Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
ORDONANTA Nr. 70 din 29 august 1994 privind impozitul pe profit
În temeiul art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţia României şi al art. 1 lit. a) din Legea nr. 72/1994 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,
Guvernul României emite urmãtoarea ordonanta:
CAP. 1 Dispoziţii generale ART. 1 (1) Sînt obligaţi la plata impozitului pe profit, în condiţiile prezentei ordonanţe, şi denumiţi în continuare contribuabili: a) persoanele juridice romane, pentru profitul impozabil obţinut din orice sursa, atît din România, cît şi din strãinãtate; b) persoanele juridice strãine care desfãşoarã activitãţi printr-un sediu permanent în România, pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanent; c) persoanele juridice şi fizice strãine care desfãşoarã activitãţi în România ca partener într-o asociere ce nu da naştere unei persoane juridice, pentru toate veniturile rezultate din activitatea desfasurata în România; d) persoanele juridice şi fizice romane, pentru veniturile dintr-o asociere a acestora care nu da naştere unei persoane juridice. În acest caz, impozitul datorat de persoanele fizice se calculeazã, se retine şi se vãrsa de persoana juridicã. (2) Sînt exceptate de la plata impozitului pe profit trezoreria statului pentru operaţiunile din fondurile publice derulate prin contul general al trezoreriei, instituţiile publice pentru fondurile publice constituite, inclusiv pentru veniturile extrabugetare şi disponibilitãţile realizate şi utilizate potrivit Legii nr. 10/1991 privind finanţele publice. (3) Veniturile şi cheltuielile persoanelor juridice fãrã scop lucrativ ce se iau în calcul la determinarea profitului impozabil sînt numai cele aferente activitãţilor economice desfãşurate în scopul obţinerii de profit. ART. 2 (1) Cota de impozit pe profit este de 38%, cu excepţiile prevãzute în prezenta ordonanta. (2) Contribuabilii, astfel cum sînt definiţi prin prezenta ordonanta, care obţin venituri şi în domeniul jocurilor de noroc, autorizate potrivit prevederilor legale, inclusiv baruri şi cluburi cu program de noapte, plãtesc o cota adiţionalã de impozit de 22%, dacã ponderea veniturilor realizate din aceste activitãţi depãşeşte 50% din totalul veniturilor. (3) În cazul Bãncii Naţionale a României, cota de impozit pe profit este de 80% şi se aplica asupra veniturilor rãmase dupã scãderea cheltuielilor deductibile şi a fondului de rezerva, potrivit legii. (4) Profitul impozabil al unei persoane juridice strãine realizat printr-un sediu permanent în România se impoziteazã cu o cota adiţionalã de impozit pe profitul acesteia de 6,2%. (5) Cota de impozit pe profit în cazul contribuabililor care realizeazã anual cel puţin 80% din venituri din agricultura este de 25%. În sensul prezentei ordonanţe, prin agricultura se înţelege activitatea desfasurata în domeniul culturii vegetale, creşterii animalelor pentru prasila, producţiei, reproductiei, selecţiei şi din piscicultura, din care se obţin materii prime, exclusiv cultura florilor, plantelor ornamentale şi tutunului. ART. 3 (1) În scopul aplicãrii prezentei ordonanţe, contribuabilii prevãzuţi la art. 1 se grupeazã, din punct de vedere fiscal, în contribuabili mici şi contribuabili mari. (2) Prin contribuabil mic se înţelege contribuabilul care într-un an fiscal îndeplineşte cumulativ urmãtoarele condiţii: a) este o persoana juridicã romana a carei cifra de afaceri nu a depãşit 10 miliarde lei într-o perioada de 12 luni, care se încheie la data de 30 noiembrie a anului fiscal precedent; b) nu are mai mult de 299 salariaţi permanenţi la începutul anului fiscal, şi c) acesta a fost mic contribuabil, asa cum este definit în acest articol, în toţi anii fiscali de la înfiinţarea sa. Pentru aplicarea acestei prevederi, toţi contribuabilii înregistraţi pînã la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe sînt consideraţi contribuabili mici. Începînd cu anul 1996, suma prevãzutã la lit. a) se actualizeazã de cãtre contribuabili în funcţie de indicele inflaţiei aferent perioadei de 12 luni, care se încheie la data de 30 noiembrie a anului fiscal precedent. (3) Cei care nu îndeplinesc condiţiile de la alin. (2) sînt consideraţi drept contribuabili mari. ART. 4 (1) Anul fiscal al fiecãrui contribuabil este anul calendaristic. (2) Cînd un contribuabil se înfiinţeazã, se reorganizeazã prin divizare, comasarea, fuziune sau se lichideazã în cursul unui an fiscal, perioada impozabilã este perioada din anul fiscal pentru care contribuabilul a existat. CAP. 2 Determinarea profitului impozabil pentru contribuabilii mari ART. 5 (1) Profitul impozabil anual se determina ca diferenţa între activul din bilanţul de la sfîrşitul anului fiscal, diminuat cu obligaţiile, şi activul de la începutul anului fiscal, diminuat cu obligaţiile aferente, minus aportul efectuat la capitalul social în cursul anului şi veniturile stabilite prin prezenta ordonanta ca fiind neimpozabile, plus cheltuielile nedeductibile prevãzute la prezenta ordonanta şi alte elemente prevãzute în bilanţul contabil în funcţie de specificul activitãţii contribuabilului. (2) Elementele patrimoniale din bilanţul de la începutul şi sfîrşitul anului se actualizeazã la inflaţie. (3) Metodologia de actualizare la inflaţie a elementelor patrimoniale ce se au în vedere la determinarea profitului impozabil conform alin. (1) se stabileşte prin instrucţiunile