Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ORDONANTA nr. 56 din 24 august 1999 pentru ratificarea Conventiei nr. 147/1976 privind standardele minime la bordul navelor comerciale si a Protocolului din 1996 la aceasta conventie
EMITENT: GUVERNUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 26 august 1999
În temeiul art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţia României şi al <>art. 1 lit. C pct. 2 din Legea nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,
Guvernul României emite urmãtoarea ordonanta:
ARTICOL UNIC
Se ratifica Convenţia nr. 147/1976 privind standardele minime la bordul navelor comerciale, adoptatã de Conferinţa generalã a Organizaţiei Internaţionale a Muncii la Geneva la 29 octombrie 1976, şi Protocolul la aceasta convenţie, adoptat de Conferinţa generalã a Organizaţiei Internaţionale a Muncii la Geneva la 22 octombrie 1996.
PRIM-MINISTRU
RADU VASILE
Contrasemneazã:
---------------
Ministrul transporturilor,
Traian Basescu
p. Ministrul afacerilor externe,
Mihai Rasvan Ungureanu,
secretar de stat
Ministrul muncii
şi protecţiei sociale,
Alexandru Athanasiu
Ministrul finanţelor,
Decebal Traian Remes
Ministrul sãnãtãţii,
Hajdu Gabor
CONVENŢIA Nr. 147/1976
privind standardele minime la bordul navelor comerciale*)
Conferinţa generalã a Organizaţiei Internaţionale a Muncii,
convocatã la Geneva de cãtre Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii şi reunita acolo la 13 octombrie 1976 în cea de-a 62-a sesiune a sa,
reamintind prevederile Recomandarii referitoare la angajarea navigatorilor (nave strãine), 1958, şi pe cele ale Recomandarii privind condiţiile de viata, de munca şi de securitate ale navigatorilor, 1958,
dupã ce a decis sa adopte diferite propuneri referitoare la navele la care prevaleazã condiţii inferioare standardelor, în special cele înmatriculate sub pavilioane de complezenta, chestiune care constituie cel de-al 5-lea punct pe ordinea de zi a sesiunii,
dupã ce a decis ca aceste propuneri sa ia forma unei convenţii internaţionale,
adopta în aceasta a 29-a zi a lunii octombrie 1966 convenţia ce urmeazã, care va fi denumita Convenţia privind standardele minime la bordul navelor comerciale, 1976.
-------------
*) Traducere.
ART. 1
1. Sub rezerva dispoziţiilor contrarii care figureazã în prezentul articol, aceasta convenţie se aplica fiecãrei nave maritime, proprietate publica sau privatã, care este angajata în transportul de mãrfuri sau de pasageri în scop comercial sau care este angajata în orice alt scop comercial.
2. Legislaţia nationala va stabili condiţiile în care navele vor fi considerate nave maritime în sensul acestei convenţii.
3. Aceasta convenţie se aplica remorcherelor maritime.
4. Aceasta convenţie nu se aplica:
a) navelor propulsate în principal cu vele, indiferent dacã sunt echipate sau nu cu motoare auxiliare;
b) navelor de pescuit sau balenierelor ori altor nave utilizate în scopuri similare;
c) navelor mici sau platformelor de foraj marin sau de extracţie a petrolului, atunci când acestea nu navigheaza; decizia privind navele incluse în acest subparagraf va fi luatã de cãtre autoritatea competenta din fiecare ţara, cu consultarea celor mai reprezentative organizaţii ale armatorilor şi ale navigatorilor.
5. Nici o prevedere a prezentei convenţii nu va fi consideratã ca o extindere a câmpului de aplicare a convenţiilor enumerate în anexa la prezenta convenţie sau a vreuneia dintre dispoziţiile acestora.
