Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
ORDONANTA nr. 42 din 28 august 1997 privind navigatia civila
În temeiul art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţia României, al <>art. 1 lit. h) din Legea nr. 134/1997 pentru abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi al <>art. 8 şi 9 din Ordonanta Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile,
Guvernul României emite urmãtoarea ordonanta:
CAP. 1 Dispoziţii generale ART. 1 Ministerul Transporturilor este autoritate de stat în domeniul navigaţiei civile din România. ART. 2 Activitatea de navigaţie civilã consta în: a) transporturi publice de cãlãtori şi mãrfuri pe apa, precum şi prestaţii auxiliare în apele naţionale efectuate de cãtre persoane fizice sau persoane juridice; b) transporturi pe apa, în interes propriu, efectuate de persoane fizice, persoane juridice sau instituţii de stat, care utilizeazã transportul pe apa numai ca activitate accesorie obiectului lor de activitate, direct legatã de realizarea obiectului propriu de activitate sau de cãtre persoane fizice pentru satisfacerea cerinţelor proprii de transport pe apa, pentru sport sau agrement; c) activitãţi de încãrcare/descãrcare, reparaţii, agenturare, aprovizionare, asigurare cu echipaje şi navlosire a navelor şi alte asemenea. Activitãţile prevãzute în prezentul articol se efectueazã de persoane fizice sau persoane juridice autorizate de Ministerul Transporturilor. ART. 3 Supravegherea şi controlul navigaţiei în apele naţionale, a navigaţiei navelor sub pavilion roman, precum şi a navelor arborand pavilion strãin dar aparţinând unor persoane fizice sau juridice romane în marea libera, se exercita de cãtre Ministerul Transporturilor. Supravegherea şi controlul navigaţiei pentru sport, agrement sau de interes local pe lacuri şi alte ape interioare, cu excepţia lacurilor maritime şi a Dunãrii, se exercita de cãtre autoritãţile publice locale, cu avizul Ministerului Transporturilor. ART. 4 Urmãrirea asigurãrii condiţiilor tehnice de navigabilitate pentru navele romane sau strãine, aflate în proiectare, construcţie, reparatie sau în navigaţie în apele naţionale se exercita de cãtre Ministerul Transporturilor. ART. 5 Apele naţionale navigabile ale României sunt formate din marea teritorialã şi apele interioare navigabile. Regimul şi întinderea marii teritoriale se stabilesc prin lege. În sensul prezentei ordonanţe, constituie ape interioare navigabile ale României: a) fluviile, râurile, canalele şi lacurile situate în interiorul teritoriului României, pe portiunile navigabile; b) apele navigabile de frontiera, de la malul romanesc pana la linia de frontiera; c) apele maritime considerate, potrivit legii, ape interioare. Ministerul Transporturilor, cu avizul Ministerului Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului, al Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, al Ministerului Industriei şi Comerţului şi al Departamentului pentru Administraţie Publica Localã, stabileşte nominal şi pe porţiuni apele navigabile ale României. Pentru apele de frontiera se va tine seama şi de acordurile bilaterale privind regimul frontierei de stat. ART. 6 Constituie zona maritima, fluviala sau a altor cai navigabile fasia de teren situata în lungul ţãrmului marii teritoriale sau al apelor interioare navigabile, pe o latime de 30 de metri. În cazuri justificative, Ministerul Transporturilor poate mari lãţimea zonei maritime, fluviale sau a altor cai navigabile, cu avizul celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat interesate. În porturi, zona maritima, fluviala sau a altor cai de navigaţie coincide cu incinta portuara. ART. 7 Regulile de navigaţie în marea teritorialã, în apele interioare şi în porturile româneşti se stabilesc de Ministerul Transporturilor în conformitate cu reglementãrile naţionale şi cu acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte. CAP. 2 Despre mijloace de transport pe apa Secţiunea I Despre nave în general ART. 8 Nava este mijlocul de navigaţie utilizat pentru realizarea activitãţii de transport şi a altor servicii pe apa. Sunt nave în înţelesul prezentei ordonanţe navale maritime, fluviale şi alte nave de navigaţie interioarã, inclusiv ambarcatiunile mici, precum şi echipamente plutitoare cum ar fi dragi, elevatoare, macarale plutitoare şi alte asemenea, cu sau fãrã propulsie. ART. 9 Construcţiile plutitoare care în mod normal nu sunt destinate deplasarii sau efectuãrii lucrãrilor speciale pe cãile navigabile, cum ar fi docuri, debarcadere, pontoane, hangare pentru nave şi altele asemenea, sunt considerate instalaţii plutitoare. ART. 10 Fac parte din nava instalaţiile, maşinile şi motoarele care asigura propulsia navei sau produc o alta acţiune mecanicã, cu mecanismele şi mijloacele necesare transmiterii acestei acţiuni, toate obiectele necesare navigaţiei, diferitelor manevre, siguranţei navei, salvãrii vieţii umane, prevenirii poluarii, comunicaţiilor, igienei şi exploatãrii potrivit destinaţiei navei, chiar când acestea ar fi scoase de pe nava pentru un timp limitat, precum şi proviziile. ART. 11 Orice nava trebuie sa aibã actele de bord cerute de reglementãrile naţionale, precum şi pe cele prevãzute în convenţiile internaţionale la care România sau ţara de pavilion este parte. Se recunosc ca valabile actele de bord şi brevetele echipajelor, eliberate de organele competente ale tarii de pavilion navelor sub pavilion strãin şi echipajelor acestora. ART. 12 Dreptul de vizita, inspecţie, intervenţie şi de a efectua cercetãri la bordul unei nave strãine ce se afla în porturi sau în apele naţionale româneşti se exercita potrivit legii romane, precum şi în conformitate cu convenţiile internaţionale la care România este parte. Secţiunea a II-a Transmiterea şi constituirea de drepturi reale asupra navelor ART. 13 Navele aparţinând persoanelor juridice sau fizice romane pot fi transmise în proprietate sau în folosinta altor persoane juridice sau fizice romane sau strãine, în condiţiile legii. Constituirea de drepturi reale asupra navelor aparţinând persoanelor juridice sau fizice romane în favoarea altor persoane juridice sau fizice romane sau strãine este permisã în condiţiile legii. Secţiunea a III-a Înscrierea navelor şi transcrierea constituirii, transmiterii şi stingerii drepturilor reale asupra navelor ART. 14 Dobândirea şi transmiterea dreptului de proprietate asupra navelor, precum şi constituirea, transmiterea sau stingerea altor drepturi reale asupra acestora, se transcriu în registrele matricole sau de evidenta, prevãzute la art. 18, ţinute de capitaniile de port, fãcându-se totodatã menţiune şi pe actul de naţionalitate sau în carnetul de ambarcatiune. ART. 15 Contractul de construcţie de nave va fi transcris în registrele de nave în construcţie ale cãpitãniei portului în raza cãruia se afla şantierul naval. În aceste registre se vor transcrie şi eventualele transmiteri de proprietate, precum şi constituirile sau stingerile de drepturi reale asupra navelor, intervenite pana la obţinerea actelor de naţionalitate. Navele nou construite ori dobândite de la persoane juridice sau fizice strãine pot naviga sub pavilion roman în perioada de la lansarea la apa sau respectiv de la intrarea în vigoare a actului de dobândire, pana la eliberarea actului de naţionalitate, în urma înscrierii în registrul de evidenta centralizata al Ministerului