Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
ORDONANTA nr. 85 din 19 august 2004 (*republicata*) privind protectia consumatorilor la incheierea si executarea contractelor la distanta privind serviciile financiare*)
*) Republicatã în temeiul <>art. V lit. j) din titlul III al Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementãrilor cu legislaţia europeanã privind protecţia consumatorilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 28 decembrie 2007, dându-se textelor o nouã numerotare. <>Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţã privind serviciile financiare a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 27 august 2004 şi a fost aprobatã prin <>Legea nr. 399/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 940 din 14 octombrie 2004.
ART. 1 Prezenta ordonanţã reglementeazã condiţiile de informare a consumatorilor în vederea încheierii şi executãrii contractelor la distanţã privind serviciile financiare dintre furnizorii de servicii financiare şi consumatori. ART. 2 (1) În cazul încheierii unui contract privind servicii financiare, urmat de operaţiuni succesive sau de o serie de operaţiuni financiare distincte, de aceeaşi naturã, denumite în continuare operaţiuni, executate eşalonat în timp, prevederile prezentei ordonanţe se aplicã numai contractului. (2) În cazul în care nu existã un contract în sensul celui prevãzut la alin. (1), dar operaţiuni succesive sau serii de operaţiuni distincte, de aceeaşi naturã, eşalonate în timp, sunt executate între aceleaşi pãrţi contractuale, dispoziţiile art. 4 sunt aplicabile numai pentru prima operaţiune. (3) În situaţia prevãzutã la alin. (2), în cazul în care într-o perioadã de un an nu este executatã nicio operaţiune similarã, urmãtoarea operaţiune pusã în executare va fi consideratã ca fiind prima dintr-o nouã serie de operaţiuni, dispoziţiile art. 4 aplicându-se în mod corespunzãtor. ART. 3 În sensul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos se definesc dupã cum urmeazã: a) contract la distanţã - contractul de furnizare de servicii financiare încheiat între un furnizor şi un consumator, în cadrul unui sistem de vânzare la distanţã sau al unui sistem de furnizare de servicii organizat de cãtre furnizor care utilizeazã în mod exclusiv, înainte şi la încheierea acestui contract, una sau mai multe tehnici de comunicaţie la distanţã; b) serviciu financiar - orice serviciu bancar, de credit, de asigurare, pensii individuale, servicii de investiţii financiare reglementate de <>Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sau orice servicii referitoare la plata în naturã; c) furnizor - orice persoanã juridicã sau persoanã fizicã, publicã sau privatã, abilitatã conform legii, care, în cadrul activitãţilor sale profesionale sau comerciale, are calitatea de furnizor de servicii financiare stipulate în contractul la distanţã; d) consumator - orice persoanã fizicã sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în cadrul contractelor reglementate de prezenta ordonanţã, acţioneazã în scopuri din afara activitãţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale; e) tehnicã de comunicaţie la distanţã - orice mijloc care, fãrã a necesita prezenţa fizicã simultanã a celor douã pãrţi, consumator şi furnizor, poate fi folosit pentru comercializarea ori promovarea la distanţã a serviciilor financiare; f) suport durabil - orice instrument ce permite consumatorului pãstrarea informaţiilor ce îi sunt comunicate şi accesul la acestea pentru o perioadã de timp corespunzãtoare scopului informaţiei, cu posibilitatea de a fi consultate ori de câte ori este necesar, şi care sã permitã reproducerea nemodificatã a conţinutului lor; g) operator de comunicaţie - orice persoanã fizicã sau juridicã, publicã sau privatã, a cãrei activitate profesionalã, economicã sau comercialã constã în a pune la dispoziţie