Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
___________
*) Republicatã în temeiul <>art. II din Legea nr. 110/2006 privind aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 7/2005 pentru aprobarea Regulamentului de transport pe cãile ferate din România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 11 mai 2006, dându-se textelor o nouã numerotare.
<>Ordonanţa Guvernului nr. 7/2005 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 31 ianuarie 2005.
ART. 1
Se aprobã Regulamentul privind transportul pe cãile ferate din România, prevãzut în anexa care face parte integrantã din prezenta ordonanţã.
ART. 2
(1) În aplicarea prevederilor Regulamentului privind transportul pe cãile ferate din România, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului va emite, prin ordin al ministrului, în termen de 120 de zile de la publicare, Norme uniforme privind transporturile pe cãile ferate, denumite în continuare Norme uniforme, aplicabile administratorului şi gestionarilor infrastructurii feroviare, operatorilor şi beneficiarilor de transport feroviar.
(2) Fiecare operator de transport feroviar poate emite reglementãri proprii, cu respectarea prevederilor Regulamentului privind transportul pe cãile ferate din România şi a Normelor uniforme.
ART. 3
Pe data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe, <>Ordonanţa Guvernului nr. 41/1997 privind aprobarea Regulamentului de transport pe cãile ferate din România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 29 august 1997, precum şi orice alte dispoziţii contrare se abrogã.
ART. 4
Prezenta ordonanţã intrã în vigoare la 3 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ANEXĂ
REGULAMENT
privind transportul pe cãile ferate din România
TITLUL I
Dispoziţii generale
ART. 1
Obiectul şi sfera de aplicare
(1) Prezentul regulament are ca obiect stabilirea normelor cu privire la drepturile, obligaţiile şi rãspunderile administratorului şi gestionarilor infrastructurii feroviare, ale operatorilor de transport feroviar şi ale beneficiarilor transporturilor efectuate pe cãile ferate din România.
(2) Prezentul regulament se aplicã expediţiilor, transporturilor publice de cãlãtori, de mãrfuri şi alte bunuri pe cãile ferate din România, precum şi activitãţilor accesorii acestora.
(3) Prezentul regulament se aplicã, dupã caz, şi transporturilor pe cãile ferate din România, efectuate în interes propriu, precum şi activitãţilor accesorii acestora.
(4) Transporturile publice feroviare se executã pe bazã de contract de transport.
(5) În traficul intern, contractul de transport se încheie şi se executã în conformitate cu prevederile prezentului regulament şi ale altor reglementãri în vigoare.
(6) În traficul internaţional, contractul de transport se încheie şi se executã şi în conformitate cu acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte.
(7) Efectuarea unui transport militar se desfãşoarã pe baza unei convenţii care va fi încheiatã între operatorul de transport feroviar şi autoritatea respectivã din domeniul apãrãrii naţionale.
(8) Dacã siguranţa naţionalã, siguranţa circulaţiei feroviare şi interesul public o cer, administratorul/gestionarii infrastructurii feroviare şi/sau operatorul de transport feroviar, conform dispoziţiilor autoritãţilor competente, potrivit legii, pot decide ca:
a) traficul şi/sau serviciul sã fie suspendate pe anumite rute, total sau parţial;
b) unele expediţii sã fie excluse de la transport sau primite numai în anumite condiţii, prestabilite;
c) anumite expediţii sã se bucure de prioritate;
d) transporturile militare sã fie executate neîntrerupt în caz de necesitate.
(9) Mãsurile prevãzute la alin. (8) trebuie aduse la cunoştinţã celor interesaţi sau fãcute publice, în prealabil, dupã caz.
ART. 2
Termeni
Înţelesul termenilor folosiţi este prevãzut în anexa care face parte integrantã din prezentul regulament.
ART. 3
Rãspunderea administratorului/gestionarilor infrastructurii feroviare şi a operatorilor de transport feroviar pentru agenţii lor
(1) Operatorii de transport feroviar şi administratorul/ gestionarii infrastructurii feroviare sunt rãspunzãtori de încãlcãrile prevederilor regulamentare sau contractuale ori de abuzurile comise de agenţii aflaţi în serviciul acestora, precum şi de cãtre alte persoane care au atribuţii, din dispoziţia lor, în executarea transportului.
(2) În cazul în care agenţii aflaţi în serviciul operatorilor de transport feroviar, al administratorului/gestionarilor infrastructurii feroviare presteazã servicii pentru efectuarea transporturilor publice de cãlãtori, de mãrfuri şi alte bunuri, precum şi servicii conexe şi adiacente acestora, pentru care nu sunt împuterniciţi de operatorii de transport feroviar sau de administratorul/gestionarii infrastructurii feroviare, se considerã cã aceştia lucreazã în contul şi pe rãspunderea persoanei interesate pentru care fac aceste servicii.
(3) Operatorul de transport feroviar nu rãspunde de bagajele încredinţate în staţii şi trenuri unor persoane care nu fac parte din categoria celor prevãzute la alin. (1).
ART. 4
Tarife de transport
(1) Stabilirea sau modificarea tarifelor de transport feroviar de cãlãtori se face conform reglementãrilor legale în vigoare.
(2) Tarifele de transport feroviar de marfã se formeazã liber pe piaţã.
(3) Tarifele de transport feroviar intrã în vigoare dupã publicare şi/sau, în cazul tarifelor de transport feroviar de cãlãtori, dupã afişare la casele de bilete şi la celelalte puncte unde se vând legitimaţii de cãlãtorie.
(4) Preţul prestaţiei de transport se stabileşte conform tarifelor operatorilor de transport feroviar în vigoare în momentul încheierii contractului de transport.
(5) Tarifele de transport feroviar se publicã. Tarifele de transport feroviar de cãlãtori sunt aduse la cunoştinţã publicã prin afişare în locurile unde se vând legitimaţii de cãlãtorie şi pot fi aduse la cunoştinţã şi prin mijloace de informare în masã. Condiţiile de publicare se vor stabili prin Normele uniforme.
(6) Operatorii de transport feroviar pot acorda facilitãţi sau reduceri tarifare pe baza prevederilor unor acte normative numai dacã autoritatea, agentul, respectiv persoana juridicã ce a solicitat facilitatea sau reducerea asigurã compensãrile aferente.
(7) În scopuri comerciale, pe baza unor convenţii încheiate între operatorii de transport feroviar şi clienţi, se pot acorda reduceri tarifare sau se pot practica alte tarife decât cele publicate, cu excepţia transportului feroviar de cãlãtori. Publicarea acestora nu este obligatorie.
(8) Operatorii de transport feroviar de marfã sunt în drept sã perceapã şi alte sume, neprevãzute în tarife, ca urmare a unor costuri suplimentare care cad în sarcina clienţilor. Aceste sume se înscriu distinct pe documentul de transport şi trebuie justificate cu acte doveditoare.
(9) Tarifele, normele şi instrucţiunile de serviciu nu pot deroga de la prevederile prezentului regulament.
(10) Operatorii de transport feroviar de cãlãtori sunt în drept sã perceapã şi alte sume, calculate pe bazã de deviz, pentru prestaţii la cererea clientului. Aceste sume se încaseazã pe bazã de facturã sau de alte documente financiare în uz.
ART. 5
Cursul de schimb al monedelor
Pentru încasarea, conform legii, în altã monedã decât cea în care sunt exprimate tarifele, operatorii de transport feroviar trebuie sã facã publice cursul de schimb la care efectueazã convertirea sumelor şi acceptarea la platã a monedelor strãine.
ART. 6
Sesizãri
(1) Fiecare operator feroviar de cãlãtori va stabili modul în care se primesc sesizãrile publicului cãlãtor şi va afişa aceste reguli în loc vizibil, în fiecare staţie de cale feratã în care îşi desfãşoarã activitatea.
(2) Operatorii de transport feroviar de cãlãtori vor rãspunde în scris la orice sesizare adresatã în scris, în termen de maximum 30 de zile.
ART. 7
Rãspunderea în caz de accident nuclear
Operatorul de transport feroviar este scutit de rãspunderea ce îi revine potrivit prezentului regulament, când paguba a fost cauzatã de un accident nuclear şi dacã, în aplicarea legilor şi regulamentelor care reglementeazã rãspunderea în domeniul energiei nucleare, cel care exploateazã o instalaţie nuclearã sau o altã persoanã care îl substituie este rãspunzãtor de aceastã pagubã.
TITLUL II
Transportul cãlãtorilor şi bagajelor
CAP. I
Transportul cãlãtorilor
ART. 8
Condiţiile de acceptare la transport
Operatorul de transport feroviar efectueazã transporturile de cãlãtori conform prezentului regulament, atât timp cât:
a) transportul este posibil cu agenţii şi mijloacele de transport disponibile, care permit satisfacerea solicitãrilor de transport;
b) transportul nu este împiedicat de împrejurãri pe care operatorul de transport feroviar nu le poate evita şi a cãror înlãturare nu depinde de el.
ART. 9
Admiterea la transport. Persoane excluse de la transport. Admiterea condiţionatã
(1) Sunt admişi la transport cãlãtorii care posedã legitimaţii de cãlãtorie valabile la trenul, ruta şi clasa alese pentru cãlãtorie.
(2) Sunt excluşi de la transport cãlãtorii care nu respectã prezentul regulament şi dispoziţiile operatorului de transport feroviar, fãcute publice.
(3) În tren şi în staţie nu se admit sau pot fi evacuate:
a) persoanele care, prin comportare, perturbã ordinea publicã, contravin normelor de conduitã publicã şi bunelor moravuri ori care produc vãtãmãri materialului rulant aparţinând operatorului de transport feroviar sau care nu respectã prevederile prezentului regulament. Aceste persoane nu au dreptul nici la restituirea contravalorii cãlãtoriei;
b) persoanele care, din cauzã de boalã, pun în pericol sãnãtatea celorlalţi cãlãtori, în afarã de cazul în care cãlãtoresc cu plata rezervãrii întregului compartiment. Persoanele care s-au îmbolnãvit pe parcurs şi care necesitã intervenţii de urgenţã trebuie sã fie transportate pânã la prima staţie, unde li se acordã îngrijirile necesare. Acestor persoane li se restituie diferenţa dintre tarifele plãtite şi cele aferente pentru parcursul efectuat, pentru legitimaţia de cãlãtorie, în condiţiile prevãzute la art. 21;
c) persoanele care insultã sau agreseazã agenţii operatorului de transport feroviar sau ai administratorului/gestionarului infrastructurii feroviare aflaţi în timpul serviciului.
(4) Transportul bolnavilor contagioşi se reglementeazã prin ordin comun al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului şi al ministrului sãnãtãţii publice.
ART. 10
Mersul trenurilor de cãlãtori şi suspendarea circulaţiei trenurilor
(1) Cãlãtorii sunt transportaţi cu trenuri prevãzute în Mersul trenurilor de cãlãtori, publicat şi afişat în staţii, şi cu trenuri suplimentare. La solicitare, cãlãtorii pot fi transportaţi cu trenuri sau vagoane special comandate, cu achitarea tarifelor aferente cererii.
(2) Operatorul de transport feroviar şi/sau administratorul/gestionarul infrastructurii feroviare, dupã caz, trebuie sã aducã la cunoştinţã publicului suspendarea sau anularea unor trenuri ori a circulaţiei trenurilor, prin mass-media şi afişare în staţii.
(3) Întârzierea trenurilor se aduce de îndatã la cunoştinţã publicului de cãtre administratorul/gestionarul infrastructurii feroviare, prin afişare în staţii şi/sau prin instalaţiile de avizare, precum şi prin informarea verbalã a cãlãtorilor de cãtre agenţi, dupã caz.
(4) Condiţiile în care se pot efectua cãlãtoriile şi serviciile oferite cãlãtorilor sunt prevãzute în Mersul trenurilor de cãlãtori şi, dupã caz, în Normele uniforme sau în reglementãrile proprii ale operatorilor de transport feroviar.
(5) Când, din cauza întârzierii trenului, cãlãtorul nu prinde trenul de legãturã prevãzut pentru continuarea cãlãtoriei, pentru care posedã legitimaţie de cãlãtorie, operatorul de transport feroviar este obligat sã îl transporte cu bagajele sale, fãrã a percepe noi tarife, cu primul tren de acelaşi rang sau de rang inferior, pe aceeaşi rutã sau pe altã rutã, astfel încât acesta sã ajungã la destinaţie cu întârzierea cea mai micã, cu respectarea prevederilor Normelor uniforme sau ale reglementãrilor proprii ale operatorilor de transport feroviar.
(6) În cazul suspendãrii circulaţiei unui tren, dacã acest fapt nu a fost fãcut cunoscut înainte de plecarea din staţia de pornire, iar cãlãtorul nu doreşte sã continue cãlãtoria cu alte trenuri sau pe alte rute, operatorul de transport feroviar este obligat sã îl aducã înapoi la staţia de plecare, cu primul tren în circulaţie, fãrã platã, restituindu-i-se tarifele plãtite pentru transportul neefectuat.
(7) Dacã întreruperea sau suspendarea circulaţiei unui tren a fost anunţatã în ziua anterioarã plecãrii din staţia de pornire, cãlãtorii vor plãti tarifele aferente rutei ocolitoare.
(8) În cazul în care circulaţia trenurilor de cãlãtori se întrerupe ca urmare a stãrii necorespunzãtoare a infrastructurii ferovi are, administratorul/gestionarii infrastructurii feroviare vor organiza, în condiţiile tehnice existente, un serviciu de transport pentru cãlãtori şi bagaje cu alte vehicule, pe cheltuiala lor, pânã la destinaţie sau pânã la primul punct de legãturã pentru continuarea cãlãtoriei cu trenul. Dupã constatarea cauzei care a condus la întreruperea circulaţiei, administratorul/gestionarii infrastructurii feroviare îşi vor recupera cheltuielile cu transportul cãlãtorilor şi al bagajelor acestora de la cei responsabili de deteriorarea infrastructurii.
(9) Cãlãtorul poate amâna cãlãtoria dacã prezintã legitimaţia pentru viza de amânare în termenul prevãzut în Normele uniforme. Dacã se utilizeazã un tren sau servicii cu tarife mai mari, cãlãtorul va plãti diferenţa de tarif.
(10) Cãlãtorul poate renunţa la cãlãtorie dacã prezintã legitimaţia pentru viza de neutilizare în termenul prevãzut în Normele uniforme.
(11) Prin aceste dispoziţii nu se prelungeşte durata legitimaţiilor de cãlãtorie al cãror timp de întrebuinţare este determinat prin Normele uniforme.
ART. 11
Legitimaţiile de cãlãtorie şi durata valabilitãţii lor
(1) Orice legitimaţie de cãlãtorie trebuie sã conţinã menţiunile prevãzute în Normele uniforme.
(2) Legitimaţiile de cãlãtorie se obţin de la staţii, agenţii, de la agenţi autorizaţi, de la agenţii operatorilor de transport din trenuri sau prin mijloace electronice, în condiţiile stabilite de operatorul de transport feroviar.
(3) Tarifele pentru legitimaţiile de cãlãtorie obţinute de la agenţii operatorilor de transport din trenuri pot fi mai mari decât cele de la casele de bilete din staţii, în condiţiile stabilite de operatorul de transport feroviar.
(4) Cãlãtorul trebuie sã verifice pe loc, la primirea legitimaţiei de cãlãtorie, dacã aceasta corespunde cererii sale.
(5) Revânzarea legitimaţiilor de cãlãtorie de cãtre persoane neautorizate nu este permisã. Legitimaţiile de cãlãtorie gãsite în aceste cazuri vor fi anulate, iar cãlãtorii vor fi consideraţi fãrã legitimaţie de cãlãtorie şi trataţi corespunzãtor. Persoanele neautorizate care revând legitimaţii de cãlãtorie vor fi tratate drept contraveniente.