Transporturilor, cu permis provizoriu de arborare a pavilionului roman eliberat de cãpitãnia portului de plecare - dacã nava se afla într-un port romanesc - sau de misiunea diplomaticã a României, în cazul când locul de plecare al navei este în strãinãtate. Lansarea la apa a navelor nou construite se poate face numai cu aprobarea cãpitãniei de port în raza cãreia se executa operaţiunea, dupã prezentarea de cãtre constructor a autorizaţiei emise în acest scop de cãtre societatea de clasificare care a efectuat supravegherea construcţiei. ART. 16 Pentru cunoaşterea constituirii sau a transmiterii de drepturi reale asupra navelor şi pentru stabilirea actelor de bord pe care trebuie sa le posede, evidenta navelor se tine avându-se în vedere împãrţirea lor în urmãtoarele categorii: a) categoria I cuprinde navele cu propulsie proprie cu o putere mai mare de 45 CP, velierele construite pentru cãlãtorii de lungã durata şi navele cu sau fãrã propulsie cu o capacitate de încãrcare de peste 10 tone metrice, inclusiv echipamentele plutitoare fãrã propulsie cu deplasament de peste 15 tone; b) categoria a II-a cuprinde toate celelalte nave. ART. 17 Fiecare nava autopropulsata din categoria I trebuie sa aibã un nume care sa o distinga de celelalte nave. Navele fãrã propulsie din categoria I, precum şi navele din categoria a II-a, trebuie sa poarte un numãr de identificare. Numele sau, dupã caz, numãrul atribuit va fi înscris în evidente, precum şi pe corpul navei. La atribuirea numelui sau a numãrului de identificare a navei se vor avea în vedere şi prevederile acordurilor cu privire la regimul frontierei de stat, încheiate în România cu statele vecine. Numele sau numãrul şi modul de înscriere pe corp şi suprastructura a acestora se stabilesc de Ministerul Transporturilor. ART. 18 Înscrierea navelor în evidente se face dupã cum urmeazã: a) Navele de naţionalitate romana care fac parte din categoria I se înscriu în registre matricole. La cererea de înscriere în registrul matricol se vor anexa actele de dobândire a navei, inclusiv actul de radiere a inscrierilor anterioare, dacã este cazul, actele de verificare şi atestare a stãrii tehnice a construcţiei navei, autorizaţiile de lansare la apa şi de navigaţie, precum şi actele de tonaj şi fotografiile navei. Dupã înscrierea navei în registrul de evidenta centralizata ţinut de Ministerul Transporturilor se elibereazã actul de naţionalitate. În cazul contractelor de închiriere a navelor pentru perioade mai mari de un an între armatori şi operatori romani, la solicitarea operatorilor şi cu acordul armatorului, dupã înscrierea de menţiuni în registrele de nave ale capitaniilor de port şi în registrul centralizat al Ministerului Transporturilor, se poate elibera un act de naţionalitate pe numele operatorului, cu condiţia predãrii prealabile de cãtre armator a actului de naţionalitate iniţial, care se va pãstra la Ministerul Transporturilor pe perioada derulãrii contractului sau pana la o noua solicitare a armatorului. Actul de naţionalitate iniţial se înapoiazã armatorului dupã înscrierea mentiunilor în registrul capitaniilor de port şi în registrul centralizat al Ministerului Transporturilor şi dupã predarea actului de naţionalitate emis pe numele operatorului. Actul de naţionalitate emis pe numele operatorului nu îi conferã acestuia vreun drept de proprietate asupra navei, iar constituirea unor drepturi reale asupra acesteia se poate face numai cu acordul expres al armatorului. Se înscriu în registrul de nave şi navele care au purtat pavilion strãin şi sunt închiriate de persoane juridice sau fizice romane, numai dupã scoaterea din evidenta sau suspendarea dreptului de arborare a pavilionului de cãtre autoritatea competenta a statului respectiv. b) Navele de naţionalitate romana care fac parte din categoria a II-a se înscriu în registre de evidenta. La cererea de înscriere în registrul de evidenta se vor anexa actele de dobândire, inclusiv actul de radiere a inscrierilor anterioare, dacã este cazul, actul de constatare a stãrii tehnice a navei, cu caracteristicile ei, iar la cele cu motor şi fotografiile navei. ART. 19 Scoaterea din evidenta a navelor se face prin menţionarea în registru a cauzelor care au determinat-o, cum ar fi pierderea naţionalitãţii romane, dezmembrarea, pierderea navei în urma unui naufragiu, incendiu, eşuare sau alte împrejurãri. În caz de pierdere a naţionalitãţii romane, transcrierea transmiterii de proprietate nu se poate face decât dupã predarea la cãpitãnia portului a certificatului de naţionalitate romana şi a celorlalte acte de bord. ART. 20 Regimul de înscriere a navelor şi de transcriere a transmiterii, constituirii sau stingerii drepturilor reale asupra navelor se aplica şi echipamentelor plutitoare, acestea fiind considerate de categoria I, în cazul când depãşeşte 15 tone deplasament, şi de categoria a II-a când au deplasamentul pana la 15 tone inclusiv. ART. 21 Constituirile ori transmiterile de drepturi reale asupra navelor şi echipamentelor plutitoare, precum şi stingerea acestor drepturi, care nu sunt transcrise în evidentele de înmatriculare potrivit art. 14, 15 şi 20, nu sunt opozabile fata de terţi. ART. 22 Organele care ţin registrele matricole şi pe cele de evidenta elibereazã certificate privind menţiunile cuprinse în aceste registre, la cererea celor interesaţi. Secţiunea a IV-a Naţionalitatea navei şi dreptul de a purta pavilion roman ART. 23 Navele au naţionalitatea statului al cãrui pavilion sunt autorizate sa-l poarte. ART. 24 Guvernul României, prin Ministerul Transporturilor, acorda dreptul de arborare a pavilionului roman sau poate dispune suspendarea sau retragerea acestui drept. Dreptul de arborare a pavilionului roman se acorda: a) navelor proprietate a persoanelor juridice sau fizice romane; b) navelor proprietate a persoanelor juridice sau fizice strãine, care au sediul unei filiale sau domiciliul în România; c) navelor proprietate a persoanelor juridice sau fizice strãine închiriate de persoane fizice sau juridice romane. ART. 25 Navele care arboreaza pavilionul roman sunt de naţionalitate romana şi nu pot naviga sub pavilionul altui stat. Navele autorizate sa navigheze sub pavilionul statului roman vor avea la bord actele care sa ateste dreptul de arborare a pavilionului roman şi actele cerute de legislaţia romana şi de convenţiile internaţionale la care România este parte. ART. 26 La cererea armatorului, se suspenda dreptul de arborare a pavilionului roman navelor închiriate persoanelor juridice sau fizice strãine. În aceasta situaţie, armatorul navei va prezenta cãpitãniei portului de înregistrare actul de naţionalitate în vederea arhivarii. Dreptul de arborare a pavilionului roman se retrage în cazul în care nu mai sunt îndeplinite condiţiile de la art. 24. Navele nou construite în santierele din România, care au ca beneficiari persoane juridice sau fizice strãine, vor naviga în perioada probelor de mare, pe baza unui permis provizoriu de arborare a pavilionului roman, emis de cãpitãnia portului în raza cãruia a fost executatã construcţia, la cererea constructorului. Dupã perfectarea actelor de predare-primire şi prezentarea acestora la cãpitãnia portului, navele vor naviga în baza actului de naţionalitate emis de autoritatea competenta a statului de înregistrare sau a unui permis provizoriu emis de misiunea diplomaticã a statului respectiv.