furnizorului una sau mai multe tehnici de comunicaţie la distanţã. ART. 4 (1) Înainte de încheierea unui contract la distanţã sau la momentul prezentãrii ofertei, furnizorul are obligaţia de a informa consumatorul în timp util, corect şi complet asupra urmãtoarelor elemente referitoare la identificarea sa privind, cel puţin: a) denumirea furnizorului, forma de organizare, activitatea sa principalã, adresa sediului social sau, dupã caz, domiciliul stabil şi modalitãţile de contactare a acestuia, telefon/fax, e-mail, registrul comerţului în care este înregistrat şi codul unic de înregistrare; b) denumirea reprezentantului din ţara unde consumatorul are reşedinţa, activitatea principalã, adresa sediului social sau, dupã caz, domiciliul stabil al acestuia şi modalitãţile de contactare a acestuia, numãrul de telefon/fax, adresa de e-mail, registrul comerţului în care este înregistrat şi codul unic de înregistrare, dacã un astfel de reprezentant existã; c) denumirea intermediarului, activitatea principalã, adresa sediului social sau, dupã caz, domiciliul stabil al acestuia şi modalitãţile de contactare a acestuia, numãrul de telefon/fax, adresa de e-mail, registrul comerţului în care este înregistrat şi codul unic de înregistrare, atunci când consumatorul trateazã cu un intermediar; d) în cazul în care activitatea furnizorului necesitã o autorizare specialã, acesta este obligat sã furnizeze, complementar informaţiilor prevãzute la lit. a) şi b), şi datele de identificare, adresa şi modalitãţile de contactare a autoritãţii emitente a autorizaţiei, inclusiv numãrul de telefon/fax şi adresa de e-mail ale acesteia. (2) Informaţiile referitoare la serviciul financiar ce urmeazã a fi prestat trebuie sã fie oferite consumatorului de cãtre furnizor în timp util, corect şi complet, înainte de încheierea unui contract la distanţã sau la momentul prezentãrii ofertei, asupra urmãtoarelor elemente: a) descrierea caracteristicilor esenţiale ale serviciului financiar respectiv; b) preţul total pe care consumatorul îl are de plãtit pentru achiziţionarea serviciului financiar, inclusiv toate comisioanele, taxele, costurile suplimentare ori cheltuielile aferente şi toate tarifele, achitate direct de cãtre consumator ori achitate prin intermediul furnizorului, iar în cazul în care nu poate fi indicat un preţ total precis al serviciului financiar respectiv, furnizorul este obligat sã informeze consumatorul asupra modalitãţii de calcul necesare verificãrii costului total; c) elementele specifice anumitor operaţiuni privind existenţa unor riscuri speciale asociate contractãrii serviciilor financiare ori caracteristicile specifice acestora sau referitoare la posibilitatea unei variaţii a preţului total în funcţie de pieţele financiare ori bursiere, asupra cãrora furnizorul nu are influenţã şi nu poate fi prezentatã o estimare a evoluţiei viitoare raportatã la performanţele statistice precedente; d) existenţa sau posibilitatea existenţei unor taxe şi/sau costuri suplimentare care nu sunt plãtite prin intermediul furnizorului sau impuse de acesta; e) orice limitã de timp sau data pânã la care informaţiile furnizate sunt valabile; f) modalitãţile de platã şi de realizare a plãţii; g) orice cost suplimentar pentru consumator, rezultat din utilizarea de cãtre acesta a mijloacelor de comunicare la distanţã, dacã astfel de costuri adiţionale sunt facturate separat. (3) Informaţiile referitoare la contractul la distanţã ce urmeazã a fi încheiat trebuie sã fie oferite consumatorului de cãtre furnizor în timp util, corect şi complet, înainte de încheierea unui contract la distanţã sau la momentul prezentãrii ofertei, asupra urmãtoarelor elemente: a) existenţa sau inexistenţa dreptului de denunţare unilateralã prevãzut la art. 9 şi, în situaţia în care acest drept este stipulat, se vor preciza termenul şi condiţiile în care