Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicatã, şi al <>art. 1 pct. II. 7 din Legea nr. 559/2003 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,
Guvernul României adoptã prezenta ordonanţã.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
Sfera de aplicare şi interdicţii
(1) Prezenta ordonanţã se aplicã transferurilor transfrontaliere definite la art. 2 alin. (1) lit. c), care îndeplinesc cumulativ urmãtoarele condiţii:
a) sunt realizate între România şi statele membre ale Uniunii Europene şi celelalte state aparţinând Spaţiului Economic European, denumite în continuare state membre;
b) sunt denominate în moneda naţionalã (leu), în moneda unui stat membru sau în euro;
c) sunt ordonate de persoane fizice sau juridice altele decât cele prevãzute la art. 2 alin. (1) lit. a) şi b);
d) la executarea transferului participã o instituţie, în înţelesul prevãzut la art. 2 alin. (1) lit. a), situatã în România;
e) valoarea transferului nu este mai mare decât echivalentul a 50.000 euro.
(2) Persoanele fizice nu pot presta servicii de transfer monetar pe teritoriul României sau în afara acestuia.
ART. 2
Definiţii
(1) În înţelesul prezentei ordonanţe, expresiile utilizate au urmãtoarele semnificaţii:
a) instituţie - orice persoanã juridicã ce executã cu titlu profesional transferuri transfrontaliere în cadrul activitãţii sale obişnuite, în special o instituţie de credit sau o societate care presteazã servicii poştale, inclusiv sucursalele acestora;
b) instituţie de naturã financiarã - o societate de asigurare, inclusiv de asigurãri de viaţã, de reasigurare şi o societate mutualã care desfãşoarã activitate de asigurare, un organism de plasament colectiv în valori mobiliare, închis sau deschis, organizat ca societate comercialã sau ca fond fãrã personalitate juridicã, o societate de servicii de investiţii financiare şi orice altã entitate a cãrei activitate este similarã activitãţilor desfãşurate de aceste entitãţi sau a cãrei activitate principalã o constituie achiziţionarea de active financiare ori transformarea creanţelor financiare;
c) transfer transfrontalier - operaţiunea realizatã la iniţiativa unui ordonator prin intermediul unei instituţii sau unei sucursale a unei instituţii, situatã într-un stat, în scopul punerii la dispoziţie beneficiarului a unei sume de bani, prin creditarea unui cont sau prin predarea sumei în numerar, la o instituţie sau la o sucursalã a unei instituţii, situatã în alt stat;
d) ordin de transfer transfrontalier - instrucţiune necondiţionatã de executare a unui transfer transfrontalier, datã direct de ordonator instituţiei sale, în formã scrisã, oralã sau electronicã, cu condiţia ca forma sã fie acceptatã de instituţie;
e) ordonator - persoanã fizicã sau juridicã care ordonã executarea unui transfer transfrontalier în favoarea unui beneficiar;
f) beneficiar - destinatarul final al unui transfer transfrontalier, cãruia îi sunt puse la dispoziţie fondurile aferente transferului într-un alt stat decât cel în care a fost emis ordinul, fie prin creditarea unui cont la care acesta are acces, fie prin predarea cãtre acesta a unei sume în numerar;
g) instituţie intermediarã - o instituţie, alta decât instituţia ordonatorului sau cea a beneficiarului, care participã la executarea unui transfer transfrontalier;
h) client - ordonator sau, dupã caz, beneficiar, în funcţie de context;
i) data acceptãrii - data îndeplinirii tuturor condiţiilor cerute de o instituţie pentru a executa un ordin de transfer transfrontalier, condiţii incluzând printre altele existenţa unor fonduri suficiente şi disponibile ale ordonatorului, precizarea detaliilor necesare pentru executarea ordinului şi, dupã caz, existenţa documentelor care justificã efectuarea transferului transfrontalier;
j) rata dobânzii de referinţã - rata dobânzii în funcţie de care se stabileşte nivelul compensaţiei, care reprezintã rata dobânzii legale pentru obligaţiile bãneşti stabilitã potrivit legii române, dacã nu se prevede altfel în contract; pentru transferurile denominate în moneda unui stat membru sau în euro rata dobânzii legale va fi cea stabilitã potrivit legii române pentru relaţiile economice internaţionale.
(2) Ordonatorul şi beneficiarul unui transfer transfrontalier pot fi una şi aceeaşi persoanã.
(3) În sensul prezentei ordonanţe, sucursalele unei instituţii situate în state diferite, care participã la executarea unui ordin de transfer transfrontalier, vor fi considerate instituţii separate.
