Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
ORDONANTA nr. 58 din 24 august 1999 pentru aderarea Romaniei la Conventia privind facilitarea traficului maritim international (FAL), adoptata la Londra la 9 aprilie 1965 de Conferinta internationala privind facilitarea voiajului si transportului maritim, modificata si completata prin amendamentele din 1984, 1986, 1989, 1991, 1993 si 1994
În temeiul prevederilor art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţia României şi ale <>art. 1 lit. C pct. 1 din Legea nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,
Guvernul României emite urmãtoarea ordonanta:
ART. 1 România adera la Convenţia privind facilitarea traficului maritim internaţional (FAL), adoptatã la Londra la 9 aprilie 1965 de Conferinţa internationala privind facilitarea voiajului şi transportului maritim, modificatã şi completatã prin amendamentele din 1984, 1986, 1989, 1991, 1993 şi 1994. ART. 2 În termen de 90 de zile de la data publicãrii prezentei ordonanţe, Ministerul Transporturilor împreunã cu Ministerul Finanţelor, Ministerul de Interne şi cu Ministerul Sãnãtãţii vor elabora şi vor supune spre aprobare Guvernului norme metodologice de punere în aplicare a prevederilor convenţiei prevãzute la art. 1, precum şi standardele şi procedurile specifice României. ART. 3 Ministerul Afacerilor Externe va depune la Organizaţia Maritima Internationala instrumentele de aderare, însoţite de standardele şi de procedurile specifice României.
p. Ministrul afacerilor externe, Mihai Rasvan Ungureanu, secretar de stat
Ministrul finanţelor, Decebal Traian Remes
p. Ministru de interne Liviu Popescu, secretar de stat Ministrul sãnãtãţii, Hajdu Gabor
CONVENŢIE privind facilitarea traficului maritim internaţional (FAL), adoptatã la Londra la 9 aprilie 1965 de Conferinţa internationala privind facilitarea voiajului şi transportului maritim, modificatã şi completatã prin amendamentele din 1984, 1986, 1989, 1991, 1993 şi 1994*)
-------------- *) Traducere.
Guvernele contractante, dorind sa faciliteze traficul maritim prin simplificarea şi prin reducerea la minimum a procedurilor, formalitãţilor şi documentelor cerute la intrarea, stationarea în porturi şi plecarea navelor angajate în voiaje internaţionale, au convenit dispoziţiile urmãtoare:
ART. 1 În conformitate cu prevederile prezentei convenţii şi ale anexei la aceasta, guvernele contractante se angajeazã sa adopte toate mãsurile corespunzãtoare pentru a facilita şi grãbi traficul maritim internaţional şi pentru a preveni întârzierile inutile ale navelor, persoanelor şi proprietãţii, care se gãsesc la bord. ART. 2 (1) Guvernele contractante se angajeazã sa coopereze, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, pentru formularea şi aplicarea mãsurilor destinate facilitãrii intrãrii, stationarii în porturi şi plecãrii navelor. Astfel de mãsuri vor fi la nivelul cel mai complet aplicabil, dar nu mai puţin favorabile decât cele care sunt în vigoare pe alte moduri de transport internaţional; totuşi aceste mãsuri pot diferi prin cerinţele specifice fiecãrui mod de transport. (2) Mãsurile pentru facilitarea traficului maritim internaţional în conformitate cu prevederile prezentei convenţii şi ale anexei la aceasta se vor aplica în egala mãsura navelor statelor de coasta şi celorlalte state, ale cãror guverne sunt pãrţi la prezenta convenţie. (3) Prevederile prezentei convenţii nu se aplica navelor militare şi ambarcatiunilor de agrement. ART. 3 Guvernele contractante se angajeazã sa coopereze pentru asigurarea celui mai înalt grad de uniformizare a procedurilor, a formalitãţilor şi a cerinţelor documentare, în toate domeniile în care o astfel de uniformizare poate facilita şi ameliora traficul maritim internaţional, mentinand la minimum orice modificãri necesare pentru a rãspunde exigenţelor speciale de ordin intern. ART. 4 În vederea realizãrii scopurilor stabilite în articolele precedente ale prezentei convenţii, guvernele contractante se angajeazã sa coopereze între ele sau prin intermediul Organizaţiei Maritime Internaţionale (denumita în continuare organizaţie) în problemele referitoare la proceduri, formalitãţi şi cerinţe documentare, precum şi la aplicarea lor în traficul maritim internaţional. ART. 5 (1) Nici o prevedere din prezenta convenţie sau din anexa la aceasta nu trebuie interpretatã ca un obstacol în calea aplicãrii oricãror facilitãţi mai largi pe care le acorda un guvern contractant sau le va putea acorda în viitor cu privire la traficul maritim internaţional, în conformitate cu legislaţia sa nationala sau cu prevederile oricãrui alt acord internaţional. (2) Nici o prevedere din prezenta convenţie sau din anexa la aceasta nu va fi interpretatã ca ar impiedica un guvern contractant sa aplice mãsuri temporare, considerate de acel guvern ca fiind necesare pentru pãstrarea moralitãţii, securitãţii şi ordinii publice, sau care pot preveni rãspândirea infectiei ori pestei care risca sa afecteze sãnãtatea publica sau sa atace animalele sau plantele. (3) Toate problemele care nu sunt prevãzute în mod expres în aceasta convenţie rãmân supuse legislaţiei guvernelor contractante. ART. 6 În scopul prezentei convenţii şi al anexei la aceasta se definesc: a) standarde sunt acele mãsuri considerate posibil şi necesar a fi aplicate uniform de cãtre guvernele contractante, în conformitate cu aceasta convenţie, în scopul facilitãrii traficului maritim internaţional; b) practici recomandate sunt acele mãsuri a cãror aplicare de cãtre guvernele contractante este de dorit pentru facilitarea traficului maritim internaţional. ART. 7 (1) Anexa la prezenta convenţie poate fi modificatã de guvernele contractante fie la initiativa unuia dintre ele, fie prin convocarea unei conferinţe în acest scop. (2) Orice guvern contractant poate propune un amendament la anexa, prin înaintarea unui proiect al amendamentului secretarului general al organizaţiei (denumit în continuare secretar general): a) orice amendament propus în conformitate cu acest paragraf este examinat de cãtre comitetul organizaţiei de simplificarea formalitãţilor, cu condiţia ca acesta sa fi fost difuzat cu cel puţin 3 luni înainte de întrunirea comitetului menţionat. Dacã a fost adoptat de doua treimi din numãrul guvernelor contractante prezente şi care voteazã în comitet, amendamentul va fi comunicat de cãtre secretarul general tuturor guvernelor contractante; b) orice amendament la anexa, adoptat în conformitate cu acest paragraf, intra în vigoare la 15 luni de la comunicarea propunerii de cãtre secretarul general tuturor guvernelor contractante, cu excepţia cazului în care, în termen de 12 luni de la comunicare, cel puţin o treime din numãrul guvernelor contractante au trimis o notificare secretarului general, în care ele specifica ca nu accepta propunerea; c) secretarul general va informa toate guvernele contractante despre toate notificãrile primite în conformitate cu subparagraful b) şi despre data intrãrii în vigoare; d) guvernele contractante care nu accepta un amendament şi nu sunt interesate de acel amendament vor trebui sa urmeze procedura stabilitã la art. VIII al prezentei convenţii. (3) Conferinţa guvernelor contractante va fi convocatã de cãtre secretarul general pentru dezbaterea amendamentelor la anexa, la cererea a cel puţin unei treimi din numãrul acestor guverne. Orice amendament adoptat de o astfel de conferinţa printr-o majoritate de doua treimi din numãrul guvernelor contractante prezente şi care voteazã intra în vigoare la 6 luni de la data la care secretarul general va notifica guvernelor contractante amendamentul adoptat. (4) Secretarul general va notifica prompt tuturor guvernelor semnatare asupra adoptãrii şi intrãrii în vigoare a tuturor amendamentelor adoptate în conformitate cu acest articol. ART. 8 (1) Orice guvern contractant care considera ca este imposibil sa se conformeze oricãrui standard prin armonizarea deplina a propriilor sale formalitãţi, cerinţe documentare şi proceduri sau care apreciazã, din motive speciale, ca fiind necesarã adoptarea unor formalitãţi, cerinţe documentare şi proceduri ce diferã de cele prevãzute de acel standard trebuie sa informeze secretarul general despre aceasta situaţie şi sa-i trimitã o notificare privind diferenţele dintre practica sa proprie şi un astfel de standard. O astfel de notificare va fi facuta cat de curând posibil, dupã data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii, pentru guvernul implicat sau dupã adoptarea altor formalitãţi, cerinţe documentare şi proceduri diferite de prevederile standardului. (2) În cazul unui amendament la un standard sau la un standard nou-adoptat, existenta unor diferenţe trebuie sa fie transmise secretarului general cat mai curând posibil, dupã data intrãrii în vigoare a standardului amendat sau a noului standard ori de la data adoptãrii unor astfel de formalitãţi, cerinţe documentare şi proceduri diferite. Orice guvern contractant poate notifica în acelaşi timp mãsurile pe care el le propune pentru a fi luate în scopul adaptãrii formalitãţilor, cerinţelor documentare şi procedurilor, în conformitate cu cerinţele standardului amendat sau cu cele ale noului standard. (3) Guvernele contractante sunt indemnate, în mãsura în care este posibil, sa-şi întocmeascã formalitãţile, cerinţele documentare şi procedurile în conformitate cu practicile recomandate. Îndatã ce un guvern contractant îşi aliniaza propriile formalitãţi, cerinţe documentare şi proceduri în conformitate cu orice practica recomandatã, el va notifica secretarului general în legatura cu aceasta. (4) Secretarul general va informa guvernele contractante despre toate notificãrile primite în conformitate cu paragrafele precedente ale acestui articol. ART. 9 Secretarul general va convoca o conferinţa a guvernelor contractante pentru revizuirea sau amendarea prezentei convenţii, la cererea a cel puţin unei treimi din numãrul guvernelor contractante. Dispoziţiile revizuite sau amendamentele convenţiei vor fi adoptate cu doua treimi din majoritatea voturilor conferintei, apoi aceste dispoziţii vor fi certificate şi comunicate de cãtre secretarul general tuturor guvernelor contractante, pentru acceptarea lor. La un an de la acceptarea dispoziţiilor de revizuire sau a amendamentelor de cãtre doua treimi din numãrul guvernelor contractante, acestea vor intra în vigoare pentru toate guvernele contractante, cu excepţia acelor guverne care, înainte de intrarea în vigoare, fac o declaraţie în care specifica ca nu accepta respectivele dispoziţii de revizuire sau amendamente. Conferinţa poate, printr-o majoritate de doua treimi din numãrul voturilor, sa stabileascã, la data adoptãrii oricãrei dispoziţii de revizuire sau amendament, ca aceasta este de o astfel de natura ca orice guvern care a fãcut o alta astfel de declaraţie şi care nu accepta dispoziţia de