Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
ORDONANTA nr. 70 din 29 august 1994 *** Republicata privind impozitul pe profit
*) Republicatã în temeiul art. II din Legea nr. 73 din 12 iulie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 2 august 1996, dîndu-se textelor o noua numerotare. <>Ordonanta Guvernului nr. 70 din 29 august 1994 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 31 august 1994 şi a mai fost modificatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 34 din 25 august 1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 31 august 1995 (aprobatã prin <>Legea nr. 99 din 1 noiembrie 1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 8 noiembrie 1995) şi prin <>Ordonanta Guvernului nr. 23 din 26 iulie 1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 5 august 1996.
CAP. 1 Dispoziţii generale ART. 1 (1) Sînt obligaţi la plata impozitului pe profit, în condiţiile prezentei ordonanţe, şi denumiţi în continuare contribuabili: a) persoanele juridice romane, pentru profitul impozabil obţinut din orice sursa, atît în România, cît şi din strãinãtate; b) persoanele juridice strãine care desfãşoarã activitãţi printr-un sediu permanent în România, pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanent; c) persoanele juridice şi fizice strãine care desfãşoarã activitãţi în România ca partener într-o asociere ce nu da naştere unei persoane juridice, pentru toate veniturile rezultate din activitatea desfasurata în România; d)**) asocierile dintre persoanele fizice romane şi persoanele juridice romane care nu dau naştere unei persoane juridice, pentru veniturile realizate atît în România, cît şi în strãinãtate. În acest caz, impozitul datorat se calculeazã, se retine şi se vãrsa de cãtre persoana juridicã. (2)**) Sînt exceptate de la plata impozitului pe profit: a) trezoreria statului, pentru operaţiunile din fondurile publice derulate prin contul general al trezoreriei; b) instituţiile publice, pentru fondurile publice constituite, inclusiv pentru veniturile extrabugetare şi disponibilitãţile realizate şi utilizate potrivit Legii privind finanţele publice, dacã legea nu prevede altfel; c) organizaţiile de nevãzãtori şi de invalizi, asociaţiile persoanelor handicapate şi unitãţile economice ale acestora, constituite potrivit prevederilor Legii nr. 21/1924 pentru persoanele juridice; d) asociaţiile de binefacere; e) cooperativele care funcţioneazã ca unitãţi protejate, special organizate, potrivit legii; f) unitãţile aparţinînd cultelor religioase, pentru veniturile obţinute din producerea şi valorificarea obiectelor şi produselor necesare activitãţii de cult, menţionate la <>art. 1 din Legea nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult. (3) Veniturile şi cheltuielile persoanelor juridice fãrã scop lucrativ ce se iau în calcul la determinarea profitului impozabil sînt numai cele aferente activitãţilor economice desfãşurate cu scopul obţinerii de profit. ART. 2 (1) Cota de impozit este de 38%, cu excepţiile prevãzute în prezenta ordonanta. (2)**) Contribuabilii avizaţi şi atestaţi de Ministerul Finanţelor în condiţiile legii, care obţin venituri şi în domeniul jocurilor de noroc, precum şi cei care obţin venituri din activitatea barurilor de noapte şi a cluburilor de noapte, plãtesc o cota adiţionalã de impozit de 22% asupra partii din profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor înregistrate din aceste activitãţi în volumul total al veniturilor. (3) În cazul Bãncii Naţionale a României, cota de impozit pe profit este de 80% şi se aplica asupra veniturilor rãmase dupã scãderea cheltuielilor deductibile şi a fondului de rezerva, potrivit legii. (4) Profitul impozabil al unei persoane juridice strãine realizat printr-un sediu permanent în România se impoziteazã cu o cota adiţionalã de impozit pe profitul acesteia de 6,2% . (5)**) Cota de impozit pe profit, în cazul contribuabililor care realizeazã anual cel puţin 80% din venituri din agricultura, este de 25% . În sensul prezentei ordonanţe, prin agricultura se înţelege activitatea desfasurata în domeniul culturii vegetale, creşterii animalelor pentru prasila, producţie, reproducţie, selecţie şi în piscicultura, din care se obţin materii prime cu sau fãrã prelucrarea ulterioara a acestora pe capacitãţi proprii, cu excepţia culturii florilor, plantelor ornamentale şi a tutunului. ART. 3 (1) Anul fiscal al fiecãrui contribuabil este anul calendaristic. (2) Cînd un contribuabil se înfiinţeazã, se reorganizeazã prin divizare, comasare, fuziune sau se lichideazã în cursul unui an fiscal, perioada impozabilã este perioada din anul fiscal pentru care contribuabilul a existat.