(6) Cedarea legitimaţiilor de cãlãtorie nominale sau cu tarife reduse altor persoane care nu au dreptul la acestea este interzisã. Persoanele care cedeazã legitimaţiile de cãlãtorie sunt considerate contraveniente. Legitimaţiile gãsite în aceastã situaţie sunt reţinute de personalul de tren, iar cãlãtorii în cauzã vor fi consideraţi fãrã legitimaţie de cãlãtorie şi trataţi corespunzãtor.
(7) Operatorul de transport feroviar va face publice normele de utilizare şi duratele de valabilitate a legitimaţiilor de cãlãtorie.
ART. 12
Ocuparea şi rezervarea locurilor
(1) Cãlãtorul poate ocupa loc în tren, respectând dreptul la clasã şi serviciile asigurate prin legitimaţia sa de cãlãtorie.
(2) La trenurile cu regim de rezervare a locurilor, cãlãtorul poate ocupa numai locurile înscrise în legitimaţia de cãlãtorie.
(3) Modalitãţile de rezervare a locurilor în trenuri sunt reglementate de operatorul de transport feroviar şi aduse la cunoştinţã publicului cãlãtor prin Mersul trenurilor de cãlãtori.
(4) În condiţiile stabilite prin Normele uniforme sau prin reglementãrile proprii ale operatorilor de transport feroviar, cãlãtorul poate sã utilizeze un loc la o clasã superioarã, servicii superioare ori un tren de categorie superioarã celor indicate pe legitimaţia de cãlãtorie sau poate cere sã i se modifice itinerarul, cu achitarea diferenţelor tarifare.
(5) Cãlãtorul care nu poate obţine loc şi nu consimte sã cãlãtoreascã în picioare are dreptul sã cearã restituirea contravalorii legitimaţiei de cãlãtorie pentru parcursul neefectuat, amânarea cãlãtoriei sau sã plãteascã diferenţa pentru cãlãtoria la o clasã superioarã, conform prevederilor Normelor uniforme ori ale reglementãrilor proprii ale operatorilor de transport feroviar.
(6) În cazul în care cãlãtorul nu poate ocupa locul rezervat potrivit legitimaţiei de cãlãtorie, agentul operatorului de transport feroviar este obligat sã îi asigure alt loc, în limita locurilor disponibile din tren, conform prevederilor Normelor uniforme sau reglementãrilor proprii ale operatorilor de transport feroviar. În cazul în care nu i se poate asigura loc, se va restitui tariful tichetului de rezervare. Cererea de restituire a tarifului se adreseazã operatorului de transport feroviar, care suportã şi cheltuielile de transmitere a acestuia prin poştã.
(7) La trenurile fãrã regim de rezervare, în condiţiile Normelor uniforme sau ale reglementãrilor proprii ale operatorilor de transport feroviar, se pot rezerva compartimente întregi.
ART. 13
Reduceri din tarifele de cãlãtori
(1) Copiii pânã la vârsta de 5 ani împliniţi, pentru care nu se cere un loc separat, se transportã gratuit, fãrã legitimaţie de cãlãtorie.
(2) Copiii pânã la vârsta de 10 ani împliniţi plãtesc 50% din tariful de transport şi din suplimentul de tren, având drept la loc separat. La trenurile cu locuri rezervate plãtesc şi tariful integral al tichetului.
(3) Operatorul de transport feroviar poate acorda reduceri comerciale, reglementate prin tarife şi aduse la cunoştinţã publicului cãlãtor prin publicare, conform art. 4 alin. (5).
(4) Nicio reducere acordatã de operatorul de transport feroviar nu se mai poate aplica legitimaţiilor de cãlãtorie care se bucurã deja de o reducere din tariful întreg.
(5) Cãlãtorii care beneficiazã de reduceri trebuie sã prezinte, la cererea agentului operatorului de transport feroviar, dovada cã pot beneficia de reducerile respective. Cãlãtorii care nu fac dovada cã pot beneficia de reducerile respective vor fi consideraţi contravenienţi şi vor fi sancţionaţi în conformitate cu prevederile legale.
ART. 14
Dreptul la transport
(1) Cãlãtorul trebuie sã posede o legitimaţie de cãlãtorie valabilã la data, trenul, clasa şi serviciul utilizate, obţinutã conform reglementãrilor în vigoare. Celor care contravin acestei prevederi operatorul de transport feroviar nu le recunoaşte niciun drept şi nu rãspunde de eventualele daune suferite de aceştia.
(2) Cãlãtorul este obligat sã pãstreze legitimaţia de cãlãtorie asupra sa în tot timpul cãlãtoriei şi sã o prezinte pentru verificare, la cerere, agentului operatorului de transport feroviar împuternicit în acest scop.
(3) Legitimaţiile de cãlãtorie care prezintã modificãri necertificate, conform prevederilor Normelor uniforme sau ale reglementãrilor proprii ale operatorilor de transport feroviar, nu sunt valabile şi sunt retrase de agenţii operatorului de transport feroviar.
(4) Cãlãtorul care nu prezintã în tren o legitimaţie de cãlãtorie valabilã este obligat sã plãteascã tariful de taxare în tren. În cazul în care refuzã plata tarifului de taxare în tren, este considerat contravenient şi tratat potrivit legii.
(5) Cãlãtorii contravenienţi care nu pot fi legitimaţi pentru întocmirea procesului-verbal de contravenţie se predau organelor de ordine publicã în prima staţie de pe traseu unde acestea existã, pentru identificare şi sancţionare.
(6) Verificarea legitimaţiilor de cãlãtorie în tren, în timpul staţionãrii în staţii, se reglementeazã prin reglementãrile proprii ale operatorilor de transport feroviar.
ART. 15
Întreruperea cãlãtoriei
(1) Legitimaţia de cãlãtorie dã dreptul, de regulã, la o singurã întrerupere a cãlãtoriei, care trebuie sã se încadreze în minimum 24 de ore de la plecarea trenului cu care a sosit cãlãtorul sau de la plecarea primului tren de legãturã de acelaşi rang. Excepţiile sunt prevãzute în reglementãrile proprii ale operatorilor de transport feroviar.
(2) Condiţiile în care se acordã întreruperea cãlãtoriei sunt stabilite prin reglementãri proprii ale operatorilor de transport feroviar.
ART. 16
Reguli pentru cãlãtori
(1) În incinta staţiilor, agenţiilor şi în trenuri trebuie respectate prevederile prezentului regulament.
(2) Sunt interzise şi constituie contravenţii, în mãsura în care nu constituie infracţiuni, urmãtoarele fapte:
a) cãlãtoria pe acoperişul vagoanelor, pe scãri, pe tampoane, între vagoane şi în alte locuri care nu sunt destinate cãlãtorilor;
b) urcarea şi cãlãtoria în trenuri de marfã, de lucru, de intervenţie, în vagoane cu afectare anumitã afişatã pe ele, în vagoane de bagaje, de mesagerie, de coletãrie, poştale şi în cabina locomotivei, automotorului sau a ramei electrice;
c) fumatul în vagoane, sãli de aşteptare, holuri, cu excepţia locurilor unde fumatul este permis şi acest lucru este afişat;
d) urcarea sau coborârea din trenuri în mişcare, aplecarea în afarã sau rezemarea de uşi, respectiv deschiderea uşilor în timpul mersului trenului;
e) aruncarea obiectelor pe ferestrele sau uşile vagoanelor;
f) urcarea sau coborârea bagajelor şi a persoanelor pe ferestrele vagoanelor;
g) deteriorarea vagoanelor, clãdirilor sau a instalaţiilor prin distrugere sau sustragerea pieselor ori dotãrilor din inventarul acestora;
h) neeliberarea locului ocupat în vagon, care nu corespunde cu cel prevãzut în legitimaţia de cãlãtorie, la solicitarea celui îndreptãţit;
i) exercitarea comerţului în trenuri sau în staţii de cale feratã fãrã autorizaţie eliberatã de operatorul de transport feroviar sau de administratorul/gestionarul infrastructurii feroviare, dupã caz;
j) lipirea de afişe în trenuri sau în staţii fãrã acordul scris al operatorului de transport feroviar sau al administratorului/gestionarului infrastructurii feroviare, dupã caz;
k) traversarea liniilor prin alte locuri decât cele special amenajate pentru cãlãtori;
l) intrarea sau staţionarea în incinta unitãţilor, acolo unde accesul publicului este interzis prin afişe sau pictograme corespunzãtoare;
m) practicarea cerşetoriei sau practicarea jocurilor de noroc în trenuri sau în staţii de cale feratã;
n) tulburarea liniştii cãlãtorilor prin producerea de zgomote;
o) provocarea de scandal în trenuri sau în incinta staţiilor de cale feratã;
p) staţionarea în vagonul-restaurant dupã ora de închidere a acestuia;
r) acţionarea semnalului de alarmã sau a frânei de mânã pentru motive nejustificate;
s) murdãrirea vehiculelor şi a spaţiilor afectate publicului, inclusiv a celor dintre linii, inscripţionarea neautorizatã a pereţilor vagoanelor sau ai clãdirilor staţiilor de cale feratã, dezlipirea fãrã drept a afişelor;
ş) transportul în vagoanele de cãlãtori al obiectelor sau al substanţelor inflamabile, explozibile, radioactive, otrãvitoare şi rãu mirositoare, care, potrivit legii şi reglementãrilor operatorului de transport feroviar, nu sunt permise la transport;
t) prejudicierea intereselor celorlalţi cãlãtori, împiedicarea liberei circulaţii a acestora, încãlcarea normelor de protecţie a mediului şi a normelor de prevenire şi stingere a incendiilor.
(3) Cãlãtorilor care contravin prevederilor alin. (2) operatorul de transport feroviar sau administratorul/ gestionarul infrastructurii feroviare nu le recunoaşte nici un drept, de nici o naturã, şi nu rãspunde de nici o daunã pe care, eventual, ar suferi-o.
(4) Cãlãtorul care prin faptele sale a adus prejudicii de orice fel operatorului de transport feroviar sau administratorului/gestionarului infrastructurii feroviare este obligat la plata despãgubirilor corespunzãtoare.
(5) Constatarea abaterilor de la regulile de cãlãtorie se face de cãtre agenţii împuterniciţi de operatorul de transport feroviar sau de cãtre administratorul/gestionarul infrastructurii feroviare ori de cãtre organele de ordine publicã, dupã caz, şi se sancţioneazã conform legii.
ART. 17
Bagaje de mânã
(1) Cãlãtorul poate sã ia cu el în vagoanele de cãlãtori, în mod gratuit, bagaje de mânã. Bagajele de mânã trebuie sã fie uşor de manipulat şi bine ambalate, astfel încât sã nu fie posibilã scurgerea conţinutului, avarierea sau murdãrirea vagoanelor ori incomodarea celorlalţi cãlãtori.
(2) Fiecare cãlãtor dispune pentru bagajele sale de mânã doar de spaţiul situat deasupra locului pe care îl ocupã sau de un spaţiu echivalent în boxa pentru bagaje a vagoanelor. Masa totalã a bagajelor de mânã admisã pentru fiecare loc ocupat este de 30 kg.
(3) În vagoanele de cãlãtori nu pot fi introduse ca bagaje:
a) materiile şi obiectele excluse de la transportul de bagaje;
b) obiectele de naturã sã stânjeneascã sau sã incomodeze cãlãtorii ori sã cauzeze o pagubã cãlãtorilor, operatorului de transport feroviar sau administratorului/ gestionarului de infrastructurã feroviarã;
c) obiectele interzise prin actele normative ale autoritãţilor administrative;
d) vietãţile, potrivit art. 18.
(4) Operatorul de transport feroviar are dreptul sã se asigure pentru motive întemeiate, în prezenţa cãlãtorului, de natura obiectelor introduse în vagoanele de cãlãtori sau în spaţiile acestuia. Aceasta nu dã dreptul operatorului de transport feroviar sã percheziţioneze bagajele cãlãtorului, decât cu acordul acestuia din urmã. Dacã nu este posibil sã se identifice persoana deţinãtoare a obiectelor supuse verificãrii, operatorul de transport feroviar efectueazã verificarea în prezenţa organelor de ordine publicã.
(5) Supravegherea obiectelor pe care cãlãtorul le ia cu el în vagon revine acestuia.
(6) Cãlãtorul este rãspunzãtor de orice pagubã cauzatã de obiectele şi vietãţile pe care le ia cu el în vagon.
(7) Aceste dispoziţii nu influenţeazã rãspunderea pe care o poate avea operatorul de transport feroviar, potrivit art. 22.
(8) Bagajele de mânã care depãşesc condiţiile impuse prin alin. (2) se trateazã conform reglementãrilor proprii ale operatorilor de transport feroviar.
(9) Reglementãrile privind bagajele uitate în tren vor fi cuprinse în Normele uniforme, precum şi în reglementãrile proprii ale operatorului de transport feroviar, care vor fi aduse la cunoştinţã cãlãtorilor, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
ART. 18
Transportul vietãţilor în vagoanele de cãlãtori
(1) Animalele, pãsãrile, reptilele, peştii şi insectele vii nu pot fi transportate, de regulã, în vagoanele de cãlãtori.
(2) Excepţiile de la prevederile alin. (1) se stabilesc prin Normele uniforme.
ART. 19
Alte forme de contractare a transporturilor de cãlãtori
(1) Operatorul de transport feroviar poate face servicii de transport combinat şi/sau multimodal.
(2) Normele uniforme reglementeazã modul de executare a acestor servicii.
CAP. II
Dispoziţii comune pentru transportul cãlãtorilor
ART. 20
Informarea cãlãtorilor. Mersul trenurilor de cãlãtori
(1) Administratorul/gestionarul infrastructurii feroviare va afişa la loc vizibil în staţii Mersul trenurilor de cãlãtori. Administratorul/gestionarul infrastructurii feroviare va anunţa pentru cãlãtori, prin staţiile de amplificare, sosirea, staţionarea şi plecarea trenurilor din staţie. Operatorul de transport feroviar va afişa la loc vizibil tarifele de transport pentru cãlãtori.
(2) În staţiile de cãlãtori trebuie sã existe ghişeu de informaţii, panouri de informaţii care afişeazã compunerea trenurilor, principalele legãturi între trenuri şi alte informaţii utile cãlãtorilor. Staţiile cu ghişeu de informaţii se stabilesc de operatorul de transport feroviar sau de administratorul/ gestionarul infrastructurii feroviare, dupã caz.
(3) Trenurile care circulã cu ordin special, care se pun sau se retrag din circulaţie în condiţiile stabilite de operatorul de transport feroviar se afişeazã în spaţiul rezervat Mersului trenurilor de cãlãtori.
(4) În staţiile în care fluxul de cãlãtori este mare trebuie sã existe cel puţin un ghişeu special de eliberare a legitimaţiilor de cãlãtorie pentru: femeile gravide, femeile cu copii în braţe, persoanele care din motive de sãnãtate nu pot aştepta la rând pentru eliberarea legitimaţiei, cãlãtorii al cãror tren pleacã în mai puţin de 20 de minute. Operatorul de transport feroviar va aduce la cunoştinţã cãlãtorilor, prin mijloace specifice de informare, existenţa acestor ghişee speciale.
ART. 21
Restituirea contravalorii încasate a transportului neefectuat integral sau parţial
Restituirea contravalorii încasate a transportului neefectuat integral sau parţial se face conform prevederilor Normelor uniforme şi reglementãrilor proprii ale operatorilor de transport feroviar.
CAP. III
Rãspunderea operatorului de transport feroviar
ART. 22
Baza rãspunderii
(1) Operatorul de transport feroviar rãspunde de paguba care rezultã din decesul, rãnirea sau orice altã vãtãmare a sãnãtãţii cãlãtorului, provocate printr-un accident în legãturã cu exploatarea feroviarã, produs în timpul cât cãlãtorul se aflã în trenuri sau în spaţii aferente operatorului, respectiv când intrã sau iese din acestea.