prevãzute la art. 38. (4) Pentru reflectarea corecta a profitului impozabil al unui an fiscal, contribuabilii vor inregistra în evidenta contabila, ca venituri, contravaloarea bunurilor mobile livrate, valoarea bunurilor imobiliare pentru care s-a transferat dreptul de proprietate, valoarea prestãrilor de servicii facturate şi cistigurile, indiferent se sursa, din orice operaţiuni care duc la creşterea valorii, activului, precum şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestor venituri. (5) Metodele de evaluare a patrimoniului utilizat în contabilitate trebuie sa fie aceleaşi în tot cursul exerciţiului financiar, precum şi de la un exerciţiu la altul. În cazuri justificate, contribuabilii pot schimba metodele de evaluare utilizate numai cu aprobarea direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene sau a municipiului Bucureşti, dupã caz, pe baza prezentãrii influentelor asupra situaţiei patrimoniale şi financiare, precum şi asupra nivelului impozitului pe profit. ART. 6 (1) Pentru determinarea profitului impozabil, cheltuielile sînt deductibile numai dacã sînt aferente realizãrii profitului şi în limitele prevãzute de legislaţia în vigoare. Cînd o cheltuiala este aferentã mai multor activitãţi, ea se repartizeazã pe activitãţile respective. (2) Pentru determinarea profitului impozabil, cheltuielile pentru care nu se admite deducerea sînt: a) impozitul pe profit datorat conform prezentei ordonanţe, precum şi impozitul pe venitul realizat din strãinãtate, menţionat la art. 12; b) amortizarea peste limitele prevãzute de prezenta ordonanta; c) amenzile sau penalitãţile datorate cãtre autoritãţi romane sau strãine; d) cheltuielile ocazionate de mese, cadouri, distracţii şi altele asemenea care depãşesc limitele prevãzute de lege pentru acţiuni de protocol, reclama şi publicitate; e) sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor, cu excepţia celor create de bãnci în limita a 2% din soldul creditelor acordate şi a fondului de rezerva potrivit <>Legii nr. 33/1991 privind activitatea bancarã, a rezervelor tehnice ale societãţilor de asigurare şi reasigurare create conform prevederilor legale în materie, precum şi a fondului de rezerva, în limita a 5% din profitul contabil anual, pînã ce acesta va atinge a cincea parte din capitalul social. (3) Cheltuielile de sponsorizare sînt deductibile în limita cotei prevãzute în <>Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea. (4) Suma maxima a cheltuielilor cu dobinzile care poate fi dedusã de cãtre contribuabili, în conformitate cu alin. (1), este o suma egala cu suma veniturilor din dobinzi, plus 20% din alte venituri ale acestora, determinate în conformitate cu art. 5, pentru anul fiscal curent. Cheltuielile cu dobinzile rãmase nedeductibile se repartizeazã în anul urmãtor dacã sînt deductibile în conformitate cu acest alineat şi cu alin. (1). Aceste prevederi nu se aplica societãţilor bancare şi instituţiilor financiare, care vor fi menţionate în instrucţiuni. ART. 7 (1) Conform prevederilor art. 6, amortizarea aferentã mijloacelor fixe amortizabile ale contribuabililor este deductibilã. (2) Mijloacele fixe amortizabile sînt împãrţite, din punct de vedere fiscal, în 6 grupe, cu urmãtoarele cote de amortizare: ------------------------------------------------------------------------------ Durata de funcţionare a mijloacelor Cota anuala Grupa fixe (determinata conform dispoziţiilor legale) de amortizare ------------------------------------------------------------------------------ 1. de la 1 ani la 4 ani inclusiv 40% 2. de la 4 ani la 8 ani inclusiv 17% 3. de la 8 ani la 12 ani inclusiv 10% 4. de la 12 ani la 20 de ani inclusiv 7% 5. de la 20 de ani la 30 de ani inclusiv 4,5% 6. peste 30 de ani 2% ------------------------------------------------------------------------------ (3) Mijloacele fixe a cãror durata de funcţionare nu poate fi stabilitã conform dispoziţiilor legale în materie sînt incluse în grupa 4. (4) Mijloacele fixe din grupele 1, 2, 3, 4 şi 5 sînt împãrţite în subgrupe separate pe fiecare grupa, potrivit clasificatiei mijloacelor fixe prevãzutã de normele legale, iar deducerea amortizarii pentru fiecare subgrupa se determina potrivit alin. (5) - (7) din prezentul articol şi dispoziţiilor legale. Amortizarea mijloacelor fixe din grupa 6 se calculeazã pe fiecare mijloc fix în parte. (5) Amortizarea pentru fiecare subgrupa se calculeazã prin aplicarea cotei de amortizare menţionatã la alin. (2) asupra soldului subgrupei de la sfîrşitul anului fiscal. (6) Cînd valoarea mijloacelor fixe înstrãinate în timpul anului fiscal este mai mare decît soldul subgrupei la sfîrşitul anului fiscal, surplusul rezultat se include în venituri şi soldul subgrupei este zero. (7) Dacã soldul subgrupei la sfîrşitul anului fiscal, dupã deducerea amortizarii aferente acestei perioade, potrivit alin. (5), este mai mic de 200.000 lei, se deduce intreaga suma a soldului. ART. 8 În aplicarea prevederilor art. 6, cheltuielile cu reparaţiile sau îmbunãtãţirile aduse mijloacelor fixe, pentru fiecare subgrupa menţionatã la art. 7, sînt deductibile în limita a 5% din soldul subgrupei de la începutul anului, iar diferenţa se adauga la soldul grupei de la sfîrşitul anului fiscal. ART. 9 Cu excepţia prevederilor art. 14, pierderea dintr-un an înregistratã în bilanţul fiscal poate fi recuperatã din profiturile impozabile din urmãtorii 5 ani fiscali consecutivi. Pierderea se