CAP. 2 Determinarea profitului impozabil ART. 4**) (1) Profitul impozabil se calculeazã ca diferenţa între veniturile din livrarea bunurilor mobile, a bunurilor imobile pentru care s-a transferat dreptul de proprietate, servicii prestate şi lucrãri executate, inclusiv din cistiguri din orice sursa, şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, la care se adauga cheltuielile nedeductibile. (2) Pentru determinarea profitului impozabil, cheltuielile sînt deductibile numai dacã sînt aferente realizãrii veniturilor şi cele considerate deductibile conform prevederilor legale în vigoare. Cînd o cheltuiala este aferentã mai multor activitãţi, ea se repartizeazã pe activitãţile respective. (3) Pentru determinarea profitului impozabil, cheltuielile pentru care nu se admite deducerea sînt: a) impozitul pe profit, datorat conform prezentei legi, precum şi impozitul pe venitul realizat din strãinãtate; b) amenzile sau penalitãţile datorate cãtre autoritãţi romane sau strãine; c) cheltuielile pentru protocol, reclama şi publicitate care depãşesc limitele prevãzute de legea bugetarã anuala; d) sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor şi provizioanelor peste limita legalã, cu excepţia celor create de bãnci în limita a 2% din soldul creditelor acordate şi a fondului de rezerva potrivit <>Legii nr. 33/1991 privind activitatea bancarã, a rezervelor tehnice ale societãţilor de asigurare şi reasigurare create conform prevederilor legale în materie, precum şi a fondului de rezerva, în limita a 5% din profitul contabil anual, pînã ce acesta va atinge a cincea parte din capitalul social; e) sumele care depãşesc limitele cheltuielilor considerate deductibile, conform legii bugetare anuale. (4) Cheltuielile de sponsorizare sînt deductibile în limita cotei prevãzute în <>Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea. (5) Limitele cheltuielilor deductibile se aplica lunar astfel încît la finele anului fiscal sa se încadreze în prevederile dispoziţiilor legale în vigoare. (6) Contribuabilii care au în componenta unitãţi fãrã personalitate juridicã determina limitele cheltuielilor deductibile la nivelul unitãţii cu personalitate juridicã.
------------ **) Art. 1 alin. (1) lit. d) şi alin. (2), art. 2 alin. (2) şi (5) şi art. 4 au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1997.
ART. 5*) Amortizarea activelor corporale şi necorporale se face în concordanta cu prevederile legale în vigoare. ART. 6*) Profitul impozabil stabilit potrivit art. 4 şi impozitul pe profit se calculeazã şi se evidenţiazã lunar, cumulat de la începutul anului fiscal. ART. 7*) (1) Impozitul pe profit se reduce astfel: a) proporţional cu ponderea persoanelor considerate, potrivit legii, handicapate sub aspectul capacitãţii lor fizice şi intelectuale, pentru contribuabilul cu un numãr de peste 250 de salariaţi, care a creat locuri de munca protejate, special organizate, şi are angajate cel puţin 3% persoane handicapate; b) cu 50%, în cazul contribuabililor care încaseazã venituri în valuta din exportul bunurilor realizate din activitate proprie, din prestãri de servicii internaţionale, pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii acestor venituri în volumul total al veniturilor; c) cu 50% pentru profitul folosit în anul fiscal curent la modernizarea tehnologiilor de fabricaţie sau la extinderea activitãţii în scopul obţinerii de profituri suplimentare, precum şi pentru investiţii destinate protejãrii mediului înconjurãtor, care se concretizeazã în active corporale şi necorporale amortizabile, dupã consumarea celorlalte surse de finanţare a investiţiilor, inclusiv a creditelor pentru investiţii. Sumele echivalente reducerii se folosesc cu aceeaşi destinaţie. (2) Reducerea prevãzutã la <>art. 50 din Legea nr. 77/1994 privind asociaţiile salariaţilor şi membrilor conducerii societãţilor comerciale care se privatizeazã are prioritate fata de reducerile menţionate mai sus, acestea aplicindu-se în ordinea prezentatã în acest articol. (3) Reducerile menţionate în acest articol se calculeazã lunar, cumulat de la începutul anului, cu excepţia celei prevãzute la alin. (1) lit. a), care se calculeazã lunar. (4) Suma totalã a reducerilor menţionate în acest articol nu poate depãşi 50% din impozitul pe profit determinat înainte de aplicarea reducerilor. ART. 8*) Pierderea anuala declarata de contribuabili se recupereazã din profitul impozabil lunar obţinut în exerciţiile fiscale urmãtoare, fãrã a se depãşi 36 de luni.