(2) Operatorul de transport feroviar este de asemenea rãspunzãtor de paguba care rezultã din pierderea totalã sau parţialã ori din avarierea obiectelor pe care cãlãtorul, victimã a unui astfel de accident, le avea asupra sa.
(3) Operatorul de transport feroviar este scutit de aceastã rãspundere:
a) dacã accidentul a fost provocat de împrejurãri strãine de exploatarea feroviarã, pe care operatorul de transport feroviar, cu toate diligenţele cerute de particularitãţile cazului respectiv, nu le putea evita şi ale cãror consecinţe nu le putea preveni;
b) total sau parţial, în mãsura în care accidentul este imputabil cãlãtorului;
c) dacã accidentul se datoreazã comportamentului unui terţ pe care operatorul de transport feroviar, cu toate diligenţele cerute de particularitãţile cazului respectiv, nu îl putea evita şi ale cãrui consecinţe nu le putea preveni.
(4) Regulamentul nu înlãturã rãspunderea pe care o poate avea operatorul de transport feroviar pentru cazurile neprevãzute la alin. (1).
ART. 23
Daune-interese în caz de deces al cãlãtorului
(1) În cazul decesului cãlãtorului, în condiţiile alin. (1) al art. 22, daunele-interese cuprind:
a) cheltuielile rezultate în urma decesului, în special cele pentru transportul cadavrului, pentru înmormântare sau pentru incinerare;
b) dacã decesul nu s-a produs imediat, daunele-interese sunt cele prevãzute la art. 24.
(2) Dacã în urma decesului rãmân lipsite de susţinãtor persoane faţã de care cãlãtorul avea sau are în viitor obligaţia de întreţinere în virtutea legii, aceste persoane au dreptul sã primeascã o indemnizaţie sau o rentã, dupã caz, pentru aceastã pierdere.
(3) Acţiunea în daune-interese a persoanelor pe care cãlãtorul le întreţinea fãrã a fi obligat prin lege se exercitã în condiţiile legii.
ART. 24
Daune-interese în caz de rãnire a cãlãtorului
În caz de rãnire sau de orice vãtãmare a cãlãtorului, daunele-interese cuprind:
a) cheltuielile necesare pentru tratament şi pentru transport;
b) repararea prejudiciului cauzat prin incapacitatea de muncã totalã sau parţialã.
ART. 25
Repararea altor prejudicii
Operatorul de transport feroviar va plãti daune-interese şi pentru alte prejudicii decât cele prevãzute la art. 23 şi 24, potrivit prevederilor legale referitoare la rãspunderea civilã.
ART. 26
Forma şi limitarea daunelor-interese în caz de deces sau de rãnire a cãlãtorului
(1) Daunele-interese prevãzute la alin. (2) al art. 23 trebuie acordate sub formã de sumã globalã, în cazul indemnizaţiei.
(2) Alocarea unei rente în cazul prevãzut la alin. (2) al art. 23 se poate acorda, la cerere, în condiţiile legii.
(3) Totalul daunelor-interese care urmeazã a fi acordate potrivit alin. (1) se stabileşte în conformitate cu prevederile legale. În aplicarea prezentului regulament se fixeazã pentru fiecare cãlãtor o limitã maximã în lei a echivalentului de 75.000 euro în sumã globalã sau sub formã de rentã anualã corespunzãtoare acestei sume globale.
ART. 27
Interzicerea de a limita rãspunderea
Dispoziţiile tarifare şi cele ale înţelegerilor speciale încheiate între operatorul de transport feroviar şi cãlãtor, care urmãresc sã scuteascã dinainte, total sau parţial, operatorul de rãspunderea sa ori care au ca efect sã rãstoarne sarcina probei ce revine operatorului sau care stabilesc limite mai mici decât cele stabilite la alin. (2) al art. 26, sunt nule de drept. Aceastã nulitate nu o atrage şi pe cea a contractului de transport.
ART. 28
Transporturile mixte
(1) Când trenurile sau vagoanele de cãlãtori executã manevra de îmbarcare, debarcare sau poziţionare pe feribotul sub pavilion român, dispoziţiile referitoare la rãspunderea operatorului de transport feroviar, în caz de deces sau de rãnire a cãlãtorului, sunt aplicabile pagubelor prevãzute la alin. (1) al art. 22, cauzate de un accident în legãturã cu exploatarea feroviarã, survenit în timp ce cãlãtorul se afla în trenurile sau în vagoanele de cãlãtori menţionate ori în timpul în care intrã sau iese din acestea.
(2) Dacã operatorul de transport feroviar utilizeazã sau dispune utilizarea în executarea procesului de transport şi a altor mijloace de transport decât cele feroviare, acesta rãspunde potrivit reglementãrilor aplicabile acelui mijloc de transport.
CAP. IV
Reclamaţii administrative. Acţiuni. Prescripţii
ART. 29
Reclamaţii administrative
(1) În cazurile în care se aplicã prezentul regulament, acţiunea privind rãspunderea, cu orice titlu ar fi, se poate întemeia şi pe dispoziţiile dreptului comun.
(2) Reclamaţiile administrative rezultate din contractul de transport sunt obligatorii şi trebuie adresate în scris operatorului de transport feroviar în termen de 3 luni de la termenele prevãzute la alin. (3)-(5) ale art. 33, în afara cazurilor prevãzute la alin. (1) al art. 33.
(3) Dreptul de a reclama aparţine persoanei care are dreptul de a acţiona operatorul de transport feroviar, conform art. 30.
(4) În cazul restituirilor sau despãgubirilor privind transportul feroviar de cãlãtori, cel îndreptãţit anexeazã la reclamaţie legitimaţiile de cãlãtorie, în copii. În caz de aprobare a reclamaţiei, documentele se vor preda în original operatorului de transport feroviar, la lichidarea drepturilor, înainte de efectuarea plãţilor.
(5) Reclamaţiile trebuie sã fie motivate.
ART. 30
Persoanele care pot exercita dreptul de acţiune împotriva operatorului de transport feroviar
(1) Acţiunea juridicã împotriva operatorului de transport feroviar aparţine persoanei care posedã legitimaţia de cãlãtorie, asimilatã contractului de transport.
(2) În caz de rãnire, acţiunea juridicã aparţine persoanei rãnite, iar în caz de deces prin accident, moştenitorilor ei legali.
(3) Solicitarea de restituire a unei sume plãtite în virtutea contractului de transport aparţine aceluia care a efectuat aceastã platã.
ART. 31
Operatorii de transport feroviar care pot fi acţionaţi în instanţã
Acţiunea judecãtoreascã pentru restituirea unei sume plãtite în temeiul contractului de transport poate fi exercitatã împotriva operatorului de transport feroviar de cãlãtori care a încasat aceastã sumã sau împotriva celui în folosul cãruia a fost încasatã.
ART. 32
Stingerea acţiunii izvorâte din rãspunderea operatorului de transport feroviar de cãlãtori în caz de deces şi de rãnire a cãlãtorilor
(1) Orice acţiune întemeiatã pe rãspunderea operatorului de transport feroviar de cãlãtori în caz de deces sau de rãnire a cãlãtorului este stinsã dacã cel îndreptãţit nu semnaleazã în scris pretenţiile, în termen de 3 ani de la momentul luãrii la cunoştinţã despre producerea accidentului.
(2) Totuşi, dreptul la acţiune nu se stinge dacã:
a) accidentul nu a fost semnalat sau a fost semnalat cu întârziere de cãtre operatorul de transport feroviar, ca urmare a unor împrejurãri care nu sunt imputabile celui îndreptãţit;
b) cel îndreptãţit dovedeşte cã accidentul a avut drept cauzã o culpã a operatorului de transport feroviar.
ART. 33
Prescripţia dreptului la acţiune privind transportul feroviar de cãlãtori
(1) Acţiunile pentru daune-interese, întemeiate pe rãspunderea operatorului de transport feroviar de cãlãtori în caz de deces şi de rãnire a cãlãtorilor, se prescriu:
a) pentru cãlãtori, în termen de 3 ani socotiţi din ziua urmãtoare celei în care s-a produs accidentul;
b) pentru celelalte persoane îndreptãţite, în termen de 3 ani socotiţi din ziua urmãtoare celei în care s-a produs decesul cãlãtorului.
(2) Celelalte acţiuni care izvorãsc din contractul de transport sunt prescrise dupã trecerea unui an.
(3) Prescripţia prevãzutã la alin. (2) curge pentru acţiunea:
a) privind plata sau restituirea tarifului de transport, a tarifelor accesorii ori a tarifelor suplimentare sau privind rectificarea în caz de aplicare incorectã a unui tarif ori de greşealã de calcul sau de încasare, din ziua plãţii ori, dacã nu s-a fãcut plata, din ziua în care plata ar trebui sã fie fãcutã;
b) privind plata unui supliment de tarif reclamat de organele vamale sau de alte organe abilitate prin lege, din ziua cererii acestora;
c) în toate celelalte cazuri privind transportul cãlãtorilor, din ziua expirãrii valabilitãţii legitimaţiei de cãlãtorie.
(4) Ziua indicatã ca punct de începere a prescripţiei nu este niciodatã cuprinsã în termen.
(5) În caz de reclamaţie adresatã operatorului de transport feroviar, în conformitate cu art. 29, însoţitã de documentele justificative necesare, prescripţia se suspendã pânã la rezolvarea reclamaţiei sau pânã la expirarea termenului de 30 de zile în care ar fi fost obligat sã o rezolve:
a) în ziua în care operatorul de transport feroviar respinge în scris reclamaţia, acesta îi restituie documentele. În caz de acceptare parţialã a reclamaţiei, prescripţia reîncepe sã curgã pentru partea de reclamaţie care rãmâne în litigiu;
b) dovada primirii reclamaţiei sau a rãspunsului, precum şi a restituirii documentelor revine în sarcina pãrţii care invocã acest fapt;
c) dupã încetarea suspendãrii, prescripţia îşi reia cursul, socotindu-se şi timpul curs înainte de suspendare;
d) prescripţia nu se va împlini totuşi înainte de expirarea unui termen de 6 luni, socotit de la încetarea cauzei de suspendare.
(6) Reclamaţiile ulterioare având acelaşi obiect nu suspendã prescripţia.
(7) Dacã un termen trebuie sã ia sfârşit într-o sâmbãtã ori duminicã sau într-o zi de sãrbãtoare legalã, expirarea lui se prelungeşte pânã la prima zi lucrãtoare care urmeazã.
TITLUL III
Transportul mãrfurilor
CAP. I
Contractul de transport. Generalitãţi
ART. 34
Condiţiile de acceptare la transport
(1) Operatorul de transport feroviar poate accepta la transport orice mãrfuri al cãror transport nu este interzis prin dispoziţii legale.
(2) Mãrfurile pentru care sunt stabilite condiţii speciale prin dispoziţii legale pot fi transportate în condiţiile prevãzute de aceste dispoziţii.
(3) Mãrfurile periculoase sunt admise la transport în condiţiile Regulamentului privind transportul internaţional feroviar al mãrfurilor periculoase (RID) - Apendice C la Convenţia privind transporturile internaţionale feroviare (COTIF).
ART. 35
Comandarea transporturilor
(1) Transportul va fi solicitat prin comandã scrisã, adresatã operatorului de transport feroviar, conform reglementãrilor proprii ale operatorilor de transport feroviar.
(2) Comanda trebuie sã conţinã cel puţin urmãtoarele indicaţii: staţia de expediere, staţia de destinaţie, felul mãrfii, cantitatea, data şi locul unde are loc încãrcarea, tipul mijloacelor de transport, rechizitele de încãrcare necesare.
(3) Locul unde se depune comanda şi condiţiile de depunere şi executare a acesteia se stabilesc de cãtre operatorii de transport feroviar prin reglementãri proprii.
(4) Acceptarea comenzii de cãtre operatorul de transport feroviar se confirmã prin semnãturã şi ştampilã sau prin mijloace electronice.
(5) Prin convenţii încheiate cu clienţii, operatorii de transport feroviar pot stabili condiţii specifice privind comandarea transporturilor.
CAP. II
Încheierea şi executarea contractului de transport
ART. 36
Predarea la transport, încãrcarea şi descãrcarea mãrfurilor
(1) Prin expediţie se înţelege marfa încãrcatã în mijlocul de transport, cu respectarea prevederilor prezentului regulament, însoţitã de scrisoarea de trãsurã. Expediţie este şi vehiculul feroviar care circulã pe roţi proprii, însoţit de scrisoare de trãsurã.
(2) Predarea-primirea expediţiilor se va efectua în cadrul programului de lucru al operatorului de transport feroviar, în locul şi în condiţiile stabilite prin comandã sau prin convenţii încheiate între operatorii de transport feroviar şi clienţi.
(3) Expeditorul rãspunde de exactitatea şi identitatea mãrfurilor ce se expediazã în raport cu datele înscrise în actele de livrare şi în scrisoarea de trãsurã, precum şi de integritatea mãrfurilor încãrcate de el în mijloacele de transport.
(4) Expeditorul şi operatorul de transport feroviar convin cine executã încãrcarea şi descãrcarea mãrfii. În lipsa unei convenţii, încãrcarea şi descãrcarea revin operatorului de transport feroviar pentru colete, în timp ce pentru vagoane complete şi unitãţi de transport intermodal încãrcarea îi incumbã expeditorului şi descãrcarea, destinatarului.
(5) Cu excepţia cazului în care încãrcarea se face de cãtre operatorul de transport feroviar, expeditorul mãrfii rãspunde de toate consecinţele unei încãrcãri defectuoase a mijloacelor de transport şi trebuie sã repare prejudiciul suferit din aceastã cauzã, chiar dacã încãrcarea s-a fãcut de altã persoanã în numele expeditorului.
(6) Încãrcarea vagoanelor de marfã, dimensiunile încãrcãturii, modul de încãrcare şi stivuire a încãrcãturii, asigurarea încãrcãturilor şi transporturile excepţionale se efectueazã conform prevederilor Acordului asupra schimbului şi utilizãrii vagoanelor de marfã între întreprinderile feroviare (RIV) - anexa nr. II "Încãrcarea vagoanelor de marfã (prescripţii de încãrcare)".
(7) Transportul mãrfurilor perisabile şi al vietãţilor se face în conformitate cu prevederile legilor speciale în vigoare. Condiţiile speciale şi tehnologia de transport pe calea feratã sunt cele stabilite prin Normele uniforme.
(8) Expediţiile transportate în condiţii speciale se pot tarifa dupã tarife speciale.
(9) Vagoanele, unitãţile de transport intermodal şi rechizitele de încãrcare care aparţin operatorului de transport feroviar ce se pun la dispoziţia expeditorului pentru încãrcare trebuie sã fie în bunã stare, curate şi corespunzãtoare cu natura mãrfii ce urmeazã a fi încãrcatã.
(10) Expeditorul trebuie sã verifice dacã mijloacele de transport şi rechizitele de încãrcare puse la dispoziţia sa corespund transportului în bune condiţii.
(11) Dacã expeditorul încarcã mijlocul de transport sau foloseşte rechizitele de încãrcare fãrã obiecţiuni, opereazã prezumţia cã acestea au fost corespunzãtoare. Expeditorul rãspunde de consecinţele utilizãrii unor mijloace de transport nepotrivite cu felul mãrfii şi cu modul de prezentare a acesteia, chiar dupã predarea acestora cãtre operatorul de transport feroviar.
(12) Operatorul de transport feroviar îi avizeazã pe expeditori sau destinatari despre punerea la dispoziţie a mijloacelor de transport pentru încãrcare, respectiv descãrcare. Modul şi condiţiile de avizare se stabilesc de cãtre operatorul de transport feroviar prin reglementãri proprii. Operatorul de transport feroviar nu este obligat sã obţinã de la clienţi o confirmare a avizãrii punerii mijloacelor de transport la dispoziţie, cu excepţia cazurilor în care a convenit contrariul.