actualizeazã la inflaţie. CAP. 3 Determinarea profitului impozabil pentru contribuabilii mici ART. 10 (1) Profitul impozabil al unui contribuabil mic se determina ca diferenţa între veniturile şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora dintr-un an fiscal înregistrate potrivit art. 5 alin. (4), cu excepţia celor prevãzute la art. 6 alin. (2). Cheltuielile aferente veniturilor se stabilesc prin instrucţiunile prevãzute la art. 38. (2) Profitul impozabil stabilit conform acestui articol se calculeazã lunar, cumulat de la începutul anului fiscal. (3) Amortizarea mijloacelor fixe se face în concordanta cu regulile contabile, fãrã actualizarea acestora la inflaţie. (4) Cheltuielile cu reparaţiile sînt deductibile la nivelul lor efectiv, dar nu mai mult de 5% din valoarea rãmasã a mijloacelor fixe înscrise în bilanţul de la începutul anului. Suma ce depãşeşte aceasta limita se considera modernizare şi se adauga la valoarea mijloacelor fixe reparate. (5) Pierderea se raporteazã luna de luna pînã la recuperarea ei, fãrã a se depãşi 36 de luni de la data înregistrãrii acesteia. (6) Limitele cheltuielilor deductibile se aplica lunar, astfel încît la finele anului fiscal sa se încadreze în prevederile dispoziţiilor legale în vigoare. (7) Prevederile art. 6 alin. (4) se aplica în mod corespunzãtor. ART. 11 (1) Un contribuabil poate sa opteze, la cerere, sa nu fie tratat ca un mic contribuabil. Cererea se aproba de Ministerul Finanţelor şi în cazul aprobãrii este irevocabilã. Aprobarea opereazã de la 1 ianuarie a anului fiscal urmãtor. (2) Impozitul pe profit aferent profitului folosit pentru modernizarea tehnologiilor de fabricaţie sau extinderea activitãţii în scopul obţinerii de profituri suplimentare, precum şi pentru investiţii destinate protejãrii mediului înconjurãtor, se reduce cu 50%, urmînd ca sumele echivalente reducerii sa fie folosite cu aceeaşi destinaţie. Reducerea se calculeazã lunar. CAP. 4 Impunerea profiturilor realizate de persoanele strãine ART. 12 (1) Contribuabilii definiţi la art. 1 lit. b) şi c) datoreazã impozitul pentru veniturile aferente activitãţilor desfãşurate în România. (2) Venitul este aferent unei activitãţi desfãşurate în România dacã este: a) atribuibil unui sediu permanent din România al unei persoane juridice nerezidente; b) obţinut din sau în legatura cu proprietãţi imobiliare situate în România, inclusiv închirierea în scopul utilizãrii unei asemenea proprietãţi şi cîştigul obţinut prin înstrãinarea unui drept asupra unei astfel de proprietãţi; c) plãtit ca urmare a exploatãrii resurselor naturale localizate în România, inclusiv cîştigul obţinut din vînzarea unui drept aferent unor asemenea resurse naturale; d) plãtit de un rezident roman ca urmare a unor servicii prestate; e) obţinut din înstrãinarea unui drept de proprietate; f) obţinut din înstrãinarea de cãtre un rezident roman a unei proprietãţi personale situata în strãinãtate, alta decît activele aferente desfãşurãrii unei activitãţi în afarã teritoriului României; g) dobinda în cazul în care: datoria este garantatã cu proprietãţi imobiliare situate în România; debitorul este o persoana juridicã sau o persoana fizica rezidenţã în România; creditul se referã la o afacere desfasurata în România. (3) Orice alt venit nu este menţionat la alin. (2) este venit realizat pe teritoriul României dacã este plãtit de un rezident roman, de sau prin intermediul unui sediu permanent în România al unei persoane juridice strãine. (4) Prin sediu permanent se înţelege locul prin intermediul cãruia orice activitate a unei persoane fizice sau juridice strãine este, total sau parţial, condusã direct sau prin intermediul unui agent dependent. Sediul permanent include: un birou, inclusiv de conducere, o sucursala, o agenţie, o fabrica, un magazin, un atelier, o mina, un loc de extracţie a gazelor şi petrolului sau orice alt loc din care se extrag resurse naturale. Un şantier de construcţii sau un loc de unde au fost aduse echipamente pentru construcţii, un proiect de montaj sau de instalare, activitãţile de supraveghere, consultanţa şi furnizare de servicii pentru acelaşi proiect sau proiecte conexe, devin sediu permanent dacã au o durata mai mare de 12 luni. Un sediu permanent nu include: folosirea de spaţii pentru depozitare sau distribuire de mãrfuri; menţinerea unor stocuri de mãrfuri şi bunuri aparţinînd unei activitãţi, doar pentru stocarea şi distribuirea acestora; menţinerea unor stocuri de mãrfuri aparţinînd unei activitãţi, pentru distribuirea lor cãtre o alta activitate, şi menţinerea unui loc pentru colectare de informaţii sau prestarea unor lucrãri pregãtitoare sau auxiliare. (5) Prin rezident se înţelege o persoana juridicã romana sau orice persoana fizica care este domiciliata în, sau are un domiciliu stabil în România sau care este prezenta în România pentru o perioada sau perioade care depãşesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni începînd sau sfîrşind în anul calendaristic vizat. (6) Profitul impozabil al unei persoane juridice strãine realizat într-un sediu permanent, în România, se determina pe baza bilanţului conform prevederilor art. 5. (7) Pentru reflectarea realã a profitului impozabil al sediului permanent se scad numai cheltuielile aferente realizãrii veniturilor acestuia, avînd în vedere şi prevederile art. 6. (8) Persoanele juridice strãine care nu desfãşoarã activitãţi printr-un sediu permanent în România