revizuire sau amendamentul, în timpul perioadei de un an de la data intrãrii în vigoare a revizuirii sau a amendãrii, sa înceteze la sfârşitul acestei perioade sa mai fie parte la convenţie. ART. 10 (1) Prezenta convenţie va rãmâne deschisã pentru semnare pe o perioada de 6 luni de la aceasta data şi apoi va rãmâne deschisã pentru aderare. (2) Guvernele statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, de la una din oricare dintre instituţiile specializate sau de la agenţia internationala de energie atomica, sau pãrţile cu statut de la Curtea Internationala de Justiţie pot deveni pãrţi la prezenta convenţie prin: a) semnatura fãrã rezerve, pentru aprobare; b) semnatura fãrã rezerve, pentru aprobare, urmatã de aprobare; sau c) aderare. Aprobarea sau aderarea va fi efectuatã prin depunerea unui instrument la secretarul general. (3) Guvernul oricãrui stat care nu este îndreptãţit sa devinã parte în conformitate cu paragraful (2) al acestui articol poate cere secretarului general sa devinã parte şi va fi admis ca parte în conformitate cu paragraful (2), cu condiţia ca cererea sa sa fi fost aprobatã de doua treimi din numãrul membrilor organizaţiei, alţii decât membrii asociaţi. ART. 11 Prezenta convenţie va intra în vigoare la 60 de zile de la data la care guvernele a cel puţin zece state, au semnat aceasta convenţie fãrã rezerve pentru aprobare ori au depus instrumentele pentru aprobare sau aderare. Ea intra în vigoare, pentru oricare guvern care a aprobat sau care a aderat ulterior, la 60 de zile dupã data depunerii instrumentelor de aprobare sau de aderare. ART. 12 Pana la 3 ani dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii pentru un guvern contractant, un astfel de guvern poate denunta aceasta convenţie printr-o notificare în scris adresatã secretarului general, care, la rândul sau, va notifica tuturor guvernelor contractante conţinutul şi data primirii oricãrei notificãri de acest fel. Aceasta denunţare intra în vigoare dupã un an sau dupã o perioada mai lungã, ce poate fi specificatã în notificare, de la data primirii acesteia de cãtre secretarul general. ART. 13 (1) a) Natiunile Unite, în cazurile în care îşi asuma responsabilitatea administrãrii unui teritoriu, sau orice guvern contractant însãrcinat cu relaţiile internaţionale pe un teritoriu trebuie, cat mai curând posibil, sa se consulte cu un astfel de teritoriu şi sa depunã eforturi de extindere a aplicãrii prezentei convenţii pe acel teritoriu şi pot oricând, printr-o notificare scrisã, adresatã secretarului general sa declare ca aceasta convenţie va fi extinsã pe un astfel de teritoriu. b) Aplicarea prezentei convenţii se va extinde pe teritoriul menţionat în notificare, de la data primirii sau de la o alta data care poate fi indicatã în notificare. c) Prevederile art. VIII al prezentei convenţii se vor aplica pe orice teritoriu în care convenţia este încheiatã în conformitate cu prezentul articol; în acest scop expresia propriile ei formalitãţi, cerinţe documentare sau proceduri le vor include pe acelea în vigoare în acel teritoriu. d) Prezenta convenţie va inceta sa se extindã pe vreun teritoriu, la un an dupã primirea de cãtre secretarul general a unei notificãri în acest sens sau la o data ulterioara, dupã cum se poate specifica în aceasta. (2) Secretarul general va informa toate guvernele contractante despre extinderea prezentei convenţii în orice teritoriu, în conformitate cu paragraful (1) al acestui articol, declarand în fiecare caz data de la care convenţia s-a extins astfel. ART. 14 Secretarul general va informa toate guvernele semnatare, toate guvernele contractante şi pe toţi membrii organizaţiei despre: . semnãturile aplicate pe prezenta convenţie şi datele lor; . depunerea instrumentelor de aprobare şi de aderare, împreunã cu datele lor de depunere; . data la care convenţia intra în vigoare în conformitate cu prevederile art. XI; . orice notificare primitã în conformitate cu prevederile art. XII şi XIII şi data acesteia; . convocarea oricãrei conferinţe în conformitate cu prevederile art. VII sau IX. ART. 15 Prezenta convenţie şi anexa la aceasta vor fi depuse la secretarul general, care va transmite copii certificate de pe acestea guvernelor semnatare şi guvernelor care sunt în proces de aderare. Îndatã ce prezenta convenţie intra în vigoare, acest fapt va fi înregistrat de secretarul general în conformitate cu art. 102 al Cartei Naţiunilor Unite. ART. 16 Prezenta convenţie şi anexa la aceasta vor fi stabilite în limbile engleza şi franceza, ambele texte fiind egal autentice. Traducerile oficiale vor fi redactate în limbile rusa şi spaniola şi vor fi depuse actele originale semnate. Ca martori la aceasta, subsemnaţii, fiind împuterniciţi în acest scop de respectivele lor guverne, au semnat prezenta convenţie. Adoptatã la Londra la 9 aprilie 1965.
ANEXA 1 Secţiunea 1 Definiţii şi prevederi generale
A. Definiţii În spiritul prevederilor acestei anexe, termenilor listati li se vor atribui urmãtoarele înţelesuri: - instalaţiile şi echipamentele navei - articolele, altele decât piesele de schimb ale navei, aflate la bordul acesteia pentru utilizare proprie, care sunt mijloace mobile, dar nu de natura consumabila, inclusiv accesoriile, cum ar fi: barci de salvare, materiale de salvare, mobilier şi alte articole de echipare a navei; - armator - proprietarul sau cel care opereazã o nava, fie ca este persoana fizica sau juridicã, precum şi orice persoana care acţioneazã în numele proprietarului sau al celui care opereazã nava; - permis de coborare la uscat - permisiunea acordatã unui membru al echipajului de a avea acces la uscat pe perioada stationarii navei în port, în cadrul limitelor de timp şi geografice, dacã exista, asa cum sunt decise de autoritãţile publice; - bagaje insotitoare ale pasagerilor - proprietate, care poate include şi banii, transportatã pe aceeaşi nava cu pasagerul, care poate fi sau nu în posesia lui, cu condiţia ca ea sa nu fie transportatã pe baza unui contract de transport sau a unui alt acord similar; - marfa - orice bunuri, mãrfuri şi articole de orice tip, indiferent cum vor fi transportate pe o nava, altele decât posta, proviziile navei, piesele de schimb pentru nava, echipamentul navei, efectele echipajului şi bagajele insotitoare ale pasagerilor; - document - suportul informaţional cu înregistrãri de date; - document de transport - documentul ce atesta fie un contract de transport între un armator şi un expeditor, fie o scrisoare de transport maritim, fie un conosament sau un document de transport multimodal; - efectele echipajului - îmbrãcãminte, articole de utilizare zilnica şi orice alte articole care pot include bani, aparţinând echipajului şi aflate la bordul navei; - ora sosirii - ora la care o nava se opreşte la ancora sau la chei într-un port; - membru al echipajului - orice persoana angajata efectiv pentru a îndeplini sarcini la bord, pe perioada unui voiaj, în funcţionarea sau serviciul pe o nava şi care este inclus în lista cuprinzând echipajul; - mãsuri de siguranta - mãsuri aprobate la nivel internaţional pentru îmbunãtãţirea condiţiilor de siguranta la bordul navelor şi în zonele portuare în scopul prevenirii actelor ilicite impotriva pasagerilor şi echipajelor de la bordul navelor; - nava de croaziera - o nava într-un voiaj internaţional, care transporta pasageri care participa la un program de grup organizat şi care sunt cazati la bord, fac escale temporare, urmând un plan determinat, în unul sau mai multe porturi diferite. În timpul voiajului, în principiu, nava nu trebuie: a) sa imbarce sau sa debarce alţi pasageri; b) sa încarce sau sa descarce nici o marfa. - pasager în tranzit - un pasager care soseste pe o nava dintr-o ţara strãinã în scopul continuãrii cãlãtoriei pe acea nava sau pe orice alte mijloace de transport cãtre o ţara strãinã; - posta - corespondenta şi alte obiecte încredinţate prin administraţiile poştale şi cu scopul de a fi remise administraţiilor poştale; - autoritãţi publice - organismele sau oficialitatile unui stat, responsabile pentru aplicarea legilor şi a reglementãrilor acelui stat referitoare la orice aspect al standardelor şi practicilor recomandate, cuprinse în aceasta anexa; - proviziile navei - bunurile de utilizare pe nava, inclusiv bunuri de consum, bunuri transportate pentru vânzare cãtre pasageri şi membrii echipajului, combustibilii şi lubrifianţii, excluzând echipamentul navei şi piesele de schimb ale acesteia; - suport de date - suportul destinat sa primeascã înregistrarea informaţiilor.
B. Prevederi generale Ţinând seama de paragraful (2) al art. V din convenţie, prevederile acestei anexe nu vor impiedica autoritãţile publice sa ia mãsuri corespunzãtoare, inclusiv obţinerea de informaţii suplimentare, dupã cum poate aparea necesitatea în cazul suspectarii de frauda sau în tratarea problemelor speciale care constituie pericol grav pentru ordinea publica, securitatea sau sãnãtatea publica, la fel ca şi pentru actele ilegale contra securitãţii traficului maritim şi traficului ilegal de stupefiante şi substanţe psihotrope sau pentru prevenirea introducerii ori rãspândirii infectiei sau a pestei, care afecteazã animalele sau plantele. 1.1. Standard. Autoritãţile publice vor cere în toate cazurile sa li se furnizeze numai informaţii esenţiale şi numãrul acestora sa fie redus la minimum. Întrucât în prezenta anexa este stabilitã o lista a informaţiilor, autoritãţile publice vor cere sa li se furnizeze numai pe cele pe care ei le considera esenţiale. 1.1.1. Practica recomandatã. Autoritãţile publice împreunã cu armatorii şi cu toate celelalte pãrţi interesate trebuie sa ia în considerare efectul pe care îl poate avea aplicarea tratamentului automat şi tehnicile de transmitere automatã a datelor pentru simplificarea formalitãţilor. Procedurile de control şi cerinţele informationale existente trebuie sa fie simplificate şi atenţia trebuie sa fie îndreptatã în scopul obţinerii compatibilitatii cu alte sisteme informationale relevante. 1.2. Practica recomandatã. În ciuda faptului ca, în anumite scopuri, unele documente pot fi prevãzute şi cerute separat în aceasta anexa, autoritãţile publice având în vedere interesul celor cãrora li se cere sa completeze documente, trebuie sa prevadã fuziunea într-unul singur a doua sau mai multe documente în toate cazurile în care este posibil şi dacã va rezulta o simplificare apreciabila. 1.3. Practica recomandatã. Mãsurile şi procedurile impuse de guvernele contractante în scopul de a face securitatea sau controlul stupefiantelor eficiente, acolo unde este posibil, vor pune în aplicare tehnici digitale, precum şi tratamentul automat al informaţiilor (TAI). Aceste mãsuri şi proceduri trebuie sa se aplice într-o maniera care sa afecteze la minimum navele, persoanele şi bunurile care se gãsesc la bord, evitandu-se sa li se impunã întârzieri inutile.