(13) Mijloacele de transport încãrcate trebuie sã fie predate de expeditor operatorului de transport feroviar cu uşile, clapele sau gurile de golire închise, pãrţile mobile şi rechizitele montate.
(14) În cazurile şi condiţiile prevãzute în Normele uniforme, operatorul de transport feroviar se îngrijeşte de dezinfectarea, dezinsecţia, curãţarea şi spãlarea vagoanelor care aparţin acestuia, pe cheltuiala clientului.
(15) Transbordarea/transvazarea mãrfurilor între vagoane de ecartament diferit ori în cazul defectãrii vagoanelor sau în orice altã împrejurare impusã de condiţiile de exploatare se executã de cãtre operatorul de transport feroviar ori agenţi autorizaţi, în baza unei convenţii încheiate cu operatorul de transport feroviar. Transbordarea/transvazarea mãrfurilor care necesitã mijloace sau condiţii speciale ori care prezintã un pericol deosebit pentru cei care le manipuleazã se efectueazã, la cererea operatorului de transport feroviar, de cãtre expeditor, destinatar sau de cãtre agenţi autorizaţi.
(16) În cazul în care operaţiile de încãrcare, descãrcare sau transbordare/transvazare a mãrfurilor se efectueazã de cãtre expeditor, destinatar ori de cãtre agenţi autorizaţi, aceştia rãspund pentru degradarea mãrfurilor, a mijloacelor de transport, a rechizitelor sau a instalaţiilor operatorilor de transport feroviar produsã din culpa lor, precum şi pentru pierderea pãrţilor mobile datoritã nemontãrii lor dupã încãrcare, descãrcare sau transbordare/transvazare.
ART. 37
Încheierea contractului de transport
(1) Contractul de transport reprezintã înţelegerea dintre operatorul de transport feroviar şi client, prin care primul se angajeazã sã transporte marfa, cu titlu oneros, la locul de destinaţie şi sã o predea destinatarului.
(2) Contractul de transport se considerã încheiat dacã sunt îndeplinite cumulativ urmãtoarele condiţii:
a) operatorul de transport feroviar a primit marfa încãrcatã în mijlocul de transport, cu respectarea prevederilor prezentului regulament, sau în vehiculul feroviar care circulã pe roţi proprii, dupã caz, însoţit de scrisoarea de trãsurã completatã de expeditor în rubricile care îi sunt rezervate şi semnatã de cãtre acesta;
b) operatorul de transport feroviar a aplicat ştampila cu data pe toate exemplarele scrisorii de trãsurã; data imprimatã prin alte mijloace tehnice echivaleazã cu ştampila operatorului de transport feroviar.
(3) Inexactitãţile din scrisoarea de trãsurã sau pierderea acesteia nu afecteazã existenţa şi nici valabilitatea contractului de transport, care rãmâne supus dispoziţiilor prezentului regulament.
ART. 38
Scrisoarea de trãsurã
(1) Pentru expediţiile de vagoane, unitãţi de transport intermodal şi coletãrie, documentul de transport este scrisoarea de trãsurã.
(2) Modelele scrisorii de trãsurã şi modul de completare a acestora se stabilesc prin Normele uniforme.
(3) Scrisoarea de trãsurã trebuie sã cuprindã urmãtoarele menţiuni obligatorii:
a) data întocmirii;
b) numele şi adresa expeditorului; ca expeditor trebuie sã fie înscrisã o singurã persoanã fizicã sau juridicã;
c) denumirea staţiilor de expediţie şi destinaţie, conform nomenclatorului staţiilor de cale feratã;
d) numele şi adresa destinatarului; se admite numele unei singure persoane fizice sau juridice;
e) numãrul şi seria sigiliilor aplicate;
f) denumirea mãrfii şi a modului de ambalare, iar pentru mãrfurile periculoase, denumirea prevãzutã de RID - Apendice C la COTIF;
g) enumerarea detaliatã a anexelor la scrisoarea de trãsurã, necesare formalitãţilor administrative în parcurs;
h) numãrul mijlocului de transport şi, dupã caz, şi al unitãţii de transport intermodal;
i) masa brutã a mãrfii şi alte elemente de calcul care sã permitã determinarea cantitãţii de marfã a expediţiei exprimatã sub alte forme;
j) menţiunea privind modul de platã;
k) indicaţia cã transportul este supus, în pofida oricãrei clauze contrarii, prezentului regulament;
l) numele şi adresa operatorului de transport feroviar care a încheiat contractul de transport.
(4) Nu este permisã utilizarea altui document de transport decât scrisoarea de trãsurã.
(5) Pentru fiecare expediţie trebuie întocmitã o singurã scrisoare de trãsurã. Dacã nu existã o convenţie contrarã între expeditor şi operatorul de transport feroviar, una şi aceeaşi scrisoare de trãsurã se referã numai la încãrcãtura unui singur vagon, a unei unitãţi de transport intermodal sau a unei expediţii de coletãrie.
(6) Totuşi, cu o singurã scrisoare de trãsurã pot fi predate la transport:
a) obiecte indivizibile şi de dimensiuni excepţionale, a cãror încãrcare necesitã mai mult de un vagon;
b) mãrfuri încãrcate în mai multe vagoane, dacã dispoziţiile speciale ale traficului şi ale tarifelor permit aceasta pentru întregul parcurs. În acest caz grupul de vagoane constituie o expediţie distinctã. Dispoziţiile ulterioare date de expeditor nu trebuie sã aibã ca efect despãrţirea vagoanelor predate la transport cu o singurã scrisoare de trãsurã.
(7) Nu pot fi predate la transport cu o singurã scrisoare de trãsurã:
a) mãrfurile care, datoritã naturii lor, nu pot fi încãrcate în comun cu alte mãrfuri în acelaşi vagon;
b) mãrfurile admise la transport în anumite condiţii, când încãrcarea lor în comun cu alte mãrfuri este interzisã prin RID - Apendice C la COTIF;
c) mãrfurile a cãror încãrcare în comun ar contraveni normelor legale în vigoare;
d) mãrfurile a cãror încãrcare este efectuatã de operatorul de transport feroviar cu cele a cãror încãrcare este în sarcina expeditorului.
(8) Pentru expediţiile care circulã de pe linii cu ecartament normal pe linii cu ecartament îngust şi invers, numãrul scrisorilor de trãsurã este cel determinat de numãrul vagoanelor de ecartament normal.
(9) Modul de lucru şi rãspunderile în cazul utilizãrii scrisorii de trãsurã electronice se stabilesc prin Normele uniforme.
ART. 39
Rãspunderea pentru menţiunile din scrisoarea de trãsurã
(1) Expeditorul rãspunde pentru toate cheltuielile şi pagubele suportate de operatorul de transport feroviar pentru urmãtoarele cauze:
a) înscrierea de cãtre expeditor în scrisoarea de trãsurã a unor menţiuni incorecte, inexacte, incomplete sau înscrise în altã parte decât în locul rezervat fiecãreia dintre ele;
b) omiterea de cãtre expeditor a unor menţiuni prevãzute de RID Apendice C la COTIF.
(2) Pentru expediţiile încãrcate de expeditor, menţiunile din scrisoarea de trãsurã referitoare la masa mãrfii sau la numãrul coletelor nu fac dovada împotriva operatorului de transport feroviar decât în condiţiile prezentului regulament.
ART. 40
Plata prestaţiei de transport
(1) Tarifele de transport, tarifele accesorii, tarifele vamale, tarifele suplimentare şi alte tarife survenite din momentul încheierii contractului de transport pentru prestaţia de transport sunt plãtite de cãtre expeditor, dacã nu existã o convenţie contrarã între expeditor şi operatorul de transport feroviar.
(2) Atunci când pe baza unei convenţii între expeditor şi operatorul de transport feroviar tarifele sunt puse în sarcina destinatarului şi când destinatarul nu a ridicat scrisoarea de trãsurã şi nici nu a modificat contractul de transport, expeditorul rãmâne obligat la plata tarifelor.
(3) Dacã preţul de transport nu poate fi stabilit exact în momentul predãrii mãrfii la transport, operatorul de transport feroviar are dreptul sã pretindã drept garanţie depunerea unei sume reprezentând aproximativ aceste cheltuieli. Decontarea cu expeditorul se face dupã eliberarea expediţiei în staţia de destinaţie.
(4) Plata cãtre operatorul de transport feroviar se face, dupã caz:
a) cu ocazia încheierii contractului de transport;
b) la eliberarea expediţiei;
c) periodic, prin facturare, atunci când existã o convenţie în acest sens.
(5) În cazul întârzierii plãţii prestaţiei de transport, operatorul de transport feroviar este în drept:
a) sã perceapã majorãri de întârziere, conform tarifelor proprii sau convenţiilor încheiate;
b) sã refuze transporturile.
(6) Expeditorul sau destinatarul este obligat sã plãteascã operatorului de transport feroviar sumele plãtite de acesta din culpa expeditorului sau destinatarului, reprezentând amenzi aplicate de autoritatea vamalã sau de alte autoritãţi administrative.
ART. 41
Declararea interesului la eliberare
Expeditorul şi operatorul de transport feroviar pot conveni ca expediţiile sã facã obiectul unei declaraţii a interesului la eliberare, înscrisã în scrisoarea de trãsurã de cãtre expeditor, pentru aceasta percepându-se tarif. Condiţiile de declarare a interesului la eliberare se stabilesc în Normele uniforme.
ART. 42
Ramburse şi deburse
(1) Expeditorul poate încãrca expediţia sa cu un ramburs pânã la o valoare egalã cu valoarea mãrfii.
(2) Valoarea rambursului trebuie pusã la dispoziţie expeditorului în termen de 30 de zile de la achitarea lui de cãtre destinatar.
(3) Dacã marfa a fost eliberatã destinatarului fãrã sã se fi încasat în prealabil rambursul, operatorul de transport feroviar este obligat sã plãteascã expeditorului valoarea pagubei pânã la maximum suma rambursului, pãstrându-şi dreptul de acţiune contra destinatarului.
(4) Debursele se efectueazã pentru executarea unor operaţiuni legate de marfa transportatã.
(5) Transporturile încãrcate cu ramburse şi deburse sunt supuse perceperii unor tarife.
(6) Rambursele şi debursele se admit în conformitate cu prevederile Normelor uniforme.
ART. 43
Starea, ambalarea şi marcarea mãrfii
(1) Când natura mãrfii, conform reglementãrilor în vigoare, cere ca aceasta sã fie ambalatã, expeditorul trebuie sã o protejeze astfel încât sã fie feritã de pierderea totalã sau parţialã, precum şi de avarii în timpul transportului şi sã nu poatã pricinui pagube persoanelor, mediului, instalaţiilor cãii ferate ori celorlalte mãrfuri. Expeditorul trebuie sã foloseascã ambalajele care corespund standardelor ori altor norme tehnice sau legale în vigoare.
(2) Când marfa prezentatã la transport sau ambalajul acesteia prezintã semne vizibile de deteriorare sau degradare, operatorul de transport feroviar poate pretinde expeditorului sã ia asupra sa rãspunderea, fãcând menţiuni în acest sens în scrisoarea de trãsurã.
(3) Ambalajul se considerã suficient în cazul în care se apreciazã cã acesta protejeazã marfa, de la predarea ei la transport pânã la eliberarea ei destinatarului, de riscurile inerente la transport şi de consecinţele acestora.
(4) Dacã, ţinând seama de dispoziţiile alineatelor precedente, se apreciazã cã ambalarea este necesarã, operatorul de transport feroviar poate sã refuze expediţia chiar şi atunci când expeditorul recunoaşte, sub semnãturã în scrisoarea de trãsurã, lipsa, insuficienţa sau defectuozitatea ambalajului.
(5) Expeditorul este rãspunzãtor de consecinţele lipsei, insuficienţei sau defectuozitãţii ambalajului, conform menţiunilor din scrisoarea de trãsurã, inclusiv de viciile ascunse ale ambalajului. Expeditorul este obligat sã repare paguba suferitã de operatorul de transport feroviar din aceastã cauzã.
(6) Mãrfurile care prin natura lor nu au nevoie de ambalaj se primesc la transport neambalate. Operatorul de transport feroviar poate sã pretindã ca aceste mãrfuri neambalate sã fie prezentate la transport în unitãţi de manipulare mai mari, respectiv legãturi, pachete, palete, containere, o anumitã masã pe colet şi alte modalitãţi care faciliteazã operaţiile de manipulare.
(7) La expediţiile de vagoane complet acoperite sau de unitãţi de transport intermodal, expeditorul trebuie sã introducã în interiorul acestora datele de identificare a expediţiei, care sã corespundã cu cele din scrisoarea de trãsurã.
(8) La expediţiile de coletãrie, expeditorul este obligat sã aplice pe fiecare colet etichete de identificare sau inscripţii exterioare distincte, care nu se pot şterge, fixate rezistent, care sã nu permitã confuzii şi sã corespundã datelor din scrisoarea de trãsurã. Fiecare colet va avea înscris cât mai vizibil un numãr de ordine, masa netã şi brutã.
(9) La expediţiile de vagoane sau unitãţi de transport intermodal, expeditorul este obligat sã aplice pe ambele pãrţi ale acestora, în locurile special stabilite, etichete care sã permitã identificarea transportului. Operatorul de transport feroviar poate pretinde folosirea unor etichete tipizate, conform Normelor uniforme.
(10) Dacã la transportul unor mãrfuri sunt necesare mãsuri speciale de manipulare, depozitare şi precauţie, în funcţie de natura lor, expeditorul trebuie sã aplice etichete sugestive care sã indice modul de manipulare şi depozitare a mãrfurilor. Operatorul de transport feroviar poate pretinde folosirea unor etichete tipizate.
(11) Coletele, paletele, unitãţile de transport intermodal şi vagoanele cu etichete sau inscripţii vechi neîndepãrtate nu se primesc la transport.
(12) Mãrfurile ce se transportã în vrac în vagoane descoperite trebuie astfel însemnate sau marcate de expeditor încât sustragerea din conţinut sã nu fie posibilã fãrã urme vizibile.
(13) Expeditorul este obligat sã se conformeze prescripţiilor vamale sau ale altor autoritãţi administrative privitoare la ambalaj şi la acoperirea cu prelate a mãrfurilor.
ART. 44
Aplicarea sigiliilor
(1) Expeditorul trebuie sã aplice sigilii proprii la toate sistemele de închidere-deschidere care permit accesul în interiorul vagoanelor acoperite, al unitãţilor de transport intermodal, al boxpaletelor cu capac, al mijloacelor acoperite cu prelate şi al altor dispozitive ce se sigileazã, încãrcate de acesta. Pentru expediţiile însoţite nu este obligatorie sigilarea.
(2) Sigiliile trebuie astfel confecţionate şi aplicate încât sã nu permitã înlocuirea sau violarea lor fãrã urme vizibile.
(3) Operatorul de transport feroviar aplicã sigiliile sale ori de câte ori considerã cã este în interesul sãu sã execute sigilarea.
(4) Operatorul de transport feroviar acceptã numai sigiliile aplicate de expeditor care au fost omologate de Autoritatea Feroviarã Românã AFER.
(5) Operatorul de transport feroviar poate sã refuze la transport expediţiile ale cãror sigilii aplicate de expeditor sau de alte organe abilitate prin lege sunt deteriorate sau incorect aplicate.
(6) Operatorul de transport feroviar poate admite folosirea de cãtre expeditor a unor încuietori speciale, omologate de AFER.
ART. 45
Dreptul operatorului de transport feroviar de a efectua verificãri
(1) Operatorul de transport feroviar are dreptul sã verifice, în orice moment al derulãrii contractului de transport, dacã au fost respectate condiţiile de transport şi dacã expediţia corespunde cu menţiunile înscrise în scrisoarea de trãsurã de cãtre expeditor. Atunci când verificarea se referã la conţinutul expediţiei, aceasta se face, pe cât posibil, în prezenţa celui în drept. În cazul în care acest lucru nu este posibil, verificarea se face în prezenţa organelor de poliţie sau a unui specialist autorizat ori a doi martori care nu sunt salariaţi ai operatorului de transport feroviar.