ART. 2
Orice membru care ratifica aceasta convenţie se angajeazã:
a) sa adopte o legislaţie pentru navele înmatriculate pe teritoriul sau, referitoare la:
(i) standarde de securitate, incluzând standarde de competenta, durata muncii şi efectivul echipajului, pentru a asigura ocrotirea vieţii omeneşti la bordul navei;
(ii) un regim corespunzãtor de securitate socialã; şi
(iii) condiţii de angajare la bord şi condiţii de viata la bordul navei, în mãsura în care, în opinia sa, acestea nu sunt acoperite de contractele colective sau stabilite de tribunalele competente într-o maniera care sa-i lege în mod egal pe armatorii şi pe navigatorii interesaţi;
şi sa se asigure ca prevederile unei astfel de legislaţii sunt echivalente, în ansamblu, cu convenţiile sau cu articolele convenţiilor la care se face referire în anexa la prezenta convenţie, în afarã de cazul în care membrul nu este ţinut sa dea efect într-un alt mod convenţiilor respective;
b) sa îşi exercite, în mod efectiv, jurisdicţia sau controlul asupra navelor care sunt înmatriculate pe teritoriul sau, în ceea ce priveşte:
(i) standardele de securitate, incluzând standarde de competenta, durata muncii şi efectivul echipajului, stabilite de legislaţia nationala;
(ii) punerea în practica a regimului de securitate socialã stabilit de legislaţia nationala;
(iii) condiţiile de angajare la bord şi condiţiile de viata stabilite de legislaţia nationala sau de tribunalele competente într-o maniera care sa-i lege în mod egal pe armatorii şi pe navigatorii interesaţi;
c) sa se asigure ca între armatori sau organizaţiile acestora şi organizaţiile navigatorilor, constituite în conformitate cu prevederile fundamentale ale Convenţiei privind libertatea sindicala şi protecţia dreptului sindical, 1948, şi ale Convenţiei privind dreptul de organizare şi negociere colectivã, 1949, sunt convenite mãsuri care sa asigure un control eficient al condiţiilor de angajare şi de viata de la bordul acelor nave, atunci când membrul nu exercita o jurisdicţie efectivã;
d) sa se asigure ca:
(i) exista proceduri adecvate, supuse supervizarii generale a autoritãţii competente, ca urmare, dacã este cazul, a unei consultãri tripartite între aceasta autoritate şi organizaţiile reprezentative ale armatorilor şi ale navigatorilor, privind recrutarea navigatorilor pe nave înmatriculate pe teritoriul sau şi pentru examinarea plangerilor depuse în acest sens;
(ii) exista proceduri adecvate, supuse supervizarii generale a autoritãţii competente, ca urmare, dacã este cazul, a unei consultãri tripartite între aceasta autoritate şi organizaţiile reprezentative ale armatorilor şi ale navigatorilor, privind examinarea oricãrei plângeri fãcute în legatura cu angajarea şi formulate, pe cat posibil, în momentul angajãrii pe teritoriul sau a navigatorilor de aceeaşi naţionalitate cu a sa, pe nave înmatriculate într-o ţara strãinã, şi sa se asigure ca asemenea plângeri, precum şi ca orice plângere referitoare la angajare şi formulatã, pe cat posibil, în momentul angajãrii pe teritoriul sau a navigatorilor strãini, pe nave înmatriculate într-o ţara strãinã, sunt transmise cu promptitudine de cãtre autoritatea competenta autoritãţii competente din ţara în care nava este înmatriculatã, o copie fiind comunicatã directorului general al Biroului Internaţional al Muncii;
e) sa se asigure ca navigatorii angajaţi pe navele înmatriculate pe teritoriul sau sunt calificaţi şi instruiti în mod corespunzãtor pentru postul pentru care sunt angajaţi, având în vedere Recomandarea privind pregãtirea profesionalã a navigatorilor, 1970;
f) sa verifice, prin inspecţii sau prin alte mijloace corespunzãtoare, dacã navele înmatriculate pe teritoriul sau respecta convenţiile internaţionale ale muncii aplicabile şi în vigoare, pe care le-a ratificat, legislaţia cerutã la lit. a) şi, în mãsura în care, ţinând seama de legislaţia nationala, se considera necesar, contractele colective de munca; g) sa efectueze o ancheta oficialã privind accidentele maritime grave care implica navele înmatriculate pe teritoriul sau, în special atunci când au ca rezultat raniri sau pierderi de vieţi omeneşti. Raportul final al unei astfel de anchete trebuie, în mod normal, sa fie fãcut public.
ART. 3
Orice membru care a ratificat aceasta convenţie îşi va informa cetãţenii, în mãsura în care este posibil, despre problemele care pot aparea în momentul în care un navigator se angajeazã pe o nava înmatriculatã într-un stat care nu a ratificat prezenta convenţie, pana când nu se convinge ca sunt aplicate standarde echivalente cu cele stabilite de aceasta convenţie. Mãsurile luate în acest scop de cãtre statul care ratifica prezenta convenţie nu vor trebui sa fie în contradictie cu principiul liberei circulatii a lucrãtorilor, stipulat în tratatele la care cele doua state pot fi parte.