şi persoanele fizice strãine plãtesc, pentru veniturile brute realizate în România, impozit prin reţinere la sursa conform legislaţiei în vigoare. ART. 13 (1) Persoana juridicã romana are dreptul de a i se deduce din impozitul pe profit datorat în România o suma echivalenta cu impozitul pe venitul din sursa externa plãtit direct sau prin reţinere la sursa în strãinãtate, pe baza de documente care atesta plata, confirmate de autoritãţile fiscale strãine. (2) Suma deducerii este la nivelul prevãzut la alin. (1), dar nu mai mult decît impozitul pe profit calculat prin aplicarea cotei impozitului pe profit prevãzutã în prezenta ordonanta asupra veniturilor pe fiecare sursa de venit externa, dupã ce s-au scãzut cheltuielile deductibile aferente acestora. ART. 14 Pierderile legate de veniturile din surse externe se deduc numai din aceste venituri, separat pe fiecare sursa de venit. CAP. 5 Plata şi controlul impozitului pe profit ART. 15 (1) În contul impozitului anual pe profit, contribuabilii mari sînt obligaţi la efectuarea de plati lunare în avans în cuantum de 1/2 din impozitul pe profit aferent anului fiscal precedent pînã la data de 25, inclusiv, a lunii urmãtoare. Sumele aferente plãţilor în avans se actualizeazã în funcţie de indicele de inflaţie dintre începutul anului fiscal şi cel al lunii precedente în care se face plata. (2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), impozitul pe profit pentru anul fiscal precedent înseamnã suma obligaţiei fiscale din acel an, fãrã a lua în calcul deducerile pentru plãţile în avans ale impozitului care s-au efectuat în acel an, precum şi creditul fiscal extern. (3) În sensul prezentei ordonanţe, prin credit fiscal se înţelege deducerea sau compensarea unor sume din impozitele datorate, acordat ca facilitate la plata impozitelor sub forma recunoaşterii în România a sumelor plãtite, atît în ţara, cît şi în strãinãtate, cu titlu de impozite. ART. 16 (1) Contribuabilii mari au obligaţia sa depunã declaraţia de impunere privind impozitul pe profit pentru anul fiscal precedent la organul fiscal în raza cãruia îşi au sediul, pînã la data de 15 mai, inclusiv, a fiecãrui an, data pînã la care trebuie plãtit şi impozitul declarat. (2) Contribuabilii mici trebuie sa depunã lunar declaraţia de impunere pînã la data de 25, inclusiv, a lunii urmãtoare, acesta fiind şi termenul de plata a impozitului. (3) Contribuabilii sînt rãspunzãtori pentru calculul impozitelor declarate şi pentru depunerea în termen a declaraţiei de impunere. (4) Declaraţia de impunere se semneazã de cãtre directorul general sau orice alta persoana autorizata, potrivit legii, sa-l reprezinte pe contribuabil. ART. 17 (1) Pentru determinarea impozitului pe profit de plata, conform declaraţiei de impunere prevãzutã la art. 16 alin. (1), suma impozitului de plata pentru anul respectiv se actualizeazã cu indicele de inflaţie dintre sfîrşitul anului fiscal şi data la care impozitul este plãtit, dar nu mai tirziu de data la care impozitul este datorat. (2) Este permisã deducerea, ca forma a creditului fiscal, din impozitul pe profit datorat potrivit alin. (1), a plãţilor în avans fãcute în contul impozitului pe profit, potrivit art. 15. Orice plata în avans a impozitului se actualizeazã în funcţie de indicele de inflaţie dintre luna în care plata în avans era datoratã şi data la care impozitul este plãtit, dar nu mai tirziu de data la care impozitul este datorat. ART. 18 (1) Completarea de cãtre contribuabili a unei declaraţii de impunere este consideratã drept o stabilire a impozitului pe profit şi ca o cerere de plata a impozitului, conform declaraţiei. (2) În cazul în care organele fiscale considera ca stabilirea impozitului pe profit nu a fost facuta conform prezentei ordonanţe, acestea vor face un nou calcul al impozitului şi vor comunica în scris contribuabilului modul de stabilire a acestuia. (3) Stabilirea impozitului pe profit va fi facuta de organul fiscal şi în cazul în care contribuabilul nu a completat declaraţia de impunere sau nu a furnizat informaţiile necesare pentru a determina obligaţia fiscalã. (4) Sarcina de a dovedi ca stabilirea impozitului pe profit, de cãtre organele fiscale, nu este realã, revine contribuabilului, acesta avînd, în continuare, obligaţia de a depune declaraţia de impunere. (5) Contribuabilul trebuie sa plãteascã impozitul pe profit, care a fost stabilit conform alin. (2) şi (3), pe baza înştiinţãrii de plata la data şi locul stabilit în înştiinţarea, cu excepţia prevederilor art. 29, referitoare la contestaţiile fiscale. (6) Organul fiscal competent poate încheia un acord scris cu contribuabilul, conform cãruia acestuia din urma îi este permis sa plãteascã impozitul pe profit în rate, împreunã cu majorãrile de intirziere prevãzute în acesta ordonanta, dacã acordul va facilita încasarea integrala a obligaţiei de plata, în care sens Ministerul Finanţelor va stabili competentele unitãţilor fiscale teritoriale. ART. 19 (1) Plata impozitelor reglementate de prezenta ordonanta se face în lei. (2) În situaţiile în care plata veniturilor cãtre beneficiarul de venit se face în valuta, plata impozitelor, taxelor sau a eventualelor majorãri de intirziere şi a amenzilor reglementate de prezenta ordonanta se efectueazã în lei proveniţi din schimb valutar la cursul în vigoare la data plãţii. Dovada plãţii impozitelor, taxelor şi altor sume datorate bugetului de stat conform prezentei ordonanţe