CAP. 3 Despre personalul de navigaţie Secţiunea I Dispoziţii generale privind personalul de navigaţie ART. 27 Personalul care participa la realizarea activitãţilor de navigaţie civilã este alcãtuit din personal navigant (marinari) şi personalul de uscat. Este marinar de navigaţie civilã orice persoana care îndeplineşte condiţiile de calificare profesionalã cerute pentru prestarea unui serviciu la bord, poseda carnet de marinar şi este înscris ca personal navigant în registrele matricole ale unei capitanii de port. ART. 28 Personalul navigant imbarcat este alcãtuit din totalitatea marinarilor care îndeplinesc o funcţie la bordul unei nave şi sunt înscrişi în rolul de echipaj al acesteia. Pentru exercitarea fiecãruia din serviciile la bord este necesarã îndeplinirea unor condiţii de varsta, studii, stagiu şi brevet sau certificat de capacitate, precum şi a unor condiţii psihofiziologice, corespunzãtoare funcţiei, stabilite de Ministerul Transporturilor. Sunt asimilaţi personalului navigant inspectorii de navigaţie civilã şi ofiţerii din cadrul capitaniilor de port. Personalul de uscat este format din specialişti care ocupa funcţii echivalente şi concura la siguranta navigaţiei în instituţiile sau societãţile în care îşi desfãşoarã activitatea. Funcţiile echivalente la uscat se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei ordonanţe. Pentru persoanele fizice care exercita activitãţi de navigaţie pe ambarcatiuni de agrement sau pentru transport în interes propriu, Ministerul Transporturilor va stabili portiunile din apele naţionale navigabile pentru folosirea cãrora este necesarã îndeplinirea vreuneia din condiţiile prevãzute pentru personalul navigant de pe navele comerciale, tehnice şi cele pentru serviciile necomerciale şi posedarea unui permis de conducere de ambarcatiune. ART. 29 Personalul de specialitate al santierelor care participa la efectuarea probelor navelor nou construite sau ieşite din reparaţii va fi ambarcat, pe perioada probelor, fãrã a poseda carnet de marinar. Ministerul Transporturilor va stabili personalul navigant care trebuie sa fie ambarcat pe aceste nave, pe perioada probelor, în afarã personalului de specialitate al şantierului constructor. ART. 30 Ambarcarea la bordul navelor şi a altor persoane decât a celor care formeazã echipajul navei se poate face în limita stricta a mijloacelor de salvare existente la bord, cu acordul şi pe rãspunderea proprietarului navei şi cu aprobarea cãpitãniei din portul de ambarcare. Secţiunea a II-a Despre echipajul navei ART. 31 Personalul navigant ambarcat, inclusiv comandantul navei, formeazã echipajul nave şi se împarte pe locuri de munca, astfel: a) de punte; b) de maşini; c) de telecomunicaţii; d) medico-sanitar; e) administrativ şi auxiliar. ART. 32 Din punct de vedere al ierarhiei, echipajul se împarte astfel: - comandant; - navigatori cu brevete (ofiţeri); - navigatori cu certificate de capacitate; - alţi membri de echipaj. Structura ierarhiei şi atribuţiile funcţiilor la bordul navelor se stabilesc de Ministerul Transporturilor prin regulamentul serviciului la bordul navelor. Regulamentul serviciului la bord se completeazã cu circulare şi instrucţiuni emise de armatori şi operatori, în mãsura în care acestea nu contravin regulamentului serviciului la bord. Pentru desfãşurarea în condiţii de securitate a activitãţii la bord şi pentru siguranta navigaţiei, toate navele vor avea la bord personalul menţionat în certificatul pentru echipajul minim de siguranta. ART. 33 Funcţiile ce pot fi îndeplinite pe baza brevetelor sau certificatelor de capacitate sunt numai cele prevãzute în aceste acte. ART. 34 Brevetele şi certificatele de capacitate se obţin dupã trecerea unui examen susţinut în fata unei comisii stabilite de Ministerul Transporturilor. Ambarcarea marinarilor care au întrerupt serviciul la bord pentru o perioada mai mare de 5 ani se va putea face numai dupã reconfirmarea brevetului sau a certificatului de capacitate, acordatã de cãtre unitatea emitenta. Procedura de reconfirmare a brevetelor şi certificatelor de capacitate se stabileşte de Ministerul Transporturilor. ART. 35 În vederea înscrierii la examen pentru obţinerea unui brevet sau certificat de capacitate, personalul navigant este obligat sa participe la cursuri de pregãtire şi perfecţionare, în conformitate cu reglementãrile naţionale şi convenţiile internaţionale la care România este parte. Ministerul Transporturilor va emite reglementãri cu privire la durata şi conţinutul cursurilor de pregãtire, la modul de obţinere a brevetelor şi certificatelor de capacitate, precum şi cu privire la anularea sau suspendarea certificatelor de capacitate şi a brevetelor dobândite prin examen. ART. 36 Echipajul navelor sub pavilion roman va fi format, de regula, din marinari romani. În cazul unor situaţii deosebite, când armatorul sau operatorul nu poate asigura completarea echipajului cu marinari romani, va putea ambarca marinari strãini care îndeplinesc condiţiile de capacitate profesionalã cerute de legea romana. La navele care arboreaza pavilion roman, funcţia de comandant poate fi îndeplinitã numai de un cetãţean roman, posesor al brevetului sau certificatului de capacitate corespunzãtor funcţiei. În situaţii excepţionale şi numai cu aprobarea Ministerului Transporturilor, la bordul navelor arborand pavilion roman comandantul poate fi de alta naţionalitate decât cea romana. Marinarii strãini angajaţi pe navele sub pavilion roman sunt obligaţi sa respecte legislaţia romana şi au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi marinarii cetãţeni romani. ART. 37 Marinarii cetãţeni romani, posesori ai unui certificat de capacitate sau brevet eliberat de autoritãţile romane, se pot angaja pe nave sub pavilion strãin numai prin agenţii de echipaje autorizate de Ministerul Transporturilor şi cu notificarea celei mai apropiate capitanii de port cu privire la data începerii contractului, numele armatorului sau al operatorului, numele navei şi portul de ambarcare. Nerespectarea procedurilor din prezentul articol duce la imposibilitatea verificãrii strategiilor de ambarcare - condiţie esenţialã pentru înscrierea la examenele de brevet sau certificat de capacitate. Secţiunea a III-a Drepturile şi obligaţiile personalului navigant ART. 38 Încheierea, modificarea şi desfacerea contractului de munca al personalului navigant se efectueazã potrivit legislaţiei muncii. Dacã desfacerea contractului de