ART. 4
1. Dacã un membru care a ratificat aceasta convenţie şi în portul cãruia o nava face escala în cursul normal al voiajului sau, ori pentru un motiv care trebuie explicat primeşte o plângere sau obţine dovada ca nava nu respecta standardele acestei convenţii, dupã intrarea sa în vigoare, poate adresa un raport guvernului tarii în care nava a fost înmatriculatã, însoţit de o copie pentru directorul general al Biroului Internaţional la Muncii, şi poate lua mãsurile necesare pentru redresarea oricãrei situaţii la bord care constituie în mod clar un pericol pentru siguranta sau sãnãtate.
2. Luând asemenea mãsuri, membrul va trebui sa informeze imediat pe cel mai apropiat reprezentant maritim, consular sau diplomatic al statului de pavilion şi sa îi solicite acestui reprezentant sa fie prezent la fata locului, dacã este posibil. Acest lucru nu va trebui sa conducã la reţineri sau întârzieri nejustificate ale navei.
3. În sensul acestui articol, prin plângere se înţelege orice informaţie comunicatã de un membru al echipajului, un organism profesional, o asociaţie, un sindicat sau, în general, de orice persoana interesatã de siguranta navei, inclusiv sub aspectul riscurilor legate de securitatea sau sãnãtatea echipajului sau.
ART. 5
1. Aceasta convenţie este deschisã ratificãrii membrilor care sunt parte la instrumentele internaţionale enumerate mai jos sau, în ceea ce priveşte instrumentele enumerate la lit. c), au pus în aplicare dispoziţiile acestora:
a) Convenţia internationala pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare, 1960, ori Convenţia internationala pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare, 1974, sau orice alta convenţie care le revizuieste;
b) Convenţia Internationala asupra liniilor de încãrcare, 1966, sau orice alta convenţie care o revizuieste;
c) Regulamentul pentru prevenirea abordajelor pe mare, 1960, ori Convenţia asupra regulamentelor internaţionale pentru prevenirea abordajelor pe mare, 1972, sau orice alta convenţie care revizuieste aceste instrumente internaţionale.
2. Aceasta convenţie este deschisã, în plus, ratificãrii oricãrui membru care se angajeazã, prin ratificare, sa îndeplineascã condiţiile cãrora paragraful precedent le subordoneazã ratificarea şi pe care nu le îndeplineşte încã.
3. Ratificarile formale ale acestei convenţii vor fi comunicate directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrate de cãtre acesta.
ART. 6
1. Prezenta convenţie nu va lega decât pe membrii Organizaţiei Internaţionale a Muncii ale cãror ratificãri vor fi fost înregistrate de directorul general al Biroului Internaţional al Muncii.
2. Prezenta convenţie va intra în vigoare dupã 12 luni de la înregistrarea ratificãrilor a cel puţin 10 membri care deţin împreunã un tonaj brut de 25% din tonajul brut al flotei comerciale mondiale.
3. În continuare, aceasta convenţie va intra în vigoare, pentru fiecare membru, la 12 luni de la data la care ratificarea sa va fi fost înregistratã.
ART. 7
1. Orice membru care a ratificat aceasta convenţie poate sa o denunţe dupã expirarea termenului de 10 ani de la data intrãrii iniţiale în vigoare a convenţiei, printr-un act comunicat directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrat de cãtre acesta. O astfel de denunţare nu va avea efect decât dupã un an de la data înregistrãrii.
2. Orice membru care a ratificat aceasta convenţie şi care, în termen de un an de la expirarea perioadei de 10 ani, prevãzutã de paragraful anterior, nu şi-a exercitat dreptul de denunţare prevãzut de prezentul articol va fi legat pentru o noua perioada de 10 ani şi ca urmare va putea sa denunţe aceasta convenţie la expirarea fiecãrei perioade de 10 ani, în condiţiile prevãzute de prezentul articol.
ART. 8
1. Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii îi va înştiinţa pe toţi membrii Organizaţiei Internaţionale a Muncii cu privire la înregistrarea tuturor ratificãrilor şi denuntarilor care i-au fost comunicate de cãtre membrii organizaţiei.