CAP. 3 Determinarea veniturilor persoanelor nerezidente ART. 9*) Contribuabilii definiţi la art. 1 alin. (1) lit. b) şi c) datoreazã impozitul pentru activitãţile desfãşurate în România. ART. 10*) Venitul este aferent unei activitãţi desfãşurate în România, dacã este: a) atribuibil unui sediu permanent din România al unei persoane juridice nerezidente; b) plãtit persoanelor juridice sau fizice nerezidente pentru serviciile prestate în România; c) obţinut din sau în legatura cu proprietãţi imobiliare situate în România, inclusiv închirierea în scopul utilizãrii unei asemenea proprietãţi şi cîştigul obţinut prin înstrãinarea unui drept asupra unei astfel de proprietãţi; d) plãtit ca urmare a exploatãrii resurselor naturale localizate în România, inclusiv cîştigul obţinut din vînzarea unui drept aferent unor asemenea resurse naturale; e) obţinut din înstrãinarea unui drept de proprietate; f) obţinut din înstrãinarea de cãtre un rezident roman, persoana juridicã, a unei proprietãţi situate în strãinãtate, alta decît activele aferente desfãşurãrii unei activitãţi în afarã teritoriului României; g) obţinut din dobinda, în cazul în care: datoria este garantatã cu proprietãţi imobiliare situate în România; debitorul este o persoana juridicã sau o persoana fizica rezidenţã în România; creditul se referã la o afacere desfasurata în România. ART. 11*) Orice alt venit care nu este menţionat la art. 10 este venit realizat pe teritoriul României, dacã este plãtit de un rezident roman, de sau prin intermediul unui sediu permanent în România. ART. 12 (1) Prin sediu permanent se înţelege locul prin intermediul cãruia orice activitate a unei persoane fizice sau juridice strãine este, total sau parţial, condusã direct sau prin intermediul unui agent dependent. Sediul permanent include: un birou, inclusiv de conducere, o sucursala, o agenţie, o fabrica, un magazin, un atelier, o mina, un loc de extracţie a gazelor şi petrolului sau orice alt loc din care se extrag resurse naturale. Un şantier de construcţii sau un loc unde au fost aduse echipamente pentru construcţii, un proiect de montaj sau de instalare, activitãţile de supraveghere, consultanţa şi furnizare de servicii pentru acelaşi proiect sau proiecte conexe, devin sediu permanent dacã au o durata mai mare de 12 luni. Un sediu permanent nu include: folosirea de spaţii pentru depozitare sau distribuire de mãrfuri; menţinerea unor stocuri de mãrfuri şi bunuri aparţinînd unei activitãţi, doar pentru stocarea şi distribuirea acestora; menţinerea unor stocuri de mãrfuri aparţinînd unei activitãţi, pentru distribuirea lor cãtre o alta activitate, şi menţinerea unui loc pentru colectare de informaţii sau prestarea unor lucrãri pregãtitoare sau auxiliare. (2) Prin rezident se înţelege o persoana juridicã romana sau orice persoana fizica care este domiciliata în, sau are un domiciliu stabil în România, sau care este prezenta în România pentru o perioada sau perioade care depãşesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni începînd sau sfîrşind în anul calendaristic vizat. (3)*) Pentru reflectarea realã a profitului impozabil al sediului permanent se scad numai cheltuielile aferente realizãrii veniturilor acestuia, avînd în vedere şi prevederile art. 4. (4) Persoanele juridice strãine care nu desfãşoarã activitãţi printr-un sediu permanent în România şi persoanele fizice strãine plãtesc, pentru veniturile brute realizate în România, impozit prin reţinere la sursa conform legislaţiei în vigoare.
--------------- *) Art. 5, art. 6, art. 7, art. 8, art. 9, art. 10, art. 11 şi art. 12 alin. (3) au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1997.
ART. 13 (1) Persoana juridicã romana are dreptul de a i se deduce din impozitul pe profit datorat în România o suma echivalenta cu impozitul pe venitul din sursa externa plãtit direct sau prin reţinere la sursa în strãinãtate, pe baza de documente care atesta plata, confirmate de autoritãţile fiscale strãine. (2) Suma deducerii este la nivelul prevãzut la alin. (1), dar nu mai mult decît impozitul pe profit calculat prin aplicarea cotei impozitului pe profit prevãzutã în prezenta ordonanta asupra veniturilor pe fiecare sursa de venit externa, dupã ce s-au scãzut cheltuielile deductibile aferente acestora. ART. 14 Pierderile legate de veniturile din surse externe se deduc numai din aceste venituri, separat pe fiecare sursa de venit.