acesta poate fi exercitat, inclusiv o precizare a informaţiilor privind plata sumelor pe care consumatorul poate fi obligat sã le plãteascã potrivit art. 13 alin. (1), precum şi a consecinţelor ce decurg din neexercitarea acestui drept; b) durata minimã pentru care se încheie contractul la distanţã, în cazul prestãrii unor servicii financiare cu caracter permanent sau periodic; c) informarea privind dreptul pãrţilor de reziliere sau de denunţare unilateralã a contractului înainte de termen, în temeiul unei clauze contractuale, inclusiv asupra penalitãţilor impuse prin contract, dupã caz; d) indicarea modalitãţilor practice de exercitare a dreptului de denunţare unilateralã a contractului, între altele şi indicarea adresei la care poate fi expediatã notificarea de denunţare unilateralã a contractului; e) statul sau statele ale cãror norme sunt avute în vedere de cãtre furnizor ca temei juridic al raportului contractual cu consumatorul, în scopul încheierii unui contract la distanţã; f) orice clauzã contractualã prin care este indicatã legea aplicabilã şi/sau instanţa competentã în soluţionarea eventualelor litigii între pãrţi; g) în ce limbã sau în care dintre limbile oficiale ale unui stat sunt formulaţi termenii şi condiţiile contractuale, informaţiile prealabile prevãzute de art. 4, care va fi limba sau limbile în care furnizorul a convenit de comun acord cu consumatorul sã comunice pe durata derulãrii contractului la distanţã. (4) Furnizorul este obligat sã ofere consumatorului, înainte de încheierea unui contract la distanţã sau la momentul prezentãrii ofertei, informaţii privind cãile de soluţionare a litigiilor dintre pãrţi, şi anume: a) posibilitatea apelãrii la proceduri extrajudiciare anterioare sesizãrii instanţei de judecatã, de cãtre consumator, care are calitatea de parte contractualã, şi, de asemenea, care sunt modalitãţile consumatorului de apelare la aceste proceduri; b) existenţa unor fonduri de garantare sau a altor mecanisme de compensare, altele decât cele prevãzute de <>Ordonanţa Guvernului nr. 39/1996 privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, de <>Legea nr. 297/2004 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi de reglementãrile privind Fondul de compensare a investitorilor emise de Comisia Naţionalã a Valorilor Mobiliare în aplicarea <>Legii nr. 297/2004 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare. (5) Informaţiile prevãzute la alin. (1)-(4), al cãror scop comercial trebuie sã rezulte fãrã echivoc, vor fi comunicate în mod clar, uşor de înţeles de cãtre consumator, prin orice mijloc adaptat tehnicii de comunicaţie la distanţã utilizate, ţinându-se seama de principiile de bunã practicã comercialã în tranzacţii şi de principiile care guverneazã protecţia minorilor şi a altor persoane lipsite de capacitate de exerciţiu, precum şi de principiile referitoare la bunele moravuri. ART. 5 (1) În cazul în care mijlocul de comunicaţie la distanţã este telefonul sau orice alt mijloc ce implicã vorbirea directã, la începutul convorbirii furnizorul are obligaţia de a informa consumatorul, în mod complet, corect şi precis asupra: a) datelor sale de identificare; b) scopului comercial al apelului. (2) Continuarea de cãtre furnizor a convorbirii telefonice este permisã numai cu acordul explicit al consumatorului. În cazul acceptãrii de cãtre consumator a continuãrii convorbirii telefonice, furnizorul are obligaţia de a prezenta urmãtoarele informaţii: a) identitatea persoanei care a contactat consumatorul din partea furnizorului şi în ce calitate reprezintã furnizorul; b) descrierea caracteristicilor esenţiale ale serviciului financiar; c) preţul total pe care consumatorul îl are de plãtit pentru achiziţionarea serviciului financiar, inclusiv toate comisioanele, taxele, costurile suplimentare ori cheltuielile aferente şi toate tarifele, achitate