2. Atunci când condiţiile enunţate la art. 6 paragraful 2 vor fi fost îndeplinite, directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va atrage atenţia membrilor organizaţiei asupra datei la care prezenta convenţie va intra în vigoare.
ART. 9
Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va comunica secretarului general al Naţiunilor Unite, spre înregistrare, în conformitate cu art. 102 din Carta Naţiunilor Unite, informaţii complete privind toate ratificarile şi toate actele de denunţare pe care le-a înregistrat în conformitate cu articolele precedente.
ART. 10
Oricând va considera necesar, Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va prezenta un raport
Conferintei generale cu privire la aplicarea prezentei convenţii şi va examina dacã este cazul sa se înscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii totale sau parţiale a convenţiei.
ART. 11
1. În cazul în care Conferinţa adopta o noua convenţie având ca obiect revizuirea, totalã sau parţialã, a prezentei convenţii şi numai dacã noua convenţie nu prevede altfel, atunci:
a) ratificarea de cãtre un membru a noii convenţii de revizuire va antrena de plin drept, independent de prevederile art. 7, denunţarea imediata a acestei convenţii, sub rezerva ca noua convenţie care revizuieste sa fi intrat în vigoare;
b) de la data la care noua convenţie care revizuieste va intra în vigoare, prezenta convenţie nu va mai fi deschisã ratificãrii de cãtre membri.
2. Prezenta convenţie va rãmâne în orice caz în vigoare în forma şi în conţinutul sau actual pentru membrii care au ratificat-o, dar nu au ratificat convenţia care revizuieste.
ART. 12
Versiunile în limbile engleza şi franceza ale textului acestei convenţii sunt egal autentice.
ANEXA 1
1. - Convenţia nr. 138/1973 privind varsta minima de încadrare în munca; sau
- Convenţia nr. 58/1936 privind varsta minima de încadrare în munca maritima; sau
- Convenţia nr. 7/1920 privind varsta minima de încadrare în munca maritima.
2. - Convenţia nr. 55/1936 privind obligaţiile armatorilor în cazul imbolnavirii sau accidentarii marinarilor; sau
- Convenţia nr. 56/1936 privind asigurarea în caz de boala a navigatorilor; sau
- Convenţia nr. 130/1969 privind ingrijirile medicale şi indemnizaţiile de boala.
3. - Convenţia nr. 73/1946 privind examinarea medicalã a navigatorilor.
4. - Convenţia nr. 134/1970 privind prevenirea accidentelor navigatorilor (art. 4 şi 7).
5. - Convenţia nr. 92/1949 privind cazarea echipajelor (revizuitã).
6. - Convenţia nr. 68/1946 privind alimentaţia echipajului şi servirea mesei la bordul navelor (art. 5).
7. - Convenţia nr. 53/1936 privind brevetele de capacitate ale ofiţerilor (art. 3 şi 4) (NOTA: În cazul în care respectarea stricta a normelor pertinente ale Convenţiei privind brevetele de capacitate ale ofiţerilor, 1936, ar prejudicia sistemul şi procedurile stabilite de cãtre un stat pentru acordarea brevetelor de capacitate, se va aplica principiul echivalentei de ansamblu pentru a nu exista un conflict cu aranjamentele stabilite de statul respectiv în acest domeniu).
8. - Convenţia nr. 22/1926 privind contractul de angajare al navigatorilor.
9. - Convenţia nr. 23/1926 privind repatrierea marinarilor.
10. - Convenţia nr. 87/1948 privind libertatea sindicala şi protecţia dreptului sindical.
11. - Convenţia nr. 98/1949 privind dreptul de organizare şi de negociere colectivã.
PROTOCOLUL DIN 1996
referitor la Convenţia nr. 147/1976 privind standardele minime la bordul navelor comerciale*)
-----------
*) Traducere.