munca a intervenit în afarã porturilor româneşti, operatorul sau armatorul navei au obligaţia repatrierii pe proprie cheltuiala a personalului navigant al cãrui contract de munca a fost desfãcut. ART. 39 Personalul, navigant are dreptul la cazare gratuita pe nava, la hrana şi diurna în valuta pe timpul cat se afla ambarcat, în condiţiile stabilite prin contractul colectiv de munca şi prin contractul individual de ambarcare. ART. 40 Pentru echipamentul propriu pierdut sau distrus în timpul ambarcarii, din cauza serviciului sau a unui eveniment de navigaţie şi fãrã culpa sa, personalul navigant are dreptul la o despãgubire stabilitã (sacul marinarului) prin contractul colectiv de munca şi/sau prin contractul individual de ambarcare. ART. 41 Comandantul navei exercita comanda pe nava, în care scop este investit cu autoritate asupra persoanelor ambarcate şi îndeplineşte atribuţiile ce-i revin, potrivit dispoziţiilor legale şi convenţiilor internaţionale la care statul roman este parte. ART. 42 În cazul în care comandantul, indiferent din ce motiv, se afla în imposibilitatea de a exercita comanda navei, aceasta trece, de drept, asupra secundului şi apoi asupra ofiţerilor de punte, în ordine ierarhica, fãcându-se menţiuni despre aceasta în jurnalul de bord de cãtre acela care preia comanda navei. La navele fluviale şi la alte nave de navigaţie interioarã care nu au secund sau ofiţer de navigaţie la bord, comanda navei trece asupra pilotului. Funcţiile care pot avea şi atributia de secund vor fi stabilite prin regulamentul serviciului la bord. ART. 43 Comandantii navelor sunt obligaţi sa aducã la cunostinta cãpitãniei portului în care se afla şi a celui cãruia îi aparţine nava orice evenimente petrecute pe nava în timpul cat nava se afla în port sau în navigaţie, ca: abordaj, avarie, incendiu, inec, acte de indisciplina sau revolta la bord şi alte asemenea. ART. 44 Raportul privind evenimentele produse pe o nava aflatã în stationare sau în navigaţie, cum sunt abordajele, avariile, sinistrele şi naufragiile, interesand nava, incarcatura, pasagerii şi echipajul, se depune de cãtre comandantul navei dupã cum urmeazã: a) pentru orice nava, indiferent de pavilion - la cãpitãnia portului în a carei zona teritorialã s-a produs evenimentul, dacã acesta a avut loc în apele naţionale romane; - la cãpitãnia primului port roman de intrare în ţara, unde nava opreşte, dacã evenimentul s-a produs în marea libera sau în apele fluviale, între primul port strãin şi primul port din apele naţionale romane; b) pentru navele sub pavilion roman aflate în mars - la autoritatea localã competenta, dacã evenimentul s-a produs în apele unui stat strãin unde nava se afla în navigaţie sau în stationare, instiintandu-se şi oficiul consular sau secţia consularã a misiunii diplomatice romane; - la autoritatea localã competenta din primul port de oprire, dacã evenimentul s-a produs în marea libera sau între porturi fluviale strãine, instiintandu-se şi oficiul consular sau secţia consularã a misiunii diplomatice romane. ART. 45 Raportul se depune în cel mult 24 de ore de la sosirea ori adãpostirea navei în port sau de la producerea evenimentului, când acesta a avut loc în timpul stationarii în port. În cazul în care raportul se depune peste acest termen, comandantul rãspunde de disparitia probelor sau de imposibilitatea conservãrii lor, din cauza acestor întârzieri. În cazul unor evenimente petrecute pe o nava sub pavilion strãin sau între doua nave sub pavilion strãin, care nu lezeaza interesele statului roman, depunerea raportului este facultativã. Prin raport, în sensul dispoziţiilor art. 44 şi ale prezentului articol, se înţelege protestul sau reclamaţia ce se face de comandantul navei în toate cazurile de avarii.
CAP. 4 Operaţiuni efectuate cu mijloace de transport pe apa Secţiunea I Dispoziţii generale privind activitatea de transport pe apa ART. 46 Activitatea principala efectuatã cu navele româneşti este transportul de mãrfuri şi cãlãtori pentru beneficiari interni şi externi, în condiţii stabilite prin contracte comerciale. De asemenea, navele româneşti pot fi utilizate şi pentru activitãţi de pescuit, de construcţii hidrotehnice, de cercetãri, de exploatare a resurselor marii, a fundului marii sau a subsolului acesteia, precum şi pentru activitãţi auxiliare ca: remorcaj, operaţiuni de întreţinere a cãilor de comunicaţie pe apa, pilotaj, ramfluarea navelor, salvare, depoluare şi alte servicii. ART. 47 Activitãţile de transport prestate de nave româneşti pentru beneficiari romani şi strãini se pot face numai în condiţii de piata libera. Secţiunea a II-a Operaţiuni care se efectueazã numai cu nave sub pavilion roman ART. 48 În porturile, în marea teritorialã şi în apele interioare ale României, urmãtoarele activitãţi privind navele sub orice pavilion se efectueazã cu mijloace navale şi de uscat aparţinând persoanelor juridice sau fizice romane: a) remorcajul şi manevrele în porturi, rade şi bazine; b) remorcajul de la un port romanesc la alt port romanesc, afarã numai dacã prin convenţii internaţionale la care statul roman este parte, se prevede altfel; c) serviciul de pilotaj; d) transportul de mãrfuri, posta şi pasageri efectuat prin imbarcare de pe teritoriul statului roman cu destinaţia cãtre alt punct al aceluiaşi teritoriu (cabotaj); e) asistenta şi salvarea în apele naţionale a navelor, aeronavelor, hidroavioanelor şi a încãrcãturii acestora; f) scoaterea navelor, epavelor şi a incarcaturilor acestora; g) pescuitul; h) serviciile de interes local pentru desfãşurarea activitãţii organelor administraţiei de stat în porturi, în apele naţionale şi alte asemenea; i) construcţii hidrotehnice; j) explorarea şi exploatarea marii sau a fundului marii, conform dispoziţiilor legale . ART. 49 Remorcherele, slepurile şi tancurile fluviale sau de bunkerare autopropulsate sub pavilion strãin pot face manevre la ieşirea şi la plecarea din port sau rada cu navele pe care le-au remorcat. Aceste nave aflate în cursa în porturile româneşti pot efectua remorcarea şi manevra şi a altor nave ale societãţilor cãrora le aparţin, chiar dacã aceste nave nu pleacã remorcate de acestea. Ministerul Transporturilor poate autoriza ca operaţiunile prevãzute la art. 48 lit. b), d), e), f) şi i) sa se efectueze şi de nave sub pavilion strãin. Secţiunea a III-a Obligaţia de asistenta şi salvare ART. 50 Comandantul unei nave sub pavilion roman, care primeşte un mesaj indicând ca