CAP. II
Obligaţii referitoare la transparenţa condiţiilor aplicabile transferurilor transfrontaliere
ART. 3
Informaţii prealabile
(1) Instituţiile sunt obligate sã punã la dispoziţie clienţilor lor, actuali sau potenţiali, informaţii în scris cu privire la condiţiile generale de realizare a transferurilor transfrontaliere, într-o formã uşor de înţeles. Informaţiile pot fi furnizate şi prin intermediul mijloacelor electronice, dacã instituţia poate oferi servicii pe aceastã cale.
(2) Informaţiile prevãzute la alin. (1) vor include cel puţin urmãtoarele:
a) termenul necesar pentru creditarea fondurilor în contul instituţiei beneficiarului, atunci când un ordin de transfer transfrontalier dat instituţiei este executat, cu indicarea clarã a momentului de la care acesta începe sã curgã;
b) termenul necesar de la primirea unui transfer transfrontalier, pentru ca fondurile creditate în contul instituţiei beneficiarului sã fie creditate în contul beneficiarului sau sã fie puse la dispoziţie acestuia sub formã de numerar;
c) modalitatea de calcul al comisioanelor şi al altor costuri aferente care cad în sarcina clientului şi sunt datorate instituţiei, atât în cazul executãrii unui transfer transfrontalier, cât şi în cazul primirii unui astfel de transfer;
d) data valutei utilizate de instituţie, dacã este cazul;
e) indicarea cursurilor de schimb utilizate;
f) indicarea procedurii de soluţionare a diferendelor la care clienţii pot apela şi modalitatea de acces la aceasta.
(3) În condiţiile generale prevãzute la alin. (1) se va indica şi faptul cã se prezumã cã ordonatorul va suporta costurile legate de transferul transfrontalier şi vor fi prezentate posibilitãţile pe care acesta le are de a dispune ca aceste costuri sã fie suportate parţial sau total de cãtre beneficiar.
(4) Condiţiile generale pe care instituţia le-a fãcut publice conform alin. (1) se aplicã tuturor transferurilor transfrontaliere care fac obiectul prezentei ordonanţe, dacã prin contractul încheiat cu clientul nu se prevãd condiţii diferite.
ART. 4
Informaţii ulterioare
(1) Ulterior executãrii sau primirii unui transfer transfrontalier, instituţiile sunt obligate sã punã la dispoziţie clienţilor lor, cu excepţia cazului în care clientul a renunţat expres la acest drept, informaţii în scris, într-o formã uşor de înţeles, din care sã rezulte cã transferul a fost finalizat. Informaţiile pot fi furnizate şi prin intermediul mijloacelor electronice, dacã instituţia poate oferi servicii pe aceastã cale.
(2) Informaţiile prevãzute la alin. (1) vor cuprinde cel puţin urmãtoarele:
a) o referinţã care sã permitã clientului identificarea transferului transfrontalier;
b) valoarea iniţialã a transferului transfrontalier;
c) valoarea tuturor comisioanelor şi a celorlalte costuri aferente, suportate de cãtre client;
d) data valutei utilizate de instituţie, dacã este cazul.
(3) În cazul în care ordonatorul a specificat faptul cã beneficiarul urmeazã sã suporte parţial sau integral costurile legate de transferul transfrontalier, beneficiarul va fi informat cu privire la aceasta de cãtre instituţia sa.
(4) În cazul în care orice sumã legatã de transferul transfrontalier a fãcut obiectul unui schimb valutar, instituţia care a realizat acest schimb îl va informa pe clientul sãu asupra cursului de schimb utilizat.
CAP. III
Obligaţii minime ale instituţiilor referitoare la executarea transferurilor transfrontaliere
ART. 5
Angajamente specifice ale instituţiei
(1) Cu excepţia cazului în care nu doresc sã realizeze operaţiunea, instituţiile sunt obligate sã punã la dispoziţie clienţilor lor, dacã aceştia solicitã acest lucru, o ofertã scrisã sau transmisã prin intermediul mijloacelor electronice, dacã instituţia poate oferi servicii pe aceastã cale, ofertã care sã conţinã condiţiile specifice aplicabile unui ordin de transfer ale cãrui destinaţie şi valutã au fost precizate de cãtre client. Atunci când aceste condiţii sunt identice cu condiţiile generale aplicabile transferurilor transfrontaliere, oferta poate fi înlocuitã cu o copie de pe aceste condiţii generale.