Conferinţa generalã a Organizaţiei Internaţionale a Muncii,
convocatã la Geneva de cãtre Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii şi reunita acolo în ziua de 8 octombrie 1996, în cea de a 84-a sesiune a sa,
luând nota de dispoziţiile art. 2 din Convenţia nr. 147/1976 privind standardele minime la bordul navelor comerciale (denumita în continuare convenţia principala), care prevede în special ca:
"Orice membru care ratifica aceasta convenţie se angajeazã:
a) sa adopte o legislaţie pentru navele înmatriculate pe teritoriul sau, referitoare la:
(i) standarde de securitate, incluzând standarde de competenta, durata muncii şi efectivul echipajului, pentru a asigura ocrotirea vieţii omeneşti la bordul navei;
(ii) un regim corespunzãtor de securitate socialã; şi (iii) condiţii de angajare la bord şi condiţii de viata la bordul navei, în mãsura în care, în opinia sa, acestea nu sunt acoperite de contractele colective sau stabilite de tribunalele competente într-o maniera care sa-i lege în mod egal pe armatorii şi pe navigatorii interesaţi;
şi sa se asigure ca prevederile unei astfel de legislaţii sunt echivalente, în ansamblu, cu convenţiile sau cu articolele convenţiilor la care se face referire în anexa la prezenta convenţie, în afarã de cazul în care membrul nu este ţinut sa dea efect într-un alt mod convenţiilor respective;"
luând nota, de asemenea, de dispoziţiile art. 4 paragraful 1 din convenţia principala care prevede ca:
"Dacã un membru care a ratificat aceasta convenţie şi în portul cãruia o nava face escala în cursul normal al voiajului sau ori pentru un motiv care trebuie explicat primeşte o plângere sau obţine dovada ca nava nu respecta standardele acestei convenţii, dupã intrarea sa în vigoare, poate adresa un raport guvernului tarii în care nava a fost înmatriculatã, însoţit de o copie pentru directorul general al Biroului Internaţional al Muncii, şi poate lua mãsurile necesare pentru redresarea oricãrei situaţii la bord care constituie în mod clar un pericol pentru siguranta sau sãnãtate;"
reamintind Convenţia privind discriminarea în domeniul forţei de munca şi exercitãrii rofesiei, 1958, care la art. 1 paragraful 1 dispune:
"În sensul prezentei convenţii, prin termenul discriminare se înţelege:
a) orice diferentiere, excludere sau preferinta intemeiata pe rasa, culoare, sex, religie, convingeri politice, ascendenta nationala sau origine socialã, care are ca efect sa suprime ori sa stirbeasca egalitatea de posibilitãţi sau de tratament în materie de ocupare a forţei de munca şi de exercitare a profesiei;
b) orice alta diferentiere, excludere sau preferinta având ca efect suprimarea sau stirbirea egalitãţii de posibilitãţi ori de tratament în materie de ocupare a forţei de munca şi de exercitare a profesiei, care ar putea fi specificatã de cãtre statul membru interesat dupã consultarea organizaţiilor reprezentative ale celor care angajeazã şi a organizaţiilor lucrãtorilor, dacã acestea exista, precum şi a altor organisme competente;"
reamintind intrarea în vigoare, la 16 noiembrie 1994, a Convenţiei Naţiunilor Unite privind dreptul marii, 1982,
reamintind Convenţia internationala privind standardele de pregãtire a navigatorilor, brevetare/atestare şi efectuarea serviciului de cart, 1978, amendata în 1995, a Organizaţiei Maritime Internaţionale,
dupã ce a decis sa adopte diferite propuneri privind revizuirea parţialã a convenţiei principale, chestiune care constituie cel de-al 4-lea punct de pe ordinea de zi a sesiunii,
dupã ce a decis ca aceste propuneri vor lua forma unui protocol referitor la convenţia principala,
adopta, în aceasta a 22-a zi a lunii octombrie 1996, protocolul de mai jos, care va fi denumit Protocolul din 1996 referitor la Convenţia nr. 147/1976 privind standardele minime la bordul navelor comerciale.
ART. 1
1. Orice membru care ratifica prezentul protocol va extinde lista cuprinzând convenţiile care figureazã în anexa la convenţia principala pentru a include în lista convenţiile din partea A a anexei suplimentare, precum şi, dacã este cazul, convenţiile enumerate în partea B a acestei anexe, pe care o accepta în conformitate cu art. 3 de mai jos.
2. În ceea ce priveşte convenţiile din partea A a anexei suplimentare, care nu sunt încã în vigoare, aceasta extensie nu va avea efect decât atunci când convenţiile susmenţionate vor intra în vigoare.
ART. 2
Un membru poate ratifica prezentul protocol o data cu convenţia principala sau în orice moment dupã ratificarea acesteia, comunicând directorului general al Biroului Internaţional al Muncii ratificarea formala a protocolului, în scopul înregistrãrii.
