unei baze solid argumentate privind alocările bugetare şi disponibilităţile de finanţare pe domenii de interes. Cu toate acestea se pot creiona câteva obiective, însoţite de un orizont de aşteptare ce pot fi atinse în condiţiile analizate la data întocmirii prezentului document: Tabel nr. 1
┌───────────────────────────┬──────────┐
│Obiectiv │Termen │
│ │limită │
├───────────────────────────┴──────────┤
│1. Administrativ │
├───────────────────────────┬──────────┤
│1.1. Completarea schemei de│31.12.2016│
│personal │ │
├───────────────────────────┼──────────┤
│1.2. Asigurarea logisticii │ │
│şi dotărilor pentru │ │
│personal -echipamente de │25.06.2017│
│protecţie, intervenţie, │ │
│uniforme. │ │
├───────────────────────────┼──────────┤
│1.3. Completarea bazelor de│25.07.2017│
│date │ │
├───────────────────────────┼──────────┤
│1.4. Completarea bazei │ │
│cartografice de referinţă │25.09.2017│
│-inclusiv acoperirea cu │ │
│aerofotograme │ │
├───────────────────────────┼──────────┤
│1.5. Crearea unui corp de │ │
│voluntari activi în zona │31.12.2017│
│Geoparcului Platoul │ │
│Mehedinţi │ │
├───────────────────────────┼──────────┤
│2. Tehnic │ │
├───────────────────────────┼──────────┤
│2.1. Asigurarea dotărilor │ │
│logistice minimale pentru │ │
│intervenţii punctualc │ │
│privind restaurarea │31.12.2017│
│ecologică a unor habitate, │ │
│compensarea/diminuarea unor│ │
│categorii de impact. │ │
├───────────────────────────┼──────────┤
│2.2. Punerea bazelor unei │ │
│reţele de monitorizare a │31.12.2017│
│factorilor de mediu, │ │
│incluzând un autolaborator │ │
├───────────────────────────┴──────────┤
│3. Gestiune conservativă │
├───────────────────────────┬──────────┤
│3.1. Transpunerea în teren │ │
│-bornare a zonării interne │31.12.2016│
│a Geoparcului Platoul │ │
│Mehedinţi │ │
├───────────────────────────┼──────────┤
│3.2. Iniţierea unor │ │
│programe punctualc de │31.12.2016│
│informare, cducarc, │ │
│conştientizare │ │
├───────────────────────────┼──────────┤
│3.3. Instalarea unei reţele│ │
│de panouri de informare, │31.12.2017│
│avertizare, ghidaj │ │
├───────────────────────────┼──────────┤
│3.4. Sistematizarea reţelei│25.06,2018│
│de vizitare │ │
├───────────────────────────┼──────────┤
│3.5. Realizarea reţelei de │ │
│limitare şi supraveghere a │31.12.2018│
│accesului │ │
├───────────────────────────┼──────────┤
│3.6. Demararea unor acţiuni│25.05.2019│
│de refacere a mediului │ │
├───────────────────────────┼──────────┤
│3.7. Demararea unor acţiuni│ │
│punctuale de restaurare │25.03.2020│
│ecologică │ │
└───────────────────────────┴──────────┘
ANEXA 2 la Planul de management Hărţi ANEXA 2.1 Limite administrative (a se vedea imaginea asociată) ANEXA 2.2 Categorii de folosinţă a terenurilor, cu evidenţierea tipului de proprietate (a se vedea imaginea asociată) (a se vedea imaginea asociată) ANEXA 2.3 Zonarea internă (a se vedea imaginea asociată) ANEXA 2.4 Numărul de specii identificate la nivelul fiecărui cvadrat de la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi (a se vedea imaginea asociată) ANEXA 2.5 Suprapunerea numărului de specii identificate la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi cu zonele de protecţie integrală (a se vedea imaginea asociată) ANEXA 3 la Planul de management Suprapunerea relevanţei măsurilor de conservare de aplicat pentru speciile de interes conservativ din Geoparcul Platoul Mehedinţi 1. Interzicerea incendierii pajiştilor; 2. Limitarea accesului, controlul activităţilor turistice; 3. Limitarea unor practici agricole şi a utilizării pesticidelor; 4. Gestiunea deşeurilor, controlul depozitărilor; 5. Limitarea exploatării de resurse naturale minerale; 6. Limitarea unor practici silvice, adaptarea managementului forestier; 7. Asumarea unor măsuri non-intervenţioniste, succesiune naturală de vegetaţie; 8. Interzicerea oricăror intervenţii la nivelul zonelor ripariene; 9. Interzicerea oricăror intervenţii la nivelul zonelor de scurgere a apelor/zonelor umede; 10. Măsuri active de restaurare ecologică a habitatelor; 11. Măsuri active de protecţie a populaţiilor; 12. Măsuri active de reintroducere, recolonizare, înmulţire; 13. Interzicerea oricăror măsuri de afectare directă (extragere, captură, vânătoare, etc.); 14. Măsuri active de reducere a poluării/deversărilor; 15. Acţiuni de informare, educare şi conştientizare; 16. Aplicarea măsurilor de cosire târzie; 17. Măsuri indirecte de conservare prin asigurarea de surse trofice suplimentare/alternative, crearea de nişe adăpost;
┌──────┬──────────────────────┬──┬──┬──┬──┬──┬──┬──┬──┬──┬──┬──┬──┬──┬──┬──┬──┬──┐
│Nr. │Specia │1 │2 │3 │4 │5 │6 │7 │8 │9 │10│11│12│13│14│15│16│17│
│crt. │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│1. │*Austropotamobius │- │- │X │X │X │- │X │X │X │X │X │X │X │X │X │- │- │
│ │torrentium │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│2. │Actitis hypoleucos │X │X │X │X │X │X │- │- │- │- │X │- │X │X │- │X │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│3. │Aegithalos caudatus │X │- │X │X │- │- │- │- │- │- │X │- │X │- │X │- │X │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│4. │Anguis fragilis │X │- │X │- │- │- │- │- │- │- │- │- │X │- │X │- │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│5. │Aquila chrysaetos │X │- │X │X │- │- │- │- │- │- │- │- │X │X │X │- │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│6. │Athene noctua │X │- │X │- │- │- │- │- │- │- │- │- │X │- │X │- │X │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│7. │Barbastella │- │X │X │- │- │- │- │- │- │- │X │- │X │- │X │- │X │
│ │barbastellus │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│8. │Barbus meridionalis │- │- │X │X │X │- │- │X │X │X │X │- │X │X │X │- │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│9. │Bombina variegata │X │- │X │- │- │- │- │- │X │- │- │- │X │X │X │- │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│10. │Bonasa bonasia │X │X │X │- │- │- │- │- │- │- │- │- │X │- │- │- │X │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│11. │Bubo bubo │- │X │X │- │- │X │- │- │- │- │X │X │X │- │X │- │X │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│12. │Bufo bufo │X │- │X │- │- │- │- │- │X │- │- │- │X │X │X │- │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│13. │Bufo viridis │X │- │X │- │- │- │- │- │X │- │- │- │X │X │X │- │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│14. │Campanula serrata │X │- │- │- │- │- │- │- │- │X │X │X │- │- │X │X │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│15. │Canis lupus │- │X │- │- │- │- │- │- │- │- │X │- │X │- │X │- │X │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│16. │Capreolus capreolus │X │X │X │- │- │- │- │- │- │- │X │- │- │- │X │- │X │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│17. │Caprimulgus europaeus │- │- │X │- │- │- │- │- │- │- │X │- │X │- │X │- │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│18. │Carduelis cannabina │X │- │X │- │- │- │- │X │- │- │- │- │X │- │X │- │X │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│19. │Carduelis carduelis │X │- │X │- │- │- │- │X │- │- │- │- │X │- │X │- │X │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│20. │Carduelis chloris │X │- │X │- │- │- │- │X │- │- │- │- │X │- │X │- │X │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│21. │Cerambyx cerdo │- │- │- │- │- │X │- │- │- │- │- │- │- │- │- │- │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│22. │Cervus elaphus │- │X │- │- │- │X │- │- │- │- │X │- │- │- │- │- │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│23. │Chilostoma banaticum │X │- │X │- │X │- │X │X │X │X │X │X │X │X │X │X │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│24. │Ciconia ciconia │- │- │X │- │- │- │- │X │X │- │- │- │X │- │X │X │X │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│25. │Ciconia nigra │- │X │X │- │- │X │X │X │X │- │X │- │X │X │X │- │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│26. │Cinclus cinclus │- │- │X │- │X │- │- │- │X │X │- │- │X │X │X │- │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│27. │Circaetus gallicus │X │- │X │- │- │- │- │- │- │- │X │- │X │- │X │X │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│28. │Coccothraustes │- │- │X │- │- │- │- │- │- │- │- │- │- │- │X │- │X │
│ │coccothraustes │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│29. │Coenagrion mercuriale │- │- │X │- │X │- │- │X │X │- │- │- │- │X │- │- │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│30. │Coronella austriaca │X │- │X │- │- │- │X │- │--│X │- │- │X │- │X │- │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│31. │Corvus corax │- │- │X │- │- │- │- │- │- │- │- │- │X │- │- │- │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│32. │Cottus gobio │- │- │X │X │X │- │- │X │X │- │X │X │X │X │X │- │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│33. │Dendrocopos leucotos │- │- │- │- │- │X │- │- │- │- │- │- │- │- │- │- │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│34. │Dendrocopos medius │- │- │- │- │- │X │- │- │- │- │- │- │- │- │- │- │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│35. │Dendrocopus syriacus │- │- │- │- │- │X │- │- │- │- │- │- │- │- │- │- │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│36. │Dryocopus martius │- │- │- │- │- │X │- │- │- │- │- │- │- │- │- │- │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│37. │Emberiza cia │X │- │X │- │- │- │- │X │- │- │- │- │X │- │X │- │X │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│38. │Emberiza hortulana │X │- │X │- │- │- │- │X │- │- │- │- │X │- │X │- │X │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│39. │Emys orbicularis │- │- │X │X │X │- │- │X │X │- │X │- │X │X │X │- │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│40. │Erithacus rubecula │X │- │X │- │- │- │- │X │- │- │- │- │X │- │X │- │X │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│41. │Falco peregrinus │X │- │X │- │- │- │- │- │- │- │X │- │X │- │X │X │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│42. │Falco subbuteo │X │- │X │- │- │- │- │- │- │- │X │- │X │- │X │X │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│43. │Falco tinnunculus │X │- │X │- │- │- │- │- │- │- │X │- │X │- │X │X │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│44. │Felis silvestris │- │- │- │- │- │X │- │- │- │- │X │- │X │- │X │- │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│45. │Ficedula albicollis │X │- │X │- │- │- │- │- │- │- │X │- │X │- │X │X │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│46. │Ficedula parva │X │- │X │- │- │- │- │- │- │- │X │- │X │- │X │X │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│47. │Himantoglossum │X │- │X │- │- │- │- │- │- │- │- │X │X │- │- │X │- │
│ │caprinum │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│48. │Hyla arborea │- │- │X │- │- │- │- │X │X │- │- │- │X │X │- │- │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│49. │Lacerta agilis │X │- │X │X │- │- │- │- │- │- │X │- │- │- │- │X │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│50. │Lacerta praticola │X │- │X │X │- │- │- │- │- │- │X │- │- │- │- │X │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│51. │Lacerta viridis │X │- │X │X │- │- │- │- │- │- │X │- │- │- │- │X │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│52. │Lanius collurio │X │- │X │- │- │- │X │- │- │- │- │- │X │- │- │- │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│53. │Lucanus cervus │- │- │- │- │- │X │- │- │- │- │- │- │- │- │- │- │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│54. │Lullula arborea │- │- │- │- │- │X │- │- │- │- │- │- │- │- │- │- │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│55. │Merops apiaster │- │- │X │- │- │- │- │- │- │- │- │- │X │- │- │- │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│56. │Miniopterus │- │X │X │- │- │X │- │- │- │- │X │- │- │- │X │- │X │
│ │schreibersii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│57. │Morimus funereus │- │- │- │- │- │X │- │- │- │- │- │- │- │- │- │- │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│58. │Motacilla alba │X │- │X │X │X │- │- │- │X │X │- │- │- │- │- │- │X │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│59. │Motacilla cinerea │X │- │X │X │X │- │- │- │X │X │- │- │- │- │- │- │X │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│60. │Muscicapa striata │X │- │X │X │X │- │- │- │X │X │- │- │- │- │- │- │X │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│61. │Myotis bechsteinii │- │X │X │- │- │X │- │- │- │- │X │- │- │- │X │- │X │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│62. │Myotis blythii │- │X │X │- │- │X │- │- │- │- │X │- │- │- │X │- │X │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│63. │Myotis capaccinii │- │X │X │- │- │X │- │- │- │- │X │- │- │- │X │- │X │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│64. │Myotis myotis │- │X │X │- │- │X │- │- │- │- │X │- │- │- │X │- │X │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│65. │Neomys anomalus │X │- │X │X │X │- │X │X │X │- │- │- │- │X │X │X │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│66. │Neptis hylas │X │- │X │- │- │- │X │- │- │- │- │- │- │- │- │X │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│67. │Oriolus oriolus │- │- │- │- │- │X │- │X │X │- │- │- │X │- │- │- │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│68. │Otus scops │- │- │X │X │- │X │- │X │- │- │- │- │X │- │X │- │X │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│69. │Paracaloptenus │X │- │X │- │- │- │X │- │- │- │- │- │- │- │- │X │- │
│ │caloptenoides │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│70. │Pelobates fuscus │X │- │X │- │- │- │- │- │X │- │- │- │X │X │X │- │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│71. │Pernis apivorus │X │- │X │- │- │- │- │- │- │- │X │- │X │- │X │X │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│72. │Phoenicurus │X │- │X │X │- │X │X │- │- │- │- │- │- │- │- │X │X │
│ │phoenicurus │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│73. │Picus canus │- │- │- │- │- │X │- │- │- │- │- │- │- │- │- │- │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│74. │Picus viridis │- │- │- │- │- │X │- │- │- │- │- │- │- │- │- │- │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│75. │Podarcis muralis │X │- │X │X │- │- │- │- │- │- │X │- │- │- │- │X │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│76. │Prunella modularis │X │- │X │X │- │X │X │- │- │- │- │- │- │- │- │X │X │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│77. │Rana dalmatina │- │- │X │- │- │- │- │X │X │X │X │X │X │X │X │- │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│78. │Rana ridibunda │- │- │X │- │- │- │- │X │X │X │X │X │X │X │X │- │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│79. │Rana temporaria │- │- │X │- │- │X │- │X │X │X │X │X │X │X │X │- │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│80. │Rhinolophus blasii │- │X │X │- │- │X │- │- │- │- │X │- │- │- │X │- │X │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│81. │Rhinolophus euryale │- │X │X │- │- │X │- │X │X │- │X │- │- │- │X │- │X │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│82. │Rhinolophus │- │X │X │- │- │X │- │- │- │- │X │- │- │- │X │- │X │
│ │ferrumequinum │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│83. │Rhinolophus │- │X │X │- │- │X │- │- │- │- │X │- │- │- │X │- │X │
│ │hipposideros │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│84. │Sabanejewia aurata │- │- │X │X │X │- │- │X │X │- │X │X │X │X │X │- │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│85. │Salamandra salamandra │- │- │X │X │- │X │X │X │X │- │X │- │X │X │X │- │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│86. │Sciurus vulgaris │- │- │- │- │- │X │- │- │- │- │- │- │X │- │- │- │X │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│87. │Sitta europaea │- │X │X │X │- │X │X │X │X │- │X │- │X │- │X │- │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│88. │Strix uralensis │- │- │X │X │- │X │- │X │- │- │- │- │X │- │X │- │X │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│89. │Sus scrofa │- │- │X │X │- │- │X │X │- │- │- │- │- │- │- │- │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│90. │Sylvia nissoria │X │- │X │X │- │X │X │- │- │- │- │- │- │- │- │X │X │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│91. │Testudo hermanni │X │X │X │X │X │- │X │- │- │- │X │X │X │- │X │X │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│92. │Triturus cristatus │X │- │X │- │- │- │- │X │X │X │X │- │X │X │X │X │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│93. │Triturus vulgaris │X │- │X │- │- │- │- │X │X │X │X │- │X │X │X │X │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│94. │Upupa epops │X │- │X │- │- │- │X │- │- │- │- │- │- │- │- │X │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│95. │Ursus arctos │- │X │X │X │- │X │X │- │- │- │X │- │- │- │ │- │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│96. │Vipera ammodytes │X │X │X │X │- │- │X │- │- │- │X │- │X │- │X │X │- │
├──────┼──────────────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│ │Relevanţa │47│21│80│27│14│35│18│29│28│14│47│11│56│23│60│27│33│
└──────┴──────────────────────┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┘
ANEXA 4 la Planul de management Fişele speciilor şi habitatelor de interes conservativ Actitis hypoleucos - Fluierar de munte Cod EUNIS: A168 Este o specie oaspete de vară, întâlnită pe malurile râurilor dar şi în jurul lacurilor şi pâraielor. Specia apare în mai multe tipuri de habitate în timpul migraţiei atât pe continent cât şi în regiunile de coastă. Ecologie: La noi în ţară este o specie destul de comună, însă nu foarte abundentă, fiind întâlnită cu precădere în jurul pâraielor de munte până la 2500 m. Aspecte comportamentale: În timpul perioadei de reproducere specia este foarte teritorială, în afara acestui sezon devine gregară şi formează stoluri mixte heterospecifice. Este monogamă însă uneori femelele pot practica poliandria, perechea se menţine pe parcursul unui sezon de reproducere, se formează primăvara sau uneori chiar în cartierul de iernare. Ponta care variază între 3-5 ouă în general 4 este depusă din mai până cel târziu în iulie. Puii nidifugi eclozează după 21-22 zile şi sunt hrăniţi de ambii părinţi timp de 21-22 zile, după care devin independenţi de părinţi imediat ce pot să zboare. Aceştia ating maturitatea sexuală după doi ani. Nişa trofică: Specie insectivoră, se hrăneşte cu larve şi adulţi de nevertebrate mici pe care le găseşte în mâl sau în vegetaţia natantă sau submersă din zonele în care apa are un nivel scăzut. În cartierul de iernare se asociază cu unele mamifere sau reptile mari prezente în zonele umede, de pe corpul cărora consumă paraziţii. Nişă spaţială: Specia se regăseşte în majoritatea zonelor umede deschise sau semi-deschise, în regiunile temperate, montane sau stepice şi în jurul aşezărilor umane. Ocupă teritorii lineare, în jurul râurilor, cuibărind în zonele uscate, la distanţe de 30 - 500 m de apă, pentru a evita inundarea cuibului. Densitatea perechilor clocitoare variază în general de la 1-2 perechi/kmp. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice a speciei apare la nivelul habitatelor deschise şi semideschise din jurul râurilor, lacurilor şi pâraielor din Geoparcul Mehedinţi. Estimare populaţională: Estimările pentru populaţia naţională se cifrează între 2000-3000 de perechi Munteanu, 2002. Din datele şi observaţiile existente, specia este una cuibăritoare în sit, având o populaţie estimată la 20-80 de perechi. Ameninţări: Este o specie insectivoră asociată zonelor umede şi în special pâraielor de munte, din această perspectivă factorii limitativi sunt cei care ţin de colmatarea şi secarea zonelor umede, poluarea apelor şi alţi factori cu caracter perturbator. Categorii de impact: 110, 120, 302, 500, 501, 502, 503, 530, 421, 240, 241, 243, 624, 700, 701, 703, 710, 709, 790, 801, 820, 850, 852, 910, 920, 941, 950, 967, 811, 870. Perioada de maximă de sensibilitate pentru specie se înregistrează în principal în perioada de cuibărire mai-august, dar şi în perioada de pasaj august-septembrie, când indivizii trebuie să se hrănească mai mult pentru a avea rezervele necesare zborurilor de migraţie. Definirea condiţiilor favorabile: La nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, se estimează un potenţial de favorabilitate pentru 80 de perechi cuibăritoare. Abundenţă relativă: minim 20 de perechi cuibăritoare, ca prezenţă stabilă la nivelul întregului Geoparc Platoul Mehedinţi, cu abundenţă mai ridicată în jurul pâraielor şi râurilor din partea de sud a sitului. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minima pentru o pereche este de 1 juvenili/subadulţi/an, medie de 2 juvenili/subadulţi/an şi maxima de 4 juvenili/subadulţi/an. – structura pe vârste: înaintea perioadei de reproducere 0 % juvenili şi subadulţi, după perioada de reproducere 50 % juvenili şi subadulţi. Condiţii de habitat: - habitate ripariene reprezentate de un mozaic dat de pădurile galerii şi în principal în zonele deschise de pe malul pâraielor din zonele de munte. – zonele cele mai preferate de această specie sunt cele cu maluri largi, acoperite de pietriş şi nisip, localizate în special în zonele de meandrare ale râurilor şi pârâurilor. Resurse trofice: - diversitate de nevertebrate prin menţinerea unei diversităţi de habitat dezvoltarea adulţilor şi a larvelor nevertebratelor consumate de specie Disturbare tolerată: - medie în habitatele favorabile în perioada de reproducere. Măsuri de conservare: La nivelul teritoriului acestei specii este vitală menţinerea unor habitate ripariene deschise şi semideschise, cu maluri largi şi depuneri de sedimente. Măsurile de conservare pentru această specie trebuie să cuprindă trei direcţii: protecţia efectivă, protecţia zonelor de cuibărire şi conservarea habitatelor favorabile din care aceasta îşi procură hrana. Propuneri concrete: 1. Limitarea/interzicerea utilizării insecticidelor în interiorul parcului, cu precădere în zonele cu densitatea ridicată a acestei specii; 2. Interzicerea/limitarea exploatării depunerilor de nisip şi pietriş din albia râurilor; Interzicerea/limitarea intervenţiei asupra albiei râurilor şi pârâurilor prin exploatarea materialului aluvial; 3. Interzicerea/limitarea intervenţiilor de regularizare, de protecţie contra inundaţiilor sau a lucrărilor hidrotehnice cu impact asupra hidromorfologiei cursurilor de apă; 4. Susţinerea intervenţiilor cu scop de reabilitare a zonei inundabile; 5. Conservarea florei terestre din vecinătatea malului şi a vegetaţiei palustre restricţionarea/interzicerea tăierii arborilor/arbuştilor pe considerentul de habitat/substrat de reproducere şi pe considerent de umbrire de exemplu: factor de importanţă majoră în prevenirea înfloririlor algale; 6. Menţinerea/refacerea calităţii apei; 7. Menţinerea nivelului natural de apă prin interzicerea drenajelor şi a îndiguirilor care pot duce la scăderea/creşterea nivelului apei; 8. Interzicerea folosirii substanţelor chimice în interiorul ecosistemelor acvatice şi în vecinătatea acestora 50 m; 9. Interzicerea traversării cursurilor de apă cu autovehicule şi oprirea în vecinătatea acestora a autovehiculelor care prezintă scurgeri de carburanţi/uleiuri; 10. Monitorizarea activităţilor turistice; 11. Combaterea deversărilor de poluanţi - poluare menajeră, deversări de la vidanjoare, de la spălări pietriş din exploataţiile de pe uscat. 12. Conservarea bălţilor şi a şanţurilor cu apă stătătoare din aria protejată; 13. Eliminarea câinilor şi pisicilor ferale. 14. Acţiuni de informare, conştientizare şi educare a populaţiei locale. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Actitis hypoleucos la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Aegithalos caudatus Piţigoiul codat Cod EUNIS: A324 Poate fi găsită în aproape toată Europa, fiind o specie sedentară, cu populaţii extrem de numeroase în centrul şi nordul continentului. Ecologie: Poate fi întâlnită într-o varietate de habitate, incluzând păduri, parcuri, grădini, tufişuri şi mlaştini. Aspecte comportamentale: Trăieşte în stoluri mici tot parcursul anului. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de un an. Primăvara se formează perechi monogame. Masculii îşi păstrează teritoriile stabilite peste iarnă, dar femelele nu ţin cont de acestea, în perioada în care îşi curtează femela, masculul se înalţă cât poate de mult, îşi menţine poziţia şi apoi revine spre sol în picaj. Cei doi parteneri construiesc împreună un cuib clastic, de forma unui sac, cu o intrare mică. Materialele utilizate sunt pânză de păianjen, pene, licheni şi muşchi, iar cuibul este mai mereu suspendat de un arbore sau arbust. Cuibăritul are loc în perioada martie-iunie. Femela depune 7-13 ouă pe care le va cloci 14-16 zile. Ambii părinţi, cu ajutorul altor adulţi care nu au ouă, hrănesc puii încă 14-18 zile. După aceasta perioadă puii încă depind de hrana primită de la adulţi încă două săptămâni. Familia rămâne împreună şi peste iarnă. Nişa trofică: Trăieşte în stoluri mici active în timpul zilei, când se hrăneşte în coronamentul arborilor şi pe sol, cu insecte. Nişă spaţială: Specia preferă mai multe tipuri de habitate, incluzând păduri de foioase, parcuri, grădini, tufişuri şi chiar zone mlăştinoase, mai ales dacă se găseşte şi un strat dens de arbuşti în zonă. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice a speciei apare la nivelul habitatelor din zonele joase ale Geoparcului Mehedinţi, în special în cadrul pădurilor de foioase şi a grădinilor. Estimare populaţională: Estimările pentru populaţia naţională se cifrează între 20.000 şi 40.000 de perechi Munteanu, 2002. Din datele şi observaţiile existente, specia este una cuibăritoare în sit, fiind frecventă şi având o populaţie estimată la 100-300 de perechi. Ameninţări: Este o specie insectivoră asociată pădurilor foioase şi tufărişurilor, din această perspectivă factorii limitativi sunt cei care ţin de managementul forestier. Categorii de impact: 110, 151, 165, 164, 167, 400, 401, 403, 710. Perioada de maximă sensibilitate pentru specie se înregistrează în principal în perioada de cuibărire martie-iunie. Definirea condiţiilor favorabile: La nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, se estimează un potenţial de favorabilitate pentru 250 de perechi cuibăritoare. Abundenţă relativă: minim 200 de perechi cuibăritoare, ca prezenţă stabilă la nivelul întregului Geoparc Platoul Mehedinţi, cu abundenţă ridicată în zonele mai joase, acolo unde sunt prezente pădurile de foioase şi livezile. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minima pentru o pereche este de 2 juvenili/subadulţi/an, medie de 3juvenili/subadulţi/an şi maximă de 5 juvenili/subaduţi/an. – structura pe vârste: înaintea perioadei de reproducere 0 % juvenili şi subadulţi, după perioada de reproducere 60 % juvenili şi subadulţi. Condiţii de habitat: - păduri de foioase, parcuri, grădini, tufişuri şi mlaştini, Resurse trofice: - specie insectivoră. Disturbare tolerată: - medie în habitatele favorabile în perioada de reproducere. Măsuri de conservare: La nivelul teritoriului acestei specii este vitală menţinerea pădurilor de foioase intercalate de zone semideschise pajişti şi livezi. Măsurile de conservare pentru această specie trebuie să cuprindă trei direcţii: protecţia efectivă, protecţia zonelor de cuibărire şi conservarea habitatelor favorabile din care aceasta îşi procură hrana. Propuneri concrete: 1. Interzicerea/limitarea exploatărilor forestiere; 2. Promovarea regenerări naturale a pădurii; 3. Eliminarea utilizării insecticidelor; 4. Menţinerea tufărişurilor ce constituie coridoare verzi; 5. Interzicerea incendierii vegetaţiei verzi sau uscate în orice perioadă a anului; 6. Acţiuni de informare, conştientizare şi educare a populaţiei locale. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Aegithalos caudatus la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Anguis fragilis Năpârcă, şarpe de sticlă Ecologie: Biotopurile favorabile sunt păduri de foioase şi conifere, poieni, liziere, livezi, fânaţe, grădini. Aspecte comportamentale: Vara năpârleşte de mai multe ori. În lunile Octombrie-Noiembrie se retrage pentru iernat în grupuri, în galerii adânci până la un metru, indivizii acoperind intrarea cu pământ sau muşchi. Alţi indivizi iernează sub frunzar, sub grămezi de pietre sau sub buşteni. Trăieşte în grupuri sau izolat prin poieni sau păduri, stând ascuns sub pietre, buşteni în putrefacţie, diferite găuri din pământ. Preferă locurile umede. Iese din iernat prin luna Martie-Aprilie în funcţie de altitudine. Tot în această perioadă femela naşte pui vii fiind o specie ovovivipară. Nişa trofică: Se hrăneşte cu râme, limacşi, diferite insecte, omizi, melci de dimensiuni mici. Nişă spaţială: Trăieşte într-o mare varietate de habitate de la şes până în etajul montan superior. Modelare nişă ecologică: Păduri de foioase şi conifere, poieni, liziere, livezi, fânaţe, grădini. Estimare populaţională: În cea mai mare parte a ţării; mai rară în Dobrogea. În România efectivul este estimat la sute de mii de exemplare. Ameninţări: Specia este afectată de poluare, distrugerea habitatelor terestre şi acvatice, păşunatul excesiv. Categorii de impact: 102, 110, 140, 164, 170, 180, 240, 401, 411, 421, 422, 502, 623, 700, 740, 800, 803, 948, 966, 972. Definirea condiţiilor favorabile: Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minim 5 pui/adult/an. – structura pe vârste: Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării. – menţinerea unor zone de linişte, favorabile reproducţiei în perioada Mai-Iunie. Resurse trofice: - populaţii suficient de mari de râme, limacşi, diferite insecte, omizi, melci de dimensiuni mici. Disturbare tolerată: - minimală în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: Măsurile de protecţie trebuie să fie îndreptate spre o limitare a activităţilor distructive asupra habitatelor, stoparea incendierilor şi reglementarea atentă a cositului mecanic. De asemenea, se impun reglementări atente ale utilizării produselor chimice dar şi legate de păşunare. Se impune asumarea unui program activ de creşterea toleranţei faţă de această specie prin acţiuni de informare şi educare, date fiind credinţele legate de această specie ce conduc adeseori la un grad înalt de persecuţie. Propuneri concrete: 1. Combaterea poluării apelor şi a solului; 2. Declararea unor perioade de linişte când specia este vulnerabilă, în perioada de reproducere Mai-Iunie; 3. Interzicerea vechiculelor motorizate în habitatele ocupate de această specie; 4. Interzicerea colectării speciei; 5. Interzicerea păşunatului în habitatele de reproducere a speciei; 6. Eliminarea câinilor şi pisicilor ferale din habitatele ocupate de specie; 7. Acţiuni de informare şi educare. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Anguis fragilis la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi Aquila chrysaetos Acvila de munte Cod SPA: A215 Este o specie sedentară, fiind cea mai comună specie de acvilă din România. Ecologie: Prezentă din etajul montan până spre etajul colinar înalt. În etajul montan cuibăreşte de regulă spre limita superioară a pădurilor, căutând locuri abrupte, stâncoase, în apropierea teritoriilor de vânătoare ce sunt constituite din biomuri deschise pajişti sau pajişti cu tufărişuri izolate, păşuni împădurite lax, agroecosisteme cu utilizare moderată, unde există disponibilitate de pradă cuprinsă între 2 şi 5 kg în special iepuri, pui de vulpe. Aspecte comportamentale: Persecuţia din partea omului, direcţionată în mod explicit asupra acestei specii constituie cauza declinului populaţiilor în sec. XX. Datorită măsurilor protective, după anii 1970, specia a intrat într-un proces rapid de refacere a populaţiilor, simultan cu re-expansiunea habitatului şi re-colonizarea unor teritorii Belgia. Datorită utilizării speciilor de şobolani Rattus sp. ca sursă trofică, procesul de refacere populaţională a crescut în intensitate şi în preajma aşezărilor urbane. Specia s-a pretat bine şi la programele de reintroducere Germania, reuşind să re-ocupe teritorii în ciuda succesului reproductiv limitat şi a mortalităţii înalte a juvenililor. Teritoriul ocupat este cuprins între 50 şi 200 kmp, în funcţie de disponibilitatea de pradă, excepţional, în cazul în care prada e foarte săracă, teritoriul ocupat ajungând la 300kmp. Populaţiile de la latitudini de peste 60° sunt migratoare, coborând pe timpul iernii la latitudini mai mici. Juvenilii au o rată de dispersie foarte mare, ajungând să fie observaţi la distanţe de mii de km faţă de punctul de origine. Conform datelor ştiinţifice, specia A. chrysaetos, este o specie teritorială cu un comportament agresiv manifestat în special în perioada de cuibărire, netolerând în interiorul teritoriului acoperit nici un fel de individ nici măcar eventuali juvenili rezultaţi din ponta precedentă. Acest comportament favorizează dispersia speciei şi evitarea consanguinizării. Teritoriul ocupat de o pereche este apărat cu îndârjire de ambii parteneri. Specia este monogamă, însă perechile se pot reface dacă unul dintre parteneri dispare. În afara perioadei de cuibărire, perechea se destramă temporar, fiecare ocupând un teritoriu de vânătoare aparte. Începând cu luna februarie, perechea se reconstituie în jurul arealului de cuibărire, ocupând unul din cuiburile utilizate anterior sau construindu-şi un nou cuib. În România, în zona Rezervaţiei Cheile Turzii au fost întreprinse mai multe studii cu privire la această specie obţinându-se o serie întreagă de date valoroase în acest sens. În acest perimetru de peste o decadă cuibăreşte o singură pereche, ce utilizează alternativ unul dintre cele 7 cuiburi construite, teritoriul fiind apărat cu multă agresivitate împotriva altor exemplare ce încearcă să utilizeze aceeaşi nişi, în ciuda faptului că atât terenurile de vânătoare, cât şi zonele de cuibărit, rămân extrem de favorabile. Astfel este exclusă prezenţa mai multor perechi de acvilă de munte în perimetre restrânse spaţial, fiind exclus orice comportament gregar sau ipoteza apariţiei unor "colonii" de cuibărire. Agresivitatea speciei a fost evidenţiată şi în momentul în care în cadrul unui proiect de cartare a unei zone montane s-a făcut apel la o dronă, ce a fost atacată la scurt timp după lansare şi distrusă. Nişa trofică: Se hrăneşte cu mamifere mici iepuri, rozătoare. Nişă spaţială: Specia se regăseşte în habitate mozaicate, cu trupuri de pădure, în alternanţă cu pajişti şi stâncării accidentate sau pereţi verticali, apropiindu-se chiar şi de marginea aşezărilor umane. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice a speciei apare la nivelul habitatelor din zona de nord şi nord-vest ale Geoparcului Platoul Mehedinţi, la contactul cu perimetrul Parcului Naţional Domogled - Valea Cernei, la vest de Gornenţi sau Obârşia Cloşani, respectiv nord de Giurgiani, zone ce se suprapun parţial de altfel şi cu ROSPAOG35 Domogled - Valea Cernei, unde Aquila chrysaetos apare menţionată ca specie criteriu 3-4 p. Estimare populaţională: Estimările pentru populaţia naţională se cifrează între 20-25p de perechi Munteanu, 1994 şi 30-40p perechi Botnariuc & Tatole, 2004. Din datele existente, până în prezent nu a fost certificată prezenţa vreunei perechi cuibăritoare pe teritoriul Geoparcului Platoul Mehedinţi, fiind observaţi de regulă indivizi solitari ce utilizează On special zonele de nord şi nord-vest ale Geoparcului ca terenuri de vânătoare. Ameninţări: Specia, se regăseşte spre vârful piramidei trofice, fiind unul dintre cele mai puternice păsări de pradă diurne. Factorii limitatori sunt de regulă centraţi în jurul elementelor disturbatoare şi generatoare de stress, la care se adaugă dificultatea găsirii unor locuri favorabile de cuibărire. Categorii de impact: 101, 110, 120, 140, 162, 164, 170, 230, 301, 402, 403, 501, 502, 602, 608, 620, 622, 623, 624, 626, 701, 703, 710, 730, 740, 962. În multe state, în ciuda protecţiei formale de care se bucură această specie, persistă ameninţări directe ca urmare a otrăvirii, împuşcării şi capturării ilegale. Chiar şi în ţări cu tradiţie în conservarea naturii Marea Britanie, unde în doar o decadă au existat rapoarte asupra uciderii a peste 40 de indivizi aparţinând acestei specii. Perioada de maximă sensibilitate pentru specie se înregistrează în perioada de cuibărire, când incidenţa unor ameninţări directe sau indirecte pot afecta întreaga familie cuibăritoare. Definirea condiţiilor favorabile: În condiţiile prezente, în lipsa unor date certe, concrete şi actuale asupra dimensiunii populaţiei acestei specii de la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, se estimează un potenţial de favorabilitate pentru 2 perechi cuibăritoare. Abundenţă relativă: minim 2 perechi cuibăritoare, ca prezenţă stabilă la nivelul zonei de N şi V a Geoparcului Platoul Mehedinţi, posibil a se instala în zonele Faţa Izvoarelor - Isverna, Obârşia Cloşani. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minim 1 juvenil/subadult/an. – structura pe vârste: 20 % juvenili şi subadulţi. Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării, reglementarea activităţilor antropice generale, eliminarea exploatării resurselor naturale silvice, exploatare cariere, pe o rază mai mică de 1 km faţă de eventuale zone de cuibărire identificate. – menţinerea unor zone de linişte, favorabile reproducţiei în perioada martie-iunie. Resurse trofice: - populaţii suficient de mari de iepuri, micromamifere. Disturbare tolerată: - medie în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: La nivelul teritoriului acestei specii este vitală menţinerea unor habitate deschise, de tipul pajiştilor. Astfel se impune menţinerea unor practici de păşunat corect reglementate astfel încât să nu apară fenomene de suprapăşunare, respectiv de limitare a pătrunderii speciilor invazive în special Pteridiurn aquilium ce afectează în prezent suprafeţe din zona Geoparcului Platoul Mehedinţi. Măsurile de conservare pentru această specie trebuie să cuprindă trei direcţii: protecţia efectivă, protecţia zonelor de cuibărire şi conservarea habitatelor favorabile de vânătoare. În ceea ce priveşte protecţia efectivă, se impune aplicarea cu maximă stricteţe a prevederilor legale, eliminarea braconajului, supravegherea strictă şi constantă a cuiburilor pe perioada martie-august. În conformitate cu prevederile Directivei 79/409 "Păsări", Anexa 1: specia "este subiectul măsurilor de conservare specială a habitatului în scopul asigurării supravieţuirii şi reproducerii în aria sa de distribuţie", iar Statele Membre ale Uniunii Europene "vor clasifica cele mai potrivite zone ca număr şi extindere ca arii de conservare specială SP dedicate conservării speciilor, luând în considerare exigenţele de protecţie ale acestora în aria geografică terestră sau marină de la nivelul de aplicare a Directivei". Conservarea habitatelor favorabile de vânătoare presupune un efort extins, pe termen-lung ce implică inclusiv măsuri de educare şi conştientizare a comunităţilor locale. Propuneri concrete: 1. Identificarea eventualelor zone de cuibărire şi evitarea oricăror elemente de disturbanţă inclusiv stabilirea unor zone de protecţie a aparatelor de zbor, în special a aparatelor de mici dimensiuni: drone, parapante, avioane uşoare, elicoptere; trecerea în regim de protecţie strictă a zonelor de cuibărire; 2. Stabilirea capacităţii de păşunare în zona de la contactul cu perimetrul Parcului Naţional Domogled - Valea Cernei, la vest de Gornenţi sau Obârşia Cloşani; normarea păşunatului în zonele de nord, vest şi nord-vest, cu o încărcare maximală de 0,5 UVM, la nivele mai mari acolo unde se documentează o posibilitate mai mare a capacităţii de suport; 3. Intervenţii susţinute de cosire târzie, îainte de căderea zăpezii, în scopul menţinerii faciesurilor deschise ale pajiştilor; menţinerea unei densităţi maximale de 5-8 tufe sau insule arbustive per ha de pajişte; menţinerea aspectului mozaicat al peisajului; eliminarea desişelor de ţolul-lupului Pteridium aquilinum; 4. Intervenţii susţinute, active pentru creşterea populaţiei de iepuri ca principală sursă trofică a acestei specii, prin limitarea cotei de vânat, eliminarea braconajului, limitarea numărului de vulpi, eliminarea câinilor ferali; 5. Acţiuni de informare, conştientizare şi educare a populaţiei locale. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Aquila chrysaetos la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. (a se vedea imaginea asociată) Modelarea nişei ecologice a speciei Aquila chrysaetos, cuprinde zona de nord, nord-vest şi vest a Geoparcului Platoul Mehedinţi delimitată de linie galbenă; T1 şi T2 reprezintă perimetre cu potenţial favorabil de cuibărire, iar cu linie neagră sunt trasate teritoriile potenţiale de vânătoare ce pot fi ocupate de această specie. Athene noctua Cucuvea Cod EUNIS: A218 Este o specie sedentară, una dintre cele mai comune dintre răpitoarele nocturne, prezentă în multe tipuri de habitate deschise, semideschise, stâncoase şi în special în localităţi. Ecologie: În ceea ce priveşte altitudinile urcă de la nivelul mării până la 800 m, însă în unele părţi ale arealului ajunge până la 1900-2000 m Georgia şi Armenia sau chiar la 2800-4200 m Altay şi Pamir. Aspecte comportamentale: În perioada de reproducere specia este teritorială. Specia este monogamă, perechea se păstrează, de obicei, pe parcursul mai multor sezoane de reproducere sau chiar până la moartea unui partener. Cuibăreşte în diverse locuri, cum sunt crăpăturile din stânci, clădiri, dar şi în copaci în cuiburile altor specii sau în cuiburi artificiale. Vânează în principal pe o suprafaţă cu o rază de 0.5 km în jurul cuibului. Femela depune de la sfârşitul lunii martie până în iunie între 1-7 ouă în medie 4-6. Pot depune două ponte pe an însă atunci când ponta este distrusă depun sigur ponta de înlocuire. Incubaţia durează în jur de 27-28 de zile şi este asigurată numai de către femelă. Puii sunt hrăniţi de ambii părinţi şi devin zburători după 20-35 zile, excepţional peste 43 de zile, devenind independenţi nu în mai puţin de o lună de la părăsirea cuibului. Juvenilii sunt apţi de reproducere după 1 an. Nişa trofică: Se hrăneşte în principal cu insecte Odonata, Lepidoptera, Coleoptera dar şi cu mamifere mici Mus sp. Sorex sp. Apodemus sp. reptile şi păsărele. Nişă spaţială: Specia se regăseşte în habitatele deschise şi semideschise. Aria teritoriului variază semnificativ de la un studiu la altul, densitatea optimă fiind între 0.3-0.5 perechi/kmp, foarte rar ajungând la mai mult de 1.5 perechi/kmp. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice a speciei apare la nivelul regiunilor joase ale întregului Geoparc Mehedinţi, cu precădere în jurul şi în cadrul localităţilor. Estimare populaţională: Estimările pentru populaţia naţională se cifrează între 10000-40000 de perechi Munteanu, 2002. Din datele şi observaţiile existente, specia este una cuibăritoare în sit cu o populaţie estimată la 100-200 perechi. Ameninţări: Este o specie zoofagă asociată habitatelor deschise şi semideschise iar factorii limitativi sunt cei care ţin managementul pădurilor, păşunilor, fânaţelor şi al terenurilor agricole. Categorii de impact: 167, 110, 120, 500, 501, 502, 503, 421, 240, 241, 243, 624, 700, 701, 703, 710, 709, 790, 967, 100, 101, 102, 140, 141, 150, 151, 950. Perioada de maximă sensibilitate pentru specie se înregistrează în principal în perioada de cuibărire mai-august. Definirea condiţiilor favorabile: La nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, se estimează un potenţial de favorabilitate pentru 200 perechi cuibăritoare. Abundenţă relativă: minim 100 de perechi cuibăritoare, ca prezenţă stabilă pe întreg Geoparcul Platoul Mehedinţi, în principal în zonele periurbane. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minima pentru o pereche este de 2 juvenili/subadult/an, medie de 3 juvenili/subadult/an şi maximă de 5 juvenil/subadult/an. – structura pe vârste: înaintea perioadei de reproducere 20% juvenili şi subadulţi, după perioada de reproducere 60% juvenili şi subadulţi. Condiţii de habitat: - habitate deschise şi semideschise. Resurse trofice: - diversitate de insecte, reptile şi micromamifere prin menţinerea mozaicului de habitate. Disturbare tolerată: - medie în habitatele favorabile în perioada de reproducere. Măsuri de conservare: La nivelul teritoriului acestei specii este vitală menţinerea unor habitate deschise şi semideschise. Măsurile de conservare pentru această specie trebuie să cuprindă trei direcţii: protecţia efectivă, protecţia zonelor de cuibărire şi conservarea habitatelor favorabile din care aceasta îşi procură hrana. Propuneri concrete: 1. Limitarea şi interzicerea utilizării insecticidelor în interiorul parcului, cu precădere în zonele cu densitatea ridicată a acestei specii; 2. Menţinerea ecosistemelor deschise prin păşunat şi cosit; 3. Interzicerea suprapăşunatului şi menţinerea unui păşunat tradiţional cu speciile, efectivele şi în perioadele utilizate conform măsurii agro-mediu/1 aprilie şi 1 noiembrie, în afara acestei date prezenţa animalelor domestice pe păşuni este interzisă; 4. Interzicerea conversiei pajiştilor specifice acestor specii în alte tipuri de ecosisteme; 5. Interzicerea incendierii vegetaţiei verzi sau uscate în orice perioadă a anului; 6. Controlul managementului forestier; 7. Interzicerea depozitării deşeurilor în zonele neamenajat; 8. Reglementarea/controlul activităţilor turistice vetre de foc; 9. Combaterea deversărilor de poluanţi - poluare menajeră, deversări de la vidanjoare, de la spălări pietriş din exploatabile de pe uscat; 10. Eliminarea câinilor şi pisicilor ferale; 11. Acţiuni de informare, conştientizare şi educare a populaţiei locale. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Athene noctua la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Barbastella barbastellus Liliacul cârn Cod SCI: 1308 Ecologie: Îşi găseşte adăpost în fisurile clădirilor, între căpriori şi în găurile grinzilor podurilor, adeseori în scorburi sau sub scoarţa arborilor bătrâni, în cuiburi părăsite de păsări, la intrarea peşterilor. Iarna se adăpostesc în cavităţi naturale sau artificiale, în scorburile arborilor, pătrunzând şi în pivniţe, izolaţi sau în grupuri mici, uneori asociaţi cu P. pipisirellus. Coloniile pot ajunge până la câteva mii de indivizi. Aspecte comportamentale Este o specie destul de rezistentă la frig, hibernând între octombrie/noiembrie şi până în martie/aprilie în funcţie de condiţiile eco-climatice. Începe să vâneze târziu, după apusul soarelui şi până spre zori. Zboară rapid, deasupra arborilor, livezi, grădini, dar şi deasupra arterelor mari de circulaţie, a văilor, parcurgând chiar şi zeci de km de la cartierele de adăpost/repaos spre cele de hrănite. Vânează insecte de dimensiuni mici în special leidoptere şi diptere, cu tegumentul moale, inclusiv de pe substrat arbori, litieră. Nu vânează în jurul surselor de lumină artificială. Femelele formează colonii de reproducere în scorburile arborilor, rar împreună cu masculii. Nişa trofică: Este o specie exclusiv insectivoră, ce consumă în special fluturi de noapte, dar şi diptere. Nişă spaţială: Specia are nevoie de un mozaic de habitate din care însă să nu lipsească arborii foarte bătrâni, scorburoşi, utilizaţi pe timpul verii pentru formarea coloniilor de maternitate. Modelare nişă ecologică: Mozaicuri de habitate naturale cu păduri bătrâne, sau cel puţin cu o mare densitate de arbori bătrâni izolaţi. Estimare populaţională: Populaţia actuală din România este estimată la 3500 de indivizi. Ameninţări: Specie ameninţată doar de factori antropici; Categorii de impact: 110, 164, 241, 330, 331, 332, 340, 390, 421, 422, 501, 530, 604, 624, 710, 962, 972. Definirea condiţiilor favorabile: Abundenţă relativă: minim 2 indivizi adulţi/peşteră sau adăpost. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: 1 juvenil/an. – vârste: maxima: 16-20 ani; medie: 2,2 - 2,7 ani. Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării, reglementarea activităţilor pastorale. – menţinerea unor zone de linişte, favorabile reproducţiei în perioada iunie-august. Resurse trofice: - populaţii suficient de mari de lepidoptere, neuroptere şi diptere. Disturbare tolerată: - minimală în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: Protecţia coloniilor din peşteri de tulburări, dar închiderea peşterii cu grilaj este dificilă deoarece această specie este reticentă în ceea ce constă zborul prin grilaje. Conservarea zonelor forestiere şi abandonarea consumului de pesticide pe scară largă. Protecţia rutelor de migrare. Propuneri concrete: 1. Dezvoltarea unui program activ îndreptat spre creşterea toleranţei populaţiei locale faţă de această specie prin educare şi conştientizare; 2. Instalarea de panouri informative şi plasarea semnelor de avertizare în faţa peşterilor; 3. Modificarea traseelor astfel încât deranjul speciei să fie minimizat; 4. Modificarea condiţiilor de iluminare a peşterilor cu scop turistic; 5. Intrarea în peşteri de către turişti în grupuri de maxim 5 persoane; 6. Interzicerea fotografierii în peşterile cu colonii de hibernare sau de maternitate. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Barbastella barbastellus la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Barbus meridionalis Moioagă Cod SCI: 1138 Specia, este răspândită în Europa meridională Spania, sudul Franţei, nordul Italiei, Coasta Dalmată, vestul Bulgariei, România, urcând spre nord prin Ucraina şi ajungând în Slovacia şi estul Germaniei. În România rămâne o prezenţă oarecum comună, având o distribuţie relativ largă dar uşor fragmentată. În ultimii ani, datorită îmbunătăţirii condiţiilor de mediu în special reglementarea deversărilor de tip menajer/urban se observă un proces de continuă extindere a teritoriului acestei specii. La nivelul teritoriului Geoparcului Platoul Mehedinţi, specia a fost semnalată de pe cursul râurilor Bahna, Vârciorova şi Topolniţa, afluenţii râului Motru, Brebina, Tzvema şi Bulba, în populaţii relativ numeroase. Ecologie: Este o specie reofilă, bentonofagă, ce apare în râurile din etajul colinar şi montan, preferând cursurile de ape cu fund pietros, bine oxigenate, având o bună toleranţă a apelor cu tendinţă de încălzire şi scădere a nivelului de oxigen din timpul verii. Specia este bine adaptată şi perioadelor de scurgere a apelor foarte mici, când cursurile seacă parţial, rezistând şi episoadelor de viituri violente. Aspecte comportamentale: Perioada de reproducere are loc de regulă în perioada mai-iulie, în zona bancurilor de pietriş, însă este posibil să aibă loc şi depuneri de ponte fracţionate în perioada de primăvară timpurie şi toamnă. Specia intră în competiţie cu Barbus barbus ce se regăseşte de regulă în cursurile mai domoale; însă în cursurile unde Barbus barbus lipseşte, moioaga poate ocupa cu succes nişa ecologică a acestuia. Nişa trofică: Se hrăneşte cu organisme bentice, viermi, crustacee, moluşte, larve de insecte, regim alimentar ce poate fi completat cu alge, resturi vegetale, icre sau pentru adulţii de talie mare, chiar şi alevini sau peşti de talie mai mică. Nişă spaţială: Moioaga ocupă râurile din zona eolinară înaltă şi montană, fiind asociat habitatelor 3260 şi 3290. În majoritatea râurilor care izvorăsc din zone de podiş sau deal lipseşte chiar din cursul lor superior care este rapid. Trăieşte atât în râuri pietroase, rapide şi reci, cât şi unele pâraie mai nămoloase, care vara se încălzesc puternic, însă numai la munte. Arată preferinţă mai ales pentru porţiunile de curent puternic şi fund pietros. Modelare nişă ecologică: Este o specie destul de tolerantă, însă se regăseşte doar în ape dulci, având o prezenţă comună a râurilor din zonele colinare şi de munte, fiind în măsură a coloniza rapid sectoare de râu ce au fost supuse anterior unor categorii de impact. Specia a fost semnalată în zona Geoparcului Platoul Mehedinţi, deşi se observă absenţa categoriilor de habitate caracteristice din perimetrul ROSCI0198 Platoul Mehedinţi ce se suprapune parţial cu perimetru Geoparcului Platoul Mehedinţi. Estimare populaţională: Nu există date la nivel naţional care să permită o aproximare statistică relevantă a dimensiunilor populaţiilor acestei specii. Pe baza datelor existente în prezent, nu se poate face o estimare cantitativă a populaţiei speciei Barbus meridionalis de pe teritoriul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Ameninţări: Categorii de impact: 120, 130, 210, 211, 213, 220, 221, 300, 420, 424, 430, 623, 626, 690, 701, 800, 830, 850, 853, 941, 952, 962. Definirea condiţiilor favorabile: Dinamică populaţională: ne-estimată Condiţii de habitat: - menţinerea continuităţii de scurgere a râurilor Bahna, Vârciorova şi Topolniţa, afluenţii râului Motru, Brebina, Izverna şi Bulba; evitarea lucrărilor în albie; în cazul unor prelevări de volume, se impune menţinerea unor debite de servitute cu minim 15% mai mari decât debitele minime anuale. – eliminarea deversărilor menajere. – eliminarea depozitărilor de deşeuri menajere/inerte de pe malul râurilor. Resurse trofice: - specii de nevertebrate bentice. Disturbare tolerată: - specie relativ tolerantă la factorii de stres şi categoriile de impact antropic; în măsură de a recoloniza rapid habitate favorabile; măsuri de protecţie atentă a cursurilor de apă unde au fost identificate populaţii reproducătoare în special în intervalul martie-iulie. Propuneri concrete: 1. Cartarea atentă şi exactă a populaţiilor reprezintă pe lângă efortul asociat unei bune cunoaşteri a speciei şi un indicator valoros de stabilire a refacerii calităţii apelor; 2. Identificarea zonelor predilecte de reproducere pe fiecare curs de apă şi delimitarea acestora în scopul unei protecţii stricte; în amonte se va institui o zonă tampon de minim 300 m, iar în aval de minimum 100 m; 3. Asumarea unor acţiuni de recolonizare cu puiet extras din sectoare învecinate, a sectoarelor unde sunt întrunite condiţiile de habitat ale acestei specii; 4. Limitarea populării cu păstrăv Salmo trutta fario pe sectoarele sau chiar cursurile de ape unde această specie a fost semnalată, în scopul evitării prădării puietului; 5. Refacerea continuităţii dintre sectoarele de râu sau afluenţii importanţi ai acestora acolo unde au apărut barări sau zone de discontinuitate, prin realizarea de scări de peşte. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Barbus meridionalis la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Bombina variegata Buhai de baltă cu burta galbenă Cod SCI: 1083 Specia a fost semnalată de la Jupâneşti, Topolniţa, Schitul Topolniţei, Baia de Aramă, Izvema, Godeanu, Păuneşti, Bulba, Băroaia, Motru Sec Raport final al studiilor întreprinse de MNINGA 2007 şi mai recent, în urma unor studii de teren întreprinse de firma noastră de la Şiroca, Cireşu, Bunoaica, Bâlvăneşti, Moiseşti, Izvoru Bârzii, Barda, Colibaşi, Crăguieşti, Siseşti, Iloviţa, Şovarna, Rudin, Bala, Dâlma, Ponoarele, Nadanova, Gornoviţa, Brebina, Turtava, Isverna, Prejna şi Gornenţi. Ecologie: Rămâne poate una dintre cele mai comune specii-criteriu Natura 2000 din România, cu o populaţie estimată la zeci de milioane de indivizi. În România specia este larg răspândită în Transilvania, Banat, Arcul Carpatic mai rară în afara lanţului carpatic Moldova şi Muntenia, în populaţii izolate, în special în Podişul Central Moldovenesc. Apare în şi pe lângă cursuri de ape stătătoare în general mici ce conţin chiar şi mai puţin de 1l de apă, spre deosebire de B. bombina ce preferă bălţile mai mari, bălţi temporare şi permanente, ape cu o curgere nu foarte rapidă, zone umede. Suportă foarte bine şi habitatele antropizate şanţuri, rigole, bazine artificiale. În afara perioadei de reproducere ce are loc obligatoriu în apă, poate rămâne în mediul acvatic sau poate ieşi pe uscat, rămânând însă în apropierea zonelor umede. Se întâlneşte de la altitudini mici de 150m şi până în etajul alpin/subalpin, la 2000 m. Spre limita inferioară a distribuţiei sale şi spre vest arealul speciei B. variegata se suprapune cu cel al speciei B. bombina cu care poate hibridiza ocazional fenomen mai frecvent în zona Podişului Transilvaniei. În general larvele sunt cele ce suferă de pe urma prădării, adulţii având puţini duşmani datorită secreţiilor toxice cutanate. Aspecte comportamentale: Este o specie cu activitate nocturnă dar şi diurnă, strict legată de mediul acvatic, cu o rezilienţă mare la factorii de stress. Este o specie gregară, un număr mare de indivizi putându-se regăsi în aceeaşi baltă chiar şi dacă dimensiunile acesteia sunt mici. Pe parcursul unui an parcurge mai multe secvenţe de reproducere, ouăle fiind depuse în mici grămăjoare pe fundul apei. Datorită capacităţii locomotorii înalte, se poate deplasa uşor pe uscat, putând coloniza rapid noile habitate favorabile, chiar şi cele apărute în urma unor activităţi antropice acute cariere, defrişări, căi de acces, şantiere. Nişa trofică: Larvele rămân pe perioada de dezvoltare exclusiv fitofage consumă plante, detritus vegetal şi alge, treptat dobândind un regim carnivor odată cu finalizarea ciclului metamorfozic. Adulţii consumă insecte, larve, oligochete. Nişă spaţială: Buhaiul cu burtă galbenă nu prezintă exigenţe de nişă spaţială deosebite, instalându-se în orice ochi de apă temporară sau permanentă, chiar şi de dimensiuni foarte reduse, adeseori fiind întâlnit în rigole, bălţi, canale de irigaţii, ochiuri de ape, băltiri din zona forestieră. Modelare nişă ecologică: Mobilitatea speciei şi caracterul euribiont face ca prezenţa speciei să fie limitată doar de mediile extrem xerice, altitudinile foarte mari de peste 2000 m. Pentru zona Geoparcului Platoul Mehedinţi, date fiind reţelele dense ale căilor de transport în special a celor nesistematizate, este perfect plauzibilă şi justificată considerarea prezenţei speciei în toate cvadratele. O justificare în acest sens este susţinută nu doar de datele din teren, ci şi de faptul că au fost analizate sistematic, cvadrate care să nu fi întrunit exigenţele ecologice ale speciei; astfel de cvadrate nu au putut fi evidenţiate. Astfel perimetrul Geoparcului Platoul Mehedinţi se prezintă ca o entitate în măsură a susţine o populaţie stabilă, oarecum difuză, însă numeroasă a acestei specii, ce se menţine în condiţii stabile, fără a presupune nici un fel de măsuri de gestiune excepţionale. Estimare populaţională: În baza datelor desprinse din studii recente MNINGA - 2007 dar şi a datelor din teren obţinute la nivelul anului 2013, ţinând cont de densităţile raportate la unitatea de suprafaţă -ha, cuprinse între 1 şi mii de exemplare, o populaţie la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi de aproximativ 1-5 milioane indivizi. Date fiind informaţiile existente, propunem înlocuirea parţială a atributelor alocate speciei în cadrul Formularului standard al sitului Natura 2000 Platoul Mehedinţi ce se suprapune parţial cu perimetrul Geoparcului Platoul Mehedinţi după cum urmează: Populaţie: Rezidentă - atributul "C" se înlocuieşte cu evaluarea numerică a populaţiei de "1- 5.000.000i" Sit. Pop. - se menţine atributul "B". Conserv. cu toate că perimetrul Geoparcului găzduieşte o populaţie semnificativă aparţinând acestei specii, ţinând cont de structura habitatelor, la nivelul cărora apar habitate de zone umede restrânse ce satisfac însă cerinţele ecologice ale speciei, în scopul de a face o distincţie între perimetre dominate de zone umede ex. habitate ripariene, pajişti cu exces de umiditate, considerăm oportun a înlocui atributul "A" cu atributul "B" ce reflectă elemente bine conservate, indiferent de clasificarea posibilităţii de refacere. Izolare: dată fiind larga răspândire a speciei şi conectivitatea cu zone adiacente ROSCI0206 Porţile de Fier, ROSCI0129 Nordul Gogului de Vest, ROSCI0069 Domogled Valea Cernei, ROSCI0366 Râul Motru inclusiv de zone seminaturale sau neincluse în reţeaua Natura 2000 unde această specie se regăseşte, considerăm oportună menţinerea atributului "C". Global: se menţine atributul "B". Ameninţări: Specia, rămâne expusă la mortalitate accidentală, fiind sensibilă la modificarea şi degradarea habitatelor, disturbare naturală şi impact antropic curent. Categorii de impact: 101, 102, 920, 953, 965, 110, 120, 140, 162, 170, 180, 241, 502, 607, 623, 701, 703,740, 800, 810, 820, 830. Definirea condiţiilor favorabile: Abundenţă relativă: minim 4 indivizi adulţi/100 mp la nivelul habitatelor favorabile, în perioada de reproducţie aprilie-mai. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minim 25 mormoloci sau juvenili nou născuţi/100 mp. – structura pe vârste: 10% juvenili şi subadulţi/100 mp. Condiţii de habitat: - menţinerea habitatelor favorabile; minim 10000mp/2,5 kmp. – menţinerea bălţilor temporale, a rigolelor înierbate de-a lungul căilor de acces, a băltirilor de la nivelul zonelor forestiere şi a perimetrelor cu exces de umiditate la nivelul pajiştilor. – prezenţa unor surse de apă stagnantă chiar şi temporare. Disturbare tolerată: - specie rezilientă, extrem de rezistentă la factori disturbanţi. Propuneri concrete: 1. Păstrarea sistemelor de rigole înierbate de-a lungul căilor de acces; realizarea de poldere de scurgerc a pre-plinului rigolelor betonate realizate în proximitatea căilor rutiere sistematizate; păstrarea locurilor de băltire în zona pajiştilor. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Bombina variegata la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Bubo bubo Buha mare Cod SPA: A215 Este o specie sedentară, mai frecventă în Transilvania şi Moldova, fiind mai rară în restul ţării. Din zona Geoparcului Platoul Mehedinţi există până în prezent o singură dată de semnalare recentă, certă din zona Obârşiei Cloşani. Ecologie: Este una dintre cele mai puternice specii de prădător, cu o distribuţie largă, din zone cu climat subarctic până în cele sub-tropicale. În ciuda taliei sale mari, adeseori această specie trece neobservată datorită secvenţelor comportamentale extrem de discrete. Ocupă habitate de la nivelul mării şi până la limita etajului alpin, preferând însă pădurile dense, bătrâne, cu arbori puternici, scorburoşi şi zone accidentate, de stâncărie. Cuibul îl face pe stâncării, în scorburi mari sau cioate înalte de arbori. Este o specie ce acceptă facil prezenţa omului şi a activităţilor antropice curente, însă devine sensibilă în cazul în care este hărţuit. Aspecte comportamentale: Persecuţia din partea omului, direcţionată în mod explicit asupra acestei specii constituie cauza declinului populaţiilor în sec. XX. Datorită măsurilor proiective, după anii 1970, specia a intrat într-un proces rapid de refacere a populaţiilor, simultan cu re-expansiunea habitatului şi re-colonizarea unor teritorii Belgia. Datorită utilizării speciilor de şobolani Rattus sp. ca sursă trofică, procesul de refacere populaţională a crescut în intensitate şi în preajma aşezărilor urbane. Specia s-a pretat bine şi la programele de reintroducere Germania, reuşind să re-ocupe teritorii în ciuda succesului reproductiv limitat şi a mortalităţii înalte a juvenililor. Nişa trofică: Se hrăneşte cu mamifere mici rozătoare, păsări în special păsări de apă, ajungând la densităţi mari de 8-13p/100 kmp acolo unde resursa trofică este abundentă. Nişă spaţială: Specia se regăseşte în habitate mozaicate, cu trupuri de pădure bine închegate cu arbori bătrâni, în alternanţă cu pajişti şi ochiuri de ape şi presărate cu stâncării accidentate sau pereţi verticali, apropiindu-se chiar şi de marginea aşezărilor umane. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice a speciei apare la nivelul habitatelor din zona de nord şi nord-vest ale Geoparcului Platoul Mehedinţi, la contactul cu perimetrul Parcului Naţional Domogled - Valea Cernei, la vest de Gornenţi sau Obârşia Cloşani, respectiv nord de Giurgiani, zone ce se suprapun parţial de altfel şi cu ROSFA0035 Domogled - Valea Cernei, unde Bubo bubo apare menţionată ca specie criteriu 4-6 p. Estimare populaţională: Estimările pentru populaţia naţională se cifrează între 200 de perechi Munteanu, 1994 şi 900 perechi Botnariuc & Tatole, 2004. Date fiind informaţiile existente, considerăm că la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, rămâne certificată prezenţa unei singure perechi cuibăritoare în zona Obârşia Cloşani. Ameninţări: Specia, se regăseşte spre vârful piramidei trofice, fiind unul dintre cele mai puternice păsări de pradă nocturne. Factorii limitatori sunt de regulă centraţi în jurul elementelor disturbatoare şi generatoare de stress, la care se adaugă dificultatea găsirii unor locuri favorabile de cuibărire. Categorii de impact: 101, 110, 120, 140, 162, 164, 170, 230, 301, 402, 403, 501, 502, 602, 608, 620, 622, 623, 624, 626, 701, 703, 710, 730, 740, 962. Definirea condiţiilor favorabile: Abundenţă relativă: minim 3 perechi cuibăritoare, ca prezenţă stabilă la nivelul zonei de N şi NV a Geoparcului Platoul Mehedinţi, Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minim 1 juvenil/subadult/an. – structura pe vârste: 20% juvenili şi subadulţi. Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării, reglementarea activităţilor antropice generale, eliminarea exploatării resurselor naturale silvice, exploatare cariere, pe o rază mai mică de 2 km faţă de eventuale zone de cuibărire identificate. – menţinerea unor zone de linişte, favorabile reproducţiei în perioada martie-iunie. Resurse trofice: - populaţii suficient de mari de iepuri, micromamifere, alte vertebrate mici inclusiv păsări. Disturbare tolerată: - minimală în habitatele favorabile în perioada de reproducţie; Măsuri de conservare: Măsurile de conservare pentru această specie trebuie să cuprindă două direcţii: protecţia efectivă şi protecţia zonelor de cuibărire. În ceea ce priveşte protecţia efectivă, se impune aplicarea cu maximă stricteţe a prevederilor legale, eliminarea braconajului, supravegherea strictă şi constantă a cuiburilor pe perioada martie-august. În conformitate cu prevederile Directivei Păsări: specia "este subiectul măsurilor de conservare specială a habitatului în scopul asigurării supravieţuirii şi reproducerii în aria sa de distribuţie", iar Statele Membre ale Uniunii Europene "vor clasifica cele mai potrivite zone ca număr şi extindere ca arii de conservare specială SPA dedicate conservării speciilor, luând în considerare exigenţele de protecţie ale acestora în aria geografică terestră sau marină de la nivelul de aplicare a Directivei". Fiind o specie cu un spectru trofic destul de larg, ce se adaptează unei varietăţi mai mari de habitate ce le utilizează ca teritoriu de vânătoare, eforturile de conservare trebuiesc îndreptate spre protecţia cât mai strictă a eventualelor locuri de cuibărire identificate. Propuneri concrete: 1. Identificarea eventualelor zone de cuibărire şi evitarea oricăror elemente de disturbanţă; trecerea în regim de protecţie strictă a zonelor de cuibărire şi limitarea oricăror activităţi antropice pe o rază de minim 500 m; 2. Acţiuni de informare, conştientizare şi educare a populaţiei locale. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Bubo buba la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. (a se vedea imaginea asociată) Modelarea nişei ecologice a speciei Buba bubo, cuprinde zona centrală, de nord, nord-vest şi vest a Geoparcului Platoul Mehedinţi; T1 reprezintă nişa ecologică de prezenţă certificată a speciei la nivelul parcului, în timp de T2-T4 reprezintă perimetre cu potenţial favorabil de cuibărire, iar cu linie neagră sunt trasate teritoriile potenţiale de vânătoare ce pot fi ocupate de această specie. Bufo bufo Broasca râioasă brună Ecologie: Este o specie puţin pretenţioasă, este prezentă într-o mare varietate de habitate. Este o specie rezistentă la frig, dar necesită umezeală. Pentru reproducere preferă bălţi mai maxi, de preferinţă permanente. Aspecte comportamentale: Este o specie terestră şi crepusculară, antropofilă. Reproducerea are loc la finele lunii martie, începutul lunii aprilie. Ouăle sunt depuse pe vegetaţia submersă, în cordoane lungi de până la 7 m. În timpul zilei ocupă galerii subterane de rozătoare sau îşi sapă singură galerii, dar se poate refugia şi în crăpături de stâncă, sub pietre, trunchiuri de copaci, frunze sau tufe dense de vegetaţie. Fiind o specie masivă şi cu corpul îndesat se mişcă lent, se târăşte sau execută salturi scurte. Nişa trofică: Se hrăneşte cu artropode, gasteropode şi oligochete, chiar şi cu vertebrate mici. Nişă spaţială: Trăieşte în păduri, zone cu tufărişuri, zăvoaie, lunci, şi în zone pietroase sau înierbate, de la 0 la 1200 m altitudine. Modelare nişă ecologică: Specie întălnită Într-o varietate mare de habitate, apărând chiar şi în cele antropizate. Estimare populaţională: În România este răspândită în cea mai mare parte a ţării, cu excepţia regiunilor stepice din estul Câmpiei Române şi a sudului şi centrului Dobrogei. În ţară efectivul este estimat la sute de mii de exemplare. Ameninţări: Specia este afectată de drenări, poluare, distrugerea habitatelor terestre şi acvatice, colectarea în mod ilegal. Categorii de impact: 110, 180, 213, 240, 241, 401, 420, 421, 422, 502, 600, 623, 700, 701, 703, 740, 803, 810, 920, 966. Definirea condiţiilor favorabile: Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: aproximativ 6000 ouă/pontă/adult/an. – structura pe vârste: Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării. – menţinerea unor zone de linişte, favorabile reproducţiei în perioada martie-aprilie. Resurse trofice: - populaţii suficient de mari de artropode, gastropode şi oligochete. Disturbare tolerată: - minimală în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: Menţinerea prezenţei unor indivizi în zonele umede. Prevenirea poluării apelor şi a solului. Organizarea unor seminarii de informare şi conştientizare a populaţiei locale şi pentru turişti. Acţiuni directe şi responsabile privind prezervarea calităţii habitatelor. Propuneri concrete: 1. Combaterea poluării apelor şi a solului; 2. Combaterea despăduririlor; 3. Interzicerea vechiculelor motorizate în habitatele frecventate de această specie; 4. Interzicerea colectării speciei; 5. Interzicerea drenării lacurilor şi bălţilor; 6. Crearea de canale de trecere sub drumurile învecinate cu habitatele speciei (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Bufo bufo la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Bofo viridis Broasca râioasă verde Ecologie: Este o specie politipică, eurasiatică şi nord-africană, crepuscular-nocturna, frecventă în plină stepă, adaptată la lipsa de umiditate şi chiar la salinitate. Aspecte comportamentale: Specia are un mare potenţial de dispersie, efectuând migraţii la distanţe mari, în special indivizii tineri. Poate fi frecvent observată în zonele rurale vânând insectele noaptea în jurul stâlpilor pentru iluminat. Orăcăie în cor, sunetul fiind greu de confundat, ca un tril neîntrerupt ce durează până la 10 secunde ce se poate reda prin "r-r-r-r-r-r ....". În perioada de reproducere, la masculi apar calozităţi nupţiale pe primele trei degete ale membrului anterior. Se reproduce în orice ochi de apă, permanent sau temporar, inclusiv ape salmastre. În oraşe se reproduce frecvent în lacuri şi bazine de agrement, în special în cele lipsite de peşti. Nişa trofică: Se hrăneşte cu râme, muşte, limacşi. Nişă spaţială: Trăieşte în regiuni stepice, înierbate, pietroase, nisipoase, dar şi în mlaştini, păduri, zone cu tufişuri, zăvoaie, lunci, de la 0 la 1700 m altitudine. Modelare nişă ecologică: Specie întâlnită într-o varietate mare de habitate, apărând chiar şi în cele antropizate. Estimare populaţională: Specia este răspândită în cea mai mare parte a ţării. În ţară efectivul este estimat la sute de mii de exemplare. Ameninţări: Specia este afectată de drenări, poluare, distrugerea habitatelor terestre şi acvatice, colectarea în mod ilegal. Categorii de impact: 110, 180, 213, 240, 241, 401, 420, 421, 422, 502, 600, 623, 700, 701, 703, 740, 803,810, 920, 966. Definirea condiţiilor favorabile: Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minim 1000 ouă/pontă/adult. – structura pe vârste: Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării, reglementarea. – menţinerea unor zone de linişte, favorabile reproducţiei în perioada aprilie-iunie. Resurse trofice: - populaţii suficient de mari de râme, muşte, limacşi. Disturbare tolerată: - minimală în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: Prevenirea poluării apelor şi a solului. Organizarea unor seminarii de informare şi conştientizare a populaţiei locale şi pentru turişti. Acţiuni directe şi responsabile privind prezervarea calităţii habitatelor. Propuneri concrete: 1. Combaterea poluării apelor şi a solului: 2. Combaterea despăduririlor; 3. Interzicerea vechiculelor motorizate în habitatele frecventate de această specie; 4. Interzicerea colectării speciei; 5. Interzicerea drenării lacurilor şi bălţilor; 6. Crearea de canale de trecere sub drumurile învecinate cu habitatele speciei. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Bufo viridis la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi Campanula serrata Clopoţei Cod SCI: 4070 O revizie a distribuţiei speciei la nivel naţional a fost realizată de Sârbu 2006, fiind semnalate 49 de localităţi, dintre care însă nici una nu se regăseşte în zona Geoparcului Platoul Mehedinţi. De asemenea semnalarea speciei lipseşte din cadrul Raportului final al studiilor întreprinse de MNINGA 2007. Mai recent, specia a fost semnalată de Negrean 2012 din proximitatea Obârşia Cloşani. Ecologie: Este o specie petrofilă, ce apare însă şi în pajişti, tufărişuri şi grohotişuri, din etajul fagului şi până în cel alpin. Preferă pantele însorite, drenate moderat, cu soluri moderat-slab acide şi un conţinut slab de azot mineral, suportând slab umbrirea, adaptată climatelor montane. Fitosociologie: De regulă în Poienillio ternatae-Nardion, Molinio-Arrhenatheretea. Nişă ecologică: Pajişti în stare naturală, însorite, slab păşunate, eventual fânaţe cosite ocazional. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice a speciei apare la nivelul habitatelor de stâncărie, dinspre limita vestică, unde apar şi pajişti naturale dezvoltate pe călcare. Estimare populaţională: O singură semnalare de la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, fără a exista însă şi o estimare populaţională. Date fiind informaţiile existente, propunem înlocuirea parţială a atributelor alocate speciei în cadrul Formularului standard al sitului Natura 2000 Platoul Mehedinţi ce se suprapune parţial cu perimetrul Geoparcului Platoul Mehedinţi după cum urmează: Populaţie: se menţine atributul "R", dat fiind faptul că până la ora actuală se cunoaşte doar o singură semnalare a unei populaţii ne-estimate populaţional. Sit. Pop. - se menţine atributul "C". Conserv. - se menţine atributul "B". Izolare: dată fiind prezenţa speciei în situl proximal ROSCI0069 Domogled - Valea Cernei, considerăm populaţiile ca fiind neizolate, propunând astfel alocarea atributului "C", marcându-se astfel prezenţa unei populaţii continue dar difuze ce se întinde de-a lungul întregului Arc Carpatic. Global - se menţine atributul "B". Ameninţări: Categorii de impact: 100, 102, 120, 130, 140, 150, 161, 162, 163, 170, 180, 250, 251, 301, 331, 401, 402, 403, 409, 421, 430, 602, 623, 624, 626, 629, 703, 730, 740, 900, 920, 930, 942, 943, 948, 950, 951,952,953, 954, 975. Măsuri de conservare: Prezervarea habitatului în care specia a fost semnalată. Propuneri concrete: 1. Cartarea cât mai exactă a prezenţei speciei la nivelul zonei de semnalare şi stabilirea dimensiunii populaţiei; 2. Prezervarea strictă a exemplarelor regăsite; 3. Interzicerea cu stricteţe a păşunatului în perioada de vegetaţie a speciei martie-septembrie; 4. Menţinerea structurii deschise a habitatului prin utilizarea păşunatului ca instrument de management conservativ - se vor utiliza doar vite mari vaci, bivoli, cai, în perioada de toamnă; în cazul în care nu se poate face apel la păşunat se va recurge la cositul târziu; 5. Asumarea unor acţiuni directe de reintroducere, recolonizare a speciei prin recoltarea controlată de seminţe şi propagarea acestora în puncte favorabile de vegetaţie in situ. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Campanula serrata la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Canis lupus Lupul Cod SCI: 1352* Specia a fost semnalată ca prezenţă certă în anul 2007 Raport final MNINGA, în baza excrementelor găsite în zona Motru Sec. În baza relatărilor localnicilor, aceştia au indicat o prezenţă sporadică, în special pe perioada de iarnă în zonele nordice şi nord-vestice ale Geoparcului Platoul Mehedinţi, Godeanu, nord de Isverna, vest de Giurgiani. Conform evaluărilor făcute de Manen 2002 în baza analizei estimărilor de la nivelul fondurilor de vânătoare, în zona Moiseşti-Podeni-Cireşu ar exista un haitic redus dimensional, format din 1-3 indivizi, iar spre contactul cu perimetrul Parcului Naţional Domogled - Valea Cernei, ar mai fi posibilă existenţa unui haitic mai consistent format din 4-7 indivizi, ce acoperă însă un teritoriu mai vast, ce se întinde până spre Parcul Naţional Retezat. Ecologie: Este o specie destul de sfioasă, evitând contactul cu omul, preferând a rămâne retrasă spre zonele de interior ale pădurilor întinse din lungul Arcului Carpatic. În afara Arcului Carpatic Câmpia Română, Moldova, specia se menţine doar datorită protecţiei acordate de către om. Ocupă pădurile din etajele înalte din etajul fagului până în etajul molidului, pătrunzând în tufărişurile subalpine pe timpul verii sau coborând spre etajul stejarului iarna. Aspecte comportamentale: Rămâne o specie sfioasă, retrasă, ce se aventurează rar în afara pădurilor şi doar pe timpul iernii, când devine gregară, atacând în haită uneori şi animale domestice în special câini şi porci din proximitatea localităţilor mai izolate sau cu o structură mai laxă. Vara rămâne în haiticuri laxe, femela îngrijindu-şi puii uneori ajutată şi de mascul sau alte femele nereproducătoare. Culcuşul este amplasat în zone liniştite, de obicei sub rădăcina unui arbore doborât, scorburi, adâncituri de teren, localizate în apropierea unor surse de apă şi, de preferinţă, pe expoziţii însorite. Teritoriul unei haite este destul de întins, variind de la 50 kmp la 150 kmp, limitele teritoriului fiind marcate prin vectori odorizanţi şi fiind, în general, respectat de celelalte haite învecinate, în acest teritoriu pot exista şi exemplare solitare foarte tinere sau bătrâne. Comunicarea Între indivizi se realizează prin urlet, care se poate auzi de la distanţe apreciabile. Lupul are o viaţă socială complexă, în cadrul fiecărei haite existând o ierarhizare strictă. Dintre simţuri, cel mai dezvoltat este mirosul, urmat de auz şi de văz. Astfel, lupul este un animal foarte precaut, care evită contactul cu omul, adaptându-se uşor diferitelor condiţii din teren. Este un prădător cu spectru larg, care include atât mamifere mici şi insecte dar şi mamifere de talie mare, consumând în acelaşi timp şi cadavrele prăzilor ucise de alte specii. În acest context, trebuie subliniat rolul de selecţie pe care îl exercită lupul în ecosistemele forestiere, în general, prada sa predilectă fiind constituită din exemplare slăbite, bolnave, bătrâne sau neexperimentate, care pot fi ucise mai uşor, cu un consum energetic mult redus. Interacţiunile cu activităţile umane constau din prădarea asupra turmelor de animale domestice şi competiţia cu vânătorii pentru speciile de ierbivore. Specia rămâne extrem de mobilă, ajungând să acopere distanţe foarte mari pe parcursul unei zile până la 30 km, teritoriile de vânătoare fiind extinse de regulă peste 100 kmp, depăşind teritoriul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Nişa trofică: Este o specie exclusiv carnivoră, oportunistă, ce consumă şi stârvuri. Nişă spaţială: Specia are nevoie de habitate întinse, compacte de pădure, unde se regăsesc şi zone de stâncării sau versanţi cu văi accidentate, abrupte, unde ocupă vizuine pentru adăpostirea celor 2-8 pui. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice a speciei apare la nivelul habitatelor forestiere compacte din zona de nord şi nord-vest ale Geoparcului Platoul Mehedinţi, la contactul cu perimetrul Parcului Naţional Domogled - Valea Cernei. Estimare populaţională: Populaţia actuală este concentrată în nuclee din zona Munţilor Apuseni, Carpaţii Meridionali Bucegi, Ciucaş şi Carpaţii Orientali Călimani. Aproximativ 40% din populaţia europeană se regăseşte în România, numărul de indivizi fiind estimat între 2750 2002: van Maanen & Colab. şi 2500 Lista Roşie a Vertebratelor din România. Populaţia de la nivelul României reprezintă aproximativ 2% din populaţia mondială, cele mai însemnate efective regăsindu-se în Rusia. La nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi sunt estimate a apărea între 1 şi 6 exemplare, însă date fiind particularităţilor etologice, acestea nu rămân strict cantonate la acest perimetru, acoperind suprafeţe de teritoriu şi din zona Parcului Naţional Domogled Valea Cernei şi ajungând în contact probabil cu populaţiile din zona Parcului Naţional Retezat. Date fiind informaţiile existente, propunem înlocuirea parţială a atributelor alocate speciei în cadrul Formularului standard al sitului Natura 2000 Platoul Mehedinţi ce se suprapune parţial cu perimetrul Geoparcului Platoul Mehedinţi după cum urmează: Populaţie: Rezidentă - se înlocuieşte atributul "P" cu "1-5i". Sit. Pop. - se înlocuieşte atributul "D" cu atributul "C". Conserv. - condiţiile de la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi se pretează bunei gestiuni ce poate conduce la o refacere a populaţiei acestei specii, presupunând însă un efort considerabil, în special în ceea ce priveşte acceptarea creşterea nivelului de toleranţă din partea comunităţilor locale, sau aplicarea unor măsuri compensatorii funcţionale în cazul apariţiei prădării. Propunem alocarea atributului "C". Izolare: mobilitatea mare a speciei îi conferă o bună conectivitate, drept pentru care propunem alocarea atributului "C". Global: condiţiile actuale oferite de sit prezenţă umană, densitatea căilor de acces, zone nemorale relativ limitate ca extindere şi puternic fragmentate îngrădesc posibilitatea de refacere a populaţiei acestei specii, drept pentru care propunem alocarea atributului "C". Ameninţări: Specia, se regăseşte în vârful piramidei trofice, fiind ameninţată doar de factori antropici; puii şi subadulţii rămân extrem de expuşi la atacul câinilor fără stăpâni sau nesupravegheaţi în special a celor ciobăneşti. Categorii de impact: 101, 110, 150, 164, 165, 167, 170, 221, 230, 402, 403, 430, 502, 600, 602, 608, 620, 622, 623, 626, 701, 703, 710, 740, 960, 962, 964, 969. Definirea condiţiilor favorabile: Abundenţă relativă: minim 3 indivizi adulţi 300 kmp spaţii naturale dominate de formaţiuni nemorale. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minim 2 juvenili/subadulţi/an. – structura pe vârste: 20% juvenili şi subadulţi. Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării, reglementarea activităţilor pastorale. – menţinerea unor zone de linişte, favorabile reproducţiei în perioada martie-iunie. Resurse trofice: - populaţii suficient de mari de iepuri, ungulate pentru a se evita prădarea animalelor domestice. Disturbare tolerată: - minimală în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: Menţinerea prezenţei haiticurilor la nivelul zonelor nordice şi nord-vestice ale Geoparcului Platoul Mehedinţi se poate face prin asumarea unor acţiuni directe şi responsabile privind atât prezervarea calităţii habitatelor cât şi legate de educarea şi conştientizarea populaţiei locale, în direcţia creşterii toleranţei faţă de această specie. Propuneri concrete: 1. Dezvoltarea unui program activ îndreptat spre creşterea toleranţei populaţiei locale faţă de această specie prin educare şi conştientizare; 2. Eliminarea haitelor de câini ferali; 3. Controlul câinilor ciobăneşti: utilizarea de jujee, deparazitare şi vaccinare constantă, limitarea efectivelor de câini la maximum 5/turmă turme sub 200 capete şi 8/turmă turme mai mari de 200 capete; 4. Instalarea de perimetre de protecţie a turmelor prin intermediul ţarcurilor electrice; 5. Instalarea unui moratoriu pentru vânarea acestei specii până la stabilirea unei populaţii de 10-12 indivizi la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi; eliminarea braconajului; 6. Identificarea, în colaborare cu autorităţile locale, a unor soluţii de hrănire a lupilor în special pe timpul iernii cu stârvuri preabatorizate sau chiar eliberarea de animale domestice debile în zonele de acţiune ale haitelor pentru stimularea comportamentelor de prădare şi evitarea prădării în zona gospodăriilor; 7. Instaurarea de măsuri de protecţie veterinară deparazitări, vaccinări orale pentru reducerea mortalităţii în special juvenile şi creşterea speranţei de viaţă; 8. Asumarea unei scheme funcţionale de compensare a eventualelor daune produse de prădare asupra şeptelului domestic în scopul asigurării cooperării cu comunităţile locale şi a creşterii toleranţei; 9. Identificarea şi protecţia zonelor alese de femele pentru fătare, până la părăsirea acestora mai-iunie. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Canis lupus la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Capreolus capreolus Căprioara Este una din speciile de vânat cu răspândire largă în ţară, prezentă din etajul de câmpie şi până în cel montan. În anul 1951 s-a înregistrat cel mai mic efectiv de doar 14.000 exemplare, ulterior, prin măsuri coercitive, populaţia s-a refăcut, ajungând la aproape 300.000 exemplare. Ulterior, populaţia a scăzut datorită gestiunii defectuoase, chimizării agriculturii, fragmentării habitatelor, urbanizării. În zona Geoparcului Platoul Mehedinţi, specia a fost semnalată de la Baia de Aramă şi Motru Sec MNINGA - Raport final - 2007, fiind observată pe parcursul anilor 2012-2013 şi de la Bălvăneşti, Godeanu, Cireşu, Hoviţa, Sovârna şi Podeni. Mobilitatea mare a speciei, favorabilitatea habitatelor de la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi dar şi dimensiunea probabilă a populaţiilor face ca răspândirea acestei specii să fie în fapt mult mai largă, lipsind doar din zonele puternic antropizate. Ecologie: Specia este răspândită într-o mare varietate de habitate, de la păduri decidue, mixte şi de conifere, până ia păşuni şi terenuri agricole. Habitatul preferat îl reprezintă un mozaic de pădure cu terenuri agricole şi păşuni, fiind bine adaptată la zone agricole. În cadrul acestei specii au fost descrise două ecotipuri Cotta, 1992: de pădure şi de câmp. Căpriorul de pădure preferă zone în care există trupuri de pădure, între 100-500 ha, între care există terenuri agricole şi fâneţe. Căpriorul de câmp nu intră niciodată On pădure, petrecându-şi toată viaţa On culturi agricole şi adăpostindu-se On tufărişurile marginale sau râpele cu vegetaţie luxuriantă din interiorul terenurilor agricole. Toamna rămâne şi în porumbiştile nerecoltate. Aspecte comportamentale: Trăieşte în grupe de 10-15 indivizi, populaţiile fiind sedentare, ocupând un anumit teritoriu. După alţi autori, masculii sunt solitari de primăvara până toamna, formând grupuri doar pe timpul iernii. Primăvara masculii îşi aleg sectoare de trai separate, iar pe timpul verii grupurile sunt formate doar din femelă şi iezii ei, uneori şi un mascul tânăr. Grupurile sunt constituite din 3-8 indivizi în pădure şi ceva mai mari în câmp. Împerecherea arc loc în iulie-august, dar implantarea ovulului fecundat este întârziată, el rămânând într-o stare de inactivitate pentru circa 4 luni. Fătarea are loc în martie-aprilie, când căprioara dă naştere de obicei la doi pui Murariu, 2004. În natură trăiesc 10-12 ani. Pentru căprioarele adulte duşmanii naturali sunt în principal lupii şi râşii. Puii sunt atacaţi şi de alte carnivore, dar şi păsări şi chiar mistreţi Murariu, 2004. Factorii de mediu care afectează cu precădere efectivele de căprioare sunt temperaturile foarte scăzute din timpul iernii şi zăpezile abundente Murariu, 2004. Nişa trofică: Este o specie exclusiv ierbivoră, ieşind în căutarea hranei în principal dimineaţa şi seara când consumă ierburi şi ramuri cu frunze de arbori şi arbuşti. Nişă spaţială: Specia are nevoie de habitate mozaicate, atât ecoforma de pădure, păduri cu poieni, liziere cât şi cea de câmp culturi agricole, păşuni, tufărişuri, pâlcuri de arbori, variat conformate, cuprinzând atât zone de hrănire deschise cu vegetaţie ierboasă diversă şi bogată, cât şi zone de adăpost cu tufărişuri, zone cu ierburi înalte. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice a speciei apare atât la nivelul habitatelor nemorale forestiere cât şi a celor deschise. Estimare populaţională: Datele din prezent nu permit o evaluare populaţională a acestei specii. Măsuri de conservare: Măsurile de conservare pun accentul pe creşterea toleranţei populaţiei locale prin educaţie şi creşterea conştientizării. Propuneri concrete: 1. Limitarea vânătorii până la atingerea unei populaţii optimale de minimum 230-300 indivizi; eliminarea braconajului; 2. Instalarea de hrănitori, sărării şi adăpători în special în zonele unde resursele de apă sunt limitate; 3. Eliminarea câinilor ferali; 4. Controlul câinilor ciobăneşti: utilizarea de jujee, deparazitare şi vaccinare constantă, limitarea efectivelor de câini la maximum 5/turmă turme sub 200 capete şi 8/turmă turme mai mari de 200 capete; 5. Controlul sanitar veterinar deparazitare/vaccinare a turmelor de animale domestice în special capre, dar şi oi, vaci şi cai pentru limitarea răspândirii epizootiilor; 6. Eliminarea practicilor abuzive de păşunare în interiorul pădurilor; 7. Asumarea unei scheme funcţionale de compensare a eventualelor daune produse culturilor agricole în scopul asigurării cooperării cu comunităţile locale şi creşterii toleranţei. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Capreolus capreolus la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Carduelis cannabina Cânepar Cod EUNIS: A366 Câneparul este un migrator parţial, comun în zonele deschise cu mărăcini şi tufărişuri, parcuri şi grădini. Ecologie: Trăieşte cu precădere în zonele joase, dar, dacă găseşte habitat specific poate să urce până la 2000 m. Aspecte comportamentale: În timpul perioadei de reproducere specia este teritorială, fiind observată adesea în perechi, înafara acestui sezon devine gregară, formând stoluri mici, de zeci de indivizi. Este principal monogamă, dar au fost observate şi cazuri de poliginie, perechea se menţine pe parcursul unui sezon de reproducere, se formează primăvara sau uneori chiar mai devreme. Cuibăresc de cele mai multe ori în perechi solitare dar au fost observate cazuri în care 2-12 perechi s-au grupat şi au cuibărit într-un sistem semicolonial în care perechile vecine manifestă relaţii sociale puternice între ele. Ponta care variază între 4-7 ouă în general 4-5, este depusă din aprilie-mai până cel târziu în august. Puii nidicoli eclozează după 10-14 zile, sunt capabili să zboare după 11-13 zile, însă sunt hrăniţi de ambii părinţi încă 14 zile după ce au părăsit cuibul. Aceştia devin capabili de reproducere în primăvara anului următor. Nişa trofică: Specie principal granivoră, în timpul perioadei de reproducere consumă şi nevertabrate mici pentru a asigura cantitatea de proteine necesară creşterii puilor. Din bibliografie reiese că 53% din hrană o procură din terenurile agricole, 44% din pârloagele lăsate în paragină şi pajişti, 2% din parcuri şi grădini şi 1% din răzoarele terenurilor agricole. Nişă spaţială: Specia se regăseşte în habitatele deschise şi semideschise din zonele joase până la altitudini mai mari, acolo unde habitatul lor tipic zone deschise cu mărăcini şi tufărişuri este prezent. Densitatea perechilor clocitoare variază în general între 2-6 perechi/kmp. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice a speciei apare la nivelul habitatelor din zonele joase ale Geoparcului Mehedinţi, în special în jurul aşezărilor umane şi în zonele agricole, unde terenurile cultivate sunt delimitate de tufărişuri şi mărăcini. Estimare populaţională: Estimările pentru populaţia naţională se cifrează între 100.000 şi 200.000 de perechi Munteanu, 2002. Din datele şi observaţiile existente, specia este una cuibăritoare în sit, fiind frecventă şi având o populaţie estimată la 300-600 de perechi. Ameninţări: Este o specie granivoră asociată habitatelor deschise cu arbori izolaţi, terenurilor agricole şi zonelor antropice, din această perspectivă factorii limitativi sunt cei de folosirea insecticidelor şi a ierbicidelor, de modul de utilizare al terenurilor şi de managementul acestora managementul păşunilor şi fânaţelor - eliminarea tufărişurilor. Categorii de impact: 110, 120, 500, 501, 502, 503, 421, 240, 241, 243, 624, 700, 701, 703, 710, 709, 790, 967, 100, 101, 102, 140, 141, 150, 151, 950. Perioada de maximă sensibilitate pentru specie se înregistrează în principal în perioada de cuibărire: aprilie-august. Definirea condiţiilor favorabile: La nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, se estimează un potenţial de favorabilitate pentru 500 de perechi cuibăritoare. Abundenţă relativă: minim 300 de perechi cuibăritoare, ca prezenţă stabilă la nivelul întregului Geoparc Platoul Mehedinţi, cu abundenţă ridicată în zonele periurbane şi acolo unde sunt prezente habitate deschise cu mărăcini şi tufărişuri, până la 2000 m. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minima pentru o pereche este de 2 juvenili/subadulţi/an, medie de 3 juvenili/subadulţi/an şi maximă de 5 juvenili/subadulţi/an. – structura pe vârste: înaintea perioadei de reproducere 0% juvenili şi subadulţi, după perioada de reproducere 60% juvenili şi subadulţi. Condiţii de habitat: - mozaic de habitate, zone deschise cu mărăcini şi tufărişuri, zone cultivate cu terenuri agricole delimitate de tufărişuri, pajişti cu graminee. Resurse trofice: - specie principal granivoră, consumă seminţe de graminee şi alte specii de plante ce cresc On terenurile agricole, pajiştile şi păşunile din zonele deschise. Disturbare tolerată: - medie în habitatele favorabile în perioada de reproducere. Măsuri de conservare La nivelul teritoriului acestei specii este vitală menţinerea unor habitate cu structura mozaicată, fiind indicată păstrarea unor coridoare ecologice de tip ierbos, în alternanţă cu zone de tufărişuri. Măsurile de conservare pentru această specie trebuie să cuprindă trei direcţii: protecţia efectivă, protecţia zonelor de cuibărire şi conservarea habitatelor favorabile din care aceasta îşi procură hrana. Propuneri concrete: 1. Limitarea şi interzicerea în unele perimetre a utilizării insecticidelor şi pesticidelor în interiorul Geoparcului, cu precădere în zonele cu densitatea ridicată a acestei specii; 2. Menţinerea ecosistemelor ierboase prin păşunat şi cosit târziu; 3. Menţinerea tufărişurilor în special în zonele de delimitare a tarlalelor şi menţinerea unor coridoare ecologice de tip ierbos/arbustiv; 4. Interzicerea suprapăşunatului şi menţinerea unui păşunat tradiţional cu speciile, efectivele şi în perioadele utilizate conform măsurii agro-mediu/1 aprilie şi 1 noiembrie; în afara acestei date prezenţa animalelor domestice pe păşuni trebuie interzisă; 5. Interzicerea conversiei pajiştilor utilizate de aceste specii în alte tipuri de ecosisteme; 6. Interzicerea incendierii vegetaţiei verzi sau uscate în orice perioadă a anului; 7. Interzicerea depozitării deşeurilor în zonele neamenajate; 8. Reglementarea/controlul activităţilor turistice vetre de foc; 9. Combaterea deversărilor de poluanţi-poluare menajeră, deversări de la vidanjoare, de la spălări pietriş din exploatabile de pe uscat; 10. Eliminarea câinilor ferali; 11. Acţiuni de informare, conştientizare şi educare a populaţiei locale. Tabel nr. 1
┌──────────┬──────────┬──────────┬─────────────┐
│ │Carduelis │C. │C. chloris │
│ │carduelis │cannabina │ │
├──────────┼──────────┼──────────┼─────────────┤
│Altitudine│1000 m │2000 m │1400 m │
│maxima │ │ │ │
├──────────┼──────────┼──────────┼─────────────┤
│Habitat │ │Terenuri │Terenuri │
│pentru │Pajişti │agricole │agricole │
│hrănire │ │ │ │
├──────────┼──────────┼──────────┼─────────────┤
│Habitat │Zone │Zone │Zone deschise│
│specific │deschise │deschise │cu arbori şi │
│de │cu arbori │cu │tufărişuri │
│cuibărit │izolaţi │mărăcini │ │
├──────────┼──────────┼──────────┼─────────────┤
│ │Cuibăreşte│Cuibăreşte│ │
│Loc de │în arbori │în arbori │Cuibăreşte în│
│cuib │mai înalţi│sau │tufişuri │
│ │ │tufişuri │ │
├──────────┼──────────┼──────────┼─────────────┤
│Perioada │aprilie │aprilie - │aprilie – │
│depunerii │-iulie │început de│început de │
│pontei │ │iulie │iulie │
├──────────┼──────────┼──────────┼─────────────┤
│Perioada │ │ │sfârşit de │
│creşterii │mai-august│mai-iulie │aprilie-iulie│
│puilor │ │ │ │
└──────────┴──────────┴──────────┴─────────────┘