CAP. 4 Plata şi controlul impozitului pe profit ART. 15*) (1) Plata impozitului pe profit se efectueazã trimestrial, pînã la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul urmãtor, cu excepţia Bãncii Naţionale a României şi a societãţilor bancare care efectueazã plati lunar, pînã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei pentru care se calculeazã impozitul. (2) Banca Nationala a României şi societãţile bancare au obligaţia sa plãteascã în contul impozitului pe profit, pentru luna decembrie a fiecãrui an fiscal, o suma egala cu impozitul datorat pe luna noiembrie a aceluiaşi an, pînã la data de 25 ianuarie inclusiv a anului urmãtor, urmînd ca regularizarea pe baza datelor din bilanţul contabil sa se efectueze pînã la termenul prevãzut pentru depunerea bilanţului contabil. (3) Contribuabilii, alţii decît cei prevãzuţi la alineatul precedent, au obligaţia sa plãteascã în contul impozitului pe profit pentru trimestrul IV, pînã la data de 25 ianuarie inclusiv a anului urmãtor, o suma egala cu impozitul calculat şi evidenţiat pe lunile octombrie şi noiembrie, iar pentru luna decembrie adauga o suma echivalenta cu impozitul calculat pentru luna noiembrie, urmînd ca regularizarea pe baza datelor din bilanţul contabil sa se efectueze pînã la termenul prevãzut pentru depunerea bilanţului contabil. ART. 16 (1)*) În cursul anului fiscal, contribuabilii au obligaţia de a depune declaraţia de impunere pînã la termenul de plata al impozitului inclusiv, urmînd ca dupã definitivarea impozitului pe profit pe baza datelor din bilanţul contabil anual sa depunã declaraţia de impunere pentru anul fiscal expirat pînã la termenul prevãzut pentru depunerea bilanţului contabil. (2) Contribuabilii sînt rãspunzãtori pentru calculul impozitelor declarate şi pentru depunerea în termen a declaraţiei de impunere. (3) Declaraţia de impunere se semneazã de cãtre directorul general sau orice alta persoana autorizata, potrivit legii, sa-l reprezinte pe contribuabil. ART. 17*) (1) În cazul în care organele fiscale considera ca stabilirea impozitului pe profit nu a fost facuta conform prezentei ordonanţe, acestea vor face un nou calcul al impozitului şi vor comunica în scris contribuabilului modul de stabilire a acestuia. (2) Stabilirea impozitului pe profit va fi facuta de organul fiscal şi în cazul în care contribuabilul nu a completat declaraţia de impunere sau nu a furnizat informaţiile necesare pentru a determina obligaţia fiscalã. (3) Sarcina de a dovedi ca stabilirea impozitului pe profit de cãtre organele fiscale nu este realã revine contribuabilului, acesta avînd, în continuare, obligaţia de a depune declaraţia de impunere. (4) Contribuabilul trebuie sa plãteascã impozitul pe profit care a fost stabilit conform alin. (1) şi (2) pe baza înştiinţãrii de plata, la data şi locul stabilite în înştiinţare. (5) Organul fiscal competent poate încheia un acord scris cu contribuabilul, conform cãruia acestuia din urma îi este permis sa plãteascã în rate impozitul pe profit şi profitul net al regiilor autonome, dacã acordul va facilita încasarea integrala a obligaţiei de plata, în care sens Ministerul Finanţelor va stabili competentele unitãţilor fiscale teritoriale. ART. 18*) (1) Plata impozitelor reglementate de prezenta ordonanta se face în lei. (2) În situaţiile în care plata veniturilor cãtre beneficiarul de venit se face în valuta, plata impozitelor, a taxelor sau a eventualelor majorãri de intirziere şi a amenzilor se efectueazã în lei proveniţi din schimb valutar la cursul în vigoare la data plãţii. Dovada plãţii acestora se face cu documentul de plata la extern de cãtre contribuabilul care are obligaţia de a calcula, de a retine şi de a vãrsa impozitul aferent veniturilor în valuta la societatea bancarã la care acesta îşi are deschis contul în valuta, însoţit de documentele de schimb valutar. ART. 19 (1)*) În cazul în care orice suma reprezentind o obligaţie fiscalã nu este plãtitã la data stabilitã prin prezenta ordonanta, contribuabilul este obligat sa plãteascã majorãri de intirziere la aceasta suma pentru perioada cuprinsã între termenul de plata prevãzut de ordonanta şi data la care obligaţia fiscalã este efectuatã, inclusiv. Majorarea va fi, de asemenea, plãtitã şi de organul fiscal pentru sumele plãtite în plus ca impozit şi nerestituite în termenul prevãzut la alin. (2). (2)*) În cazul unei plati peste suma impozitului datorat, majorarea de intirziere se calculeazã dupã 30 de zile de la data depunerii cererii contribuabilului de restituire a diferenţei conform art. 25. Dacã termenul stabilit mai sus este anterior datei obligatorii de plata a impozitului, majorarea se calculeazã de la data obligaţiei de plata a impozitului. (3) În scopul calculãrii majorãrii de intirziere, potrivit acestui articol, cînd impozitul pe profit a fost stabilit conform art. 17 alin. (2), termenul pentru plata impozitului rãmîne data stabilitã pentru depunerea declaraţiei de impunere iniţialã, nu data stabilitã prin înştiinţarea de plata, conform art. 17 alin. (4).