direct de cãtre consumator ori achitate prin intermediul furnizorului, iar în cazul în care nu poate fi indicat un preţ total precis al serviciului financiar respectiv, furnizorul este obligat sã informeze consumatorul asupra modalitãţii de calcul necesare verificãrii costului total; d) existenţa sau posibilitatea existenţei unor taxe şi/sau costuri suplimentare care nu sunt plãtite prin intermediul furnizorului sau impuse de acesta; e) existenţa sau inexistenţa dreptului de denunţare unilateralã prevãzut la art. 9 şi, în situaţia în care acest drept este stipulat, se vor preciza termenul şi condiţiile în care acesta poate fi exercitat, inclusiv o precizare a informaţiilor privind plata sumelor pe care consumatorul poate fi obligat sã le plãteascã potrivit art. 13 alin. (1), precum şi a consecinţelor ce decurg din neexercitarea acestui drept. (3) Furnizorul este obligat sã informeze consumatorul despre faptul cã orice alte informaţii suplimentare sunt disponibile la cerere şi, totodatã, sã indice natura acestor informaţii. În toate situaţiile furnizorul trebuie sã ofere informaţiile complete atunci când îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin potrivit art. 7. ART. 6 (1) Informaţiile referitoare la obligaţiile contractuale vor fi comunicate consumatorului în faza precontractualã. Aceste informaţii trebuie sã fie în conformitate cu obligaţiile contractuale rezultate din legea aplicabilã contractului la distanţã, în cazul încheierii lui. (2) În situaţia în care, în legislaţia naţionalã sau în aceea a Uniunii Europene, referitoare la serviciile financiare, sunt aplicabile dispoziţii speciale care impun o informare prealabilã în favoarea consumatorului, altele decât cele prevãzute de prezenta ordonanţã, acestea se aplicã în mod corespunzãtor contractului financiar respectiv. (3) Obligaţia de a-l informa pe consumator ori pe furnizor, potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe, nu poate fi înlãturatã prin invocarea secretului comercial sau profesional şi nu poate fi limitatã sau înlãturatã prin clauze contractuale. ART. 7 (1) Furnizorul va comunica consumatorului, în totalitate, termenii şi condiţiile contractuale şi informaţiile prevãzute la art. 4 şi 6, în scris, pe hârtie sau pe orice suport durabil disponibil şi accesibil consumatorului, în timp util, înainte ca acesta sã aibã obligaţii rezultate din semnarea unui contract la distanţã sau din acceptarea unei oferte a unui astfel de serviciu financiar la distanţã. (2) În cazul în care, la cererea expresã a consumatorului, contractul a fost încheiat prin utilizarea unor mijloace de comunicare la distanţã care nu permit îndeplinirea procedurii prealabile de informare prevãzute la alin. (1), furnizorul îşi va îndeplini obligaţiile ce îi revin, imediat dupã încheierea contractului la distanţã. (3) Pe toatã durata derulãrii contractului, consumatorul are dreptul sã solicite comunicarea condiţiilor şi prevederilor contractuale potrivit alin. (1), pe suport hârtie. Complementar, consumatorul are dreptul de a schimba mijlocul de comunicaţie folosit, exceptând situaţia în care mijlocul ales este incompatibil cu contractul încheiat sau cu natura serviciului financiar furnizat. ART. 8 Dacã pãrţile nu au convenit altfel, momentul încheierii contractului la distanţã privind serviciile financiare îl constituie momentul primirii mesajului de confirmare de cãtre consumator, referitor la comanda sa. ART. 9 Consumatorul are dreptul de a denunţa unilateral contractul la distanţã, în termen de 14 zile calendaristice, fãrã penalitãţi şi fãrã a fi necesarã invocarea vreunui motiv. În cazul contractelor la distanţã care au ca obiect asigurãrile de viaţã şi contractele referitoare la operaţiuni privind pensiile individuale, termenul în care consumatorul îşi poate exercita dreptul de denunţare unilateralã este de 30 de zile calendaristice. ART. 