(a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Carduelis cannabina la nivelul Geoparcului Mehedinţi. (a se vedea imaginea asociată) Modelarea nişei ecologice a speciei Carduelis cannabina, cuprinde zonele deschise din proximitatea zonelor de locuire. Carduelis carduelis Sticlete Cod EUNIS: A364 Sticletele o specie sedentară, comună în zonele deschise cu arbori izolaţi, parcuri şi grădini. Ecologie: Trăieşte cu precădere în zonele joase, dar poate să urce până la 1000 m, unde cuibăreşte în arborii din jurul zonelor deschise, grădini sau parcuri. Aspecte comportamentale: În timpul perioadei de reproducere specia este teritorială, înafara acestui sezon devine gregară, formând stoluri de 10-30 indivizi. Este o specie monogamă, perechea menţinându-se pe parcursul unui sezon de reproducere; cuplurile se formează primăvara, uneori chiar mai devreme iarna-târziu. Cuibăresc într-un sistem semicolonial, unde, în timpul sezonului de reproducere se grupează 2-3 uneori 9 perechi, construindu-şi cuiburile la distanţe de 100-400 m în această perioadă manifestând relaţii sociale puternice. Ponta care variază între 3-7 ouă în general 4-5 este depusă din aprilie - mai până cel târziu în august. Puii nidicoli eclozează după 12-13 zile, sunt capabili să zboare după 13-18 zile, însă continuă să fie hrăniţi de ambii părinţi încă 8-10 zile după ce au părăsit cuibul. Aceştia devin capabili de reproducere în primăvara anului următor. Nişa trofică: Specie principal granivoră, în timpul perioadei de reproducere consumă şi nevertabrate mici pentru a asigura cantitatea de proteine necesară creşterii puilor. Nişă spaţială: Specia se regăseşte în habitatele deschise şi semideschise din zonele joase până la altitudini mai mari, acolo unde habitatul lor tipic zone deschise cu arbori izolaţi este prezent. Densitatea perechilor clocitoare variază în general între 2-5 perechi/kmp. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice a speciei apare la nivelul habitatelor din zonele joase ale Geoparcului Mehedinţi, în special în jurul aşezărilor umane şi în zonele agricole, unde terenurile cultivate sunt delimitate de tufărişuri. Estimare populaţională: Estimările pentru populaţia naţională se cifrează între 200.000 şi 300.000 de perechi Munteanu, 2002. Din datele şi observaţiile existente, specia este una cuibăritoare în sit, fiind frecventă şi având o populaţie estimată la 300-600 de perechi. Ameninţări: Este o specie granivoră asociată habitatelor deschise cu arbori izolaţi, terenurilor agricole şi zonelor antropice, din această perspectivă factorii limitativi sunt cei care de folosirea insecticidelor şi a ierbicidelor, de modul de utilizare al terenurilor şi de managementul acestora managementul păşunilor şi fânaţelor - eliminarea tufărişurilor. Categorii de impact: 110, 120, 500, 501, 502, 503, 421, 240, 241, 243, 624, 700, 701, 703, 710, 709, 790, 967, 100, 101, 102, 140, 141, 150, 151, 950. Perioada de maximă sensibilitate pentru specie se înregistrează în principal în perioada de cuibărire aprilie-august. Definirea condiţiilor favorabile: La nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, se estimează un potenţial de favorabilitate pentru 500 de perechi cuibăritoare. Abundenţă relativă: minim 300 de perechi cuibăritoare, ca prezenţă stabilă la nivelul întregului Geoparc Platoul Mehedinţi, cu abundenţă ridicată în zonele periurbane şi acolo unde sunt prezente habitate deschise cu arbori izolaţi, până la 1000 m. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minima pentru o pereche este de 2 juvenili/subadulţi/an, medie de 3 juvenili/subadulţi/an şi maximă de 5 juvenili/subadulţi/an. – structura pe vârste: înaintea perioadei de reproducere 0% juvenili şi subadulţi, după perioada de reproducere 60% juvenili şi subadulţi. Condiţii de habitat: - mozaic de habitate, zone deschise cu arbori izolaţi, zone cultivate cu terenuri agricole delimitate de tufărişuri, pajişti cu graminee. Resurse trofice: - specie principal granivoră, consumă seminţe de graminee şi alte specii de plante ce cresc în pajiştile şi păşunile din zonele deschise. Disturbare tolerată: - medie în habitatele favorabile în perioada de reproducere. Măsuri de conservare: La nivelul teritoriului acestei specii este vitală menţinerea unor habitate cu structura mozaicată. Măsurile de conservare pentru această specie trebuie să cuprindă trei direcţii: protecţia efectivă, protecţia zonelor de cuibărire şi conservarea habitatelor favorabile din care aceasta îşi procură hrana. Propuneri concrete: 1. Limitarea şi interzicerea în unele perimetre a utilizării insecticidelor şi pesticidelor în interiorul Geoparcului, cu precădere în zonele cu densitatea ridicată a acestei specii; 2. Menţinerea ecosistemelor ierboase prin păşunat şi cosit târziu; 3. Menţinerea tufărişurilor în special în zonele de delimitare a tarlalelor şi menţinerea unor coridoare ecologice de tip ierbos/arbustiv; 4. Interzicerea suprapăşunatului şi menţinerea unui păşunat tradiţional cu speciile, efectivele şi în perioadele utilizate conform măsurii agro-mediu/1 aprilie şi 1 noiembrie; în afara acestei date prezenţa animalelor domestice pe păşuni trebuie interzisă; 5. Interzicerea conversiei pajiştilor utilizate de aceste specii în alte tipuri de ecosisteme; 6. Interzicerea incendierii vegetaţiei verzi sau uscate în orice perioadă a anului; 7. Interzicerea depozitării deşeurilor în zonele neamenajate; 8. Reglementarea/controlul activităţilor turistice vetre de foc; 9. Combaterea deversărilor de poluanţi-poluare menajeră, deversări de la vidanjoare, de la spălări pietriş din exploataţiile de pe uscat; 10. Eliminarea câinilor ferali; 11. Acţiuni de informare, conştientizare şi educare a populaţiei locale. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Carduelis carduelis la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Carduelis chloris Florinte Cod EUNIS: A363 Florintele este o specie sedentară, comună în zonele deschise cu arbori şi tufărişuri, parcuri şi grădini. Ecologie: Trăieşte cu precădere în zonele joase, dar, dacă găseşte habitat favorabil poate să urce până la altitudini de 1400 m. Aspecte comportamentale: În timpul perioadei de reproducere specia este teritorială, fiind observată adesea în perechi, înafara acestui sezon devine gregară, când formează stoluri mici, de zeci de indivizi. Este principal monogamă, dar au fost observate şi cazuri de poliginie, perechea se menţine pe parcursul unui sezon de reproducere, se formează primăvara sau uneori chiar mai devreme. Cuibăresc de cele mai multe ori în perechi solitare dar au fost observate cazuri în care 4-6 perechi s-au grupat şi au cuibărit într-un sistem semicolonial în care perechile vecine manifestă relaţii sociale puternice între ele. Ponta care variază între 3-7 ouă în general 4-5 este depusă din aprilie-mai până cel târziu în august. Puii nidicoli eclozează după 11-15 zile, sunt capabili să zboare după 13-16 zile, sunt hrăniţi de ambii părinţi încă 14 zile după ce au părăsit cuibul. Aceştia devin capabili de reproducere în primăvara anului următor. Nişa trofică: Specie principal granivoră, consumă seminţe mari de Cruciferae, Polygonaceae, Rosaceae, Compositae, în timpul perioadei de reproducere consumă şi nevertebrate mici pentru a asigura cantitatea de proteine necesară creşterii puilor. Din bibliografie reiese că 44% din hrană o procură din terenurile agricole, 23% din pârloagele lăsate în paragină şi pajişti, 17% din parcuri şi grădini şi 16% din răzoarele terenurilor agricole. Nişă spaţială: Specia se regăseşte în habitatele deschise şi semideschise din zonele joase până la altitudini mai mari, acolo unde habitatul lor tipic zone deschise cu mărăcini şi tufărişuri este prezent. Densitatea perechilor clocitoare variază în general între 1- perechi/kmp. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice a speciei apare la nivelul habitatelor din zonele joase ale Geoparcului Mehedinţi, în special în jurul aşezărilor umane şi în zonele agricole, unde terenurile cultivate sunt delimitate de tufărişuri şi mărăcini. Estimare populaţională: Estimările pentru populaţia naţională se cifrează între 100.000 şi 200.000 de perechi Munteanu, 2002. Din datele şi observaţiile existente, specia este una cuibăritoare în sit, fiind frecventă şi având o populaţie estimată la 300-600 de perechi. Ameninţări: Este o specie granivoră asociată habitatelor deschise cu arbori izolaţi, terenurilor agricole şi zonelor antropice, din această perspectivă factorii limitativi sunt cei de folosirea insecticidelor şi a ierbicidelor şi de modul de utilizare al terenurilor şi de managementul acestora managementul păşunilor şi fânaţelor-eliminarea tufărişurilor. Categorii de impact: 110, 120, 500, 501, 502, 503, 421, 240, 241, 243, 624, 700, 701, 703, 710, 709, 790, 967, 100, 101, 102, 140, 141, 150, 151, 950. Perioada de maximă sensibilitate pentru specie se înregistrează în principal în perioada de cuibărire aprilie-august. Definirea condiţiilor favorabile: La nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, se estimează un potenţial de favorabilitate pentru 500 de perechi cuibăritoare. Abundenţa relativă: minim 300 de perechi cuibăritoare, ca prezenţă stabilă la nivelul întregului Geoparc Platoul Mehedinţi, cu abundenţă ridicată în zonele periurbane şi acolo unde sunt prezente habitate descinse cu mărăcini şi tufărişuri, până la 1400 m. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minima pentru o pereche este de 2 juvenili/subadulţi/an, medie de 3 juvenili/subadulţi/an şi maximă de 5 juvenili/subadulţi/an. – structura pe vârste: înaintea perioadei de reproducere 0% juvenili şi subadulţi, după perioada de reproducere 60% juvenili şi subadulţi. Condiţii de habitat: - mozaic de habitate, zone deschise cu mărăcini şi tufărişuri, zone cultivate cu terenuri agricole delimitate de tufărişuri, pajişti cu graminee. Resurse trofice: - specie principal granivoră, consumă seminţe de graminee şi alte specii de plante ce cresc în terenurile agricole, pajiştile şi păşunile din zonele deschise. Disturbare tolerată: - medie în habitatele favorabile în perioada de reproducere. Măsuri de conservare: La nivelul teritoriului acestei specii este vitală menţinerea unor habitate cu structura mozaicată. Măsurile de conservare pentru această specie trebuie să cuprindă trei direcţii: protecţia efectivă, protecţia zonelor de cuibărire şi conservarea habitatelor favorabile din care aceasta îşi procură hrana. Propuneri concrete: 1. Limitarea şi interzicerea în unele perimetre a utilizării insecticidelor şi pesticidelor în interiorul Geoparcului, cu precădere în zonele cu densitatea ridicată a acestei specii; 2. Menţinerea ecosistemelor ierboase prin păşunat şi cosit târziu; 3. Menţinerea tufărişurilor în special în zonele de delimitare a tarlalelor şi menţinerea unor coridoare ecologice de tip ierbos/arbustiv; 4. Interzicerea suprapăşunatului şi menţinerea unui păşunat tradiţional cu speciile, efectivele şi în perioadele utilizate conform măsurii agro-mediu/1 aprilie şi 1 noiembrie; în afara acestei date prezenţa animalelor domestice pe păşuni trebuie interzisă; 5. Interzicerea conversiei pajiştilor utilizate de aceste specii în alte tipuri de ecosisteme; 6. Interzicerea incendierii vegetaţiei verzi sau uscate în orice perioadă a anului; 7. Interzicerea depozitării deşeurilor în zonele neamenajate; 8. Reglementarea/controlul activităţilor turistice vetre de foc; 9. Combaterea deversărilor de poluanţi - poluare menajeră, deversări de la vidanjoare, de la spălări pietriş din exploataţiile de pe uscat; 10. Eliminarea câinilor ferali; 11. Acţiuni de informare, conştientizare şi educare a populaţiei locale. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Carduelis chloris la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Cerambyx cerdo Croitorul mare al stejarului Cod SCI: 1088 Specia apare semnalată ca prezentă în Raportul final al studiilor întreprinse de MNINGA 2007, fără însă a fi precizate localităţile de semnalare posibil considerată ca specie potenţială. De asemenea, prezenţa speciei este certificată de studii recente din zona Porţile de Fier, Valea Cernei, Domogled, Cheile Nerei Beiuşniţa, Fodu Olt. La finele lunii septembrie 2013, în zona unei păduri de stejar din proximitatea Iloviţa a fost regăsită o elitră şi resturi ale unui individ adult aparţinând speciei Cerambyx cerdo, fapt ce a confirmat iniţial prezenţa speciei, în zona Geoparcului Platoul Mehedinţi. Ulterior, pe durata studiilor de teren din anul 2014, specia a fost regăsită în număr mare în zona Pădurii Brezniţa 8 exemplare observate în data de 02.07.2014, dar şi în zona Cocorova şi Valea Topolova. Ecologie: Este o specie forestieră, întâlnită în mod exclusiv în pădurile de cvercinee bătrâne, alături de rădaşcă, mai rar în silvostepe, la liviere, la marginea poienilor şi pe poteci, căutând trunchiuri însorite. Ciclul evolutiv al lui Cerambyx cerdo durează cel puţin 3 ani, dar uneori se poate prelungi până la 5 ani. Femela depune câte 2-3 ouă în crăpăturile sau rănile scoarţei. Larva apare după circa 2 săptămâni, iniţial se hrăneşte cu scoarţa, iar mai apoi pătrunde în lemnul copacului. Larvele acestei specii se dezvoltă în lemnul de stejar, precum şi în alţi arbori, cum ar fi fag, ulm, castan, frasin. Adulţii sunt insecte crepusculare şi nocturne, fiind întâlniţi din mai până în august. Ziua, adulţii se ascund în coronamentul arborilor, în scorburi. Arborii cu ramurile groase, uscate au o semnificaţie etologică aparte: atrăgând femelele ce aşteaptă să fie vizitate de masculi pentru acuplare sau se pregătesc a depune ouă. Adulţii apar între finele lunii mai, putând fi întâlniţi până în septembrie. Alături de alte specii de coleoptere sapro-xylofage, cum ar fi Liocola lugubris, prezenţa Croitorului mare al stejarului indică o mare stabilitate ecologică asigurându-se astfel spectrul de servicii-tampon asociate, o diversitate înaltă şi o productivitate biologică deosebită, elemente ce asigură un flux constant de resurse ce pot fi utilizate durabil. Biologia Croitorului mare al stejarului a condus la calificarea acestuia în rândul aşa numiţilor "ingineri" ai mediului, transformând puternic condiţiile de habitat şi creând sisteme de microhabitate ce deschid căi de utilizare pentru o multitudine de alte specii, având aşadar o contribuţie hotărâtoare în creşterea indicilor de biodiversitate. Studiile ştiinţifice au arătat că exemplarele de arbori colonizate de specia Cerambyx cerdo deţin un ansamblu de specii cu mult mai divers decât exemplare de arbori similare ca habitus, însă ne-colonizate de Croitorul mare al stejarului. Aspecte comportamentale: Este o specie ce se poate deplasa pe distanţe relativ mari, având o bună capacitate de zbor, însă evită de regulă a-şi lua zborul, pentru a evita prădătorii. Este o specie ce rămâne activă pe crepuscul, când efectuează şi deplasările în zbor în înaltul coronamentelor, în căutarea ramurilor groase, uscate. Nişă trofică: Larvele saproxylofage se dezvoltă de regulă în ramurile groase, uscate ale stejarilor seculari. Adulţii, pe timpul nopţii, sunt atraşi de lumină. Nişă spaţială: Este o specie caracteristică pădurilor seculare de stejar. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice a speciei apare la nivelul habitatelor forestiere, dominate de cvercinee, cu exemplare cel puţin izolate seculare. Estimare populaţională: La nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi se estimează o populaţie de sute de indivizi, dată fiind extinderea şi calitatea arboretelor de cvercinee precum şi densităţile populaţionale foarte reduse, raportate la unitatea de suprafaţă - ha. Date fiind informaţiile existente, propunem înlocuirea parţială a atributelor alocate speciei în cadrul Formularului standard al sitului Natura 2000 Platoul Mehedinţi ce se suprapune parţial cu perimetrul Geoparcului Platoul Mehedinţi după cum urmează: Populaţie: Rezidentă - menţinerea atributul "R". Sit. Pop. - dată fiind lipsa unor date certe, de dată recentă care să ateste prezenţa unei populaţii semnificative,, precum şi lipsa arboretelor compacte, seculare de cvercinee, sau modesta prezenţă a exemplarelor izolate, seculare de cvercinee, propunem înlocuirea atributului "B" cu atributul "C". Conserv. dat fiind faptul că managementul forestier limitează menţinerea lemnului mort la nivelul solului cioate, trunchiuri voluminoase, absenţa unor populaţii puternice, precum şi absenţa exemplarelor seculare de cvercinee care să permită dezvoltarea refacerea unor populaţii semnificative, la care se adaugă dificultăţile privind refacerea populaţiilor prin măsuri directe/indirecte administrative, devine perfect justificată înlocuirea atributului "A" cu "C". Izolare: se menţine atributul "C". Global - date fiind condiţiile de la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, marcate de absenţa unor arborete seculare, precum şi de absenţa unor arbori izolaţi seculari, la care se adaugă gestiunea forestieră orientată spre exploatarea integrală a arborilor uscaţi pe picior, valoarea sitului pentru conservarea speciei Cerambyx cerdo rămân modeste, impunându-se înlocuirea atributului "A" cu "C". Ameninţări: Categorii de impact: 160, 162, 164, 166, 167, 241, 703. Măsuri de conservare: Măsurile de conservare presupun o adaptare a managementului forestier, în direcţia menţinerii exemplarelor bătrâne şi foarte bătrâne de cvercinee Quecus robus, Q. frainetto, Q. cerris, la densităţi cât mai mari cel puţin 1 exemplar la 5 ha de pădure care să fie declarat ca exemplar intangibil creşterea densităţii unor exemplare mature de stejari până la cel puţin 1-2 exemplare la ha. O astfel de abordare vine să satisfacă exigenţele ecologice ale unui număr mult mai mare de specii, conducând la o creştere considerabilă a indicilor de biodiversitate şi la o stabilitate mai înaltă a echilibrelor naturale forestiere. În acest sens reamintim rolul de specie-cheie, de bioindicator al unei înalte diversităţi şi stabilităţi forestiere, indicând de fapt o gestiune extrem de performantă, cu relevanţă atât pentru conservarea, cât şi pentru exploatarea durabilă a unor resurse şi asigurarea de servicii de către mediu. Zonele de favorabilitate se regăsesc în zonele joase ale Geoparcului Platoul Mehedinţi, spre sud şi est. Acţiunile pot fi demarate şi acolo unde se identifică un potenţial favorabil de susţinere a speciei ca urmare a unor condiţii microclimatice particulare, marcate de prezenţa cvercineelor eventual în zonele de călcare. Propuneri concrete: 1. Identificarea şi cartarea cu mare precizie a distribuţiei şi atributelor populaţionale a acestei specii; 2. Identificarea la nivelul arboretelor cuprinse în fondul forestier naţional sau din afara acestuia a exemplarelor seculare de cvercinee; trecerea în regim de conservare specială a exemplarelor de cvercinee ce depăşesc 120 de ani; interzicerea tăierii arborilor ce depăşesc 250 de ani, indiferent de specie; 3. Păstrarea ramurilor groase, uscate şi a arborilor uscaţi pe picior, la o densitate de minim 1 exemplar/ha; 4. Identificarea la nivelul arboretelor de cvercinee a unor arbori ce se pot preta la măsuri directe de favorizare a instalării acestei specii; la nivelul ramurilor groase se va interveni prin cojirea acestora pe o lăţime de 20-30 cm, la o distanţă de aproximativ 60-80 cm faţă de trunchi, sau cojirea a 20-30 cm a unor ramuri secundare, cu diametrul de cel puţin 30 cm, în scopul creerii de nişe ecologice pentru Cerambyx cerdo; 5. Ca măsură alternativă, se pot monta ramuri groase, sau trunchiuri de minimum 30 cm în diametru, la înălţime, în arbori, însă instalarea acestora poate cauza vătămări severe arborilor, sistemele de ancoraj putând pune în pericol arborele. În plus, manevrele de amplasare a acestor elemente necesită eforturi consistente şi implică riscuri înalte pentru operatori. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Cerambyx cerdo la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. (a se vedea imaginea asociată) Modelarea nişei ecologice a speciei Cerambyx cerdo, cuprinde zone din sudul şi estul Geoparcului Platoul Mehedinţi delimitate de linie galbenă, la nivelul cărora este oportună asumarea unor măsuri active, susţinute de favorizare a populaţiilor ţintă. Cervus elaphus Cerb Ecologie: Preferă poienile pădurilor de foioase, dar intră şi în păduri de conifere, iar uneori chiar depăşeşte limita pădurilor de brad. Preferă diversitatea de habitate, folosind pădurile pentru refugii în caz de pericol şi poienile pentru căutarea hranei şi activităţilor sociale. Acceptă şi reacţionează bine la hrana administrată complementar de om: fân, frunzare frunze uscate servind ca aşternut sau nutreţ pentru vite, suculente nutreţuri provenite din plante cu tuberculi şi din rădăcinoase şi concentrate. Aspecte comportamentale: Iarna se organizează în cârduri compuse din femele ciute cu viţeii crescuţi mari şi cu câte o ciută bătrână "căplăugă", care conduce cârdul şi are rolul de a-l păzi de pericole. Cerbii adulţi devin solitari după trecerea perioadei de împerechere. Primăvara, când ciutele se apropie de perioada fătatului, se separă de cârd şi îşi pregătesc câte un loc pentru naştere. S-a constatat că cerbii realizează migraţii în România, datorate ritmicităţii sezoniere. Pe o perioadă cuprinsă între 6 şi 8 săptămâni, indivizii îşi mută teritoriul de pe pantele abrupte de-a lungul văilor montane. Femelele cu viţeii sunt primele care se îndreaptă spre locurile de iernare, atunci când nivelul zăpezii depăşeşte 20 cm şi se instalează gerul. În perioada aprilie-mai indivizii revin la vechile habitate, de obicei respectând potecile pe care au coborât. Perioada de rut începe de la jumătatea lunii septembrie prin luptele purtate de masculi, aşa-numitul "boncăluit", prin care aceştia îşi strâng "haremuri". Masculii se luptă pentru haremurile lor, aceste lupte terminându-se adesea în lunile mai-iunie. Un mascul cântăreşte 13-18 kg. Alăptarea durează 4-6 luni de zile. Femelele ating maturitatea sexuală când depăşesc al doilea an de viaţă. Masculii ajung maturi sexual în al doilea an de viaţă, dar nu au acces la împerecheri decât când devin dominaţi. Nişa trofică: Este un rumegător erbivor, iarna hrana cerbului se compune din lujeri, tulpină sau porţiune de tulpină subţire la plantele erbacee şi ramură tânără de 1-2 ani la plantele lemnoase, muguri şi uneori scoarţă de copac, frunze verzi rămase sub zăpadă, diferite ierburi uscate, precum şi plante verzi din terenurile cultivate agricol. Ghinda şi jirul constituie hrana de bază. Nişă spaţială: Trăieşte în pădurile de foioase, dar intră şi în pădurile de conifere. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice după cum este menţionat anterior, o reprezintă pădurile de foioase şi de conifere cu poieni. Estimare populaţională: În România specia este răspândită în Carpaţii Orientali, Carpaţii Meridionali şi Carpaţii Apuseni la Săvârşin, Moneasa şi Dochodor-Arad. După "Cartea Roşie a Vertebratelor din România" efectivul este aproximativ 35.000 indivizi. Iar după "Lista Roşie IUCN" trendul populaţiei este crescătoare. Ameninţări: Specia are un rol important în lanţul trofic reprezentând hrana pentru carnivorele mari dar şi o specie cheie pentru pajiştile naturale. Cerbul este ameninţat de factori antropici; degradarea şi fragmentarea habitatelor specifice speciei, braconajul, puii şi subadulţii rămân extrem de expuşi la atacul câinilor fără stăpâni sau nesupravegheaţi în special a celor ciobăneşti. Categorii de impact: 101, 102, 110, 140, 150, 151, 160, 164, 165, 167, 170, 180, 190, 230, 243, 301, 401, 402, 411, 420, 502, 530, 608, 623, 700, 701, 703, 709, 710, 740, 948, 953, 967. Definirea condiţiilor favorabile: Abundenţă relativă: minim 7-10 indivizi adulţi/600 kmp spaţii naturale dominate de formaţiuni nemorale. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minim 1 juvenili/adulţi/an; – structura pe vârste: 15% juvenili şi subadulţi; Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării, reglementarea activităţilor pastorale. – menţinerea unor zone de linişte, favorabile reproducţiei în perioada septembrie-octombrie. Resurse trofice: - vegetaţie suficient de abundentă. Disturbare tolerată: - minimală în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: Menţinerea prezenţei unei populaţii viabile se face prin asumarea unor acţiuni directe şi responsabile privind atât prezervarea calităţii habitatelor cât şi legate de educarea şi conştientizarea populaţiei locale, în direcţia creşterii toleranţei faţă de această specie. Propuneri concrete: 1. Dezvoltarea unui program activ îndreptat spre creşterea toleranţei populaţiei locale faţă de această specie prin educare şi conştientizare; 2. Eliminarea haitelor de câini ferali; 3. Controlul câinilor ciobăneşti: utilzarea de jujee, deparazitare şi vaccinare constantă, limitarea efectivelor de câini la maximum 5/turmă turme sub 200 capete şi 8/turmă turme mai mari de 200 capete; 4. Identificarea şi protecţia zonelor alese de femele pentru fătare, până la părăsirea acestora; 5. Oprirea fragmentării şi degradării habitatelor specifice speciei; 6. Oprirea defrişărilor; 7. Combaterea braconajului; 8. Reglementarea folosirii pesticidelor în silvicultură dar şi în zonele agricole în vecinătatea pădurilor de foioase şi conifere; 9. Reglementarea păşunatului în zonele unde efectivele de cerb sunt mari; 10. Menţinerea păşunilor şi poienilor naturale; 11. Interzicerea vehiculelor motorizate în zonele de reproducere; Menţinerea populaţiilor de carnivore mari în habitalele unde sunt carnivore mari pentru o selecţie naturală. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Cervus elaphus la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Chilostoma banaticum Melc bănăţean carenat Cod SCI: 4057 Această specie se caracterizează prin prezenţa unei cochilii solide, rezistente, având forma turtită, lenticulară, cu striaţii neregulate. Culoarea cochiliei variază de la brun-roşcat până la brun-gălbui, rar verzuie, fiind mărginită de o bandă brun-roşcată şi prezentând o carenă mediană evidentă. Peristomul este albicios, întărit, iar ombilicul este deschis. În ceea ce privesc dimensiunile cochiliei, înălţimea variază între 15 şi 20 mm, iar lăţimea între 25 şi 35 mm. Ecologie: Specia Chilostoma banaticum se întâlneşte cu precădere sub pietre, printre lemne putrede sau buşteni, pe stânci sau pe pante, pe sol în frunzar, în zone ruderale, în zone umede şi umbrite de la altitudini medii. Se întâlnesc de asemenea şi în apropierea cursurilor de ape, de la munte până la şes. Este o specie mezobiontă, higrofilă, ce preferă zonele împădurite sau cu vegetaţie abundentă. Este microfagă şi hermafrodită. Deşi o mare parte din habitatele preferate de această specie au fost distruse sau cel puţin degradate prin despăduriri, prin distrugerea luncilor inundabile sau prin diverse practici agricole, mai ales în zonele situate la altitudini mai scăzute, această specie a reuşit să supravieţuiască sub forma unor metapopulaţii. Aspecte comportamentale: Pe perioadele de uscăciune, acest melc se retrage în sol, putând fi astfel trecut uşor cu vederea. Nişă trofică: Este o specie microfagă. Nişă spaţială: Zone de micro habitate ferite, umbrite, bine umectate. Modelare nişă ecologică: Specia preferă zonele puţin deranjate, bogate în materie organică în descompunere. Estimare populaţională: Cartarea se face prin parcurgerea unor transecte, benzi, recoltându-se probe de vegetaţie litieră în volume în echivalent reduse de maximum 3 litri. Probele sunt uscate la aer sunt trecute prin ciururi cu ochiuri de 8 mm, pentru a se separa materialul grosier, apoi prin ciururi cu ochiuri de 5 mm unde se va reţine materialul fin ce va fi studiat la lupa binoculară. Ameninţări: Factorii de declin ai acestei specii nu sunt bine individualizaţi. Una din cauzele diminuării drastice a populaţiilor se pare că ar fi asociată instalării succesiunilor de vegetaţie induse de influenţele antropice. Categorii de impact: 100, 101, 102, 110, 120, 130, 140, 161, 162, 170, 180, 243, 300, 301, 320, 331, 400, 402, 403, 409, 420, 421, 422, 423, 424, 440, 500, 501, 607, 623, 700, 701, 703, 709, 800, 801, 802, 803, 810, 830, 840, 853, 870, 871, 900, 920, 930, 941, 948, 950, 952, 953. Măsuri de conservare: Prin friabilitatea condiţiilor de mediu asociate cerinţelor speciei, gestiunea localităţilor trebuie să se realizeze cu o mare atenţie, orice modificare chiar şi sumară, putând conduce la o pierdere drastică a relevanţei şi capacităţii de suport a habitatelor pentru această specie. Cosirile punctuale, manuale sunt de asemenea utile mai cu seamă atunci când este nevoie de limitarea dezvoltării covorului vegetal. În zonele în care structura habitatelor se menţine pe perioade lungi zeci de ani, orice intervenţie trebuie evitată. Fragilitatea populaţiilor impune un program de monitorizare şi raportare anual, fiind mult prea rare raportările impuse o dată la şase ani prin Directiva 92/43 Habitate. Obiectivele măsurilor de conservare trebuie orientate spre întărirea populaţiilor locale identificate şi în direcţia recolonizării unor noi areale. Propuneri concrete: 1. Cartarea zonelor de favorabilitate potenţială; 2. Identificarea şi cartarea cu mare precizie a distribuţiei şi atributelor populaţionale a acestei specii; 3. Demararea unui program experimental de protecţie, adaptat condiţiilor staţionale; se vor delimita zone de favorabilitate cu ajutorul unor palisade/garduri pentru a limita acccesul speciilor ierbivore, în scopul stabilirii gradului de stabilitate al habitatelor; se vor întreprinde măsuri active de creere a condiţiilor de favorabilitate prin intervenţii punctuale, păşunat controlat; 4. Experimental se va stabili pentru fiecare facies de vegetaţie, capacitatea de suport. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Chilostoma banaticum la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Ciconia ciconia Barza albă Cod EUNIS: A031 Este o specie destul de frecventă în România, rămânând extrem de vizibilă datorită capacităţii sale de a accepta prezenţa omului în imediata proximitate a zonelor de cuibărire şi hrănire. Ecologie: Cuibăreşte adeseori pe stâlpii de electricitate medie tensiune, hornurile caselor, coama unor anexe gospodăreşti, mai rar în arbori de regulă frasini - Fraxinus exceisior. Acceptă uşor platforme de cuibărire montate pe diverse structuri artificiale. Cartierele de hrănire se regăsesc de-a lungul luncilor, a pajiştilor umede, apărând în număr mare în zonele de mirişti proaspăt recoltate, fânaţe proaspăt cosite sau tarlale proaspăt arate, în căutarea insectelor şi a vertebratelor mici cu care se hrăneşte. După un episod de declin în zona Peninsulei Balcanice şi a centrului Europei, a urmat o perioadă de revigorare ca urmare a îmbunătăţirii condiţiilor de habitat şi a statutului de conservare, abandonul temporar al amendamentelor din agricultură, la care se adaugă o toleranţă crescută a populaţiei. În migraţie utilizează curenţii ascendenţi, ajungând astfel la plafoane de zbor înalte. Marea majoritate a populaţiilor Europene se regăsesc în jumătatea nord-estică, de unde migrează spre sud utilizând culoarul de la vest de Marea Neagră. Aspecte comportamentale: Migraţia acestei specii se realizează pe timpul zilei când utilizează curenţii ascendenţi pentru a îşi menţine un plafon înalt de zbor. De regulă utilizează coridorul de migraţie Est-European, un număr mare putând fi observat în zona Dobrogei, prezenţa acesteia în zona culoarului ce se desfăşoară pe la vestul României fiind mai rară. Nişa trofică: Se hrăneşte cu peşti, amfibieni, reptile, larve, insecte în special ortoptere, dar şi micromamifere. Nişă spaţială: Specia utilizează ca şi cartiere de cuibărire în special zonele rurale, unde cuibăreşte pe stâlpi de medie tensiune, hornuri, coame de acoperişuri, mai rar în arbori în special frasini. Cartierele de hrănire sunt de regulă situate în zone umede, dar şi pajişti sau chiar mirişti. Modelare nişă ecologică: Zone din proximitatea zonelor de locuire, unde se menţin zone ierboase deschise în proximitate. Estimare populaţională: În România, populaţia este estimată la 4.000-6.000 perechi. Ameninţări: Categorii de impact: 110, 120, 302, 500, 501, 502, 503, 530, 421, 240, 241, 243, 624, 700, 701,703,710, 709,790, 801, 820, 850, 852,910,920, 941,950,967,811, 870. Definirea condiţiilor favorabile: La nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, se estimează un potenţial de favorabilitate pentru 10-20 de perechi cuibăritoare. Abundenţă relativă: minim 5 perechi cuibăritoare, ca prezenţă stabilă la nivelul întregului Geoparc Platoul Mehedinţi, cu abundenţă mai ridicată în zonele sudice şi estice. Dinamică populaţională: 1. rata de reproducţie: minima pentru o pereche este de 1 juvenili/subadulţi/an, medie de 2 juvenili/subadulţi/an şi maximă de 4 juvenili/subadulţi/an, 2. structura pe vârste: înaintea perioadei de reproducere 0 % juvenili şi subadulţi, după perioada de reproducere 50 % juvenili şi subadulţi. Condiţii de habitat: 3. habitate ripariene deschise, pajişti. Resurse trofice: 4. diversitate mare de vertebrate mici şi nevertebrate prin menţinerea unei diversităţi de habitat. Disturbare tolerată: 5. mare. Propuneri concrete: Această specie nu presupune luarea unor măsuri speciale de conservare, rămânând o specie cu toleranţă înaltă faţă de factorul antropic. Câteva măsuri trebuie luate însă în considerare, cum ar fi: 1. Montarea de suporţi pe stâlpii de transport a curentului electric de joasă tensiune, sau oriunde se poate considera posibilă instalarea cuiburilor; 2. Protecţia cuiburilor existente şi eventual iniţierea unor măsuri de întărire, stabilizare a acestora pe perioada migraţiei; 3. Limitarea sau renunţarea la utilizarea de pesticide; 4. Limitarea sau eliminarea poluării apelor; 5. Eliminarea depozitărilor de deşeuri; 6. Balizarea liniilor de transport electric; 7. Iniţierea unui program de conştientizare, informare şi educare a comunităţilor locale. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Ciconia ciconia la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Ciconia nigra Barza neagră Cod EUNIS: A030 Barza neagră ocupă un areal vast, fiind distribuită în zonele împădurite din regiunile cu un climat Boreal moderat şi până în pădurile temperate, calde, ocupând o zonă geografică cuprinsă între 30 şi 61° lat. nordică. Cu excepţia unor populaţii sedentare din Bulgaria şi Spania, toate populaţiile migrează spre cartierele de iernare africane sub-sahariene sau vest-africane, în stoluri mai reduse numeric decât cele ale berzei albe câţiva indivizi utilizând culoarele de migraţie din zona Gibraltarului, respectiv pe la vestul Mării Negre - Munţii Sinai, mai rar traversând direct Mediterana pe deasupra Siciliei sau Maltei. Ecologie: Habitatul de cuibărire preferat al acestei specii este constituit din păduri greu accesibile, ferite de impactul antropic, cuibul fiind construit în arbori bătrâni, mai rar pe stânci. Densităţile perechilor cuibăritoare sunt foarte scăzute, fiind cuprinse între 0,2 şi 1,7 pe/100 kmp de pădure naturală nedisturbată, compactă. Se hrăneşte în zonele deschise, lunci de râuri, poieni, pajişti umede, versanţi abrupţi din proximitatea zonelor de cuibărire. Migraţia acestei specii se realizează la altitudini mari, pe timpul zilei, fiind utilizaţi curenţii ascendenţi. Populaţia clocitoare este afectată de restrângerea habitatului favorabil pentru cuibărire, de extragerea selectivă a arborilor bătrâni din interiorul pădurilor, deranjul permanent al habitatelor naturale, afectarea cursurilor de apă şi pauperizarea faunei piscicole asociate cursurilor de ape. Cu toate acestea se observă o revigorare a populaţiei ca urmare a dobândirii unor noi teritorii nordice de cuibărire, dar şi a măsurilor de conservare implementate în state din centrul Europei. Aspecte comportamentale: Migraţia acestei specii se realizează pe timpul zilei când utilizează curenţii ascendenţi pentru a-şi menţine un plafon înalt de zbor. De regulă utilizează coridorul de migraţie Est-European, un număr mare putând fi observat în zona Dobrogei, prezenţa acesteia în zona culoarului ce se desfăşoară pe la vestul României fiind mai rară. Nişa trofică: Se hrăneşte cu peşti, amfibieni, reptile, larve, insecte în special ortoptere, dar şi micromamifere. Nişă spaţială: Barza neagră cuibăreşte în arbori seculari din păduri compacte, adânci, puţin disturbate, traversate de lunci sau cu luminişuri largi de unde îşi poate procura hrana. Modelare nişă ecologică: Zone cu masive forestiere cât mai puţin deranjate având în apropiere lunci puţin afectate de păşunat sau alte activităţi antropice. Estimare populaţională: În România, populaţia este estimată la 60-120 perechi. Ameninţări: Categorii de impact: 110, 120, 302, 500, 501, 502, 503, 530, 421, 240, 241, 243, 624, 700, 701,703,710, 709,790, 801, 820, 850, 852, 910, 920, 941, 950, 967, 811, 870. Definirea condiţiilor favorabile: La nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, se estimează un potenţial de favorabilitate pentru 2-3 perechi cuibăritoare. Abundenţă relativă: minim 1 pereche cuibăritoare, ca prezenţă stabilă la nivelul întregului Geoparc Platoul Mehedinţi. Dinamică populaţională: 1. rata de reproducţie; minima pentru o pereche este de 1 juvenili/subadulţi/an, medie de 2 juvenili/subadulţi/an şi maximă de 4 juvenili/subadulţi/an. 2. structura pe vârste: înaintea perioadei de reproducere 0 % juvenili şi subadulţi, după perioada de reproducere 50 % juvenili şi subadulţi. Condiţii de habitat: 3. habitate ripariene deschise, pajişti. Resurse trofice: 4. diversitate mare de vertebrate mici şi nevertebrate prin menţinerea unei diversităţi de habitat. Disturbare tolerată: 5. mare. Propuneri concrete: Această specie nu presupune luarea unor măsuri speciale de conservare, rămânând o specie cu toleranţă înaltă faţă de factorul antropic. Câteva măsuri trebuie luate însă în considerare, cum ar fi: 8. Protecţia cuiburilor existente şi eventual iniţierea unor măsuri de întărire sau stabilizare a acestora pe perioada migraţiei; 9. Limitarea sau renunţarea la utilizarea de pesticide; 10. Limitarea sau eliminarea poluării apelor; 11. Eliminarea depozitărilor de deşeuri; 12. Balizarea liniilor de transport electric; 13. Iniţierea unui program de conştientizare, informare şi educare a comunităţilor locale; 14. Un control strict al păşunatului în zonele de luncă sau pajişti umede. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Ciconia nigra la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Circaetus galticus Şerpar Cod SPA: A080 Arealul speciei ocupă sudul şi estul Europei, nord-estul Africii, Caucaz, Orientul Mijlociu, Asia Centrală şi sud-vestul Siberiei. Este o specie migratoare a cărei cartiere de iernare se regăsesc în savanele africane de la sud de Sahara cu arbori de Acacia. Ecologie: Habitatele preferate sunt cele cu un climat cald şi uscat, unde specia îşi regăseşte sursa trofică din abundenţă, constând în special din specii de şerpi şi şopârle. Din punct de vedere altitudinal, specia ocupă etajele de la câmpie şi până în zonele alpine 2000 m, peste tot unde sunt întrunite condiţiile de habitat deschis şi uscat. Pentru cuibărit îşi alege zone mozaicate, unde arboretele alternează cu habitatele deschise. Cuibul este amplasat în arborii înalţi. Teritoriile de vânătoare se suprapun biomurilor de stâncării, pante însorite şi uscate, pajişti uscate presărate cu tufărişuri, pajişti nisipoase, terenuri înţelenite, abandonate sau margini de agro-ecosisteme. În Europa estică, specia este cu precădere asociată zonele stepice şi silvostepice. Densităţile populaţionale maximale se regăsesc în unele zone din Grecia unde se ajunge la 15,7p/kmp. Distanţa minimă dintre cuiburile active este de cel puţin 6km în linie dreaptă. La ora actuală se observă menţinerea unei tendinţe în declin a populaţiilor atât la nivel european cât şi la nivel naţional. Se pare că una din cauze o reprezintă abandonarea utilizării tradiţionale a păşunilor prin trecerea la sistemul de stabulaţie închisă şi recoltarea mecanizată a materialului furajer ce a condus la afectarea semnificativă a herpetofaunei. În România această specie nu a fost niciodată una frecvent întâlnită, devenind în actual, o prezenţă rară, chiar sporadică. Se pare că frecvenţa cea mai mare o are în zona Dobrogei. În cazul acestei specii, au fost raportate numeroase cazuri de electrocutare la nivelul liniilor de medie tensiune. Aspecte comportamentale: Vânează specii de reptile în special, în zona versanţilor, grohotişelor, lapiezurilor, urmărindu-şi prada de la înălţimea zborului planat cu care survolează teritoriile de vânătoare. Nişa trofică: Se hrăneşte de regulă cu specii de herpetofaună, dar şi cu mamifere mici rozătoare. Nişă spaţială: Specia se regăseşte în habitate mozaicate, cu trupuri de pădure, în alternanţă cu pajişti şi stâncării accidentate, grohotişuri, lapiezuri. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice a speciei apare la nivelul habitatelor din zonele carstice ale Geoparcului Platoul Mehedinţi, dar şi spre sudul şi estul acestuia. Estimare populaţională: Efectivul estimat la nivel naţional este de 300-700 perechi. Ameninţări: Factorii limitatori sunt de regulă centraţi în jurul elementelor disturbatoare şi generatoare de stress. Categorii de impact: 101, 110, 120, 140, 162, 164, 170, 230, 301, 402, 403, 501, 502, 602, 608, 620, 622, 623, 624, 626, 701, 703, 710, 730, 740, 962. Perioada de maximă sensibilitate pentru specie se înregistrează în perioada de cuibărire, când incidenţa unor ameninţări directe sau indirecte pot afecta întreaga familie cuibăritoare. Definirea condiţiilor favorabile: În condiţiile prezente, în lipsa unor date certe, concrete şi actuale asupra dimensiunii populaţiei acestei specii de la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, se estimează un potenţial de favorabilitate pentru 5 perechi cuibăritoare. Abundenţă relativă: minim 2 perechi cuibăritoare. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minim 1 juvenil/subadult/an. – structura pe vârste: 20% juvenili şi subadulţi. Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării, reglementarea activităţilor antropice generale, eliminarea exploatării resurselor naturale silvice, exploatare cariere pe o rază mai mică de 1 km faţă de eventuale zone de cuibărire identificate. – menţinerea unor zone de linişte, favorabile reproducţiei în perioada martie-iunie. Resurse trofice: - populaţii suficient de mari de iepuri, micromamifere. Disturbare tolerată: - medie în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: La nivelul teritoriului acestei specii este vitală menţinerea unor habitate deschise, la nivelul pantelor însorite, abrupte; prevenirea pătrunderii masivelor arbustive. Astfel se impune menţinerea unor practici de păşunat corect reglementate astfel încât să nu apară fenomene de suprapăşunare, respectiv de limitare a pătrunderii speciilor invazive în special Pteridium aquilinum ce afectează în prezent suprafeţe întinse din zona Geoparcului Platoul Mehedinţi. Măsurile de conservare pentru această specie trebuie să cuprindă trei direcţii: protecţia efectivă, protecţia zonelor de cuibărire şi conservarea habitatelor favorabile de vânătoare. 1. Identificarea eventualelor zone de cuibărire şi evitarea oricăror elemente de disturbanţă inclusiv stabilirea unor zone de protecţie a aparatelor de zbor, în special a aparatelor de mici dimensiuni: drone, parapante, avioane uşoare, elicoptere; trecerea în regim de protecţie strictă a zonelor de cuibărire; 2. Intervenţii susţinute de cosire târzie, înainte de căderea zăpezii, în scopul menţinerii faciesurilor deschise ale pajiştilor; menţinerea unei densităţi maximale de 5-8 tufe sau insule arbustive per ha de pajişte; menţinerea aspectului mozaicat al peisajului: eliminarea desişelor de ţolul-lupului Pteridium aquilinum; 3. Acţiuni de informare, conştientizare şi educare a populaţiei locale. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Circaetus gallicus la nivelul Geoparcului Platoul Menedinţi. Coccothraustes coccothraustes Botgros Cod EUNIS: A373 Este specie sedentară, comună în pădurile cu frunze căzătoare, de amestec cu subarboret bogat. Ecologie: Trăieşte cu precădere în jurul pădurilor cu frunze căzătoare însă este atras şi de livezile cu cireşi unde se hrăneşte cu seminţele acestora, pe care le sparge cu ciocul său puternic. În general, în funcţie de altitudine, este întâlnit de la 300 - 1300 m, dar, dacă găseşte habitat specific poate să urce până la 2000 m. Cu toate că este o specie destul de comună, este greu de observat şi reperat datorită faptului că îşi petrece majoritatea timpului în coronamentul copacilor sperioasă şi tăcută. Condiţiile particulare de mediu, cu o prezenţă extinsă a plantaţiilor de cireşi sau a cireşilor sporadici, prezenţi în zona Geoparcului, conduc la o relevanţă şi o favorabilitate particulară pentru populaţiile acestei specii. Aspecte comportamentale: În timpul perioadei de reproducere specia este teritorială, cuibăreşte solitar, şi doar în puţine situaţii, atunci când habitatul este foarte favorabil poate cuibării în grupuri mici. Este observată adesea în perechi, de la sfârşitul lui iulie devine gregară şi formează stoluri mici. Este principal monogamă, perechea se menţine pe parcursul unui sezon de reproducere, se formează primăvara sau uneori chiar mai devreme. Cuibăresc de cele mai multe ori în perechi solitare dar au fost observate cazuri în care de exemplu 5 perechi s-au grupat şi au cuibărit într-un sistem semicolonial la aproximativ 27 m distanţă între cuiburi. Ponta care variază între 2-7 ouă în general 4-5 este depusă în perioada aprilie-iunie. Puii nidicoli eclozează după 11-13 zile, sunt capabili să zboare după 13-15 zile, sunt hrăniţi de ambii părinţi încă 15 zile după ce au părăsit cuibul. Aceştia devin capabili de reproducere în primăvara anului următor. Nişa trofică: Specie principal seminivoră, în timpul perioadei de reproducere consumă şi nevertabrate mici pentru a asigura cantitatea de proteine necesară creşterii puilor. Din bibliografie reiese că preferă sâmburii de cireş dar se hrăneşte şi cu seminţe de ulm, carpen şi paltin. Nişă spaţială: Specia se regăseşte în habitatele închise şi semideschise din zonele colinare până la altitudini mai mari, acolo unde habitatul lor tipic păduri de amestec este prezent. O pereche solitară apără un teritoriu relativ circular situat în jurul cuibului şi având o suprafaţă de aproximativ 2000 mp. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice a speciei apare la nivelul habitatelor din zonele joase ale Geoparcului Mehedinţi, în special în cadrul pădurilor de amestec şi în imediata apropiere a acestora. Estimare populaţională: Estimările pentru populaţia naţională se cifrează între 50.000 şi 100.000 de perechi Munteanu, 2002. Din datele şi observaţiile existente, specia este una cuibăritoare în sit, fiind frecventă şi având o populaţie estimată la 200-400 de perechi. Ameninţări: Este o specie granivoră asociată pădurilor de amestec şi zonelor antropice, din această perspectivă factorii limitativi sunt cei care ţin de managementul forestier. Categorii de impact: 110, 151, 165, 164, 167, 400, 401, 403, 710. Perioada de maximă sensibilitate pentru specie se înregistrează în principal în perioada de cuibări re aprilie-iulie. Definirea condiţiilor favorabile: La nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, se estimează un potenţial de favorabilitate pentru minim 500 de perechi cuibăritoare. Abundenţă relativă: minim 400 de perechi cuibăritoare, ca prezenţă stabilă la nivelul întregului Geoparc Platoul Mehedinţi, cu abundenţă ridicată în zonele mai înalte şi periurbane şi acolo unde sunt prezente pădurile de amestec şi livezile de cireş. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minima pentru o pereche este de 2 juvenili/subadulţi/an, medie de 3 juvenili/subadulţi/an şi maximă de 5 juvenili/subadulţi/an. – structura pe vârste: înaintea perioadei de reproducere 0 % juvenili şi subadulţi, după perioada de reproducere 60 % juvenili şi subadulţi. Condiţii de habitat: - păduri de amestec, preferă pentru cuibărit pădurile de stejar şi carpen iar în afara perioadei de reproducere se hrănesc în aproape toate tipurile de păduri şi chiar livezi. Resurse trofice: - specie principal seminivoră consumă sâmburi de cireşe şi seminţe de ulm, carpen şi paltin. Disturbare tolerată: - medie în habitatele favorabile în perioada de reproducere. Măsuri de conservare: La nivelul teritoriului acestei specii este vitală menţinerea unor păduri de amestec, compacte, cu subarboret abundent. Măsurile de conservare pentru această specie trebuie să cuprindă trei direcţii: protecţia efectivă, protecţia zonelor de cuibărire şi conservarea habitatelor favorabile din care aceasta îşi procură hrana. Propuneri concrete: 1. Interzicerea/limitarea exploatărilor forestiere; 2. Promovarea regenerări naturale a pădurii; 3. Menţinerea în pădure a subarboretului, arborilor parţial uscaţi, bătrâni sau rupţi care prezintă cavităţi şi scorburi, în mod particular a cireşilor sălbatici Cerasus avium; 4. Protejarea etajului ierbos şi arbustiv prin interzicerea păşunatului în pădure; 5. Eliminarea utilizării insecticidelor în pădure; 6. Reglementarea/controlul strict al activităţilor turistice vetre de foc, crearea de noi poteci; 7. Limitarea construirii de noi drumuri forestiere; 8. Menţinerea tufărişurilor ce constituie coridoare verzi între păduri şi livezi; 9. Interzicerea incendierii vegetaţiei verzi sau uscate în orice perioadă a anului; 10. Acţiuni de informare, conştientizare şi educare a populaţiei locale; 11. Încurajarea înfiinţării şi a exploatării durabile a livezilor de cireş. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Coccothraustes coccothraustes la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Coenonagrion mercuriale Libelulă mercur Cod SCI: 1044 Specie vest-Palearctică, aflată într-un declin puternic, răspândită din Marea Britanie în Spania, respectiv din Polonia în Italia. În România specia, se află într-un declin puternic, dispărând din multe localităţi. Ecologie: Larvele părăsesc mediul acvatic pe la mijlocul lunii mai, până spre finele lunii iulie, în funcţie de condiţiile locale latitudine, altitudine. Emergenţa adulţilor ale loc adeseori dimineaţa, învelişurile larvale rămânând agăţate pe vegetaţie Schoenus sp. Jimcus sp, Carex sp. Mentha sp. Rorippa sp. de regulă în poziţie verticală. Sunt alese de regulă tulpinile rigide ce nu se unduiesc în vânt, adulţii proaspăt emerşi protejându-şi astfel aripile şi abdomenul încă fragile, de eventuale accidentări. Accidentările din etapa de emergenţă reprezintă o cauză de mortalitate majoră la această specie. Imediat după emergenţă, libelulele părăsesc zonele umede, alegându-şi teritorii de vânătoare. Aspecte comportamentale; Secvenţele reproductive au loc în zilele călduroase şi însorite. Femelele pregătite de montă vizitează zonele de reproducere, putând avea loc mai multe etape de depunere a ouălor. Masculii zboară lent într-o manieră haotică, însă rareori pe distanţe lungi. Aceştia îşi aleg puncte de observaţie de unde urmăresc femelele, fără însă a fi teritoriali în adevăratul sens al cuvântului nu îşi aleg un teritoriu pe care să îl păzească de pătrunderea unor competitori, rămân cu toate acestea fideli unei anumite zone pe toată durata de viaţă. În momentul în care o femelă pătrunde într-o zonă cu mai mulţi masculi, aceştia se apropie în zbor frenetic pentru a o putea captura pentru copulare. Strategia de reproducţie a acestei specii, asemeni multor alte specii de odonate presupune şi o abilitate particulară de a îndepărta spermatecile unor rivali ce au copulat anterior femela, din organele reproductive ale acesteia bursda şi spermatecă. Astfel cea mai mare parte a perioadei de copulare este dedicată acestei secvenţe de îndepărtare a spermei competitorilor, inseminarea având loc doar în ultima fază a copulării. Împerecherea se desfăşoară de regulă la miezul zilei şi durează aproximativ 70 de minute, timp în care are loc şi alegerea locurilor de depunere a ouălor. Femelele depun ouăle în mediul subacvatic, acestea agăţându-se de plante natante/hidro-higrofile. Masculii stau ataşaţi de femele pe toată durata de depunere a ouălor, etapă cunoscută sub denumirea de "gardă". În cazul în care femela se scufundă în apă, masculii se desprind şi se îndepărtează. Uneori în special spre finele verii, femelele depun ouăle singure. Ouăle sunt depuse în ţesuturile vegetale fiind menţionate peste 20 de specii ce servesc ca suport pentru acestea. Viteza de ovipozitare este mare, ajungând la peste 14 ouă/minut. Sunt preferate pentru ovipozitare ape cu un curs lin sau chiar ape stagnante. Eclozarea are loc după 3-4 săptămâni în funcţie de condiţiile ecologice. Larvele se dezvoltă pe perioada a doi ani la latitudini şi altitudini mari, şi doar un an în condiţii de mediu mai favorabile. Ultimul stadiu larvar îşi opreşte dezvoltarea toamna. Larvele aleg microhabitate retrase în zonele cu vegetaţie submersă densă, unde nu intră în competiţie cu larve ale altor specii de odonate. Rata cea mai mare de deces în rândul larvelor este cauzată de prădare, în special din partea unor alte specii de odonate Sympetrum sp. Calopteryx splendens, Ischnura sp. Adulţii sunt adeseori parazitaţi de acarieni, care le scad foarte mult şansele reproductive. Nişă trofică: Larvele şi adulţii sunt prădători, consumând specii de faună de mici dimensiuni chironomide, simulide. Nişă spaţială: Preferă cursurile de ape cu curgere lină, cu vegetaţie bogată, bine însorite călduţe. În apele cu conţinut mai mare de calciu, preferă cursurile ceva mai rapide. Este o specie termofilă, ce se regăseşte în special în zonele joase, unde cursurile de ape nu îngheaţă. Modelare nişă ecologică: Zone umede cu curgere lină şi constantă, fără modificări semnificative ale nivelelor, ferite de îngheţ pe timpul iernii. Ameninţări: Categorii de impact: 110, 120, 130, 170, 180, 241, 300, 312, 701, 709, 801, 810, 852, 853, 910, 948, 951, 952, 953, 962. Declinul speciei este pus în seama practicilor necontrolate, de păşunat, în special ca urmare a afectării zonelor ripariene de către vite, dar şi de deversările necontrolate, drenarea sau modificarea nivelelor hidrostatice ale unor cursuri de ape. Fragmentarea habitatelor rămâne o ameninţare potenţială severă, dat fiind faptul că se pare că această specie dezvoltă metapopulaţii. Măsuri de conservare: Măsurile de conservare trebuiesc îndreptate în primul rând spre menţinerea zonelor umede. Propuneri concrete: 1. Identificarea şi cartarea cu mare precizie a distribuţiei şi atributelor populaţionale a acestei specii; 2. Cartarea tuturor habitatelor cu potenţial favorabil pentru această specie; 3. Controlul poluării inclusiv difuze. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Coenonagrion mercuriale la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Coronella austriaca Şarpe de alun Ecologie: Trăieşte prin locuri calde şi uscate, însorite, mai rar prin locuri umede. Preferă locurile cu vegetaţie arborescentă, margini de păduri, poieni, taluzuri, tufărişuri luxuriante. Aspecte comportamentale: Este considerată o specie rară deoarece are, în general un comportament foarte discret. Deşi poate ocupa un teritoriu destul de vast, 0,5-3 ha, se deplasează pe distanţe scurte, parcurgând 10-100 m pe zi şi fuge dacă se simte ameninţat, de cele mai multe ori înainte de a fi văzut. Nu este un şarpe veninos, dar foarte agresiv dacă se simte atacat. Are muşcătură nedureroasă pentru om, eliminând, totodată, un lichid anal cu miros pestilenţial. Prima acuplare prin aprilie-mai, iar a doua prin august. Este ovovivipar rarvivipar; femela depune prin august şi octombrie câte 2-15 pui. Se reproduce după 4 ani. Trăieşte până la 8 ani. Vara năpârleşte de 4 ori. Nişa trofică: Se hrăneşte cu şopârle ce pot constitui până la 70% din dietă, dar şi cu broaşte, şoareci de câmp, puii păsărilor sau ai altor şerpi de viperă, de exemplu, fiind semnalate şi cazuri de canibalism; este o specie constrictoare, ucigându-şi victimele prin constricţie. Nişă spaţială: Trăieşte în liziere de pădure, rarişti, luminişuri, taluzuri, cu arbori şi tufe, regiuni pietroase şi stâncoase cu vegetaţie de acoperire, buruienişuri, uneori şi în păduri umede, sau chiar pe dune de nisip, de la nivelul mării până la 1500 m altitudine. Modelare nişă ecologică: Liziere de pădure, păduri rare silvostepe pe versanţi însoriţi. Estimare populaţională: În România în cea mai mare parte a ţării; a fost găsită în localităţi din toate regiunile ţării, mai frecvent în Carpaţi şi Subcarpaţi, Efectivul în România este estimat la zeci de mii de exemplare. Ameninţări: Specia este afectată de drenări, poluare chimică, distrugerea habitatelor terestre şi acvatice. Categorii de impact: 102, 110, 164, 180, 190, 240, 241, 330, 401, 420, 421, 422, 502, 600, 623, 700, 701, 703, 740, 803, 810, 920, 966. Definirea condiţiilor favorabile: Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minim 2 pui/adulţi/an. – structura pe vârste: Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării. – menţinerea unor zone de linişte, favorabile reproducţiei în perioada aprilie-mai. Resurse trofice: - populaţii suficient de mari de şopârle, broaşte, şoareci. Disturbare tolerată: - minimală în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: Reducerea deteriorării şi distrugerii habitatelor prin despădurire, păşunat şi extinderea suprafeţelor agricole. Creşterea toleranţei faţă de această specie pentru reducerea uciderii directe de către localnici. Reducerea poluării cu pesticide şi limitarea utilizării îngrăşămintelor chimice acolo unde specia este prezentă. Propuneri concrete: 1. Combaterea poluării cu pesticide şi îngrăşământ; 2. Declararea unor perioade de linişte când specia este vulnerabilă, în perioada de reproducere aprilie-mai; 3. Interzicerea vechiculelor motorizate în habitatele ocupate de specie; 4. Reglementarea atentă a exploataţiilor forestiere, despăduririlor; 5. Acţiuni de informare şi educare pentru creşterea toleranţei faţă de şarpele de alun; 6. Crearea de ecoducte şi completarea coridoarelor arbustive; 7. Reducerea păşunatului în habitatele ocupate de specie. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Coronella austriaca la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Corvus corax Corb Cod EUNIS: A350 Specie cu areal foarte mare, suprapus peste aproape toată regiunea haloarctică şi până în nordul Etiopiei. Prezentă în cea mai mare parte a Europei, deşi în unele ţări vestice a fost complet sau parţial exterminată. Ecologie: Preferă pădurile mari de foioase sau conifere, depărtate de aşezările omeneşti, de la zone deluroase până la nivelul alpin. Aspecte comportamentale: Este o specie sedentară. Foarte precaută se fereşte de om dar profitoare şi oportunistă, hrănindu-se cu cadavre de animale domestice, resturi menajere din gropile de gunoi, rozătoare din culturile agricole sau peşti morţi din ferme piscicole. Cuibăreşte în arbori sau, rar, pe stânci. Ponta este formată din 3-5 ouă pe care le depune în luna februarie sau la începutul lunii martie. Puii devin independenţi în lunile mai-iunie. Nişa trofică: Se hrăneşte în locuri deschise sau câmpuri agricole cu seminţe, insecte şi animale de dimensiuni mici. Nişă spaţială: Păduri mari de foioase sau conifere din zonele deluroase înalte sau montane, precum şi zone cu Stâncării din etajul alpin. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice a speciei apare la nivelul habitatelor din zonele înalte ale Geoparcului Mehedinţi, în special în cadrul pădurilor de foioase sau conifere şi în imediata apropiere a acestora. Estimare populaţională: Estimările pentru populaţia naţională se cifrează între 2.000 şi 4.000 de perechi Munteanu, 2002. Din datele şi observaţiile existente, specia este una cuibăritoare în sit, fiind frecventă şi având o populaţie stabilă de 50 de perechi. Ameninţări: În perioada interbelică s-a înregistrat o diminuare dramatică a efectivului populaţional ca urmare a campaniilor de combatere cu otravă a "dăunătorilor vinaţului". Categorii de impact: 110, 151, 165, 164, 167, 400, 401, 403, 710. Perioada de maximă sensibilitate pentru specie se înregistrează în principal în perioada de cuibărire februarie - martie. Definirea condiţiilor favorabile: La nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, se estimează un potenţial de favorabilitate pentru 50 de perechi cuibăritoare. Abundenţă relativă: minim 50 de perechi cuibăritoare, ca prezenţă stabilă la nivelul întregului Geoparc Platoul Mehedinţi, cu abundenţa ridicată în zonele mai înalte şi periurbane şi acolo unde sunt prezente pădurile de foioase şi terenuri agricole. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minim a pentru o pereche este de 2 juvenili/subadulţi/an, medie de 3 juvenili/subadulţi/an şi maximă de 5 juvenili/subaduţi/an. – structura pe vârste: înaintea perioadei de reproducere 0 % juvenili şi subadulţi, după perioada de reproducere 60 % juvenili şi subadulţi. Condiţii de habitat: - păduri mari de foioase sau conifere din zonele înalte de deal sau munte dar se hrănesc şi în zonele deschise şi semideschize, periurbane, terenuri agricole. Resurse trofice: - consumă seminţe de pe terenuri agricole, insecte şi mamifere de mici dimensiuni. Disturbare tolerată: - mică în habitatele favorabile în perioada de reproducere. Măsuri de conservare: La nivelul teritoriului acestei specii este vitală menţinerea pădurilor de dimensiuni mari de foioase sau conifere intercalate de zone semideschise. Măsurile de conservare pentru această specie trebuie să cuprindă trei direcţii: protecţia efectivă, protecţia zonelor de cuibărire şi conservarea habitatelor favorabile din care aceasta îşi procură hrana. În prezent nu se impun măsuri suplimentare de conservare pentru această specie, decât cele deja aplicate. Propuneri concrete: 1. Interzicerea/limitarea exploatărilor forestiere 2. Promovarea regenerări naturale a pădurii; 3. Menţinerea în pădure a arborilor parţial uscaţi, bătrâni sau rupţi care prezintă cavităţi şi scorburi; 4. Eliminarea utilizării insecticidelor; 5. Interzicerea incendierii vegetaţiei verzi sau uscate în orice perioadă a anului; 6. Acţiuni de informare, conştientizare şi educare a populaţiei locale. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Corvus corax la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Cottus gobio Cottus gobio Zglăvoc COS SCI: 1163 Ecologie: Specie reofilă, răpitoare, din pâraie şi râuri de munte, rar în lacuri de munte. Stă cel mai adesea sub pietre, de unde pândeşte apropierea prăzii. Apare mai rar în râurile de deal şi şes, însă doar în sectoarele cu curgere rapidă, unde se asigura un pat de curgere pe un fund pietros. Aspecte comportamentale: Este o specie puţin mobilă, dar dacă este deranjată se deplasează pe o distanţă scurtă. Este strict sedentară şi nu înterprinde migraţii. Se reproduc primăvara, în martie-aprilie. Masculii sunt teritoriali. Ei sapă cuibul sub pietre de dimensiuni mai mari pentru a atrage femele. În acelaşi timp emit un sunet care seamănă cu bătaie "knocking", care ar putea avea rolul de a atrage femelele dar ar putea avea o funcţie teritorială. Masculii păzesc ponta până la eclozare, care are loc la 4-5 săptămâni de la depunerea icrelor. Alevinii sunt la început semipelagici. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de doi ani. Nişa trofică: Consumă nevertebrate bentonice, icre şi puiet de peşte. Nişă spaţială: Trăieşte exclusiv în apele dulci reci, de munte, în general în râuri şi pâraie, rar în lacuri de munte. Stă sub pietre în locurile cu apă puţin mai adânci şi relativ mai înceată, adesea spre mal sau în braţele laterale. Modelare nişă ecologică: Ape reci de munte, cu fund pietros, bine oxigenate. Estimare populaţională: În România este bine reprezentat fiind o specie criteriu prezentă în aproximativ 50 de situri. Ameninţări: Specia este afectată de poluare, amenajări hidrotehnice, reducerea debitelor, pescuit abuziv. Categorii de impact: 110, 170, 211, 213, 243, 300, 330, 411, 421, 422, 608, 621, 623, 700, 701, 830, 852, 920, 952, 966. Definirea condiţiilor favorabile: Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minim 100 icre/adulţi/an. – structura pe vârste: Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea poluării râurilor de munte, reglementarea activităţilor antropice generale, eliminarea exploatării resurselor naturale. – menţinerea unor zone de linişte, favorabile reproducţiei în perioada martie-aprilie. Resurse trofice: - populaţii suficient de mari de nevertebrate bentonice, icre şi puiet de peşte. Disturbare tolerată: - minimală în habitatele favorabile speciei. Măsuri de conservare: Pentru menţinerea unei populaţii viabile de Cottus gobio, este necesară informarea şi educarea localnicilor şi a turiştilor, dar şi acţiuni directe. Aceste acţiuni directe ar fi reducerea poluării apelor din surse industriale prin depozitarea deşeurilor în râuri. Stoparea pescuitului cu plasă în habitatele specifice speciei. Oprirea construcţiilor hidrotehnice pe râuri de munte, deoarece acestea reduc debitul. Stoparea exploatării pietrişului, fiindcă acestea reprezintă un element important în reproducerea speciei. Propuneri concrete: 1. Combaterea poluării pâraielor şi râurilor de munte; 2. Stoparea depozitării deşeurilor pe malul râurilor şi în râuri; 3. Interzicerea pescuitului cu plasă în habitatele tipice speciei; combaterea braconajului; 4. Interzicerea construcţiilor hidrotehnice şi habitatele tipice speciei; 5. Acţiuni de informare şi educare pentru localnici şi turişti; 6. Interzicerea exploatării nisipului şi a pietrişului în habitatele tipice speciei. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Cottus gobio la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Dendrocopos leucotos Ciocănitoarea cu spate alb Cod SPA: A239 Este o specie răspândită la nivelul pădurilor caducifoliate din regiunea Palearctică, în zonele cu climat temperat şi la sudul pădurilor boreale. Ecologie: În Europa, specia apare asociată habitatelor forestiere dominate de specii de fag Fagus sp. carpen Carpimts beiuius, cvercinee Quercus sp. mesteacăn Betula sp. sau plop Populus tremula. Managementul forestier modern a condus la o scădere drastică a populaţiilor acestei specii, ajungând la mijlocul sec. XX aproape de extincţie în multe ţări europene. Ţările central europene şi din estul Europei păstrează cele mai mari densităţi populaţionale, fiind estimat că din totalul efectivelor europene, 90% se regăsesc în aceste regiuni. În România se regăsesc cele mai mari populaţii europene, fiind considerată o prezenţă comună pentru zona Carpaţilor. Aspecte comportamentale: Densităţi poulaţionale maximale se înregistrează în habitate extrem de favorabile unde au fost identificate până la 10p/10kmp. De regulă, dimensiunea teritoriilor depăşeşte 100 ha pentru fiecare pereche cuibăritoare. Nişa trofică: Se hrăneşte exclusiv cu insecte xylofage pe care le extrage din lemn sau de sub scoarţa arborilor caducifoliaţi. Fiind o specie dependentă de lemnul mort din pădure, este un bioindicator al biomurilor forestiere de interior, naturale, pluriene, complexe. Nişă spaţială: Specia se regăseşte în habitate mozaicate, cu trupuri de pădure, în alternanţă cu pajişti şi stâncării accidentate, grohotişuri, lapiezuri. Modelare nişă ecologică: Păduri compacte, cu arbori bătrâni. Estimare populaţională: Efectivul estimat la nivel naţional este de 12.000-20.000 perechi. Ameninţări: Factorii limitatori sunt de regulă centraţi în jurul elementelor disturbatoare şi generatoare de stress. Categorii de impact: 100, 160, 162, 166, 167, 500, 502. Definirea condiţiilor favorabile: Abundenţă relativă: minim 20 perechi cuibăritoare. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minim 1 juvenil/subadulţi/an. – structura pe vârste: 20% juvenili şi subadulţi. Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării, reglementarea activităţilor de exploatare silvică. – menţinerea unor zone de linişte, favorabile reproducţiei în perioada martie-iunie. Resurse trofice: - menţinerea unei densităţi de minim 3 arbori bătrâni/uscaţi/ha. Disturbare tolerată: - medie în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: 1. Menţinerea arborilor uscaţi, bătrâni, scorburoşi, la o densitate de min 3 buc/ha; 2. Limitarea utilizării pesticidelor; 3. Interzicerea utilizării insecticidelor pentru controlul dăunătorilor forestieri. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Dendrocopos leucotos la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Dendrocopos medius Ciocănitoarea mijlocie Cod SPA: A238 Este o specie sedentară, ce ocupă pădurile dense din vestul Palearcticii. Limita estică o reprezintă Munţii Zagros, Iran. Distribuţia speciei se suprapune pe zonele climatice temperate, continentale. Distribuţia speciei se suprapune fidel cu cea a carpenului Carpinus betulus. Ecologie: Specia se regăseşte frecvent în pădurile caducifoliate unde alături de carpen apar cu precădere cvercineele Quercus sp. dar şi fagul Fagus sylvatica, ulmul Ulmus sp. frasinul Fraxinus sp. dar şi pe alocuri unele specii de răşinoase Picea abies. La nivel european, distribuţia acestei specii este oarecum discontinuă, fiind diferenţiate populaţiile vestice de cele estice de-a lungul longitudinii 15°E. Populaţiile vestice sunt de asemenea mai izolate în timp ce cele estice prezintă o mai mare conectivitate între populaţii, suprapusă de altfel cu extinderea întinderilor mai mari de păduri naturale caducifoliate. Distribuţia speciei este influenţată de o serie întreagă de factori dintre care cei mai importanţi sunt: suprafaţa habitatelor forestiere, densitatea arborilor maturi bătrâni, altitudine optimul: 300-600 m, condiţiile microclimatice de preferat cald, izolarea faţă de alte masive forestiere. Specia a cunoscut un oarecare declin, însă se pare că modificarea practicilor silvoculturale, ce ţin cont şi de nevoile de susţinere a unor indici de biodiversitate înalţi au condus la o revigorare sensibilă a populaţiilor acestei specii. Aspecte comportamentale: Ciocănitoarea mijlocie scotoceşte după insecte în crăpăturile scoarţei arborilor, în spaţiile apărute între scoarţă şi lemn, fiind astfel asociată pădurilor dominate de cvercinee, mature, unde nişa trofică este întrunită. Nişa trofică: Se hrăneşte exclusiv cu insecte xylofage pe care le extrage din lemn sau de sub scoarţa arborilor caducifoliaţi. Nişă spaţială: Păduri în special cu specii decidue, dar şi de amestec. Rară în arboretele de răşinoase. Modelare nişă ecologică: Păduri compacte, cu arbori bătrâni. Estimare populaţională: Efectivul estimat la nivel naţional este de 3.000-20.000 perechi. Ameninţări: Factorii limitatori sunt de regulă centraţi în jurul elementelor disturbatoare şi generatoare de stress. Categorii de impact: 100, 160, 162, 166, 167, 500, 502. Definirea condiţiilor favorabile: Abundenţă relativă: minim 100 perechi cuibăritoare. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minim 1 juvenil/subadult/an. – structura pe vârste: 20% juvenili şi subadulţi. Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării, reglementarea activităţilor de exploatare silvică. – menţinerea unor zone de linişte, favorabile reproducţiei în perioada martie-iunie. Resurse trofice: - menţinerea unei densităţi de minim 3 arbori bătrâni/uscaţi/ha. Disturbare tolerată: - medie în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: 1. Menţinerea arborilor uscaţi, bătrâni, scorburoşi, la o densitate de min 3 buc/ha; 2. Limitarea utilizării pesticidelor; 3. Interzicerea utilizării insecticidelor pentru controlul dăunătorilor forestieri. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Dendrocopos medius la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Dendrocopos syriacus Ciocănitoarea de grădini Cod SPA: A429 Este o specie sedentară, cu o răspândire continuă ce acoperă estul şi centrul Europei. Spre est, arealul se întinde până în Iran, Syria şi Israel. Ecologie: Altitudinal, ajunge până la 1000 m, preferând regiunile cu climate mediteraneene, temperate şi boreal montane. Preferă biomurile dominate de cvercinee, pădurile de luncă, livezile, parcurile, formaţiunile înşiruite de arbori. Pătrunde în mediul urban unde o regăsim în aliniamentele verzi, cimitire, vii. Specia a pătruns dinspre est, prin Peninsula Balcanică, ajungând până spre estul Germaniei unde se pare a întâlnit o barieră climatică, dat fiind că au fost semnalate doar exemplare izolate. În România a fost semnalată abia în anul 1931, ajungând în Transilvania prin Banat, dinspre Serbia. Până în anul 1959, specia a devenit foarte comună, ajungând la un efectiv estimat în anii 1990 la peste 150.000p. Este mai comună în zonele sudice, devenind mai rară spre nord. Dinspre România s-a răspândit prin Moldova şi Ucraina 1948 spre Rusia, ajungând să traverseze râul Don. Aspecte comportamentale: În zonele unde ciocănitoarea de grădini este în număr redus, hibridizează cu ciocănitoarea mare D. major, fiind observate cupluri mixte hibride formate din cele două specii. Zona de hibridizare este cu toate acestea destul de îngustă, spore limita vestică de răspândire. Cu toate acestea se pare că ciocănitoarea de grădini devine dominantă, Înlocuind On unele habitate ciocănitoarea mare. Prima semnalare a speciei în Bulgaria a fost în anul 1890, actualmente devenind extrem de comună, ajungând la o populaţie estimată la peste 100.000p. Se pare că extinderea arealului acestei specii este în corelaţie cu schimbările climatice, limitele suprapunându-se pe izoterma de 18°C a lunii iulie. Nişa trofică: Se hrăneşte exclusiv cu insecte xylofage pe care le extrage din lemn sau de sub scoarţa arborilor caducifoliaţi. Nişă spaţială: Păduri în special cu specii decidue, dar şi de amestec. Rară în arboretele de răşinoase. Modelare nişă ecologică: Arborete. Estimare populaţională: Efectivul estimat la nivel naţional este de 60.000-120.000 perechi. Ameninţări: Factorii limitatori sunt de regulă centraţi în jurul elementelor disturbatoare şi generatoare de stress. Categorii de impact: 100, 160, 162, 166, 167, 500, 502. Definirea condiţiilor favorabile: Abundenţă relativă: minim 200 perechi cuibăritoare. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minim 1 juvenil/subadult/an. – structura pe vârste: 20% juvenili şi subadulţi. Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării, reglementarea activităţilor de exploatare silvică. – menţinerea unor zone de linişte, favorabile reproducţiei în perioada martie-iunie. Resurse trofice: - menţinerea unei densităţi de minim 3 arbori bătrâni/uscaţi/ha. Disturbare tolerată: - medie în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: 1. Menţinerea arborilor uscaţi, bătrâni, scorburoşi, la o densitate de min 3 buc/ha; 2. Limitarea utilizării pesticidelor; 3. Interzicerea utilizării insecticidelor pentru controlul dăunătorilor forestieri. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Dendrocopos syriacus la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Dryocopus martius Ghionoaie Cod SPA: A236 Este cea mai mare specie de ciocănitoare din România, având o distribuţie largă la nivel Palearcticii, până la latitudinea de 68°N, ajungând în est până la arhipelagul Sakhalin şi Peninsula Kamchatka. Deşi se regăseşte în insule din extremul nord, specia lipseşte din Marea Britanie. În Europa ocupă habitatele forestiere cu arbori din esenţe moi: păduri de răşinoase şi mixte sau caducifoliate, unde se regăsesc şi esenţe moi plop, salcie. Ecologie: În Europa ocupă habitatele forestiere cu arbori din esenţe moi: păduri de răşinoase şi mixte sau caducifoliate, unde se regăsesc şi esenţe moi plop, salcie. Ca urmare a împăduririlor forţate cu conifere, extrazonal, chiar şi în etajele mai joase colinare a condus la o lărgire a arealului speciei. Specia se înmulţeşte cu succes în habitate fragmentate unde există arborete izolate din esenţe moi. Refacerea nivelelor populaţionale şi a extinderii arealului către vest, poate fi pus astfel pe seama modificării sistemelor silvoculturale. În contrapartidă, populaţiile suferă un declin major în regiunile nordice, ca urmare a exploatării intensive a pădurilor de taiga. Cele mai mari densităţi sunt întâlnite în pădurile din Centrul Europei unde o pereche acoperă aproximativ 100 ha, însă de regulă densităţile se încadrează între 1 p/300 şi 1000 ha. Aspecte comportamentale: Ghionoaia este considerată o specie cheie prin contribuţia pe care o are la apariţia scorburilor mari în lemnul putred, alături de specii cum ar fi Bucephala clangula, Corvus monedula, Aegolius funereus, Columba oenas. Astfel participă în mod activ la doborârea parţială a arborilor şi accelerarea proceselor de turn-over a lemnului în ecosistemele forestiere. Toate populaţiile sunt de regulă sedentare, însă eraţii pe distanţe scurte pot apărea ocazional. Nişa trofică: Se hrăneşte exclusiv cu insecte xylofage pe care le extrage din lemn sau de sub scoarţa arborilor caducifoliaţi. Fiind o specie dependentă de lemnul mort din pădure. Nişă spaţială: Specia se regăseşte în pădurile de răşinoase şi amestec. Modelare nişă ecologică: Etajul superior al Geoparcului Platoul Mehedinţi, la contactul cu PN Valea Cernei. Estimare populaţională: Efectivul estimat la nivel naţional este de 300-700 perechi. Ameninţări: Factorii limitatori sunt de regulă centraţi în jurul elementelor disturbatoare şi generatoare de stress. Categorii de impact: 100, 160, 162, 166, 167, 500, 502. Definirea condiţiilor favorabile: Abundenţă relativă: minim 10 perechi cuibăritoare. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minim 1 juvenil/subadulţi/an. – structura pe vârste: 20% juvenili şi subadulţi. Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării, reglementarea activităţilor de exploatare silvică. – menţinerea unor zone de linişte, favorabile reproducţiei în perioada martie-iunie. Resurse trofice: - menţinerea unei densităţi de minim 3 arbori bătrâni/uscaţi/ha. Disturbare tolerată: - medie în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: 1. Menţinerea arborilor uscaţi, bătrâni, scorburoşi, la o densitate de min 3 buc/ha; 2. Limitarea utilizării pesticidelor; 3. Interzicerea utilizării insecticidelor pentru controlul dăunătorilor forestieri. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Dryocopus martius la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Emberiza cia Presură de munte Cod EUNIS: A378 Este o specie sedentară, cuibăreşte în zonele înalte, pe versanţii stâncoşi, dar este prezentă şi în pădurile dese, mai ales iarna când coboară la altitudini mai joase. Ecologie: Pasăre rară, în ceea ce priveşte altitudinea este prezentă de la 500 la 2500 m, dar poate să ajungă până la 4000 m în unele zone din Asia. Aspecte comportamentale: În timpul perioadei de reproducere specia este foarte teritorială, în afara acestui sezon este solitară sau formează grupuri. Monogamă, perechea se menţine pe parcursul a două sau trei sezoane de reproducere. Cuibăreşte în arbori şi arbuşti sau în crăpăturile rocilor. Ponta care variază între 3-6 ouă în general 4-5 este depusă din mai până cel târziu în iulie şi incubată numai de femelă. Puii nidicoli eclozează după 12-14 zile şi sunt hrăniţi de ambii părinţi timp de 10-13 zile până ce părăsesc cuibul. Nişa trofică: Specie seminivoră iar în perioada de reproducere se hrăneşte cu larve şi adulţi de nevertebrate lepidoptere, coleoptere şi arahnide mici pe care le prinde de pe sol, din coronamentul copacilor sau din zbor. Nişă spaţială: Specia se regăseşte în zonele înalte, unde cuibăreşte pe stâncării, dar iarna coboară la altitudini mai joase. Densitatea perechilor clocitoare variază în general de la 5-30 perechi/kmp. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice a speciei apare la nivelul habitatelor din zonele alpine şi subalpine, dar şi din etajul fagului, acolo unde coboară în timpul iernii, în Geoparcul Mehedinţi. Estimare populaţională: Estimările pentru populaţia naţională se cifrează între 400 şi 1000 de perechi Munteanu, 2002. Din datele şi observaţiile existente, specia este una cuibăritoare în sit cu o populaţie estimată la 50-80 de perechi. Ameninţări: Este o specie în principal granivară, dar insectivora în perioada de reproducere, care cuibăreşte în zonele înalte pe stâncării, asociate jnepenişurilor, dar şi în zonele mai joase asociate pădurilor dese, din această perspectivă factorii limitativi sunt cei care ţin de managementul forestier şi de folosirea insecticidelor şi a ierbicidelor. Categorii de impact: 110, 120, 151, 164, 165, 166, 167, 501, 400, 401, 410, 421, 490, 243, 700, 701, 702, 703, 710. Perioada de maximă sensibilitate pentru specie se înregistrează în principal în perioada de cuibărire mai-august, dar şi în perioada de pasaj august-septembrie, când indivizii trebuie să se hrănească mai mult pentru a avea rezervele necesarea zborurilor de migraţie. Definirea condiţiilor favorabile: La nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, se estimează un potenţial de favorabilitate pentru 80 de perechi cuibăritoare. Abundenţă relativă: minim 50 de perechi cuibăritoare, ca prezenţă stabilă în zona de vest a Geoparcului Platoul Mehedinţi. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minima pentru o pereche este de 2 juvenili/subadulţi/an, medie de 3 juvenili/subadulţi/an şi maximă de 5 juvenili/subadulţi/an. – structura pe vârste: înaintea perioadei de reproducere 0 % juvenili şi subadulţi, după perioada de reproducere 60 % juvenili şi subadulţi. Condiţii de habitat: - conservarea jnepenişurilor. – păstrarea în pădure a arborilor bătrâni. – evitarea utilizării insecticidelor şi pesticidelor, menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării, reglementarea activităţilor antropice generale, eliminarea poluării şi supraexploatării resurselor naturale. Resurse trofice: - diversitate de nevertebrate prin menţinerea unei diversităţi de habitat păduri cu subarboret bogat. Disturbare tolerată: - medie în habitatele favorabile în perioada de reproducere. Măsuri de conservare: La nivelul teritoriului acestei specii este vitală menţinerea jnepenişurilor, şi a pădurilor cu subarboret bogat, cu arbori bătrâni şi scorburoşi. Astfel se impune menţinerea unor practici de management forestier care să permită prezenţa arborilor bătrâni sau morţi şi căzuţi în interiorul pădurii. Măsurile de conservare pentru această specie trebuie să cuprindă trei direcţii: protecţia efectivă, protecţia zonelor de cuibărire şi conservarea habitatelor favorabile din care aceasta îşi procură hrana. Propuneri concrete: 1. Limitarea şi interzicerea utilizării insecticidelor în interiorul parcului, cu precădere în zonele cu densitatea ridicată a acestei specii; 2. Conservarea jnepenişurilor; 3. Menţinerea aspectului etajat al pădurilor; 4. Eliminarea pisicilor ferale. 5. Interzicerea incendierii vegetaţiei verzi sau uscate în orice perioadă a anului; 6. Acţiuni de informare, conştientizare şi educare a populaţiei locale; 7. Interzicerea/limitarea exploatărilor forestiere; 8. Promovarea regenerări naturale a pădurii; 9. Menţinerea în pădure a arborilor parţial uscaţi, bătrâni sau rupţi care prezintă cavităţi şi scorburi; 10. Protejarea stratului arbustiv din interiorul pădurilor. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Emberiza cia la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Emys orbicularis Ţestoasa de apă, baltă Cod SCI: 1220* Specia este răspândită în prezent în Europa Centrală şi de Sud, Asia de Vest şi Nordul Africii. Se pare însă că arealul acestei specii a suferit o contracţie majoră din Post-glaciar, când aceasta atingea Sudul Suediei şi până în prezent. Ecologie: Preferă habitatele de zone umede umbrite de păduri ripariene. Părăseşte ocazional zonele umede, pentru a se hrăni în pajişti mezofile sau higrofile proximale. Arealul actual al speciei a fost influenţat şi de eliberările ocazionale în natură a unor exemplare ţinute în captivitate. Ocupă diverse habitate umede dulcicole: lacuri, bălţi, diverse ape stătătoare şi lin curgătoare, de la nivelul mării până la cel al dealurilor înalte, precum şi în Delta şi Lunca Dunării şi complexul lagunar Razim-Sinoe unde tolerează şi ape uşor salmastre. În fauna ţării este destul de comună, înoată şi se scufundă foarte bine. Emys orbicularis are un rol important în lanţul trofic al habitatelor de apă dulce. Se hrăneşte cu viermi, insecte, broaşte, şi peşti, fiind la rândul lor vânate în special în stadiile tinere de alte reptile, peşti, păsări de pradă şi mamifere mari. Aspecte comportamentale: Îşi depune ouăle în sol, în apropierea mediilor acvatice pe care le ocupă, la distanţe faţă de acestea de până la 150 m. Femelele prezintă o oarecare fidelitate în alegerea zonelor de ovipozitare. Ţinând cont de faptul că proporţionalitatea între sexe este dependentă de temperatură, alegerea zonei de depunere a ouălor conduce la influenţarea sex-rato-ului populaţiei. Durata de viaţă a acestei specii este în medie de 40-60 de ani, ajungând rar la 100 de ani. Astfel, rata redusă de supravieţuire a juvenililor este compensată de longevitate. Ţestoasele deseori migrează, masculii caută partenerele chiar părăsind apa şi încercând în alte corpuri de apă din apropiere, iar femelele părăsesc apa doar pentru a depune ponta. Femela depune, prin mai-iunie, 4-16 ouă de mărimea oului de porumbel, mai mult sau mai puţin cilindrice. În regiunile inundabile ale Deltei Dunării, se urcă uneori pe sălcii şi depune ouăle în detritusul afânat din scorburi. Femele sapă cu ajutorul cozii rigide o mică adâncitură şi depune ponta la o adâncime de aproximativ 5 cm. Masculii nu investesc energie în grija parentală. Clocirea durează, în funcţie de temperatura solului, 3-5 luni, puii apărând, cel mai adesea, în primăvara anului următor, spărgând coaja cu ajutorul unui dinte de eclozare de natură cornoasă, situate pe maxilarul superior. Ating maturitatea sexuală la vârsta de 5-6 ani. Iernează pe fundul apelor odată cu sfârşitul toamnei şi până la începutul lunii aprilie. Comunicare: În perioada de reproducere emit un ţiuit scurt. Alte sunete posibile sunt fluierături, gemete, ţârâituri care adesea sunt folosite în situaţii de stres. Atacă şi capturează prada cu o mişcare laterală a capului, pe urmă rupe prada în bucăţi cu ajutorul ghearelor ascuţite a membrelor anterioare. Nişa trofică: Ţestoasa de apă are o dietă preponderent carnivoră în stadiile tinere, devenind treptat omnivoră, consumând în proporţie însemnată în special consecutiv sezonului de reproducţie material vegetal. Studii recente, demonstrează faptul că odată cu înaintarea în vârstă, sunt preferate surse trofice mai puţin bogate energetic, dominante fiind astfel materiile de origine vegetală. Nişă spaţială: Un habitat propice ţestoaselor îl reprezintă zonele izolate cu impact antropic redus, habitate de zone umede preferă un nivel de apă sub 1 m cu stufăriş, mlăştinoase, dar în acelaşi timp deschise, însorite, pentru a-şi asigura termoreglarea. Modelare nişă ecologică: Lunci de râuri, zone umede cu vegetaţie bogată. Estimare populaţională: O populaţie de ţestoasă poate fi considerată viabilă pe termen lung până în 100 de ani, dacă numărul adulţilor la un sex ratio de echilibru depăşeşte 50 de exemplare, acest lucru fiind posibil doar dacă ele sunt protejate în habitatul folosit acvatic + terestru. În fauna ţării este destul de comună. Trăieşte în cea mai mare parte a ţării, unde găseşte biotop favorabil. După Cartea Roşie a Vertebratelor din România, efectivul este evaluat la zeci de mii de exemplare. Ameninţări: Deşi una din cauzele afectării populaţiilor se datorează dezvoltării căilor de acces, se pare că acest fenomen nu este responsabil de declinul de la nivel European. În acest sens concură pe lângă afectarea calităţii habitatelor, schimbările climatice, dar şi competiţia apărută ca urmare a introducerii unor specii exotice mai cu seamă ţestoasa de Florida - Trachemys scripta elegans. Specia este extrem de expusă la prădare, mortalitate accidentală, colectare, fiind sensibilă la modificarea şi degradarea habitatelor, disturbare naturală şi impact antropic curent. Categorii de impact: 101, 102, 110, 170, 211, 212, 213, 220, 240, 241, 421, 623, 700, 701, 740, 790, 803, 960. Definirea condiţiilor favorabile: Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minim 4 juvenili nou născuţi/adulţi/an. – structura pe vârste: Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile. – prezenţa unor surse de apă chiar şi temporare. – prezenţa zonelor de hibernare. – prezenţa tufărişurilor. Resurse trofice: - populaţii suficient de mari de viermi, insecte de apă, raci, scoici, peşti mici. Disturbare tolerată: - minimală în habitatele favorabile în perioada de reproducţie şi în perioada ecloziunii. Măsuri de conservare: - Reducerea poluării apelor. – Măsuri contra colectării ilegale în scop comercial. – Prevenirea introducerii speciilor exotice ex. Trachemys scripta elegans care prezintă un factor de risc pentru Emys orbicularis. – Program de informare şi educare a comunităţilor locale şi a turiştilor, direcţional spre reducerea colectării şi a deranjului. Propuneri concrete: 1. Interzicerea accesului câinilor în habitatele cu ţestoasa de apă; 2. Interzicerea păşunatului în special a porcilor domestici în habitatele cu ţestoasa de baltă; 3. Interzicerea practicilor de incendiere a pajiştilor; 4. Interzicerea introducerii a speciilor exotice concurente; 5. Declararea unor perioade de linişte când specia este vulnerabilă, în perioada depunerii ouălor iunie-iulie şi în perioada ecloziunii august-septembrie; aprilie-iunie; 6. Realizarea de structuri cu rol deflector de tipul paravanelor, împletiturilor, instalate în preajma căilor de acces modernizate ce permit rularea cu viteză mare a autovehiculelor; paravanele vor fi prevăzute cu aripi orientate spre habitatele învecinate, ce vor ghida exemplarele spre zonele lipsite de risc; 7. Se va observa prezenţa sau absenţa speciei introduse Trachemys scripta elegans ce va fi extrasă obligatoriu din natură; 8. Acţiuni de informare, conştientizare a localnicilor pentru a reduce colectarea în scop comercial şi uciderea lor; 9. Interzicerea deversării deşeurilor în proximitatea zonelor umede. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Emys orbicularis la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Erithacus ritbecula Măcăleandru Cod EUNIS: A269 Este o specie cu răspândire Vest-Palearctică. Ecologie: Măcăleandrul apare într-o varietate mare de habitate: păduri, luminişuri, liziere, parcuri, grădini, fiind bine adaptat şi mediilor antropizate. Aspecte comportamentale: În habitatele favorabile specia se face remarcată de cântecul masculilor ce are rolul de a demarca teritoriul ocupat. Nişa trofică: Specie insectivoră. Nişă spaţială: Păduri de foioase, până în etajul pădurilor de amestec, grădini, zone rurale. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice a speciei apare la nivelul lizierelor forestiere, a livezilor şi grădinilor, tufărişuri de la marginea drumurilor. Ameninţări: Categorii de impact: 110, 120, 151, 164, 165, 166,167, 501,400, 401, 410,421, 490, 243,700, 701, 702, 703, 710. Perioada de maximă sensibilitate pentru specie se înregistrează în principal în perioada de cuibărire mai-august, dar şi în perioada de pasaj august-septembrie, când indivizii trebuie să se hrănească mai mult pentru a avea rezervele necesarea zborurilor de migraţie. Definirea condiţiilor favorabile; La nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, se estimează un potenţial de favorabilitate pentru 300 de perechi cuibăritoare. Abundenţă relativă: minim 100 de perechi cuibăritoare, ca prezenţă stabilă în zona de vest a Geoparcului Platoul Mehedinţi. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minima pentru o pereche este de 2 juvenili/subadulţi/an, medie de 3 juvenili/subadulţi/an şi maximă de 5 juvenili/subadulţi/an. – structura pe vârste: înaintea perioadei de reproducere 0 % juvenili şi subadulţi, după perioada de reproducere 60 % juvenili şi subadulţi. Condiţii de habitat: - păstrarea lizierelor din proximitatea cursurilor de ape şi a zonelor ripariene. – evitarea utilizării insecticidelor şi pesticidelor, menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării, reglementarea activităţilor antropice generale, eliminarea poluării şi supraexploatării resurselor naturale. Resurse trofice: - diversitate de nevertebrate prin menţinerea unei diversităţi de habitat păduri cu subarboret bogat. Disturbare tolerată: - medie în habitatele favorabile în perioada de reproducere. Măsuri de conservare: 4. Limitarea şi interzicerea utilizării insecticidelor în interiorul parcului, cu precădere în zonele cu densitatea ridicată a acestei specii; 5. Menţinerea aspectului etajat al pădurilor; 6. Eliminarea pisicilor ferale; 7. Interzicerea incendierii vegetaţiei verzi sau uscate în orice perioadă a anului; 8. Acţiuni de informare, conştientizare şi educare a populaţiei locale; 9. Interzicerea/limitarea exploatărilor forestiere; 10. Promovarea regenerări naturale a pădurii; 11. Protejarea stratului arbustiv din interiorul pădurilor. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Erithacus rubecula la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Falco peregrinus Şoimul călător Cod SPA: A103 Este o specie cosmopolită, prezentă în Europa într-o mare varietate de habitate, de la cele de tip forestier, până la agro-ecosisteme deschise, pătrunzând recent chiar şi în mediul urban. Ecologie: De regulă utilizează cuiburile construite din rămurele ale altor specii de păsări, pe pereţi stâncoşi, adeseori în cariere mai puţin active, însă din ce în ce mai des, apare cuibărind pe clădiri. Aspecte comportamentale: Este o specie ce utilizează un teritoriu de hrănire destul de vast, hrănindu-se în principal cu rozătoare mici. Este o specie ce utilizează un teritoriu de hrănire relativ stabil. Pe timpul sezonului rece, când pot avea loc unele aglomerări datorate sosirii unor populaţii nordice, unele exemplare pot fi împinse în zonele de la sud de Dunăre în căutarea unor teritorii de vânătoare alternative. Relevanţa pentru proiect: Această specie preferă vânătoarea prin zbor la punct fix, la altitudini mici 10-15 m, iar zborul de vânătoare rămânând pe distanţa scurtă şi la altitudini reduse, la care se adaugă acuitatea vizuală de excepţie, se admite existenţa unui impact probabil potenţial datorat incidentelor izolate, fără însă a fi periclitate populaţiile locale/regionale. Nişa trofică: Vânează din zbor porumbei sau alte păsări de dimensiunea acestora. Nişă spaţială: Ocupă o varietate mare de habitate, având însă nevoie de o sursă bogată de hrană, aspect ce reprezintă factorul limitativ de răspândire a acestei specii. Adaptarea la mediul urban se pare că reprezintă o disponibilitate de nişă ce contribuie semnificativ la supravieţuirea pe viitor a speciei. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice a speciei apare la nivelul habitatelor din proximitatea zonelor carstice, cu abrupturi Camăna, Abruptul Topolniţei. Ameninţări: Factorii limitatori sunt de regulă centraţi în jurul elementelor disturbatoare şi generatoare de stress. Categorii de impact: 101, 110, 120, 140, 162, 164, 170, 230, 301, 402, 403, 501, 502, 602, 608, 620, 622, 623, 624, 626, 701, 703, 710, 730, 740, 962. Perioada de maximă sensibilitate pentru specie se înregistrează în perioada de cuibărire, când incidenţa unor ameninţări directe sau indirecte pot afecta întreaga familie cuibăritoare. Definirea condiţiilor favorabile: În condiţiile prezente, în lipsa unor date certe, concrete şi actuale asupra dimensiunii populaţiei acestei specii de la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, se estimează un potenţial de favorabilitate pentru 2 perechi cuibăritoare. Abundenţă relativă: minim 1 pereche cuibăritoare. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minim 1 juvenil/subadulţi/an. – structura pe vârste: 20% juvenili şi subadulţi. Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării, reglementarea activităţilor antropice generale, eliminarea exploatării resurselor naturale silvice, exploatare cariere, pe o rază mai mică de 100 m faţă de eventuale zone de cuibărire identificate. – menţinerea unor zone de linişte, favorabile reproducţiei în perioada martie-iunie. Resurse trofice: - populaţii de păsări mici bine reprezentate. Disturbare tolerată: - medie în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: 1. Identificarea eventualelor zone de cuibărire şi evitarea oricăror elemente de disturbanţă inclusiv stabilirea unor zone de protecţie a aparatelor de zbor, în special a aparatelor de mici dimensiuni: drone, parapante, avioane uşoare, elicoptere; trecerea în regim de protecţie strictă a zonelor de cuibărire; 2. Acţiuni de informare, conştientizare şi educare a populaţiei locale. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Falco peregrinus la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Falco subbuteo Şoimul rândunelelor Cod SPA: A099 Ecologie: Este o specie cu un areal întins, preferând însă zonele mai joase, temperat-continentale, întâlnindu-se într-o varietate mare de habitate unde ocupă de regulă cuiburile de coţofană Pica pica. Teritoriul de vânătoare se întinde pe o distanţă de aproximativ 5 km faţă de cuib, vânând activ, din zbor, păsări de dimensiuni mici Passeriformes. În mod excepţional şi local apar densităţi ale perechilor cuibăritoare mai mari de 10pc/50kmp. Populaţiile sunt relativ greu de monitorizat, astfel că nu există un consens în ceea ce priveşte dinamica pe termen mediu şi lung a populaţiilor europene. Aspecte comportamentale: Este o specie ce utilizează un teritoriu de hrănire destul de vast; urmărind activ speciile de păsări mici. Nişa trofică: Vânează din zbor păsări mici Passeriformes. Nişă spaţială: Specia se regăseşte în habitate mozaicate, cu trupuri de pădure, în alternanţă cu pajişti şi stâncării accidentate, grohotişuri, lapiezuri. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice a speciei apare la nivelul habitatelor din zonele carstice ale Geoparcului Platoul Mehedinţi, dar şi spre sudul şi estul acestuia. Estimare populaţională: Efectivul estimat la nivel naţional este de 300-700 perechi. Ameninţări: Factorii limitatori sunt de regulă centraţi în jurul elementelor disturbatoare şi generatoare de stress. Categorii de impact: 101, 110, 120, 140, 162, 164, 170, 230, 301, 402, 403, 501, 502, 602, 608, 620, 622, 623, 624, 626, 701, 703, 710, 730, 740, 962. Perioada de maximă sensibilitate pentru specie se înregistrează în perioada de cuibărire, când incidenţa unor ameninţări directe sau indirecte pot afecta întreaga familie cuibăritoare. Definirea condiţiilor favorabile: În condiţiile prezente, în lipsa unor date certe, concrete şi actuale asupra dimensiunii populaţiei acestei specii de la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, se estimează un potenţial de favorabilitate pentru 50 perechi cuibăritoare. Abundenţă relativă: minim 10 perechi cuibăritoare. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minim 1 juvenil/subadulţi/an. – structura pe vârste: 20% juvenili şi subadulţi. Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării, reglementarea activităţilor antropice generale, eliminarea exploatării resurselor naturale silvice, exploatare cariere pe o rază mai mică de 100 m faţă de eventuale zone de cuibărire identificate. – menţinerea unor zone de linişte, favorabile reproducţiei în perioada martie-iunie. Resurse trofice: - populaţii de păsări mici bine reprezentate. Disturbare tolerată: - medie în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: 1. Identificarea eventualelor zone de cuibărire şi evitarea oricăror elemente de disturbanţă inclusiv stabilirea unor zone de protecţie a aparatelor de zbor, în special a aparatelor de mici dimensiuni: drone, parapante, avioane uşoare, elicoptere; trecerea în regim de protecţie strictă a zonelor de cuibărire; 2. Acţiuni de informare, conştientizare şi educare a populaţiei locale. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Falco subbuteo la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Falco tinnunculus Vânturelul roşu Cod SPA: A096 Este o specie larg răspândită la nivel european, cuibărind în majoritatea habitatelor terestre, adaptându-se relativ uşor chiar şi habitatelor antropice/antropizate şi pătrunzând chiar şi în mediul urban, unde cuibăreşte pe clădiri înalte, cornişe. Ecologie: În zonele deschise acceptă cu uşurinţă cuiburile artificiale, cu condiţia ca teritoriul să fie unul liber, fără a se suprapune cu teritoriul unei alte perechi. Populaţiile nordice sunt migratoare, coborând până spre centrul Europei. Cele din centrul şi sudul Europei rămân sedentare. Densităţile ajung semnificative, de până la 40p/100 kmp, chiar mai semnificative în proximitatea agroecosistemelor limitrofe aşezărilor rurale, satelor. Dinamica populaţională este în strânsă legătură cu cea a prăzii sale, mici rozătoare. Spectrul trofic al acestei specii a indus şi dinamica la nivel european din ultimele decade. Utilizarea pesticidelor, în special a celor organo-clorurate, a condus la o diminuare drastică a populaţiei de vânturel roşu. Odată cu reluarea practicilor tradiţionale şi a practicării unei agriculturi responsabile, populaţiile s-au refăcut rapid, re-colonizând arealele cândva pierdute. Aspecte comportamentale: Este o specie ce utilizează un teritoriu de hrănire destul de vast, hrănindu-se în principal cu rozătoare mici. Este o specie ce utilizează un teritoriu de hrănire relativ stabil. Pe timpul sezonului rece, când pot avea loc unele aglomerări datorate sosirii unor populaţii nordice, unele exemplare pot fi împinse în zonele de la sud de Dunăre în căutarea unor teritorii de vânătoare alternative. Relevanţa pentru proiect: Această specie preferă vânătoarea prin zbor la punct fix, la altitudini mici 10-15 m, iar zborul de vânătoare rămânând pe distanţa scurtă şi la altitudini reduse, la care se adaugă acuitatea vizuală de excepţie, se admite existenţa unui impact probabil potenţial datorat incidentelor izolate, fără însă a fi periclitate populaţiile locale/regionale. Nişa trofică: Vânează din zbor la punct fix mici rozătoare. Nişă spaţială: Preferă zonele deschise, pajişti cu iarbă scurtă, mirişti. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice a speciei apare la nivelul habitatelor din proximitatea zonelor rurale. Estimare populaţională: Efectivul estimat la nivel naţional este de 3000-7000 perechi. Ameninţări: Factorii limitatori sunt de regulă centraţi în jurul elementelor disturbatoare şi generatoare de stres. Categorii de impact: 101, 110, 120, 140, 162, 164, 170, 230, 301, 402, 403, 501, 502, 602, 608, 620, 622, 623, 624, 626, 701,703, 710, 730, 740, 962. Perioada de maximă sensibilitate pentru specie se înregistrează în perioada de cuibărire, când incidenţa unor ameninţări directe sau indirecte pot afecta întreaga familie cuibăritoare. Definirea condiţiilor favorabile: În condiţiile prezente, în lipsa unor date certe, concrete şi actuale asupra dimensiunii populaţiei acestei specii de la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, se estimează un potenţial de favorabilitate pentru 100 perechi cuibăritoare. Abundenţă relativă; minim 10 perechi cuibăritoare. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minim 1 juvenil/subadulţi/an. – structura pe vârste: 20% juvenili şi subadulţi. Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării, reglementarea activităţilor antropice generale, eliminarea exploatării resurselor naturale silvice, exploatare cariere, pe o rază mai mică de 100 m faţă de eventuale zone de cuibărire identificate. – menţinerea unor zone de linişte, favorabile reproducţiei în perioada martie-iunie. Resurse trofice: - populaţii de păsări mici bine reprezentate. Disturbare tolerată: - medie în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: 1. Identificarea eventualelor zone de cuibărire şi evitarea oricăror elemente de disturbanţă inclusiv stabilirea unor zone de protecţie a aparatelor de zbor, în special a aparatelor de mici dimensiuni: drone, parapante, avioane uşoare, elicoptere; trecerea în regim de protecţie strictă a zonelor de cuibărire; 2. Acţiuni de informare, conştientizare şi educare a populaţiei locale. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Falco tinnunculus la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Felis silvestris Pisică sălbatică Ecologie: Este o specie ce preferă pădurile, dar se regăseşte şi în habitate mozaicate, stufărişuri, tufărişe, evitând habitatele forestiere compacte locuite de râs cu care intră în competiţie directă pentru resurse trofice şi care elimină pisica sălbatică, dominând-o net ca talie şi forţă. Mărimea teritoriului variază între 60 şi 300 ha. Aspecte comportamentale: Femelele sunt sedentare şi exclusiv teritoriale, în timp ce masculii sunt adeseori nomazi, intersectând teritoriul mai multor femele. Limitele teritoriale sunt marcate împroşcând urină pe arbori sau pe vegetaţia ierboasă şi prin lăsături în locuri vizibile. În plus, urmele de gheare de pe copaci sunt o metodă vizuală de marcare a teritoriului. Se ascunde în vizuini naturale - în spaţii dintre stânci, sub rădăcini de arbori, în trunchiul copacilor uscaţi sau în desişul bogat. Acuplarea are loc în perioada februarie-martie. Gestaţia durează circa 63-69 zile. Femelele fată 3-6 pui, care devin maturi sexual la vârsta de 10 luni. Sexele trăiesc împreună numai în perioada de reproducere, iar masculii nu participă la creşterea puilor. Nişa trofică: Regimul trofic este exclusiv carnivor, vânând păsări, micromamifere, dar şi reptile, amfibieni şi insecte. Nişă spaţială: Preferă păduri decidue compacte, întâlnindu-se cu predilecţie în zonele de lizieră, rarişti, versanţi abrupţi din etajul de şes până în etajul montan mijlociu. Modelare nişă ecologică: Zone forestiere sau mozaicate, liniştite, puţin afectate de prezenţa antropică. Estimare populaţională: După Cartea Roşie a Vertebratelor din România efectivul estimat este 10.000 indivizi. Ameninţări: Specia este ameninţată de factori antropici; puii şi subadulţii rămân extrem de expuşi la atacul câinilor tară stăpâni sau nesupravegheaţi în special a celor ciobăneşti. Categorii de impact: 101, 110, 150, 164, 167, 170, 180, 221, 230, 402, 403, 430, 502, 600, 608, 620, 622, 623, 626, 701, 703, 710, 740, 960, 962, 964, 969. Definirea condiţiilor favorabile: Abundenţă relativă: minim 1 indivizi/adulţi/60 ha spaţii naturale. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minim 3 pui/adulţi/an. – structura pe vârste: 20% juvenili şi subadulţi. Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării, reglementarea activităţilor pastorale. – menţinerea unor zone de linişte, favorabile reproducţiei în perioada februarie-martie. Resurse trofice: - populaţii suficient de mari de micromamifere, iepuri. Disturbare tolerată: - minimală în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: Menţinerea unei populaţii viabile a speciei Felis sylvestris se poate face prin asumarea unor acţiuni directe şi responsabile privind atât prezervarea calităţii habitatelor cât şi legate de educarea şi conştientizarea populaţiei locale, în direcţia creşterii toleranţei faţă de această specie. Propuneri concrete: 1. Dezvoltarea unui program activ îndreptat spre creşterea toleranţei populaţiei locale faţă de această specie prin educare şi conştientizare; 2. Eliminarea câinilor ferali; 3. Controlul câinilor ciobăneşti: utilizarea de jujee. deparazitare şi vaccinare constantă, limitarea efectivelor de câini la maximum 5/turmă, turme sub 200 capete şi 8/turmă, turme mai mari de 200 capete: 4. Identificarea şi protecţia zonelor alese de femele pentru fătare, până la părăsirea acestora februarie-martie; 5. Interzicerea vehiculelor motorizate în habitatele ocupate de această specie; 6. Combaterea braconajului; 7. Reducerea despăduririlor; 8. Limitarea accesului în zone forestiere. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Felis silvestris la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Ficedula albicollis Muscarul cu uler alb Cod EUNIS: A321 Este o specie cu răspândire Eurasiatică, arealul său întinzându-se de la Peninsula Kamchatka şi NW Chinei, până în Europa centrală, în vest ajungând în Germania şi Austria. Muscarul mic ocupă regiunile cu climat temperat şi boreal taiga. Ecologie: Habitatul preferat este reprezentat de pădurile bogate, mature, cu un coronament aerisit, însă cu un microclimat umed şi răcoros, cu multe zone deschise unde îşi găseşte o multitudine de crenguţe libere pe care se poate odihni situate între coronament şi stratul arbustiv moderat dezvoltat. În cazul în care astfel de păduri sunt străbătute de cursuri mici de ape sau sunt situate pe pante, habitatul devine unul optim. La nivel european, muscarul mic se poate întâlni într-o mare varietate de habitate, apărând o oarecare specializare geografică. În Polonia se găseşte în pădurile de fag, în România ajungând până în etajul pădurilor de amestec situate la alt. de peste 1100-1300 m Abieti-Fagetum, Aceri-Fagetum. Apare frecvent şi în habitate forestiere ripariene unde apare arinul Alnus sp. dar şi în cvercete, mestecănişuri. Aspecte comportamentale: În habitatele favorabile specia se face remarcată de cântecul masculilor ce are rolul de a demarca teritoriul ocupat. Nişa trofică: Specie insectivoră. Nişă spaţială: Păduri de foioase, până în etajul pădurilor de amestec, de regulă în preajma cursurilor de ape. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice a speciei apare la nivelul habitatelor forestiere străbătute de cursuri de ape, în Geoparcul Mehedinţi. Estimare populaţională: Estimările pentru populaţia naţională se cifrează între 15.000 şi 25.000 de perechi. Ameninţări: Categorii de impact: 110, 120, 151, 164, 165, 166, 167, 501, 400, 401, 410, 421, 490, 243, 700, 701, 702, 703, 710. Perioada de maximă sensibilitate pentru specie se înregistrează în principal în perioada de cuibărire mai-august, dar şi în perioada de pasaj august-septembrie, când indivizii trebuie să se hrănească mai mult pentru a avea rezervele necesarea zborurilor de migraţie. Definirea condiţiilor favorabile: La nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, se estimează un potenţial de favorabilitate pentru 50 de perechi cuibăritoare. Abundenţă relativă: minim 10 perechi cuibăritoare, ca prezenţă stabilă în zona de vest a Geoparcului Platoul Mehedinţi. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minima pentru o pereche este de 2 juvenili/subadulţi/an, medie de 3 juvenili/subadulţi/an şi maximă de 5 juvenili/subadulţi/an. – structura pe vârste: înaintea perioadei de reproducere 0 % juvenili şi subadulţi, după perioada de reproducere 60 % juvenili şi subadulţi. Condiţii de habitat: - păstrarea lizierelor din proximitatea cursurilor de ape şi a zonelor ripariene. – evitarea utilizării insecticidelor şi pesticidelor, menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării, reglementarea activităţilor antropice generale, eliminarea poluării şi supraexploatării resurselor naturale. Resurse trofice: - diversitate de nevertebrate prin menţinerea unei diversităţi de habitat păduri cu subarboret bogat. Disturbare tolerată: - medie în habitatele favorabile în perioada de reproducere. Măsuri de conservare: 1. Limitarea şi interzicerea utilizării insecticidelor în interiorul parcului, cu precădere On zonele cu densitatea ridicată a acestei specii; 2. Conservarea jnepenişurilor; 3. Menţinerea aspectului etajat al pădurilor; 4. Eliminarea pisicilor ferale. 5. Interzicerea incendierii vegetaţiei verzi sau uscate în orice perioadă a anului; 6. Acţiuni de informare, conştientizare şi educare a populaţiei locale; 7. Interzicerea/limitarea exploatărilor forestiere; 8. Promovarea regenerări naturale a pădurii; 9. Menţinerea în pădure a arborilor parţial uscaţi, bătrâni sau rupţi care prezintă cavităţi şi scorburi; 10. Protejarea stratului arbustiv din interiorul pădurilor. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Ficedula albicollis la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Ficedula parva Muscarul mic Cod EUNIS: A320 Este o specie cu răspândire Eurasiatică, arealul său întinzându-se de la Peninsula Kamchatka şi NW Chinei, până în Europa centrală, în vest ajungând în Germania şi Austria. Muscarul mic ocupă regiunile cu climat temperat şi boreal taiga. Ecologie: Habitatul preferat este reprezentat de pădurile bogate, mature, cu un coronament aerisit, însă cu un microclimat umed şi răcoros, cu multe zone deschise unde îşi găseşte o multitudine de crenguţe libere pe care se poate odihni situate între coronament şi stratul arbustiv moderat dezvoltat. În cazul în care astfel de păduri sunt străbătute de cursuri mici de ape sau sunt situate pe pante, habitatul devine unul optim. La nivel european, muscarul mic se poate întâlni într-o mare varietate de habitate, apărând o oarecare specializare geografică. În Polonia se găseşte în pădurile de fag, în România ajungând până în etajul pădurilor de amestec situate la alt. de peste 1100-1300 m Abieti-Fagetum, Aceri-Fagetum. Apare frecvent şi în habitate forestiere ripariene unde apare arinul Alnus sp. dar şi în cvercete, mestecănişuri. Aspecte comportamentale: În habitatele favorabile specia se face remarcată de cântecul masculilor ce are rolul de a demarca teritoriul ocupat. Nişa trofică: Specie insectivoră. Nişă spaţială: Păduri de foioase, până în etajul pădurilor de amestec, de regulă în preajma cursurilor de ape. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice a speciei apare la nivelul habitatelor forestiere străbătute de cursuri de ape, în Geoparcul Mehedinţi. Estimare populaţională: Estimările pentru populaţia naţională se cifrează între 15.000 şi 25.000 de perechi. Ameninţări: Categorii de impact: 110, 120, 151, 164, 165, 166, 167, 501, 400, 401, 410, 421, 490, 243, 700, 701, 702, 703,710. Perioada de maximă sensibilitate pentru specie se înregistrează în principal în perioada de cuibărire mai-august, dar şi în perioada de pasaj august-septembrie, când indivizii trebuie să se hrănească mai mult pentru a avea rezervele necesarea zborurilor de migraţie. Definirea condiţiilor favorabile: La nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, se estimează un potenţial de favorabilitate pentru 50 de perechi cuibăritoare. Abundenţă relativă: minim 10 perechi cuibăritoare, ca prezenţă stabilă în zona de vest a Geoparcului Platoul Mehedinţi. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minima pentru o pereche este de 2 juvenili/subadulţi/an, medie de 3 juvenili/subadulţi/an şi maximă de 5 juvenili/subadulţi/an. – structura pe vârste: înaintea perioadei de reproducere 0 % juvenili şi subadulţi, după perioada de reproducere 60 % juvenili şi subadulţi. Condiţii de habitat: - păstrarea lizierelor din proximitatea cursurilor de ape şi a zonelor ripariene. – evitarea utilizării insecticidelor şi pesticidelor, menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării, reglementarea activităţilor antropice generale, eliminarea poluării şi supraexploatării resurselor naturale. Resurse trofice: - diversitate de nevertebrate prin menţinerea unei diversităţi de habitat păduri cu subarboret bogat. Disturbare tolerată: - medie în habitatele favorabile în perioada de reproducere. Măsuri de conservare: 1. Limitarea şi interzicerea utilizării insecticidelor în interiorul parcului, cu precădere în zonele cu densitatea ridicată a acestei specii; 2. Conservarea jnepenişurilor; 3. Menţinerea aspectului etajat al pădurilor; 4. Eliminarea pisicilor ferale. 5. Interzicerea incendierii vegetaţiei verzi sau uscate în orice perioadă a anului; 6. Acţiuni de informare, conştientizare şi educare a populaţiei locale; 7. Interzicerea/limitarea exploatărilor forestiere; 8. Promovarea regenerări naturale a pădurii; 9. Menţinerea în pădure a arborilor parţial uscaţi, bătrâni sau rupţi care prezintă cavităţi şi scorburi; 10. Protejarea stratului arbustiv din interiorul pădurilor; (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Ficedula parva la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Himatoglossum caprinum Ouăle popii Cod SCI: 2327 Descriere: Specie înaltă de 50-80 cm, este o plantă ce iese în evidenţă imediat din cauza labelului petalei inferioare numeroaselor flori exagerat de lungi şi înguste, purpuriu cu alb, cu pete roşii. Specia apare în populaţii mici şi izolate, răspândite pe tot teritoriul ţării de la câmpie până în munţii de altitudine joasă, mai ales în pajiştile pe substrat calcaros bine conservate, cu populaţii mari de orhidee 6210*. Deşi pe parcursul a 150 de ani s-au semnalat câteva zeci de locaţii pe teritoriul României unde specia a fost menţionată, puţine dintre acestea au fost regăsite în ultimii 20 de ani. În Flora Europaea specia este tratată ca subspecie a speciei H. hircinum. Ulterior, studii recente 2012 atribuie populaţiilor din sudul şi estul Europei, un alt statut taxonomic, acestea aparţinând în fapt taxonului H. jankae. Pentru România se cunosc date asupra răspândirii acestei specii de la: Băile Herculane-Domogled, Alba-Iulia, Ghioroc, Orşova, Cazanele Dunării, Pădurea Babadag, Piscina. Astfel, prezenţa speciei H. caprinum în România devine discutabilă. Ecologie: Specie geofită perenă, heliofilă, U - xero-mezofilă, T - micro-mezotermă, R - slab acid-neutrofilă, geoelement atlanto-mediteranean. Importanţă: Plantă importantă din punct de vedere ştiinţific datorită rarităţii, vulnerabilităţii şi a arealului restrâns la nivel european. Ameninţări: Păşunatul şi ruderalizarea sunt principalele ameninţări ale acestei specii. Măsuri de conservare: Cercetări în teren pentru identificarea speciei şi a răspândirii ei. Reducerea/interzicerea păşunatului în habitatul speciei, păstrarea seminţelor în colecţii de germoplasmă. Propuneri concrete: 1. Identificarea şi cartarea cu mare precizie a distribuţiei şi atributelor populaţionale a acestei specii; 2. Prezervarea germoplasmei, eventual conservarea ex-situ în grădini botanice; 3. Menţinerea habitatelor actuale prin împiedicarea suprapăşunatului; 4. Evitarea fragmentării habitatului prin realizarea de drumuri. Premise: La nivelul ROSCI0198 Platoul Mehedinţi această specie nu a fost regăsită până acum, urmând a fi cercetate şi alte locaţii de pe teritoriul sitului. Rămâne discutabilă prezenţa acestei specii în România. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Himantoglossum caprinum la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Hyla arborea Brotăcel Ecologie: Specie arboricolă, este singura specie arboricolă din Europa ce preferă pădurile străbătute de ape, luncile împădurite, pădurile inundabile şi tip galerie, fiind întâlnită şi în stufărişuri. Este răspândită până la altitudini de 1000 m, preferând însă văile mai calde. Aspecte comportamentale: Este o specie politipică, crepusculară nocturnă, rareori cu activitate diurnă, arboricolă, euritermă. Datorită coloritului ei de protecţie nu se adăposteşte, ziua stă la soare pe vegetaţie, ajutată fiind de discurile sale adezive cu care sunt prevăzute degetele membrelor. Orăcăitul este extrem de zgomotos, caracteristic, putându-se auzi la distanţă mare. Este alcătuit dintr-o serie de "crac-uri ", câte 3-6 pe secundă, timp de câteva secunde. Masculii cântă în cor în perioada de reproducere şi mai rar, pe tot cursul anului, în special după ploaie. Ouăle sunt mici, depuse în grămezi de mărimea unei nuci fixate pe plante. După perioada de metamorfoză, brotăceii ies din apă, rămânând însă în vecinătatea ei. Metamorfoza are loc în iulie-august, larvele brotăcelului fiind cele mai agile larve de broască, la fel de rapide ca şi peştii de aceeaşi talie. După perioada de reproducere, brotăceii se urcă pe stuf, apoi trec în pădure pe arbuşti. La sfârşitul toamnei se concentrează din nou iernând în grupuri, în gropi sau sub frunzar. Specia este vulnerabilă, fiind destul de sensibilă la poluare şi uscăciune, necesitând măsuri locale de protecţie. Nişa trofică: Se hrăneşte cu insecte. Nişă spaţială: Trăieşte în păduri, zone cu tufărişuri. Pentru reproducere, are nevoie de bălţi mai adânci, cu vegetaţie bogată, bine însorite. Modelare nişă ecologică: Zone ripariene împădurite, bălţi din proximitatea lizierelor. Estimare populaţională: În România se află în cea mai mare parte a ţării, oriunde găseşte un habitat favorabil. Efectivul în România este estimat la sute de mii de exemplare. Ameninţări: Specia este afectată de drenări, poluare, distrugerea habitatelor terestre şi acvatice, colectarea în mod ilegal. Categorii de impact: 110, 165, 167, 180, 240, 241, 401, 420, 421, 422, 502, 600, 623, 700, 701, 703, 740, 803, 810, 920, 966. Definirea condiţiilor favorabile: Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minim 100 ouă/pontă/adult. – structura pe vârste: Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării, reglementarea. – menţinerea unor zone de linişte, favorabile reproducţiei în perioada aprilie-iunie. Resurse trofice: - populaţii suficient de mari de insecte. Disturbare tolerată: - minimală în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: Pentru a menţine o populaţie viabilă, în primul rând este necesară oprirea deteriorării habitatelor tipice speciei. Oprirea drenării şi poluării lacurilor şi bălţilor unde se reproduce specia. Reducerea sau chiar interzicerea folosirii pesticidelor în silvicultură. Acţiunile de informare şi conştientizare a localnicilor şi turiştilor sunt necesare. Propuneri concrete: 1. Combaterea poluării apelor interioare şi a solului; 2. Reducerea folosirii pesticidelor; 3. Declararea unor perioade de linişte când specia este vulnerabilă, în perioada de reproducere, februarie-aprilie, în special în zona cartierelor de reproducere; 4. Acţiuni de informare şi conştientizare; 5. Prevenirea fragmentării pădurilor de luncă. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Hyla arborea la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Lacerta agilis Şopârla de câmp Ecologie: Lacerta agilis este o specie iubitoare de umiditate, întâlnită de obicei de la altitudini de peste 300 m; în vestul ţării coboară la altitudini mai joase, dar în Podişul Transilvaniei şi de-a lungul Arcului Carpatic este întotdeauna legată de o anumită altitudine. În ţara noastră se întâlnesc trei subspecii: - Lacerta agilis agilis ocupă vestul Ţării, Podişul Transilvaniei şi ambii versanţi ai Carpaţilor; – L.a.chersonensis în zonele de câmpie şi în zona dealurilor joase; – L.a. euxinica pe dunele de nisip ale litoralului mării sau pe grindurile din Delta Dunării; Astfel în zona Geoparcului Platoul Mehedinţi se întâlneşte L.a. agilis. Aspecte comportamentale: Lacerta agilis este o formă higrofilă legată de regiunile de şes, deal şi montane din interiorul Arcului Carpatic, precum şi de regiunea precarpatică montană din Oltenia şi Moldova. În luna mai începe reproducerea, masculii luptându-se adesea între ei. Ponta este depusă în iunie, într-o galerie săpata în pământ şi cuprinde 5-13 ouă care eclozează după 45-60 zile, începutul hibernării are loc la sfârşitul lui septembrie, în galerii adânci de rozătoare. Primăvara ies din hibernare la începutul lunii aprilie, mai întâi juvenilii, apoi adulţii. Nişa trofică: Se hrăneşte cu râme, insecte, larve. Nişă spaţială: Trăieşte în habitate variate: culturi, livezi, liziera pădurilor de foioase sau răşinoase, văile apelor curgătoare, porţiuni stâncoase, preferând zonele mai umede. Urcă la altitudini mari, frecvent între 400-1000 m altitudine. Modelare nişă ecologică: Zone înalte, cu pante însorite, dar cu apă prezentă în proximitate pâraie, zone de băltire, mlaştini. Estimare populaţională: Efectivul în România este estimat la sute de mii de indivizi. Ameninţări: Specia este afectată de poluare, distrugerea habitatelor terestre şi acvatice, păşunatul intensiv. Categorii de impact: 102, 140, 170, 180, 240, 331, 401, 421, 422, 502, 623, 700, 803, 948, 966, 972. Definirea condiţiilor favorabile: Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minim 5 ouă/pontă/adult/an. – structura pe vârste: Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării. – menţinerea unor zone de linişte, favorabile reproducţiei în perioada lunii mai. Resurse trofice: - populaţii suficient de mari de râme, insecte, larve. Disturbare tolerată: - minimală în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: Măsurile de conservare pentru această specie trebuie să cuprindă trei direcţii: protecţia efectivă, protecţia zonelor de reproducere şi conservarea habitatelor favorabile. Protecţia efectivă presupune aplicarea măsurilor legale de protecţie, alături de un program de informare şi educare a comunităţilor locale şi a turiştilor, direcţionat spre creşterea toleranţei faţă de această specie. Propuneri concrete: 1. Combaterea poluării apelor şi a solului; 2. Declararea unor perioade de linişte când specia este vulnerabilă, în perioada de reproducere iunie-iulie; 3. Interzicerea vechiculelor motorizate în habitatele utilizate de aceasta; 4. Interzicerea colectării speciei; 5. Interzicerea păşunatului în habitatele de reproducere a speciei; 6. Eliminarea câinilor şi pisicilor ferale din habitatele tipice speciei; 7. Acţiuni de informare şi educare. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Lacerta agilis la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Lacerta praticola Şopârla de pădure În România este răspândită în sudul Dobrogei, sudul Olteniei Pleniţa, Banat valea Cernei, clisura Dunării, valea inferioară a Nerei, Nădrag pe valea Timişului, Deva pe valea Mureşului. Ecologie: Este o specie în mare măsură terestră, adesea găsită în luminişuri cu vegetaţie luxuriantă, pajişti tradiţionale şi poieni în cadrul pădurilor. Este cea mai mică şopârlă din fauna ţării. Lungimea totală 12-14 cm, din care coada 8 cm. Aspecte comportamentale: Este o specie destul de greu de observat, datorită comportamentului său sfios, dar şi a mediului său de viaţă, ce şi permite să se ascundă rapid şi eficient. Nişa trofică: Se hrăneşte în special cu insecte. Nişă spaţială: Trăieşte în păduri de foioase de joasă altitudine sub 600 m altitudine, inclusiv păduri pe substrat pietros; preferă regiunile mai umede ale pădurilor. Modelare nişă ecologică: Păduri umede de foioase cu covor ierbos bogat. Estimare populaţională: În România efectivul este evaluat la zeci de mii de indivizi. Ameninţări: Specia este afectată de poluare, distrugerea habitatului prin despădurire, extinderea suprafeţelor agricole, de păşunat. Categorii de impact: 102, 110, 140, 162, 164, 167, 170, 180, 240, 250, 401, 421, 422, 430, 502, 604. 623, 700, 740, 803, 900, 920, 948, 962, 966. Definirea condiţiilor favorabile: Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minim 4 ouă/pontă/adult/an. – structura pe vârste: Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării. – menţinerea covorului vegetal. – menţinerea unor zone de linişte, favorabile reproducţiei On perioada mai-iunie. Resurse trofice: - populaţii suficient de mari de insecte. Disturbare tolerată: - minimală în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: Măsurile de conservare pentru această specie trebuie să cuprindă trei direcţii: protecţia efectivă, protecţia zonelor de reproducere şi conservarea habitatelor favorabile. Protecţia efectivă presupune aplicarea măsurilor legale de protecţie, alături de un program de informare şi educare a comunităţilor locale şi a turiştilor, direcţionat spre creşterea toleranţei faţă de aceasta specie. Propuneri concrete: 1. Combaterea poluării apelor şi a solului; 2. Declararea unor perioade de linişte când specia este vulnerabilă, în perioada de reproducere iunie-iulie; 3. Interzicerea vechiculelor motorizate în habitatele utilizate de aceasta; 4. Interzicerea colectării speciei; 5. Interzicerea păşunatului în habitatele de reproducere a speciei; 6. Eliminarea câinilor şi pisicilor ferale din habitatele tipice speciei; 7. Acţiuni de informare şi educare. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Lacerta praticola la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Lacerta viridis Guşter Ecologie: Biotopul preferat îl constituie liziera pădurilor, poienile din interiorul pădurilor, cu expoziţie estică sau sud-estică, cu vegetaţie ierboasă rară, cu tufe sau bolovani unde se poate ascunde. Aspecte comportamentale: Această specie este termofilă, foarte sensibilă la variaţiile de temperatură, care determină în cea mai mare parte ciclul său de activitate zilnică. Se caţără cu uşurinţă în copaci şi arbuşti, fiind foarte rapidă în mişcări. Depunerea pontei are loc în iunie-iulie, în galerii săpate în pământ, o pontă cuprinde 7-14 ouă. Puii eclozează la sfârşitul lunii august. Guşterul este o, şopârlă sperioasă, la cea mai mică alarmă fugind la adăpost pe distanţe de 2-3 m în desişul arborilor. În captivitate se obişnuieşte uşor la stres. Prins, se apără muşcând, având însă o muşcătură nedureroasă, neveninoasă. Intră în hibernare la sfârşitul lui septembrie şi îşi face apariţia la sfârşitul lui martie, începutul lunii aprilie. Nişa trofică: Se hrăneşte cu lăcuste, insecte, artropode, coleoptere, himenoptere. Nişă spaţială: Trăieşte în habitate în general deschise, în pajişti mezofile cu arbuşti, sau în poieni din interiorul pădurilor. Modelare nişă ecologică: Margini de drumuri, la baza pantelor, versanţi însoriţi. Estimare populaţională: În ţara noastră, guşterul este comun, fiind răspândit pretutindeni unde găseşte condiţii corespunzătoare de viaţă. Efectivul în România este evaluat la sute de mii de indivizi. Ameninţări: Specia este afectată de poluare, distrugerea habitatelor terestre şi acvatice, păşunatul intensiv. Categorii de impact: 102, 140, 170, 180, 240, 331, 401, 421, 422, 502, 623, 700, 803, 948, 966, 972. Definirea condiţiilor favorabile: Dinamică populaţională: minim 12 indivizi/ha. - rata de reproducţie: minim 7 ouă/pontă/adult/an. – structura pe vârste: Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării. – menţinerea unor zone de linişte, favorabile reproducţiei în perioada iunie-iulie. Resurse trofice: - populaţii suficient de mari de lăcuste, insecte, artropode, coleoptere, himenoptere. Disturbare tolerată: - minimală în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: Măsurile de conservare pentru această specie trebuie să cuprindă trei direcţii: protecţia efectivă, protecţia zonelor de reproducere şi conservarea habitatelor favorabile. Protecţia efectivă presupune aplicarea măsurilor legale de protecţie, alături de un program de informare şi educare a comunităţilor locale şi a turiştilor, direcţionat spre creşterea toleranţei faţă de această specie. Propuneri concrete: 1. Combaterea poluării apelor şi a solului; 2. Declararea unor perioade de linişte când specia este vulnerabilă, în perioada de reproducere iunie-iulie; 3. Interzicerea vechiculelor motorizate în habitatele utilizate de aceasta; 4. Interzicerea colectării speciei; 5. Interzicerea păşunatului în habitatele de reproducere a speciei; 6. Eliminarea câinilor şi pisicilor ferale din habitatele tipice speciei; 7. Acţiuni de informare şi educare. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Lacerta viridis la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Lanius collurio Sfrânciocul mare Cod EUNIS: A338 Este o specie cu răspândire Vest-Palearctică. Ecologie: Sfrânciocul apare într-o varietate mare de habitate: păduri, luminişuri, liziere, parcuri, grădini, oriunde apar tufe ghimpoase. Aspecte comportamentale: În habitatele favorabile specia se face remarcată de cântecul masculilor ce are rolul de a demarca teritoriul ocupat. Nişa trofică: Specie insectivoră, însă se hrăneşte şi cu broaşte, sau chiar mici rozătoare. Nişă spaţială: Păduri de foioase, până în etajul pădurilor de amestec, grădini, zone rurale. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice a speciei apare la nivelul lizierelor forestiere, a livezilor şi grădinilor, tufărişuri de la marginea drumurilor. Ameninţări: Categorii de impact: 110, 120, 151, 164, 165, 166, 167, 501, 400, 401, 410, 421, 490, 243, 700, 701, 702, 703, 710. Perioada de maximă sensibilitate pentru specie se înregistrează în principal în perioada de cuibărire mai-august, dar şi în perioada de pasaj august-septembrie, când indivizii trebuie să se hrănească mai mult pentru a avea rezervele necesarea zborurilor de migraţie. Definirea condiţiilor favorabile: La nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, se estimează un potenţial de favorabilitate pentru 100 de perechi cuibăritoare. Abundenţă relativă: minim 20 de perechi cuibăritoare, ca prezenţă stabilă în zona de vest a Geoparcului Platoul Mehedinţi. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minima pentru o pereche este de 2 juvenili/subadulţi/an, medie de 3 juvenili/subadulţi/an şi maximă de 5 juvenili/subadulţi/an. – structura pe vârste: înaintea perioadei de reproducere 0 % juvenili şi subadulţi, după perioada de reproducere 60 % juvenili şi subadulţi. Condiţii de habitat: - păstrarea lizierelor din proximitatea cursurilor de ape şi a zonelor ripariene. – evitarea utilizării insecticidelor şi pesticidelor, menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării, reglementarea activităţilor antropice generale, eliminarea poluării şi supraexploatării resurselor naturale. Resurse trofice: - diversitate de nevertebrate prin menţinerea unei diversităţi de habitat păduri cu subarboret bogat. Disturbare tolerată: - medie în habitatele favorabile în perioada de reproducere. Măsuri de conservare: 1. Limitarea şi interzicerea utilizării insecticidelor în interiorul parcului, cu precădere în zonele cu densitatea ridicată a acestei specii; 2. Menţinerea aspectului etajat al pădurilor; 3. Eliminarea pisicilor ferale. 4. Interzicerea incendierii vegetaţiei verzi sau uscate în orice perioadă a anului; 5. Acţiuni de informare, conştientizare şi educare a populaţiei locale; 6. Interzicerea/limitarea exploatărilor forestiere; 7. Promovarea regenerări naturale a pădurii; 8. Protejarea stratului arbustiv din interiorul pădurilor. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Lanius collurio la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Lucanus cervus Rădaşca, răgacea, caradaşca Cod SCI: 1083 Deşi în Vestul Europei specia a cunoscut un regres puternic datorat în mod particular modificărilor tehnologiei de exploatare forestieră ce presupun îndepărtarea cioatelor şi a lemnului mort, în România, specia este încă bine reprezentată, rămânând o prezenţă comună în pădurile de foioase în special din etajul stejarului, cu populaţii puternice. Specia a fost semnalată de la Jupâneşti "La Lac" şi Furca Lupşei Raport final al studiilor întreprinse de MNINGA 2007 şi mai recent, în urma unor studii de teren întreprinse de firma noastră de la Jjidoştiţa 25.06.2012, Baloteşti 25.06.2012, Schitu Topolniţei 25.06.2012, Crăguieşti 10.06.2013, Cocorova 10.06.2013, Racova 11.06.2013, Iloviţa 12.06.2013, Rudina 05.05.2013, Bala 05.05.2013, Peştenuţa 01.08.2013. Ecologie: Este o specie forestieră, întâlnită în mod particular în pădurile de cvercinee în care se menţin arbori bătrâni, cioate sau resturi consistente de lemn trunchiuri doborâte în diverse stadii de putrefacţie. Este o specie holometabolă, al cărei ciclu reproductiv durează 4-6 ani, în funcţie de condiţiile climatice. Femelele depun ouăle în zone cu lemn putrezit, într-un "cuib" pregătit sub pământ. Ouăle eclozează după aproximativ 3 săptămâni, iar larvele sunt saproxylofage şi se dezvoltă în lemnul putrezit al unor specii de arbori cu frunze căzătoare, în special stejar, frasin, mesteacăn, hrănindu-se cu acesta. Indivizii maturi apar toamna - întâi masculii şi apoi femelele, dar nu părăsesc camera larvară decât în primăvara următoare. Masculii sunt activi aproximativ o lună de zile şi apar cu 7-14 zile înaintea femelelor; femelele în schimb sunt mai longevive, putând să trăiască 2-3 luni, timp în care îşi epuizează energia depunând ouă, în ponte succesive în zona îngropată a cioatelor rădăcini uscate, trunchiuri semiîngropate. Astfel, pentru această specie, sunt importante volumele de lemn mort de la nivelul solului semiîngropate şi nu lemnul mort uscat pe picior. Aspecte comportamentale: Lucanus cervus este o specie crepusculară, iar masculii adulţi pot fi observaţi din luna mai până în luna august în căutarea femelelor, mai ales în serile calde de vară, când zboară spre lumină. Adulţii trăiesc doar câteva săptămâni, singurul lor scop fiind împerecherea. În timpul sezonului de împerechere, masculii îşi folosesc mandibulele pentru a transmite semnale de intimidare competitorilor, sau le pot folosi pentru a se angaja în lupte agresive cu alţi masculi pentru supremaţie asupra femelelor. Obiceiurile de curtare includ mişcări circulare pe care masculul le efectuează în jurul femelei, cu mandibulele ridicate şi deschise. Instinctul de împerechere al masculului este atât de puternic încât au fost semnalaţi indivizi care încercau să se acupleze cu femele moarte, sau, în unele cazuri, până la patru masculi care încercau să se acupleze cu o singură femelă. După împerechere, femela depune ouăle într-o zonă cu lemn putrezit, de regulă la baza trunchiurilor, adeseori preferând buturugile sau lemnul parţial îngropat. Adulţii în special masculii sunt atraşi de sursele de lumină, în nopţile calde păstrându-şi activitatea până după miezul nopţii. Nişă trofică: Larvele saproxylofage se dezvoltă în trunchiuri sau cioate, în proximitatea solului. Larvele parcurg 3 stadii de dezvoltare şi se hrănesc cu lemn putrezit, preferând lemnul infestat cu mucegai alb. Cu cât materia lemnoasă este mai alterată, cu atât larvele consumă mai puţină energie pentru descompunerea fibrei lemnoase, dezvoltându-se astfel într-un ritm mai accelerat. Diferenţele de dimensiune semnalate în rândul adulţilor se presupun a fi cauzate de disponibilitatea hranei în stadiul larvar. Adulţii nu se hrănesc, foarte rar, masculii lingând seva scursă din rănile arborilor. Nişă spaţială: Rădaşcă se întâlneşte în pădurile de cvercinee şi în proximitatea acestora, zburând adeseori la distanţe de peste 1-2 km faţă de liziere. Se întâlneşte şi în zona silvostepelor sau chiar a păşunilor împădurite, unde arborii apar dispersaţi sau chiar izolaţi 3-5 arbori/ha, populaţiile fiind însă în acest caz reduse numeric. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice a speciei apare la nivelul habitatelor forestiere, dominate de cvercinee, prezenţa speciilor în afara acestora fiind accidentală, datorându-se bunei capacităţi locomotorii a adulţilor. Estimare populaţională: La nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi se estimează o populaţie de milioane de indivizi, dată fiind extinderea arboretelor de cvercinee, şi densităţile populaţionale estimate la sute 200-300 de indivizi/ha. Date fiind informaţiile existente, propunem înlocuirea parţială a atributelor alocate speciei în cadrul Formularului standard al sitului Natura 2000 Platoul Mehedinţi ce se suprapune parţial cu perimetrul Geoparcului Platoul Mehedinţi după cum urmează: Populaţie: Rezidentă - se înlocuieşte atributul "R" cu "C". Sit. Pop. - se menţine atributul "C". Conserv: dat fiind faptul că managementul forestier limitează menţinerea lemnului mort la nivelul solului cioate, trunchiuri voluminoase, în ciuda prezenţei numeroase a indivizilor, se poate considera doar sub-criteriul de populaţii "bine conservate", refacerea la o stare excelentă presupunând un efort mediu, atât în ceea ce priveşte gestiunea arboretelor de la nivelul Platoului Mehedinţi, cât şi asumarea unor acţiuni directe de depunere a lemnului mort; aceste măsuri presupun un efort mediu de refacere subcriteriu de categoria II. Izolare: dată fiind răspândirea speciei la nivel naţional, prezenţa acesteia la nivelul siturilor învecinate ROSCI02069 Porţile de Fier, ROSCI0129 Nordul Gorjului de Vest, ROSCI0069 Domogled - Valea Cernei, se impune înlocuirea atributului "A" cu atributul "C". Ameninţări: Categorii de impact: 160, 162, 164, 166, 167, 241, 703. Măsuri de conservare: Măsurile de conservare presupun o adaptare a managementului forestier, în direcţia menţinerii exemplarelor bătrâne şi foarte bătrâne de cvercinee Quecus robus, Q. frainetto, O. cerris, la densităţi cât mai mari cel puţin 1 exemplar la 5 ha de pădure care să fie declarat ca exemplar intangibil; creşterea densităţii unor exemplare mature de stejari până la cel puţin 1-2 exemplare pe ha, alături de menţinerea de lemn mort la nivelul solului, semiîngropat cioate, trunchiuri sau ramuri foarte groase, semi-îngropate. O astfel de abordare vine să satisfacă exigenţele ecologice ale unui număr mult mai mare de specii, conducând la o creştere considerabilă a indicilor de biodiversitate şi la o stabilitate mai înaltă a echilibrelor naturale forestiere. Zonele de favorabilitate se regăsesc în zonele joase ale Geoparcului Platoul Mehedinţi, spre sud şi est, Geoparcul Platoul Mehedinţi rămânând însă un areal favorabil, în ansamblul său favorabil acestei specii. Propuneri concrete: 1. Identificarea şi cartarea distribuţiei şi atributelor populaţionale a acestei specii; 2. Identificarea la nivelul arboretelor cuprinse în fondul forestier naţional sau din afara acestuia a exemplarelor seculare de cvercinee; trecerea în regim de conservare specială a exemplarelor de cvercinee ce depăşesc 120 de ani; interzicerea tăierii arborilor ce depăşesc 250 de ani, indiferent de specie; 3. Păstrarea cioatelor şi a lemnului mort, ramuri foarte groase sau trunchiuri semi-îngropate, la o densitate de minim 2 mc în echivalent/ha; 4. Introducerea de lemn mort, cioate, trunchiuri sau ramuri groase, semi-îngropate la nivelul arboretelor, spre lizierele însorite. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Lucarna cervus la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Lullula arborea Ciocârlia de pădure Cod EUNIS: A246 Este o specie oaspete de vară, prezentă în special la liziera pădurilor. Prezentă în special în zona de deal şi de podiş, mai rar în zonele montane. Ecologie: Pasăre prezentă în zonele împădurite de la altitudini ce variază în general între 600-1800 m foarte rar până la 3000 m M-ţii. Atlas. Aspecte comportamentale: În timpul perioadei de reproducere specia este foarte teritorială, în afara acestui sezon formează stoluri heterospecifice cu Stumus vulgaris sau Turdus pilaris. Este monogamă însă uneori masculii pot practica bigamia, perechea se menţine pe parcursul mai multor sezoane de reproducere, se formează primăvara sau uneori chiar în cartierul de iernare. Ponta care variază între 2-6 ouă în general 3-5 este depusă din aprilie până cel târziu în iulie şi incubată numai de femelă. Puii nidicoli eclozează după 12-15 zile şi sunt hrăniţi de ambii părinţi timp de 10-13 zile, după care mai sunt dependenţi de părinţi încă 1-3 zile. Aceştia devin capabili de reproducere în primăvara anului următor. Nişa trofică: Se hrăneşte cu seminţe şi fragmente vegetale dar în perioada de reproducere consumă şi larve şi adulţi de nevertebrate mici pe care le prinde de pe sol, din coronament sau din litiera pădurii. Nişă spaţială: Specia se regăseşte în majoritatea habitatelor închise sau semi-deschise, în pădurile dese cu subarboret bogat şi în coridoarele verzi. A fost observată adesea şi în zonele semideschise cu arbori izolaţi păşuni cu stejari şi peri. Densitatea perechilor clocitoare variază în funcţie de condiţiile de habitat de la 2-20 perechi/kmp. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice a speciei apare la nivelul habitatelor închise şi semideschise cum sunt toate pădurile şi pâlcurile din Geoparcul Mehedinţi sunt incluse aici livezile întinse din apropierea pădurilor. Estimare populaţională: Estimările pentru populaţia naţională se cifrează între 20.000 şi 40.000 de perechi Munteanu, 2002. Din datele şi observaţiile existente, specia este una cuibăritoare în sit, fiind frecventă şi având o populaţie estimată la 200-500 de perechi. Ameninţări: Este o specie în principal seminivoră dar în perioada majoritar insectivoră asociată pădurilor dese apropiate zonelor antropice din parc, din această perspectivă factorii limitativi sunt cei care ţin de folosirea insecticidelor şi a ierbicidelor şi de modul de utilizare al terenurilor păşunat sau lucrări agricole. Categorii de impact: 110, 120, 151, 164, 165, 166, 167, 501, 400, 401, 410, 421, 490, 243, 700, 701, 702, 703, 710. Perioada de maximă sensibilitate pentru specie se înregistrează în principal în perioada de cuibărire aprilie-august, dar şi în perioada de pasaj august-septembrie, când indivizii trebuie să se hrănească mai mult pentru a avea rezervele necesarea zborurilor de migraţie. Definirea condiţiilor favorabile: La nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, se estimează un potenţial de favorabilitate pentru 500 de perechi cuibăritoare. Abundenţă relativă: minim 200 de perechi cuibăritoare, ca prezenţă stabilă la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, cu abundenţă mai ridicată în zonele împădurite joase din parc. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minima pentru o pereche este de 2 juvenili/subadulţi/an, medie de 3 juvenili/subadulţi/an şi maximă de 5 juvenili/subadulţi/an. – structura pe vârste: înaintea perioadei de reproducere 0 % juvenili şi subadulţi, după perioada de reproducere 60 % juvenili şi subadulţi. Condiţii de habitat: - evitarea utilizării insecticidelor şi pesticidelor, menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării, reglementarea activităţilor antropice generate, eliminarea poluării şi supraexploatării resurselor naturale. Resurse trofice: - diversitate de nevertebrate prin menţinerea unei diversităţi de habitat păsuri cu subarboret bogat. Disturbare tolerată: - medie în habitatele favorabile în perioada de reproducere. Măsuri de conservare: La nivelul teritoriului acestei specii este vitală menţinerea pădurilor cu subarboret bogat şi liziere extinse. Astfel se impune menţinerea unor practici de management forestier care să permită prezenţa arborilor morţi şi căzuţi în interiorul pădurii. Măsurile de conservare pentru această specie trebuie să cuprindă trei direcţii: protecţia efectivă, protecţia zonelor de cuibărire şi conservarea habitatelor favorabile din care aceasta îşi procură hrana. Propuneri concrete: 1. Limitarea şi interzicerea utilizării insecticidelor în interiorul parcului, cu precădere în zonele cu densitatea ridicată a acestei specii; 2. Menţinerea aspectului mozaicat al peisajului; 3. Eliminarea pisicilor ferale. 4. Interzicerea incendierii vegetaţiei verzi sau uscate în orice perioadă a anului; 5. Acţiuni de informare, conştientizare şi educare a populaţiei locale; 6. Interzicerea/limitarea exploatărilor forestiere; 7. Menţinerea în stare naturală a zonelor din proximitatea cursurilor de apă; 8. Promovarea regenerări naturale a pădurii; 9. Menţinerea în pădure a arborilor parţial uscaţi, bătrâni sau rupţi care prezintă cavităţi şi scorburi; 10. Protejarea stratului arbustiv de la liziera pădurilor; 11. Menţinerea tufărişurilor ce constituie coridoare verzi. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Lullula arborea la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Merops apiaster Prigoare Cod EUNIS: A230 Specie prezentă în Europa de Sud şi în unele părţi din Africa de Nord şi Asia de Vest. Migrează pe distanţe mari având locurile de hibernare în Africa tropicală, India şi Sri Lanka. Această specie apare ocazional primăvară peste limita sa nordică, având momente de împerechere sporadică şi în zona de nord-vestul a Europei. Ecologie: Preferă văile râurilor care prezintă maluri adânci şi abrupte şi zone deschise cu pâlcuri sporadice de arbuşti sau arbori izolaţi, de la nivelul mării urcând până la altitudinea de 2500 m. Aspecte comportamentale În timpul perioadei de curtare masculul oferă femelei insecte de dimensiuni mari pe care le prinde în zbor. Ponta este depusă la începutul lunii iunie, în cuiburi excavate în maluri nisipoase sau argiloase, malurile râurilor şi cariere de nisip, uneori destul de aproape de aşezări umane unde sunt prezenţi stupi de albine. Se împerechează în colonii, perechile reproducătoare singuratici fiind rare. Media cuiburilor este estimată la două pentru un km liniar. Atât masculul cât şi femela construiesc un tunel relativ lung în care sunt depuse 5-8 ouă. Ambii părinţi clocesc ouăle pentru o perioadă de trei săptămâni. Nişa trofică: Specie insectivoră, preferă în special Himenopterele, Apis mellifera şi viespii. Aceasta prinde insectele din zbor. Înainte de a se hrăni cu o albină sau viespe, elimină acul prin loviri repetate ale albinei de o suprafaţă tare. Se hrăneşte cu aproximativ 250 de albine pe zi. Cu toate acestea impactul asupra populaţiilor de albine este nesemnificativ, prădând mai puţin de l % din efectivul total de albine lucrătoare. Nişă spaţială: Preferă văile râurilor care prezintă maluri adânci şi abrupte. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice a speciei apare la nivelul habitatelor din zonele joase şi până la cele înalte ale Geoparcului Platoul Mehedinţi în special în zona râurilor de dimensiuni mai mari şi terenuri deschise. Estimare populaţională: Estimările pentru populaţia naţională se cifrează între 15.000 şi 20.000 de perechi. Din datele şi observaţiile existente, specia este una cuibăritoare în sit, fiind frecventă şi având o populaţie estimată la 200 de perechi. Ameninţări: Este o specie insectivoră asociată cursurilor de apă cu maluri nisipoase şi terenuri deschise cu arbuşti, din această perspectivă factorii limitativi sunt cei care ţin de managementul şi conservarea râurilor în stare naturală. Categorii de impact: 110, 180, 300, 601, 602, 700, 850. Perioada de maximă sensibilitate pentru specie se înregistrează în principal în perioada de cuibărire. Definirea condiţiilor favorabile: La nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, se estimează un potenţial de favorabilitate pentru 300 de perechi cuibăritoare. Abundenţă relativă: minim 100 de perechi cuibăritoare, ca prezenţă stabilă la nivelul întregului Geoparc Platoul Mehedinţi, cu abundenţă ridicată în zonele mai înalte şi periurbane şi acolo unde sunt prezente pădurile de amestec şi livezile. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minima pentru o pereche este de 3 juvenili/subadulţi/an, medie de 5 juvenili/subadulţi/an şi maximă de 8 juvenili/subaduţi/an. – structura pe vârste: înaintea perioadei de reproducere 0 % juvenili şi subadulţi, după perioada de reproducere 60 % juvenili şi subadulţi. Condiţii de habitat: - maluri abrupte cu pereţi nisipoşi şi zone largi deschise cu vegetaţie arbustivă sporadică. Resurse trofice: - specie insectivoră consumă albine, viespi şi alte insecte. Disturbare tolerată: - medie în habitatele favorabile în perioada de reproducere. Măsuri de conservare: La nivelul teritoriului acestei specii este vitală menţinerea malurilor râurilor în stadiul natural şi prezenţa arbuştilor şi a arborilor solitari. Măsurile de conservare pentru această specie trebuie să cuprindă trei direcţii: protecţia efectivă, protecţia zonelor de cuibărire şi conservarea habitatelor favorabile din care aceasta îşi procură hrana. Propuneri concrete: 1. Interzicerea/limitarea exploatărilor nisipului de pe malurile râurilor; 2. Conservarea stopurilor de albine sălbatice şi practicilor tradiţionale apicole. 3. Menţinerea în zona pajiştilor a arborilor solitari şi tufărişurilor; 4. Eliminarea utilizării insecticidelor; 5. Menţinerea tufărişurilor ce constituie coridoare verzi; 6. Interzicerea incendierii vegetaţiei verzi sau uscate în orice perioadă a anului; 7. Acţiuni de informare, conştientizare şi educare a populaţiei locale. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Merops apiaster la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Miniopterus schreibersii Liliacul cu aripi lungi Cod SCI: 1310 Ecologie: Coloniile de obicei se adăpostesc în peşteri pe tot parcursul anului, dar mai rar şi în mine sau alte tipuri de adăposturi subterane. Preferă peşterile cu intrări mari, din regiunile carstice din zona de deal şi de munte. Exemplare solitare sau grupuri mici pot fi întâlnite într-o varietate de adăposturi, în clădiri, în structura podurilor. Preferă zonele cu multe păduri. Are un zbor rapid manevrând abil, vânează sub coronamentul pădurii, peste suprafeţe de apă, sau aproape de vegetaţie. Datorită mărimii coloniilor, uneori exemplarele trebuie să zboare distanţe destul de mari de la adăposturi până la teritorii favorabile de vânătoare. Aspecte comportamentale: Femelele sunt mature sexual din a] doilea an de viaţă. Perioada de gestaţie este de 8-9 luni. Copulaţia are loc toamna şi spre deosebire de alte chiroptere, ovulaţia şi fecundaţia se efectuează imediat, dar dezvoltarea embrionară este încetinită în timpul hibernării, naşterea având loc primăvara. Coloniile de maternitate cuprind, de obicei, numai femele reproducătoare şi puii şi sunt localizate în părţile calde ale peşterilor 16-22°C. Femelele nereproducătoare şi masculii formează colonii separate în aceeaşi peşteră sau în peşteri învecinate. Coloniile de maternitate pot cuprinde câteva sute de mii de indivizi. Unele peşteri mari sunt folosite pe tot parcursul anului ca adăposturi, altele doar sezonier. În adăposturi ei atârnă de obicei liber şi formează grupuri dense care amintesc de covoarele de perete, pe parcursul verii şi a iernii. Indivizi solitari sunt greu de întâlnit, preferând să se amestece cu alte specii de lilieci solitari din peşteră. Căile de zbor la zona de vânătoare urmăresc frecvent drumuri sau zone incendiate, uneori zburând la 1-2 m de la sol şi aproximativ 2 m de vegetaţie. Liliecii pot vâna făcând manevre în jurul felinarelor sau sub bolta pădurilor cu coronament masiv, peste cursuri de apă, de regulă în proximitatea vegetaţiei. Membrana cozii face posibil un zbor neobişnuit de abil în ciuda aripilor înguste. Astfel obstacolele şi vegetaţia densă sunt evitate cu precizie. Este o specie migratoare; deplasările, aparent foarte complexe, par să se organizeze în jurul cavităţilor de maternitate sau de hibernare; efectuează deplasări în toate direcţiile pe o rază de 100 km. Nişa trofică: Este o specie exclusiv insectivoră, ce consumă în special fluturi de noapte. Nişă spaţială: Este singura specie troglofilă, asociată aproape exclusiv mediului cavernicol, în etaje de altitudine cuprinse între 40 m la 1000 m altitudine; este activă în tot timpul anului. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice ale speciei sunt zonele carstice de la mică sau medie altitudine, de mărimi mari cu un curs de apă activ şi galerii superioare în care se acumulează aer cald. Estimare populaţională: Populaţia actuală este concentrată în colonii de circa 100-700 de indivizi în special în zonele carstice din Dobrogea, Podişul Transilvaniei, Munţii Apuseni şi Munţii Banatului, până la 1000 m altitudine. La nivelul României există o populaţie reproducătoare de circa 20.000 de indivizi. Ameninţări: Specie ameninţată doar de factori antropici. Categorii de impact: 110, 164, 241, 330, 331, 332, 340, 390, 421, 422, 501, 530, 604, 624, 710, 962, 972. Definirea condiţiilor favorabile: Abundenţă relativă: minim 2 indivizi adulţi/peşteră. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: 1 juvenil/an. – vârste: maxima: 16-20 ani; medie: 2,2-2,7 ani. Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării, reglementarea activităţilor pastorale. – menţinerea unor zone de linişte, favorabile reproducţiei în perioada iunie-august. Resurse trofice: - populaţii suficient de mari de lepidoptere, neuroptere şi diptere. Disturbare tolerată: - minimală în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: Protecţia coloniilor din peşteri de tulburări, dar închiderea peşterii cu grilaj este dificilă deoarece această specie este reticentă în ceea ce constă zborul prin grilaje. Conservarea zonelor forestiere şi abandonarea consumului de pesticide pe scară largă. Protecţia rutelor de migrare. Propuneri concrete: 1. Dezvoltarea unui program activ îndreptat spre creşterea toleranţei populaţiei locale faţă de această specie prin educare şi conştientizare; 2. Instalarea de panouri informative şi plasarea semnelor de avertizare în faţa peşterilor; 3. Modificarea traseelor astfel încât deranjul speciei să fie minimizat; 4. Modificarea condiţiilor de iluminare a peşterilor cu scop turistic; 5. Intrarea în peşteri de către turişti în grupuri de maxim 5 persoane; 6. Interzicerea fotografierii în peşterile cu colonii de hibernare sau de maternitate. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Miniopterus schreibersii la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Morimus junereus Croitorul cenuşiu, croitorul de piatră Cod SCI: 1089 Specia a fost semnalată de la Ogaşul Dâlmei Schitu Topolniţei, Bahna superioară Raport final al studiilor întreprinse de MNINGA 2007 şi mai recent, în urma unor studii de teren întreprinse de firma noastră de la Jidoştiţa 25.06.2012, Schitu Topolniţei 25.06.2012,, Rudina 05.05.2013, Bala 05.05.2013, Obârşia Cloşani 06.07.2012, Godeanu 01.08.2013. Ecologie: Este o specie forestieră, întâlnită în mod particular în pădurile de cvercinee, alături de rădaşcă, apărând în silvostepe, la liviere, la marginea poienilor şi pe poteci, căutând trunchiuri însorite. Poate apărea şi în pădurile de pe versanţi însoriţi de la altitudini mai mari, ajungând până în etajul fagului. Un caz deosebit în România îl reprezintă populaţia din Cheile Nerei. Poziţia ariei protejate pe continent şi la adăpostul arcului carpatic o situează în provincia de clima temperat-moderată, iar particularităţile circulaţiei atmosferice o situează în sectorul de provincie climatică cu influenţe submediteraneene. Zona cu populaţie remarcabilă de Morimus junereus din parc se situează în subetajul pădurilor de gorun şi fag şi se caracterizează prin alternanţa între făgetele de pe versanţii umbriţi şi fundul văilor şi gorunetele de pe pantele însorite şi platouri gorun. Făgetele pure sau amestecate cu carpen, în multe staţiuni, datorită inversiunii vegetaţiei, se găsesc de multe ori şi la altitudini mai joase, 450-500 m. Aceste caracteristici generale fac posibilă coexistenţa destul de atipică a unei populaţii mari şi stabile de Rosalia alpinei, caracteristică pădurilor bătrâne de fag, alături de o populaţie stabilă de Morimus Junereus, specie caracteristică pădurilor de quercinee, alături de Lucanus cervus, specie semnalată spontan în zonă. Păduri în care se menţin arbori bătrâni, cioate sau resturi consistente de lemn trunchiuri doborâte în diverse stadii de putrefacţie. Aspecte comportamentale: Este o specie apteră elitrele sunt sudate, având astfel o mobilitate limitată, rămânând în proximitatea arboretelor. Nişă trofică Larvele saproxylofage se dezvoltă în trunchiuri sau cioate, în proximitatea solului. Nişă spaţială: În zone forestiere, silvostepe şi în proximitatea arboretelor. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice a speciei apare la nivelul habitatelor forestiere, dominate de cvercinee. Estimare populaţională: La nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi se estimează o populaţie de sute de mii de indivizi, dată fiind extinderea arboretelor de cvercinee şi densităţile populaţionale estimate la zeci până la 100 de indivizi/ha. Date fiind informaţiile existente, propunem înlocuirea parţială a atributelor alocate speciei în cadrul Formularului standard al sitului Natura 2000 Platoul Mehedinţi ce se suprapune parţial cu perimetrul Geoparcului Platoul Mehedinţi după cum urmează: Populaţie: Rezidentă - se înlocuieşte atributul "R" cu "C". Sit. Pop. - se menţine atributul "C". Conserv. dat fiind faptul că managementul forestier limitează menţinerea lemnului mort la nivelul solului cioate, trunchiuri voluminoase, în ciuda prezenţei numeroase a indivizilor, se poate considera doar sub-criteriul de populaţii "bine conservate", refacerea la o stare excelentă presupunând un efort mediu, atât în ceea ce priveşte gestiunea arboretelor de la nivelul Platoului Mehedinţi, cât şi asumarea unor acţiuni directe de depunere a lemnului mort; aceste măsuri presupun un efort mediu de refacere subcriteriu de categoria II. Izolare: dată fiind răspândirea speciei la nivel naţional, prezenţa acesteia la nivelul siturilor învecinate ROSCI0206 Porţile de Fier, ROSCI0069 Domogled - Valea Cernei, se impune înlocuirea atributului "A" cu atributul "C". Ameninţări: Categorii de impact: 160, 162, 164, 166, 167, 241, 703. Măsuri de conservare: Măsurile de conservare presupun o adaptare a managementului forestier, în direcţia menţinerii exemplarelor bătrâne şi foarte bătrâne de arbori, în mod particular stejari, fag, carpen, cvercinee şi a lemnului mort, semiîngropat al acestor specii. Geoparcul Platoul Mehedinţi rămâne un areal favorabil, în ansamblul său favorabil acestei specii. Propuneri concrete: 1. Identificarea şi cartarea distribuţiei şi atributelor populaţionale a acestei specii; 2. Identificarea la nivelul arboretelor cuprinse în fondul forestier naţional sau din afara acestuia a exemplarelor seculare de cvercinee, trecerea în regim de conservare specială a exemplarelor de cvercinee, fag, carpen ce depăşesc 120 de ani; interzicerea tăierii arborilor ce depăşesc 250 de ani, indiferent de specie; 3. Păstrarea cioatelor şi a lemnului mort ramuri foarte groase sau trunchiuri semi-îngropate, la o densitate de minim 2 mc în echivalent/ha; 4. Introducerea de lemn mort cioate, trunchiuri sau ramuri groase, semi-îngropate la nivelul arboretelor, spre lizierele însorite. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Morimus funereus la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Motacitta alba Codobatura alba Cod EUNIS: A262 Codobatura albă este o specie oaspete de vară, fiind cea mai comună specie de codobaturi din ţară. Ecologie Trăieşte în regiunile deschise, pe pajişti, în lungul văilor, deseori în jurul zonelor umede, adesea lângă sau în interiorul aşezărilor omeneşti. Aspecte comportamentale În timpul perioadei de reproducere specia este teritorială, înafara acestui sezon, devine gregară 2-3 indivizi, până la 20, migraţia şi zborurile de dispersie având loc în grupuri mici, sau chiar individual, în funcţie de cantitatea de hrană. Este monogamă, perechea se menţine pe parcursul unui sezon de reproducere, se formează primăvara sau uneori chiar în cartierul de iernare. Ponta care variază între 3-7 ouă în general 5 este depusă din aprilie până cel târziu în august. Puii nidicoli eclozează după 12-14 zile şi sunt hrăniţi de ambii părinţi timp de 13-16 zile, perioadă în care devin independenţi şi capabili să zboare. Aceştia devin capabili de reproducere în primăvara anului următor. Nişa trofică: Specie insectivoră, se hrăneşte cu larve şi adulţi de nevertebrate mici Ephemeroptera, Dermaptera, Hemiptera, Lepidoptera, Trichoptera, Coleoptera: Carabidae, Staphylinidae, Haliplidae, Silphidae, Scarabaeidae, Curculionidae, Chrysomelidae, Cerambycidae, Elateridae, Byrrhidae, crustacei şi chiar viermi, pe care le prinde de pe sol, din zbor sau din apă. Nişă spaţială: Specia se regăseşte în zonele deschise din cadrul habitatelor mozaicate din jurul aşezărilor umane şi din preajma zonelor umede. Densitatea perechilor clocitoare variază în general între 2-3 perechi/kmp. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice a speciei apare la nivelul habitatelor deschise din jurul zonelor umede şi al aşezărilor umane din cadrul întregului Geoparc Platoul Mehedinţi sunt incluse terenurile agricole, habitatele deschise din jurul pâraielor şi din jurul drumurilor. Estimare populaţională: Estimările pentru populaţia naţională se cifrează între 1.000.000 şi 2.000.000 de perechi Munteanu, 2002. Din datele şi observaţiile existente, specia este una cuibăritoare în sit, fiind frecventă şi având o populaţie estimată la 500-1000 de perechi. Ameninţări: Este o specie insectivoră asociată zonelor antropice şi terenurilor agricole, din această perspectivă factorii limitativi sunt cei care ţin de folosirea insecticidelor şi a ierbicidelor şi de modul de utilizare al terenurilor păşunat sau lucrări agricole. Categorii de impact: 100, 101, 102, 140, 170, 110, 110, 120, 302, 500, 501, 502, 503, 530, 421, 240, 241, 243, 624, 700, 701,703,710,709, 790, 801, 820, 850, 852, 910, 920, 941, 950, 967. Perioada de maximă sensibilitate pentru specie se înregistrează, în principal în perioada de cuibărire aprilie-august, dar şi în perioada de pasaj august-septembrie, când indivizii trebuie să se hrănească mai mult pentru a avea rezervele necesarea zborurilor de migraţie. Definirea condiţiilor favorabile: La nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, se estimează un potenţial de favorabilitate pentru 1000 de perechi cuibăritoare. Abundenţă relativă: minim 500 de perechi cuibăritoare, ca prezenţă stabilă la nivelul întregului Geoparc Platoul Mehedinţi, cu abundenţă ridicată în zonele de sud, sud-est şi est ale sitului. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minima pentru o pereche este de 2 juvenili/subaduiţi/an, medic de 3 juvenili/subadulţi/an şi maximă de 5 juvenili/subadulţi/an. – structura pe vârste: înaintea perioadei de reproducere 0 % juvenili şi subadulţi după perioada de reproducere 60 % juvenili şi subadulţi. Condiţii de habitat: - evitarea utilizării insecticidelor şi pesticidelor, menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării, reglementarea activităţilor antropice generale, eliminarea poluării şi supraexploatării resurselor naturale. Resurse trofice: - diversitate de nevertebrate prin menţinerea unei diversităţi de habitat pajişti şi zone umede, pentru dezvoltarea adulţilor şi a larvelor nevertebratelor consumate de specie. Disturbare tolerată: - medie în habitatele favorabile în perioada de reproducere. Măsuri de conservare: La nivelul teritoriului acestei specii este vitală menţinerea unor habitate deschise, de tipul pajiştilor. Astfel se impune menţinerea unor practici de păşunat corect reglementate astfel încât să nu apară fenomene de suprapăşunare. Măsurile de conservare pentru această specie trebuie să cuprindă trei direcţii: protecţia efectivă, protecţia zonelor de cuibărire şi conservarea habitatelor favorabile din care aceasta îşi procură hrana. Propuneri concrete: 1. Limitarea şi interzicerea utilizării insecticidelor în interiorul parcului, cu precădere în zonele cu densitatea ridicată a acestei specii; interzicerea folosirii substanţelor chimice în interiorul ecosistemelor acvatice şi în vecinătatea acestora 50 m; 2. Interzicerea/limitarea exploatării depunerilor de nisip şi pietriş din albia râurilor; 3. Interzicerea/limitarea intervenţiei asupra albiei râurilor şi pârâurilor prin exploatarea materialului aluvial; 4. Interzicerea/limitarea intervenţiilor de regularizare, de protecţie contra inundaţiilor sau a lucrărilor hidrotehnice cu impact asupra hidromorfologiei cursurilor de apă; menţinerea nivelului natural de apă prin interzicerea drenajelor şi a îndiguirilor care pot duce la scăderea/creşterea nivelului apei; 5. Susţinerea intervenţiilor cu scop de reabilitare a zonei inundabile; 6. Conservarea florei terestre din vecinătatea malului şi a vegetaţiei palustre restricţionarea/interzicerea tăierii arborilor/arbuştilor pe considerentul de habitat/substrat de reproducere şi pe considerent de umbrire de ex. factor de importanţă majoră în prevenirea înfloririlor algale; 7. Menţinerea/refacerea calităţii apei; 8. Interzicerea traversării cursurilor de apă cu autovehicule; 9. Monitorizarea activităţilor turistice; 10. Combaterea deversărilor de poluanţi - poluare menajeră, deversări de la vidanjoare, de la spălările de pietriş din exploataţiile de pe uscat. 11. Conservarea bălţilor şi a şanţurilor cu apă stătătoare din aria protejată, menţinerea şi dezvoltarea reţelei de rigole înierbate; conservarea zonelor umede; 12. Stabilirea capacităţii de păşunare cu o încărcare maximală de 1 UVM, excepţional la nivele mai mari acolo unde se documentează o posibilitate mai mare a capacităţii de suport; 13. Menţinerea aspectului mozaicat al peisajului; 14. Interzicerea depozitării deşeurilor în zonele neamenajate, în mod particular în zonele proximale cursurilor de ape; 15. Menţinerea sistemului de cosit manual şi al întregului set de practici agricole tradiţionale; 16. Eliminarea câinilor ferali; 17. Acţiuni de informare, conştientizare şi educare a populaţiei locale. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Motacilla alba la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. (a se vedea imaginea asociată) Modelarea nişei ecologice a speciei Motacilla alba, cuprinde zone proximale cursurilor de ape. Muscicapa striata Muscar sur Cod EUNIS: A319 Este o specie oaspete de vară, comuna On pădurile luminoase, parcuri şi grădini. Ecologie: Este o pasăre comună în păduri cu luminişuri, parcuri şi grădini. În ceea ce priveşte altitudinea este prezentă de la altitudini joase până la 900 m, dar, sporadic, poate să ajungă până la 1500 m. Aspecte comportamentale: Stă pe câte o creangă de la marginea coronamentelor arborilor de unde se lansează în zbor scurt pentru a prinde câte o insectă. În timpul perioadei de reproducere specia este solitară şi teritorială, înafara acestui sezon fiecare individ poate apăra un teritoriu propriu. Este monogamă însă au fost observate şi cazuri de bigamie; doar femela incubează ouăle însă ambii parteneri participă la hrănirea puilor. Perechea se menţine pe parcursul unui sezon de reproducere, se formează primăvara sau uneori chiar în cartierul de iernare. Cuibăreşte în scorburile copacilor sau în crăpăturile rocilor dar şi în alte locuri strâmte. Ponta, care variază între 2-7 ouă în general 4-6 este depusă din mai până cel târziu iunie. Puii, nidicoli eclozează după 12-14 zile şi sunt hrăniţi de ambii părinţi timp de 12-32 zile, după care devin independenţi de părinţi. Aceştia sunt capabili de reproducere în primăvara anului următor. Nişa trofică: Specie insectivoră, se hrăneşte cu larve şi adulţi de nevertebrate lepidoptere, coleoptere şi arahnide mici pe care le prinde din coronamentul copacilor sau din zbor. Vara târziu şi toamna îşi completează dieta cu fructe mici de la diverse specii de plante. Nişă spaţială: Specia se regăseşte în majoritatea pădurilor luminoase. Densitatea perechilor clocitoare variază în general de la 2 perechi/kmp în pădurile de conifere la 18 perechi/kmp în pădurile de amestec ce oferă condiţii optime. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice a speciei apare la nivelul habitatelor forestiere pădurile de foioase în principal dar şi pădurile de conifere şi habitate seminaturale parcuri şi grădini din vecinătatea localităţilor, în Geoparcul Mehedinţi. Estimare populaţională: Estimările pentru populaţia naţională se cifrează între 20.000 şi 30.000 de perechi Munteanu, 2002; este o specie răspândită în întreaga ţară însă cu densităţi relativ scăzute. Din datele şi observaţiile existente, specia este una cuibăritoare în sit şi cu o populaţie estimată la 200-300 de perechi. Ameninţări: Este o specie insectivoră, care cuibăreşte în scorburi, asociată pădurilor, din această perspectivă factorii limitativi sunt cei care ţin managementul forestier şi de folosirea insecticidelor şi a ierbicidelor. Categorii de impact: 110, 120, 151, 164, 165, 166, 167, 501, 400, 401, 410, 421, 490, 243, 700, 701, 702, 703, 710. Perioada de maximă sensibilitate pentru specie se înregistrează în principal în perioada de cuibărire mai-august, dar şi în perioada de pasaj august-septembrie, când indivizii trebuie să se hrănească mai mult pentru a avea rezervele necesare zborurilor de migraţie. Definirea condiţiilor favorabile: La nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, se estimează un potenţial de favorabilitate pentru 300 de perechi cuibăritoare. Abundenţă relativă: minim 200 de perechi cuibăritoare, ca prezenţă stabilă la nivelul întregului Geoparc Platoul Mehedinţi, cu abundenţă ridicată în zonele împădurite din parc. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minima pentru o pereche este de 2 juvenili/subadulţi/an, medie de 3 juvenili/subadulţi/an şi maximă de 5 juvenili/subadulţi/an. – structura pe vârste: înaintea perioadei de reproducere 0 % juvenili şi subadulţi, după perioada de reproducere 60 % juvenili şi subadulţi. Condiţii de habitat: - păstrarea în pădure a arborilor bătrâni şi scorburoşi. – evitarea utilizării insecticidelor şi pesticidelor, menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării, reglementarea activităţilor antropice generale, eliminarea poluării şi supraexploatării resurselor naturale. Resurse trofice: - diversitate de nevertebrate prin menţinerea unei diversităţi de habitat păduri cu subarboret bogat. Disturbare tolerată: - medie în habitatele favorabile în perioada de reproducere. Măsuri de conservare: La nivelul teritoriului acestei specii este vitală menţinerea pădurilor cu subarboret bogat şi cu arbori bătrâni şi scorburoşi. Astfel se impune menţinerea unor practici de management forestier care să permită prezenţa arborilor bătrâni sau morţi şi căzuţi în interiorul pădurii. Măsurile de conservare pentru această specie trebuie să cuprindă trei direcţii: protecţia efectivă, protecţia zonelor de cuibărire şi conservarea habitatelor favorabile din care aceasta îşi procură hrana. Propuneri concrete: 1. Limitarea interzicerea utilizării insecticidelor în interiorul Geoparcului, cu precădere în zonele cu densitatea ridicată a acestei specii; 2. Menţinerea structurii pluriene, multi-etajate al pădurilor; 3. Eliminarea câinilor şi pisicilor ferale. 4. Interzicerea incendierii vegetaţiei verzi sau uscate în orice perioadă a anului; 5. Acţiuni de informare, conştientizare şi educare a populaţiei locale; 6. Interzicerea/limitarea exploatărilor forestiere pe perioada de vară; 7. Promovarea regenerări naturale a pădurii; 8. Menţinerea în pădure a arborilor parţial uscaţi, bătrâni sau rupţi care prezintă cavităţi şi scorburi; 9. Protejarea stratului arbustiv din interiorul pădurilor. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Musicapa striata la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Myotis bechsteinii Liliacul cu urechi mari Liliacul lui Bechstein Cod SCI: 1323 Ecologie: Este specie caracteristică pădurilor mature de foioase cu mulţi arbori bătrâni. Poate fi prezentă şi în păduri mixte sau chiar de conifere, dacă acestea sunt situate în apropierea unor habitate optime. Densităţi înalte se regăsesc în păduri gestionate pe principii durabile, această specie fiind un bun indicator al diversităţii biologice. Uneori putem găsi această specie în habitate artificiale, cum ar fi păşuni, plantaţii mai ales livezi, grădini din mediul rural, unde se regăsesc arbori bătrâni şi scorburoşi; acceptă bine adăposturi sau căsuţe artificiale pentru păsări. Coloniile de naştere, alcătuite din 10-30 de femele sunt localizate în scorburi, pe care le alternează frecvent, sau mai rar, putând avea adăposturi şi în clădiri. Hibernează în diferite tipuri de adăposturi subterane şi scorburi. Vânează la înălţimi de 1-5 m, aproape de vegetaţie sau de sol şi în coronamentul copacilor. Are un zbor abil, uneori foarte lent, frecvent capturând prada de pe substrat, de exemplu de pe trunchiul arborilor sau de pe frunze. Aspecte comportamentale: Femelele devin mature sexual probabil din primul an de existenţă. Copulaţia are loc din toamnă până în primăvară. După o gestaţie de 50-60 de zile, femelele nasc câte un pui care devine independent după aproximativ 4-5 săptămâni. Coloniile de maternitate îşi schimbă frecvent adăposturile. Coloniile de maternitate cuprind 10-50 indivizi, în cazuri rare, până la 80 de femele grupate. Ei apar mai ales singuri, dar pot trăi împreună cu alte specii de lilieci. Coloniile de maternitate se subdivid frecvent, pentru a se recombina ulteror, subdivizându-se din nou societăţi fisiune-fuziune. Adăposturile sunt schimbate la fiecare 2-3 zile; numai cu o lipsă totală de adăposturilor o colonie individuală va rămâne pentru câteva săptămâni într-o singură căsuţa artificială de păsări sau de lilieci. De îndată ce numărul de adăposturi creşte, de exemplu, căsuţele artificiale de lilieci, se subdivid la noile adăposturi şi la schimbarea acestora în mod regulat. Masculii trăiesc solitar pe timpul verii. Femelele tinere se alătură, de obicei, coloniei de maternitate, care constă din indivizi strâns legaţi. Masculii tineri se îndepărtează de zona lor de naştere şi se stabilesc undeva în zona înconjurătoare. Glandele faciale ale acestor lilieci produc secreţii individuale de recunoştere olfactivă, din care membrii unei colonii şi diferite colonii se pot recunoaşte reciproc. Începe să vâneze la lăsarea nopţii în păduri mature, în iarba şi litiera de la baza acestora; are un zbor agil şi vânează la înălţimi mici de 1-5 m; capturează prada în zbor, dar şi de pe ramuri, frunze şi de pe sol. Specie probabil sedentară. Nişa trofică: Este o specie exclusiv insectivoră, hrănindu-se în special cu artropode asociate pădurilor, într-o proporţie ridicată cu insecte nezburătoare coleoptere culese de pe substrat. Nişă spaţială: Specie tipic silvicolă, populează pădurile mixte şi umede cu mulţi arbori bătrâni, cuiburile artificiale, parcurile şi grădinile; vara se întâlnesc până la 1350 m, iar iarna până la 1800 m. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice ale speciei sunt scorburile copacilor şi fisurile stâncilor. Estimare populaţională: Populaţia actuală se regăseşte în special în zonele din Dobrogea, Transilvania, Banat şi Crişana până la 1800 m altitudine. După "Cartea Roşie a Vertebratelor din România" efectivul nu depăşeşte 2000 de indivizi. Ameninţări: Specie ameninţată doar de factori antropici şi dezastre naturale. Categorii de impact: 110, 164, 241, 330, 331, 332, 340, 390, 421, 422, 501, 530, 604, 624, 710, 962, 972. Definirea condiţiilor favorabile: Abundenţă relativă: specie solitară minim 1 individ/hectar. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: 1 juvenil/an. vârste: maxima: 21 ani; medie: 5-6 ani, Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării, reglementarea activităţilor pastorale. – menţinerea unor zone de linişte, favorabile reproducţiei în perioada iunie-august. Resurse trofice: - populaţii suficient de mari de lepidoptere nocturne, diptere, neuroptere, araneide. Disturbare tolerată: - minimală în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: La scară mică gestionarea pădurilor mozaic, doar doborârea arborilor solitari, avansarea proporţiilor de păduri, protecţia şi promovarea populaţiilor vechi şi moarte de lemn. Abandonare utilizării pesticidelor în păduri. Prevenirea fragmentării habitatelor de drumuri şi alte întreruperi. Propuneri concrete: 1. Dezvoltarea unui program activ îndreptat spre creşterea toleranţei populaţiei locale faţă de această specie prin educare şi conştientizare; 2. Instalarea de panouri informative şi plasarea semnelor de avertizare la intrarea în pădure sau a zonele cunoscute cu un număr ridicat de indivizi; 3. Modificarea traseelor turistice astfel încât să nu deranjeze prezenţa acestei specii; 4. Instalarea de cât mai multe cuiburi artificiale în zonele cunoscute ca fiind frecventate des de această specie: 5. Menţinerea arborilor bătrâni şi scorburoşi; 6. Interzicerea utilizării pesticidelor în zonele cunoscute ca fiind frecventate şi utilizate de către specie (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Myotis bechsteinii la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Myotis blythii Myotis oxygnathus Liliacul comun mic Liliacul mic cu urechi de şoarece Cod SCI: 1307 Până nu demult liliacul comun mic era considerat ca subspecia oxygnathus a speciei Myotis blythii din India, astfel şi pentru subspecia europeană era folosită denumirea de Myotis blythii. Însă cercetările recente au arătat o diferenţă evidentă în secvenţele ADN a celor două subspecii, acestea fiind recunoscute ca specii diferite. Astfel subspecia europeană a fost ridicată la rangul superior taxonomic, de specie distinctă, căpătând denumirea de Myotis oxygnathus. Ecologie: Coloniile de naştere pot fi găsite în clădiri sau în adăposturi subterane, fiind alcătuite uneori din câteva mii de exemplare. Hibernează în adăposturi subterane naturale sau artificiale. Coabitează adesea cu liliacul comun în adăposturi de reproducere şi de hibernare. Vânează cel mai frecvent deasupra pajiştilor, păşunilor, tufărişuri, habitatelor de stepă, la marginea pădurilor. Are un zbor regulat, în general la o înălţime de 1-2 m deasupra solului sau a vegetaţiei. Aspecte comportamentale: Femelele devin mature sexual în al doilea an de existenţă. Copulaţia poate începe din iulie, dar în general ea are loc din toamnă până în primăvară. Masculii pot avea haremuri compuse din mai multe femele; în coloniile de maternitate numărul femelelor poate ajunge până la 5000, după o perioadă de gestaţie de 55 zile. Adăposturile în peşteri sunt aproape întotdeauna utilizate împreună cu alte specii de lilieci fiind formate adesea grupuri mixte. Coloniile sunt de obicei formate din 50-500 de femele. Nici un mascul nu apare în coloniile de maternitate, dar în cursul perioadei de maternitate ei sunt destul de des întâlniţi în imediata apropiere a acestora. Capturi la intrările în peşteri conţin, uneori, un număr relativ mare de masculi. Începe să vâneze la lăsarea nopţii; zborul este lent şi regulat, mai agil decât la M. myotis; prada este capturată în special de pe sol sau vegetaţia ierboasă. Nişa trofică: Este o specie exclusiv insectivoră, ce se hrăneşte în special cu ortoptere Tettigonidae, dar şi cu lepidoptere, coleoptere, arahnide şi neuroptere aşezate pe vegetaţie. Nişă spaţială: Este o specie gregară, de origine asiatică legată de habitate cu ierburi înalte şi puţine tufişuri, de păşuni naturale, de habitate semiaride calde şi puţin Împădurite, zone calcaroase şi aşezări umane. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice ale speciei este reprezentată de habitate mozaicate, din proximitatea peşterilor sau a unor aşezări. Estimare populaţională: Populaţia actuală se regăseşte în special în zonele din apropierea Izvoarelor Caraşului, Cheile Caraşului, Buhui. După "Cartea Roşie a Vertebratelor din România" populaţia naţională este estimată la 10.000 indivizi. Ameninţări: Specie ameninţată doar de factori antropici şi dezastre naturale; Categorii de impact: 110, 164, 241, 330, 331, 332, 340, 390, 421, 422, 501, 530, 604, 624, 710, 962, 972. Definirea condiţiilor favorabile: Abundenţă relativă: colonii de minim 50 indivizi/colonie. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: 1 juvenil/an. – vârste: maxima: 30 ani: medie: 2,3-3,6 ani. Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării, reglementarea activităţilor pastorale. – menţinerea unor zone de linişte, favorabile reproducţiei în perioada iunie-august. Resurse trofice: - populaţii suficient de mari de ortoptere Tettigonidae, lepidoptere, coleoptere, araneide şi neuroptere. Disturbare tolerată: - minimală în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: Conservarea habitatelor de pajişti deschise şi promovarea pe scară largă a cosirii târzii. Protecţia zonelor stepice şi încurajarea soluţiilor de interconectare a insulelor stepice prin coridoare ierboase. Prevenirea efectelor de fragmentare a teritoriilor de vânătoare prin dezvoltarea unor proiecte rutiere de mare viteză. Propuneri concrete: 1. Dezvoltarea unui program activ îndreptat spre creşterea toleranţei populaţiei locale faţă de această specie prin educare şi conştientizare; 2. Instalarea de panouri informative şi plasarea semnelor de avertizare în faţa peşterilor; 3. Modificarea traseelor astfel încât deranjul speciei să fie minimizat; 4. Modificarea condiţiilor de iluminare a peşterilor cu scop turistic; 5. Intrarea în peşteri de către turişti în grupuri de maxim 5 persoane; 6. Interzicerea fotografierii în peşterile cu colonii de hibernare sau de maternitate; 7. În peşterile cu colonii dense sau importante de lilieci, instalarea grilajului la intrarea în peşteră. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Myotis blythii la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Myotis capaccinii Liliacul cu picioare lungi Cod SCI: 1316 Ecologie: Este o specie caracteristică zonelor carstice cu multe cavernamente şi reţea hidrografică bine reprezentată râuri, lacuri. Adăposturile preferate sunt cavernamentele peşteri şi galerii de mine ce sunt utilizate tot timpul anului. Exemplarele solitare pot ocupa o varietate de adăposturi: clădiri, fisuri din structura podurilor, pivniţe, crăpături de stâncă. Vânează aproape exclusiv peste suprafeţele de apă stătătoare sau cu un curs lent. Zboară On cercuri largi peste apă, la o înălţime de 10-25 cm, prada fiind capturată de pe suprafaţa apei sau pescuită din apă cu ajutorul picioarelor lungi şi a uropatagiului. Mai rar vânează şi în păduri sau peste tufărişuri, nu neapărat situate în apropierea suprafeţelor de apă, unde prinde insecte în zbor. Aspecte comportamentale: Femelele devin mature sexual la 1 an. Coloniile de maternitate numără între 100-1.000 femele şi se formează în peşteri calde situate în apropierea apelor; femelele nasc câte un singur pui, care devine independent după aproximativ trei săptămâni. Specia formează colonii pe tot parcursul anului, cu grupuri dense de 100-1.000 de indivizi; adeseori coloniile cuprind şi alte specii de lilieci cavernicoli. În unele peşteri din apropierea unor terenuri optimale de vânătoare, se pot forma colonii foarte mari. Masculii apar în număr redus, reprezentând, de obicei, doar o mică parte a coloniilor, rar până la o treime din acestea. Masculii pot forma, de asemenea, grupuri distincte de până la câteva sute de indivizi. În timpul iernii pot apărea indivizi izolaţi în unele locuri de adăpost, dar majoritatea preferă să hiberneze în grupuri dense. Începe să vâneze în amurg, în special deasupra bălţilor, lacurilor sau în zonele calme ale râurilor sub 600 m altitudine, întrucât la altitudine mai mare, ultrasunetele emise de valurile mici interferează cu detectarea prăzilor de către lilieci; zborul este rapid. Nişa trofică: Este o specie exclusiv insectivoră, consumând în special diptere Chironomidae şi Culicidae şi trihoptere. Nişă spaţială: Populează cu precădere zone carstice împădurite sau bogate în tufărişuri şi cu ape în vecinătate; ocazional frecventează şi clădiri. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice ale speciei apare în zonele cu cavernamente bogate din proximitatea unor zone umede. Estimare populaţională: Din România specia a fost semnalată până în prezent mai ales în zonele din sud-vestul ţării Banat şi Oltenia, respectiv din Dobrogea. După "Cartea Roşie a Vertebratelor din România" efectivul este estimat la 1.000 de indivizi. Ameninţări: Specie ameninţată doar de factori antropici şi dezastre naturale. Categorii de impact: 110, 164, 241, 330, 331, 332, 340, 390, 421, 422, 501, 530, 604, 624, 710, 962, 972. Definirea condiţiilor favorabile: Abundenţă relativă: colonii de minim 100 indivizi/habitat. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: 1 juvenil/an. – structura pe vârste: medie: 6-7 ani. Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării, reglementarea activităţilor pastorale. – menţinerea unor zone de linişte, favorabile reproducţiei în perioada iunie-august. Resurse trofice: - populaţii suficient de mari de ortoptere Tettigonidae, lepidoptere, coleoptere, araneide şi neuroptere. Disturbare tolerată: - minimală în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: Abandonarea controlului de tipulide în zone umede şi a păşunilor riverane, limitarea utilizării pesticidelor în zonele agricole şi de prevenire a derivării aeriană a pesticidelor în zonele umede şi pajiştile riverane fără avioane de pulverizare. Protecţia coloniilor din peşteri de tulburări şi utilizare turistică. Propuneri concrete: 1. Dezvoltarea unui program activ îndreptat spre creşterea toleranţei populaţiei locale faţă de această specie prin educare şi conştientizare; 2. Instalarea de panouri informative şi plasarea semnelor de avertizare în faţa peşterilor; 3. Modificarea traseelor astfel încât deranjul speciei să fie minimizat; 4. Modificarea condiţiilor de iluminare a peşterilor cu scop turistic; 5. Intrarea în peşteri de către turişti în grupuri de maxim 5 persoane; 6. Interzicerea fotografierii în peşterile cu colonii de hibernare sau de maternitate. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Myotis capaccinii la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Myotis myotis Liliacul comun Cod SCI: 1324 Ecologie: Coloniile de naştere alcătuite uneori din câteva mii de exemplare, pot fi găsite în turnuri de biserici, poduri spaţioase sau în peşteri. Hibernează în adăposturi subterane, peşteri, mine, pivniţe, exemplare solitare şi în fisuri de stâncă. Vânează cel mai frecvent în păduri de foioase sau mixte, mature, mai rar şi în păduri de conifere, cu substrat semideschis, capturând o parte importantă a pradei direct de pe sol. Poate parcurge distanţe semnificative peste 10 km de la adăposturi până la cartierele de hrănire. Aspecte comportamentale: Vârsta maturităţii sexuale nu se cunoaşte cu exactitate - parte din femele se reproduc din primul an de existenţă. Copulaţia are loc începând din august, un mascul putând avea un harem de până la 5 femele; gestaţia durează 50-70 de zile; femelele nasc câte un pui la jumătatea lui iunie începutul lui iulie, care devine independent după 5-6 săptămâni. Schimbările de adăposturi sunt foarte frecvente, iar condiţiile meteorologice nefavorabile din mai şi iunie pot conduce la o mortalitate însemnată a puilor. Grupuri mari se formează în timpul verii, de multe ori amestecate cu alte specii. Doar câţiva masculi se pot găsi în adăposturi de maternitate. Coloniile sunt ocupate de prin ultimele zile ale lunii martie până la începutul lunii mai şi sunt părăsite odată ce tânăra generaţie e înţărcată, începând cu sfârşitul lunii august. În acest timp, locurile de agăţare sunt schimbate periodic în funcţie de microclimat. Coloniile de maternitate cuprind între 50-1.000 femele. Femelele sunt extrem de fidele locului de naştere, peste 90% se întorc la locul lor de naştere. Schimbul permanent de indivizi adulţi între colonii este foarte mic, deşi vizite pe termen scurt au loc în număr mai mare. Masculii pot rămâne solitari în timpul verii, având locuri stabile de odihnă utilizate ani la rând. În special în vecinătatea adăposturilor de maternitate şi în peşteri mari, masculii rămân la o distanţă mică uneori doar câţiva metri unul de altul. Masculii îşi marchează locurile preferate de odihnă cu secreţii de la glandele faciale; adăposturile lor sunt uşor de recunoscut prin apariţia unor colorări întunecate în peşteri, pe plafoane sau de pe grinzi. În timpul iernii grupuri mai mari de câteva sute deindivizi sunt rareori formate; indivizi solitari sau în grupuri mici, atârnă liber de obicei din tavan sau sunt total ascunse în fisuri. Coloniile de iarnă sunt alese în peşteri şi galerii de mine, cu temperatură de până la 12°C şi umezeală constantă, alegând de regulă porţiunile terminale ale acestora. Spre sfârşitul iernii, colonia începe să se deplaseze spre locuri mai apropiate de intrarea în cavernamente. Începe să vâneze la lăsarea nopţii, cu precădere în păduri de foioase sau mixte cu tufişuri rare, în parcuri, câmpuri, păşuni, la 0,5-10 m de sol, cu un zbor lent; vânează în special la sol. Vânează toată noaptea, în special prin "ascultare pasivă" orientându-se după zgomotul prăzii pe o rază de aproximativ 10 km. Ocazional poate migra; în Nord parcurge 50-200 km între adăposturile de vară şi cele de iarnă; în general migraţiile au loc dinspre Nord-Vest înspre Sud-Est şi invers. Nişa trofică: Este o specie exclusiv insectivoră, consumând Carabidae mari >10 mm diptere Tipulidae, lepidoptere mari adulte şi larve pe care le culege de pe substrat şi ortoptere Gryllotalpa gryllotalpa în perioada aprilie sfârşitul lui iulie. Nişă spaţială: Este o specie termofilă, predominant sinantropă în nordul arealului, unde se adăposteşte în clădiri, garduri vii, parcuri, mine; a fost observată vara până la 2000 m iar iarna până la 1500 m. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice a speciei apare în proximitatea localităţilor rurale. Estimare populaţională: Populaţia actuală se regăseşte în special în zonele de Vest Banat şi Nord-Vest ale ţării dar şi în zona centrală. După "Cartea Roşie a vertebratelor din România" se cunosc colonii de până la 500 de indivizi, populaţia naţională totală fiind estimată la 5.000 indivizi. Ameninţări: Specie ameninţată doar de factori antropici şi dezastre naturale. Categorii de impact: 110, 164, 241, 330, 331, 332, 340, 390, 421, 422, 501, 530, 604, 624, 710, 962, 972. Definirea condiţiilor favorabile: Abundenţă relativă: colonii de minim 50 indivizi/habitat. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: 1 juvenil/an. – vârste: maxima: 22 ani; medie: 4-5 ani. Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării, reglementarea activităţilor pastorale. – menţinerea unor zone de linişte, favorabile reproducţiei în perioada iunie-august. Resurse trofice: - populaţii suficient de mari de coleoptere Carabidae, diptere Tipulidae, lepidoptere şi ortoptere Gryllotalpidae. Disturbare tolerată: - minimală în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: Protecţia coloniilor şi a adăposturilor de iarnă, păstrarea pădurilor de foioase în faciesul natural, limitarea utilizării pesticidelor în agricultură şi silvicultură, conservarea habitatelor mari nefragmentate. Propuneri concrete: 1. Dezvoltarea unui program activ îndreptat spre creşterea toleranţei populaţiei locale faţă de această specie prin educare şi conştientizare; 2. Instalarea de panouri informative şi plasarea semnelor de avertizare în faţa peşterilor; 3. Modificarea traseelor astfel încât deranjul speciei să fie minimizat; 4. Modificarea condiţiilor de iluminare a peşterilor cu scop turistic; 5. Intrarea în peşteri de către turişti în grupuri de maxim 5 persoane; 6. Interzicerea fotografierii în peşterile cu colonii de hibernare sau de maternitate; 7. În peşterile cu colonii dense sau importante de lilieci, instalarea grilajului la intrarea în peşteră; 8. Controlul permanent asupra folosirii pesticidelor în agricultură şi silvicultură. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Myotis myotis la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Neptis hylas Fluturele zebră Specia apare semnalată ca prezentă în Raportul final al studiilor întreprinse de MNINGA 2007, fiind semnalată din valea Coşuştei. Ulterior, pe durata studiilor de teren din anul 2014, specia a fost regăsită în mai multe localităţi, amintind aici Valea Topolova, Cireşu. Ecologie: Este o specie asociată habitatelor forestiere, apărând în zona lizierelor, poieni, luminişuri sau păduri rare, preferând zonele mai uscate şi calde, cu vegetaţie ierboasă rară, adeseori aşezându-se pe drumurile forestiere sau peticele de sol denudate. Aspecte comportamentale Adulţii zboară la nivelul coronamentului, deasupra lizierelor şi a căilor de acces, coborând adeseori mai jos, zburând planat deasupra tufărişurilor sau a plantelor ierboase. Se aşează adeseori pe drumuri sau zone denudate unde se doreşte. Masculii se urmăresc în zbor, dovedind un comportament teritorial. Femelele ce traversează teritoriile masculilor sunt curtate de aceştia, executând zboruri elegante, frenetice. Nişă trofică: Larvele se hrănesc cu Lathyrus niger şi L. vernus, fiind menţionată ca posibilă plantă gazdă şi Robinia pseudaccacia. Nişă spaţială: Este o specie ce apare în păduri rare, luminişuri, liziere, de regulă în etajele joase. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice a speciei apare la nivelul marginilor forestiere, în zonele joase. Estimare populaţională: La nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi se estimează o populaţie de sute de mii de indivizi, dată fiind extinderea şi calitatea habitatelor existente. Ameninţări: Categorii de impact: 100, 101, 102, 120, 140, 151, 160, 165, 170, 180, 251, 400, 420, 421, 440, 700, 800, 948, 954. Măsuri de conservare: Măsurile de conservare presupun o gestiune atentă a lizierelor, menţinându-se o structură cât mai diversă care să permită dezvoltarea plantelor gazdă. O atenţie particulară trebuie îndreptată spre eliminarea speciilor invazive, în acest sens un impact deosebit avându-l pătrunderea extrem de agresivă a troscotului japonez Reynoutria japonica ce tinde să transforme lizierele, marginile de drumuri şi zonele ripariene în masive exclusiv ocupate de această specie, diversitatea biologică fiind redusă extrem. Propuneri concrete: 1. Identificarea şi cartarea cu mare precizie a distribuţiei şi atributelor populaţionale a acestei specii; 2. Menţinerea conectivităţii populaţiilor prin păstrarea unor coridoare arbustive; 3. Eliminarea speciilor invazive de la nivelul lizierelor, marginilor de drumuri şi a zonelor ripariene; 4. Eliminarea practicilor de incendiere a vegetaţiei; 5. Controlul atent al practicilor de păşunat; se va interzice accesul la păşunat în perioadele sensibile ale speciei martie-octombrie; 6. Practicarea unor lucrări de întreţinere a structurii diversificate a lizierelor prin intervenţii de tăiere şi descopleşire toamna târziu. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Neptis hylas la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Oriolus oriolus Grangur Cod EUNIS: A337 Este o specie migratoare cu un areal mare, fiind prezentă în Europa, Asia şi nord-vestul Africii. Iernează în Africa sub-sahariană. Denumirea de oriolus a fost folosită pentru prima dată în secolul XVIII şi este o adaptare a cuvântului latin aureolus care înseamnă auriu. Ecologie: Preferă pădurile luminoase de şes, văile râurilor montane, plantaţii şi livezi. Distribuţia altitudinală a speciei este strâns legată de cea a pădurilor de stejar Quercuss spp. de obicei între 200 - 400 m, în anumite situaţii putând ajunge până la 600 - 650 m. Aspecte comportamentale: Sezonul de reproducere este în perioada aprilie-august. Cuibul de forma unui hamac se află pe o bifurcaţie aproape de capătul unei crăci orizontale, mascat de frunziş. Ponta are loc în mai-iunie şi constă din 3-4 ouă albe cu pete brun-roşcate. Incubaţia este asigurată mai ales de femelă şi durează circa 15 zile. Puii sunt nidicoli. Cuiburile sunt adesea construite în vecinătatea celor de Dicrurus macrocercus. Ambii părinţi iau parte la protejarea cuibului şi îngrijire puilor, apărând cuibul împotriva altor păsări. Nişa trofică; Se hrăneşte cu insecte şi fructe, în special cu cireşe. Nişă spaţială: În Europa de Vest preferă pădurile de foioase şi plantaţii deschise, crânguri, păduri riverane, livezi, grădini mari; în Europa de Est pot apărea în pădure de dimensiuni mari mixte sau de conifere. În general evită habitatele lipsite de arbori dar le pot folosi ca zonă de hrănire. Iernează din zone semi-aride până la umed împădurite, păduri înalte, pădure riverane şi savane. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice a speciei apare la nivelul habitatelor din zonele joase ale Geoparcului Platoul Mehedinţi, în special în cadrul pădurilor de amestec şi în prezenţa stejarilor. Estimare populaţională: Estimările pentru populaţia naţională se cifrează între 25.000 şi 75.000 de perechi. Din datele şi observaţiile existente, specia este una cuibăritoare în sit, fiind frecventă şi având o populaţie estimată la 100 de perechi. Ameninţări: Este o specie insectivoră asociată pădurilor de stejar din această perspectivă factorii limitativi sunt cei care ţin de managementul forestier. Categorii de impact: 110, 151, 165, 164, 167, 400, 401, 403, 710. Perioada de maximă sensibilitate pentru specie se înregistrează în principal în perioada de cuibărire aprilie-august. Definirea condiţiilor favorabile: La nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, se estimează un potenţial de favorabilitate pentru 200 de perechi cuibăritoare. Abundenţă relativă: minim 60 de perechi cuibăritoare, ca prezenţă stabilă la nivelul întregului Geoparc Platoul Mehedinţi, cu abundenţă ridicată în zonele mai înalte şi periurbane şi acolo unde sunt prezente pădurile de amestec şi livezile. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minima pentru o pereche este de 1 juvenili/subadulţi/an, medic de 2 juvenili/subaduiţi/an şi maximă de 4 juvenili/subaduţi/an. – structura pe vârste: înaintea perioadei de reproducere 0 % juvenili şi subadulţi, după perioada de reproducere 60 % juvenili şi subadulţi. Condiţii de habitat: - păduri de Quercuss spp. stabile şi cu arbori bătrâni. Resurse trofice: - consumă insecte şi fructe de dimensiuni mici. Disturbare tolerată: - medie în habitatele favorabile în perioada de reproducere. Măsuri de conservare: La nivelul teritoriului acestei specii este vitală menţinerii pădurilor bătrâne de Quercuss spp. Măsurile de conservare pentru această specie trebuie să cuprindă trei direcţii: protecţia efectivă, protecţia zonelor de cuibărire şi conservarea habitatelor favorabile din care aceasta îşi procură hrana. Propuneri concrete: 1. Interzicerea/limitarea exploatărilor forestiere; 2. Promovarea regenerări naturale a pădurii; 3. Menţinerea în pădure a arborilor parţial uscaţi şi bătrâni; 4. Eliminarea utilizării insecticidelor; 5. Reglementarea/controlul strict al activităţilor turistice vetre de foc, crearea de noi poteci; 6. Limitarea construirii de noi drumuri forestiere; 7. Menţinerea tufărişurilor ce constituie coridoare veizi; 8. Interzicerea incendierii vegetaţiei verzi sau uscate în orice perioadă a anului; 9. Acţiuni de informare, conştientizare şi educare a populaţiei locale. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Oriolus oriolus la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Otus scops Ciuş Cod EUNIS: A214 Este o specie oaspete de vară, răpitor nocturn, destul de comună însă nu foarte abundentă, este prezentă în habitatele deschise şi semideschise, în pâlcurile de copaci din jurul localităţilor, în grădini şi parcuri. Ecologie: În ceea ce priveşte altitudinile urcă de la nivelul mării până la 1400-1500 m. Aspecte comportamentale: În perioada de reproducere specia este teritorială. Specia este monogamă, perechea se păstrează, de obicei, pe parcursul unui singur sezon de reproducere. Însă în cazurile studiate în captivitate, la moartea unui partener, celălalt nu s-a mai împerecheat o perioadă de câţiva ani. Au fost observate şi cazuri de poliginie. Cuibăreşte în diverse locuri, cum sunt crăpăturile din stânci, clădiri, scorburi, în cuiburile altor specii sau în cuiburi artificiale. Femela depune de la sfârşitul lunii mai până în iunie între 3-7 ouă în medie 4-5. Au o singură pontă pe an însă atunci când ponta este distrusă depun o pontă de înlocuire. Incubaţia durează în jur de 24-25 de zile şi este asigurată de către femelă. Puii sunt hrăniţi de ambii părinţi şi devin zburători după 21-29 zile, devenind independenţi nu în mai puţin o săptămână de la părăsirea cuibului. Din puţinele date existente s-a concluzionat că juvenilii sunt apţi de reproducere după 1 an. Nişa trofică: Se hrăneşte în principal cu insecte Odonata, Lepidoptera, Coleoptera dar şi cu mamifere mici Mus sp. Sorex sp. Apodemus sp. reptile şi păsărele, pe care le vânează în principal noaptea, vânează însă şi ziua în perioada hrănirii puilor. Nişă spaţială: Specia se regăseşte în habitatele deschise şi semideschise. Aria teritoriului variază semnificativ de la un studiu la altul, în România, la Reghin a fost observat un caz în care pe o suprafaţă de 0.6 ha au fost localizate 5 cuiburi, distanţa minimă dintre două cuiburi ocupate simultan a fost de 8 m. În alte studii densitatea a variat între 1-5 perechi/kmp. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice a speciei apare la nivelul regiunilor joase ale întregului Geoparc Platoul Mehedinţi, cu precădere în jurul şi în cadrul localităţilor. Estimare populaţională: Estimările pentru populaţia naţională se cifrează între 1.000-3.000 de perechi Munteanu, 2002. Din datele şi observaţiile existente, specia este una cuibăritoare în sit cu o populaţie estimată la 50-100 perechi. Ameninţări: Este o specie zoofagă asociată habitatelor deschise îi semideschise iar factorii limitativi sunt cei care ţin managementul pădurilor, păşunilor, fânaţelor şi al terenurilor agricole. Categorii de impact: 167, 110, 120, 500, 501, 502, 503, 421, 240, 241, 243, 624, 700, 701, 703, 710, 709, 790, 967, 100, 101, 102, 140, 141, 150, 151, 950. Perioada de maximă sensibilitate pentru specie se înregistrează în principal în perioada de cuibărire mai-august. Definirea condiţiilor favorabile: La nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, se estimează un potenţial de favorabilitate pentru 200 perechi cuibăritoare. Abundenţă relativă: minim 100 de perechi cuibăritoare, ca prezenţă stabilă în Geoparcul Platoul Mehedinţi. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minima pentru o pereche este de 2 juvenili/subadulţi/an, medie de 3 juvenili/subadulţi/an şi maximă de 5 juvenil/subadulţi/an. – structura pe vârste: înaintea perioadei de reproducere 20 % juvenili şi subadulţi, după perioada de reproducere 60% juvenili şi subadulţi. Condiţii de habitat: - habitate deschise şi semideschise. Resurse trofice: - diversitate de insecte, reptile şi micromamifere prin menţinerea mozaicului de habitate. Disturbare tolerată: - medie în habitatele favorabile în perioada de reproducere. Măsuri de conservare: La nivelul teritoriului acestei specii este vitală menţinerea unor habitate deschise şi semideschise. Măsurile de conservare pentru această specie trebuie să cuprindă trei direcţii: protecţia efectivă, protecţia zonelor de cuibărire şi conservarea habitatelor favorabile din care aceasta îşi procură hrana. Propuneri concrete: 1. Limitarea şi interzicerea utilizării insecticidelor în interiorul parcului, cu precădere în zonele cu densitatea ridicată a acestei specii; 2. Menţinerea ecosistemelor deschise prin păşunat şi cosit; 3. Interzicerea suprapăşunatului şi menţinerea unui păşunat tradiţional cu speciile, efectivele şi în perioadele utilizate conform măsurii agro-mediu/1 aprilie şi 1 noiembrie, în afara acestei date prezenţa animalelor domestice pe păşuni este interzisă; 4. Interzicerea conversiei pajiştilor specifice acestor specii în alte tipuri de ecosisteme; 5. Interzicerea incendierii vegetaţiei verzi sau uscate în orice perioadă a anului; 6. Controlul managementului forestier; 7. Interzicerea depozitării deşeurilor în zonele neamenajat; 8. Reglementarea/controlul activităţilor turistice vetre de foc; 9. Combaterea deversărilor de poluanţi - poluare menajeră, deversări de la vidanjoare, de la spălările de pietriş din exploataţiile de pe uscat. 10. Eliminarea câinilor şi pisicilor ferale. 11. Acţiuni de informare, conştientizare şi educare a populaţiei locale. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Otus scops la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Paracaloptenus caioptenoides Calul dracului Cod SCI: 4053 Specia este răspândită în sudul Sloveniei, Croaţia, Albania, Serbia, Macedonia, Bulgaria, Nordul Greciei şi Sud-Vestul României, având populaţii insulare în Austria, Slovacia şi Ungaria. Ecologie: Preferă zonele pietroase, stâncoase sau nisipoase, uscate, cu vegetaţie scheletică, scundă; pe pante însorite, la altitudini medii şi înalte, în România ajungând până la 1800 m. Aspecte comportamentale: Adulţii apar vara, preferând marginile de drumuri, de taluze sau zonele de ecoton dintre suprafeţe denudate şi cele înierbate. Secvenţele de curtare au loc direct pe sol, sau în zone slab înierbate. Nişă trofică: Specie fitofagă, polifagă, se hrăneşte de regulă cu graminee. Nişă spaţială: Margini de drumuri, pante însorite, denudate parţial de vegetaţie. Modelare nişă ecologică: Versanţi cu expoziţie sudică, cu vegetaţie rară, scundă, pe soluri bine drenate. Ameninţări: Categorii de impact: 100, 120, 130, 140, 161, 162, 163, 180, 421, 700, 703, 840. Măsuri de conservare: Măsurile de conservare trebuiesc îndreptate în primul rând spre menţinerea pajiştilor xero-termofile. Propuneri concrete: 1. Identificarea şi cartarea cu mare precizie a distribuţiei şi atributelor populaţionale a acestei specii; 2. Cartarea tuturor habitatelor cu potenţial favorabil pentru această specie; 3. Controlul păşunatului. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Paracaloptenus caloptenoides la nivelul geoparcului Platoul Mehedinţi. Pelobates fuscus Broasca săpătoare brună Ecologie: Nu este o specie pretenţioasă în ce priveşte tipul de ecosistem, poate trăi în păduri, zone cu tufişuri, stepe sau regiuni de dune cu vegetaţie psamofilă. Aspecte comportamentale: Este o specie săpătoare. În perioada de reproducere stă în lacuri şi bălţi dar în afara scurtului sezon de reproducere, adulţii trăiesc pe uscat şi sunt activi noaptea. Exemplarele tinere pot fi observate în activitate ziua, atunci când timpul este ploios. Dacă este deranjată, glandele acestei specii produc o secreţie cu un miros respingător asemănător cu cel de usturoi, iar dacă se simte în continuare ameninţată, se umflă, devenind destul de tare şi scoate un sunet asemănător cu un miorlăit puternic. Nişa trofică: Mormoloci consuma detritus şi plante, în special alge. Adulţii mănâncă nevertebrate: melci, insecte, râme. Nişă spaţială: Trăieşte în regiuni cu soluri afânate, argiloase, nisipoase, de loess, care au în apropiere lacuri sau bălţi. Modelare nişă ecologică: Habitate mozaicate, variate, având în proximitate zone umede permanente sau temporare. Estimare populaţională: În România specia este răspândită în toate regiunile de câmpie şi deal ale ţării, până la 500 m altitudine. Pelobates fuscus prezintă o distribuţie vastă, dar neuniformă pe teritoriul ţării noastre. Efectivul în ţară probabil este estimat la sute de mii de exemplare. Ameninţări: Adeseori specia se întâlneşte în zone cultivate, ceea ce duce la expunerea acesteia la o serie întreagă de riscuri. Un alt factor de risc important este reprezentat de fragmentarea habitatului. Poluarea bălţilor şi lacurilor conduce de asemenea la un impact major asupra populaţiilor. Categorii de impact: 100, 101, 110, 140, 180, 213, 241, 421, 422, 623, 701, 703, 800, 810, 920. Definirea condiţiilor favorabile: Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minim 480 ouă/pontă/adult/an. – structura pe vârste: Condiţii de habitat: - menţinerea habitatelor favorabile. – prezenţa unor surse de apă chiar şi temporare. – Resurse trofice: – populaţii suficient de mari de alge pentru larve şi de nevertebrate melci, insecte, râme pentru adulţi. Disturbare tolerată: - minimală în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: - Reducerea poluării agricole, industriale sau menajere zonelor umede. – Sunt necesare măsuri pentru reducerea agriculturii intensive, fiindcă aceasta reduce şi fragmentează habitatele prielnice speciei. – Realizarea unor campanii de informare şi conştientizare pentru localnici dar şi pentru turişti. Propuneri concrete; 1. Declararea unor perioade de linişte în perioada de reproducere, martie-aprilie în proximitatea zonelor de reproducere, perioadă în care se vor interzice orice fel de activităţi; 2. Campanii de informare şi conştientizare a populaţiilor locale; 3. Combaterea poluării apelor şi a solului; 4. Interzicerea drenării lacurilor şi bălţilor; 5. Interzicerea accesului cu vehicule motorizate în habitatele utilizate de această specie. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Pelobates fucus la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Phoenicurus phoenicurus Codroşul de grădină Cod EUNIS: A274 Este o specie cu răspândire Palearctică. Ecologie: Codroşul de grădină apare într-o varietate mare de habitate: păduri, luminişuri, liziere, parcuri, grădini. Aspecte comportamentale: În habitatele favorabile specia se face remarcată de cântecul masculilor ce are rolul de a demarca teritoriul ocupat. Nişa trofică: Specie insectivoră, însă se hrăneşte şi cu broaşte, sau chiar mici rozătoare. Nişă spaţială: Păduri de foioase, până în etajul pădurilor de amestec, grădini, zone rurale. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice a speciei apare la nivelul lizierelor forestiere, a livezilor şi grădinilor, tufărişuri de la marginea drumurilor. Ameninţări: Categorii de impact: 110, 120, 151, 164, 165, 166, 167, 501, 400, 401, 410, 421, 490, 243, 700, 701, 702, 703, 710. Perioada de maximă sensibilitate pentru specie se înregistrează în principal în perioada de cuibărire mai-august, dar şi în perioada de pasaj august-septembrie, când indivizii trebuie să se hrănească mai mult pentru a avea rezervele necesarea zborurilor de migraţie. Definirea condiţiilor favorabile: La nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, se estimează un potenţial de favorabilitate pentru 300 de perechi cuibăritoare. Abundenţă relativă: minim 100 de perechi cuibăritoare, ca prezenţă stabilă în zona de vest a Geoparcului Platoul Mehedinţi. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minima pentru o pereche este de 2 juvenili/subadulţi/an, medie de 3 juvenili/subadulţi/an şi maximă de 5 juvenili/subadulţi/an. – structura pe vârste: înaintea perioadei de reproducere 0 % juvenili şi subadulţi, după perioada de reproducere 60 % juvenili şi subadulţi. Condiţii de habitat: - păstrarea lizierelor din proximitatea cursurilor de ape şi a zonelor ripariene. – evitarea utilizării insecticidelor şi pesticidelor, menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării, reglementarea activităţilor antropice generale, eliminarea poluării şi supraexploatării resurselor naturale. Resurse trofice: - diversitate de nevertebrate prin menţinerea unei diversităţi de habitat păduri cu subarboret bogat. Disturbare tolerată: - medie în habitatele favorabile în perioada de reproducere. Măsuri de conservare: 1. Limitarea şi interzicerea utilizării insecticidelor în interiorul parcului, cu precădere în zonele cu densitatea ridicată a acestei specii; 2. Menţinerea aspectului etajat al pădurilor; 3. Eliminarea pisicilor ferale. 4. Interzicerea incendierii vegetaţiei verzi sau uscate în orice perioadă a anului; 5. Acţiuni de informare, conştientizare şi educare a populaţiei locale; 6. Interzicerea/limitarea exploatărilor forestiere; 7. Promovarea regenerări naturale a pădurii; 8. Protejarea stratului arbustiv din interiorul pădurilor. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Phoenicurus phoenicurus la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Picus canus Ghionoaia sură Cod SPA: A234 Ecologie: Ghionoaia sură este o specie sedentară, cu un statut de conservare nefavorabil, fiind inclusă în categoria SPEC 3 Species of European Concern: declin BirdLife Internaţional, 2004. Picus canus Gmelin, 1788 este o specie de interes comunitar, fiind inclusă pe anexa I a Directivei Păsări necesitând Măsuri de conservare: specială privind habitatul, precum şi evaluare şi monitorizare. De asemenea, este inclusă în Anexa 3 a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare - specii de plante şi de animale a căror conservare necesită desemnarea ariilor speciale de conservare şi a ariilor de protecţie specială avifaunistică. Ca toate speciile de ciocănitori este considerată indicator al stării de conservare al habitatelor forestiere. Numele de gen provine din mitologia latină unde Picus, regele lui Latium ulterior Roma, s-a căsătorit cu frumoasa nimfă şi cântăreaţă Canens. Pentru că a respins afecţiunea vrăjitoarei Circe, plină de ură, aceasta l-a transformat pe rege în ciocănitoare. Numele de specie provine din cuvântul latin canus - gri pal. Aspecte comportamentale: De mărime medie este cu circa 20% mai mică decât ghionoaia verde. Lungimea corpului este de 27-30 cm şi are o greutate de 110-140 g. Anvergura aripilor este de circa 38-40 cm. Adulţii au înfăţişare apropiată, însă masculul are ca semn distinctiv o pată roşie pe frunte. Penajul este verde măsliniu, iar capul gri-verzui deschis. Este o specie prezentă în cea mai mare parte a continentului european. Cuibăreşte în scorburi cu diametrul mediu de 5,7 cm şi reuşeşte să domine în competiţia cu alte specii de păsări în special cântătoare pentru ocuparea scorburilor existente. Este foarte timidă şi ascunsă în cea mai mare parte a anului, însă devine foarte activă în timpul sezonului de împerechere. Îşi apără agresiv teritoriile cu resurse bogate de furnici şi cu multe excavaţii folosite ca teritorii de odihnă sau cuibărit. Teritoriul de cuibărit este de circa 50-100 ha şi este mai mic decât cel folosit iarna pentru hrănire. Masculii rivali se urmăresc în zbor. Zonele mai periferice ale teritoriului sunt revendicate doar prin cântec şi baterea darabanei, fără a fi apărate activ. Bate darabana mai frecvent decât ghionoaia verde, iar ciocăniturile 20-40 pe secundă sunt bruşte şi durează circa 1-2 secunde. Doar ciocănitorile bat darabana şi este o formă de comunicare prin care îşi anunţă prezenţa şi îşi revendică teritoriul. Ambii parteneri contribuie la realizarea scorburii ce va fi folosită pentru cuibărit. Cele mai multe perechi folosesc o nouă cavitate de cuibărit în fiecare an, de obicei plasată în apropierea celei folosite în anul anterior. În timpul ritualului de împerechere masculul hrăneşte femela. Este o specie sedentară. Longevitatea cunoscută este de 5 ani şi cinci luni. Femela depune în mod obişnuit 5-7 ouă în lunile aprilie şi mai, cu o dimensiune medie de 27,6 x 21,2 mm şi o greutate medie de 7 g. Incubaţia durează în jur de 15-17 zile şi este asigurată de către ambii părinţi. Puii sunt îngrijiţi de ambii părinţi şi devin zburători după 24-28 de zile. Nişă trofică: Se hrăneşte cu furnici şi larvele acestora de sub scoarţa copacilor. Uneori culege furnici şi alte insecte de pe sol. Nişă spaţială: Ghionoaia sură este caracteristică zonelor împădurite cu foioase şi de amestec cu altitudini de până la 600 m şi pădurilor din preajma râurilor şi lacurilor. Modelare nişă ecologică: Păduri de amestec şi foioase. Estimare populaţională: Populaţia europeană este relativ mare, cuprinsă între 180.000 - 320.000 de perechi. A înregistrat un declin moderat în perioada 1970-1990. Deşi în perioada 1990-2000 a manifestat o anume stabilitate sau chiar o tendinţă crescătoare, declinul anterior nu a fost încă recuperat. În România se estimează prezenţa a 45.000-60,000 de perechi şi numai Rusia deţine o populaţie mai mare. În Geoparc se estimează o populaţie de peste 150 perechi. Ameninţări: Degradarea habitatelor şi reducerea locurilor de cuibărit prin eliminarea lemnului mort pe picior din păduri şi a copacilor scorburoşi reprezintă principalele pericole pentru specie. Un management prietenos al pădurilor pentru speciile caracteristice acestui tip de habitat este necesar şi urgent. Măsuri de conservare: Obiectivele măsurilor de conservare trebuie orientate spre întărirea populaţiilor locale identificate şi în direcţia recolonizării unor noi areale. Propuneri concrete: Acolo unde specia va fi semnalată se impune: 1. Cartarea zonelor de favorabilitate potenţială; 2. Identificarea şi cartarea cu mare precizie a distribuţiei şi atributelor populaţionale a acestei specii; 3. Demararea unui program experimental de protecţie, adaptat condiţiilor staţionale; 4. Adaptarea managementului forestier în scopul replicării condiţiilor de habitat şi la nivelul unor zone învecinate; 5. Evitarea extragerii lemnului mort şi a arborilor bătrâni. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Picus canus la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Picus viridis Ghionoaie verde Cod EUNIS: A235 Este specie sedentară, comuna în pădurile cu frunze căzătoare dar şi în regiuni deschise cu copaci izolaţi sau pâlcuri de arbori. Ecologie: Trăieşte cu precădere în pădurile cu frunze căzătoare însă este prezentă şi în zonele semideschise, în parcuri sau grădini. În general, în funcţie de altitudine, este întâlnit de la altitudini foarte joasă până la 2000-2100 m. Aspecte comportamentale: Specia este monogamă, perechea se păstrează pe parcursul mai multor sezoane de reproducere sau chiar toată viaţa, cuibăreşte solitar. Sperioasă şi precaută, zboară ondulatoriu, cu etape lungi şi zgomot puternic de aripi. Poate fi observată adeseori pe sol hrănindu-se în muşuroaiele de furnici. Primăvara şi toamna este zgomotoasă prin darabana sau prin cântecul său puternic. Cuibăresc în perechi solitare. Îşi depun ponta în galerii vechi, săpate de ambii parteneri în lemn la 1-5 m înălţime, în principal refolosesc galeriile sau le ocupă pe cele săpate de Dryocopus martius. Ponta care variază între 4-9 ouă în general 5-7 este depusă în perioada aprilie-iunie. Puii nidicoli eclozează după 11-13 zile, sunt capabili să zboare după 23-27 zile, sunt hrăniţi de ambii părinţi încă 3-7 zile după ce au părăsit cuibul. Aceştia devin capabili de reproducere în primăvara anului următor. Nişa trofică: Specie insectivoră, se hrăneşte în principal cu larve de furnici. Ciocul său nu foarte puternic îi permite să caute larve de insecte doar în lemnele de esenţe moi, un avantaj îl constituie limba sa de până la 10 cm şi saliva lipicioasă ce o ajută să ajungă la larvele de insecte din muşuroaiele de furnici sau din trunchiul copacilor. Se hrăneşte în principal cu larve de formicidae. Nişă spaţială: Specia se regăseşte în habitatele închise şi semideschise din zonele colinare până la altitudini mai mari, acolo unde habitatul lor tipic păduri de amestec este prezent. O pereche solitară apără un teritoriu relativ circular situat în jurul cuibului şi având o suprafaţă de aproximativ 2,3-5,3 kmp, densitatea medie fiind de 2-3 perechi/16 kmp. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice a speciei apare la nivelul habitatelor din zonele joase şi înalte ale Geoparcului Mehedinţi, în special în cadrul pădurilor de amestec şi în imediata apropiere a acestora. Estimare populaţională: Estimările pentru populaţia naţională se cifrează între 20.000 şi 40.000 de perechi Munteanu, 2002. Din datele şi observaţiile existente, specia este una cuibăritoare în sit, fiind frecventă şi având o populaţie estimată la 150 de perechi. Ameninţări: Este o specie insectivoră asociată pădurilor de amestec şi zonelor antropice, din această perspectivă factorii limitativi sunt cei care ţin de managementul forestier. Categorii de impact: 110, 151, 165, 164, 167, 400, 401, 403, 710. Perioada de maximă sensibilitate pentru specie se înregistrează în principal în perioada de cuibărire aprilie-iulie. Definirea condiţiilor favorabile: La nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, se estimează un potenţial de favorabilitate pentru 250 de perechi cuibăritoare. Abundenţă relativă: minim 200 de perechi cuibăritoare, ca prezenţă stabilă la nivelul întregului Geoparc Platoul Mehedinţi, cu abundenţă ridicată în zonele mai înalte şi periurbane şi acolo unde sunt prezente pădurile de amestec şi livezile. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minima pentru o pereche este de 2 juvenili/subadulţi/an, medie de 3juvenili/subadulţi/an şi maximă de 5 juvenili/subaduţi/an. – structura pe vârste: înaintea perioadei de reproducere 0 % juvenili şi subadulţi, după perioada de reproducere 60 % juvenili şi subadulţi. Condiţii de habitat: - păduri de amestec, preferă lemnul de esenţă moale dar şi se hrănesc şi în zonele deschise şi semideschize, periurbane. Resurse trofice: - specie insectivoră consumă larve de furnici şi alte insecte. Disturbare tolerată: - medie în habitatele favorabile în perioada de reproducere. Măsuri de conservare: La nivelul teritoriului acestei specii este vitală menţinerea unor păduri de amestec intercalate de zone semideschise pajişti cu arbori izolaţi. Măsurile de conservare pentru aceasta specie trebuie să cuprindă trei direcţii: protecţia efectivă, protecţia zonelor de cuibărire şi conservarea habitatelor favorabile din care aceasta îşi procură hrana. Propuneri concrete: 1. Interzicerea/Limitarea exploatărilor forestiere; 2. Conservarea furnicarelor, în special a celor de Formica sp. 3. Promovarea regenerări naturale a pădurii; 4. Menţinerea în pădure a arborilor parţial uscaţi, bătrâni sau rupţi care prezintă cavităţi şi scorburi; menţinerea lemnului mort, în special a cioatelor şi trunchiurilor în stare de putrefacţie, ca medii favorabile pentru specii de formicidae Camponotus sp.; 5. Protejarea stratului ierbos prin interzicerea păşunatului în pădure; 6. Eliminarea utilizării insecticidelor; 7. Reglementarea/controlul strict al activităţilor turistice vetre de foc, crearea de noi poteci; 8. Limitarea construirii de noi drumuri forestiere; 9. Menţinerea tufărişurilor ce constituie coridoare verzi; 10. Interzicerea incendierii vegetaţiei verzi sau uscate în orice perioadă a anului; 11. Acţiuni de informare, conştientizare şi educare a populaţiei locale. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Picus viridis la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Podarcis muralis Şopârla de ziduri În România este răspândită în Dobrogea, mai ales zona sudică; sporadic în arcul carpatic, cu precădere în regiuni calcaroase: munţii Banatului, Apuseni, Mehedinţi, N Olteniei, defileul Oltului, S masivului Făgăraş, Bucegi, Ciucaş, mai rar în Carpaţii Oritentali Tuşnad, Cheile Bicazului. Rar şi în Subcarpaţi Băicoi şi podişul Transilvaniei Cheile Turzii. Câteva populaţii izolate au apărut probabil aduse odată cu piatra, se regăsesc pe habitate antropogene în lungul Dunării cetatea Giurgiu, diguri cu piatră. Ecologie: Trăieşte, de obicei, în colonii printre grămezi de pietre, prin ziduri vechi şi stânci, pe marginile drumurilor şi liniilor ferate, în vii pe coastele pietroase expuse la soare. Este frecventă în văile cu grohotiş umed, dar expuse la soare. Aspecte comportamentale: Se hrăneşte cu diferite insecte, melci, omizi, păianjeni, râme, chiar şi fructe cărnoase salată, untişor; speciile care trăiesc la ţărmul mării se hrănesc cu crabi mici şi creveţi aruncaţi de valuri pe ţărm. Iernarea durează din noiembrie până în februarie-martie. Acuplarea are loc primăvara, femela depunând din aprilie până în iunie 3-9 ouă în găuri săpate pe un povârniş însorit. Puii apar prin august-septembrie, viguroşi şi foarte agili, hrănindu-se cu homoptere şi alte insecte minuscule; după 2 ani sunt capabili de reproducere. Trăieşte între 7 şi 10 ani. Este o specie oarecum gregară, formând colonii difuze. Nişa trofică: Se hrăneşte cu melci, omizi, păianjeni, râme, chiar şi fructe cărnoase salată, untişor. Nişă spaţială: Trăieşte pe coaste stâncoase, bolovănişuri, biotopuri pietroase, cu sau fără acoperire vegetală, uneori şi pe pante lutoase, peste tot în locuri însorite; uneori şi în biotopuri antropizate: poduri de piatră, ziduri, diguri de beton, grămezi de pietre. Modelare nişă ecologică: Versanţi însoriţi, cu vegetaţie mai rară. Estimare populaţională: Efectivul în România este probabil, de ordinul sutelor de mii. Ameninţări: Specia este afectată de poluare, distrugerea habitatelor terestre şi acvatice, despăduririle şi suprapăşunatul pot afecta în mod secundar, prin eroziune şi surpare. Categorii de impact: 102, 110, 140, 164, 170, 180, 240, 301, 331, 401, 421, 422, 502, 507, 623, 700, 803, 850, 920, 948, 962, 966, 972. Definirea condiţiilor favorabile: Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minim 2 ouă/pontă/adult/an. – structura pe vârste: Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării. – menţinerea unor zone de linişte, favorabile reproducţiei în perioada aprilie-mai sau mai-iunie în funcţie de altitudine şi temperatură. Resurse trofice: - populaţii suficient de mari de melci, omizi, păianjeni, râme, chiar şi fructe cărnoase salată, untişor. Disturbare tolerată: - minimală în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: Măsurile de conservare pentru această specie trebuie să cuprindă trei direcţii: protecţia efectivă, protecţia zonelor de reproducere şi conservarea habitatelor favorabile. Protecţia efectivă presupune aplicarea măsurilor legale de protecţie, alături de un program de informare şi educare a comunităţilor locale şi a turiştilor, direcţionat spre creşterea toleranţei faţă de această specie. Propuneri concrete: 1. Combaterea poluării apelor şi a solului; 2. Declararea unor perioade de linişte când specia este vulnerabilă, în perioada de reproducere iunie-iulie; 3. Interzicerea vechiculelor motorizate în habitatele utilizate de aceasta; 4. Interzicerea colectării speciei; 5. Interzicerea păşunatului în habitatele de reproducere a speciei; 6. Eliminarea câinilor şi pisicilor ferale din habitatele tipice speciei; 7. Acţiuni de informare şi educare; 8. Reglementarea atentă a activităţilor de exploatare a resurselor minerale cariere. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Podarcis muralis la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Prunelia modularis Brumăriţă de pădure Cod EUNIS: A266 Este o specie oaspete de vară, rareori prezentă şi iarna, întâlnită în pădurile cu subarboret des, mai ales în zona de munte. Ecologie: Pasăre întâlnită în păduri dese, în ceea ce priveşte altitudinea este prezentă de la 500 la 2500 m, însă în marea majoritate a cazurilor ocupă habitate între 1000-1700 m. Aspecte comportamentale: În timpul perioadei de reproducere specia este foarte teritorială, înafara acestui sezon poate să devină gregară. Este monogamă, însă femela poate adopta poliandria. Perechea se menţine pe parcursul unui sezon de reproducere, se formează primăvara sau uneori chiar în cartierul de iernare. Cuibăreşte în arbori şi arbuşti între 0.5-5 m deasupra solului. Ponta care variază între 5-10 ouă în general 5-6 este depusă din aprilie până cel târziu în iulie. Femela este singura care incubează ponta iar puii nidicoli eclozează după 12-13 zile şi sunt hrăniţi de ambii părinţi timp de 11-12 zile, după care mai sunt dependenţi de părinţi încă 2 săptămâni. Aceştia devin capabili de reproducere în primăvara anului următor. Nişa trofică: Specie insectivoră, se hrăneşte cu larve şi adulţi de nevertebrate lepidoptere, coleoptere şi arahnide mici pe care le prinde de pe sol, din coronamentul copacilor sau din zbor. În timpul iernii consumă seminţe. Nişă spaţială: Specia se regăseşte pădurile dese, cu subarboret bogat din zonele montane şi podişurile înalte. Prezenţa sa este mai evidentă în jnepenişuri. Densitatea perechilor clocitoare variază foarte mult în funcţie de areal şi habitat, în unele studii fiind observate între 200-600 de păsări adulte pe kmp. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice a speciei apare la nivelul habitatelor închise, pădurile de foioase din zonele înalte ale Geoparcului Platoul Mehedinţi. Estimare populaţională: Estimările pentru populaţia naţională se cifrează între 50.000 şi 100.000 de perechi Munteanu, 2002. Din datele şi observaţiile existente, specia este una cuibăritoare în sit, fiind frecventă şi având o populaţie estimată la 200-400 de perechi. Ameninţări: Este o specie insectivoră asociată pădurilor dese, din zonele înalte din această perspectivă factorii limitativi sunt cei care ţin de managementul forestier şi de folosirea insecticidelor şi a ierbicidelor. Categorii de impact: 110, 120, 151, 164, 165, 166, 167, 501, 400, 401, 410, 421, 490, 243, 700, 701, 702, 703, 710. Perioada de maximă sensibilitate pentru specie se înregistrează în principal în perioada de cuibărire aprilie-iulie, dar şi în perioada de pasaj august-septembrie, când indivizii trebuie să se hrănească mai mult pentru a avea rezervele necesarea zborurilor de migraţie. Definirea condiţiilor favorabile: La nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, se estimează un potenţial de favorabilitate pentru 200 de perechi cuibăritoare. Abundenţă relativă: minim 400 de perechi cuibăritoare, ca prezenţă stabilă în principal în zona de vest a Geoparcului Platoul Mehedinţi. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minima pentru o pereche este de 2 juvenili/subadulţi/an, medie de 3 juvenili/subadulţi/an şi maximă de 5 juvenili/subadulţi/an. – structura pe vârste: înaintea perioadei de reproducere 0 % juvenili şi subadulţi, după perioada de reproducere 60 % juvenili şi subadulţi. Condiţii de habitat: - păstrarea în pădure a arborilor bătrâni şi scorburoşi. – evitarea utilizării insecticidelor şi pesticidelor, menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării, reglementarea activităţilor antropice generale, eliminarea poluării şi supraexploatării resurselor naturale. Resurse trofice: - diversitate de nevertebrate prin menţinerea unei diversităţi de habitate păduri cu subarboret bogat. Disturbare tolerată: - medie în habitatele favorabile în perioada de reproducere. Măsuri de conservare: La nivelul teritoriului acestei specii este vitală menţinerea pădurilor cu subarboret bogat şi jnepenişuri. Astfel se impune menţinerea unor practici de management forestier care să permită prezenţa arborilor bătrâni sau morţi şi căzuţi în interiorul pădurii şi conservarea jnepenişurilor. Măsurile de conservare pentru această specie trebuie să cuprindă trei direcţii: protecţia efectivă, protecţia zonelor de cuibărire şi conservarea habitatelor favorabile din care aceasta îşi procură hrana. Propuneri concrete: 1. Limitarea şi interzicerea utilizării insecticidelor în interiorul parcului, cu precădere în zonele cu densitatea ridicată a acestei specii; 2. Menţinerea aspectului etajat al pădurilor; 3. Eliminarea pisicilor ferale. 4. Interzicerea incendierii vegetaţiei verzi sau uscate în orice perioadă a anului; 5. Acţiuni de informare, conştientizare şi educare a populaţiei locale; 6. Interzicerea/limitarea exploatărilor forestiere; 7. Interzicerea defrişării jnepenişurilor; 8. Promovarea regenerări naturale a pădurii; 9. Menţinerea în pădure a arborilor parţial uscaţi, bătrâni sau rupţi; 10. Protejarea stratului arbustiv din interiorul pădurilor. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Prunella modularis la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Rana dalmatina Broasca roşie de pădure Ecologie: Este o specie monotipică ce trăieşte în regiunile împădurite de şes şi deal, mai rar în regiunile cultivate. Aspecte comportamentale: Specie terestră cu indivizi foarte agili, capabili de sărituri lungi, uneori de peste 2 m, activă atât ziua cât şi noaptea. Se reproduce foarte devreme începând cu sfârşitul lui februarie până în aprilie. Uneori folosesc pentru reproducere bălţi temporare rezultate din topirea zăpezii, care seacă foarte repede, fără să mai permită metamorfoza larvelor. Deseori întreaga populaţie de adulţi se reproduce într-o singură baltă, realizând aglomerări de sute de indivizi. Hibernarea se face pe uscat în găuri. Nişa trofică: Se hrăneşte cu gastropode, oligochete, arahnide, cicade, diptere, himenotere. Nişă spaţială: Păduri de foioase, între 0 şi 900 m altitudine. Modelare nişă ecologică: Păduri umede, văi, zone de băltire. Estimare populaţională: În România specia este răspândită în cea mai mare parte a ţării, oriunde găseşte condiţii ecologice favorabile, între 0 şi 900 m altitudine. Efectivul în România este probabil ca populaţia să se cifreze la sute de mii de indivizi. Ameninţări: Specia este afectată de poluare, distrugerea habitatelor terestre şi acvatice, colectarea în mod ilegal. Categorii de impact: 110, 180, 213, 240, 241, 330, 401, 420, 421, 422, 502, 600, 623, 700, 701, 703, 740, 803, 810, 920, 966, 972. Definirea condiţiilor favorabile: Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: aproximativ 2000 ouă/pontă/adult/an. – structura pe vârste: Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării. – menţinerea unor zone de linişte, favorabile reproducţiei în perioada februarie-aprilie. Resurse trofice: - populaţii suficient de mari de gastropode, oligochete, arahnide, cicade, diptere, himenoptere. Disturbare tolerată: - minimală în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: Măsura necesară pentru conservarea speciei este stoparea despăduririlor şi reducerea poluării apelor interioare. Sunt necesare acţiunile de informare şi educare pentru a reduce colectarea şi comercializarea speciei. Reducerea fragmentării pădurilor de foioase prin construcţia şoselelor şi realizarea de ecoducte între zonele împădurite şi bălţile utilizate pentru reproducţie reprezintă o soluţie valoroasă pentru conservarea speciei. Propuneri concrete: 1. Combaterea poluării apelor interioare şi a solului; 2. Reducerea folosirii pesticidelor; 3. Declararea unor perioade de linişte când specia este vulnerabilă, în perioada de reproducere, februarie-aprilie, în special în zona cartierelor de reproducere; 4. Interzicerea vechiculelor motorizate în habitatele utilizate de specie; 5. Interzicerea colectării şi comercializării speciei; 6. Acţiuni de informare şi conştientizare pentru a reduce colectarea speciei în scop comercial; 7. Prevenirea fragmentării pădurilor de foioase şi realizarea de ecoducte; 8. Cartarea şi completarea coridoarelor utilizate pentru migraţiile de reproducere. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Rana datmatina la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Rana ridibunda Broasca verde de lac Ecologie: Este o specie politipică, răsăriteană şi aproape exclusiv acvatică. Trăieşte în lacuri, bălţi permanente sau temporare şi cursuri de apă. Numai exemplarele juvenile se îndepărtează până la 500-600 m de bazinele acvatice. Preferă lacurile mari şi adânci, sensibilă la scăderea concentraţiei de oxigen, astfel că în lacurile puţin adânci unde concentraţia de oxigen scade mult în timpul iernii, rata mortalităţii este foarte mare. Aspecte comportamentale: Reproducerea durează din martie până în mai. Amplexul este axilar, ponta se depune în una sau mai multe grămezi care cad la fundul apei. Exemplarele tinere hibernează pe uscat, în găuri, iar adulţii în apă sau în mâlul de pe fundul apei. Este foarte zgomotoasă, masculii orăcăind în tot timpul anului, atât ziua cât şi noaptea, nu numai în perioada de reproducere. Specie gregară, ziua urcă frecvent pe mal, sărind în apă la cel mai mic semn de pericol. Uneori se îndepărtează mult de apă, deplasându-se pe uscat după hrană. Juvenilii stau mai mult pe uscat sau în zona litorală. Canibalismul este destul de frecvent. Nişa trofică: Se hrăneşte cu insecte zburătoare dar atacă şi puietul de peşte, ocazional vânează broaşte mai mici, rozătoare mici. Nişă spaţială: Trăieşte numai în imediata vecinătate a apei, preferând bălţi sau lacuri permanente şi adânci. Este frecvent întâlnită şi pe malul apelor curgătoare mari. Estimare populaţională: În România este prezentă pretutindeni în zonele de şes, devenind mai rară în zona de deal, nu urcă la altitudini mai mari de 600 m. Efectivul în România este probabil, de sute de mii. Ameninţări: Specia este afectată de drenări, poluare, distrugerea habitatelor terestre şi acvatice, colectarea în mod ilegal; Categorii de impact: 110, 180, 213, 240, 241, 330, 401, 420, 421, 422, 502, 600, 623, 700, 701, 703, 740, 803, 810, 920, 966, 972; Definirea condiţiilor favorabile Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: maxim 10.000 ouă/pontă/adult/an. – structura pe vârste: Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării. – menţinerea unor zone de linişte, favorabile reproducţiei în perioada martie-mai. Resurse trofice: - populaţii suficient de mari de insecte, puiet de peşti. Disturbare tolerată: - minimală în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: Un număr mare de indivizi sunt călcaţi anual pe şosele, aşadar măsuri privind modul de construcţie a şoselelor sunt necesare. Este necesar informarea localnicilor şi turiştilor pentru a reduce colectarea speciei în scop comercial. Reducerea poluării apelor şi a solului. Propuneri concrete: 1. Combaterea poluării apelor şi a solului; 2. Combaterea despăduririlor; 3. Interzicerea vechiculelor motorizate în habitatele frecventate de această specie; 4. Interzicerea colectării speciei; 5. Interzicerea drenării lacurilor şi bălţilor; 6. Crearea de canale de trecere sub drumurile învecinate cu habitatele speciei; (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Rana ridibunda la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Rana temporaria Broasca roşie de munte Ecologie: Dintre amfibienii României, este specia care urcă la cele mai mari altitudini, de asemenea este prima broască ce-şi depune ponta, de obicei încă în luna martie, iar în aprilie-mai părăseşte apa, trecând pe uscat, prin păduri, fâneţe. Este o specie dependentă de un grad ridicat de umiditate şi este foarte rezistentă la temperaturi scăzute. Aspecte comportamentale: Este crescupulară-nocturnă, ziua fiind activă doar în timpul sau după ploaie. Se reproduce în lacuri, bălţi, mlaştini.; poate ierna în apă sau pe uscat. Indivizii pot începe migraţia de primăvară chiar pe zăpadă iar reproducerea poate avea loc înainte de topirea completă a crustei de gheaţă. Ziua stă ascunsă sub butuci, pietre, în locuri umede. Nişa trofică: Se hrăneşte cu viermi, moluşte, artropode. Nişă spaţială: Trăieşte în păduri de foioase şi conifere, păşuni umede, pajişti alpine, fâneţe. Modelare nişă ecologică: Păduri umede, văi, zone de băltire. Estimare populaţională: În România specia este răspândită în tot arcul carpatic, în Subcarpaţi şi sporadic şi în podişul Transilvaniei, între 200 şi 2000 m altitudine. În România efectivul este, probabil, de sute de mii de indivizi. Ameninţări: Specia este afectată de drenări, poluare, distrugerea habitatelor terestre şi acvatice, colectarea în mod ilegal, păşunatul intensiv. Categorii de impact: 110, 180, 213, 240, 241, 401, 420, 421, 422, 502, 600, 623, 700, 701, 703, 740, 803, 810, 920, 966. Definirea condiţiilor favorabile: Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minim 1200 ouă/pontă/adult/an. – structura pe vârste: Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentări. – menţinerea unor zone de linişte, favorabile reproducţiei în perioada martie-aprilie sau mai. Resurse trofice: - populaţii suficient de mari de insecte, melci mici şi viermi. Disturbare tolerată: - minimală în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: Este necesară stoparea despăduririlor şi poluarea apelor interioare. Măsuri pentru oprirea drenării bălţilor. Prevenire suprapăşunatului în habitatele tipice speciei, această activitate distruge vegetaţia care oferă adăpost, iar numărul mare de câini ciobăneşti are impact negativ asupra speciei. Informarea populaţiei locale şi a turiştilor este necesară pentru a reduce colectarea speciei în scop comercial "pui de baltă". Aplicarea de îngrăşăminte şi pesticide de orice fel afectează specia, aşadar măsurile privind diminuarea acestei ameninţări se impun. Propuneri concrete: 1. Combaterea poluării apelor interioare şi a solului; 2. Reducerea folosirii pesticidelor; 3. Declararea unor perioade de linişte când specia este vulnerabilă, în perioada de reproducere, februarie-aprilie, în special în zona cartierelor de reproducere; 4. Interzicerea vechiculelor motorizate în habitatele utilizate de specie; 5. Interzicerea colectării şi comercializării speciei; 6. Acţiuni de informare şi conştientizare pentru a reduce colectarea speciei în scop comercial; 7. Prevenirea fragmentării pădurilor de foioase şi realizarea de ecoducte; 8. Cartarea şi completarea coridoarelor utilizate pentru migraţiile de reproducere. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Rana temporarie la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Rhinolophus blasii Liliacul cu potcoavă a lui Blasius Cod SCI: 1306 Ecologie: Adăposturile preferate sunt reprezentate de cavernamente, preferând astfel zonele carstice. Din anii '70 există semnalări ale unor colonii din clădiri. Preferă mozaicuri de habitate cu păduri de foioase, zone semi-împădurite sau deschise cu arbori răzleţi, garduri vii. Are un zbor destul de agil, vânează la înălţime mică 0,5-5 m, aproape de sol sau vegetaţie. Aspecte comportamentale: Formează colonii de maternitate de 30-500 indivizi. Numeroşi masculi adulţi apar în adăposturile de maternitate, în grupuri dense. Înainte de naştere masculii şi femelele care nu se reproduc pot constitui până la o treime din indivizii din adăposturile de maternitate. Formează grupuri dense pe tot parcursul verii, însă în timpul iernii rămân separate unele de altele. În colonii, apare de obicei, în grupuri mixte, fiind mai rare grupările monospecifice. Începe să vâneze odată cu venirea nopţii; zborul este lent, acrobatic, efectuat la joasă înălţime ~ 6 m; vânează în zone semi-împădurite sau împădurite, cu arbori izolaţi, garduri vii, pe lângă faleze; cartierele de hrănire sunt în general la 2 km în jurul adăpostului; poate localiza prada la pândă; cel puţin activ pe timp ploios sau cu vânt puternic. Nişa trofică: Este o specie exclusiv insectivoră, ce consumă în special lepidoptere şi coleoptere. Nişă spaţială: Specie predominant troglofilă, populează zone calde, de carst, împădurite. Poate utiliza atât vara cât şi iarna atât adăposturi naturale cât şi artificiale, acceptând uşor şi căsuţe de păsărele. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice ale speciei sunt în special peşteri sau poduri de clădiri mari şi compartimentate în care pot pătrunde în zbor. Estimare populaţională: În România este prezentă numai în Sud-Vestul ţării, fiind semnalată până în prezent din Banat şi Oltenia. După "Cartea Roşie a Vertebratelor din România" efectivul estimat 1a circa 2.500 indivizi. Ameninţări: Specie ameninţată doar de factori antropici şi dezastre naturale. Categorii de impact: 110, 164, 241, 330, 331, 332, 340, 390, 421, 422, 501, 530, 604, 624, 710, 962,972. Definirea condiţiilor favorabile: Abundenţă relativă: colonii de minim 30 indivizi/habitat. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: 1 juvenil/an. – structura pe vârste: maxima: necunoscută. Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării, reglementarea activităţilor pastorale. – menţinerea unor zone de linişte, favorabile reproducţiei în perioada iunie-august. Resurse trofice: - populaţii suficient de mari de coleoptere şi lepidoptere. Disturbare tolerată: - minimală în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: Protecţia coloniilor din peşteri pe timp de vară şi de iarnă. Conservarea peisajelor semideschise şi abandonarea utilizării pesticidelor în agricultură. Este nevoie urgentă de conservarea zonelor cu un peisaj cultural mozaical în jurul zonelor cunoscute ca fiind frecventate de specie. Păstrarea activităţilor agricole în forma tradiţională şi evitarea intensificării agriculturii rămâne o soluţie favorabilă pentru menţinerea acestei specii. Propuneri concrete: 1. Dezvoltarea unui program activ îndreptat spre creşterea toleranţei populaţiei locale faţă de această specie prin educare şi conştientizare; 2. Instalarea de panouri informative şi plasarea semnelor de avertizare în faţa peşterilor; 3. Modificarea traseelor astfel încât deranjul speciei să fie minimizat; 4. Modificarea condiţiilor de iluminare a peşterilor cu scop turistic; 5. Intrarea în peşteri de către turişti în grupuri de maxim 5 persoane; 6. Interzicerea fotografierii în peşterile cu colonii de hibernare sau de maternitate; 7. În peşterile cu colonii dense sau importante de lilieci, instalarea grilajului la intrarea în peşteră. 8. Controlul permanent asupra folosirii pesticidelor în cartierele de hrănire. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Rhinolophus blasii la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Rhinolophus euryale Liliacul mediteranean cu potcoavă Cod SCI: 1305 Ecologie: Arată o legătură strânsă cu regiunile carstice. Adăposturile de vară sunt reprezentate în primul rând de peşteri, dar în zonele nordice ale arealului de răspândire poate fi găsită şi în podurile clădirilor. Hibernează în peşteri şi galerii de mină, unde poate forma colonii de mii de exemplare. Are un zbor foarte agil, vânează în primul rând în păduri de foioase, păduri situate în apropierea suprafeţelor de apă, peste plantaţii, tufărişuri, evitând habitatele deschise. Poate fi observat vânând atât aproape de sol, cât şi la marginea pădurilor sau în coronament la înălţimi de peste 20 m. Aspecte comportamentale: Femelele sunt mature sexual în al doilea an de viaţă. Copulaţia începe spre sfârşitul lui iulie şi poate continua şi în timpul iernii. După o perioadă de gestaţie de 50-60 de zile, femelele nasc câte un singur pui care devine independent pe la mijlocul lui august. Naşterile se desfăşoară în timp, astfel că, atunci când primii pui zboară există încă femele gestante. Colonii de maternitate în clădiri cuprind 20-300 de indivizi, în peşteri până la 1000 de indivizi. Coloniile de creşă mari sunt rare. Vara se formează grupuri dense şi indivizii atârnă împreună cu celelalte specii de lilieci de dimensiuni medii şi mari. Frecvent în timpul iernii se formează grupuri foarte dense, în care această specie de multe ori domină. În habitate specia este foarte sensibilă la perturbaţii; clusterele dense se dizolvă imediat după perturbaţie şi indivizii zboară în jurul habitatului. Nişa trofică: Este o specie exclusiv insectivoră, ce constă cu particularitate în coleoptere cu elitrele tari. Nişă spaţială: Specie predominant troglofilă, populează regiuni grotifere şi împădurite, de preferinţă călcare grotifere din vecinătatea apelor; a fost găsită până la 1000 m altitudine. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice ale speciei sunt în special peşteri calcaroase din vecinătatea apelor. Estimare populaţională: În România date referitoare la prezenţa speciei există din Sud-Vestul ţării şi din Transilvania. Mehely şi Paszlawszky au citat şapte localităţi, între care peştera Igriţa - Cluj era punctul cel mai nordic. Mehely a mai notat Peştera Ungurului Băile Herculane, Plavişeviţa Orşova, Peştera Gaura cu Peştera Coronini Moldova Nouă Dumitrescu şi colab. Au precizat că au identificat specia "din reg. Oltenia, Banat şi Hunedoara - de multe ori în colonii mixte cu Rihnolophus blasii". Între locurile de colectare au menţionat Peştera Furdăului după Piatră, satul Boiu de Sud - Ilia şi Peştera din Cheile Ampoiţei Alba. După "Cartea Roşie a Vertebratelor din România" efectivul este de circa 1500-2000 indivizi. Ameninţări: Specie ameninţată doar de factori antropici şi dezastre naturale. Categorii de impact: 110, 164, 241, 330, 331, 332, 340, 390, 421, 422, 501, 530, 604, 624, 710, 962, 972. Definirea condiţiilor favorabile: Abundenţă relativă: colonii de minim 20 indivizi/habitat. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: 1 juvenil/an. – structura pe vârste: maxima: necunoscută. Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării, reglementarea activităţilor pastorale. – menţinerea unor zone de linişte, favorabile reproducţiei în perioada iunie-august. Resurse trofice: - populaţii suficient de mari de coleoptere şi orice tip de insecte. Disturbare tolerată: - minimală în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: Protecţia coloniilor din peşteri şi un control strict de acces, fără autorizaţii pentru turism comercial în peşterile folosite ca habitate. Conservarea coridoarelor de garduri vii şi a liniilor de arbori între adăposturi şi habitate forestiere. Prevenirea efectelor de fragmentare dintre habitatele separate. Conservarea pădurilor din lemn masiv semi-naturale, în apropierea adăposturilor. Prevenirea reducerii semnificative a densităţii prăzii prin interzicerea utilizării pesticidelor în păduri şi păduri riverane şi prevenirea atragerii efectelor de iluminat. Propuneri concrete: 1. Dezvoltarea unui program activ îndreptat spre creşterea toleranţei populaţiei locale faţă de această specie prin educare şi conştientizare; 2. Instalarea de panouri informative şi plasarea semnelor de avertizare în faţa peşterilor; 3. În peşterile cu colonii dense sau importante de lilieci, instalarea grilajului la intrarea în peşteră; 4. Controlul permanent asupra folosirii pesticidelor în zonele de vânătoare a speciei. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Rhinolophus euryale la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Rhinolophus ferrumequinum Liliaculmarecu potcoavă Cod SCI: 1304 Ecologie: Vara se adăposteşte în peşteri, mine părăsite sau clădiri; hibernează în primul rând în adăposturi subterane, în general la temperaturi de peste 7°C. Poate forma colonii de peste o mie de exemplare, uneori împreună cu alte specii. Vânează în păduri de foioase, sau peste păşuni, livezi, garduri vii, tufărişuri. Zborul este lent, în general vânează la înălţimi joase, aproape de sol sau de vegetaţie. Aspecte comportamentale: Femelele ating maturitatea sexuală după 3-4 ani. Copulaţia are loc din toamnă până în primăvară, în perioada dintre mijlocul lui iunie sfârşitul lui iulie femelele nasc câte un pui care devine independent după 3-4 săptămâni. Coloniile de maternitate, de obicei, cuprind 20-200 în partea de nord a distribuţiei sale, în partea de sud până la 1000 de indivizi. De obicei, grupuri dense sunt formate, dar indivizii se răspândesc la temperaturi ridicate. Noaptea tinerii sunt uneori separaţi într-o "creşă". În timpul iernii, grupuri de 30-500 de indivizi sunt formate, de multe ori amestecate cu alte specii. Unii indivizi hibernare individual. Este un vânător solitar, care nu se îndepărtează de un ecoton împădurit; începe să vâneze odată cu lăsarea nopţii cu un zbor lent, la o înălţime joasă 0,30-3 m, în zone deschise semiîmpădurite, de-a lungul falezelor şi lizierelor păşunate de ovine şi bovine, în ripisilve sau în grădini, aflate câteodată la distanţe mari de adăpostul diurn > 10 km; reperează insectele din locul unde sunt aşezaţi, apoi le capturează, inclusiv de pe sol; zboară puţin pe timp rece, vântos sau ploios. În perioada sfârşit de decembrie sfârşit de februarie, liliacul se află în hipotermie profundă; nu mănâncă şi intestinul este obturat de un buşon rectal. Nişa trofică: Este o specie exclusiv insectivoră, ce constă cu particularitate în insecte mari ce aparţin în principal lepidopterelor şi coleopterelor Scarabaeidae coprofage sau fitofage. Nişă spaţială: Specie predominant troglofilă, populează regiuni calde, semiîmpădurite, de preferinţă călcare, până la 800 m altitudine rar până la 2000 m. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice ale speciei sunt în special peşteri calcaroase care au proprietăţi termice favorabile cu ape stagnante şi curgătoare. Estimare populaţională: În România date referitoare la prezenţa speciei există din Nord-Vestul, Vestul şi Sud-Vestul ţării şi din Dobrogea. După "Cartea Roşie a Vertebratelor din România" efectivul este sub 14.000 de exemplare. Ameninţări: Specie ameninţată doar de factori antropici şi dezastre naturale. Categorii de impact: 110, 164, 241, 330, 331, 332, 340, 390, 421, 422, 501, 530, 604, 624, 710, 962, 972. Definirea condiţiilor favorabile: Abundenţă relativă: colonii de minim 20 indivizi/habitat. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: 1 juvenil/an. – vârste: maximă: 30,5 ani, medie: 3-4 ani. Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării, reglementarea activităţilor pastorale. – menţinerea unor zone de linişte, favorabile reproducţiei în perioada iunie-august Resurse trofice: - populaţii suficient de mari de coleoptere şi lepidoptere. Disturbare tolerată: - minimală în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: Pentru conservarea speciei sunt necesare eforturi. O reducere drastică a pădurilor interconectate şi a păşunilor extinse, împreună cu pierderea habitatelor pe scară largă, este de aşteptat. Transformarea pădurilor de luncă şi de stejari pentru teren arabil sau plantaţii reprezintă în mod similar o ameninţare majoră. Toate peşterile mai mari ar trebui să fie plasate în mod eficient sub protecţie. Habitatele separate nu trebuie izolate unele de altele; Efectele de fragmentare de noi aşezări umane, zone industriale şi construcţii de drumuri ar trebui evitate. Propuneri concrete: 1. Dezvoltarea unui program activ îndreptat spre creşterea toleranţei populaţiei locale faţă de această specie prin educare şi conştientizare; 2. Instalarea de panouri informative şi plasarea semnelor de avertizare în faţa peşterilor; 3. Modificarea traseelor turistice într-un mod favorabil speciei; 4. Modificarea condiţiilor de iluminare a peşterilor cu scop turistic; 5. Intrarea în peşteri de către turişti în grupuri de maxim 5 persoane; 6. Interzicerea fotografierii în peşterile cu colonii de hibernare sau de maternitate; 7. În peşterile cu colonii dense sau importante de lilieci, instalarea grilajului la intrarea în peşteră. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Rhinolophus ferrumequinum la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Rhinolophus hipposideros Liliacul mic cu potcoavă Cod SCI: 1303 Ecologie: Specie des întâlnită în peşteri, dar de obicei un număr mic de exemplare. Coloniile de reproducere pot fi găsite şi în podurile clădirilor. De obicei formează colonii mici, nu rar pot fi observate şi femele gestante izolate. Vânează de obicei la înălţime mică sau medie în păduri de foioase sau mixte mature şi la marginea acestora. Zborul este foarte agil, vânează în general aproape de vegetaţie, chiar şi în coronament dens. Aspecte comportamentale: Femelele ajung la maturitatea sexuală la 1-2 ani. Copulaţia are loc toamna şi continuă chiar şi în adăposturile de iarnă. Între mijlocul lui iunie începutul lui iulie, după o perioadă de gestaţie de 60 zile, femelele nasc câte doi pui care devin independenţi după 6-7 săptămâni. Coloniile de maternitate cuprind 10-200 de femele; există, de asemenea, unele colonii cu până la 800 de femele. În habitatele de maternitate proporţia de masculi se poate ridica la o cincime din indivizi dar de multe ori grupurile sunt exclusiv de femele. Indivizii unei colonii de pepinieră atârnă separat de acoperiş, doar cu temperaturi scăzute, şi în ultimele etape ale sarcinii formează colonii dense. Ele au dezvoltat puternic comportamentul social, între mame şi adolescenţi există scene extinse de felicitări ce au loc ca urmare a revenirii de la vânătoare. Indivizii tineri, uneori, efectuează pregătire de zbor în timp ce stau agăţaţi pe mamă. În adăposturile de iarnă indivizii stau separat, la o distanţă de 20-30 cm. Există doar câteva adăposturi de iarnă cu peste 100 de indivizi, începe să vâneze la puţin timp după apusul soarelui; are un zbor rapid, cu bătăi de aripi audibile şi vânează la mică înălţime până la 5 m; este o specie hemisinantropă. Nişa trofică: Este o specie exclusiv insectivoră, ce constă cu particularitate în diptere nematocere nocturne şi ciclorafe diurne şi în lepidoptere. Nişă spaţială: Specie predominant troglofilă, se întâlneşte la câmpie şi în regiunile calde, în special calcaroase, de la poalele munţilor şi la altitudini medii. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice ale speciei sunt în special peşteri calcaroase şi galerii de mine. Estimare populaţională: În România date referitoare la prezenţa speciei exista din Vestul şi Sud-Vestul ţării, din Dobrogea şi de-a lungul lanţului carpatic în zonele subcarpatice. După "Cartea Roşie a vertebratelor din România" efectivul populaţional este estimat la circa 10.000 de indivizi. Ameninţări: Specie ameninţată doar de factori antropici şi dezastre naturale. Categorii de impact: 110, 164, 241, 330, 331, 332, 340, 390, 421, 422, 501, 530, 604, 624, 710, 962, 972. Definirea condiţiilor favorabile: Abundenţă relativă: colonii de minim 10 indivizi/habitat. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: 2 juvenili/an. – vârste: maximă: 21 ani, medie: 3-4 ani. Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării, reglementarea activităţilor pastorale. – menţinerea unor zone de linişte, favorabile reproducţiei în perioada iunie-august. Resurse trofice: - populaţii suficient de mari de diptere şi lepidoptere. Disturbare tolerată: - minimală în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: Protecţia durabilă a tuturor adăposturilor cunoscute şi de gestionare a peisajului adecvat în habitatele coloniilor. Conexiuni bune prin intermediul rutelor de zbor între adăposturi cu suprafeţe împădurite folosite ca terenuri de vânătoare, prevenirea efectelor de fragmentare de trafic şi de iluminare puternică. Protecţia adăposturilor mari de iarnă în peşteri, de site-uri de colonii în clădiri, în special cu conservarea zonelor largi de peisaj seminaturale. Propuneri concrete: 1. Dezvoltarea unui program activ îndreptat spre creşterea toleranţei populaţiei locale faţă de această specie prin educare şi conştientizare; 2. Instalarea de panouri informative şi plasarea semnelor de avertizare în faţa peşterilor; 3. Modificarea traseelor turistice într-un mod favorabil speciei; 4. Modificarea condiţiilor de iluminare a peşterilor cu scop turistic; 5. Intrarea în peşteri de către turişti în grupuri de maxim 5 persoane; 6. Interzicerea fotografierii în peşterile cu colonii de hibernare sau de maternitate; 7. În peşterile cu colonii dense sau importante de lilieci, instalarea grilajului la intrarea în peşteră. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Rhinolophus hipposideros la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Sabanejewia aurata Zvârlugă aurie Cod SCI: 1146 Ecologie: Trăieşte în râuri de la munte până la şes, preferă fundul de prundiş amestecat cu nisip, dar se întâlneşte frecvent şi în porţiunile exclusiv nisipoase ale râurile. Destul de frecvent se întâlneşte şi pe fund argilos, sub malurile verticale, la rădăcinile sălciilor. În râurile nisipoase cea mai mare parte a timpului se îngroapă în nisip. Lipseşte în râurile sau porţiunile cu fund mâlos. Aspecte comportamentale: Indivizii speciei se îngroapă în nisip sau scurmă cu botul în nisip pentru a găsi hrană. Sezonul de reproducere începe din luna mai şi durează până în mijlocul verii, luna iulie. Nişă trofică Sabanejewia aurata se hrăneşte cu diatomee şi nevertebrate mici pe care le capturează de pe fundul apei. Nişă spaţială: Cerinţele ecologice necesare supravieţuirii speciei sunt satisfăcute în râurile curate, bine oxigenate, cu fund nisipos sau amestec de nisip şi prundiş, din zona de şes până în zona de munte. Modelare nişă ecologică: Sabanejewia aurata este o specie bentică, reofilă, întâlnită din zona de munte până în zona de colinară şi de şes. Estimare populaţională: Nu există date la nivel naţional care să permită o aproximare statistică relevantă a dimensiunilor populaţiilor acestei specii. Pe baza datelor existente în prezent, nu se poate face o estimare cantitativă a populaţiei speciei Barbus meridionalis de pe teritoriul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Ameninţări: Categorii de impact: 700, 701, 850, 852, 853, 870. Măsuri de conservare: 1. Monitorizarea cursurilor de apă; 2. Menţinerea nivelului natural de apă prin interzicerea drenajelor şi a îndiguirilor care pot duce la scăderea/creşterea nivelului apei; 3. Limitarea intervenţiilor asupra cursurilor de apă prin construcţii care pot reprezenta bariere pentru deplasarea peştilor; 4. Limitarea exploatării depunerilor de nisip şi pietriş din albia râurilor; 5. Limitarea intervenţiei asupra albiei râului prin exploatarea materialului aluvial; 6. Monitorizarea şi controlul lucrărilor de regularizare a albiei râurilor; 7. Eliminarea activităţilor de braconaj; 8. Reglementarea şi controlul activităţilor de pescuit. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Sabanejewia aurata la nivelul Geoparcului Mehedinţi. Salamandra salamandra Salamandră Ecologie: Salamandra este o specie politipică, vest palearctică ce trăieşte în regiunile de deal şi montane, de la 200-1400 m, în pădurile de foioase şi mai puţin în cele de conifere, pe malul pâraielor şi lângă izvoare, în locuri umede, cu covoare de muşchi, sub pietre, buşteni putrezi, găuri în sol, crăpăturile stâncilor. Aspecte comportamentale: Specie nocturnă, ziua se întâlneşte doar după ploaie. Împerecherea are loc prin imobilizarea femelei de către mascul care apoi se strecoară sub ea. Salamandra este ovovivipară, ponta constând în larve într-un stadiu avansat de dezvoltare, ce ajung la maturitate sexuală după patru ani. Fecundaţia este internă, dar masculul nu are organe de acuplare. Se realizează prin intermediul unui spermatofor pe care masculul îl depune pe substrat iar femela îl preia în orificiul cloacal. Larvele sunt expulzate în apă. Este o specie prădătoare. Iernează mai mulţi indivizi la un loc într-un culcuş făcut din muşchi sau frunzar. Iernarea are loc într-o stare de diapauză şi are loc în perioada noiembrie-martie. Nişa trofică: Se hrăneşte cu viermi, insecte, moluşte. Nişă spaţială: Păduri de fag sau de fag în amestec cu alte foioase şi conifere, străbătute de pâraie; se ascund în muşchi, sub rădăcini, buşteni, pietre, în găuri şi crăpături. Modelare nişă ecologică: Pâraie, zone ripariene, pajişti cu exces de umiditate, rigole înierbate. Estimare populaţională: În România este răspândită în tot Arcul Carpatic şi în interiorul său. Efectivul în România este evaluat la zeci de mii de exemplare. Ameninţări: Specia este afectată de drenări, poluare cu rumeguş şi poluare chimică, distrugerea habitatelor terestre şi acvatice. Categorii de impact: 102, 110, 164, 180, 190, 240, 241, 330, 401, 420, 421, 422, 502, 600, 623, 700, 701, 703, 740, 803, 810, 920, 966. Definirea condiţiilor favorabile: Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minim 20 de ouă/pontă/adult/an. – structura pe vârste: Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării. – menţinerea unor zone de linişte, favorabile reproducţiei în perioada martie-aprilie; Resurse trofice: - populaţii suficient de mari de viermi, insecte, moluşte. Disturbare tolerată: - minimală în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: Deteriorarea habitatelor afectează grav specia, aşadar stoparea acţiunilor de defrişare trebuie atent reglementată. Un efect secundar al despăduririlor ce afectează specia este reprezentat de eroziunea instalată după acţiunile de despădurire. Reglementarea activităţilor de turism în habitatele specifice speciei este o altă măsură importantă. Oprirea poluării chimice a apelor şi a solului este necesară pentru a conserva habitatele de reproducere, odihnă şi de adăpost. Propuneri concrete: 1. Combaterea poluării apelor şi a solului; 2. Declararea unor perioade de linişte când specia este vulnerabilă, în perioada de reproducere martie-aprilie şi în perioade de diapauză noiembrie-martie; 3. Interzicerea accesului cu vechicule motorizate în habitatele ocupate de această specie; 4. Reglementarea atentă a activităţilor de exploatare a pădurilor; 5. Interzicerea drenării lacurilor şi bălţilor în habitatele ocupate de această specie; 6. Interzicerea depozitării deşeurilor în habitatele de zone umede. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Salamandra salamandra la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Sciurus vulgaris Veveriţă Ecologie: Veveriţa este un rozător bine adaptat la viaţa arboricolă. Populează păduri de conifere, mixte şi de foioase, dar chiar şi parcurile oraşelor. Preferă pădurilor cu arbori înalţi, vechi şi scorburoşi, cu ramuri dese care permit o bună amplasare a cuibului. Aspecte comportamentale: Este foarte activă ziua, mai ales dimineaţa şi după-masa. Iarna activitatea ei este redusă, stând ascunsă în cuib, unde doarme zile în şir, fără a hiberna. Îşi bazează supravieţuirea pe rezervele de hrană strânse dinainte. Deşi îşi petrece majoritatea timpului în arbori, când este necesar coboară pe sol, în general pentru a căuta hrană. Nu sunt teritoriale; spaţiul folosit de indivizi de multe ori se suprapune, totuşi nu trăiesc în grupuri. Reproducerea; Perioada de reproducere începe din primele luni ale anului şi ţine până la sfârşitul verii. O femelă dă naştere la două generaţii de pui pe an. Gestaţia durează aproximativ 6 săptămâni, după care se nasc 2 sau 3 pui. Maturitatea sexuală este atinsă în general la un an. Nişa trofică: Se hrăneşte cu seminţe de conifere, nuci, ghindă dar s-ar putea să consume ciuperci, ouă de păsări chiar şi fructe şi legume. Nişă spaţială: Trăieşte în copaci, în special preferă pădurile bătrâne. Îşi face cuiburile la locul de inserţie a ramurilor cu tulpina sau în scorburile din copaci. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice după cum este menţionat anterior, o reprezintă pădurile cu arbori înalţi, vechi şi scorburoşi, cu ramuri dese. Estimare populaţională: Veveriţa se întâlneşte în tot lanţul carpatic, ajungând pe verticală până la limita superioară a pădurilor de conifere 1400-1500 m. În Carpaţii Răsăriteni şi Apuseni specia populează pădurile de conifere, pătrunzând şi în cele de fag. În Carpaţii Meridionali răspândirea acestei specii este mai largă deoarece coboară până în zona pădurilor de stejar 250 m altitudine. Nu se cunoaşte mărimea populaţiei dar după "Lista Roşie IUCN" trendul populaţiei este descrescătoare aşadar efectivele se reduc. Ameninţări: Specia este ameninţată de factori antropici: defrişarea, tăierea arborilor bătrâni, fragmentarea habitatelor specifice speciei, poluarea. Categorii de impact: 102, 110, 150, 164, 167, 180, 243, 401, 410, 623, 700, 703, 709, 710, 948, 966. Definirea condiţiilor favorabile: Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minim 2 juvenili/adulţi/an. – structura pe vârste: 20% juvenili şi subadulţi. Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării, reglementarea activităţilor pastorale. – menţinerea unor zone de linişte, favorabile reproducţiei. Resurse trofice: - populaţii suficient de mari de ghindă, nuci şi conifere, pomi fructiferi. Disturbare tolerată: - minimală în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: Menţinerea prezenţei unei populaţii viabile se poate face prin asumarea unor acţiuni directe şi responsabile privind atât prezervarea calităţii habitatelor cât şi legate de educarea şi conştientizarea populaţiei locale, în direcţia creşterii toleranţei faţă de această specie. Propuneri concrete: 1. Dezvoltarea unui program activ îndreptat spre creşterea toleranţei populaţiei locale faţă de această specie prin educare şi conştientizare; 2. Reglementarea folosirii pesticidelor în silvicultură şi agricultură; 3. Oprirea defrişărilor; 4. Menţinerea unor arbori bătrâni. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Sciurus vulgaris la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Sitta europaea caesia Ţiclean Cod EUNIS: A332 Este o specie sedentară, destul de comună în păduri bătrâne cu frunze căzătoare, parcuri şi grădini. Ecologie: În ceea ce priveşte altitudinea este întâlnită în principal în zonele joase, dar urcă de la nivelul mării până la 1800 m. Aspecte comportamentale: În timpul perioadei de reproducere specia este foarte teritorială, înafara acestui sezon unii indivizi rămân în pereche şi pot apăra un teritoriu propriu. Este monogamă, perechea se menţine pe parcursul unui sezon de reproducere, se formează primăvara sau uneori chiar în timpul sezonului rece. În multe cazuri până la 65% din perechi îşi schimbă partenerul de la un sezon la altul. Au o specificitate foarte mare pentru aria de cuibărit, între 90-95 % din pui se reproduc în următorul an în zona în care au eclozat. Ponta care variază între 5-13 ouă în general 6-11 este depusă din aprilie până cel târziu în iunie, în cavităţi scorburi de ciocănitori, crăpături de stânci sau cuiburi artificiale. Femela este singura care cloceşte, puii nidicoli eclozează după 13-18 zile şi sunt hrăniţi de ambii părinţi timp de 23-24 zile, după care mai sunt dependenţi de părinţi încă 1-8 zile. Aceştia devin capabili de reproducere în primăvara anului următor. Nişa trofică: Specie insectivoră, se hrăneşte cu larve şi adulţi de nevertebrate mici pe care le prinde din crăpăturile ritidomunului, scorburi sau de la baza arborilor. Toamna şi iarna consumă seminţe de la diferite specii de plante. Nişă spaţială: Specia se regăseşte în majoritatea habitatelor închise sau semi-deschise, în pădurile dese dar şi în jurul aşezărilor umane. Densitatea perechilor clocitoare variază în general de la 2-40 perechi/kmp în cazuri excepţionale - vestul Germaniei s-a ajuns la 108 perechi/kmp. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice a speciei apare la nivelul habitatelor închise şi semideschise cum sunt toate pădurile şi pâlcurile de copaci din Geoparcul Platoul Mehedinţi sunt incluse aici livezile, grădinile şi zonele periurbane. Estimare populaţională: Estimările pentru populaţia naţională se cifrează între 100.000 şi 300.000 de perechi Munteanu, 2002. Din datele şi observaţiile existente, specia este una cuibăritoare în sit, fiind frecventă şi având o populaţie estimată la 400-600 de perechi. Ameninţări: Este o specie insectivoră asociată pădurilor dese şi zonelor antropice, din această perspectivă factorii limitativi sunt cei care ţin de folosirea insecticidelor şi a ierbicidelor şi de modul de utilizare al terenurilor păşunat sau lucrări agricole. Categorii de impact: 110, 120, 151, 164, 165, 166, 167, 501, 400, 401, 410, 421, 490, 243, 700, 701, 702, 703, 710. Perioada de maximă sensibilitate pentru specie se înregistrează în principal în perioada de cuibărire aprilie-august, dar şi în perioada de pasaj august-septembrie, când indivizii trebuie să se hrănească mai mult pentru a avea rezervele necesarea zborurilor de migraţie. Definirea condiţiilor favorabile: La nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, se estimează un potenţial de favorabilitate pentru 600 de perechi cuibăritoare. Abundenţă relativă: minim 400 de perechi cuibăritoare, ca prezenţă stabilă la nivelul întregului Geoparc Platoul Mehedinţi, cu abundenţă ridicată în zonele împădurite din parc. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minima pentru o pereche este de 2 juvenili/subadulţi/an, medie de 3 juvenili/subadulţi/an şi maximă de 5 juvenili/subadulţi/an. – structura pe vârste: înaintea perioadei de reproducere 0 % juvenili şi subadulţi, după perioada de reproducere 60 % juvenili şi subadulţi. Condiţii de habitat: - evitarea utilizării insecticidelor şi pesticidelor, menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării, reglementarea activităţilor antropice generale, eliminarea poluării şi supraexploatării resurselor naturale. – conservarea arborilor bătrâni scorburoşi. Resurse trofice: - diversitate de nevertebrate prin menţinerea unei diversităţi de habitat păşuni cu subarboret bogat. Disturbare tolerată: - medie în habitatele favorabile în perioada de reproducere. Măsuri de conservare: La nivelul teritoriului acestei specii este vitală menţinerea pădurilor bătrâne cu copaci scorburoşi şi cu arboret. Astfel se impune menţinerea unor practici de management forestier care să permită prezenţa arborilor morţi şi căzuţi în interiorul pădurii. Măsurile de conservare pentru această specie trebuie să cuprindă trei direcţii: protecţia efectivă, protecţia zonelor de cuibărire şi conservarea habitatelor favorabile din care aceasta îşi procură hrana. Propuneri concrete: 1. Limitarea şi interzicerea utilizării insecticidelor în interiorul parcului, cu precădere în zonele cu densitatea ridicată a acestei specii; 2. Menţinerea aspectului mozaicat al peisajului; 3. Eliminarea pisicilor ferale. 4. Interzicerea incendierii vegetaţiei verzi sau uscate în orice perioadă a anului; 5. Acţiuni de informare, conştientizare şi educare a populaţiei locale; 6. Interzicerea/limitarea exploatărilor forestiere; 7. Menţinerea în stare naturală a zonelor din proximitatea cursurilor de apă; 8. Promovarea regenerări naturale a pădurii; 9. Menţinerea în pădure a arborilor parţial uscaţi, bătrâni sau rupţi care prezintă cavităţi şi scorburi; 10. Protejarea stratului arbustiv înalt; 11. Menţinerea tufărişurilor ce constituie coridoare verzi. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Sitta europaea la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Sus scrofa Mistreţ Ecologie: Este o specie ce ocupă o mare varietate de habitate, de la cele naturale păduri, tufărişuri, stufărişuri şi până la cele semi-naturale, pătrunzând adeseori în agroecosisteme şi chiar în proximitatea sau chiar interiorul habitatelor puternic antropizate şi antropice. Mărimea teritoriului variază între 20-200 ha, atât pentru masculi cât şi pentru grupurile de femele, în funcţie de capacitate în special disponibilitatea de resursă trofică. Preferă pădurile de foioase de amestec în special făgetele şi stejăretele, cu smârcuri şi gropi cu apă, dar şi marginile câmpurilor, pajiştilor şi mlaştinilor. Aspecte comportamentale: Masculii sunt în general solitari. Femelele trăiesc în grupuri mici alături de pui, masculii rareori însoţindu-le. Conducătoarea unei turme de mistreţi este frecvent o scroafă bătrână, experimentată. Deplasarea se face în şir indian. Împerecherea are loc în intervalul decembrie-februarie, iar gestaţia durează circa 4 luni. Femela fată între 4-8 pui, rareori mai mulţi. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de 1 an. Mistreţului îi place să se bălăcească în nămol şi în apă, astfel curăţându-se de insecte şi protejându-şi pielea de înţepăturile insectelor. Nişa trofică: Regimul trofic este omnivor, foarte variat, în principal hrănindu-se cu plante, ciuperci, rădăcini şi tuberculi, ghindă, jir, dar şi cu viermi, melci, insecte, larve, şoareci. Uneori fură ouă sau pui din cuiburile păsărilor de la sol şi mănâncă mortăciuni sau sfâşie pui de cerb şi iepure. Râmă frecvent cu botul în sol, astfel că poate provoca pagube mari în zonele cultivate, afectând culturi de porumb, ovăz, sfeclă şi cartofi. Nişă spaţială: Trăieşte în păduri de foioase şi de amestec, cu poieni, sau în vecinătatea agroecosistemelor; de asemenea, este frecvent în zonele umede sau suprafeţe mari de stuf. Modelare nişă ecologică: Păduri de foioase, ajungând adeseori în proximitatea culturilor. Estimare populaţională: În România populaţia este estimată la câteva zeci de mii de exemplare. Ameninţări: Puii şi subadulţii sunt extrem de expuşi la atacul câinilor fără stăpâni sau nesupravegheaţi în special a celor ciobăneşti. Categorii de impact: 101, 110, 140, 164, 165, 167, 170, 180, 221, 230, 400, 402, 403, 430, 502, 600, 608, 620, 623, 626, 701, 703, 740, 960, 962, 969. Definirea condiţiilor favorabile: Abundenţă relativă: minim 3 indivizi adulţi/300kmp de spaţii naturale dominate de formaţiuni nemorale. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minim 4 pui/adulţi/an. – structura pe vârste: 30% juvenili şi subadulţi. Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării, reglementarea activităţilor pastorale. – menţinerea unor zone de linişte, favorabile reproducţiei în perioada decembrie-februarie. Resurse trofice: - populaţii suficient de mari de plante, ciuperci, rădăcini şi tuberculi, ghindă, jir, dar şi cu viermi, melci, insecte, larve, şoareci. Disturbare tolerată: - minimală în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: Menţinerea prezenţei speciei se poate face prin asumarea unor acţiuni directe şi responsabile privind atât prezervarea calităţii habitatelor cât şi legate de educarea şi conştientizarea populaţiei locale, în direcţia creşterii toleranţei faţă de această specie. Propuneri concrete: 1. Dezvoltarea unui program activ îndreptat spre creşterea toleranţei populaţiei locale faţă de această specie prin educare şi conştientizare; 2. Eliminarea haitelor de câini ferali; 3. Controlul câinilor ciobăneşti: utilizarea de jujee, deparazitare şi vaccinare constantă, limitarea efectivelor de câini la maximum 5/turmă turme sub 200 capete şi 8/turmă turme mai mari de 200 capete; 4. Declararea unei perioada de linişte când femele sunt gestante sau au pui decembrie-februarie; 5. Interzicerea vechiculelor motorizate în habitatele ocupate de această specie; 6. Reducerea fragmentării habitatelor tipice speciei, în primul rând pentru a reduce prezenţa acesteia în agroecosisteme; 7. Combaterea braconajului. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Sus scrofa la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Testudo hermanni Ţestoasa bănăţeană Cod SCI: 1083 Informaţii relevante, de dată recentă, asupra speciei Testudo hermanni, au fost elaborate de Rozylowicz 2006, ce a realizat şi o cartare a principalelor populaţii de la nivel naţional. Specia a mai fost semnalată de pe teritoriul Geoparcului Platoul Mehedinţi de la: - Moiseşti, Negruşa, Cireşu, Iloviţa, Şovârna, Studina, Rudina, Vidimireşti, Godeanu, Schitu Topolniţei, Valea Lumaş afluent de stânga a Văii Topolniţei, Păuneşti, rămânând o prezenţă rară în preajma localităţilor Podeni, Gornenţi, Bala. Ecologie: Ţestoasa bănăţeană preferă habitatele mozaicate, puternic fragmentate, acoperite de un covor bogat de vegetaţie ierboasă, în alternanţă cu tufărişuri şi pâlcuri forestiere. Aspecte comportamentale: În perioada noiembrie-martie/aprilie, specia intră într-o stare de inactivitate somn profund/hibernare ce poate fi întreruptă ocazional, odată cu instalarea unor episoade de încălzire, în perioadele foarte calde, când apar consecutiv 5 nopţi cu temperaturi ridicate, specia intră într-o stare inactivă estivare evitând astfel supraîncălzirea. Perioada de împerechere are loc în primăvară de regulă luna aprilie, depunerea ouălor având loc pe perioada de vară, între mai şi iulie, foarte rar, apărând o a doua perioadă de ovipozitare în august/septembrie. Pentru ovipozitare, preferă pantele domoale, însorite, unde sapă un şanţ lat de 6-7 cm şi lung de 7-10 cm, cu o adâncime de 5-8 cm, unde îngroapă de la 2 la 8 ouă de regulă 5-6. Gradul de prădare al cuiburilor de către mici carnivore, rozătoare sau chiar ungulate este foarte mare, ajungând până la 95%. Prădătorii naturali ai ţestoasei bănăţene sunt vulpile, mistreţii, speciile de carnivore mici jderi, dihori, bursucii, dar şi câinii fără stăpân. În perioadele de inactivitate, specia este afectată chiar şi de rozătoare, ce îi pot pricinui leziuni severe. Nişa trofică: Ţestoasa bănăţeană are o dietă aproape exclusiv vegetariană, larg polifagă, mai rar hrănindu-se cu muşchi sau ciuperci. De regulă consumă părţile mai fragede frunze, flori, fructe, mai rar tulpini sau rădăcini de A renana sp. Carex sp. Cardamine sp. Carpitms sp. Cirsium sp. Comus sp. Crataegus sp. Euonymus sp, Hieracium sp. Lathyrus sp. Medicago sp. Oxalis sp. Plantago sp. Primus sp. Quercus sp. Rubussp. Stellaria sp. Taraxacum sp. Veronica sp. Trifolium sp. Poaceae. Nişă spaţială: Specia are nevoie de habitate mozaicate, variat conformate, cuprinzând atât zone de hrănire deschise cu vegetaţie ierboasă diversă şi bogată, esenţiale însă în special pentru fazele de inactivitate rămânând zonele de adăpost unde îşi găseşte refugiu în faţa multitudinii de prădători. Pentru secvenţele reproductive în special ovipozitare, specia are nevoie de versanţi nisipoşi, însoriţi, eventual cu suprafeţe scheletice ce favorizează insolaţia solului. Evită zonele antropizate, stâncăriile sau corpurile de ape. Poate fi însă adeseori întâlnită în culturi agricole în special lucernă, leguminoase, sau stadii timpurii ale culturilor cerealiere. Pe baza studiilor telemetrice, s-a demonstrat că distanţa de deplasare a unui individ rămâne redusă, cu o medie zilnică cuprinsă între 1,5 şi 31 m, ocupând de regulă un teritoriu cuprins între 0,6 şi 3,8 ha. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice a speciei apare la nivelul habitatelor deschise, mozaicate şi de tranziţie, cu pante domoale, însorite din zona de S şi SV a Geoparcului Platoul Mehedinţi. Habitatele potenţiale ocupă astfel o suprafaţă însemnată, însă dată fiind mobilitatea redusă a speciei, apar populaţii izolate, la nivelul unor zone favorabile, lipsite de factori disturbatori. Estimare populaţională: Studiile de dată recentă arată o scădere semnificativă a populaţiei acestei specii, în prezent dimensiunea populaţiei la nivel naţional fiind cuprinsă între 220.400 şi 15.030 indivizi cu o medie de aproximativ 60.000 indivizi; pentru zona Geoparcului Platoul Mehedinţi a fost estimată prezenţa unei populaţii puternice, estimată la peste 5.000 indivizi. Date fiind informaţiile existente, propunem înlocuirea parţială a atributelor alocate speciei în cadrul Formularului standard al sitului Natura 2000 Platoul Mehedinţi ce se suprapune parţial cu perimetrul Geoparcului Platoul Mehedinţi după cum urmează: Populaţie: Rezidentă - se înlocuieşte atributul "R" cu "5.000i". Sit. Pop. - se menţine atributul "A". Conserv. dat fiind faptul că datele asupra dinamicii populaţionale indică o scădere semnificativă a populaţiilor în perioada 1978-2010, propunem alocarea atributului "C", ţinând cont şi de dificultăţile cel puţin de ordin mediu ce ţin de refacerea populaţiilor. Izolare: se menţine atributul "B", populaţiile româneşti, se situează la limita ariei de răspândire şi păstrează o oarecare posibilitate de panmixie. Ar fi de discutat dacă în ansamblul acestora, dată fiind izolarea de restul populaţiilor europene, nu ar fi mai corectă alocarea atributului "A". Global: se menţine atributul "B". Ameninţări: Specia, datorită sistemului său defensiv pasiv, rămâne extrem de expusă la prădare, mortalitate accidentală, colectare, fiind sensibilă la modificarea şi degradarea habitatelor, disturbare naturală şi impact antropic curent. Categorii de impact: 101,102, 110, 130, 140, 161, 162, 165, 180, 241, 301, 331, 401, 402, 403, 410, 421, 422, 423, 430, 440, 501, 502, 503, 507, 604, 606, 608, 620, 623, 701, 703, 730, 740, 830, 840, 920, 930, 948, 962, 965, 966. Definirea condiţiilor favorabile: Abundenţă relativă: minim 4 indivizi adulţi/1.000 mp la nivelul habitatelor favorabile, în perioada de reproducţie aprilie-mai. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minim 6 juvenili nou născuţi/1000 mp recensământ de toamnă. – structura pe vârste: 10% juvenili şi subadulţi sub 10 cm/1000 mp. Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, cu pierderi sub 5%. – menţinerea structurii fragmentate a habitatelor cu prezenţa locurilor de adăpostire. – prezenţa unor surse de apă chiar şi temporare, prezenţa zonelor de hibernare. – structura vegetaţiei: vegetaţie ierboasă - 40-60%; tufărişuri 10-20%; arborete 10-20%. Resurse trofice: - vegetaţie ierboasă în suprafaţă de 40-60%. – prezenţa unor arbori/arbuşti fructiferi min. 10/ha. Disturbare tolerată: - minimală în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: Măsurile de conservare pentru această specie trebuie să cuprindă trei direcţii: protecţia efectivă, protecţia zonelor de reproducere şi conservarea habitatelor favorabile mozaicate. Protecţia efectivă presupune aplicarea măsurilor legale de protecţie, alături de un program de informare şi educare a comunităţilor locale şi a turiştilor, direcţional spre creşterea toleranţei faţă de această specie. Zonele de favorabilitate se regăsesc în zonele mai joase, sudice ale Geoparcului Platoul Mehedinţi, specia pătrunzând în lungul văilor. Acţiunile pot fi demarate şi acolo unde se identifică un potenţial favorabil de susţinere a speciei ca urmare a unor condiţii microclimatice particulare. Propuneri concrete: 1. Asumarea unui program coerent, activ de informare şi conştientizare a comunităţilor locale şi a turiştilor, spre creşterea toleranţei; 2. Realizarea de structuri cu rol deflector de tipul paravanelor, împletiturilor, instalate în preajma căilor de acces modernizate ce permit rularea cu viteză mare a autovehiculelor; paravanele vor fi prevăzute cu aripi orientate spre habitatele învecinate, ce vor ghida exemplarele spre zonele lipsite de risc; 3. Eliminarea câinilor ferali; 4. Controlul populaţiilor de rozătoare sinantrope; 5. Relocarea exemplarelor întâlnite în proximitatea zonelor de risc spre zone de favorabilitate înaltă; 6. Menţinerea structurii fragmentate a habitatelor 40-60%; tufărişuri 10-20%; arborete 10-20% cu prezenţa locurilor de adăpostire şi menţinerea pomilor fructiferi cireşi, meri, peri; păstrarea unor surse de apă zone de băltire şi a zonelor de adăpost desişuri, stive de crengi, bolovănişuri.; 7. Asumarea acţiunilor de cosire târzie în scopul evitării instalării unor succesiuni de vegetaţie în măsură a altera compoziţia şi faciesul habitatelor; 8. Intervenţia activă pentru eliminarea desişurilor de ţolul-lupului Pteridium aquilinum şi eliminarea practicilor de incendiere a păşunilor. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Testudo hermanni la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Triturus cristatus Tritonul cu creastă Cod SCI: 1166 Ecologie: Este cea mai mare specie de triton din România, predominant acvatică, preferând ape stagnante mari cu vegetaţie palustră. Deseori poate fi întâlnit în bazine artificiale, iar altitudinal îl găsim între 100-1000 m. Pe uscat poate fi găsit în vecinătatea apei. Reprezintă o verigă importantă a lanţurilor trofice din zonele umede reprezentând hrană pentru alţi prădători dar şi ca prădător. Larvele sunt consumate de către peşti şi unele insecte, adulţii de către păsări, peşti, reptile. Lipitorile îi atacă atât în stadiul larval cât şi în stadiul adult. Aspecte comportamentale: Reproducere: În perioada de împerechere - în lunile de primăvară şi vară - masculul şi femela migrează de pe uscat în apa iazurilor cu sol argilos şi numeroase plante acvatice pentru a se reproduce. Masculul execută un dans subacvatic complex pentru a atrage şi impresiona femela şi la final se apropie de ea şi realizează transferul unui spermatofor spre ea. Mişcările în apă sunt foarte interesante, tritonul îşi umple plămânii cu aer şi astfel mai mult pluteşte decât înoată. După împerechere femela depune ouăle în apă pe plantele acvatice, le înfăşoară în frunzele acestora pentru a le proteja de prădători. În mediul lor natural tritonii cu creastă trăiesc mai mult pe uscat, stau ascunşi cât mai bine de prădători în vegetaţia de pe sol, pe sub pietre şi buştenii culcaţi la pământ. În lunile reci au obiceiul să hiberneze în galerii săpate în pământ, în stratul de mâl sau mai rar în apă. Exemplarele tinere ajung la maturitatea sexuală la vârsta de 2-3 ani. Nişa trofică: Atât adulţii cât şi larvele sunt specii carnivore care se hrănesc cu pradă vie, atât cu mormoloci cât şi cu tritoni mai mici sau larve, insecte, microcrustacee. Nişă spaţială: Preferă bazinele stătătoare mai mari, cu vegetaţie bogată lacuri, bălţi, cursuri line de apă. Preferă ca în jurul apelor să existe posibilităţi ample de adăpostire stuf, păpuriş, arbori, tufişuri. Modelare nişă ecologică: Zone umede stagnante sau lin curgătoare, cu vegetaţie bogată. Estimare populaţională: În România se găseşte în cea mai mare parte a ţării, cu excepţia Dobrogei şi a luncii şi Deltei Dunării. După Cartea Roşie a Vertebratelor din România, efectivul este estimat la zeci de mii de exemplare. Ameninţări: Specia este extrem de expusă din cauza distrugerii şi degradării habitatelor prin desecarea zonelor umede, poluarea apelor, depozitarea necontrolată de deşeuri în special în zonele ripariene şi din cauza colectării în mod ilegal. Categorii de impact: 240, 241, 401, 420, 421, 422, 502, 600, 623, 700, 701, 709, 740, 803, 810, 811, 920, 961, 962, 967. Definirea condiţiilor favorabile: Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: 200 de ouă/adulţ/an. – structura pe vârste: Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării, reglementarea activităţilor pastorale. – menţinerea unor zone de linişte, favorabile reproducţiei. Resurse trofice: - populaţii suficient de mari de mormoloci, larve. Disturbare tolerată: - minimală în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: La nivelul teritoriului acestei specii este vitală menţinerea unor habitate umede cu vegetaţie bogată pentru adăpost. Măsuri privind poluarea apelor dar şi a solului cu pesticide. Organizarea unor campanii de informare şi conştientizare pentru a preveni colectarea speciei în scop comercial. Drenarea lacurilor şi bălţilor unde specia se reproduce are un impact grav asupra populaţiilor, această activitate trebuie oprită în zonele indicate de specialişti. Propuneri concrete: 1. Acţiuni de informare, conştientizare a localnicilor pentru a reduce colectarea în scop comercial şi uciderea lor; 2. Declararea unor perioade de linişte când specia este vulnerabilă, în perioada migraţiei către şi dinspre bălţile de reproducere, ca şi în perioada în care sunt concentraţi în bălţi primăvara pentru adulţi, primăvara-vara pentru larve; 3. Combaterea poluării apelor şi a solului din surse industriale şi agricole; 4. Interzicerea drenării lacurilor şi bălţilor unde specia se reproduce; 5. Controlul populaţiilor de peşti introduse în lacuri şi bălţi, accidental sau în mod direct; 6. Interzicerea deversării deşeurilor menajere în bălţile de prezenţă a speciei. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Triturus cristatus la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Triturus vulgaris Tritonul comun Cod SCI: 4008 Ecologie: Preferă ca în jurul apelor să existe posibilităţi ample de adăpostire stuf, păpuriş, arbori, tufişuri, pietre.; în afară perioadei de reproducere trăieşte pe uscat, deşi unele exemplare rămân în apă tot anul. Aspecte comportament Începerea perioadei de reproducere depinde de altitudine, februarie-martie până în iunie. Înainte de a se reproduce, are loc dansul nupţial. Ouăle sunt depuse pe vegetaţie submersă. Viaţa adulţilor este caracterizată prin migraţia între trei habitate critice - cel de reproducere, cel de vară de hrănire şi cel de hibernare. Iernează în adăposturi terestre. Pe uscat ziua se ascund - sub pietre, copaci căzuţi, perne de muşchi sau, în apropierea localităţilor, în crăpături din ziduri, pe sub scânduri şi bucăţi de tablă de pe sol. Nişa trofică: Este zoofag: pe uscat, tritonul comun consumă în mod nediscriminatoriu insecte mici, viermi. În apă, preferă larvele de insecte. Nişă spaţială: Trăieşte în lacuri şi bălţi cu vegetaţie submersă şi palustră, până la 1900 m altitudine. Modelare nişă ecologică: Zone umede, ape stagnante sau lin curgătoare cu vegetaţie bogată. Estimare populaţională: Specia se găseşte în cea mai mare parte a ţării. Efectivul în România, este estimat la sute de mii de exemplare. Ameninţări: Specia este extrem de expusă din cauza distrugerii şi degradării habitatelor prin desecarea zonelor umede, poluarea apelor, depozitarea necontrolată a deşeurilor în zone ripariene, dar şi din cauza colectării în mod ilegal. Categorii de impact: 110, 164, 180, 240, 241, 401, 420, 421, 422, 502, 600, 623, 700, 701, 709, 740, 803, 810, 811, 920, 961, 962, 967. Definirea condiţiilor favorabile: Abundenţă relativă: Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minim 200 ouă/ponta/adult/an. – structura pe vârste: Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile. – menţinerea structurii locurilor de adăpostire. – prezenţa unor surse de apă chiar şi temporare. – prezenţa zonelor de hibernare. Resurse trofice: - populaţii suficient de mari de insecte, larve, viermi. Disturbare tolerată: - minimală în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: Măsuri privind menţinerea unor habitate umede cu vegetaţie bogată pentru adăpost. Măsuri privind poluarea apelor dar şi a solului cu pesticide, rumeguş. Propuneri concrete: 1. Declararea unor perioade de linişte când specia este vulnerabilă, în perioada de reproducere februarie-iunie; 2. Combaterea poluării apelor şi a solului din surse industriale şi agricole; 3. Interzicerea drenării bălţilor; 4. Acţiuni de informare, conştientizare a localnicilor pentru a reduce colectarea în scop comercial şi uciderea lor; 5. Interzicerea arderii vegetaţiei. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Triturus vulgaris la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Upupa epops Pupăza Cod EUNIS: A232 Este o specie holarctică, prezentă în Eurasia la sud de paralela 60° N şi pe continentul African. Se află în declin în cea mai mare parte a Europei iar limita nordică prezintă tendinţe de retragere spre sud. Ecologie: Larg răspândită la deal şi câmpie, unde preferă terenurile deschise şi însorite cu vegetaţie lemnoasă dispersă. Aspecte comportamentale: Pe teritoriul ţării noastre este prezentă ca oaspete de vară în perioada martie-octombrie. Cuibăreşte mai ales în scorburi local pe terenuri aride şi tară copaci în malurile abrupte ale râurilor, stâncării, ziduri sau construcţii, găuri în sol sau grămezi de pietre unde depune 5-7 ouă în lunile aprilie-mai/iunie, perechile de la câmpie având de obicei două ponte anual. Perioada de incubaţie durează 16-18 zile după care puii rămân în cuib încă 22-24 zile. Nişa trofică: Se hrăneşte cu insecte pe care le prinde de pe sol sau din vegetaţia ierboasă, ocazional şi alte nevertebrate de mici dimensiuni. Nişă spaţială: Preferă luncile largi ale râurilor din zona de câmpie şi deal. Prezentă local şi în Carpaţi, de-a lungul văilor sau în depresiuni. În terenuri deschise, însorite, cu vegetaţie lemnoasă sau liziere şi rarişti de păduri, pâlcuri de arbori, livezi bătrâne, viile din culturile tradiţionale şi chiar în parcuri de dimensiuni mari. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice a speciei apare la nivelul habitatelor din zonele joase ale Geoparcului Platoul Mehedinţi, în special în cadrul terenurilor mai deschise, liziere de pădure de foioase şi în imediata apropiere a acestora. Estimare populaţională: Estimările pentru populaţia naţională se cifrează între 10.000 şi 25.000 de perechi Munteanu, 2002. Din datele şi observaţiile existente, specia este una cuibăritoare în sit. Ameninţări: Este o specie insectivoră asociată terenurilor deschise şi lizierelor de păduri de foioase, din această perspectivă factorii limitativi sunt cei care ţin de managementul forestier şi al pajiştilor. Categorii de impact: 110, 151, 165, 164, 167, 400, 401, 403, 710. Perioada de maximă sensibilitate pentru specie se înregistrează în principal în perioada de cuibărire aprilie-octombrie. Definirea condiţiilor favorabile: La nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi, se estimează un potenţial de favorabilitate pentru 200 de perechi cuibăritoare. Abundenţă relativă: minim 100 de perechi cuibăritoare, ca prezenţă stabilă la nivelul întregului Geoparc Platoul Mehedinţi, cu abundenţă ridicată în zonele joase şi văile râurilor şi acolo unde sunt prezente pădurile de foioase şi livezi. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minima pentru o pereche este de 2 juvenili/subadulţi/an, medie de 3 juvenili/subadulţi/an şi maximă de 5 juvenili/subaduţi/an. – structura pe vârste: înaintea perioadei de reproducere 0 % juvenili şi subadulţi, după perioada de reproducere 60 % juvenili şi subadulţi. Condiţii de habitat: - terenuri deschise şi liziera pădurilor de foioase sau rarişti de pădure. Resurse trofice: - specie insectivoră sau ocazional alte nevertebrate mici. Disturbare tolerată: - mică în habitatele favorabile în perioada de reproducere. Măsuri de conservare: La nivelul teritoriului acestei specii este vitală menţinerea unor arbori bătrâni şi scorburoşi pe lizierele pădurilor de foioase. Măsurile de conservare pentru această specie trebuie să cuprindă trei direcţii: protecţia efectivă, protecţia zonelor de cuibărire şi conservarea habitatelor favorabile din care aceasta îşi procură hrana. Propuneri concrete: 1. Interzicerea/limitarea exploatărilor forestiere; 2. Promovarea regenerări naturale a pădurii; 3. Menţinerea în pădure a arborilor parţial uscaţi, bătrâni sau rupţi care prezintă cavităţi şi scorburi; 4. Protejarea stratului ierbos prin interzicerea păşunatului în pădure; 5. Eliminarea utilizării insecticidelor; 6. Reglementarea/controlul strict al activităţilor turistice vetre de foc, crearea de noi poteci; 7. Limitarea construirii de noi drumuri forestiere; 8. Menţinerea tufărişurilor ce constituie coridoare verzi; 9. Interzicerea incendierii vegetaţiei verzi sau uscate în orice perioadă a anului; 10. Acţiuni de informare, conştientizare şi educare a populaţiei locale. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Upupa epops la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Ursus arctos Urs Cod SCI: 1354 Specia a fost semnalată ca prezenţă certă în anul 2007 Raport final MNINGA, pe baza excrementelor găsite în zona Motru Sec. În baza relatărilor localnicilor, aceştia au indicat o prezenţă sporadică, în special pe perioada de toamnă în zonele nordice şi nod-vestice ale Geoparcului Platoul Mehedinţi, Godeanu, nord de Isvema, vest de Giurgiani. Conform evaluărilor făcute de Maanen 2002 în baza analizei estimărilor de la nivelul fondurilor de vânătoare, la nord de Obârşia Cloşani ar exista o prezenţă relativ constantă a 1-2 indivizi de urs, foarte rar, făcându-şi apariţia exemplare erante masculi tineri, juveninili, la zona de contact cu Parcul Naţional Domogled Valea Cernei, la Vest de Godeanu. Ecologie: Specia rămâne cantonată habitatelor forestiere vaste, vara pătrunzând spre tufărişurile subalpine, de regulă alegând zone de stâncării, accidentate, unde Îşi poate găsi uşor adăpost. Aspecte comportamentale: Rămâne o specie sfioasă, ce evită de regulă contactul cu omul, caracterul său oportunist, omnivor făcându-l însă mai cu seamă în perioada de toamnă să se apropie de aşezările umane, unde pătrunde în livezi. Cazurile excepţionale când această specie pătrunde în oraşe Braşov reprezintă excepţii comportamentale deviante datorate unor presiuni trofice extreme. Nişa trofică: Caracterul omnivor îl face să fie atras de depozitările de deşeuri menajere. Rar recurge la vânătoarea de vertebrate ungulate/copitate sălbatice sau domestice. Nişă spaţială: Specia are nevoie de habitate întinse, compacte de pădure, unde se regăsesc şi zone de stâncării sau versanţi cu văi accidentate, abrupte, unde ocupă cavernamente pe care le utilizează ca bârloguri temporare sau de hibernare. Modelare nişă ecologică: Zona de suprapunere a cerinţelor ecologice a speciei apare la nivelul habitatelor forestiere compacte din zona de nord şi nord-vest ale Geoparcului Platoul Mehedinţi, la contactul cu perimetrul Parcului Naţional Domogled - Valea Cernei. Estimare populaţională: Populaţia actuală este concentrată în nuclee din zona Munţilor Apuseni, Carpaţii Meridionali Bucegi, Ciucaş şi Carpaţii Orientali Călimani. Aproximativ 35 % din populaţia europeană se regăseşte în România, numărul de indivizi fiind estimat între 4350 2002: van Maanen & Colab. 4500 2000: Mertens şi Ionescu şi 5000 Lista Roşie a Vertebratelor din România, optimul populaţional calculat în funcţie de capacitatea de suport a habitatelor fiind estimat la 4500-4800 de indivizi. Cu toate acestea în anul 1988 a fost raportată o populaţie record de 8800 de indivizi ce a avut însă de suferit în special de pe urma braconajului. Teritoriul ocupat este de 10, până la 100 kmp, de regulă teritoriul masculilor suprapunându-se cu teritoriul mai multor femele. La nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi sunt estimate a apărea între 1 şi 3 exemplare, însă date fiind particularităţilor etologice, acestea nu rămân strict cantonate la acest perimetru, acoperind suprafeţe de teritoriu şi din zona Parcului Naţional Domogled Valea Cernei şi ajungând în contact probabil cu populaţiile din zona Parcului Naţional Retezat. Date fiind informaţiile existente, propunem înlocuirea parţială a atributelor alocate speciei în cadrul Formularului standard al sitului Natura 2000 Platoul Mehedinţi ce se suprapune parţial cu perimetrul Geoparcului Platoul Mehedinţi după cum urmează: Populaţie: Rezidentă - se înlocuieşte atributul "P" cu "1-3i". Sit. Pop. - se înlocuieşte atributul "D" cu atributul "C". Conserv. - condiţiile de la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi se pretează unei gestiuni ce poate conduce la o refacere a populaţiei acestei specii, presupunând însă un efort considerabil, în special în ceea ce priveşte acceptarea creşterea nivelului de toleranţă din partea comunităţilor locale, sau aplicarea unor măsuri compensatorii funcţionale în cazul apariţiei prădării. Propunem alocarea atributului "C". Izolare: mobilitatea mare a speciei îi conferă o bună conectivitate, drept pentru care propunem alocarea atributului "C". Global: condiţiile actuale oferite de sit prezenţă umană, densitatea căilor de acces, zone nemorale relativ limitate ca extindere şi puternic fragmentate, îngrădesc posibilitatea de refacere a populaţiei acestei specii, drept pentru care propunem alocarea atributului "C". Ameninţări: Specia, se regăseşte în vârful piramidei trofice, fiind ameninţată doar de factori antropici; puii şi subadulţii rămân extrem de expuşi la atacul câinilor fără stăpâni sau nesupravegheaţi în special a celor ciobăneşti. Categorii de impact: 101, 110, 150, 164, 165, 167, 170, 221, 230, 402, 403, 430, 502, 600, 602, 608, 620, 622, 623, 626, 701, 703, 710, 740, 960, 962, 964, 969. Definirea condiţiilor favorabile: Abundenţă relativă: minim 3 indivizi adulţi, ca prezenţă stabilă la nivelul zonei de N şi NV a Geoparcului Platoul Mehedinţi. Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minim 1 juvenil/subadult/an. – structura pe vârste: 20% juvenili şi subadulţi. Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării, reglementarea activităţilor pastorale. – menţinerea unor zone de linişte, favorabile reproducţiei în perioada martie-iunie. Resurse trofice: - populaţii suficient de mari de iepuri, ungulacete, pentru a se evita prădarea animalelor domest. Disturbare tolerată: - minimală în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: Menţinerea prezenţei unor indivizi la nivelul zonelor nordice şi nord-vestice ale Geoparcului Platoul Mehedinţi se poate face prin asumarea unor acţiuni directe şi responsabile privind atât prezervarea calităţii habitatelor cât şi legate de educarea şi conştientizarea populaţiei locale, în direcţia creşterii toleranţei faţă de această specie. Propuneri concrete: 1. Dezvoltarea unui program activ îndreptat spre creşterea toleranţei populaţiei locale faţă de această specie prin educare şi conştientizare; 2. Eliminarea haitelor de câini ferali; 3. Controlul câinilor ciobăneşti: utilizarea de jujee, deparazitare şi vaccinare constantă, limitarea efectivelor de câini la maximum 5/turmă turme sub 200 capete şi 8/turmă turme mai mari de 200 capete; 4. Instalarea de perimetre de protecţie a turmelor prin intermediul ţarcurilor electrice; 5. Instalarea unui moratoriu pentru vânarea acestei specii până la stabilirea unei populaţii de cel puţin 2-3 indivizi la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi; eliminarea braconajului; 6. Identificarea, în colaborare cu autorităţile locale, a unor soluţii de hrănire a urşilor în special toamna cu porumb, fructe, eventual cadavre de animale abatorizate în scopul evitării interacţiunii cu populaţiile locale; 7. Instaurarea de măsuri de protecţie veterinară deparazitări, vaccinări orale, pentru reducerea mortalităţii în special juvenile şi creşterea speranţei de viaţă; 8. Asumarea unei scheme funcţionale de compensare a eventualelor daune produse de prădare asupra şeptelului domestic în scopul asigurării cooperării cu comunităţile locale şi a creşterii toleranţei; 9. Identificarea şi protecţia zonelor de hibernare (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Ursus arctor la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Vipera ammodytes ammodytes Vipera cu corn bănăţeană Ecologie: Habitatele preferate de vipera cu corn sunt de obicei locuri uscate, accidentate, cu rocă îi cu vegetaţie de tufărişuri. Aspecte comportamentale: Este relativ sensibilă la frig, intră toamna devreme în adăpost, iar primăvara iese ultima din hibernare. Împerecherea are loc la începutul primăverii sfârşitul lui aprilie - începutul lui mai. Puii, în număr de 4-18 sunt născuţi la sfârşitul lunii august - începutul lunii septembrie, măsurând la naştere 20 de cm, fiind mai puţin intens coloraţi decât adulţii. Vipera cu corn hibernează în fisuri ale rocilor şi în cavităţi subterane, adesea în grupuri de câteva zeci, este un animal timid, lent în mişcări, fără tendinţă de agresivitate. În prezenţa omului sau a altor animale rămâne nemişcată sau încearcă să se ascundă sub pietre şi vegetaţie. Dacă este încolţită, şuieră scurt şi puternic şi se strânge colac încercând să intimideze agresorul. Când se simte în pericol are un comportament defensiv, dar dacă nu are unde să se ascundă devine agresivă, atacând potenţialul duşman. Nişa trofică: Hrana preferată a viperei cu corn este reprezentată de rozătoare mici şi diferite specii de şopârle. Nişă spaţială: Trăieşte pe pante stâncoase cu arbuşti, pe maluri de ape; păduri de foioase pe sol stâncos sau pietros; regiuni cu tufişuri şi pietre, până la 2000 m altitudine. Modelare nişă ecologică: Versanţi stâncoşi, grohotişuri, lapiezuri, acolo unde se regăseşte şi o populaţie densă de micro mamifere. Estimare populaţională: În România este răspândită în Munţii Banatului şi ai Olteniei, ţara Haţegului, S Munţilor Apuseni. Efectivul în România este estimat la mii de exemplare. Ameninţări: Specia este afectată de drenări, poluare cu rumeguş şi poluare chimică, distrugerea habitatelor terestre şi acvatice. Categorii de impact: 102, 110, 164, 180, 190, 240, 241, 330, 401, 420, 421, 422, 502, 600, 623, 700, 701, 703, 740, 803, 810, 920, 966. Definirea condiţiilor favorabile: Dinamică populaţională: - rata de reproducţie: minim 4 pui/adult/an. – structura pe vârste: Condiţii de habitat: - menţinerea dimensiunii habitatelor favorabile, evitarea fragmentării. – menţinerea zonelor de adăpost. – menţinerea unor zone de linişte, favorabile reproducţiei în perioada aprilie-mai. Resurse trofice: - populaţii suficient de mari de viermi, insecte, moluşte. Disturbare tolerată: - minimală în habitatele favorabile în perioada de reproducţie. Măsuri de conservare: Stoparea colectării ilegale a speciei. Reducerea presiunii antropice de exemplu păşunatul, vehicule moto frizate, depozitarea deşeurilor. Reducerea folosirii pesticidelor şi îngrăşămintelor. Creşterea toleranţei faţă de specie pentru a reduce uciderea directă de către localnici. Cursuri de informare şi educare pentru localnici şi turişti. Propuneri concrete: 1. Combaterea poluării cu pesticide şi îngrăşăminte; 2. Declararea unor perioade de linişte când specia este vulnerabilă, în perioada de reproducere aprilie-mai; 3. Interzicerea accesului cu vechicule motorizate în habitatele în care se regăseşte specia; 4. Cartarea şi marcarea zonelor în care se regăseşte specia, şi plasarea de indicatoare de avertizare astfel încât să fie evitate pe cât posibil incidente datorate interacţiunii cu populaţia locală şi turişti; 5. Acţiuni de informare şi educare; 6. Stoparea fragmentării habitatelor tipice speciei şi refacerea pe cât posibil a conectivităţii dintre populaţiile izolate; 7. Interzicerea recoltării speciei; 8. Interzicerea incendierii vegetaţiei. (a se vedea imaginea asociată) Cartograma de răspândire a speciei Vipera amodites la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Specii noi identificate la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi. Fişă de semnalare pentru specia Callimorpha quadripunctaria Localitatea: Specie frecvent întâlnită, în mai multe localităţi, de regulă în poieni, liziere dar şi în livezi şi grădini. Specia a fost semnalată la capcană luminoasă de la cabana Salvamont Cireşu, Pădurea Bălvăneşti, Baia de Aramă, Valea Slătinicului Mare. Coordonate: 2. 44°48'42.13"N; 22°31'13.48"E. 3. 44°48'18.92"N; 22°38'2.07"E. 4. 44°58'45.46"N; 22°48'6.90"E. 5. 44°43'22.62"N; 22°32'43.57"E. (a se vedea imaginea asociată) Data observaţiei: 01.07.2014 Valea Slătinicului Mare; 01.07.2014 cabana Salvamont Cireşu; 02.07.2014 Pădurea Bălvăneşti; 10.07.2014 Baia de Aramă Metoda: observaţie directă; colectare Descriere habitat: liziere, tufărişuri (a se vedea imaginea asociată) Punctele de semnalare pentru specia Callimorpha quadripunctaria [prelucrat după GoogleEarth(c)] Fişă de semnalare pentru specia Eriogaster catax Localitatea: Cocorova, com. Cocorova, jud. Mehedinţi; două puncte de colectare Coordonate: 3. 44°45'4.28"N; 22°50,46.46"E; 4. 44°45'4.29"N; 22°50,56.90"E (a se vedea imaginea asociată) Data observaţiei: 08-09.10.2013 Metoda: ecran luminos, sursă de lumină superactinică 60W+bec vapori de mercur 250W, alimentate de la generator electric; Descriere habitat: versant silvostepic, cu tufărişuri dense de Crataegus monogyna, Primus spinosa şi Rosa sp. cu orientare sudică, ruderalizat parţial pe locul unei foste vii instalate în terase. (a se vedea imaginea asociată) Zona de semnalare a speciei Eriogaster catax stânga: poziţionarea la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi; dreapta: realul speciei considerat pe baza modelării nişei ecologice şi a punctelor de semnalare. [prelucrat după GoogleEarth(C)] (a se vedea imaginea asociată) modelarea nişei de habitat dreapta: la SE perimetrului Geoparcului Mehedinţi. Fişă de semnalare pentru specia Rosalia alpina Localitatea: Pădure fag în lungul D.I 607B, com. Izvoru Bârzii, jud. Mehedinţi; un punct de colectare Coordonate: 1. 44°45'21.52"N; 22°32,30.68"E; (a se vedea imaginea asociată) Data observaţiei: 03.07.2014 Metoda: observaţie directă Descriere habitat: pădure de fag (a se vedea imaginea asociată) Zona de semnalare a speciei Rosalia alpina stânga: poziţionarea la nivelul Geoparcului Platoul Mehedinţi; dreapta: punctul de colectare. [prelucrat după GoogleEarth(c)] ----- 