o nava se afla în pericol, este obligat ca, în mãsura în care nu-şi pune în primejdie nava, echipajul sau pasagerii, sa se deplaseze cu toatã viteza cãtre acea nava, pentru asistenta şi salvarea persoanelor aflate în pericol la bordul acelei nave. Aceeaşi obligaţie o are comandantul şi în cazul persoanelor aflate în pericol pe ambarcatiuni sau plute de salvare. În caz de imposibilitate sau dacã, în circumstanţele speciale în care s-ar afla, comandantul socoteşte ca nu este raţional şi nici necesar sa acorde ajutorul sau, el este obligat sa înscrie în jurnalul de bord motivul pentru care nu poate sa facã aceasta. ART. 51 Comandantul de nava este obligat a acorda, dupã abordaj, asistenta celeilalte nave, echipajului şi pasagerilor acesteia şi, în mãsura posibilului, a indica celeilalte nave numele propriei sale nave, portul sau de înmatriculare şi portul cel mai apropiat la care va ajunge. ART. 52 Comandantul unei nave care se afla în cãlãtorie sau este gata de plecare nu mai are obligaţia de a da asistenta şi salvare, în cazul în care comandantul navei aflate în pericol refuza expres ajutorul, precum şi atunci când s-a primit informaţia ca ajutorul nu mai este necesar. Motivele de neacordare a ajutorului prevãzut în prezentul articol se vor consemna în jurnalul de bord. ART. 53 Asistenta şi salvarea navei şi a bunurilor aflate pe aceasta se fac potrivit înţelegerii cu comandantul navei, cu armatorul sau cu operatorul acesteia. Înţelegerea poate fi scrisã sau transmisã prin orice mijloc de comunicaţie şi consemnatã în jurnalul de bord. Când nava reprezintã un pericol de navigaţie şi comandantul/armatorul sau operatorul navei întârzie nejustificat încheierea unei înţelegeri pentru asistenta sau salvare, cãpitãnia portului în jurisdicţia cãreia se afla nava va ordonã salvarea acesteia, pe cheltuiala intereselor navei şi ale mãrfii aflate la bordul acesteia, dispoziţiile cãpitãniei devenind obligatorii. ART. 54 În toate cazurile de sinistru, calamitate, de pericol sau de interes general, ivite la uscat, în apele portuare şi în rada, cãpitãnia portului coordoneazã toate acţiunile şi asigura disciplina în realizarea acestora. Cãpitãnia va putea cere concursul navelor şi echipajelor aflate în port sau în apropiere, precum şi oricãror persoane care exercita o profesie în port sau lucreazã în mod obişnuit pe chei sau în apele naţionale, acestea fiind obligate sa dea sprijinul solicitat şi sa respecte ordinele date de capitanie. Actul de confirmare a executãrii operaţiunilor de salvare în conformitate cu art. 53 alin. 3 şi cu prezentul articol, întocmit de cãpitãnia portului, având anexat calculul cheltuielilor fãcute de persoanele juridice şi fizice creditoare şi verificat şi aprobat de Ministerul Transporturilor, constituie titlu executoriu pentru cheltuielile efectuate cu salvarea navei. ART. 55 Despre sinistrul navelor strãine va fi informat imediat şi oficiul consular al statului al cãrui pavilion îl poarta nava. În cazul sinistrului unei nave sub pavilionul unui stat strãin cu care statul roman a încheiat convenţii internaţionale se vor aplica dispoziţiile din aceste convenţii privind termenele, condiţiile de informare şi relaţiile cu oficiul consular al statului strãin. ART. 56 Acordarea de asistenta şi salvare a navelor şi condiţiile de executare a acestora, prevãzute în prezenta secţiune, se aplica în mod corespunzãtor şi în cazul când pe mare sau în apele naţionale se afla în pericol aeronave ori persoane aflate sau cãzute de la bordul acestora. ART. 57 Sistemul de salvare pe mare şi pe apele interioare navigabile se organizeazã de Ministerul Transporturilor împreunã cu Ministerul Apãrãrii Naţionale şi Ministerul de Interne. Organizarea posturilor de salvare şi de prim ajutor pe plaja şi în stranduri se face potrivit normelor tehnice stabilite de Ministerul Transporturilor de cãtre persoanele juridice sau fizice cãrora le aparţin. Secţiunea a IV-a Despre retributia pentru asistenta şi salvare ART. 58 Asistenta acordatã navelor sau aeronavelor aflate în pericol pe mare şi salvarea lor dau dreptul celui care a acordat asistenta şi salvatorului la o retributie ce se va stabili ţinând seama de: - pericolul în care s-a aflat nava asistatã ori salvata; - promptitudinea intervenţiei şi timpul întrebuinţat pentru aceasta; - pericolul la care s-au expus salvatorii şi mijloacele întrebuinţate; - condiţiile hidrometeorologice pe timpul intervenţiei; - valoarea bunurilor angajate în acţiune; - eforturile depuse; - priceperea doveditã pe timpul intervenţiei; - cheltuielile efectuate pentru intervenţie; - rezultatul util obţinut şi valoarea bunurilor salvate. Prin valoarea bunurilor salvate se înţelege suma la care acestea au fost evaluate, ţinându-se seama de posibilitãţile de valorificare, iar dacã au fost vândute, suma rezultatã din vânzare, cu scãderea, în ambele cazuri, a impozitelor şi taxelor, precum şi a cheltuielilor. ART. 59 Cuantumul retributiei, precum şi repartizarea acesteia între salvatori se stabilesc pe baza acordului intervenit între cei interesaţi, iar în lipsa acordului, dupã caz, de instanţele judecãtoreşti, arbitrajele de pe lângã camerele de comerţ şi industrie, în conformitate cu competentele acestora, cu excepţia cazului când prin contractul de salvare încheiat pentru o nava strãinã s-a prevãzut competenta unui alt organ jurisdicţional. ART. 60 Organele jurisdicţionale vor putea reduce sau anula retributia stabilitã convenţional sau, dupã caz, vor putea respinge ori admite numai în parte cererea pentru stabilirea retributiei, dacã salvatorii, prin culpa lor, au fãcut necesarã asistarea ori salvarea sau dacã ei au sãvârşit infracţiunea de furt, tainuire sau vreo alta infracţiune cu privire la bunurile pentru care s-a acordat asistenta ori salvarea. De asemenea, organele de jurisdicţie pot majorã retributia conventionala cuvenitã salvatorilor în cazurile în care meritele acestora au fost mai mari decât cele estimate în contract, atunci când condiţiile de salvare au fost mai grele şi unele cheltuieli mai mari decât cele prevãzute sau când partea salvata a ascuns situaţia realã în care se afla. ART. 61 Dacã asistenta de salvare a fost prestatã de mai multe nave, retributia se va repartiza între ele potrivit aportului fiecãreia. ART. 62 Asistenta şi salvarea navelor remorcate sau a încãrcãturii lor de cãtre nava care le remorcheaza dau drept salvatorilor la retributie numai în cazurile când evenimentul nu s-a