(2) Dacã expediţia nu corespunde cu menţiunile fãcute în scrisoarea de trãsurã sau dacã prevederile referitoare la transportul de mãrfuri admise în anumite condiţii nu au fost respectate, rezultatul verificãrii trebuie menţionat pe fila scrisorii de trãsurã care însoţeşte marfa şi pe duplicatul scrisorii de trãsurã, dacã aceasta se mai aflã în posesia operatorului de transport feroviar. În acest caz, cheltuielile ocazionate de verificare greveazã marfa, dacã acestea nu au fost plãtite imediat.
(3) În cazul în care se constatã la colete, la mijlocul de transport, la sigilii, la semnele de marcaj sau la mãrfuri urme de violare, pierderi, scurgeri, alterãri, avarieri, substituiri, diluãri, diferenţe de masã peste toleranţele legale, se verificã conţinutul expediţiei. Expeditorul sau destinatarul trebuie sã fie invitat la verificarea conţinutului expediţiei, astfel cum aceasta are loc în staţia de expediere, în parcurs sau în staţia de destinaţie. Dacã cel invitat nu se prezintã, verificarea se face de cãtre operatorul de transport feroviar în prezenţa organelor de poliţie sau a unui specialist autorizat ori a doi martori care nu sunt salariaţi ai operatorului de transport feroviar. Rezultatul verificãrii se consemneazã într-un proces-verbal de constatare. Cheltuielile fãcute cu verificarea se suportã, dupã caz, de expeditor sau destinatar, în afarã de cazul în care verificarea se face din culpa operatorului de transport feroviar.
(4) Când în urma verificãrii se constatã o altã masã, o altfel de marfã sau elemente care modificã preţul prestaţiei de transport, operatorul de transport feroviar are dreptul sã recalculeze tarifele şi sã perceapã diferenţele.
(5) Masa constatatã de cãtre operatorul de transport feroviar rãmâne determinantã pentru calcularea preţului prestaţiei de transport.
(6) Când, cu ocazia verificãrilor, se constatã pagube, se precizeazã toate elementele necesare calculului despãgubirilor.
ART. 46
Supraîncãrcãturi
(1) Se considerã supraîncãrcãturã cantitatea de marfã care depãşeşte limita de încãrcare admisã în funcţie de caracteristicile constructive ale vagonului, respectiv de sarcina admisã pe osie ori pe metru liniar de vagon. Se considerã de asemenea supraîncãrcãturã depãşirea limitei de încãrcare a unitãţilor de transport intermodal, a paletelor care aparţin operatorului de transport feroviar sau a celor aparţinând clienţilor pe care le manipuleazã operatorul de transport feroviar.
(2) Supraîncãrcãtura constatatã în staţia de expediere trebuie sã fie descãrcatã de expeditor.
(3) Supraîncãrcãtura constatatã în parcurs se descarcã de expeditor sau de operatorul de transport feroviar, pe cheltuiala expeditorului. Supraîncãrcãtura descãrcatã se pune la dispoziţia expeditorului.
(4) Dacã cel îndreptãţit dispune ca supraîncãrcãtura sã fie expediatã la staţia de destinaţie a încãrcãturii principale, la o altã staţie de destinaţie sau sã fie înapoiatã la staţia de expediere, aceasta se trateazã ca o expediţie distinctã.
ART. 47
Tarife suplimentare
(1) Operatorul de transport feroviar poate percepe tarife suplimentare pentru diverse acţiuni sau inacţiuni ale expeditorului ori destinatarului, dupã caz, cum ar fi:
a) declararea incorectã, inexactã sau incompletã a mãrfurilor acceptate la transport;
b) depãşirea limitei de încãrcare, când mijlocul de transport a fost încãrcat de expeditor;
c) necurãţarea mijloacelor de transport dupã descãrcare sau nemontarea pãrţilor mobile ale acestora la locul lor ori neînlãturarea etichetelor şi sigiliilor;
d) falsa declarare a masei mãrfurilor;
e) alte cauze prevãzute în tariful operatorului de transport feroviar.
(2) Nu se percep tarife suplimentare în cazul în care supraîncãrcarea a intervenit în parcurs din cauza influenţelor atmosferice, dacã se dovedeşte cã încãrcãtura nu depãşea limita de încãrcare în momentul predãrii la transport.
ART. 48
Documente pentru formalitãţile administrative
(1) Expeditorul trebuie sã anexeze la scrisoarea de trãsurã documentele necesare pentru îndeplinirea formalitãţilor vamale, fiscale, de poliţie, sanitar-veterinare, fitosanitare sau reglementate de alte autoritãţi administrative, care trebuie îndeplinite înainte de eliberarea mãrfii. Aceste documente trebuie sã se refere numai la mãrfurile care fac obiectul aceleiaşi scrisori de trãsurã, dacã normele autoritãţilor administrative nu dispun altfel.
(2) Dacã expeditorul asistã el însuşi la îndeplinirea formalitãţilor cerute de organele vamale sau de alte autoritãţi administrative ori este reprezentat printr-un mandatar, este de ajuns ca aceste documente sã fie prezentate cu ocazia îndeplinirii formalitãţilor menţionate. În acest caz expeditorul va înscrie în rubrica corespunzãtoare din scrisoarea de trãsurã cine şi unde îndeplineşte formalitãţile.
(3) Operatorul de transport feroviar nu este obligat sã verifice dacã documentele prezentate sunt suficiente şi exacte, cu excepţia cazurilor prevãzute în reglementãrile în vigoare.
(4) Expeditorul rãspunde faţã de operatorul de transport feroviar pentru orice pagube care rezultã din lipsa, insuficienţa sau inexactitatea acestor documente şi pentru neefectuarea menţiunilor în scrisoarea de trãsurã, în afarã de cazul în care operatorul de transport feroviar este în culpã.
(5) Operatorul de transport feroviar este rãspunzãtor pentru consecinţele pierderii sau utilizãrii incorecte a documentelor menţionate în scrisoarea de trãsurã şi care o însoţesc sau care îi sunt înmânate, cu excepţia cazului când pierderea sau paguba ocazionatã de utilizarea incorectã a documentelor a fost cauzatã de împrejurãri pe care operatorul de transport feroviar nu putea sã le evite şi ale cãror consecinţe nu le putea preîntâmpina.
ART. 49
Îndeplinirea formalitãţilor administrative
(1) În cursul transportului, formalitãţile cerute de organele vamale sau de alte organe abilitate prin lege se îndeplinesc de operatorul de transport feroviar fãrã garantarea plãţii taxelor vamale. Operatorul de transport feroviar poate sã încredinţeze aceastã sarcinã unui mandatar.
(2) În îndeplinirea acestor formalitãţi operatorul de transport feroviar rãspunde de culpa sa sau a mandatarului sãu. Totuşi, eventuala despãgubire nu poate sã o depãşeascã pe cea prevãzutã în caz de pierdere a mãrfii.
(3) Expeditorul, printr-o menţiune fãcutã în scrisoarea de trãsurã, sau destinatarul, în cazul în care are dreptul sã modifice contractul de transport, poate cere:
a) sã asiste el însuşi la aceste formalitãţi sau sã fie reprezentat de un mandatar;
b) sã îndeplineascã el însuşi aceste formalitãţi sau sã fie îndeplinite de un mandatar;
c) sã plãteascã taxele vamale, alte tarife şi cheltuieli, când asistã, el însuşi sau mandatarul sãu, la formalitãţi ori le îndeplineşte, în condiţiile legii. Nici expeditorul şi nici destinatarul, care au dreptul la dispoziţie, nici mandatarul lor nu pot lua în primire marfa decât în condiţiile legii.
(4) Dacã pentru îndeplinirea formalitãţilor cerute de autoritãţile vamale sau de alte autoritãţi administrative expeditorul a desemnat un loc în care prescripţiile în vigoare nu permit sã fie îndeplinite sau dacã a indicat pentru aceste formalitãţi orice alt mod de a proceda care nu poate fi executat, operatorul de transport feroviar procedeazã în modul pe care îl considerã cel mai favorabil intereselor persoanei în drept şi comunicã expeditorului mãsurile luate.
(5) Dacã, în termenul fixat la art. 59, în staţia de destinaţie cel în drept nu a îndeplinit formalitãţile vamale şi nu a ridicat scrisoarea de trãsurã, expediţia se considerã împiedicatã la eliberare, procedându-se conform prezentului regulament.
(6) Expediţiile sosite în staţia de destinaţie nevãmuite se avizeazã cãtre destinatar şi stau la dispoziţia lui în condiţiile art. 51, pânã ce acesta obţine liberul de vamã, conform legii. Pentru executarea în staţia de destinaţie a altor formalitãţi administrative se procedeazã similar.
(7) Destinatarul poartã rãspunderea integralã pentru prejudiciile produse operatorului de transport feroviar ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor care îi revin conform reglementãrilor vamale.
ART. 50
Termenul de executare a contractului de transport
(1) Expeditorul şi operatorul de transport feroviar convin asupra termenului de executare a contractului de transport. În lipsa unei convenţii se aplicã prevederile de mai jos. Termenul de executare a contractului de transport începe sã curgã de la ora 00,00 a zilei urmãtoare celei de primire a mãrfii la transport şi însumeazã:
a) termenul de expediere, care este de 24 de ore;
b) termenul de transport pentru fiecare fracţiune indivizibilã de 400 km, care este de 48 de ore;
c) termenul suplimentar de 24 de ore care se aplicã, o singurã datã, pentru trecerea de pe liniile principale pe liniile secundare sau înguste şi invers; liniile principale se publicã de cãtre operatorul de transport feroviar;
d) alte termene suplimentare, stabilite prin Normele uniforme.
(2) Distanţele se raporteazã la itinerarul convenit, iar în lipsa acestuia, la itinerarul cel mai scurt posibil.
(3) Termenul de executare a contractului de transport se prelungeşte, cu excepţia cazurilor imputabile operatorului de transport feroviar, cu durata staţionãrii necesare pentru:
a) verificarea expediţiei;
b) îndeplinirea formalitãţilor cerute de organele vamale sau de alte autoritãţi administrative;
c) modificarea contractului de transport;
d) tratamente speciale ce trebuie acordate mãrfii;
e) transbordarea sau refacerea unei încãrcãturi efectuate defectuos de cãtre expeditor;
f) continuarea transportului pe mare, pe cãi navigabile interioare sau cu mijloace rutiere, dacã nu existã legãturã feroviarã;
g) pentru alte cazuri prevãzute în Normele uniforme;
h) orice întrerupere a traficului care împiedicã în mod temporar începerea sau continuarea transportului, cum ar fi: calamitãţi naturale, evenimente de cale feratã, incendii, greve şi alte situaţii excepţionale. Cauza şi durata acestor prelungiri trebuie sã fie menţionate de operatorul de transport feroviar în scrisoarea de trãsurã. Dacã este cazul, ele pot fi dovedite şi prin alte mijloace.
(4) Termenul de executare a contractului de transport se suspendã sâmbãta, duminica şi în zilele de sãrbãtori legale, atunci când operatorul de transport feroviar nu lucreazã în aceste zile, dacã acest fapt a fost fãcut public şi dacã nu a fost prevãzut altfel în contractul de transport.
(5) Când termenul de executare a contractului de transport ia sfârşit dupã ora de terminare a programului de lucru al operatorului de transport feroviar din staţia de destinaţie, expirarea acestui termen se amânã pânã la trecerea a douã ore de la ora când se reîncepe programul de lucru şi dacã nu a fost prevãzut altfel în contractul de transport.
(6) În cadrul termenului de executare a contractului de transport, expediţia trebuie sã soseascã în staţia de destinaţie şi sã fie avizatã destinatarului. Pentru expediţiile care nu pot ajunge în staţia de destinaţie, deoarece liniile de descãrcare ale destinatarului sunt inaccesibile din culpa sa, termenul de executare a contractului de transport se încheie odatã cu avizarea destinatarului asupra opririi din aceastã cauzã a transportului în parcurs. În acest caz mijloacele de transport stau la dispoziţia clienţilor în condiţiile art. 51. Durata staţionãrii trebuie sã fie menţionatã de operatorul de transport feroviar în scrisoarea de trãsurã. Dacã este cazul, aceasta poate fi doveditã prin alte mijloace.
(7) Pentru expediţiile de coletãrie, mãrfuri perisabile şi vietãţi, precum şi pentru alte tipuri de expediţii, prin Normele uniforme se pot stabili şi alte termene de executare a contractului de transport.
ART. 51
Tarife de utilizare a mijloacelor de transport aflate la dispoziţia clientului
(1) Pe durata cât mijloacele de transport şi rechizitele stau la dispoziţia clientului pentru încãrcare, descãrcare, transbordare, aranjarea încãrcãturii, pentru dispunerea mãsurilor privind împiedicarea la transport, împiedicarea la eliberare, executarea dispoziţiilor ulterioare, executarea operaţiilor administrative, vãmuire, operatorul de transport feroviar are dreptul sã perceapã tarife de utilizare.
(2) Pentru mijloacele de transport şi rechizitele de încãrcare aparţinând operatorilor de transport feroviar strãini se pot percepe tarife de utilizare, ţinând seama de chiriile stabilite în traficul internaţional.
(3) Modul şi condiţiile de aplicare şi percepere a tarifelor de utilizare se stabilesc de cãtre operatorul de transport feroviar.
(4) Dacã nu existã o convenţie contrarã, tarifele de utilizare se plãtesc de expeditor sau destinatar astfel cum mijloacele de transport au stat la dispoziţia acestora.
(5) Evidenţa mijloacelor de transport puse la dispoziţie clienţilor în vederea calculãrii tarifului de utilizare se ţine de cãtre operatorul de transport feroviar.
ART. 52
Eliberarea expediţiei
(1) Prin eliberarea expediţiei la destinaţie se înţelege îndeplinirea cumulativã a urmãtoarelor:
a) predarea mãrfii încãrcate în mijlocul de transport, cu respectarea prevederilor prezentului regulament, sau a vehiculului feroviar care circulã pe roţi proprii;
b) plata creanţelor ce decurg din contractul de transport;
c) remiterea scrisorii de trãsurã destinatarului.
(2) Eliberarea expediţiei la destinaţie se face pe baza semnãturii de primire a destinatarului.
(3) Sunt asimilate eliberãrii expediţiei la destinaţie, când sunt efectuate conform normelor legale:
a) predarea mãrfii cãtre autoritãţile vamale sau fiscale, în antrepozitele lor, când acestea nu se gãsesc sub paza operatorului de transport feroviar;
b) antrepozitarea la operatorul de transport feroviar a mãrfii sau depozitarea sa la expediţionari, comisionari ori într-un antrepozit public.
(4) Prin convenţii operatorul de transport feroviar stabileşte împreunã cu destinatarul locul şi condiţiile de predare-primire a expediţiei.
(5) Dupã sosirea în staţia de destinaţie, destinatarul poate cere operatorului de transport feroviar sã-i remitã scrisoarea de trãsurã şi sã îi elibereze expediţia. Dacã este constatatã pierderea mãrfii sau dacã marfa nu a sosit la expirarea termenului de executare a contractului de transport, destinatarul poate sã îşi valorifice în nume propriu, faţã de operatorul de transport feroviar, drepturile care derivã din prevederile contractului de transport.
(6) Destinatarul trebuie sã descarce complet mijloacele de transport, sã le cureţe de orice resturi care provin de la marfa descãrcatã, sã îndepãrteze sigiliile şi etichetele vechi, sã închidã uşile şi clapele, sã monteze pãrţile mobile ale vagoanelor înainte de a le preda operatorului de transport feroviar. Operatorul de transport feroviar poate face aceste operaţii pe cheltuiala destinatarului.