se face cu documentul de plata în strãinãtate de cãtre contribuabilul care are obligaţia de a calcula, retine şi vãrsa impozitul aferent veniturilor în valuta la societatea bancarã la care aceasta îşi are deschis contul în valuta, însoţit de documentele de schimb valutar. (3) În toate cazurile, societãţile bancare au obligaţia virarii sumelor datorate bugetului de stat, conform prevederilor prezentei ordonanţe, în aceiaşi zi în care contribuabilul face plata obligaţiilor fiscale; în caz contrar, majorãrile de intirziere datorate pentru neplata în termen la bugetul de stat sînt suportate de cãtre bãnci. ART. 20 (1) În cazul în care orice suma reprezentind o obligaţie fiscalã sau orice plata în avans a impozitului datorat nu este plãtitã la data stabilitã prin prezenta ordonanta, contribuabilul este obligat sa plãteascã majorãri de intirziere la aceasta suma pentru perioada cuprinsã între termenul de plata prevãzut de ordonanta şi data la care obligaţia fiscalã sau plata în avans sînt efectuate, inclusiv. Majorarea va fi, de asemenea, plãtitã şi de organul fiscal pentru sumele plãtite în plus ca impozit şi nerestituite în termenul prevãzut la alin. (4). (2) Cota majorãrii de intirziere aplicate va fi cu doua procente peste rata dobinzii de referinta a Bãncii Naţionale a României. (3) Se autorizeaza Ministerul Finanţelor sa stabileascã trimestrial cota majorãrii de intirziere prin ordin al ministrului, care va fi dat publicitãţii cu 5 zile înainte de aplicarea acesteia. (4) În cazul unei plati suma impozitului datorat, majorarea de intirziere se calculeazã dupã 30 de zile de la data depunerii cererii contribuabilului de restituire a diferenţei conform art. 26. Dacã termenul stabilit mai sus este anterior datei obligatorii de plata a impozitului, majorarea se calculeazã de la data obligaţiei de plata a impozitului. În cazul plãţilor în avans, data scadentei obligaţiei de plata a impozitului se referã la data obligatorie de plata a impozitului anual pentru care se fac plãţile în avans. (5) În scopul calculãrii majorãrii de intirziere, potrivit acestui articol, cînd impozitul pe profit a fost stabilit conform art. 18 alin. (3), termenul pentru plata impozitului rãmîne data stabilitã pentru depunerea declaraţiei de impunere iniţialã, nu data stabilitã prin înştiinţarea de plata, conform art. 18 alin. (5). (6) Pentru aplicarea prevederilor acestui articol, Banca Nationala a României comunica Ministerului Finanţelor, pînã la data de 20 a ultimei luni din trimestru, rata dobinzii de referinta. ART. 21 Constatarea, controlul, urmãrirea şi încasarea impozitelor, precum şi a majorãrilor de intirziere aferente, reglementate de prezenta ordonanta, se efectueazã de organele fiscale din subordinea direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene şi a municipiului Bucureşti. ART. 22 (1) Un inspector fiscal sau alt angajat al unei unitãţi fiscale, autorizat în acest sens, are dreptul de a intra în orice incinta de afaceri a contribuabilului sau în alte incinte deschise publicului, fãrã o înştiinţare prealabilã, în scopul determinãrii obligaţiilor fiscale ale acestuia sau al colectãrii impozitelor datorate şi neplãtite la termen. Accesul este permis în cursul orelor normale de serviciu, iar în afarã acestora, numai cu autorizarea scrisã a conducerii unitãţii fiscale, justificatã de necesitatea controlului. (2) Un inspector fiscal sau un alt angajat al unei unitãţi fiscale autorizat în acest sens, în scopul determinãrii obligaţiei fiscale a contribuabilului sau al încasãrii impozitelor datorate şi neplãtite la termen, are dreptul sa între şi în locuinta, dar numai cu consimţãmîntul contribuabilului sau proprietarului, dupã caz, iar în lipsa acestui consimtamint, în baza unei hotãrîri judecãtoreşti pronunţatã de instanta judecãtoreascã, la cererea conducerii unitãţii fiscale care este obligatã sa motiveze necesitatea accesului în locuinta. (3) În verificãrile fãcute conform prevederilor alin. (1) şi (2) din prezentul articol, un inspector fiscal sau alt angajat al unei unitãţi fiscale împuternicit în acest sens poate: a) lua un extras sau face o copie a oricãrui document sau înregistrãri contabile; b) retine orice document sau orice element material care poate constitui o proba sau o dovada în determinarea obligaţiilor fiscale ale contribuabilului; c) sa solicite ajutor, cooperarea şi asistenta contribuabilului sau persoanelor care-l reprezintã pentru îndeplinirea prevederilor de la lit. a) şi b). ART. 23 (1) În vederea determinãrii obligaţiilor fiscale, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe, organele fiscale au dreptul de a controla şi: a) operaţiunile care au ca scop evitarea sau diminuarea plãţii impozitelor; b) operaţiunile efectuate în numele contribuabilului, dar în favoarea asociaţilor, actionarilor sau persoanelor ce acţioneazã în numele acestora; c) datoriile asumate de contribuabili în contul unor împrumuturi fãcute sau garantate de acţionari, asociaţi sau de persoanele ce acţioneazã în numele acestora, în vederea reflectãrii reale a operaţiunii; d) distribuirea, împãrţirea, alocarea veniturilor, deducerile, creditele sau reducerile între doi sau mai mulţi contribuabili, sau acele operaţiuni controlate, direct sau indirect, de persoane care au interese comune, în scopul prevenirii evaziunii fiscale şi pentru reflectarea realã a operaţiunilor. (2) În cazul tranzacţiilor dintre contribuabili sau dintre aceştia