(2) În condiţiile specifice prevãzute la alin. (1) trebuie sã se indice cel puţin termenul limitã pânã la care sumele aferente transferului transfrontalier urmeazã sã fie creditate în contul instituţiei beneficiarului şi costurile aferente, mai puţin cele legate de cursul de schimb valutar care va fi utilizat.
(3) Oferta transmisã potrivit alin. (1) va fi fermã pentru instituţie pentru un interval de 5 zile bancare lucrãtoare de la data la care aceasta a fost adusã la cunoştinţã clientului, dacã nu a intervenit o situaţie de forţã majorã.
ART. 6
Obligaţii referitoare la timpul necesar executãrii transferurilor transfrontaliere
(1) Instituţia ordonatorului este obligatã sã execute transferul transfrontalier în termenul limitã agreat de comun acord cu ordonatorul.
(2) În cazul în care fondurile nu au fost creditate în contul instituţiei beneficiarului în termenul limitã agreat sau, în absenţa unui acord în acest sens, creditarea nu s-a realizat pânã la sfârşitul celei de-a 5-a zi bancare lucrãtoare care urmeazã datei acceptãrii ordinului de transfer transfrontalier, instituţia ordonatorului va datora ordonatorului o compensaţie.
(3) Compensaţia va consta în plata unei dobânzi calculate prin aplicarea ratei dobânzii de referinţã asupra sumei aferente transferului transfrontalier pe intervalul de timp de la sfârşitul termenului limitã agreat sau, în absenţa unui acord în acest sens, de la sfârşitul celei de-a 5-a zi bancare lucrãtoare care urmeazã datei acceptãrii pânã la data la care fondurile sunt creditate în contul instituţiei beneficiarului.
(4) În termen de maximum douã zile bancare lucrãtoare de la data primirii fondurilor, instituţia ordonatorului este obligatã sã transfere cãtre instituţia beneficiarului sau, dupã caz, cãtre instituţia intermediarã suma aferentã transferului, cu excepţia cazului în care instituţia beneficiarului ori instituţia intermediarã respectivã notificã refuzul de executare a ordinului de transfer în termen de douã zile bancare lucrãtoare de la data primirii acestuia.
(5) Fiecare instituţie intermediarã este obligatã sã execute ordinul de transfer transfrontalier în termen de cel mult douã zile bancare lucrãtoare de la data primirii sumei aferente transferului ori sã notifice instituţiei de la care a primit instrucţiunile refuzul de a executa ordinul sau orice întârziere preconizatã, în termen de douã zile bancare lucrãtoare de la data la care a primit ordinul de transfer, dacã nu se prevede altfel în instrucţiunile primite.
(6) În cazul în care neexecutarea transferului transfrontalier în termenul limitã agreat sau, în absenţa unui acord în acest sens, pânã la sfârşitul celei de-a 5-a zi bancare lucrãtoare care urmeazã datei acceptãrii ordinului de transfer este imputabilã unei instituţii intermediare, aceastã instituţie va datora instituţiei ordonatorului o compensaţie calculatã potrivit prevederilor alin. (3).
(7) Dacã instituţia care a primit fondurile aferente unui transfer transfrontalier nu este instituţia beneficiarului sau aceasta nu a notificat refuzul de a executa ordinul de transfer transfrontalier în termen de douã zile bancare lucrãtoare de la primirea fondurilor specificate în ordinul de transfer, instituţia respectivã este obligatã sã emitã un nou ordin de transfer cãtre instituţia beneficiarului sau cãtre o altã instituţie intermediarã, care sã permitã executarea transferului conform instrucţiunilor date de ordonator.
(8) Instituţia beneficiarului este obligatã sã punã la dispoziţie clientului sãu fondurile aferente transferului transfrontalier într-un termen limitã agreat cu acesta.
(9) Dacã instituţia beneficiarului nu este în mãsurã sã execute ordinul de transfer transfrontalier în termenul prevãzut la alin. (10), va informa, de îndatã, instituţia de la care a primit ordinul şi, dupã caz, instituţia ordonatorului asupra motivelor care au determinat neexecutarea ordinului sau executarea cu întârziere a acestuia.
(10) În cazul în care fondurile nu au fost creditate în contul beneficiarului sau puse la dispoziţie acestuia sub formã de numerar în termenul limitã agreat ori, în absenţa unui acord în acest sens, pânã la sfârşitul zilei bancare lucrãtoare care urmeazã datei la care s-a creditat contul instituţiei beneficiarului, aceasta va datora beneficiarului o compensaţie.