----------- *) Art. 15, art. 16 alin. (1), art. 17, art. 18 şi art. 19 alin. (1) şi (2) au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1997.
ART. 20 Constatarea, controlul, urmãrirea şi încasarea impozitelor, precum şi a majorãrilor de intirziere aferente, reglementate de prezenta ordonanta, se efectueazã de organele fiscale din subordinea direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene şi a municipiului Bucureşti. ART. 21 (1) Un inspector fiscal sau alt angajat al unei unitãţi fiscale, autorizat în acest sens, are dreptul de a intra în orice incinta de afaceri a contribuabilului sau în alte incinte deschise publicului, fãrã o înştiinţare prealabilã, în scopul determinãrii obligaţiilor fiscale ale acestuia sau al colectãrii impozitelor datorate şi neplãtite la termen. Accesul este permis în cursul orelor normale de serviciu, iar în afarã acestora, numai cu autorizarea scrisã a conducerii unitãţii fiscale, justificatã de necesitatea controlului. (2) Un inspector fiscal sau un alt angajat al unei unitãţi fiscale, autorizat în acest sens în scopul determinãrii obligaţiei fiscale a contribuabilului sau al încasãrii impozitelor datorate şi neplãtite la termen, are dreptul sa între şi în locuinta, dar numai cu consimţãmîntul contribuabilului sau al proprietarului, dupã caz, iar în lipsa acestui consimtamint, în baza unei hotãrîri judecãtoreşti pronunţate de instanta judecãtoreascã, la cererea conducerii fiscale care este obligatã sa motiveze necesitatea accesului în locuinta. (3) În verificãrile fãcute conform prevederilor alin. (1) şi (2) din prezentul articol, un inspector fiscal sau alt angajat al unei unitãţi fiscale împuternicit în acest sens poate: a) lua un extras sau face o copie de pe orice document sau înregistrare contabila; b) retine orice document sau orice element material care poate constitui o proba sau o dovada în determinarea obligaţiilor fiscale ale contribuabilului; c) sa solicite ajutorul, cooperarea şi asistenta contribuabilului sau persoanelor care-i reprezintã pentru îndeplinirea prevederilor de la lit. a) şi b). ART. 22 (1) În vederea determinãrii obligaţiilor fiscale, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe, organele fiscale au dreptul de a controla şi: a) operaţiunile care au ca scop evitarea sau diminuarea plãţii impozitelor; b) operaţiunile efectuate în numele contribuabilului, dar în favoarea asociaţilor, actionarilor sau persoanelor ce acţioneazã în numele acestora; c) datoriile asumate de contribuabili în contul unor împrumuturi fãcute sau garantate de acţionari, asociaţi sau de persoanele ce acţioneazã în numele acestora, în vederea reflectãrii reale a operaţiunii; d) distribuirea, împãrţirea, alocarea veniturilor, deducerile, creditele sau reducerile între doi sau mai mulţi contribuabili, sau acele operaţiuni controlate, direct sau indirect, de persoane care au interese comune, în scopul prevenirii evaziunii fiscale şi pentru reflectarea realã a operaţiunilor. (2) În cazul tranzacţiilor dintre contribuabili sau dintre aceştia şi o persoana fizica sau o entitate fãrã personalitate juridicã, care participa sub orice forma la conducerea, controlul sau capitalul altui contribuabil sau altei entitãţi, fãrã personalitate juridicã, valoarea ce va fi recunoscuta de autoritatea fiscalã este valoarea de piata a tranzacţiilor. La fel se procedeazã şi atunci cînd contribuabilul sau cealaltã persoana sau entitate sînt asociaţi, respectiv acţionari în comun, şi nu deţin controlul, asa cum este prevãzut mai sus. ART. 23 (1) În cazul în care ultima zi de plata a impozitului sau de depunere a documentelor cerute de prezenta ordonanta este zi nelucrãtoare, sumele, respectiv documentele se considera depuse în termen dacã acestea se depun în ziua lucrãtoare imediat urmãtoare. (2) O declaraţie, o contestaţie sau orice alt document este considerat ca fiind completat şi transmis organelor fiscale la data înregistrãrii, iar în cazul transmiterii prin posta, se ia în considerare data de pe ştampila poştei. ART. 24 Impozitele şi majorãrile de intirziere care nu au fost plãtite în termen şi în condiţiile prevãzute de prezenta ordonanta sînt recuperate conform prevederilor legale. ART. 25*) (1) În cazul unei cereri pentru restituirea unei plati de impozite peste suma datoratã, depusa în termenul stabilit prin prezenta ordonanta, organul fiscal va putea compensa suma acelei plati, asa cum a fost determinata de acesta, inclusiv majorarea de intirziere aferentã, prevãzutã de aceasta ordonanta, cu alte obligaţii fiscale ale contribuabilului care a fãcut