10 Termenul prevãzut la art. 9 începe sã curgã: a) din ziua încheierii contractului la distanţã, cu excepţia cazurilor referitoare la contractul care are ca obiect asigurarea de viaţã menţionatã la art. 9 şi pentru care acesta va începe sã curgã de la data când consumatorul este informat cã s-a încheiat contractul la distanţã; sau b) din ziua în care consumatorul primeşte termenii şi condiţiile contractuale şi informaţiile în condiţiile prevãzute de art. 7 alin. (1) sau (2), dacã aceastã datã este ulterioarã datei la care se face referire la lit. a). ART. 11 (1) Dreptul de denunţare unilateralã a contractului nu se aplicã în cazul serviciilor financiare al cãror preţ depinde de fluctuaţiile pieţei financiare şi care nu poate fi influenţat de furnizor, care pot apãrea în perioada de denunţare unilateralã a contractului, cum ar fi serviciile referitoare la: a) operaţiuni de schimb valutar; b) instrumente ale pieţei monetare, inclusiv titluri de stat cu scadenţa mai micã de un an şi certificate de depozit; c) valori mobiliare; d) titluri de participare la organisme de plasament colectiv; e) contracte futures financiare, inclusiv contracte similare cu decontare finalã în fonduri; f) contracte forward pe rata dobânzii - FRA; g) swapuri pe rata dobânzii, curs de schimb şi acţiuni; h) opţiuni pe orice instrument financiar prevãzut la lit. b)-e), inclusiv contracte similare de decontare finalã în fonduri; aceastã categorie include şi opţiuni pe curs de schimb şi rata dobânzii. (2) Dreptul de denunţare unilateralã a contractului nu se aplicã: a) poliţelor de asigurare de cãlãtorie şi pentru bagaje sau altor poliţe de asigurare pe termen scurt cu o duratã de cel mult o lunã calendaristicã; b) contractelor executate integral de ambele pãrţi la cererea expresã a consumatorului, formulatã înainte ca acesta sã-şi exercite dreptul de denunţare unilateralã a contractului; c) contractelor de credit pentru dobândirea sau pãstrarea dreptului de proprietate asupra terenului ori asupra unei construcţii existente sau proiectate ori pentru renovarea sau îmbunãtãţirea unei construcţii; d) contractelor de credit garantate printr-o ipotecã asupra unui bun imobil sau asupra unui drept bazat pe proprietatea unui bun imobil; e) declaraţiei consumatorului care foloseşte serviciile unui notar sau ale altei instituţii oficiale, sub condiţia ca aceasta sã confirme cã dreptul prevãzut la art. 7 alin. (1) a fost asigurat consumatorului. (3) Prevederile prezentei ordonanţe, referitoare la dreptul de denunţare, nu se aplicã contractelor de credit reglementate de <>art. 8 din Legea nr. 282/2004 privind protecţia dobânditorilor cu privire la unele aspecte ale contractelor purtând asupra dobândirii unui drept de utilizare pe duratã limitatã a unor bunuri imobiliare şi de <>art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţã, republicatã. ART. 12 (1) În cazul exercitãrii dreptului de denunţare unilateralã a contractului, consumatorul va notifica furnizorul, conform informaţiilor primite de la acesta potrivit art. 4 alin. (3) lit. d), înainte de expirarea termenului prevãzut de art. 9, prin orice mijloc care poate fi probat. Termenul va fi considerat respectat dacã notificarea formulatã pe suport hârtie sau alt suport durabil, disponibil şi accesibil destinatarului, este expediatã înaintea expirãrii termenului în care acest drept poate fi exercitat. (2) Dacã unui contract la distanţã pentru un serviciu financiar încheiat la un anumit moment i se conexeazã un alt contract la distanţã pentru servicii oferite de furnizor sau de un terţ pe baza unui contract între terţ şi furnizor, acest contract adiţional la distanţã se va rezilia, fãrã plata unor penalitãţi sau costuri suplimentare, dacã consumatorul îşi exercitã dreptul sãu de denunţare unilateralã prevãzut de art. 9. ART. 13 (1) În cazul exercitãrii dreptului de