(11) Compensaţia va consta în plata unei dobânzi calculate prin aplicarea ratei dobânzii de referinţã asupra sumei aferente transferului transfrontalier pe intervalul de timp de la sfârşitul termenului limitã agreat sau, în absenţa unui acord în acest sens, de la sfârşitul zilei bancare lucrãtoare care urmeazã datei la care s-a creditat contul instituţiei beneficiarului pânã la data la care fondurile sunt creditate în contul beneficiarului sau sunt puse la dispoziţia sa sub formã de numerar.
(12) Compensaţiile prevãzute în prezentul articol nu vor fi plãtite în situaţia în care instituţia ordonatorului sau, dupã caz, cea a beneficiarului poate proba cã întârzierea este imputabilã ordonatorului, respectiv beneficiarului.
(13) Compensaţiile datorate potrivit prezentului articol se vor plãti independent de orice alte despãgubiri care pot fi acordate clienţilor şi/sau instituţiilor care au participat la executarea ordinului de transfer transfrontalier potrivit dreptului comun în materia rãspunderii civile.
ART. 7
Obligaţia de executare a transferului transfrontalier în conformitate cu instrucţiunile
(1) De la data acceptãrii unui ordin de transfer transfrontalier instituţia ordonatorului, orice instituţie intermediarã şi instituţia beneficiarului vor fi obligate sã execute transferul transfrontalier pentru întreaga sumã ordonatã, cu excepţia cazului în care ordonatorul a specificat cã beneficiarul va suporta integral sau parţial costurile legale de transfer. În acest caz instituţia ordonatorului este obligatã sã comunice aceste specificaţii instituţiei beneficiarului şi instituţiei intermediare, dupã caz.
(2) Obligaţia prevãzutã la alin. (1) nu exclude posibilitatea ca instituţia beneficiarului sã solicite beneficiarului comision de administrare a contului, dacã un astfel de comision este uzual în conformitate cu reglementãrile sau cu practica instituţiei. Un astfel de comision nu va fi utilizat în nici un caz de cãtre instituţia beneficiarului pentru a evita respectarea obligaţiei prevãzute la alin. (1).
(3) Independent de orice alte pretenţii care pot fi ridicate potrivit dreptului comun, în cazul în care instituţia ordonatorului sau o instituţie intermediarã a procedat la reţinerea unei sume din valoarea totalã a transferului transfrontalier cu încãlcarea prevederilor alin. (1), la cererea ordonatorului, instituţia acestuia va fi obligatã ca, pe cheltuiala proprie şi fãrã deducerea altor sume, sã transfere suma astfel reţinutã cãtre beneficiar sau, dupã caz, cãtre ordonator, dupã cum s-a solicitat de cãtre ordonator.
(4) Orice instituţie intermediarã care a procedat la reţinerea unor sume cu încãlcarea prevederilor alin. (1) va fi obligatã ca, pe cheltuiala proprie şi fãrã deducerea altor sume, sã transfere suma astfel reţinutã cãtre instituţia ordonatorului sau, la cererea acesteia, cãtre beneficiar.
(5) În cazul în care instituţia beneficiarului a încãlcat obligaţia de a executa ordinul de transfer transfrontalier în conformitate cu instrucţiunile ordonatorului potrivit dispoziţiilor alin. (1), aceasta va fi obligatã, independent de orice alte pretenţii care pot fi ridicate potrivit dreptului comun, sã transfere cãtre beneficiar, pe cheltuiala proprie şi fãrã deducerea altor sume, suma reţinutã în mod nejustificat.
ART. 8
Obligaţia de restituire ce revine instituţiilor în cazul neexecutãrii transferurilor
(1) Dacã fondurile aferente unui transfer transfrontalier nu au fost creditate în contul instituţiei beneficiarului, dupã acceptarea de cãtre instituţia ordonatorului a ordinului de transfer, independent de orice alte pretenţii care pot fi ridicate potrivit dreptului comun, instituţia ordonatorului va fi obligatã la restituirea cãtre ordonator a sumei aferente transferului transfrontalier, la care se adaugã:
a) dobânda calculatã prin aplicarea ratei dobânzii de referinţã asupra sumei aferente transferului transfrontalier pe intervalul de timp dintre data acceptãrii ordinului de transfer şi data restituirii cãtre ordonator a sumei respective;
b) alte costuri legate de transferul transfrontalier suportate de ordonator.