produs din culpa echipajului remorcherului sau dacã acesta a prestat servicii excepţionale, care nu pot fi considerate ca efectuate în îndeplinirea contractului de remorcare. ART. 63 Dreptul la acţiune pentru plata de daune, cheltuieli sau retribuţii datorate pentru asistenta sau salvarea navei ori a încãrcãturii se prescrie în termen de 3 ani de la terminarea operaţiunilor. ART. 64 Comandantul şi ceilalţi membri ai echipajului navelor care au participat la operaţiuni de asistenta şi salvare, precum şi angajaţii unitãţilor de pe uscat, care au contribuit efectiv la organizarea şi lucrãrile pentru aceste operaţiuni de salvare, sunt îndreptãţiţi a primi o recompensa din retributia de salvare, care se va stabili, de la caz la caz, de Ministerul Transporturilor. Personalul din cadrul Ministerului Transporturilor şi personalul operativ din capitaniile de port, care coordoneazã sau participa direct la operaţiuni de salvare, au dreptul la o prima de salvare în cuantum de 5% din valoarea neta a retributiei de salvare, pe care beneficiarii primei de salvare sunt obligaţi sa o plãteascã. Recompensa se acorda şi în cazul când operaţiunile de asistenta şi salvare au avut loc între nave aparţinând aceleiaşi persoane juridice sau fizice. Secţiunea a V-a Scoaterea navelor şi a epavelor scufundate în apele naţionale; regimul bunurilor gãsite ART. 65 Navele eşuate, scufundate, pãrãsite sau abandonate în apele naţionale navigabile reprezintã un pericol pentru siguranta navigaţiei. ART. 66 Dacã o nava esueaza sau se scufunda în apele naţionale navigabile, cãpitãnia portului va fixa un termen armatorului sau operatorului, dupã caz, pentru începerea activitãţii de dezesuare sau ramfluare a navei şi curãţirea fundului apei. În funcţie de situaţia concretã, acest termen va fi cuprins între 10 zile şi 2 luni de la data notificãrii. În caz de neîndeplinire a acestei obligaţii, administratorul zonei, la solicitarea cãpitãniei, va executa aceste operaţiuni în contul armatorului. ART. 67 Orice mãrfuri sau alte bunuri scufundate în porturi, rade sau pe cãile navigabile vor fi scoase de armatorii sau operatorii navei sau de proprietarii mãrfurilor, în termenul stabilit de cãpitãnia de port. În funcţie de situaţia concretã acest termen va fi cuprins între 10 zile şi 2 luni de la data notificãrii. În caz de neîndeplinire a acestei obligaţii, administratorul zonei, la solicitarea cãpitãniei, va executa aceste operaţiuni în contul armatorului şi/sau a intereselor mãrfii. Agentul economic care efectueazã scoaterea în condiţiile din prezentul articol este în drept sa vândã, cu avizul cãpitãniei, bunurile ce nu se pot pãstra sau a cãror conservare necesita o cheltuiala prea mare fata de valoarea lor, sumele obţinute urmând a fi conservate. ART. 68 Dupã terminarea operaţiunilor de scoatere a navei şi încãrcãturii, cãpitãnia portului din zona cãreia s-a întâmplat sinistrul va face publicitate pentru înştiinţarea persoanelor interesate, invitandu-le sa dovedeascã drepturile ce le au asupra bunurilor salvate. Înştiinţarea se va face prin publicarea anunţului într-un ziar local, într-unul naţional şi într-unul internaţional şi prin afişare la sediul cãpitãniei portului. Dacã în termen de 3 luni de la data înştiinţãrii cei interesaţi nu se prezintã pentru a-şi lua în primire bunurile salvate, se poate proceda la vânzarea acestora şi consemnarea sumei rezultate dupã scãderea cheltuielilor efectuate cu ocazia operaţiunilor de ramfluare a navei, a remuneraţiei de salvare, a taxelor şi sumelor datorate bugetului şi a altor cheltuieli rezultate din îndeplinirea procedurii prevãzute în prezentul articol. Dacã pana la împlinirea unui an de la data consemnarii sumei rezultate din vânzare cei interesaţi nu şi-au valorificat drepturile sau dacã pretenţiile formulate înlãuntrul aceluiaşi termen în fata organelor de jurisdicţie au fost respinse prin hotãrâre definitiva, suma consemnatã se face venit statului. ART. 69 În cazul când se considera ca esuarea sau scufundarea unei nave în porturi, rade, canale de acces, în locuri de intrare şi ieşire a navelor constituie un pericol iminent pentru navigaţie, cãpitãnia portului va dispune ca armatorul sau operatorul sa procedeze, în maximum 24 de ore de la notificare, la scoaterea navei şi la curãţirea fundului apei, cu respectarea art. 48 şi 49 alin. 2. În caz de neincepere în termenul stabilit a îndeplinirii acestor obligaţii, la dispoziţia cãpitãniei, se va proceda la efectuarea operaţiunilor în contul operatorului sau al armatorului. În situaţii excepţionale, în care pericolul de navigaţie sau poluare determina acţiune imediata, cãpitãnia poate ordonã efectuarea operaţiunilor fãrã notificarea de 24 ore. ART. 70 Dacã proprietarul, armatorul sau reprezentantul lor nu restituie cheltuielile, nava şi toate bunurile recuperate în condiţiile articolului precedent vor fi vândute, conform art. 68, pentru acoperirea cheltuielilor, eventuala diferenţa ramanad la dispoziţia proprietarului, dupã plata creanţelor care greveazã nava. În cazul când cheltuielile de scoatere a navei întrec suma obţinutã prin vânzare, proprietarul, armatorul sau reprezentanţii lor rãmân obligaţi a plati diferenţa. ART. 71 Actul de confirmare a execuţiei operaţiunilor prevãzute de art. 66 şi 69 alin. 2, întocmit de cãpitãnia portului sau, dupã caz, de autoritãţile publice locale, având anexat calculul cheltuielilor, întocmit de unitatea creditoare şi verificat de Ministerul Transporturilor, constituie un titlu executoriu pentru cheltuielile efectuate cu scoaterea, paza şi administrarea bunurilor salvate, precum şi cu curãţirea fundului apei. Executarea de cãtre unitatea creditoare a acestui titlu asupra navei sau încãrcãturii recuperate se face cu prioritate înaintea oricãrei alte creanţe. ART. 72 Bunurile gãsite în apele naţionale ori aruncate de apa pe plaja, ţãrm sau cheiuri se predau, în termen de 10 zile, cãpitãniei de port celei mai apropiate ori celui mai apropiat organ al poliţiei sau celui care le-a pierdut. Organul cãruia i s-a predat bunul procedeazã potrivit dispoziţiilor legale referitoare la bunurile gãsite. Bunurile gãsite în apele de frontiera, provenite de pe teritoriul statelor vecine, vor fi înapoiate autoritãţilor competente ale acestor state prin organele de graniceri. ART. 73 Armele, munitiile, materiile explozive, precum şi orice alte bunuri a cãror deţinere fãrã drept este sancţionatã potrivit legii penale, gãsite în condiţiile art. 