denunţare unilateralã a contractului conform art. 9, consumatorului îi poate fi solicitatã achitarea doar a cheltuielilor aferente serviciului deja furnizat, în conformitate cu clauzele contractuale. Executarea contractului poate începe numai dupã ce consumatorul şi-a dat consimţãmântul în acest sens. (2) Cheltuielile prevãzute la alin. (1) nu vor putea: a) sã depãşeascã o sumã stabilitã proporţional cu perioada în care serviciul financiar a fost furnizat, raportatã la durata totalã a contractului; b) sã fie prevãzute ca platã în orice situaţie în care suma respectivã poate fi consideratã ca penalitate. (3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul denunţãrii contractelor de asigurare, consumatorul nu va fi obligat la cheltuieli. (4) Furnizorul nu poate solicita consumatorului sã plãteascã cheltuielile prevãzute la alin. (1) fãrã a face dovada cã acesta a fost informat în timp util în ceea ce priveşte obligativitatea plãţii acestor cheltuieli, conform art. 4 alin. (3) lit. a). Consumatorul nu poate fi obligat sã efectueze plata dacã furnizorul a început executarea contractului înaintea expirãrii perioadei de denunţare, fãrã existenţa unei cereri prealabile a consumatorului sau a unui acord expres al acestuia. (5) În termen de 30 de zile calendaristice de la primirea notificãrii, furnizorul este obligat sã ramburseze fãrã nicio întârziere orice sume primite conform contractului la distanţã, cu excepţia sumelor prevãzute la alin. (1), termen ce curge din ziua în care furnizorul a primit notificarea de denunţare unilateralã a contractului. (6) Consumatorul este obligat sã restituie furnizorului orice sumã şi/sau bunuri ce i-au fost furnizate de acesta, fãrã întârziere, în termen de maximum 30 de zile calendaristice, termen ce curge din ziua în care consumatorul a expediat notificarea de denunţare unilateralã a contractului. ART. 14 Pentru plãţile efectuate prin intermediul sistemelor moderne de platã de tip card, în cazul în care cardul consumatorului este utilizat în mod fraudulos pentru achitarea serviciilor financiare la distanţã, sumele plãtite vor fi recreditate sau restituite consumatorului, potrivit reglementãrilor specifice acestor sisteme de platã. În astfel de situaţii consumatorul poate sã solicite anularea tranzacţiei respective, fãrã plata de sume sau penalitãţi suplimentare. ART. 15 În cazul livrãrilor pentru care nu existã o comandã prealabilã, consumatorul este exonerat de orice contraprestaţie, lipsa rãspunsului neavând valoare de consimţãmânt. ART. 16 Necesitã acordul prealabil al consumatorului, exprimat în mod expres, urmãtoarele tehnici de comunicaţie la distanţã: a) sistem automatizat de apel fãrã intervenţie umanã de tipul automatelor de apel; b) telecopiator sau fax. ART. 17 (1) Utilizarea altor tehnici de comunicaţie individualã la distanţã în afara celor prevãzute la art. 16 nu este permisã dacã existã un refuz manifestat de consumator. (2) Cheltuielile de utilizare a tehnicilor de comunicare la distanţã în situaţiile prevãzute la art. 16 şi la alin. (1) nu vor fi suportate de cãtre consumator. ART. 18 (1) Constituie contravenţie încãlcarea prevederilor art. 4, 6 şi 7, referitoare la nerespectarea obligaţiei de informare, şi se sancţioneazã cu amendã de la 500 lei la 3.000 lei. (2) Constituie contravenţie încãlcarea prevederilor art. 13 alin. (5) privind nerespectarea termenelor de rambursare, precum şi ale art. 16 şi se sancţioneazã cu amendã de la 1.000 lei la 4.000 lei. (3) Constituie contravenţie încãlcarea prevederilor art. 17 şi se sancţioneazã cu amendã de la 500 lei la 1.000 lei. ART. 19 (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevãzute la art. 18 se fac la sesizarea consumatorilor sau din oficiu de cãtre reprezentanţii împuterniciţi ai Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor. (2) Contravenţiilor prevãzute la <>art. 18 le sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare. ART. 20 Consumatorii au dreptul de a solicita rezilierea contractului în situaţia în care furnizorul nu respectã prevederile art. 7, fãrã plata de penalitãţi şi fãrã costuri suplimentare. ART. 21 (1) Contractele pentru furnizarea de servicii financiare la distanţã nu pot conţine, chiar cu acordul expres al consumatorului, clauze de renunţare la drepturile prevãzute de prezenta ordonanţã. (2) În cazul în care pãrţile contractante aleg ca lege aplicabilã contractului la distanţã legea unui stat ce nu face parte din Uniunea Europeanã, iar contractul are o strânsã legãturã cu teritoriul României sau cu al altor state membre ale Uniunii Europene şi în cazul în care prezenta ordonanţã are prevederi mai favorabile pentru consumator, se vor aplica acestea din urmã. ART. 22 (1) Prevederile prezentei ordonanţe se completeazã, în mod corespunzãtor, cu dispoziţiile <>Legii nr. 148/2000 privind publicitatea, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ale <>Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ale <>Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ale <>Ordonanţei Guvernului nr. 130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţã, republicatã, ale <>Legii nr. 365/2002 privind comerţul electronic, republicatã, ale <>Legii nr. 296/2004 privind Codul consumului, republicatã, ale <>Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale reglementãrilor Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare emise în aplicarea acesteia, ale Codului penal, ale Codului comercial, precum şi cu cele ale Codului civil. (2) Reglementãrile emise în aplicarea prezentei ordonanţe, care vizeazã activitãţile prevãzute de <>Legea nr. 297/2004 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, vor fi elaborate de Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor împreunã cu Comisia Naţionalã a Valorilor Mobiliare. ART. 23 (1) Prevederile prezentei ordonanţe nu îngrãdesc dreptul consumatorilor de a formula reclamaţii şi sesizãri în apãrarea intereselor lor pentru rezolvarea neînţelegerilor legate de încheierea şi executarea contractelor la distanţã privind serviciile financiare. (2) Autoritatea competentã pentru soluţionarea reclamaţiilor şi sesizãrilor consumatorilor ce decurg din încheierea şi executarea contractelor la distanţã privind serviciile financiare este Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor. (3) Plângerile consumatorilor şi stabilirea procedurilor de despãgubire în materie de contracte pentru furnizarea de servicii financiare la distanţã pot fi rezolvate şi pe cale extrajudiciarã, în baza dispoziţiilor <>Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator. ART. 24 (1) Sarcina probei privind îndeplinirea obligaţiilor furnizorului de informare a consumatorului, precum şi sarcina probei existenţei consimţãmântului consumatorului la încheierea contractului şi, dupã caz, la executarea acestuia cad în sarcina furnizorului. (2) Orice clauzã contractualã prin care sarcina probei privind respectarea de cãtre furnizor a unora sau a tuturor obligaţiilor care îi incumbã în baza prezentei ordonanţe este atribuitã consumatorului va fi consideratã clauzã abuzivã, conform <>Legii nr. 193/2000 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. ART. 25 Prezenta ordonanţã transpune Directiva Parlamentului European şi a Consiliului din 23 septembrie 2002 nr. 2002/65/CE privind vânzarea la distanţã a serviciilor financiare cãtre consumatori şi modificarea Directivei Consiliului nr. 90/619/CEE şi a directivelor Consiliului nr. 97/7/CE şi 98/27/CE, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene (JOCE) nr. L271 din 9 octombrie 2002. ART. 26 Prezenta ordonanţã intrã în vigoare la 30 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I. ------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