(7) Dacã o parte din mãrfurile menţionate în scrisoarea de trãsurã lipseşte sau sunt mãrfurile avariate la eliberare, totalul sumelor care rezultã din scrisoarea de trãsurã trebuie sã fie plãtit. Destinatarul are dreptul de a reclama restituirea tarifelor pentru mãrfurile nelivrate.
(8) Operatorul de transport feroviar are asupra mãrfurilor transportate drepturile unui creditor gajist pentru totalitatea creanţelor ce i se cuvin din executarea transportului respectiv, precum şi pentru creanţe provenite din transporturi anterioare. Aceste drepturi subzistã atât timp cât marfa se gãseşte în posesia operatorului de transport feroviar sau a unei terţe persoane care o deţine în numele sãu.
ART. 53
Constatarea pierderii sau a avarierii mãrfii
(1) Când o pierdere parţialã sau o avariere este descoperitã ori presupusã de operatorul de transport feroviar sau când ea este susţinutã cu probe de cãtre cel îndreptãţit, care o invocã, trebuie sã se întocmeascã fãrã întârziere şi, dacã este posibil, în prezenţa celui îndreptãţit un proces-verbal prin care se constatã starea mãrfii, masa şi, pe cât posibil, mãrimea pagubei, cauza acesteia şi momentul când s-a produs. O copie a acestui proces-verbal trebuie sã fie înmânatã gratuit celui îndreptãţit.
(2) Când cel îndreptãţit nu acceptã constatãrile din procesul-verbal, acesta poate cere ca starea şi masa mãrfii, precum şi cauza şi valoarea pagubei sã fie constatate de un expert sau de un specialist numit de pãrţi ori de un expert desemnat pe cale judecãtoreascã.
(3) Cel îndreptãţit poate, fãrã sã facã nici o dovadã, sã considere marfa ca pierdutã când expediţia nu a fost eliberatã destinatarului sau nu a fost pusã la dispoziţia sa în 30 de zile care urmeazã termenului de executare a contractului de transport.
(4) Pierderile totale descoperite sau invocate se cerceteazã de operatorul de transport feroviar, rezultatul investigaţiilor comunicându-se celor interesaţi.
(5) Dacã cel îndreptãţit a primit plata despãgubirii pentru marfa pierdutã, acesta poate sã cearã sã fie avizat imediat în cazul în care marfa este gãsitã, dar nu mai târziu de 12 luni de la data primirii despãgubirii.
(6) În termen de 30 de zile de la primirea avizului de gãsire a mãrfii, cel îndreptãţit poate sã cearã ca marfa sã îi fie livratã, fãrã cheltuieli, fie în staţia de expediere, fie în staţia de destinaţie prevãzutã în scrisoarea de trãsurã, în schimbul restituirii despãgubirii pe care a primit-o şi sub rezerva acordãrii tuturor drepturilor care decurg din eliberarea cu întârziere a mãrfii.
(7) Când termenele prevãzute la alin. (3), (5) şi (6) nu sunt respectate, operatorul de transport feroviar poate dispune de marfã fie prin utilizarea în interes propriu, fie prin valorificare conform prevederilor legale.
(8) Sumele obţinute din valorificarea mãrfurilor conform alin. (7) se fac venit al operatorului de transport feroviar.
ART. 54
Rectificarea încasãrilor
(1) În caz de aplicare greşitã a unui tarif sau de greşealã de calcul la încasarea tarifelor, ceea ce nu s-a încasat trebuie plãtit şi ceea ce s-a încasat în plus trebuie restituit.
(2) Suma neîncasatã se plãteşte cãtre operatorul de transport feroviar de cãtre cel care are obligaţia de platã, conform contractului de transport.
(3) Pentru sumele datorate în temeiul prezentului articol curg majorãri de întârziere a plãţii din ziua punerii în întârziere pentru platã sau din ziua reclamaţiei ori, dacã nu a avut loc nici punerea în întârziere sau nu existã reclamaţie, din ziua chemãrii în judecatã. Sumele încasate în minus din culpa salariaţilor operatorilor de transport feroviar se vor achita de clientul care a efectuat plata iniţial, fãrã dobândã. Dacã cel îndreptãţit nu prezintã operatorului de transport feroviar documentele justificative necesare pentru tratarea definitivã a reclamaţiei, într-un termen acceptabil care i s-a fixat, dobânzile nu curg de la expirarea termenului fixat şi pânã la prezentarea efectivã a documentelor.
CAP. III
Modificarea contractului de transport
ART. 55
Modificarea contractului de transport de cãtre expeditor
(1) Expeditorul poate sã modifice contractul de transport prin dispoziţii ulterioare, indicând:
a) retragerea mãrfii la staţia de expediere;
b) oprirea mãrfii în parcurs;
c) amânarea eliberãrii mãrfii;
d) eliberarea mãrfii unei alte persoane decât destinatarului înscris în scrisoarea de trãsurã;
e) eliberarea mãrfii la o altã staţie decât staţia de destinaţie înscrisã în scrisoarea de trãsurã;
f) înapoierea mãrfii la staţia de expediere.
(2) Operatorul de transport feroviar poate extinde dreptul expeditorului privind modificarea contractului de transport cu urmãtoarele:
a) stabilirea unui ramburs;
b) majorarea, micşorarea sau anularea unui ramburs;
c) preluarea în sarcina sa a tarifelor unei expediţii nefrancate sau majorarea celor luate în sarcina sa.
(3) În nici un caz dispoziţiile expeditorului nu trebuie sã aibã ca efect divizarea expediţiei.
(4) Aceste dispoziţii trebuie sã fie date printr-o declaraţie în forma prevãzutã de Normele uniforme. Menţiunile din declaraţie trebuie efectuate şi semnate de expeditor pe duplicatul scrisorii de trãsurã ce trebuie prezentat operatorului de transport feroviar. Orice dispoziţie datã într-o altã formã decât cea prevãzutã este nulã.
(5) Când operatorul de transport feroviar dã curs dispoziţiilor expeditorului fãrã sã cearã prezentarea duplicatului, este rãspunzãtor faţã de client pentru paguba care ar rezulta din aceastã cauzã. Eventuala despãgubire nu trebuie sã depãşeascã despãgubirea prevãzutã în caz de pierdere a mãrfii.
(6) Dreptul expeditorului de a modifica contractul de transport, chiar dacã este în posesia duplicatului scrisorii de trãsurã, se stinge în cazul în care expediţia a fost eliberatã destinatarului sau destinatarul şi-a valorificat drepturile prevãzute la alin. (7) al art. 52.
ART. 56
Modificarea contractului de transport de cãtre destinatar
(1) Când expeditorul nu a luat în sarcina sa tarifele aferente transportului şi nu a fãcut în scrisoarea de trãsurã menţiunea "destinatar neautorizat sã dea dispoziţii ulterioare", destinatarul poate, prin dispoziţii ulterioare, sã modifice contractul de transport, indicând:
a) oprirea mãrfii în parcurs;
b) amânarea eliberãrii mãrfii;
c) eliberarea mãrfii în staţia de destinaţie unei alte persoane decât destinatarul înscris în scrisoarea de trãsurã;
d) modul de îndeplinire a formalitãţilor vamale sau ale altor autoritãţi administrative.
(2) Aceste dispoziţii trebuie sã fie date printr-o declaraţie în forma prevãzutã de Normele uniforme. Menţiunile din declaraţie trebuie efectuate şi semnate de destinatar pe duplicatul scrisorii de trãsurã ce trebuie prezentat operatorului de transport feroviar. Orice dispoziţie datã într-o altã formã decât cea prevãzutã este nulã. Dreptul destinatarului de a modifica contractul de transport se stinge în cazul în care:
a) a ridicat scrisoarea de trãsurã;
b) a acceptat marfa;
c) şi-a valorificat drepturile în conformitate cu alin. (5) al art. 52;
d) a indicat o persoanã şi aceasta a ridicat scrisoarea de trãsurã sau şi-a valorificat dreptul, în conformitate cu prevederile alin. (5) al art. 52.
(3) Dacã destinatarul a dispus ca marfa sã fie eliberatã unei alte persoane, aceasta nu este autorizatã sã modifice contractul de transport.
ART. 57
Executarea dispoziţiilor ulterioare
(1) Operatorul de transport feroviar nu poate refuza executarea dispoziţiilor ulterioare date de expeditor sau destinatar, nici nu poate întârzia executarea lor, în afarã de cazurile în care:
a) executarea nu mai este posibilã în momentul în care dispoziţiile sosesc la staţia care trebuie sã le execute;
b) executarea este de naturã a perturba serviciul programat al exploatãrii;
c) executarea este contrarã actelor normative în vigoare;
d) valoarea mãrfii, când este vorba de o schimbare a staţiei de destinaţie, nu acoperã, dupã aprecierea operatorului de transport feroviar, tarifele care vor greva marfa la sosirea la noua destinaţie, cu excepţia cazului în care aceste tarife se plãtesc sau plata lor se garanteazã imediat;
e) plata prestaţiei de transport se face printr-un terţ şi acesta nu şi-a dat acceptul în scris.
(2) Cel care a dat dispoziţii este înştiinţat cât mai curând posibil despre piedicile care se opun executãrii lor. Când operatorul de transport feroviar nu este în mãsurã sã prevadã aceste piedici, cel care a dat dispoziţiile suportã toate consecinţele care rezultã din începerea executãrii lor.
(3) Tarifele şi cheltuielile care se ivesc din executarea unei dispoziţii, cu excepţia celor care rezultã din culpa operatorului de transport feroviar, trebuie sã fie plãtite de expeditor sau de destinatar, în conformitate cu menţiunea de francare.
(4) Operatorul de transport feroviar este rãspunzãtor, în cazul când este vinovat, de consecinţele neexecutãrii sau executãrii inexacte a unei dispoziţii. Eventuala despãgubire nu trebuie sã fie niciodatã mai mare decât cea prevãzutã în caz de pierdere a mãrfii.
(5) Tarifele de transport se calculeazã pe distanţele parcurse efectiv, ca urmare a executãrii dispoziţiei ulterioare. Tarifele aplicabile sunt cele în vigoare pe fiecare dintre aceste parcursuri. Dispoziţiile de mai sus sunt aplicabile prin analogie tarifelor accesorii şi altor cheltuieli, care survin ca urmare a executãrii dispoziţiei ulterioare.
ART. 58
Împiedicarea la transport
(1) Constituie împiedicare la transport faptul cã începerea sau continuarea transportului este împiedicatã ori nu mai este posibilã pe itinerarul prevãzut. Pot constitui împiedicãri la transport calamitãţile naturale, cum ar fi: inundaţii, înzãpeziri şi alte fenomene naturale, care pot opri continuarea transportului, perturbãri în serviciu, cum ar fi: deraieri, accidente şi alte evenimente asemãnãtoare din cauza cãrora transportul se opreşte în parcurs, sechestrarea mãrfii, lipsa documentelor însoţitoare pentru îndeplinirea formalitãţilor vamale sau administrative, grevele şi alte cazuri similare.
(2) În caz de împiedicare la transport, operatorul de transport feroviar poate hotãrî:
a) sã transporte din oficiu marfa, modificând itinerarul, caz în care nu percepe tarife suplimentare de la expeditor pentru modificarea itinerarului;
b) sã cearã instrucţiuni de la expeditor, comunicându-i informaţiile utile de care dispune, pentru ca acesta sã decidã.
(3) În afarã de cazul în care operatorul de transport feroviar este în culpã, el poate sã perceapã tariful de transport aplicabil pe itinerarul parcurs efectiv şi poate modifica termenul de executare a contractului de transport corespunzãtor acestui itinerar pentru situaţiile prevãzute la alin. (2) lit. b).
(4) În cazul în care continuarea transportului nu este posibilã, operatorul de transport feroviar cere instrucţiuni de la expeditor.
(5) Dacã instrucţiunile primite modificã destinatarul sau staţia de destinaţie ori sunt date staţiei unde se gãseşte marfa, expeditorul trebuie sã le înscrie pe duplicatul scrisorii de trãsurã şi sã prezinte acest duplicat operatorului de transport feroviar.
(6) Când operatorul de transport feroviar dã curs instrucţiunilor primite fãrã a pretinde prezentarea duplicatului scrisorii de trãsurã, este rãspunzãtor pentru paguba care rezultã din aceastã cauzã. Eventuala despãgubire nu trebuie sã o depãşeascã niciodatã pe cea prevãzutã pentru pierderea mãrfii.
(7) Dacã expeditorul, înştiinţat de o împiedicare la transport, nu dã în termen de 72 de ore instrucţiuni executabile, operatorul de transport feroviar procedeazã potrivit prevederilor art. 59.
(8) Când împiedicarea la transport înceteazã înaintea sosirii instrucţiunilor, marfa este îndrumatã la destinaţia sa, fãrã a aştepta instrucţiunile, expeditorul fiind înştiinţat despre aceasta în cel mai scurt timp posibil.
(9) Când împiedicarea la transport intervine dupã ce destinatarul a modificat contractul de transport, operatorul de transport feroviar trebuie sã înştiinţeze despre aceasta destinatarul. Dispoziţiile de la articolele anterioare se aplicã în mod corespunzãtor.
(10) În afarã de cazul în care operatorul de transport feroviar este vinovat, el poate, în caz de împiedicare la transport, sã perceapã tariful de utilizare a mijlocului de transport.
ART. 59
Împiedicarea la eliberare
(1) Se considerã împiedicare la eliberare dacã, în termen de 120 de ore de la ora avizãrii, destinatarul refuzã primirea expediţiei, nu poate fi gãsit, nu ridicã scrisoarea de trãsurã sau expediţia nu poate fi eliberatã din alte cauze, cum ar fi: sechestru, hotãrâri judecãtoreşti, marfã grevatã de un ramburs neadmis sau alte situaţii similare.
(2) Dupã curgerea termenului prevãzut la alin. (7) al art. 58 împiedicarea la transport va fi tratatã conform prevederilor prezentului articol.
(3) În caz de împiedicare la eliberare, operatorul de transport feroviar trebuie sã îl înştiinţeze pe expeditor fãrã întârziere, pentru a-i cere instrucţiuni.
(4) Când împiedicarea la eliberare înceteazã înainte de sosirea instrucţiunilor expeditorului la staţia de destinaţie, expediţia se elibereazã destinatarului. Expeditorul trebuie sã fie înştiinţat despre aceasta fãrã întârziere.
(5) În cazul în care destinatarul refuzã marfa, expeditorul are dreptul sã dea instrucţiuni, chiar dacã nu poate prezenta duplicatul scrisorii de trãsurã.
(6) Expeditorul poate, de asemenea, sã cearã, printr-o menţiune în scrisoarea de trãsurã, ca marfa sã îi fie înapoiatã din oficiu, dacã se iveşte o împiedicare la eliberare. În afarã de acest caz, este necesar consimţãmântul sãu scris.
(7) Dacã marfa a fost împiedicatã la eliberare şi a fost vândutã în conformitate cu prevederile legale, atunci suma obţinutã dupã scãderea preţului de transport care greveazã marfa şi a cheltuielilor ocazionate de valorificare trebuie sã fie ţinutã la dispoziţia expeditorului. Dacã suma este mai micã decât aceasta, expeditorul trebuie sã plãteascã diferenţa.
(8) Dacã împiedicarea la eliberare se iveşte dupã ce destinatarul a modificat contractul de transport, operatorul de transport feroviar trebuie sã înştiinţeze destinatarul despre aceastã împiedicare.
(9) În nici un caz marfa nu se va înapoia expeditorului fãrã consimţãmântul sãu scris.
CAP. IV
Rãspunderea operatorului de transport feroviar
ART. 60
Responsabilitãţi
(1) Operatorul de transport feroviar este rãspunzãtor pentru paguba care rezultã din pierderea totalã sau parţialã şi din avarierea mãrfii survenitã din momentul încheierii contractului de transport şi pânã la eliberarea expediţiei, precum şi pentru paguba care rezultã din depãşirea termenului de executare a contractului de transport.