plata peste nivelul impozitului datorat. (2) Organele fiscale vor restitui, pe baza de cerere, în lipsa altor datorii scadente ale contribuabilului, sumele plãtite în plus. (3) Compensarea sau restituirea va putea fi facuta şi din oficiu de cãtre organele fiscale, fãrã o cerere de restituire prealabilã. Despre mãsura luatã va fi înştiinţat şi contribuabilul. (4) Nu se admit compensãri ale impozitului cu eventuale creanţe deţinute de contribuabili asupra statului, altele decît cele de natura fiscalã. ART. 26 (1) Termenul de prescripţie pentru stabilirea impozitelor prevãzute de prezenta ordonanta este de 5 ani de la data la care a expirat termenul de depunere a declaraţiei de impunere. (2) Cererile pentru compensarea sau restituirea de plati ale impozitului peste suma datoratã nu pot fi fãcute dupã 5 ani de la data obligaţiei depunerii declaraţiei de impunere. ART. 27 (1) Functionarii publici din cadrul unitãţilor fiscale, inclusiv persoanele care nu mai deţin aceasta calitate, sînt obligaţi sa pãstreze secretul asupra informaţiilor pe care le deţin urmare exercitãrii atribuţiilor de serviciu, referitoare la un contribuabil. (2) Informaţiile referitoare la un contribuabil pot fi transmise numai în urmãtoarele situaţii: a) altor autoritãţi cu atribuţii fiscale, în scopul realizãrii unor obligaţii ce decurg din aplicarea unei legi fiscale; b) unei autoritãţi din domeniul muncii şi protecţiei sociale, care face plati de asigurãri sociale sau alte plati similare; c) autoritãţilor fiscale ale altei tari, în baza unei convenţii pentru evitarea dublei impuneri; d) autoritãţilor judiciare competente, potrivit legii. (3) Persoana care primeşte informaţii fiscale, conform alin. (2), este obligatã sa pãstreze secretul fiscal asupra informaţiilor primite. (4) Informaţia referitoare la un contribuabil poate fi transmisã şi unei alte persoane numai cu consimţãmîntul scris al contribuabilului. (5) Nerespectarea obligaţiei de pãstrare a secretului fiscal se pedepseşte potrivit legii penale. ART. 28 (1) Un contribuabil care considera ca impunerea facuta de un organ fiscal este incorectã poate face cerere de revizuire a acesteia la organele direcţiei generale a finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene sau a municipiului Bucureşti, dupã caz. Cererea trebuie facuta în scris, în termen de 20 de zile de la data cînd contribuabilul a primit înştiinţarea. Cererea trebuie sa fie motivatã şi însoţitã de acte doveditoare. (2) În termen de 30 de zile de la data înregistrãrii cererii de revizuire, direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene sau a municipiului Bucureşti sînt obligate sa se pronunţe printr-o decizie motivatã, care se comunica contribuabilului. (3) Impotriva deciziei emise de direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene sau a municipiului Bucureşti, contribuabilul poate face contestaţie la Ministerul Finanţelor, în termenul prevãzut la alin. (1). Ministerul Finanţelor este obligat sa se pronunţe printr-o decizie motivatã în termen de 40 de zile de la înregistrarea contestaţiei, care se comunica contribuabilului. (4)*) Termenul de soluţionare a cererii de revizuire a impunerii fãcute de organul fiscal, înregistratã la direcţia generalã a finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeteana sau a municipiului Bucureşti, precum şi a contestaţiilor înregistrate la Ministerul Finanţelor, începe sa curgã de la data la care contribuabilul a depus documentaţia, potrivit normelor stabilite de Ministerul Finanţelor pentru soluţionarea cauzelor, potrivit legii. (5) Decizia Ministerului Finanţelor poate fi contestatã la curtea de apel în a carei raza teritorialã îşi are sediul sau, dupã caz, domiciliul contribuabilul. Impotriva hotãrîrii curţii de apel se poate face recurs la Curtea Suprema de Justiţie, în termen de 15 zile de la comunicare. (6) Cererile de revizuire cu privire la impozitul pe profit şi a majorãrilor de intirziere aferente sînt supuse unei taxe de timbru de 2% din suma contestatã. Taxa de timbru nu poate fi mai mica de 10.000 lei. Contestaţiile se timbreazã cu jumãtate din suma plãtitã la cererile de revizuire. Taxa de timbru se datoreazã indiferent dacã o alta cerere de revizuire sau contestaţie cu acelaşi obiect, înregistratã şi rezolvatã anterior, a fost taxatã. În vederea calculãrii taxei de timbru, contribuabilii sînt obligaţi sa specifice în scris cuantumul sumei contestate. În situaţia admiterii integrale sau parţiale a cererii de revizuire sau a contestaţiei, taxa de timbru se reduce proporţional cu reducerea sumei contestate.