C. Tehnici de prelucrare electronica a informaţiilor 1.4. Practica recomandatã. Dacã se adopta tehnici de prelucrare electronica a informaţiilor şi de schimb de date informatizat pentru facilitarea derulãrii formalitãţilor privind navele, guvernele contractante trebuie sa incurajeze autoritãţile publice şi pãrţile private interesate sa procedeze la schimb de informaţii prin mijloace electronice conform standardelor internaţionale. 1.5. Standard. Autoritãţile publice accepta orice document cerut pentru derularea formalitãţilor privitoare la nave, care este stabilit prin tehnici de prelucrare electronica a informatiei sau prin schimb de date informatizat conform standardelor internaţionale, sub rezerva ca el sa fie lizibil, comprehensiv şi sa conţinã informaţiile cerute. 1.6. Standard. Autoritãţile publice care adopta tehnici de prelucrare electronica a datelor şi schimb de date informatizat pentru derularea formalitãţilor privitoare la nave limiteazã informaţiile pe care ele le cer acestora la acele informaţii care sunt prevãzute în dispoziţiile pertinente din prezenta anexa. 1.7. Practica recomandatã. Dacã se are în vedere adoptarea sau modificarea tehnicilor de prelucrare electronica a informaţiilor sau de schimb de date informatizat pentru derularea formalitãţilor privitoare la nave, autoritãţile publice vor trebui: a) sa dea ocazia, de la început, tuturor pãrţilor interesate sa participe la consultãri; b) sa evalueze procedurile existente şi sa le elimine pe acelea care sunt inutile; c) sa determine procedurile care trebuie sa fie informatizate; d) sa aplice în practica în toate cazurile când aceasta este posibil, recomandãrile Organizaţiei Naţiunilor Unite (O.N.U.) şi standardele pertinente ISO; e) sa adopte acele tehnici care au ca rezultat aplicaţii multimodale; şi f) sa ia mãsurile dorite pentru reducerea la minimum a costurilor de punere în funcţiune a acestor tehnici pentru utilizatori şi pentru alte pãrţi private. 1.8. Standard. Autoritãţile publice care adopta tehnici de prelucrare electronica a informaţiilor şi schimb de date informatizat pentru derularea formalitãţilor privitoare la nave încurajeazã, dar nu pot cere folosirea lor de cãtre operatorii maritimi sau de alte pãrţi interesate. Secţiunea a 2-a Intrarea, stationarea şi plecarea navei Aceasta secţiune cuprinde prevederi referitoare la formalitãţile cerute armatorilor de cãtre autoritãţile publice la intrarea, stationarea şi plecarea navei şi nu trebuie sa fie interpretate ca ar exclude vreo cerinta de prezentare la inspecţia autoritãţilor corespunzãtoare, a certificatelor şi a altor documente aflate la bordul navei cu privire la înmatriculare, dimensiuni, siguranta, la echipaj şi la alte asemenea probleme.
A. Dispoziţii generale 2.1. Standard. Autoritãţile publice nu vor cere, pentru a fi reţinute la intrarea sau la plecarea navelor pentru care se aplica convenţia, alte documente decât cele care sunt cuprinse în prezenta secţiune. Documentele cerute sunt: - declaraţia generalã; - declaraţia de marfa; - declaraţia privind proviziile navei; - declaraţia privind efectele şi mãrfurile echipajului; - lista cuprinzând echipajul; - lista cuprinzând pasagerii; - documentul cerut în conformitate cu convenţia poştalã universala pentru posta; - Declaraţia maritima de sãnãtate.
B. Conţinutul şi scopul documentelor 2.2. Standard. Declaraţia generalã este documentul de baza la sosire şi la plecare, care furnizeazã informaţiile cerute de autoritãţile publice, referitoare la nava. 2.2.1. Practica recomandatã. Aceeaşi forma a declaraţiei generale trebuie sa fie acceptatã atât la intrarea, cat şi la plecarea navei. 2.2.2. Practica recomandatã. Referitor la declaraţia generalã, autoritãţile publice nu trebuie sa ceara mai mult decât urmãtoarele informaţii: - numele şi descrierea navei; - naţionalitatea navei; - informaţii privind înmatricularea; - informaţii privind tonajul; - numele comandantului; - numele şi adresa agentului navei; - descrierea sumarã a mãrfii; - numãrul membrilor echipajului; - numãrul pasagerilor; - informaţii pe scurt privind voiajul; - data şi ora sosirii sau data plecãrii; - portul de sosire sau de plecare; - poziţia navei în port. 2.2.3. Standard. Autoritãţile publice vor accepta declaraţia generalã fie ca este datatã şi semnatã de comandant, agentul navei sau de orice alta persoana competenta, autorizata corespunzãtor de cãtre comandant, fie ca este autentificatã într-un mod considerat acceptabil de respectiva autoritate publica. 2.3. Standard. Declaraţia de marfa este documentul de baza pe care figureazã informaţiile despre marfa, cerute de cãtre autoritãţile publice la intrare la fel ca şi la plecare. Totuşi, pentru mãrfurile periculoase aceste informaţii pot fi cerute separat. 2.3.1. Practica recomandatã. Referitor la declaraţia de marfa autoritãţile publice nu trebuie sa ceara mai mult decât urmãtoarele informaţii: a) la intrare: -------------- - numele şi naţionalitatea navei; - numele comandantului; - portul de unde a sosit; - portul unde este fãcut raportul; - marcajele şi numerotarea; numãrul şi tipul pachetelor; cantitatea şi descrierea bunurilor; - numãrul documentului de transport pentru cantitatea de marfa care va fi descarcata în portul respectiv; - porturile în care marfa rãmasã la bord va fi descarcata; - primele porturi de imbarcare a mãrfurilor cuprinse în documentele de transport multimodal sau direct în conosamente; b) la plecare: -------------- - numele şi naţionalitatea navei; - numele comandantului; - portul de destinaţie; - marcajul şi numerotarea pentru bunurile încãrcate în portul respectiv; - numãrul şi tipul pachetelor; cantitatea şi descrierea mãrfurilor; - numerele documentelor cu privire la cantitatea de marfa încãrcatã în portul respectiv. 2.3.2. Standard. În ceea ce priveşte marfa rãmasã la bord, autoritãţile publice nu trebuie sa ceara decât informaţii sumare la un numãr minim de puncte esenţiale. 2.3.3. Standard. Autoritãţile publice vor accepta declaraţia de marfa fie ca este datatã şi semnatã de comandant, agentul navei sau de orice alta persoana autorizata corespunzãtor de cãtre comandant, fie ca este autentificatã într-un mod considerat acceptabil de cãtre autoritãţile publice. 2.3.4. Standard. Autoritãţile publice pot accepta în locul declaraţiei de marfa un exemplar din manifestul navei, cu condiţia ca acesta sa conţinã cel puţin cerinţele prevãzute de practica recomandatã 2.3.1 şi de standardul 2.3.2 şi sa fie semnatã sau autentificatã şi datatã, asa cum este prevãzut în standardul 2.3.3. 2.3.4.1. Practica recomandatã. Ca o alternativa la standardul 2.3.4 autoritãţile publice pot accepta un exemplar al documentului de transport semnat sau autentificat, asa cum este prevãzut în standardul 2.3.3, ori o copie autentificatã, dacã natura şi cantitatea mãrfii permit aceasta şi dacã orice informaţie prevãzutã de practica recomandatã 2.3.1 şi de standardul 2.3.2, care nu apar în astfel de documente, sunt prevãzute în alta parte şi sunt certificate corespunzãtor. 2.3.5. Practica recomandatã. Autoritãţile publice trebuie sa permitã ca pachetele nedeclarate în manifest şi aflate în posesia comandantului sa nu figureze în declaraţia de marfa, cu condiţia ca informaţii referitoare la acestea sa fie prevãzute separat. NOTA: Detalii despre pachetele nedeclarate în manifest trebuie sa fie furnizate pe un formular distinct, reluand pãrţile pertinente din informaţiile cerute în mod normal în declaraţia de marfa. Se poate utiliza în acest scop declaraţia de marfa model OMI, modificând titlul şi inlocuindu-l, de exemplu, cu "listele pachetelor nedeclarate în manifest". 2.4. Standard. Declaraţia privind proviziile navei este documentul de baza la intrare şi la plecare, care conţine informaţiile referitoare la proviziile navei, cerute de autoritãţi la intrare şi la plecare. 2.4.1. Standard. Autoritãţile publice vor accepta declaraţia privind proviziile navei, fie ca este datatã şi semnatã de comandant sau de orice alt ofiţer al navei autorizat corespunzãtor de comandant şi care are cunoştinţe personale referitoare la proviziile navei, fie ca este autentificatã într-un mod considerat ca acceptabil de cãtre autoritatea publica implicata. 2.5. Standard. Declaraţia privind efectele şi mãrfurile echipajului este documentul de baza pe care sunt înscrise informaţiile cerute de autoritãţile publice referitoare la efectele şi mãrfurile echipajului. Aceasta nu va fi cerutã la plecare. 2.5.1. Standard. Autoritãţile publice vor accepta declaraţia privind efectele şi mãrfurile echipajului, fie ca este datatã şi semnatã de comandant sau de orice alt ofiţer al navei autorizat corespunzãtor de comandant, fie ca este autentificatã într-un mod considerat acceptabil de cãtre autoritatea publica implicata. Autoritãţile publice pot, de asemenea, sa ceara fiecãrui membru sa îşi aplice semnatura sau, dacã el nu este capabil de acest lucru, sa îşi lase amprenta pe declaraţia referitoare la efectele şi la mãrfurile sale. 2.5.2. Practica recomandatã. Autoritãţile publice trebuie, în mod normal, sa ceara informaţii despre efectele şi mãrfurile echipajului numai în cazul în care sunt pasibile de drept sau sunt supuse interzicerilor sau restrictiilor. 2.6. Standard. Lista cuprinzând echipajul este documentul de baza care furnizeazã autoritãţilor publice informaţii referitoare la numãrul şi la componenta echipajului la intrarea şi la plecarea unei nave. 2.6.1. Standard. Referitor la lista cuprinzând echipajul, autoritãţile publice nu vor cere mai mult decât urmãtoarele informaţii: . numele şi naţionalitatea navei; . numele de familie; . prenumele; . naţionalitatea; . gradul sau funcţia; . data şi locul naşterii; . seria şi numãrul cãrţii de identitate; . portul şi data sosirii; . de unde vine. 2.6.2. Standard. Autoritãţile publice vor accepta lista cuprinzând echipajul, fie ca este datatã şi semnatã de comandant sau de orice alt ofiţer al navei autorizat corespunzãtor de comandant, fie ca este autentificatã într-un mod considerat acceptabil de cãtre autoritatea publica implicata. 