şi o persoana fizica sau o entitate fãrã personalitate juridicã, care participa sub orice forma la conducerea, controlul sau capitalul altui contribuabil sau altei entitãţi, fãrã personalitate juridicã, valoarea ce va fi recunoscuta de autoritatea fiscalã este valoarea de piata a tranzacţiilor. La fel se procedeazã şi atunci cînd contribuabilul sau cealaltã persoana sau entitate sînt asociaţi, respectiv acţionari în comun, şi nu deţin controlul, asa cum este prevãzut mai sus. ART. 24 (1) În cazul în care ultima zi de plata a impozitului sau de depunere a documentelor cerute de prezenta ordonanta este zi nelucrãtoare, sumele, respectiv documentele se considera depuse în termen dacã acestea se depun în ziua lucrãtoare imediat urmãtoare. (2) O declaraţie, o contestaţie sau orice alt document este considerat ca fiind completat şi transmis organelor fiscale la data înregistrãrii, iar în cazul transmiterii prin posta, se ia în considerare data de pe ştampila poştei. ART. 25 Impozitele şi majorãrile de intirziere care nu au fost plãtite în termen şi în condiţiile prevãzute de prezenta ordonanta sînt recuperate conform prevederilor legale. ART. 26 (1) În cazul unei cereri pentru restituirea unei plati de impozite peste suma datoratã depusa în termenul stabilit la art. 27 alin. (2), organul fiscal va putea compensa suma acelei plati, asa cum a fost determinata de acesta, inclusiv majorarea de intirziere aferentã, prevãzutã în aceasta ordonanta, cu alte obligaţii fiscale ale contribuabilului care a fãcut plata peste nivelul impozitului datorat. (2) Organele fiscale vor restitui pe baza de cerere, în lipsa altor datorii scadente ale contribuabilului, sumele plãtite în plus, împreunã cu majorãrile de intirziere aferente, în condiţiile art. 20 alin. (4). (3) Compensarea sau restituirea va putea fi facuta şi din oficiu de organele fiscale, fãrã o cerere de restituire prealabilã, caz în care nu se mai datoreazã majorãri de intirziere. Despre mãsura luatã va fi înştiinţat şi contribuabilul. (4) Nu se admit compensãri ale impozitului cu eventuale creanţe deţinute de contribuabili asupra statului, altele decît cele de natura fiscalã. ART. 27 (1) Termenul de prescripţie pentru stabilirea impozitelor prevãzute de prezenta ordonanta este de 5 ani de la data la care a expirat termenul de depunere a declaraţiei de impunere. (2) Cererile pentru compensarea sau restituirea de plati de impozit peste suma datoratã nu pot fi fãcute dupã 5 ani de la data obligaţiei depunerii declaraţiei de impunere. (3) În caz de evaziune fiscalã, termenul de prescripţie pentru stabilirea impozitelor este de 10 ani de la data la care a expirat termenul de depunere a declaraţiei de impunere. ART. 28 (1) Functionarii publici din cadrul unitãţilor fiscale, inclusiv persoanele care nu mai deţin aceasta calitate, sînt obligaţi sa pãstreze secretul asupra informaţiilor pe care le deţin urmare exercitãrii atribuţiilor de serviciu, referitoare la un contribuabil. (2) Informaţiile referitoare la un contribuabil pot fi transmise numai în urmãtoarele situaţii: a) altor autoritãţi cu atribuţii fiscale, în scopul realizãrii unor obligaţii ce decurg din aplicarea unei legi fiscale; b) unei autoritãţi din domeniul muncii şi protecţiei sociale care face plati de asigurãri sociale sau alte plati similare; c) autoritãţilor fiscale ale altei tari, în baza unei convenţii pentru evitarea dublei impuneri; d) autoritãţilor judiciare competente, potrivit legii. (3) Persoana care primeşte informaţii fiscale, conform alin. (2), este obligatã sa pãstreze secretul fiscal asupra informaţiilor primite. (4) Informaţia referitoare la un contribuabil poate fi transmisã şi unei alte persoane numai cu consimţãmîntul scris al contribuabilului. (5) Nerespectarea obligaţiei de pãstrare a secretului fiscal se pedepseşte potrivit legii penale. ART. 29 (1) Un contribuabil care considera ca impunerea facuta de un organ fiscal este incorectã poate face cerere de revizuire a acesteia la organele direcţiei generale a finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeteana sau a municipiului Bucureşti, dupã caz. Cererea trebuie facuta în scris, în termen de 20 de zile de la data cînd contribuabilul a primit înştiinţarea. Cererea trebuie sa fie motivatã şi însoţitã de acte doveditoare. (2) În termen de 30 de zile de la data înregistrãrii cererii de revizuire, direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene sau a municipiului Bucureşti sînt obligate sa se pronunţe printr-o decizie motivatã, care se comunica contribuabilului. (3) Impotriva deciziei emise de direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene sau a municipiului Bucureşti, contribuabilul poate face contestaţie la Ministerul Finanţelor, în termenul prevãzut la alin. (1). Ministerul Finanţelor este obligat sa se pronunţe printr-o decizie motivatã în termen de 40 de zile de la înregistrarea contestaţiei, care se comunica contribuabilului. (4) Decizia Ministerului Finanţelor poate fi contestatã la Curtea de Apel în a carei raza teritorialã îşi are sediul sau, dupã caz, domiciliul contribuabilul. Impotriva hotãrîrii Curţii de Apel se poate face recurs la Curtea Suprema de Justiţie, în termen de 15 zile de la comunicare. (5) Pentru perioadele de soluţionare a cererilor de revizuire şi a contestaţiilor prevãzute la alin. (2) şi (3) se suspenda plata sumei impozitului contestat şi a majorãrilor de intirziere aferente acestuia. (6) Pentru