(2) Când operatorul de transport feroviar a cântãrit mãrfurile, el rãspunde de cantitatea constatatã pe cântarul sãu, în limita toleranţelor stabilite la art. 61 alin. (3) lit. b).
(3) Operatorul de transport feroviar are dreptul sã facã dovada cã în realitate a primit mai puţin de la expeditor sau cã marfa sositã la destinaţie corespunde cu masa netã ori cu specificaţiile din actele de livrare sau din scrisoarea de trãsurã.
(4) Operatorul de transport feroviar nu rãspunde pentru lipsurile cantitative, pânã la proba contrarã, dacã mijlocul de transport închis a ajuns la destinaţie fãrã urme de violare, sustragere, scurgere, avariere şi cu sigiliile intacte, iar mãrfurile încãrcate în mijlocul de transport deschis, cu semnele sau marcajele intacte.
ART. 61
Întinderea rãspunderii
(1) Sarcina probei cã avarierea mãrfii s-a produs în timpul transportului şi din culpa operatorului de transport feroviar revine celui care reclamã.
(2) În cazul în care însã coletul sau mijlocul de transport a fost violat pe parcurs sau poartã urme de violare ori marcajele de pe mãrfurile transportate într-un mijloc de transport deschis poartã, de asemenea, urme de violare, se presupune, pânã la proba contrarã, cã mãrfurile au fost avariate din culpa operatorului de transport feroviar.
(3) Operatorul de transport feroviar este scutit de rãspunderea prevãzutã la art. 60 alin. (1) dacã:
a) pierderea, avarierea sau depãşirea termenului contractului de transport a avut drept cauzã o culpã a clientului, o dispoziţie a acestuia care nu a rezultat dintr-o culpã a operatorului de transport feroviar, un viciu propriu al mãrfii, cum ar fi: deteriorare anterioarã, pierdere de masã sau de calitate şi altele similare sau alte împrejurãri care nu pot fi puse în culpa operatorului de transport feroviar;
b) se constatã diferenţã între cântarul folosit la primirea mãrfurilor spre transport şi cel folosit la eliberarea cãtre destinatar, atunci când lipsa este evident nerealã, se datoreazã expeditorului sau se încadreazã în toleranţa de +/-2%.
(4) Operatorul de transport feroviar este scutit de rãspunderea prevãzutã la art. 60 alin. (1) şi în cazul în care pierderea, avarierea mãrfii sau depãşirea termenului contractului de transport este provocatã din vina clientului, în urmãtoarele cazuri:
a) cauzele naturale inerente transportului în vehicule deschise, fie şi acoperite cu prelate, potrivit dispoziţiilor aplicabile sau înţelegerilor încheiate între expeditor şi operatorul de transport feroviar şi menţionate în scrisoarea de trãsurã;
b) lipsa sau ambalajul necorespunzãtor pentru mãrfurile care, prin natura lor, sunt expuse la pierderi din masã sau la avarii, dacã nu sunt ambalate ori sunt necorespunzãtor ambalate;
c) operaţiile de încãrcare, transbordare/transvazare sau de descãrcare executate de expeditor ori de destinatar;
d) îndeplinirea de cãtre expeditor, destinatar, comisionar vamal sau de cãtre alt mandatar a formalitãţilor cerute de organele vamale ori de alte autoritãţi administrative;
e) din cauze inerente înseşi naturii mãrfii, la pierderea totalã sau parţialã şi la avariere, îndeosebi prin spargere, ruginire, deteriorare interioarã şi spontanã, uscare, împrãştiere, scãderea naturalã a masei;
f) declararea incorectã, inexactã sau incompletã a mãrfurilor excluse de la transport ori admise în anumite condiţii sau nerespectarea de cãtre expeditor a mãsurilor stabilite pentru mãrfurile admise în anumite condiţii;
g) transportul care, potrivit dispoziţiilor aplicabile sau înţelegerilor încheiate între expeditor şi operatorul de transport feroviar şi menţionate în scrisoarea de trãsurã, trebuie sã fie efectuat cu însoţitor, dacã pierderea sau avarierea rezultã dintr-un risc pe care însoţirea avea drept scop sã îl evite;
h) transportul de animale sau de pãsãri vii.
(5) Operatorul de transport feroviar are aceeaşi rãspundere ca pentru vehicule deschise fãrã prelatã şi atunci când se transportã în astfel de vehicule mãrfuri care, conform dispoziţiilor aplicabile, nu se transportã în vehicule deschise.
(6) Dovada cã pierderea, scãderea din masã, avarierea sau depãşirea termenului de executare a contractului de transport se datoreazã cauzelor prevãzute la alin. (4) cade în sarcina operatorului de transport feroviar.
(7) Clientul pãstreazã dreptul de a face dovada cã paguba, în întregime sau în parte, nu a avut drept cauzã unul dintre riscurile prevãzute la alin. (4).
(8) Pentru mãrfurile care, datoritã naturii lor, suferã în mod obişnuit o pierdere din masã în timpul transportului, operatorul de transport feroviar nu rãspunde, oricare ar fi parcursul efectuat, decât de acea parte din lipsã care depãşeşte toleranţele prevãzute mai jos:
a) 2% din masã pentru mãrfurile lichide sau predate la transport în stare umedã;
b) 1% din masã pentru mãrfurile uscate.
(9) Limitarea rãspunderii prevãzute la alin. (8) nu poate fi invocatã dacã se face dovada, dupã împrejurãrile de fapt, cã pierderea nu rezultã din cauzele care justificã toleranţa.
(10) În cazul când se transportã mai multe colete cu o singurã scrisoare de trãsurã, pierderea din masã în timpul transportului se calculeazã pentru fiecare colet, dacã masa acestuia, la predare, a fost indicatã separat în scrisoarea de trãsurã sau dacã poate fi constatatã în alt mod.
(11) În caz de pierdere totalã a mãrfii, la calcularea despãgubirii nu se face nicio scãdere pentru pierderea din masã în timpul transportului.
ART. 62
Rãspunderea în caz de reexpediere şi prezumţia de pierdere a mãrfii
(1) Prin reexpediere se înţelege operaţiunea prin care, printr-o cerere scrisã, destinatarul solicitã, dupã eliberarea expediţiei, încheierea unui nou contract de transport care are ca obiect aceeaşi expediţie şi în care el devine expeditor.
(2) Termenul şi condiţiile reexpedierii sunt stabilite de operatorul de transport feroviar.
(3) Marfa ce face obiectul expediţiei rãmâne încãrcatã în acelaşi vagon, cu aceleaşi marcaje de siguranţã şi sigilii.
(4) Când un transport predat în conformitate cu prezentul regulament a fãcut obiectul unei reexpedieri supuse aceloraşi reguli şi când o pierdere parţialã sau o avariere este constatatã dupã aceastã reexpediere, existã prezumţia cã ea s-a produs în cursul executãrii ultimului contract de transport, dacã transportul a rãmas în paza operatorului de transport feroviar şi a fost reexpediat în aceeaşi stare în care a sosit la staţia de reexpediere.
(5) Clientul poate, fãrã a avea de fãcut alte dovezi, sã considere marfa ca fiind pierdutã când ea nu a fost eliberatã destinatarului sau ca fiind ţinutã la dispoziţia sa, în cele 30 de zile care urmeazã dupã împlinirea termenelor contractului de transport.
(6) Clientul, primind plata despãgubirii pentru marfa pierdutã, poate cere în scris sã fie înştiinţat fãrã întârziere în cazul în care marfa este gãsitã în curs de un an de la plata despãgubirii. În cazul cererii, operatorul de transport feroviar elibereazã o dovadã scrisã.
(7) În termen de 30 de zile de la primirea înştiinţãrii clientul poate pretinde sã-i fie eliberatã, la una dintre staţiile din parcurs, marfa pierdutã. În acest caz el trebuie sã plãteascã tarifele aferente transportului de la staţia de expediere şi pânã la cea unde are loc eliberarea şi sã restituie despãgubirea primitã, din care se vor scãdea tarifele care au fost cuprinse în aceastã despãgubire. Cu toate acestea, el pãstreazã drepturile sale la despãgubire, pentru depãşirea termenelor contractului de transport prevãzute la art. 63.
(8) În lipsa fie a cererii prevãzute la alin. (6), fie a instrucţiunilor date în termenul prevãzut la alin. (7) sau dacã marfa este regãsitã dupã mai mult de un an de la data despãgubirii, operatorul de transport feroviar va dispune de marfã fie prin utilizarea în interesul propriu, fie prin valorificare, conform dispoziţiilor legale.
ART. 63
Despãgubiri
(1) Operatorul de transport feroviar este obligat sã plãteascã despãgubiri pentru pierderea totalã sau parţialã, avarierea mãrfii sau depãşirea termenului de executare a contractului de transport. Când se încaseazã tarife necuvenite, operatorul de transport feroviar este obligat sã le restituie.
(2) În caz de pierdere totalã sau parţialã a mãrfii, operatorul de transport feroviar trebuie sã plãteascã, excluzând alte daune-interese, o despãgubire calculatã dupã facturã sau dupã preţul curent al mãrfii, iar în lipsa acestora, dupã preţul mãrfurilor de aceeaşi naturã şi calitate, la locul şi data la care marfa a fost primitã la transport. Despãgubirea nu poate depãşi valoarea pe kilogram brut de marfã lipsã, stabilitã prin Normele uniforme. În afarã de aceasta, operatorul de transport feroviar trebuie sã restituie tariful de transport, taxele vamale şi celelalte sume plãtite de client cu ocazia transportului mãrfii pierdute.
(3) De asemenea, operatorul de transport feroviar trebuie sã plãteascã o despãgubire echivalentã cu avarierea mãrfii, fãrã alte daune-interese. Suma se calculeazã aplicând la valoarea mãrfii stabilite potrivit alin. (2) procentul de avariere constatat. Despãgubirea nu poate depãşi:
a) dacã marfa este integral avariatã, suma la care s-ar fi ajuns în caz de pierdere totalã;
b) dacã numai o parte din marfã este avariatã, suma la care s-ar fi ajuns în caz de pierdere a pãrţii avariate. Operatorul de transport feroviar trebuie sã restituie, în plus, în proporţia determinatã de procentul de avariere, tarifele prevãzute la alin. (2).
(4) În caz de depãşire a termenului de executare a contractului de transport, operatorul de transport feroviar este obligat sã plãteascã 2% din tariful de transport pentru fiecare zi de întârziere, fãrã ca suma totalã sã poatã depãşi jumãtate din tariful de transport. Dacã se face dovada cã a rezultat un prejudiciu din cauza întârzierii, se va plãti pentru acesta o despãgubire ce nu poate depãşi tariful de transport. Despãgubirile pentru depãşirea termenului de executare a contractului de transport nu se pot cumula cu cele care trebuie plãtite în caz de pierdere totalã sau parţialã a mãrfurilor. În caz de pierdere parţialã, ele se vor plãti, dacã este cazul, numai pentru marfa nepierdutã. Despãgubirile pentru depãşirea termenului de executare a contractului de transport, în caz de avariere, se cumuleazã, dacã este cazul, cu despãgubirea prevãzutã la alin. (3). Numai depãşirea termenului total de executare a contractului de transport dã dreptul la despãgubire. Operatorul de transport feroviar poate sã stabileascã cu clienţii sãi, prin convenţii, alte modalitãţi de despãgubire pentru depãşirea termenului de executare a contractului de transport.
(5) Operatorul de transport feroviar este supus decãderii din dreptul de a invoca limitele de responsabilitate prevãzute în prezentul articol, dacã s-a dovedit cã prejudiciul a rezultat dintr-un fapt comis de acesta cu intenţia de a provoca un astfel de prejudiciu.
(6) În caz de declarare a interesului la eliberare, în afarã de despãgubirile prevãzute în prezentul articol, se poate cere o despãgubire pentru paguba suplimentarã doveditã pânã la concurenţa sumei declarate.
(7) Clientul poate cere dobânzi la despãgubire, calculate la nivelul stabilit prin tariful de transport feroviar, începând cu ziua înregistrãrii reclamaţiei administrative prevãzute la art. 64. Dacã clientul nu prezintã operatorului de transport feroviar, într-un termen convenabil care îi este fixat, documentele justificative necesare pentru lichidarea definitivã a reclamaţiei, dobânzile nu curg între expirarea termenului fixat şi prezentarea efectivã a documentelor.
CAP. V
Reclamaţii administrative. Acţiuni. Prescripţii
ART. 64
Reclamaţii administrative
(1) În toate cazurile în care se aplicã prezentul regulament, orice acţiune privind rãspunderea, cu orice titlu ar fi, poate fi exercitatã împotriva operatorului de transport feroviar numai în condiţiile şi limitele prezentului regulament.
(2) Aceleaşi reglementãri se aplicã şi pentru orice acţiune exercitatã împotriva agenţilor şi altor persoane pentru care operatorul de transport feroviar rãspunde potrivit art. 3.
(3) Reclamaţiile administrative rezultate din contractul de transport al mãrfurilor sunt obligatorii şi trebuie adresate operatorului de transport feroviar, în scris, în termen de 3 luni de la data încheierii contractului de transport, conform art. 37 alin. (2). Reclamaţia se depune separat pentru fiecare expediţie.
(4) Dreptul de a reclama aparţine persoanei care are dreptul de a acţiona operatorul de transport feroviar, conform prevederilor art. 65.
(5) În cazul expediţiilor de marfã, pentru despãgubiri privind pierderea sau avarierea, când reclamaţia este fãcutã de expeditor, acesta trebuie sã prezinte duplicatul scrisorii de trãsurã. Când este fãcutã de destinatar, acesta trebuie sã prezinte unicatul scrisorii de trãsurã.
(6) Reclamantul este obligat sã depunã, odatã cu reclamaţia şi exemplarul corespunzãtor al scrisorii de trãsurã, şi celelalte acte doveditoare, necesare pentru a justifica temeinicia reclamaţiei, inclusiv cele de constatare a pagubei, în original sau în copii legalizate. Proba valorii, de regulã, se face cu factura de cumpãrare.
(7) În momentul soluţionãrii reclamaţiei, operatorul de transport feroviar va cere sã i se prezinte, în original, unicatul scrisorii de trãsurã sau, dupã caz, duplicatul, pentru a menţiona pe el modul cum s-a soluţionat reclamaţia.
(8) Reclamaţiile trebuie sã fie motivate.
(9) În cazul restituirilor privind expediţiile de marfã, cel îndreptãţit trebuie sã anexeze la cererea sa de restituire scrisoarea de trãsurã, alte documente susceptibile de a justifica temeinicia ei şi, în special, justificarea şi devizul cheltuielilor. Cel îndreptãţit trebuie sã anexeze la cererea sa de despãgubire pentru pierdere sau avariere toate documentele susceptibile de a justifica temeinicia ei şi de a proba valoarea mãrfii, în special cu factura de cumpãrare, valabilã la data încheierii contractului de transport.
(10) Reclamaţiile privind expediţiile de marfã, prezentate de alte persoane decât cele îndreptãţite conform prevederilor art. 65, nu sunt luate în considerare decât dacã sunt însoţite de o împuternicire legalizatã, prin care cel îndreptãţit consimte ca suma de platã sã fie vãrsatã reclamantului.
ART. 65
Persoanele care pot exercita dreptul la acţiune împotriva operatorului de transport feroviar
(1) Acţiunea juridicã împotriva operatorului de transport feroviar, care se naşte din contractul de transport, aparţine persoanei care posedã scrisoarea de trãsurã sau care, în lipsa acesteia, dovedeşte dreptul sãu în alt mod.
(2) Acţiunea de restituire a unei sume plãtite în baza contractului de transport nu aparţine decât celui care a efectuat aceastã platã.
(3) Acţiunea referitoare la rambursele prevãzute de prezentul regulament aparţine numai expeditorului.