2.6.3. Standard. Autoritãţile publice nu vor cere în mod normal ca lista cuprinzând echipajul sa fie prezentatã la fiecare escala în cazurile în care o nava opereazã pe o linie regulatã şi reface escala în acelaşi port cel puţin o data la 15 zile şi al carei echipaj nu a fost modificat. În acest caz, o declaraţie care sa ateste ca nu au avut loc modificãri va fi prezentatã într-o maniera pe care autoritãţile publice implicate o considera acceptabilã. 2.6.4. Practica recomandatã. În condiţiile menţionate în standardul 2.6.3, dacã au avut loc schimbãri minore în componenta echipajului, autoritãţile publice nu trebuie, în mod normal, sa ceara o noua lista completa cuprinzând echipajul, dar trebuie sa accepte o lista pe care se vor indica modificãrile intervenite. 2.7. Standard. Lista cuprinzând pasagerii este documentul de baza care furnizeazã autoritãţilor publice informaţii referitoare la pasageri, la intrarea şi la plecarea unei nave. 2.7.1. Practica recomandatã. Autoritãţile publice nu trebuie sa ceara listele cuprinzând pasagerii pentru transportul maritim pe distanţe scurte sau combinat naval feroviar între ţãrile vecine. 2.7.2. Practica recomandatã. Autoritãţile publice nu trebuie sa ceara, suplimentar listelor cuprinzând pasagerii, cãrţi de imbarcare sau debarcare a pasagerilor ale cãror nume apar în acele liste. Totuşi, când autoritãţile publice au probleme speciale care constituie un pericol grav pentru sãnãtatea publica, ele pot cere unei persoane, în cadrul unui voiaj internaţional, sa se dea în scris, la sosire, adresa de destinaţie. 2.7.3. Practica recomandatã. Referitor la lista cuprinzând pasagerii, autoritãţile publice nu trebuie sa ceara mai mult decât urmãtoarele informaţii: . numele şi naţionalitatea navei; . numele de familie; . prenumele; . naţionalitatea; . data naşterii; . locul naşterii; . portul de imbarcare; . portul de debarcare; . portul şi data intrãrii navei. 2.7.4. Practica recomandatã. O lista redactatã de companiile de navigaţie pentru utilizare proprie trebuie sa fie acceptatã în locul listei cuprinzând pasagerii, sub rezerva ca ea conţine cel puţin informaţiile prevãzute de practica recomandatã 2.7.3 şi ca ea sa fie datatã şi semnatã în conformitate cu standardul 2.7.5. 2.7.5. Standard. Autoritãţile publice accepta lista cuprinzând pasagerii fie ca este datatã şi semnatã de comandant, agentul navei sau de orice alta persoana indreptatita, autorizata de comandant, fie autentificatã într-o maniera consideratã acceptabilã de cãtre autoritãţile publice implicate. 2.7.6. Standard. Autoritãţile publice trebuie sa vegheze ca armatorii sa notifice, la intrarea navei, prezenta tuturor pasagerilor clandestini descoperiţi la bord. NOTA: Se poate notifica prezenta pasagerilor clandestini punând o menţiune, de exemplu, în casuta "observaţii" de la declaraţia generalã sau, dacã numãrul acestora este mare, utilizând un formular de lista cuprinzând pasagerii sau echipajul, dar, în acest caz, titlul va fi înlocuit cu "lista cuprinzând pasagerii clandestini". 2.7.6.1. Practica recomandatã. Dacã un pasager clandestin are documente necorespunzãtoare, autoritãţile publice trebuie, dacã este posibil şi în mãsura în care aceasta practica este compatibila cu legislaţia nationala şi cu cerinţele de securitate, sa emita o scrisoare explicativa care sa fie însoţitã de o fotografie a pasagerului clandestin, precum şi orice alte informaţii importante. Aceasta scrisoare care autorizeaza întoarcerea pasagerului clandestin fie în ţara sa de origine, fie în punctul de unde acesta şi-a început voiajul, dupã cum este cazul, prin orice mijloc de transport, şi specifica toate celelalte condiţii impuse de cãtre autoritãţile publice trebuie sa fie remisã exploatantului împuternicit cu redirijarea pasagerilor clandestini. Ea trebuie sa furnizeze informaţiile solicitate de cãtre autoritãţile competente la punctele de tranzit şi/sau la punctele de debarcare. NOTA: Prezenta recomandare nu are ca scop împiedicarea autoritãţilor publice de a supune pasagerii clandestini la formalitãţi mai detaliate în vederea unei eventuale traduceri în justiţie şi/sau înapoieri. De asemenea, nici o dispoziţie a prezentei recomandãri nu trebuie sa fie interpretatã ca ar fi impotriva dispoziţiilor Convenţiei Naţiunilor Unite relativã la statutul refugiatilor, adoptatã la 28 iulie 1951, şi ale protocolului Naţiunilor Unite relativ la statutul refugiatilor adoptat la 31 ianuarie 1967, cu privire la interdicţia de a expulza sau de a comprima un refugiat. 2.8. Standard. Autoritãţile publice nu vor cere la intrarea sau la plecarea unei nave nici o declaraţie scrisã pentru posta, alta decât cea prevãzutã în Convenţia Poştalã Universala. 2.9. Standard. Declaraţia maritima de sãnãtate este documentul de baza care furnizeazã autoritãţilor sanitare ale portului informaţii referitoare la starea de sãnãtate la bordul unei nave în timpul voiajului şi la intrarea în port.
C. Documente la intrare 2.10. Standard. La intrarea unei nave într-un port, autoritãţile publice nu vor cere mai mult de: . 5 exemplare ale declaraţiei generale; . 4 exemplare ale declaraţiei de marfa; . 4 exemplare ale declaraţiei privind proviziile navei; . 2 exemplare ale declaraţiei privind efectele şi mãrfurile echipajului; . 4 exemplare ale listei cuprinzând echipajul; . 4 exemplare ale listei cuprinzând pasagerii; . 1 exemplar al declaraţiei maritime de sãnãtate.
D. Documente la plecare 2.11. Standard. La plecarea unei nave din port autoritãţile publice nu vor cere mai mult de: . 5 exemplare ale declaraţiei generale; . 4 exemplare ale declaraţiei de marfa; . 3 exemplare ale declaraţiei privind proviziile navei; . 2 exemplare ale listei cuprinzând echipajul; . 2 exemplare ale listei cuprinzând pasagerii. 2.11.1. Standard. La plecarea unei nave dintr-un port nu trebuie cerutã o noua declaraţie de marfa, care sa se refere la marfa care a fost declarata la sosirea în acel port şi care a rãmas la bord. 2.11.2. Practica recomandatã. Autoritãţile publice nu trebuie sa ceara o declaraţie separatã privind proviziile navei, nici pentru proviziile care au fost declarate la sosire, nici pentru proviziile care au fost imbarcate în port şi care sunt cuprinse într-un document vamal prezentat în acel port. 2.11.3. Standard. Întrucât autoritãţile publice cer la plecare informaţii speciale referitoare la echipajul unei nave, exemplarul listei cuprinzând echipajul prezentat la intrare, este acceptat la plecare, dacã a fost semnat din nou şi au fost aduse toate modificãrile cu privire la numãrul şi componenta echipajului sau dacã s-a precizat ca nu s-a efectuat nici o modificare. 2.12. Numerotarea seriei 2.12 va fi utilizata ulterior.
E. Escale succesive în doua sau mai multe porturi ale aceluiaşi stat 2.13. Practica recomandatã. Luând în considerare procedurile ce trebuie îndeplinite la sosirea unei nave în primul port de escala de pe teritoriul unui stat, formalitãţile şi documentele cerute de autoritãţile publice din orice port ulterior de escala din acea ţara, vizitat de nava fãrã o escala intermediara într-un port dintr-o alta ţara, trebuie reduse la minimum.
F. Completarea documentelor 2.14. Practica recomandatã. Autoritãţile publice, în limita posibilitãţilor, trebuie sa accepte documentele prevãzute în aceasta anexa, cu excepţia prevederilor standardului 3.7, indiferent de limbajul în care este furnizatã informaţia cerutã; când se considera necesar, ele pot cere o traducere orala sau scrisã într-unul din limbajele oficiale ale ţãrilor organizaţiei. 2.15. Standard. Autoritãţile publice accepta toate informaţiile transmise într-o maniera lizibila şi comprehensiva, inclusiv documente scrise de mana în cerneala sau creion care nu se şterge ori executate prin tehnici de procesare automatã a informaţiilor. 2.15.1. Standard. Autoritãţile publice vor accepta o semnatura, dacã se considera necesar, scrisã de mana, trimisa prin fax, aplicatã prin perforare sau tamponare vizibila, stampilata, sub forma de simbol sau executatã prin orice mijloace mecanice sau electronice, dacã o astfel de acceptare este în conformitate cu legislaţia nationala. Autentificarea informaţiilor care nu sunt transmise pe hârtie poate fi acceptatã de autoritãţile publice implicate. 2.16. Standard. Autoritãţile publice ale unui port de sosire, în care nava descarca sau tranziteaza, nu vor cere ca documentele referitoare la nava, incarcatura, provizii, pasageri sau la echipaj, care sunt menţionate în aceasta secţiune, sa fie legalizate, verificate, autentificate. Aceasta nu va fi interpretatã ca va exclude vreo cerinta cu privire la prezentarea pasaportului sau a altui document de identitate al pasagerilor ori membrilor de echipaj pentru verificarea vizei sau pentru scopuri similare.
G. Erori în documente; sancţiuni 2.17. Standard. Autoritãţile publice vor autoriza, fãrã sa provoace întârzieri la plecarea navei, corectarea erorilor din orice document menţionat în prezenta anexa, atunci când ele considera ca erorile au fost comise prin inadvertente, ca sunt fãrã gravitate, ca nu sunt fãcute din neglijente repetate şi ca sunt comise fãrã intenţia de a incalca legile sau reglementãrile şi cu condiţia ca asa-numitele erori au fost aduse la cunostinta înainte de efectuarea controlului documentelor şi ca ele vor fi rectificate fãrã întârziere. 2.18. Standard. În cazul erorilor constatate în documentele care sunt menţionate în prezenta anexa şi care au fost semnate fie de armator, de comandant sau în numele lor, fie au fost autentificate în alt fel nu se vor aplica sancţiuni înainte ca autoritãţile publice sa îi fi pus pe aceştia sa probeze ca erorile au fost comise prin inadvertenta şi ca ele sunt fãrã gravitate, ca ele nu au fost fãcute ca neglijente repetate şi ca ele au fost comise fãrã intenţia de a incalca legile sau reglementãrile.