perioadele de soluţionare a cererilor de revizuire şi a contestaţiilor, respectiv de 30 şi 40 zile, dupã caz, nu se datoreazã şi nu se calculeazã majorãri de intirziere. (7) În cazuri justificate, Ministerul Finanţelor poate prelungi la cererea contribuabilului perioada de suspendare prevãzutã la alin. (5), cînd cererea de revizuire sau contestaţia nu a fost soluţionatã în termenele prevãzute de lege. (8) Plata impozitelor şi a majorãrilor de intirziere aferente rãmase de plata, urmare soluţionãrii pe cale administrativã a cererii de revizuire sau a contestaţiei, dupã caz, se face în termen de 5 zile de la data luãrii la cunostinta, prin semnatura, a deciziei date de cãtre organele prevãzute la alin. (1) sau (3) din prezentul articol. (9) Cererile de revizuire cu privire la impozitul pe profit şi a majorãrilor de intirziere aferente sînt supuse unei taxe de timbru de 2% din suma contestatã. Taxa de timbru nu poate fi mai mica de 10.000 lei. Contestaţiile se timbreazã cu jumãtate din suma plãtitã la cererile de revizuire. Taxa de timbru se datoreazã indiferent dacã o alta cerere de revizuire sau contestaţiei cu acelaşi obiect, înregistratã şi rezolvatã anterior, a fost taxatã. În vederea calculãrii taxei de timbru, contribuabilii sînt obligaţi sa specifice în scris cuantumul sumei contestate. În situaţia admiterii integrale sau parţiale a cererii de revizuire sau a contestaţiei, taxa de timbru se reduce proporţional cu reducerea sumei contestate. CAP. 6 Sancţiuni fiscale ART. 30 (1) Constituie contravenţii fiscale urmãtoarele fapte, dacã, potrivit legii penale, nu sînt considerate infracţiuni: a) depunerea cu o intirziere de pînã la 30 de zile inclusiv a declaraţiei de impunere se sancţioneazã cu amenda egala cu 1% din impozitul datorat; b) depunerea declaraţiei de impunere peste termenul prevãzut la lit. a), precum şi nefurnizarea informaţiilor necesare pentru a determina obligaţia fiscalã se sancţioneazã cu amenda egala cu 2% din suma impozitului datorat; c) neplata în întregime a impozitului stabilit la data prevãzutã se sancţioneazã cu amenda egala cu 3% din impozitul neplãtit. Impozitul neplãtit înseamnã diferenţa dintre obligaţia fiscalã şi suma impozitului plãtit la data la care contribuabilul era obligat sa o facã; d) neplata impozitului stabilit prin reţinere la sursa se sancţioneazã cu amenda de 100% din impozitul ce trebuie reţinut şi vãrsat. (2) Amenzile prevãzute la alin. (1) trebuie plãtite în termen de 5 zile de la rãmînerea definitiva a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. Neplata în acest termen atrage dupã sine încasarea amenzilor care se face în aceleaşi condiţii ca impozitul la care se referã. (3) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor se fac cãtre organele fiscale teritoriale ale Ministerului Finanţelor. (4) Prevederile prezentei ordonanţe referitoare la contravenţii fiscale se completeazã cu dispoziţiile <>Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor. CAP. 7 Dispoziţii finale şi tranzitorii ART. 31 Scutirile de impozit prevãzute la <>art. 5 din Legea nr. 12/1991 privind impozitul pe profit şi <>art. 14 din Legea nr. 35/1991 privind regimul investiţiilor strãine, cu modificãrile ulterioare, vor rãmîne valabile numai în cazul persoanelor juridice care s-au înregistrat la Registrul comerţului înainte de 1 ianuarie 1995 şi pentru care perioada de scutire nu a expirat. Scutirea opereazã pînã la expirarea perioadei legale, cu condiţia de a activa şi realiza în continuare venituri, încã o perioada egala cu perioada de scutire. În caz contrar, impozitul pe profit se recalculeazã, inclusiv pentru perioada de scutire, potrivit reglementãrilor existente la data acordãrii facilitãţilor. ART. 32 Dividendele primite de o persoana juridicã romana de la alta persoana juridicã romana nu sînt supuse impozitului pe profit. ART. 33 Aportul la capitalul social al unei persoane juridice depus de o persoana fizica sau juridicã nu este supus impunerii. Valoarea din bilanţ a activelor aduse ca aport se reporteazã de la acţionar, respectiv asociat. Metodologia de calcul şi de reflectare în profit a operaţiunilor legate de distribuirea activelor în cazul lichidãrilor parţiale sau totale ale contribuabililor, precum şi al reorganizãrii acestora, va fi menţionatã în instrucţiunile prevãzute la art. 38. ART. 34 (1) Pierderile înregistrate pînã la 1 ianuarie 1995 pot fi recuperate din profitul impozabil în anul 1995 şi în anii urmãtori potrivit prevederilor legale existente pînã la 1 ianuarie 1995, fãrã a fi actualizate la inflaţie. (2) Pierderea neta înregistratã în perioada de scutire poate fi recuperatã din profiturile impozabile viitoare conform prevederilor prezentei ordonanţe. Pierderea neta se calculeazã ca diferenţa între profitul impozabil aferent perioadei de scutire şi pierderile înregistrate în aceeaşi perioada. Pierderea neta, astfel calculatã, nu se actualizeazã la inflaţie. ART. 35 (1) Profitul regiilor autonome rãmas dupã plata impozitului pe profit se utilizeazã pentru stimularea salariaţilor, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, precum şi pentru constituirea de resurse proprii de finanţare, iar diferenţa se vãrsa la bugetul de stat sau bugetele locale, dupã caz. Sumele pentru constituirea resurselor proprii de finanţare se aproba de cãtre Guvern, la propunerea ministerului de resort, cu avizul Ministerului Finanţelor, o data cu bugetele de venituri