(4) Celelalte acţiuni împotriva operatorului de transport feroviar, care derivã din contractul de transport, aparţin:
a) expeditorului, atât timp cât el are dreptul sã modifice contractul de transport;
b) destinatarului, din momentul în care fie cã a primit scrisoarea de trãsurã, fie cã şi-a valorificat drepturile care îi aparţin.
(5) Pentru a exercita aceste acţiuni, expeditorul trebuie sã prezinte duplicatul scrisorii de trãsurã. În lipsa duplicatului, el nu poate acţiona operatorul de transport feroviar decât dacã destinatarul l-a autorizat pentru aceasta sau dacã face dovada cã destinatarul a refuzat marfa.
(6) Pentru a exercita acţiunile sale, destinatarul trebuie sã prezinte scrisoarea de trãsurã, dacã aceasta i-a fost predatã.
ART. 66
Operatorii de transport feroviar care pot fi acţionaţi în justiţie
(1) Acţiunea în justiţie pentru restituirea unei sume plãtite în temeiul contractului de transport poate fi exercitatã împotriva operatorului de transport feroviar care a încasat aceastã sumã sau împotriva celui în folosul cãruia a fost încasatã.
(2) Acţiunea în justiţie, referitoare la ramburs, nu poate fi exercitatã decât împotriva operatorului de transport feroviar de la expediere.
(3) Celelalte acţiuni în justiţie, care izvorãsc din contractul de transport, pot fi exercitate împotriva operatorului de transport feroviar de la expediere, împotriva operatorului de transport feroviar de la destinaţie sau împotriva operatorului de transport feroviar pe parcursul cãruia s-a produs faptul care a dat naştere acţiunii. Operatorul de transport feroviar de la destinaţie poate fi acţionat în judecatã chiar dacã nu a primit nici marfa, nici scrisoarea de trãsurã.
(4) În situaţiile prevãzute la alin. (3), dacã reclamantul are de ales între mai mulţi operatori de transport feroviar, dreptul sãu de opţiune se stinge de îndatã ce acţiunea a fost intentatã împotriva unuia dintre aceştia.
(5) Acţiunea în justiţie poate fi exercitatã împotriva unui alt operator de transport în cazurile menţionate la alin. (1)-(3), când aceasta este formulatã în instanţã, pe cale de cerere reconvenţionalã sau de excepţie, în legãturã cu acelaşi contract de transport.
ART. 67
Stingerea dreptului la acţiune împotriva operatorului de transport feroviar
(1) Acceptarea fãrã obiecţiuni a mãrfii de cãtre client stinge orice drept la acţiune izvorât din contractul de transport împotriva operatorului de transport feroviar, în caz de pierdere parţialã, de avariere a mãrfii sau de depãşire a termenului de executare a contractului de transport.
(2) Dacã sunt obiecţiuni, dreptul la acţiune nu se stinge în urmãtoarele cazuri:
a) în caz de pierderi parţiale sau de avariere a mãrfii, dacã:
1. pierderea sau avarierea mãrfii a fost constatatã înainte ca cel îndreptãţit sã fi primit marfa, în conformitate cu prevederile art. 60;
2. constatarea care trebuia sã fie fãcutã în conformitate cu art. 53 a fost omisã numai din culpa operatorului de transport feroviar;
b) în caz de reclamaţie pentru pagube neaparente a cãror existenţã este constatatã dupã primirea mãrfii de cãtre cel îndreptãţit, dacã acesta:
1. cere constatarea în conformitate cu prevederile art. 53, de îndatã ce a descoperit paguba şi cel mai târziu în 5 zile de la acceptarea mãrfii;
2. dovedeşte, în plus, cã paguba s-a produs în intervalul dintre încheierea contractului de transport şi eliberarea expediţiei;
c) în caz de depãşire a termenului de executare a contractului de transport la expediţiile de marfã, dacã cel îndreptãţit, în termen de 60 de zile de la data încheierii execuţiei acestui contract, şi-a valorificat drepturile la unul dintre operatorii de transport feroviar indicaţi la art. 66 alin. (3);
d) dacã se dovedeşte cã paguba are drept cauzã un dol sau o culpã gravã imputabilã operatorului de transport feroviar ori administratorului/gestionarului de infrastructurã, dupã caz.
(3) Dacã marfa a fost reexpediatã în conformitate cu prevederile art. 62 alin. (1), acţiunile în caz de pierdere parţialã sau de avariere izvorâte din unul dintre contractele de transport anterioare se sting, ca şi când ar fi vorba de un singur contract.
ART. 68
Prescripţia dreptului acţiunii privind expediţiile de mãrfuri
(1) Dreptul la acţiune izvorât din contractul de transport se prescrie în termen de un an.
(2) Cu toate acestea, prescripţia este de 2 ani în ceea ce priveşte acţiunea:
a) pentru plata unui ramburs încasat de operatorul de transport feroviar de la destinatar;
b) pentru plata unui rest din preţul unei vânzãri efectuate de operatorul de transport feroviar;
c) întemeiatã pe o pagubã rezultatã dintr-o acţiune sau dintr-o omisiune comisã fie cu intenţia de a provoca o pagubã, fie având reprezentarea cã ar putea rezulta o astfel de pagubã şi acceptând producerea ei;
d) întemeiatã pe unul dintre contractele de transport anterioare reexpedierii, în cazul prevãzut la art. 62 alin. (1);
e) pentru recuperarea preţului de transport sau a unor pãrţi din preţul de transport, precum şi pentru restituirea unor sume încasate în plus de operatorul de transport feroviar.
(3) Prescripţia curge pentru acţiunea:
a) în daune pentru pierderea totalã, din a 30-a zi care urmeazã expirãrii termenului de executare a contractului de transport;
b) în daune pentru pierderea parţialã, avariere a mãrfii sau depãşirea termenului de executare a contractului de transport, din ziua în care a avut loc eliberarea expediţiei;
c) în toate celelalte cazuri, din ziua în care dreptul poate fi exercitat. Ziua indicatã ca punct de începere a prescripţiei nu este cuprinsã în termen. Dacã un termen trebuie sã ia sfârşit într-o sâmbãtã, duminicã sau într-o zi de sãrbãtoare legalã, expirarea lui se prelungeşte pânã în prima zi lucrãtoare care urmeazã.
(4) În caz de reclamaţie administrativã, formulatã în conformitate cu prevederile art. 64, adresatã operatorului de transport feroviar, prescripţia se suspendã pânã la soluţionarea acesteia, dar nu mai mult de 3 luni de la data introducerii ei. În caz de acceptare parţialã a reclamaţiei, prescripţia reîncepe sã curgã pentru partea de reclamaţie care rãmâne în litigiu. Dovada primirii reclamaţiei sau a rãspunsului, precum şi cea a restituirii documentelor sunt în sarcina pãrţilor care invocã acest fapt. Reclamaţiile ulterioare având acelaşi obiect nu suspendã prescripţia.
(5) Acţiunea prescrisã nu mai poate fi exercitatã nici chiar pe cale de cerere reconvenţionalã sau de excepţie.
CAP. VI
Raporturile dintre operatorii de transport feroviar
ART. 69
Operatorii de transport feroviar succesivi
(1) Doi sau mai mulţi operatori de transport feroviar pot conveni sã deruleze în condiţiile prezentului regulament una şi aceeaşi expediţie sub acelaşi contract de transport.
(2) Operatorii de transport feroviar care deruleazã un contract de transport, în condiţiile specificate la alin. (1), sunt denumiţi operatori de transport feroviar succesivi.
(3) Modul de încheiere şi derulare a contractelor de transport se stabileşte prin convenţii încheiate între operatorii de transport feroviar succesivi.
ART. 70
Decontul între operatorii de transport feroviar succesivi
(1) Când un transport care face obiectul unui contract de transport unic este efectuat de mai mulţi operatori de transport feroviar succesivi, fiecare operator de transport feroviar luând în sarcinã expediţia participã la contractul de transport conform prevederilor din scrisoarea de trãsurã şi îşi asumã obligaţiile care decurg din acestea. În acest caz, fiecare operator de transport feroviar succesiv rãspunde pentru executarea transportului pe parcursul total pânã la eliberarea expediţiei.
(2) Oricare operator de transport feroviar succesiv care a încasat fie la expediere, fie la destinaţie tarifele sau alte creanţe care rezultã din contractul de transport ori care ar fi trebuit sã încaseze aceste tarife sau alte creanţe trebuie sã plãteascã operatorilor de transport feroviar interesaţi partea care le revine. Modalitãţile de platã sunt stabilite prin convenţii, încheiate între operatorii de transport feroviar succesivi.
ART. 71
Dreptul de regres
(1) Operatorul de transport feroviar care a plãtit o despãgubire în baza prezentului regulament are dreptul de regres împotriva operatorilor de transport feroviar succesivi care au participat la transport, în conformitate cu urmãtoarele prevederi:
a) operatorul de transport feroviar care a cauzat paguba este singurul rãspunzãtor pentru aceasta;
b) atunci când paguba a fost cauzatã de mai mulţi operatori de transport feroviar succesivi, fiecare dintre ei rãspunde pentru paguba pe care a cauzat-o; dacã diferenţierea este imposibilã, despãgubirea este repartizatã între ei, în conformitate cu prevederile lit. c);
c) dacã nu se poate dovedi care dintre operatorii de transport feroviar a cauzat paguba, despãgubirea este repartizatã între toţi operatorii de transport feroviar care au participat la transport, cu excepţia celor care dovedesc cã paguba nu a fost cauzatã de ei. Repartiţia este fãcutã proporţional cu partea lor din preţul prestaţiei de transport.
(2) În caz de insolvabilitate a unui operator de transport feroviar succesiv, partea care îi revine, conform alin. (1) lit. c), şi nu este plãtitã de el este repartizatã între toţi ceilalţi operatori de transport feroviar succesivi care au participat la transport, proporţional cu partea din preţul prestaţiei de transport care îi revine fiecãruia dintre ei.
(3) Operatorii de transport feroviar pot conveni între ei prevederi care derogã de la prezentul articol.
ART. 72
Procedura acţiunii în regres
(1) Valabilitatea plãţii efectuate de operatorul de transport feroviar care exercitã una dintre acţiunile în regres prevãzute la art. 71 nu poate fi contestatã de operatorul de transport feroviar împotriva cãruia se exercitã acţiunea în regres, când despãgubirea a fost stabilitã de o autoritate judecãtoreascã şi când acestui ultim operator de transport feroviar i s-a dat posibilitatea sã intervinã în proces. Judecãtorul sesizat cu acţiunea principalã stabileşte termenele acordate pentru înştiinţare şi pentru intervenţie.
(2) Operatorul de transport feroviar care îşi exercitã dreptul de regres împotriva tuturor operatorilor de transport feroviar cu care nu a cãzut de acord trebuie sã formuleze o singurã cerere de chemare în judecatã la una şi aceeaşi instanţã, sub sancţiunea de a-şi pierde dreptul de regres împotriva acelora pe care nu i-a inclus în aceastã cerere.
(3) Judecãtorul trebuie sã se pronunţe prin una şi aceeaşi hotãrâre asupra tuturor capetelor de cerere cu care este sesizat.
(4) Cererea de chemare în judecatã poate fi introdusã la instanţa de la sediul principal al oricãruia dintre operatorii de transport feroviar sau de la sediul agenţiilor ori sucursalelor acestuia.
TITLUL IV
Transportul mesageriei
ART. 73
Condiţii de transport
Transportul de mesagerie se supune prevederilor legale privind serviciile poştale.
ART. 74
Transportul mesageriei
(1) Transportul mesageriei pe cãile ferate române se face în vagoane speciale, de cãtre societãţile comerciale care au în obiectul de activitate transportul mesageriei pe cãile ferate române.
(2) Vagoanele speciale pentru transportul mesageriei se ataşeazã la trenurile în circulaţie ale operatorilor de transport feroviar de marfã sau de cãlãtori.
(3) Ataşarea vagoanelor la trenurile de cãlãtori se face pe bazã de contract, încheiat între societatea comercialã şi operatorul de transport feroviar de cãlãtori.
(4) Prin Normele uniforme se vor stabili condiţiile minimale de desfãşurare a activitãţii de mesagerie, obligaţiile operatorilor de mesagerie şi ale clienţilor.
ART. 75
Limitarea rãspunderii operatorului de transport feroviar
Se vor aplica, prin similitudine, prevederile privind limitarea rãspunderii operatorului de transport feroviar de la transportul cãlãtorilor şi bagajelor sau, dupã caz, transportul mãrfurilor, în raport cu situaţia în care vagonul special pentru transportul mesageriei se ataşeazã la trenurile de cãlãtori sau, dupã caz, la trenurile de marfã.
TITLUL V
Alte dispoziţii
ART. 76
Contravenţii
Cuantumul contravenţiilor sãvârşite de persoanele fizice şi juridice şi prevãzute în prezentul regulament se stabileşte prin hotãrâre a Guvernului.
ANEXĂ
la regulament
ÎNŢELESUL TERMENILOR DIN REGULAMENT
1. Agent - salariatul operatorului de transport feroviar sau al administratorului/gestionarului de infrastructurã care executã operaţii în legãturã cu transportul feroviar ori în legãturã cu activitãţile specifice administratorului/ gestionarului de infrastructurã.
2. Client - persoana fizicã sau juridicã ce expediazã sau primeşte marfa este parte la contractul de transport sau care aderã la acest contract.
3. Coletãrie - marfa pentru transportul cãreia nu este necesarã punerea unui vagon la dispoziţia exclusivã a unui expeditor.
4. Deburs - procedeul prin care expeditorul încaseazã contravaloarea mãrfii transportate de la operatorul de transport feroviar care, la rândul sãu, are posibilitatea sã încaseze suma respectivã de la destinatar în momentul eliberãrii mãrfii.
5. Declararea interesului la eliberare - modalitatea de angajare a rãspunderii operatorului de transport feroviar, prin care expeditorul declarã în scrisoarea de trãsurã o anumitã sumã, iar în caz de pierdere, avariere în parcurs sau de depãşire a termenului de executare a contractului de transport, în afarã de despãgubirile stabilite conform regulamentului, se poate cere o despãgubire pentru paguba suplimentarã doveditã, pânã la concurenţa sumei declarate.
6. Destinatar - persoana fizicã sau juridicã desemnatã de expeditor în contractul de transport pentru a i se elibera expediţia.
7. Expeditor - persoana fizicã sau juridicã care a încheiat cu operatorul de transport feroviar contractul de transport şi care este înscrisã ca atare în acesta.
8. Marfã - produse şi bunuri care se transportã pe calea feratã.
9. Mijloace de transport - vagoanele şi unitãţile de transport intermodal.
10. Ramburs - procedeul prin care expeditorul foloseşte serviciile operatorului de transport feroviar pentru încasarea de la destinatar a contravalorii mãrfii transportate.
11. Rechizite - mijloace folosite pentru fixarea sau protejarea mãrfurilor încãrcate în vagoane, şi anume: prelate, frânghii, grilaje, pene, lanţuri şi altele similare.
12. Tariful de transport feroviar - reglementarea emisã de operatorul de transport feroviar care cuprinde, dupã caz, principii tarifare, dispoziţii tarifare, condiţii de aplicare a acestora, distanţe tarifare, clasificarea mãrfurilor sau alte informaţii necesare tarifãrii.
13. Tarif suplimentar - tarif perceput pentru situaţiile în care menţiunile fãcute de client, în condiţiile prezentului regulament, nu sunt conforme cu realitatea, iar operatorul de transport feroviar probeazã acest fapt.
14. Unitate de transport intermodal - containerele, cutiile mobile şi semiremorcile care sunt folosite pentru transportul intermodal.
15. Vagon complet - vagonul încãrcat cu marfã de cãtre un singur expeditor, într-o singurã staţie de expediere, pentru un singur destinatar dintr-o singurã staţie de destinaţie.
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