H. Mãsuri speciale pentru simplificarea formalitãţilor în favoarea navelor care fac escale în porturi pentru a debarca membri de echipaj, pasageri sau alte persoane bolnave ori ranite, care necesita un tratament medical de urgenta 2.19. Standard. Autoritãţile publice se angajeazã sa coopereze cu armatorii pentru a asigura ca, în momentul în care navele care intenţioneazã sa facã escale în porturi pentru simplul scop de a debarca persoane bolnave sau ranite care necesita un tratament medical de urgenta, comandantii sa anunţe cat mai curând posibil autoritãţile publice despre intenţia lor şi sa furnizeze informaţii cat mai complete posibil despre imbolnavire sau ranire, precum şi despre identitatea şi statutul acestor persoane. 2.20. Standard. Autoritãţile publice vor informa comandantul ori de câte ori este posibil, prin radio, dar în orice caz prin cele mai rapide canale disponibile, înainte de sosirea navei, despre documentele ce trebuie furnizate şi procedurile ce trebuie urmate pentru debarcarea expeditiva la ţãrm a persoanelor bolnave sau ranite, pentru ca voiajul navei sa se deruleze fãrã întârziere. 2.21. Standard. În ceea ce priveşte navele care fac escale în porturi în acest scop şi care au intenţia plecãrii imediate, autoritãţile publice le vor da prioritate la acostare, dacã starea persoanei bolnave sau condiţiile maritime nu permit debarcarea în siguranta în rada sau în apropierea portului. 2.22. Standard. În ceea ce priveşte navele care fac escale în porturi în acest scop şi care au intenţia plecãrii imediate, autoritãţile publice, în mod normal, nu vor cere documentele menţionate în standardul 2.1, cu excepţia declaraţiei maritime de sãnãtate şi a declaraţiei generale, dacã aceasta este indispensabila. 2.23. Standard. În cazul în care autoritãţile publice cer prezentarea declaraţiei generale, acest document nu trebuie sa conţinã alte informaţii decât cele menţionate în practica recomandatã 2.2.2 şi, ori de câte ori este posibil, trebuie sa cuprindã cat mai putine informaţii. 2.24. Standard. În cazul în care autoritãţile publice aplica mãsuri de control referitoare la intrarea unei nave înainte de debarcarea persoanelor bolnave sau ranite, tratamentul medical de urgenta şi mãsurile pentru protecţia sãnãtãţii publice trebuie sa aibã prioritate înaintea acestor mãsuri de control. 2.25. Standard. În cazul în care trebuie furnizate garanţii sau angajamente în ceea ce priveşte costul tratamentului sau pentru definitivarea transportului ori pentru repatrierea persoanelor interesate, tratamentul medical de urgenta nu trebuie sa fie nici amânat, nici întârziat pe perioada de obţinere a acestor garanţii sau angajamente. 2.26. Standard. Tratamentul medical de urgenta şi mãsurile pentru protecţia sãnãtãţii publice au prioritate asupra oricãror mãsuri de control pe care autoritãţile publice le pot aplica în cazul debarcarii persoanelor bolnave sau ranite. Secţiunea a 3-a Intrarea şi plecarea persoanelor Aceasta secţiune cuprinde dispoziţii referitoare la formalitãţile cerute de cãtre autoritãţile publice în privinta echipajului şi a pasagerilor, la intrarea sau la plecarea unei nave.
A. Condiţii şi formalitãţi la intrare şi la plecare 3.1. Standard. Pasaportul valabil este documentul de baza care furnizeazã autoritãţilor publice informaţii referitoare la pasager, la intrarea sau la plecarea navei. 3.1.1. Practica recomandatã. Guvernele contractante, în mãsura posibilului, trebuie sa convinã, prin acorduri bilaterale sau multilaterale, acceptarea documentelor oficiale de identitate în locul paşapoartelor. 3.2. Standard. Autoritãţile publice trebuie sa ia mãsuri în virtutea cãrora pasapoartele pasagerilor sau alte documente oficiale de identitate care le ţin locul; sa fie controlate de autoritãţile de imigrare numai o data la intrare şi o data la plecare. Prezentarea paşapoartelor sau a altor documente oficiale de identitate care le ţin locul poate, de altfel, sa fie cerutã la sfârşitul controlului de identificare, în cadrul formalitãţilor vamale sau al altor formalitãţi, la intrare şi la plecare. 3.3. Standard. Dupã prezentarea paşapoartelor sau a altor documente oficiale de identitate care le ţin locul, autoritãţile publice trebuie sa înapoieze imediat dupã verificare aceste documente şi nu trebuie sa le retina suplimentar pana la sfârşitul controlului, în afarã cazurilor în care anumite obstacole se opun pentru admiterea unui pasager pe teritoriul respectiv. 3.3.1. Standard. Fiecare guvern contractant va veghea asupra sesizarilor autoritãţilor publice fata de documentele de voiaj frauduloase, falsificate sau false, care se afla în posesia persoanelor neadmisibile. Aceste documente vor fi retrase din circulaţie şi retrimise autoritãţilor competente, dacã aceasta este posibil. Pentru înlocuirea unui document pentru care s-a fãcut sesizare, statul care retrimite o persoana neadmisibila va emite o scrisoare explicativa la care va ataşa o fotocopie de pe documentele false de cãlãtorie, dacã este posibil, şi, de asemenea, orice alte informaţii importante. Scrisoarea explicativa şi piesele care o însoţesc sunt remise armatorului care este responsabil cu reindreptarea persoanei neadmisibile. Aceasta scrisoare va servi la informarea autoritãţilor de la punctele de tranzit şi/sau la punctul de imbarcare iniţial. NOTA: Standardul de mai sus nu trebuie sa fie interpretat ca intervenţie asupra dreptului autoritãţilor publice ale guvernelor contractante de a determina pentru fiecare caz dacã posesia unui document fraudulos constituie un motiv în sine pentru a refuza admiterea şi de expulzare imediata de pe teritoriul statului interesat. Nici o dispoziţie a standardului nu trebuie sa fie interpretatã ca fiind contrarã dispoziţiilor Convenţiei Naţiunilor Unite relative la statutul refugiatilor, adoptatã la 28 iulie 1951, şi a Protocolului Naţiunilor Unite relativ la statutul refugiatilor, adoptat la 31 ianuarie 1967, cu privire la interdicţia expulzãrii sau comprimarii unui refugiat. 3.3.2. Standard. Guvernele contractante trebuie sa accepte la sfârşitul verificãrii unei persoane care a fost comprimata de la punctul sau de debarcare, dupã ce a fost calificatã neadmisibila, dacã aceasta persoana s-a imbarcat atunci când se afla pe teritoriul lor. Guvernele contractante nu trebuie sa retrimita aceasta persoana în ţãrile în care a fost consideratã anterior ca neadmisibila. NOTA 1: Aceasta dispoziţie nu are ca scop împiedicarea autoritãţilor publice de a supune unor verificãri mai detaliate persoanele neadmisibile care au fost comprimate cu scopul de a determina dacã ele pot fi în final admise pe teritoriul statului sau de a lua mãsuri în vederea transferãrii acestora, de a le retrimite sau de a le expulza cãtre un stat a cãrui naţionalitate o are sau în care ele sunt admisibile. Dacã o persoana socotitã ca neadmisibila a pierdut sau a distrus titlul sau de cãlãtorie, guvernul contractant interesat va accepta ca acesta sa poatã fi înlocuit cu un document care sa ateste circumstanţele imbarcarii şi de intrare, eliberat de autoritãţile publice ale guvernului contractant în al cãrui stat aceasta persoana a fost socotitã neadmisibila. NOTA 2: Dispoziţiile standardului sau ale notei 1 nu trebuie sa fie interpretate ca fiind contrare prevederilor Convenţiei Naţiunilor Unite din 28 iulie 1951 relative la statutul refugiatilor şi ale Protocolului Naţiunilor Unite relativ la statutul refugiatilor, adoptat la 31 ianuarie 1967, cu privire la interdicţia expulzãrii sau comprimarii unui refugiat. 3.3.3. Standard. Obligaţia care cade în sarcina armatorului, de a transporta o persoana în afarã teritoriului unui stat, înceteazã de îndatã ce acea persoana este admisã efectiv în acel stat. 3.3.4. Standard. Guvernele contractante şi armatorii trebuie, în mãsura posibilului, sa coopereze pentru stabilirea valabilitãţii şi autenticitatii paşapoartelor şi vizelor. 3.4. Practica recomandatã. Autoritãţile publice nu trebuie sa ceara pasagerilor care se imbarca sau se debarca ori armatorilor care acţioneazã în numele lor informaţii suplimentare în scris, altele decât cele prevãzute în pasapoartele lor sau în documentele de identitate oficiale ori care le ţin locul, ci numai cele destinate pentru completarea documentelor prevãzute în aceasta anexa. 3.5. Practica recomandatã. Autoritãţile publice care cer informaţii suplimentare, altele decât cele necesare pentru a completa documentele prevãzute în aceasta anexa, la imbarcarea sau debarcarea pasagerilor, trebuie sa limiteze cerinţele pentru identificarea completa a pasagerilor la articolele prevãzute în practica recomandatã 3.6 (carte de imbarcare-debarcare). Autoritãţile publice menţionate trebuie sa accepte cartea de imbarcare-debarcare completatã de pasager şi nu trebuie sa ceara ca aceasta sa fie completatã sau verificata de armator. Scrierea de mana, lizibila, pe carte, trebuie sa fie acceptatã, cu excepţia cazului în care formularul specifica imprimarea. De la fiecare pasager trebuie sa fie cerut numai un exemplar din cartea de imbarcare-debarcare, care poate include, dacã este cazul, copii obţinute prin duplicare. 3.6. Practica recomandatã. În cartea de imbarcaredebarcare autoritãţile publice nu trebuie sa ceara sa fie prevãzute mai mult decât urmãtoarele informaţii: . numele de familie; . prenumele; . naţionalitatea; . numãrul pasaportului sau al altui document oficial de identitate; . data naşterii; . locul naşterii; . profesia; . portul de imbarcare sau de debarcare; . sexul; . adresa de destinaţie; . semnatura. 3.7. Standard. În cazurile în care pentru persoanele care se gãsesc la bord este cerutã dovada protecţiei impotriva holerei, frigurilor galbene sau variolei, autoritãţile publice vor accepta certificatul internaţional de vaccinare sau revaccinare sub forma prevãzutã în regulamentele internaţionale de sãnãtate. 3.8. Practica recomandatã. Examenul medical al persoanelor de la bord sau al persoanelor care se debarca de pe nave, trebuie sa fie limitat în mod normal la acele persoane care sosesc dintr-o zona infectata de maladii care necesita carantina în cursul perioadei de incubatie (asa cum este specificat în regulamentele internaţionale de sãnãtate). Examinarea medicalã suplimentarã poate sa fie cerutã totuşi, în conformitate cu regulamentele internaţionale de sãnãtate. 3.9. Practica recomandatã. Autoritãţile publice trebuie, în mod normal, la intrare, sa efectueze inspectiile vamale ale pasagerilor insotiti de bagaje, numai prin sondaj sau control selectiv. Nu trebuie, pe cat posibil, sa se ceara o declaraţie scrisã pentru pasagerii cu bagaje. 3.9.1. Practica recomandatã. Autoritãţile publice trebuie, la plecare, în mãsura în care este posibil, sa renunţe la inspecţia bagajelor, ţinând seama de posibilitatea impunerii de mãsuri certe de siguranta corespunzãtoare. 3.9.2. Practica recomandatã. În cazul în care la plecare nu se poate renunţa complet la inspecţia bagajelor care însoţesc pasagerii, o astfel de inspecţie trebuie, în mod normal, sa fie realizatã sumar şi selectiv. 3.10. Standard. Documentul de identitate al navigatorului aflat în perioada de valabilitate, sau pasaportul constituie documentul de baza care furnizeazã autoritãţilor publice informaţii referitoare la fiecare membru al echipajului la intrarea sau la plecarea unei nave. 3.10.1. Standard. În documentul de identitate al navigatorului autoritãţile publice nu vor cere sa fie prevãzute mai mult decât urmãtoarele informaţii: . numele de familie; . prenumele; . data şi locul naşterii; . naţionalitatea; . semnalmentele; . fotografia de identificare (autentificatã); . semnatura; . data expirãrii (dacã este cazul); . autoritatea publica care l-a eliberat. 3.10.2. Standard. În situaţia în care un navigator intra sau iese dintr-o ţara în calitate de pasager, prin orice mijloace de transport, pentru: a) a reveni pe nava sa sau pentru a se imbarca pe o alta nava; b) a trece în tranzit, în scopul de a se întoarce pe nava sa într-o alta ţara ori în ţara sa sau pentru orice alt scop aprobat de autoritãţile tarii respective, autoritãţile publice vor accepta de la navigator, în locul unui pasaport, documentul de identitate valabil al navigatorului, atunci când acest document garanteazã readmiterea purtatorului în ţara care a eliberat documentul. 3.10.3. Practica recomandatã. Autoritãţile publice nu trebuie, în mod normal, sa ceara pentru completarea documentelor de identitate ale navigatorilor prezentarea documentelor individuale de identitate sau informaţii suplimentare, altele decât cele prevãzute în lista echipajului.