------------- *) Art. 25 şi art. 28 alin. (4) au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1997.
CAP. 5 Sancţiuni fiscale ART. 29 (1) Constituie contravenţii fiscale urmãtoarele fapte, dacã, potrivit legii penale, nu sînt considerate infracţiuni: a) depunerea cu o intirziere de pînã la 30 de zile inclusiv a declaraţiei de impunere se sancţioneazã cu amenda egala cu 1% din impozitul datorat; b) depunerea declaraţiei de impunere peste termenul prevãzut la lit. a), precum şi nefurnizarea informaţiilor necesare pentru a determina obligaţia fiscalã se sancţioneazã cu amenda egala cu 2% din suma impozitului datorat; c) neplata în întregime a impozitului stabilit la data prevãzutã se sancţioneazã cu amenda egala cu 3% din impozitul neplãtit. Impozitul neplãtit reprezintã diferenţa dintre obligaţia fiscalã şi suma impozitului plãtit la data la care contribuabilul era obligat sa o facã; d) neplata impozitului stabilit prin reţinere la sursa se sancţioneazã cu amenda de 100% din impozitul ce trebuia reţinut şi vãrsat; e)*) nedepunerea în termenul prevãzut de prezenta ordonanta a declaraţiei de impunere, în cazul contribuabililor care nu înregistreazã profit, se sancţioneazã cu amenda de 0,1% din cifra de afaceri aferentã perioadei pentru care nu s-a depus declaraţia. (2) Amenzile prevãzute la alin. (1) trebuie plãtite în termen de 5 zile de la rãmînerea definitiva a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. Neplata în acest termen atrage dupã sine încasarea amenzilor care se face în aceleaşi condiţii ca şi pentru impozitul la care se referã. (3) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor fiscale se fac de cãtre organele fiscale teritoriale ale Ministerului Finanţelor. (4)*) Prevederile prezentei ordonanţe referitoare la contravenţii fiscale se completeazã cu dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu excepţia art. 25 şi 26.
CAP. 6 Dispoziţii tranzitorii şi finale ART. 30 Scutirile de impozit prevãzute la art. 5 din Legea nr. 12/1994 privind impozitul pe profit şi la <>art. 14 din Legea nr. 35/1991 privind regimul investiţiilor strãine, cu modificãrile ulterioare, vor rãmîne valabile numai în cazul persoanelor juridice care s-au înregistrat la Registrul comerţului înainte de 1 ianuarie 1995 şi pentru care perioada de scutire nu a expirat. Scutirea opereazã pînã la expirarea perioadei legale, cu condiţia de a activa şi realiza în continuare venituri, încã o perioada egala cu perioada de scutire. În caz contrar, impozitul pe profit se recalculeazã, inclusiv pentru perioada de scutire, potrivit reglementãrilor existente la data acordãrii facilitãţilor. ART. 31 Dividendele primite de o persoana juridicã romana de la alta persoana juridicã romana nu sînt supuse impozitului pe profit. ART. 32*) Metodologia de calcul şi de reflectare în profit a operaţiunilor legate de distribuirea activelor, în cazul lichidãrilor parţiale sau totale ale contribuabililor, precum şi al reorganizãrii acestora, va fi menţionatã în instrucţiunile prevãzute la art. 35. ART. 33*) (1) Pierderile înregistrate pînã la data de 1 ianuarie 1995 pot fi recuperate din profitul impozabil în anul 1995 şi în anii urmãtori, potrivit prevederilor legale existente pînã la data de 1 ianuarie 1995. (2) Pierderea neta înregistratã în perioada de scutire poate fi recuperatã din profiturile impozabile viitoare, conform prevederilor prezentei ordonanţe. Pierderea neta se calculeazã ca diferenţa între profitul impozabil aferent perioadei de scutire şi pierderile înregistrate în aceeaşi perioada. ART. 34 (1) Obligaţiile fiscale reglementate prin prezenta ordonanta sînt venituri ale bugetului de stat. (2) Ca excepţie de la prevederile alin. (1), impozitul pe profit, majorãrile şi amenzile calculate potrivit prezentei ordonanţe şi datorate de regiile autonome din subordinea consiliilor locale şi consiliilor judeţene sînt venituri ale