72, se predau de îndatã celui mai apropiat organ al poliţiei, care va proceda potrivit dispoziţiilor legale privind regimul acestor bunuri. ART. 74 Persoanele care predau în termen bunurile prevãzute în art. 72 alin. 1 au dreptul la o recompensa al, carei cuantum poate fi de pana la a treia parte din valoarea lor, pentru bunurile gãsite în apele naţionale, şi de pana la a 10-a parte, pentru bunurile gãsite pe plaja, ţãrm sau pe cheiuri. Persoanele care predau în termen bunurile prevãzute în art. 72 alin. 1 şi de îndatã bunurile prevãzute în art. 73 au dreptul la rambursarea cheltuielilor fãcute pentru recuperarea şi predarea lor. ART. 75 Nerespectarea dispoziţiilor prevãzute în art. 72 şi 73 se sancţioneazã potrivit legii penale. Secţiunea a VII-a Regimul operaţiunilor de pilotaj ART. 76 Cãile navigabile, porturile, radele şi bazinele portuare în care pilotajul este obligatoriu se stabilesc de Ministerul Transporturilor. În apele navigabile pentru care regimul de pilotare a navelor este reglementat prin convenţii bilaterale sau multilaterale intervenite între ţãrile riverane interesate, la care România este parte, zonele de pilotaj obligatorii sunt cele fixate în baza acestor convenţii. ART. 77 Pilotii fac parte din personalul navigant. Pilotul asista pe comandantul navei şi este obligat sa furnizeze acestuia informaţiile complete şi corecte pentru efectuarea în siguranta a manevrei. Comandantul este obligat sa punã la dispoziţia pilotului datele necesare asupra caracteristicilor de manevra a navei. Pe timpul cat este la bord, pilotul nu înlocuieşte pe comandant la comanda navei, acesta continuand sa fie rãspunzãtor de manevra navei sale şi de orice daune rezultate din operaţiunile de manevra. ART. 78 Pilotul nu poate pãrãsi nava decât dupã ce a fost înlocuit sau nava a fost ancorata ori legatã la locul destinat, iar la plecarea din port, pana ce nava nu a ieşit din zona de pilotaj. În timpul serviciului la bordul navei pe care a fost însãrcinat sa o piloteze, pilotul are drept la hrana, precum şi la cazare, dacã este cazul, în aceleaşi condiţii ca şi ofiţerii de la bord. Pilotul care efectueazã operaţiunile prevãzute în prezenta secţiune nu face parte din echipajul navei pilotate. ART. 79 Modul de recrutare, şcolarizare şi brevetare a piloţilor, precum şi efectuarea serviciului de pilotaj se stabilesc de Ministerul Transporturilor. Pentru zonele speciale din apele navigabile, supuse reglementãrilor unor convenţii încheiate între statul roman şi statele riverane interesate, condiţiile se stabilesc potrivit acestor convenţii. ART. 80 Pentru serviciile de pilotaj se percep tarife stabilite potrivit dispoziţiilor legale. Sunt scutite de plata taxelor de pilotaj: a) navele militare romane şi strãine; b) navele întrebuinţate la un serviciu public, de întreţinere sau pentru controlul şi supravegherea navigaţiei, precum şi cele întrebuinţate în cazuri de pericol şi inundatii; c) navele-şcoala, spital şi de sport. ART. 81 Pilotii fluviali care presteazã serviciul permanent la bordul navelor fluviale fac parte din echipajul navei şi li se aplica prevederile legale referitoare la echipaj. ART. 82 Ministerul Transporturilor stabileşte zonele de pilotaj obligatoriu. Aceasta activitate poate fi concesionata la una sau maximum doua societãţi - persoane juridice. Condiţiile de concesionare se stabilesc prin caiet de sarcini emis de administratorul zonei. ART. 83 Activitatea de pilotaj poate fi efectuatã numai de persoane juridice sau fizice autorizate de Ministerul Transporturilor.
CAP. 5 Supravegherea şi controlul navigaţiei în porturi şi în apele naţionale Secţiunea I Regimul zonei maritime fluviale şi al altor cai navigabile ART. 84 În zona maritima, fluviala sau a altor cai navigabile, lucrãrile şi orice alte instalaţii şi amenajãri care ar putea impiedica circulaţia ar ascunde amenajãrile fãcute în interesul navigaţiei, pe terenuri, maluri sau în porturi, ori ar impiedica folosirea normalã a acestor amenajãri, se pot executa numai cu autorizarea Ministerului Transporturilor şi, dupã caz, şi a Ministerului Apãrãrii Naţionale. Categoriile de lucrãri vor fi stabilite de Ministerul Transporturilor. ART. 85 Ministerul Transporturilor poate dispune, în zona maritima, fluviala sau a altor cai navigabile, instalarea de semne, balize şi alte semnale de navigaţie, de zi şi de noapte, pe toatã întinderea malurilor şi a apelor, în punctele pe care le va socoti necesare pentru siguranta navigaţiei. În acest scop se vor putea efectua, potrivit dispoziţiilor legale, defrisarile necesare menţinerii vizibilitatii semnelor şi mijloacelor de semnalizare, iar materialul rezultat din defrişare va fi depozitat la dispoziţia organelor silvice. Cheltuielile de instalare şi întreţinere vor fi suportate de organele însãrcinate cu întreţinerea cãilor navigabile, a lacurilor şi a porturilor. Instalarea în afarã zonei maritime, fluviale sau a altor cai navigabile a semnelor, balizelor şi a celorlalte semnale de navigaţie prevãzute în alin. 1 se va face cu acordul deţinãtorului de teren. ART. 86 Lucrãrile în albia apelor navigabile, inclusiv dragajele, extractiile de produse de balastiera şi altele asemenea se pot executa numai cu autorizarea Ministerului Transporturilor. ART. 87 Instalarea ori construirea de poduri sau instalarea de conducte ori cabluri peste sau sub apele navigabile se va face în condiţiile legii şi cu autorizarea Ministerului Transporturilor. Beneficiarii acestor instalaţii şi construcţii sunt obligaţi a le marca potrivit regulilor privind semnalizarea în navigaţie. Secţiunea a II-a Regimul operaţiunilor de navigaţie în porturi şi în apele naţionale ART. 88 Navele de orice categorie, indiferent de pavilion, intrand în apele sau porturile româneşti, sunt obligate sa respecte dispoziţiile privind intrarea şi navigaţia în apele naţionale, stationarea, operarea şi plecarea din porturi, prevãzute de dispoziţiile legilor şi ale reglementãrilor româneşti. ART. 89 Navele, indiferent de pavilion, pot acosta sau ancora la ţãrm în afarã limitelor porturilor, numai în locurile fixate în acest scop, organizate sau marcate prin semnale, cu excepţia cazurilor de forta majorã având drept consecinta imposibilitatea continuãrii navigaţiei. Cazurile de forta majorã invocate de comandantul navei se verifica şi se atesta de cãpitãnia portului în zona cãreia s-a produs evenimentul sau de aceea a portului de destinaţie. Locurile de acostare şi ancorare în afarã