B. Mãsuri care faciliteazã derularea formalitãţilor referitoare la marfa, pasageri, echipaj şi bagaje 3.11. Practica recomandatã. Autoritãţile publice trebuie, în cooperare cu armatorii şi cu autoritãţile portuare, sa ia toate mãsurile corespunzãtoare în scopul accelerarii derulãrii formalitãţilor atât pentru pasageri, cat şi pentru echipaje şi bagaje şi sa prevadã pentru aceasta personal şi instalaţii suficiente, acordându-se o atentie specialã dispozitivelor de încãrcare, de descãrcare şi de dirijare a bagajelor (inclusiv utilizarea sistemelor mecanizate) în locurile în care pasagerii risca cel mai mult sa fie în întârziere. Trebuie luate mãsuri în scopul de a permite, atunci când este necesar, circulaţia pasagerilor sau a echipajului pe sub adapost, de la nava la punctul de control. Aceste mãsuri şi instalaţii trebuie sa fie aşezate flexibil şi sa poatã fi dezvoltate de asa maniera încât sa rãspundã nevoilor ce decurg din întãrirea mãsurilor de siguranta care se impun în caz de ameninţare crescutã. 3.11.1. Practica recomandatã. Autoritãţile publice trebuie: a) în cooperare cu armatorii şi cu administraţiile portuare sa ia mãsuri corespunzãtoare, cum ar fi: (i) o metoda de îndreptare individualã şi continua a pasagerilor şi bagajelor; (ii) un sistem care sa permitã pasagerilor sa identifice şi sa obţinã cu usurinta bagajele lor, înregistrate acolo unde sunt depozitate şi unde se pot face reclamaţii; (iii) sa se asigure ca instalaţiile şi serviciile rãspund nevoilor pasagerilor în varsta sau ale persoanelor cu handicap; b) sa se asigure ca administraţiile portuare iau toate mãsurile, astfel încât: (i) sa se prevadã facilitãţi în scopul asigurãrii accesului pasagerilor şi al bagajelor acestora la mijloacele de transport local; (ii) sa se prevadã ca locurile în care echipajul poate fi chemat sa se adune în vederea diferitelor controale sa fie uşor accesibile şi, pe cat posibil, apropiate unele de altele. 3.11.2. Practica recomandatã. Autoritãţile publice, în scopul derulãrii prompte a formalitãţilor, trebuie sa aibã în vedere adoptarea de sisteme cu circuit dublu pentru controlul pasagerilor şi al vehiculelor rutiere aparţinând acestora. 3.12. Standard. Autoritãţile publice trebuie sa ceara armatorilor sa vegheze ca personalul navei sa ia toate mãsurile pentru a favoriza îndeplinirea rapida a formalitãţilor la intrare şi care se referã la pasageri şi echipaj. Aceste mãsuri se referã la: a) trimiterea cãtre autoritãţile publice interesate a unui mesaj care sa indice, în avans, ora prevãzutã de intrare, precum şi informaţii privind toate modificãrile orare, care trebuie sa fie cuprinse în itinerarul voiajului, în cazul în care aceste informaţii pot afecta desfãşurarea controlului; b) nava sa aibã documentele pregãtite pentru inspecţia rapida; c) pregãtirea scarilor de urcare sau a altor mijloace de acostare, atunci când nava se duce la cheu sau la ancorare; d) organizarea rapida a adunãrii în ordine şi prezentarea la control a persoanelor de la bord cu documentele necesare, avându-se în vedere scutirea membrilor de echipaj de sarcinile lor esenţiale în sala maşinilor sau în alta parte. 3.13. Practica recomandatã. Numele de familie trebuie sa fie înscris primul pe documentele referitoare la pasageri şi la echipaj. În cazul în care se utilizeazã atât numele de familie al tatãlui, cat şi al mamei, numele de familie al tatãlui trebuie trecut primul. În cazul femeilor cãsãtorite, dacã se utilizeazã numele de familie al soţului şi numele de familie al sotiei, numele de familie al soţului se trece primul. 3.14. Standard. Autoritãţile publice trebuie, fãrã întârziere nejustificatã, sa execute controlul pasagerilor şi al echipajului pentru accesul acestora pe teritoriul statului, în cazul în care este cerut acest control. 3.15. Standard. Autoritãţile publice nu vor impune nici o penalitate armatorilor, dacã ele considera insuficiente documentele prezentate de un pasager şi dacã, dupã control, acel pasager nu poate fi admis pentru acel motiv pe teritoriul statului respectiv. 3.15.1. Standard. Autoritãţile publice trebuie sa invite armatorii sa ia toate mãsurile corespunzãtoare pentru ca pasagerii sa detina toate documentele de control cerute de guvernele contractante. 3.15.2. Practica recomandatã. În scopul facilitãrii şi accelerarii traficului maritim internaţional, autoritãţile publice trebuie sa utilizeze, sau dacã aceasta problema nu intra în jurisdicţia lor, trebuie sa recomande pãrţilor interesate din ţãrile lor sa utilizeze în terminalele maritime şi la bordul navelor semnele şi simbolurile standardizate la scara internationala, emise sau acceptate de organizaţie în colaborare cu alte organizaţii internaţionale implicate, şi, dacã este posibil, acestea sa fie comune tuturor modurilor de transport.
C. Instalaţii şi servicii speciale pentru transportul pe mare al pasagerilor bãtrâni şi cu handicap 3.16. Practica recomandatã. Trebuie luate mãsuri pentru asigurarea ca toate informaţiile necesare cu privire la transport şi siguranta sunt suficient de uşor comprehensibile pentru cei care nu aud şi care nu vad bine. 3.17. Practica recomandatã. Amplasamentele rezervate pentru stationarea sau primirea batranilor ori a persoanelor cu handicap în terminalele maritime trebuie sa fie situate în imediata vecinãtate a intrãrii principale. Ele trebuie sa fie foarte clar semnalizate prin marcaje corespunzãtoare. Traiectele de acces trebuie sa fie libere de orice fel de obstacole. 3.18. Practica recomandatã. Dacã accesul la transportul public este limitat, trebuie fãcute toate eforturile pentru a oferi servicii de transport de suprafata accesibile, la preţuri rezonabile, prin adaptarea serviciilor existente sau prevãzând ori oferind servicii de transport speciale pentru pasagerii care au o incapacitate locomotorie. 3.19. Practica recomandatã. Instalaţii corespunzãtoare care sa permitã imbarcarea şi debarcarea în deplina securitate a persoanelor în varsta sau a persoanelor cu handicap trebuie sa fie prevãzute în terminalele maritime şi la bordul navelor, potrivite cu acestea.
D. Atribuirea de facilitãţi pentru navele de croaziera sau pentru pasagerii acestora 3.20. Standard. Autoritãţile publice trebuie sa acorde, prin radio, libera practica unei nave de croaziera, pe baza informaţiilor primite de la aceasta înainte de intrarea în port şi dacã autoritãţile sanitare ale portului de destinaţie nu considera ca prin intrarea navei s-ar introduce sau s-ar rãspândi o boala contagioasa. 3.21 Standard. Pentru navele de croaziera declaraţia generalã, lista cuprinzând pasagerii şi lista cuprinzând echipajul vor fi cerute numai la intrarea în primul port şi la plecarea din ultimul port, al unei tari, în situaţia în care nu au intervenit schimbãri pe parcursul voiajului. 3.22. Standard. Pentru navele de croaziera declaraţia privind proviziile navei şi declaraţia privind efectele echipajului vor fi cerute numai la intrarea în primul port de escala dintr-o ţara. 3.23. Standard. Pasapoartele şi alte documente oficiale de identitate trebuie sa rãmânã în permanenta în posesia pasagerilor. 3.24. Practica recomandatã. Pasagerii în croaziera nu trebuie ţinuţi sa obţinã viza de intrare, dacã o nava de pasageri rãmâne într-un port mai puţin de 72 de ore, cu excepţia condiţiilor speciale definite de cãtre autoritãţile publice interesate. NOTA: Scopul acestei practici recomandate este ca fiecare guvern contractant sa poatã emite pentru pasageri sau sa accepte de la aceştia, la sosire, un formular care sa indice ca ei au permisiunea de intrare pe teritoriul statului respectiv. 3.25. Standard. Pasagerii în croaziera nu trebuie sa sufere întârzieri fãrã motiv la procedura de control exercitatã de autoritãţile publice. 3.26. Standard. În general, functionarii serviciilor de imigrare nu trebuie sa interogheze pasagerii în croaziera decât în scopuri de siguranta şi în scopul verificãrii identitãţii şi al admisibilitãţii lor. 3.27. Standard. Dacã o nava de croaziera face escale consecutive în mai multe porturi din cadrul aceleiaşi tari, în general, pasagerii nu trebuie sa fie supuşi examinãrii de cãtre autoritãţile publice decât la intrarea în primul port şi la plecarea din ultimul port. 3.28. Practica recomandatã. Pentru a facilita debarcarea pasagerilor în croaziera, aceştia trebuie, în mãsura posibilului, sa fie supuşi formalitãţilor de intrare la bordul navelor şi înaintea sosirii la locul de debarcare. 3.29. Practica recomandatã. Pasagerii în croaziera care se debarca într-un port şi revin pe aceeaşi nava într-un alt port din aceeaşi ţara trebuie sa se bucure de aceleaşi facilitãţi ca şi pasagerii care se debarca şi revin pe nava de croaziera în acelaşi port. 3.30. Practica recomandatã. Declaraţia maritima de sãnãtate trebuie sa fie singura formalitate sanitarã impusa pasagerilor în croaziera. 3.31. Standard. Pe timpul stationarii navei în port proviziile navei trebuie sa fie scutite de taxele vamale, rãmânând la dispoziţia pasagerilor aflaţi în croaziera la bordul navei. 3.32. Standard. Pasagerii în croaziera nu trebuie sa fie ţinuţi sa furnizeze o declaraţie scrisã pentru efectele lor personale. Totuşi, in cazul articolelor care pun în discuţie sume ridicate ale dreptului de vama sau alte taxe cerute şi drepturi, se poate cere ca aceştia sa dea în scris o declaraţie şi sa depunã o garanţie. 3.33. Practica recomandatã. Pasagerii în croaziera nu trebuie sa fie supuşi unui control asupra devizelor. 3.34. Standard. Pasagerilor în croaziera nu trebuie sa li se ceara cãrţi de imbarcare sau de debarcare. 3.35. Practica recomandatã. Cu excepţia cazului în care controlul pasagerilor este bazat numai pe lista cuprinzând pasagerii, autoritãţile publice nu trebuie sa ceara decât completarea acesteia cu urmãtoarele informaţii: - naţionalitatea (coloana 6); - data şi locul naşterii (coloana 7); - portul de imbarcare (coloana 8); - portul de debarcare (coloana 9).