(2) Sumele prevãzute la alin. (1) nu pot depãşi echivalentul a 12.500 euro şi vor fi puse la dispoziţie ordonatorului în termen de maximum 14 zile bancare lucrãtoare de la data cererii ordonatorului, cu excepţia cazului în care între timp fondurile aferente transferului transfrontalier au fost creditate în contul instituţiei beneficiarului.
(3) Cererea prevãzutã la alin. (2) nu poate fi fãcutã de ordonator înainte de expirarea termenului limitã agreat cu instituţia sa pentru executarea ordinului de transfer transfrontalier ori, în absenţa unui acord în acest sens, pânã la expirarea a 5 zile bancare lucrãtoare care urmeazã datei acceptãrii ordinului de transfer transfrontalier.
(4) Fiecare instituţie intermediarã care a acceptat ordinul de transfer transfrontalier şi a primit suma aferentã transferului respectiv este obligatã sã restituie instituţiei de la care a primit instrucţiuni pentru executarea acelui ordin, pe cheltuiala proprie, suma aferentã transferului transfrontalier, inclusiv costurile şi dobânzile legate de acesta, cu aplicarea corespunzãtoare a prevederilor alin. (1) lit. a) şi b), dacã fondurile aferente unui transfer transfrontalier nu au fost creditate în contul instituţiei beneficiarului. Dacã transferul transfrontalier nu a fost executat datoritã unor erori sau omisiuni în instrucţiunile de realizare a transferului care au fost date instituţiei intermediare, aceasta va întreprinde toate mãsurile pentru recuperarea şi restituirea sumei transferului în cel mai scurt timp.
(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), dacã transferul transfrontalier nu a fost realizat datoritã neexecutãrii acestuia de cãtre instituţia intermediarã aleasã de instituţia beneficiarului, aceasta din urmã va fi obligatã sã punã la dispoziţie beneficiarului suma aferentã transferului transfrontalier şi sumele prevãzute la alin. (1) lit. a) şi b), dar nu mai mult de echivalentul a 12.500 euro.
(6) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (4), dacã ordinul de transfer transfrontalier nu a fost realizat datoritã unor omisiuni sau erori în instrucţiunile date de ordonator instituţiei sale sau datoritã neexecutãrii ordinului de cãtre o instituţie intermediarã aleasã în mod expres de cãtre ordonator, instituţia ordonatorului şi celelalte instituţii participante la executarea transferului vor întreprinde mãsurile necesare pentru recuperarea şi restituirea, în cel mai scurt timp, cãtre ordonator a sumei aferente transferului.
(7) În cazul prevãzut la alin. (6), dacã suma a fost recuperatã de cãtre instituţia ordonatorului, aceasta va fi obligatã sã o punã la dispoziţie ordonatorului în termen de douã zile bancare lucrãtoare. În acest caz instituţiile participante la executarea transferului transfrontalier, inclusiv instituţia ordonatorului, nu sunt obligate sã restituie sumele reprezentând comisioanele percepute, nu datoreazã dobânzi şi vor putea sã reţinã costurile ocazionate de recuperarea sumei, dacã aceste costuri pot fi justificate şi evidenţiate distinct.
(8) Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului clienţilor de a cere restituirea sumei aferente transferului transfrontalier, împreunã cu alte costuri suportate şi dobânzi datorate conform prezentei ordonanţe, în mãsura în care acestea nu sunt acoperite de nivelul maxim prevãzut la alin. (2), precum şi orice alte despãgubiri care pot fi acordate potrivit dreptului comun.
ART. 9
Situaţia de forţã majorã
(1) Instituţiile care participã la executarea unui ordin de transfer transfrontalier vor fi exonerate de obligaţiile prevãzute în prezenta ordonanţã dacã invocã o situaţie de forţã majorã, în mãsura în care aceasta prezintã relevanţã pentru îndeplinirea obligaţiilor respective.
(2) În sensul alin. (1) va fi consideratã situaţie de forţã majorã apariţia oricãrei împrejurãri de fapt imprevizibile şi de neînlãturat, independentã de voinţa persoanei care invocã forţa majorã şi ale cãrei consecinţe ar fi fost imposibil de evitat în ciuda tuturor eforturilor întreprinse în acest sens.
(3) Dispoziţiile alin. (1) nu exonereazã instituţiile de obligaţiile care le revin potrivit legislaţiei privind prevenirea şi sancţionarea spãlãrii banilor.