şi cheltuieli ale regiilor autonome. În cazul regiilor autonome de interes local, aceste atribuţii revin consiliilor locale sau judeţene, dupã caz. (2) Termenul de vãrsare este de 15 mai al anului fiscal urmãtor. În acest caz, prevederile cap. 5 se aplica în mod corespunzãtor. ART. 36 Pentru aplicarea prevederilor prezentei ordonate referitoare la actualizarea la inflaţie, Comisia Nationala pentru Statistica va publica lunar şi anual indicele de inflaţie, pînã la data de 20 a lunii urmãtoare, respectiv 20 ianuarie a anului urmãtor. ART. 37 (1) Obligaţiile fiscale reglementate prin prezenta ordonanta sînt venituri ale bugetului de stat. (2) Ca excepţie de la prevederile alin. (1), impozitul pe profit, majorãrile şi amenzile calculate potrivit prezentei ordonanţe şi datorate de regiile autonome din subordinea consiliilor locale şi consiliilor judeţene sînt venituri ale bugetelor locale respective. ART. 38 (1) Pentru aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe, în termen de 90 de zile de la publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Guvernul va aproba, la propunerea Ministerului Finanţelor, Instrucţiunile privind metodologia de calcul şi formularistica corespunzãtoare referitoare la impozitul pe profit. (2) Pentru aplicarea unitarã a prevederilor prezentei ordonate se constituie, în cadrul Direcţiei generale a impozitelor directe, Comisia centrala fiscalã, coordonata de secretarul de stat ce rãspunde de activitatea veniturilor statului. Componenta comisiei se aproba prin ordin al ministrului finanţelor. (3) Ordinele, modelele de formulare şi normele de completare referitoare la impozitul pe profit, precum şi deciziile comisiei prevãzute la alin. (2) se publica în Monitorul Oficial al României. ART. 39 În funcţie de rezultatele aplicãrii noului sistem de impunere a profitului, Guvernul poate adopta, la propunerea Ministerului Finanţelor, pînã la 31 decembrie 1995, mãsuri pentru organizarea, aplicarea şi îmbunãtãţirea elementelor tehnice ale acestui sistem, fãrã modificarea cotelor de impozit prevãzute în prezenta ordonanta. ART. 40 Prezenta ordonanta intra în vigoare începînd cu anul fiscal 1995. ART. 41 Pe data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe se abroga: <>Legea nr. 12/1991 privind impozitul pe profit; <>Legea nr. 55/1991 pentru modificarea <>art. 5 din Legea nr. 12/1991 privind impozitul pe profit; <>Hotãrîrea Guvernului nr. 804/1991 privind impozitul pe profit; <>art. 14, 15 şi 16 din Legea nr. 35/1991 privind regimul investiţiilor strãine, asa cum a fost modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 57/1993 ; <>art. 68 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie; <>art. 5 din Legea nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult; <>Legea nr. 54/1992 privind impozitul pe sumele obţinute din vînzarea activelor societãţilor comerciale cu capital de stat, cu excepţia art. 6; <>art. 1 din Decretul nr. 276/1973 pentru reglementarea impunerii unor venituri realizate din Republica Socialistã România de persoanele fizice şi juridice nerezidente, astfel cum a fost modificat prin <>Decretul nr. 125/1977 privind modificarea <>Decretului nr. 276/1973 pentru reglementarea impunerii unor venituri realizate din Republica Socialistã România de persoane fizice şi juridice nerezidente, numai în ce priveşte condiţia de rezidenţã; <>Decretul nr. 394/1973 privitor la impunerea veniturilor realizate din închirieri de imobile, numai prevederile referitoare la persoane juridice; <>art. 8 alin. 1 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitãţilor economice de stat ca regii autonome şi societãţi comerciale, asa cum a fost modificatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 3/1994 pentru modificarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 15/1993 privind unele mãsuri pentru restructurarea activitãţii regiilor autonome; <>Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, numai prevederile referitoare la majorãrile de intirziere aferente veniturilor bugetare, reglementate de prezenta ordonanta; <>Ordonanta Guvernului nr. 14/1992 privind modificarea nivelului majorãrilor de intirziere datorate pentru neplata în termen a veniturilor cuvenite bugetului, aprobatã prin <>Legea nr. 114/1992 , numai prevederile referitoare la cota majorãrilor de intirziere aferente veniturilor bugetare reglementate prin prezenta ordonanta; <>Ordonanta Guvernului nr. 17/1993 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la reglementãrile financiar-gestionare şi fiscale, numai contravenţiile şi sancţiunile referitoare la veniturile bugetare reglementate prin prezenta ordonatã; <>art. 27 alin. 2 din Legea nr. 33/1991 privind activitatea bancarã; <>art. 13 lit. a) din Legea nr. 53/1992 privind protecţia socialã a persoanelor handicapate; <>art. 5 alin. 4 din Legea nr. 80/1992 privind pensiile şi alte drepturi de asigurãri sociale ale agricultorilor, modificatã prin <>Legea nr. 1/1994 ; <>Hotãrîrea Guvernului nr. 557/1992 privind unele mãsuri de constituire a fondului asigurãrilor sociale pentru agricultori; <>art. 2 şi 3 din Legea nr. 67/1993 privind constituirea şi utilizarea fondului special pentru cercetare-dezvoltare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
PRIM-MINISTRU NICOLAE VACAROIU
Contrasemneazã: -------------- Ministru de stat, ministrul finanţelor, Florin Georgescu -----------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