E. Mãsuri speciale pentru alinierea formalitãţilor pentru pasagerii în tranzit 3.36. Standard. Un pasager în tranzit, care rãmâne la bordul navei pe care a sosit şi cu care pleacã, nu trebuie în mod normal sa fie supus controlului de rutina de cãtre autoritãţile publice decât pentru ratiuni de securitate. 3.37. Practica recomandatã. Unui pasager în tranzit trebuie sa i se permitã sa îşi retina pasaportul sau alt document de identitate. 3.38. Practica recomandatã. Unui pasager în tranzit nu trebuie sa i se ceara sa completeze o carte de imbarcaredebarcare. 3.39. Practica recomandatã. Un pasager în tranzit, care îşi continua cãlãtoria din acelaşi port la bordul aceleiaşi nave, trebuie, în mod normal, sa fie autorizat, dacã doreşte sa coboare la uscat pentru o perioada limitatã, în timpul cat nava face escala în port. 3.40. Practica recomandatã. Unui pasager în tranzit, care îşi continua cãlãtoria din acelaşi port la bordul aceleiaşi nave, nu trebuie sa i se ceara sa aibã aplicatã viza, cu excepţia cazurilor speciale stabilite de autoritãţile publice interesate. 3.41. Practica recomandatã. Unui pasager în tranzit, care îşi continua cãlãtoria plecand din acelaşi port la bordul aceleiaşi nave, nu trebuie, în mod normal, sa i se ceara sa dea o declaraţie în scris la vama. 3.42. Practica recomandatã. Un pasager în tranzit, care se debarca într-un port şi revine la bordul aceleiaşi nave într-un alt port din aceeaşi ţara, trebuie sa se bucure de aceleaşi facilitãţi ca şi pasagerii care se debarca şi revin pe aceeaşi nava în acelaşi port.
F. Mãsuri de aliniere a formalitãţilor pentru navele utilizate în scopuri ştiinţifice 3.43. Practica recomandatã. O nava angajata în scopuri ştiinţifice transporta la bordul sau personal angajat în mod necesar pentru misiunea ştiinţificã care face obiectul voiajului. Personalul astfel identificat trebuie sa beneficieze de facilitãţi cel puţin la fel de favorabile cu cele acordate membrilor echipajului navei.
G. Alte mãsuri de aliniere a formalitãţilor cerute strãinilor care aparţin navelor care executa voiaje internaţionale. Autorizarea de a cobori la ţãrm 3.44. Standard. Strãinii, membri ai echipajului, sunt autorizaţi de cãtre autoritãţile publice sa coboare la ţãrm pe perioada cat face escala în port, cu condiţia ca formalitãţile de intrare a navei sa fie îndeplinite şi ca autoritãţile publice sa nu aibã motive sa refuze permisiunea de coborare la uscat din motive de sãnãtate publica, siguranta publica sau de ordine publica. 3.45. Standard. Membrilor echipajului nu trebuie sa li se ceara sa detina viza în scopul de a fi autorizaţi deplasarii pe uscat. 3.46. Practica recomandatã. Membrii echipajului, înainte de plecarea sau întoarcerea de pe uscat, nu trebuie, în mod normal, sa fie supuşi verificãrilor individuale. 3.47. Standard. Membrilor echipajului nu trebuie sa li se ceara pentru a fi autorizaţi sa coboare pe uscat sa detina un permis special, cum ar fi un permis de deplasare la ţãrm. 3.48. Practica recomandatã. În cazul în care membrilor echipajului li se cere sa aibã asupra lor documente de identitate pe perioada deplasarii la ţãrm, aceste documente trebuie sa se limiteze la cele menţionate în standardul 3.10. 3.49. Practica recomandatã. Autoritãţile publice trebuie sa prevadã un sistem care sa permitã echipajelor navelor care fac escala regulatã în porturile lor obţinerea, înainte de sosire, a autorizaţiei de coborare temporarã la uscat. Atunci când nava nu are un dosar nefavorabil în materie de imigrare şi atunci când este reprezentatã local de cãtre un armator sau de cãtre un agent care are o buna reputaţie, autoritãţile publice, dupã ce au constatat ca informaţiile cerute înainte de sosirea navei sunt satisfãcãtoare, trebuie în mod normal sa îl autorizeze sa se ducã direct la locul sau de ancorare şi sa nu se supunã altor formalitãţi obişnuite de imigrare, cu excepţia unei decizii contrare din partea lor. Secţiunea a 4-a Intrarea, stationarea în port şi plecarea mãrfurilor şi a altor articole Prezenta secţiune cuprinde dispoziţii relative la formalitãţile pe care autoritãţile publice le impun armatorilor, agenţilor acestora sau comandantilor navelor.
A. Dispoziţii generale 4.1. Practica recomandatã. Autoritãţile publice trebuie ca, în cooperare cu armatorii şi cu autoritãţile portuare, sa vegheze ca durata imobilizarilor în port sa fie redusã la minimul necesar şi, în acest scop, sa prevadã dispozitive satisfãcãtoare pentru derularea diverselor operaţiuni. De asemenea, trebuie ca, pe de alta parte, sa se reexamineze frecvent toate mãsurile relative la intrarea şi la plecarea navelor cuprinzând dispoziţii privitoare în special la imbarcare, debarcare, încãrcare, descãrcare şi întreţinerea curenta, la fel ca şi mãsurile conexe de securitate. Trebuie sa fie luate, de asemenea, mãsuri pentru ca formalitãţile de taxare la intrare şi la ieşire pentru nave şi incarcatura lor sa se efectueze, în mãsura posibilului, în zonele de încãrcare şi de descãrcare. 4.2. Practica recomandatã. Autoritãţile publice trebuie ca, în cooperare cu armatorii şi cu autoritãţile portuare, sa vegheze ca sa fie luate mãsuri satisfãcãtoare pentru derularea diferitelor operaţiuni în vederea simplificarii şi facilitãrii administrãrii şi a formalitãţilor de obţinere a liberei practici a mãrfurilor. Aceste dispoziţii trebuie sa se refere la toate operaţiunile, începând de la intrarea navei la cheu: descãrcare, autorizarea de cãtre autoritatea publica şi, dacã are loc, inmagazinarea sau reexpedierea. Trebuie sa fie amenajat un acces comod şi direct între magazia de mãrfuri şi zona autoritãţilor publice, care trebuie sa se situeze de o parte şi de alta a cheului, şi trebuie sa se utilizeze, dacã este posibil, mijloace mecanice. 4.3. Practica recomandatã. Autoritãţile publice trebuie sa incurajeze proprietarii şi/sau operatorii de cheuri şi de magazii de mãrfuri sa prevadã instalaţii speciale de inmagazinare pentru mãrfurile pentru care exista un risc ridicat de furt şi sa protejeze zonele unde aceste mãrfuri trebuie sa fie depozitate fie temporar, fie pentru perioade mai indelungate, înainte de a fi reindreptate sau livrate local, de asa maniera, încât persoanele neautorizate sa nu poatã avea acces. 4.4. Practica recomandatã. Autoritãţile publice trebuie sa prevadã proceduri simplificate pentru a asigura derularea rapida a formalitãţilor care se referã la colete cu cadouri particulare şi esantioane comerciale a cãror valoare sau cantitate sa nu depãşeascã o anumitã cifra care trebuie sa fie fixatã la un nivel cat mai ridicat posibil.
B*). Libera practica pentru mãrfurile destinate exportului ----------- *) Textul este în pregãtire.
C. Libera practica pentru mãrfurile destinate importului 4.5. Standard. Autoritãţile publice, sub rezerva tuturor interdictiilor sau a restrictiilor naţionale şi a tuturor mãsurilor necesare pentru securitatea porturilor şi controlul stupefiantelor, vor acorda prioritate derulãrii formalitãţilor cu privire la animale vii, mãrfuri perisabile şi la alte incarcaturi de natura urgenta. 4.6. Practica recomandatã. Guvernele contractante trebuie sa faciliteze admiterea temporarã a materialelor de administrare a mãrfurilor care sosesc la bordul navelor şi sunt utilizate la uscat în porturi pentru încãrcarea, descãrcarea şi administrarea încãrcãturii. 4.7. Practica recomandatã. Autoritãţile publice trebuie sa elaboreze proceduri care pot include schimburi de date informatizate (EDI) pentru a permite receptionarea informaţiilor înaintea sosirii încãrcãturii şi pentru a oferi astfel posibilitatea utilizãrii tehnicilor selective care cuprind analize de risc, în scopul facilitãrii obţinerii liberei practici.
D. Conteinere şi palete 4.8. Standard. Cu condiţia ca acestea sa fie conforme cu legislaţia lor respectiva, autoritãţile publice trebuie sa autorizeze importul temporar de conteinere şi palete, fãrã a cere plata de drepturi pentru vama şi nici a altor taxe sau redevenţe, şi sa faciliteze utilizarea lor în traficul maritim. 4.9. Practica recomandatã. Autoritãţile publice trebuie sa prevadã în legislaţia lor, menţionatã în standardul 4.8, dispoziţii care privesc acceptarea unei simple declaraţii, potrivit cãrora conteinerele şi paletele care sunt importate cu titlu temporar vor fi reexportate într-o perioada de timp fixatã de cãtre statul interesat. 4.10. Standard. Autoritãţile publice vor autoriza conteinerele şi paletele care intra pe teritoriul unui stat, în virtutea dispoziţiilor de la standardul 4.8, sa pãrãseascã limitele portului de sosire pentru a permite obţinerea liberei practici pentru mãrfurile importate şi/sau încãrcarea mãrfurilor destinate exportului, simplificand procedurile de control şi reducand la minimum documentele. 4.11. Standard. Guvernele contractante vor autoriza importul temporar de elemente pentru conteinere fãrã sa perceapã drepturi vamale şi nici alte taxe şi redevenţe, dacã elementele sunt necesare pentru repararea conteinerelor deja admise în virtutea standardului 4.8.
E. Incarcaturi nedescarcate în portul de destinaţie 4.12. Standard. Atunci când toatã sau o parte din incarcatura menţionatã în declaraţia de marfa nu a fost descarcata în portul de destinaţie prevãzut, autoritãţile publice trebuie sa permitã ca aceasta declaraţie sa fie modificatã şi sa nu impunã sancţiuni, dacã ele au certitudinea ca incarcatura în cauza nu a fost de fapt încãrcatã la bordul navei sau ca ea a fost încãrcatã ori descarcata în alt port. 4.13. Standard. Dacã dintr-o eroare sau din cauza oricãrui motiv viabil toatã sau o parte din incarcatura a fost descarcata într-un port, altul decât cel prevãzut, autoritãţile publice vor facilita reexpedierea acesteia la destinaţia sa. Aceasta dispoziţie nu se aplica mãrfurilor periculoase, prohibite sau supuse restrictiilor.