CAP. IV
Dispoziţii finale
ART. 10
Soluţionarea litigiilor - procedura alternativã de soluţionare
(1) Fiecare instituţie trebuie sã dispunã de proceduri corespunzãtoare de rezolvare a plângerilor înaintate de clienţi în legãturã cu executarea unui transfer transfrontalier sau cu angajamentele asumate de instituţie în legãturã cu un transfer transfrontalier. Clienţii pot apela la procedurile de rezolvare a plângerilor în mod facultativ.
(2) În situaţia în care, în termen de cel mult 3 luni de la înregistrarea unei plângeri, instituţia nu a întreprins nici un demers pentru soluţionarea plângerii, nu a reuşit soluţionarea pe cale amiabilã a acesteia sau nu a formulat un rãspuns la plângerea înaintatã de client, acesta poate apela la medierea diferendului de cãtre Banca Naţionalã a României, ca modalitate alternativã de soluţionare a diferendelor, sau se poate adresa instanţelor judecãtoreşti competente.
(3) În aplicarea dispoziţiilor alin. (2), în structura Bãncii Naţionale a României va fi creat un compartiment specializat, care va avea urmãtoarele atribuţii principale:
a) medierea diferendelor legate de transferurile transfrontaliere apãrute între clienţi şi instituţiile din România implicate în executarea acestor transferuri;
b) elaborarea reglementãrilor necesare privind procedura specificã de acces la mediere;
c) elaborarea de reglementãri cuprinzând instrucţiuni în aplicarea ordonanţei, în special cu privire la obligaţiile care incumbã instituţiilor din România implicate în executarea transferurilor transfrontaliere, în mãsura în care asemenea instrucţiuni sunt necesare pentru aplicarea unitarã a dispoziţiilor prezentei ordonanţe;
d) emiterea unui punct de vedere cu caracter consultativ cu privire la diferendele care nu au fãcut obiectul medierii de cãtre Banca Naţionalã a României, dacã un asemenea punct de vedere este solicitat de instanţele judecãtoreşti sesizate cu judecarea cauzei;
e) elaborarea raportului anual referitor la activitatea de mediere desfãşuratã în cadrul compartimentului.
(4) Procedura de soluţionare a diferendelor de cãtre Banca Naţionalã a României, prin intermediul compartimentului specializat, este gratuitã. Compartimentul specializat va formula o soluţie cu privire la aspectele semnalate, în maximum 30 de zile de la înregistrarea unei cereri de mediere; dacã sunt necesare documente şi/sau informaţii suplimentare, un nou termen de 30 de zile va curge de la data prezentãrii acestor documente sau informaţii.
(5) Soluţia formulatã de compartimentul specializat din cadrul Bãncii Naţionale a României nu are caracter obligatoriu pentru pãrţile interesate şi nu intrã sub incidenţa dispoziţiilor <>art. 83 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancarã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. În situaţia în care partea nemulţumitã se adreseazã instanţelor judecãtoreşti pentru apãrarea drepturilor sale, soluţia formulatã de compartimentul specializat din cadrul Bãncii Naţionale a României poate fi avutã în vedere, cu caracter consultativ, de instanţa judecãtoreascã competentã.
ART. 11
Conturi specifice
Instituţiile, altele decât instituţiile de credit, vor deschide şi menţine conturi bancare separate pentru operarea sumelor aferente transferurilor transfrontaliere pe care le executã, conturi care vor fi utilizate exclusiv pentru aceastã activitate; în acest sens, fondurile din aceste conturi nu vor putea fi utilizate pentru a efectua plãţi legate de alte operaţiuni ale instituţiilor respective, plãţi cu caracter personal sau pentru acoperirea cheltuielilor de exploatare şi nici pentru realizarea de investiţii, chiar dacã utilizarea în acest scop ar avea un caracter temporar.
ART. 12
Regimul valutar
Dispoziţiile prezentei ordonanţe se completeazã cu reglementãrile în vigoare privind regimul operaţiunilor valutare.
ART. 13
Intrarea în vigoare
(1) Prezenta ordonanţã intrã în vigoare la 60 de zile de la data publicãrii sale în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) În termenul prevãzut la alin. (1) Banca Naţionalã a României va emite reglementãrile privind procedura specificã de acces la mediere şi, dupã caz, cuprinzând instrucţiuni pentru aplicarea unitarã a dispoziţiilor prezentei ordonanţe.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Contrasemneazã:
---------------
Ministrul finanţelor publice,
Mihai Nicolae Tãnãsescu
Guvernatorul Bãncii Naţionale a României,
Mugur Isãrescu
Bucureşti, 22 ianuarie 2004.
Nr. 6.
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