bugetelor locale respective. ART. 35*) (1) Pînã la punerea în aplicare a prevederilor prezentei ordonanţe, Guvernul va aproba, la propunerea Ministerului Finanţelor, Instrucţiunile privind metodologia de calcul şi formularistica corespunzãtoare referitoare la impozitul pe profit. (2) Pentru aplicarea unitarã a prevederilor prezentei ordonanţe se constituie Comisia centrala fiscalã a impozitelor directe, coordonata de secretarul de stat care rãspunde de activitatea veniturilor statului. Componenta comisiei se aproba prin ordin al ministrului finanţelor. (3) Ordinele, modelele de formulare şi normele de completare referitoare la impozitul pe profit, precum şi deciziile comisiei prevãzute la alin. (2) se publica în Monitorul Oficial al României. ART. 36 Prezenta ordonanta intra în vigoare începînd cu anul fiscal 1995**).
--------------- *) Art. 29 alin. (1) lit. e) şi alin. (4), art. 32, art. 33 şi art. 35 au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1997. **) A se vedea şi notele de subsol.
ART. 37 Pe data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe se abroga: <>Legea nr. 12/1991 privind impozitul pe profit; <>Legea nr. 55/1991 pentru modificarea <>art. 5 din Legea nr. 12/1991 privind impozitul pe profit; <>Hotãrîrea Guvernului nr. 804/1991 privind impozitul pe profit; <>art. 14, 15 şi 16 din Legea nr. 35/1991 privind regimul investiţiilor strãine, astfel cum a fost modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 57/1993 ; <>Legea nr. 54/1992 privind impozitul pe sumele obţinute din vînzarea activelor societãţilor comerciale cu capital de stat, cu excepţia art. 6; <>art. 1 din Decretul nr. 276/1973 pentru reglementarea impunerii unor venituri realizate din Republica Socialistã România de persoanele fizice şi juridice nerezidente, astfel cum a fost modificat prin <>Decretul nr. 125/1977 privind modificarea <>Decretului nr. 276/1973 pentru reglementarea impunerii unor venituri realizate din Republica Socialistã România de persoane fizice şi juridice nerezidente, numai în ce priveşte condiţia de rezidenţã; <>Decretul nr. 394/1973 privitor la impunerea veniturilor realizate din închirieri de imobile, numai prevederile referitoare la persoane juridice; <>art. 8 alin. 1 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitãţilor economice de stat ca regii autonome şi societãţi comerciale, astfel cum a fost modificatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 3/1994 pentru modificarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 15/1993 privind unele mãsuri pentru restructurarea activitãţii regiilor autonome; <>Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, numai prevederile referitoare la majorãrile de intirziere aferente veniturilor bugetare, reglementate de prezenta ordonanta; <>Ordonanta Guvernului nr. 14/1992 privind modificarea nivelului majorãrilor de intirziere datorate pentru neplata în termen a veniturilor cuvenite bugetului, aprobatã prin <>Legea nr. 114/1992 , numai prevederile referitoare la cota majorãrilor de intirziere aferente veniturilor bugetare reglementate prin prezenta ordonanta; <>Ordonanta Guvernului nr. 17/1993 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la reglementãrile financiar-gestionare şi fiscale, numai contravenţiile şi sancţiunile referitoare la veniturile bugetare reglementate prin prezenta ordonanta; <>art. 27 alin. 2 din Legea nr. 33/1991 privind activitatea bancarã; <>Hotãrîrea Guvernului nr. 557/1992 privind unele mãsuri de constituire a fondului asigurãrilor sociale pentru agricultori; <>art. 2 şi 3 din Legea nr. 67/1993 privind constituirea şi utilizarea fondului special pentru cercetare-dezvoltare; <>Decretul nr. 425/1972 privind impozitul pe beneficiile societãţilor mixte constituite în Republica Socialistã România şi <>Hotãrîrea Guvernului nr. 759/1995 pentru aplicarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