limitelor porturilor aflate în apele de frontiera sau în marea teritorialã se vor stabili de organele Ministerului Transporturilor, cu acordul organelor de graniceri. În cazurile de forta majorã, comandantul navei este obligat sa anunţe imediat şi primul post de graniceri sau de poliţie. ART. 90 Dacã nava este autorizata sa facã operaţiuni în puncte izolate, în afarã limitelor portului şi unde nu se afla organe ale cãpitãniei de port, se vor îndeplini formalitãţile de sosire cerute de reglementãrile în vigoare, ca şi când aceasta ar fi intrat în port. Condiţiile în care vor fi îndeplinite aceste formalitãţi vor fi stabilite de Ministerul Transporturilor. ART. 91 Când, în caz de forta majorã, incarcatura este descarcata de pe nava, în totalitate sau în parte, pe ţãrm, în afarã porturilor, se vor anunta de îndatã, prin orice mijloace, cãpitãnia portului cea mai apropiatã şi primul post de graniceri sau de poliţie. ART. 92 Navele care opereazã în afarã limitelor porturilor nu pot fi legate mai mult de doua în aceeaşi dana. Secţiunea a III-a Exercitarea activitãţii de supraveghere a navigaţiei de cãtre capitaniile de port ART. 93 Pentru exercitarea activitãţii de supraveghere şi control a ordinii navigaţiei, capitaniile de port au dreptul de vizita, la orice ora din zi sau din noapte, la bordul oricãrei nave, indiferent de pavilion, aflatã în porturi şi în afarã acestora, în limitele apelor naţionale. ART. 94 Capitaniile de port vor interzice libera navigaţie în apele naţionale, precum şi operaţiunile de încãrcare-descãrcare şi transbord sau legatura cu uscatul navelor care nu au acte de bord sau nu îndeplinesc condiţiile prevãzute în acestea, precum şi navelor care nu au obţinut permisul de acostare şi autorizare de libera practica în port, dat de organele sanitare dupã vizitarea navei. ART. 95 Cãpitãnia portului nu va admite plecarea din port sau rada dacã: a) lipsesc actele de bord cerute sau acestea nu sunt valabile; b) navele maritime au gaura de apa la bord; c) navele fluviale au gaura de apa la corp; d) funcţionarea instalaţiilor de guvernare şi a celor de ancorare este defectuoasã; e) nava nu este înzestratã cu suficiente mijloace de salvare, de stingere a incendiului, cu pompe de evacuare, mijloace de semnalizare şi de ancorare sau babalele nu prezintã siguranta; f) incarcatura de pe punte pericliteazã stabilitatea navei sau impiedica vizibilitatea în navigaţie; g) stivuirea şi arimarea mãrfurilor în magazii sunt defectuoase, periclitand siguranta navigaţiei; h) pescajul maxim stabilit în actele navei este depãşit; i) numãrul pasagerilor imbarcati depãşeşte cifra arãtatã de certificatul care stabileşte numãrul de cãlãtori admis; j) membrii echipajului nu poseda brevete sau certificate prevãzute de legile statului sub al cãrui pavilion se afla nava; k) la bordul navei nu se afla personalul necesar siguranţei navigaţiei; l) instalaţiile destinate prevenirii poluarii nu sunt în stare eficienta de funcţionare; m) în orice alte cazuri, când siguranta navei este periclitata. ART. 96 Cãpitãnia portului nu va elibera actele de bord şi permisul de plecare acelor nave care nu au achitat tarifele, taxele, eventualele amenzi şi despãgubiri la care sunt obligate, potrivit dispoziţiilor legale, fata de cãpitãnia de port sau de alte organe portuare. Navele pot fi oprite de a pleca din port sau din rada şi în cazul când s-a cerut aceasta, prin adresa scrisã, de cãtre un organ al administraţiei locale sau centrale, de organele jurisdicţionale ori de cele ale parchetelor. ART. 97 Navele pot fi oprite de a pleca din port sau rada şi în cazurile când cãpitãnia primeşte reclamaţii scrise prin care se cere reţinerea navei, pentru pretenţii de neplata mãrfii încãrcate, pretenţii rezultând din avaria comuna, avarii, abordaje, asistenta sau salvare, despãgubiri, taxe, tarife şi alte asemenea. În cazurile prevãzute în prezentul articol reţinerea înceteazã dacã proprietarul navei a depus o garanţie suficienta în raport cu suma pretinsa sau dacã, în termen de 24 ore de la reţinerea navei, nu s-a primit o confirmare printr-o încheiere judecãtoreascã de punere sub sechestru. În calculul acestor ore nu se iau în considerare orele din zilele nelucrãtoare. ART. 98 Rãspunderea pentru reţinerea nejustificatã a navei o poarta acela la cererea cãruia a fost reţinutã nava. ART. 99 Prevederile art. 93, 95, 96 şi 97 nu se aplica navelor militare şi navelor sub pavilion strãin folosite pentru servicii guvernamentale. ART. 100 Capitaniile de port primesc reclamaţiile referitoare la încãlcãri ale regimului navigaţiei care au avut loc pe nave, în porturi, pe ţãrm, rapoarte privind sinistrele, abordajele şi orice avarie şi efectueazã cercetãri, administrand probe şi încuviinţând expertize, în limitele competentei lor. De asemenea, capitaniile de port primesc reclamaţiile şi plângerile referitoare la abateri în legatura cu navigaţia sau care au avut loc pe nave în porturi, pe coaste şi pe maluri, fac cercetãri în limita competentei lor şi, în caz de vinovãţie, procedeazã potrivit legii. Capitaniile de port pot proceda şi din oficiu la cercetarea accidentelor de navigaţie şi la alte cercetãri la care au calitatea de a se sesiza din oficiu. ART. 101 Atunci când o nava s-a pierdut sau a fost abandonatã de echipaj ori numai de comandant, în urma unui naufragiu sau a unui sinistru, cãpitãnia portului procedeazã neîntârziat la cercetarea cauzelor şi împrejurãrilor în care acesta s-a produs şi ia mãsurile necesare pentru conservarea probelor materiale în vederea continuãrii cercetãrilor şi a stabilirii raspunderilor. Cãpitãnia portului face cercetãri chiar dacã sinistrul priveşte o nava sub pavilion strãin. CAP. 6 Dispoziţii finale ART. 102 Faptele care constituie infracţiuni şi contravenţii la regimul navigaţiei civile se stabilesc prin lege. ART. 103 În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe, Ministerul Transporturilor va elabora şi va supune aprobãrii Guvernului regulamentul de aplicare a prezentei ordonanţe. ART. 104 Pe data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe, HCM nr. 40/1973 pentru aprobarea Regulamentului cuprinzând norme cu privire la navigaţia civilã, publicatã în Buletinul Oficial nr. 7 din 25 ianuarie 1973, <>Decretul nr. 443/1972 privind navigaţia civilã, publicat în Buletinul Oficial al României nr. 132 din 23 noiembrie 1972, cu excepţia capitolului VI - "Infracţiuni", precum şi orice dispoziţie contrarã se abroga.