F. Limitarea responsabilitãţii armatorilor 4.14. Standard. Autoritãţile publice nu vor cere armatorilor sa prezinte pe documentele de transport sau pe copiile de pe acestea informaţii speciale pentru uzul lor, în afarã cazului în care armatorul este sau acţioneazã în numele importatorului sau al exportatorului. 4.15. Standard. Autoritãţile publice nu vor tine armatorul responsabil pentru prezentarea sau acuratetea documentelor care sunt cerute de importator sau de exportator în vederea obţinerii liberei practici pentru marfa, în afarã cazului în care armatorul este sau acţioneazã în numele importatorului sau al exportatorului. Secţiunea a 5-a Igiena, servicii medicale şi carantine, servicii veterinare şi fitosanitare 5.1. Standard. Autoritãţile publice ale unui stat care nu este parte la regulamentul sanitar internaţional trebuie sa se straduiasca sa aplice în navigaţia internationala prevederile relevante ale acestui regulament. 5.2. Practica recomandatã. Guvernele contractante care au interese comune în ceea ce priveşte condiţiile sanitare, geografice, sociale sau economice trebuie sa încheie acorduri speciale în conformitate cu art. 98 din Regulamentul sanitar internaţional, în cazul în care astfel de acorduri faciliteazã aplicarea acestui regulament. 5.3. Practica recomandatã. Atunci când pentru expedierea anumitor animale, plante sau produse care deriva din acestea sunt cerute certificate sanitare sau alte documente de acest tip, aceste certificate trebuie sa fie simple şi sa fie larg difuzate. Guvernele contractante trebuie sa colaboreze în vederea standardizarii acestor documente. 5.4. Practica recomandatã. Autoritãţile publice trebuie, dupã caz, sa autorizeze acordarea liberei practici prin radio unei nave, pe baza informaţiilor primite de la aceasta înainte de intrarea ei în port şi dacã autoritãţile sanitare considera ca sosirea ei nu va introduce sau nu va rãspândi vreo boala contagioasa. Autoritãţile sanitare trebuie, în mãsura în care este posibil, sa se urce la bord înainte de intrarea navei în port. 5.4.1. Standard. Autoritãţile publice trebuie sa coopereze cu armatorii pentru a asigura respectarea tuturor cerinţelor, astfel încât îmbolnãvirea pe o nava sa fie raportatã prompt prin radio autoritãţilor sanitare ale portului în care urmeazã sa soseascã nava, pentru a facilita trimiterea, la sosirea acesteia, a personalului medical specializat şi a aparaturii necesare investigatiilor sanitare. 5.5. Standard. Autoritãţile publice trebuie sa ia mãsuri pentru ca toate agenţiile de voiaj sau alte organisme sa poatã furniza pasagerilor cu suficient timp în avans listele cuprinzând vaccinarile cerute de autoritãţile publice ale ţãrilor în cauza, precum şi formularele certificatelor cerute în conformitate cu Regulamentul sanitar internaţional. Autoritãţile publice trebuie sa ia toate mãsurile posibile ca persoanele care procedeazã la vaccinari sa utilizeze certificatele internaţionale de vaccinare sau revaccinare, pentru a se asigura o acceptare uniforma. 5.6. Practica recomandatã. Autoritãţile publice trebuie, într-un numãr cat mai mare de porturi posibil, sa asigure facilitãţi pentru completarea certificatelor internaţionale de vaccinare sau revaccinare, precum şi facilitãţi pentru vaccinare. 5.7. Standard. Autoritãţile publice trebuie sa se asigure ca mãsurile sanitare şi formalitãţile de sãnãtate sunt iniţiate la locul respectiv, completate fãrã întârziere şi aplicate fãrã discriminare. 5.8. Practica recomandatã. Autoritãţile publice trebuie sa menţinã în cat mai multe porturi posibile instalaţii şi servicii suficiente pentru a permite aplicarea eficienta a mãsurilor sanitare şi fitosanitare sau veterinare. 5.9. Standard. Pentru a se asigura ajutor corespunzãtor de urgenta echipajelor şi pasagerilor trebuie sa existe aparatura medicalã, accesibila fãrã dificultate, în mãsura în care este rezonabil şi posibil, în cat mai multe porturi din cadrul unui stat. 5.10. Standard. Cu excepţia cazurilor de urgenta, care constituie un grav pericol pentru sãnãtatea publica, autoritãţile sanitare ale unui port nu trebuie ca, din motivul unei alte boli epidemice, sa împiedice o nava care nu este infectata sau nu este suspectata ca fiind infectata cu o boala contagioasa, sa descarce sau sa încarce marfa ori provizii sau sa se alimenteze cu combustibil ori apa. 5.11. Practica recomandatã. Transportul animalelor, al produselor primare animaliere, produselor animaliere brute, produselor alimentare de origine animala şi al produselor vegetale, care necesita carantina, trebuie sa fie permis numai în condiţii speciale, dacã este însoţit de un certificat de carantina în forma convenitã de statele implicate. Secţiunea a 6-a Dispoziţii diverse
A. Angajamente şi alte forme de garanţie 6.1. Practica recomandatã. În cazul în care autoritãţile publice cer de la armatori angajamente sub forma de depozite sau sub alte forme de garanţie, pentru a acoperi responsabilitãţile decurgând din respectarea legilor referitoare la formalitãţile vamale, imigratie, sãnãtate publica, protecţie fitosanitara sau veterinara ori la alte legi şi reglementãri similare ale unui stat, aceste autoritãţi publice trebuie sa permitã, în mãsura în care este posibil, utilizarea unui singur angajament cuprinzator sau a unei alte forme de securitate.
B. Servicii în porturi 6.2. Practica recomandatã. Serviciile uzuale efectuate de autoritãţile publice într-un port trebuie sa fie gratuite în cadrul programului normal de lucru. Autoritãţile publice trebuie sa îşi stabileascã program normal de lucru pentru serviciile în porturi, corespunzãtor perioadelor în care volumul de munca este substanţial încãrcat. 6.3. Standard. Guvernele contractante vor lua toate mãsurile posibile pentru a organiza servicii normale ale autoritãţilor publice în porturi, pentru a se evita întârzierile nejustificate ale navelor dupã sosirea lor sau când sunt gata de plecare, pentru a reduce la minimum perioada de completare a formalitãţilor, în situaţia în care notificarea duratei estimate a sosirii sau a plecãrii este depusa la autoritãţile publice în timp util. 6.4. Standard. Autoritãţile sanitare nu vor pretinde nici un fel de plata pentru vizita medicalã şi nici pentru examenele complementare, bacteriologice sau altele efectuate în orice moment, fie ca se efectueazã ziua sau noaptea, care ar putea fi necesare pentru cunoaşterea stãrii de sãnãtate a persoanei examinate; ele nu vor percepe, de asemenea, drepturi bãneşti pentru vizita şi inspecţia navei cu scopul carantinei, excepţie fãcând inspecţia care are ca obiect eliberarea unui certificat de deratizare sau a unui certificat de exceptare de la deratizare. Nu se vor pretinde drepturi persoanelor care sosesc cu nava pentru efectuarea oricãrui fel de vaccinare şi nici pentru eliberarea unui certificat de vaccinare. Totuşi, atunci când se iau alte mãsuri decât cele indicate mai sus pentru nava, pentru pasagerii acesteia sau pentru echipaj, iar cheltuielile au fost suportate de cãtre autoritãţile sanitare, aceste sume vor fi calculate în conformitate cu un singur tarif care va fi uniform pe teritoriul respectiv. Aceste drepturi vor fi percepute fãrã discriminare în ceea ce priveşte naţionalitatea, domiciliul sau rezidenţã persoanei în cauza ori naţionalitatea, pavilionul sau portul de înregistrare a navei. 6.5. Practica recomandatã. În cazul în care autoritãţile publice efectueazã servicii în afarã programului normal de lucru la care s-a fãcut referire în practica recomandatã 5.4, ele trebuie sa perceapã taxe rezonabile, care sa nu depãşeascã costul actual al serviciilor oferite. 6.6. Standard. În cazul în care volumul traficului justifica aceasta, autoritãţile publice trebuie sa vegheze ca sunt asigurate serviciile în scopul îndeplinirii formalitãţilor privind marfa şi bagajele, indiferent de valoarea şi de tipul lor. 6.7. Practica recomandatã. Guvernele contractante trebuie sa ia mãsuri pentru ca un guvern sa îi permitã altui guvern anumite facilitãţi, înainte sau în timpul voiajului, pentru a-i inspecta navele, pasagerii, echipajul, bagajele, marfa şi documentele vamale, de imigrare, sãnãtate publica şi de protecţie fitosanitara şi veterinara, pentru ca astfel de acţiuni sa faciliteze îndeplinirea formalitãţilor la sosirea pe teritoriul celui de-al doilea stat.
C. Activitãţi de siguranta în caz de catastrofa naturala 6.8. Standard. Autoritãţile publice vor facilita intrarea şi plecarea navelor angajate în acţiuni de siguranta în caz de catastrofa, în lupta contra poluarii mediului marin sau în prevenirea acesteia, în alte operaţiuni de urgenta necesare asigurãrii siguranţei maritime, siguranţei populaţiei sau protecţiei mediului marin. 6.9. Standard. Autoritãţile publice vor facilita, în mãsura posibilului, procedurile de intrare şi derularea formalitãţilor pentru persoanele, marfa, materialele şi echipamentele cerute pentru a face fata situaţiilor descrise în standardul 6.8. 6.10. Standard. Autoritãţile publice vor prevedea o procedura rapida de libera practica pentru materialele speciale necesare implementarii mãsurilor de siguranta.
D. Comisii naţionale pentru simplificarea formalitãţilor 6.11. Practica recomandatã. Fiecare guvern contractant trebuie ca, atunci când considera astfel de mãsuri necesare şi corespunzãtoare, sa stabileascã un program naţional de simplificare a formalitãţilor în transportul maritim internaţional, bazat pe cerinţele de simplificare a formalitãţilor conţinute în prezenta anexa, şi sa vegheze ca obiectivul programului sau naţional de simplificare a formalitãţilor sa fie adoptarea mãsurilor posibile pentru facilitarea miscarii navelor, mãrfurilor, echipajelor, pasagerilor, a poştei şi a proviziilor de la bord, prin înlãturarea obstacolelor şi a intarzierilor inutile. 6.12. Practica recomandatã. Fiecare guvern contractant trebuie sa creeze o comisie nationala de simplificare a formalitãţilor de transport maritim sau un organism naţional analog, în vederea incurajarii adoptãrii şi punerii în practica a mãsurilor de simplificare între diferite ministere, instituţii, alte organisme care se ocupa sau sunt împuternicite cu diverse aspecte ale traficului maritim internaţional, autoritãţi portuare şi armatori. NOTA: La crearea unei comisii naţionale de simplificare a formalitãţilor în traficul maritim internaţional sau a unui organism naţional analog, guvernele contractante sunt invitate sa ţinã seama de directivele enunţate în Circulara FAL 5/Circulara 2.
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