ART. 3
1. Orice membru care ratifica prezentul protocol trebuie, dacã este cazul, sa precizeze, într-o declaraţie care însoţeşte instrumentul de ratificare, pe care dintre convenţiile enumerate în partea B a anexei suplimentare o accepta.
2. Un membru care nu a acceptat toate convenţiile enumerate în partea B a anexei suplimentare poate, printr-o declaraţie ulterioara, comunicatã directorului general al Biroului Internaţional al Muncii, sa specifice convenţia sau convenţiile pe care le accepta.
ART. 4
1. În scopul aplicãrii prevederilor art. 1 paragraful 1 şi ale art. 3 din prezentul protocol autoritatea competenta va consulta în prealabil organizaţiile reprezentative ale armatorilor şi ale navigatorilor.
2. Autoritatea competenta va trebui sa punã la dispoziţie organizaţiilor reprezentative ale armatorilor şi ale navigatorilor, imediat ce acest lucru este realizabil, toate informaţiile referitoare la ratificarile, declaraţiile şi denuntarile notificate de cãtre directorul general al Biroului Internaţional al Muncii, în conformitate cu dispoziţiile art. 8 paragraful 1 de mai jos.
ART. 5
În scopul aplicãrii prezentului protocol, Convenţia privind repatrierea marinarilor (revizuitã), 1987, trebuie sa fie consideratã, în cazul unui stat membru care a acceptat-o, ca substituindu-se Convenţiei privind repatrierea marinarilor, 1926.
ART. 6
1. Prezentul protocol nu va lega decât pe membrii Organizaţiei Internaţionale a Muncii, a cãror ratificare va fi fost înregistratã de cãtre directorul general al Biroului Internaţional al Muncii.
2. Prezentul protocol va intra în vigoare la 12 luni dupã ce ratificarile a 5 membri, dintre care 3 sa aibã flote comerciale atingand fiecare un tonaj brut egal sau superior unui milion, vor fi fost înregistrate.
3. În continuare acest protocol va intra în vigoare, pentru fiecare membru, la 12 luni de la data la care ratificarea sa va fi fost înregistratã.
ART. 7
Orice membru care a ratificat prezentul protocol poate sa îl denunţe în orice moment în care convenţia principala este ea însãşi deschisã denunţãrii, conform art. 7 din aceasta, printr-un act comunicat directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrat de cãtre acesta. Denunţarea acestui protocol nu va avea efect decât la un an dupã ce va fi fost înregistratã.
ART. 8
1. Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor membrilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii înregistrarea tuturor ratificãrilor, declaraţiilor, precum şi a tuturor actelor de denunţare care îi vor fi comunicate de cãtre membrii organizaţiei.
2. Atunci când condiţiile enunţate la art. 6 paragraful 2 de mai sus vor fi fost îndeplinite, directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va atrage atenţia membrilor organizaţiei asupra datei la care prezentul protocol va intra în vigoare.
ART. 9
Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va comunica secretarului general al Naţiunilor Unite, în scopul înregistrãrii, conform art. 102 din Carta Naţiunilor Unite, informaţii complete privind toate ratificarile şi toate actele de denunţare pe care le va fi înregistrat în conformitate cu articolele precedente.
ART. 10
De fiecare data când va considera necesar, Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va prezenta Conferintei generale un raport privind aplicarea prezentului protocol şi va examina dacã este cazul sa se înscrie pe ordinea de zi a conferintei problema revizuirii sale totale sau parţiale.
ART. 11
În scopul revizuirii prezentului protocol şi al închiderii sale pentru ratificare, dispoziţiile art. 11 din convenţia principala se vor aplica mutatis mutandis.
ART. 12
Versiunile în limbile franceza şi engleza ale textului prezentului protocol sunt egal autentice.
ANEXA SUPLIMENTARĂ
------------------
Partea A
- Convenţia nr. 133/1970 privind cazarea echipajelor (dispoziţii complementare)
- Convenţia nr. 180/1996 privind durata muncii navigatorilor şi efectivele navelor.
Partea B
- Convenţia nr. 108/1958 privind actele de identitate pentru personalul navigant
- Convenţia nr. 135/1971 privind reprezentanţii lucrãtorilor
- Convenţia nr. 164/1987 privind protecţia sãnãtãţii şi îngrijirea medicalã (navigatori)
- Convenţia nr. 166/1987 privind repatrierea marinarilor (revizuitã).
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
