Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: ORDONANTA nr. 37 din 30 ianuarie 2002 pentru protectia animalelor folosite in scopuri stiintifice sau in alte scopuri experimentale

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

ORDONANTA nr. 37 din 30 ianuarie 2002 pentru protectia animalelor folosite in scopuri stiintifice sau in alte scopuri experimentale

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 95 din 2 februarie 2002

Comenteaza legea

În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României şi ale <>art. 1 pct. VII.7 din Legea nr. 751/2001 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

Guvernul României adopta prezenta ordonanta.

CAP. 1
Dispoziţii generale

ART. 1
Obiectul prezentei ordonanţe îl constituie reglementarea utilizãrii animalelor în scop experimental sau în alte scopuri ştiinţifice.
ART. 2
În înţelesul prezentei ordonanţe, urmãtorii termeni se definesc dupã cum urmeazã:
a) animal - dacã nu exista o alta specificaţie, se înţelege orice animal viu neuman, inclusiv formele larvare autonome şi/sau capabile de reproducere, dar excluzând formele fetale sau embrionare;
b) animale de experienta - animale folosite sau destinate a fi folosite în scop experimental;
c) animale crescute - animale crescute special pentru a fi folosite în scop experimental în laboratoare atestate sau înregistrate de cãtre autoritatea în domeniu;
d) experiment - orice folosire experimentala sau alta folosire ştiinţificã a unui animal, susceptibilã de a-i cauza acestui animal durere pentru experimente sau în alte scopuri ştiinţifice ce pot provoca durere, suferinta fizica, spaima sau anxietate ori care pot sa cauzeze vãtãmãri grave ale organismului acestuia, sa-i punã viata în pericol sau sa determine moartea lui; un experiment începe în momentul în care un animal este pentru prima oara pregãtit pentru folosire şi se încheie când nu se mai poate face nici o observatie cu privire la acel experiment; eliminarea durerii, suferintei, chinurilor şi invaliditatii prin folosirea cu succes a anesteziei, a analgezicelor sau a altor metode nu plaseaza folosirea unui animal în afarã intelesului acestei definiţii. Prezenta ordonanta nu se aplica practicilor agricole sau veterinare neexperimentale;
e) autoritate - autoritatea sau autoritãţile publice centrale responsabile cu autorizarea şi controlul experimentelor şi desemnate cu supravegherea punerii în aplicare a prezentei ordonanţe;
f) persoana competenta - orice persoana consideratã de autoritatea desemnatã ca fiind calificatã pentru a îndeplini funcţiile importante menţionate în prezenta ordonanta;
g) biobaza/unitate de creştere - orice unitate în care sunt crescute animale în vederea utilizãrii lor în scop experimental. Aceste spaţii trebuie sa fie amenajate, total sau parţial închise ori acoperite;
h) crescatorie - orice unitate în care animalele sunt crescute în vederea utilizãrii lor în scopuri experimentale;
i) unitate furnizoare - orice unitate care furnizeazã animale de experienta, cu excepţia crescatoriilor;
j) unitate folositoare - orice unitate în care animalele sunt folosite în scop experimental;
k) anesteziat corespunzãtor - privarea de sensibilitate prin tehnici de anestezie (localã sau generalã), la fel de eficiente ca cele folosite în practica medicalã veterinara;
l) sacrificare dupã o metoda umanã - sacrificarea unui animal în condiţii de minima suferinta fizica şi mentala, în funcţie de specie.
ART. 3
Prevederile prezentei ordonanţe se aplica utilizãrii animalelor în urmãtoarele tipuri de experimente:
a) obţinerea, fabricarea, testarea calitãţii, eficacitatii şi a siguranţei medicamentelor, alimentelor şi a altor substanţe sau produse pentru:
- evitarea, prevenirea, diagnosticarea sau tratarea unor boli, afecţiuni ori a altor anormalitati sau a efectelor acestora asupra omului, animalelor ori plantelor;
- evaluarea, depistarea, reglarea sau modificarea condiţiilor fiziologice la om, animale sau plante;
b) protecţia mediului natural în interesul sãnãtãţii şi bunastarii umane şi animale.
ART. 4
Este interzisã folosirea în scop experimental a animalelor sãlbatice cuprinse în anexa nr. II la Convenţia privind conservarea vieţii sãlbatice şi a habitatelor naturale din Europa, la care România a aderat prin <>Legea nr. 13/1993 , în anexa nr. 1 la Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sãlbatice de fauna şi flora pe cale de dispariţie, la care România a aderat prin <>Legea nr. 69/1994 , în anexele nr. I şi II la Convenţia privind conservarea speciilor migratoare de animale sãlbatice, la care România a aderat prin <>Legea nr. 13/1998 , în anexele nr. 3 şi 4 la <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi a faunei sãlbatice, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 462/2001 , cu excepţia cazurilor în care experimentele au ca obiectiv:
a) cercetarea în scopul stabilirii mãsurilor adecvate pentru conservarea acestor specii; sau
b) cercetãri biomedicale foarte importante, în care speciile respective se dovedesc a fi singurele care corespund acelor scopuri experimentale.
ART. 5
(1) Prin ordin comun al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor şi al ministrului apelor şi protecţiei mediului se stabilesc instrucţiuni privind adãpostirea şi îngrijirea animalelor, în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe.
(2) Orice restrictii privind reducerea satisfacerii nevoilor fiziologice şi etiologice ale animalelor de experienta trebuie limitate la minimum.
(3) Condiţiile de mediu în care animalele de experienta sunt crescute, ţinute sau folosite se vor controla zilnic.
(4) Starea de sãnãtate şi de confort a animalelor de experienta va fi observata de o persoana competenta, calificatã în prevenirea durerilor sau evitarea suferintei, chinurilor ori invaliditatilor.
(5) Trebuie sa existe planuri de intervenţie pentru a se elimina cat mai repede posibil orice deficienta sau suferinta descoperitã.

CAP. 2
Atribuţiile Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare

ART. 6
(1) Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor, prin Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara, reprezintã autoritatea nationala competenta în sensul prevederilor prezentei ordonanţe.
(2) Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara poate solicita un aviz consultativ privind necesitatea experimentului şi a metodelor folosite, experţilor în domeniul protecţiei animalelor de experienta.
(3) La Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara, în cadrul Direcţiei de sãnãtate a animalelor va funcţiona un serviciu de protecţie a animalelor, iar la nivelul direcţiilor sanitare veterinare judeţene se va desemna o persoana care va avea ca atribuţii de serviciu şi protecţia animalelor de experienta.
(4) Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara are urmãtoarele atribuţii:
a) înregistreazã şi autorizeaza toate unitãţile crescatoare şi utilizatoare de animale folosite în scopuri ştiinţifice sau în alte scopuri experimentale din ţara;
b) elaboreazã instrucţiuni de aplicare a prezentei ordonanţe privind normele de autorizare şi de înregistrare a unitãţilor crescatoare şi a unitãţilor folositoare;
c) stabileşte normele de avizare şi de autorizare a proiectelor de experimente;
d) stabileşte normele pentru controlul aplicãrii prezentei ordonanţe şi instrucţiuni specifice şi realizeazã inspectiile privind protecţia animalelor de experienta.
ART. 7
(1) Experimentele trebuie fãcute numai de cãtre persoane competente atestate sau sub directa supraveghere a unei astfel de persoane.
(2) În situaţia în care exista o alta metoda ştiinţificã pentru obţinerea aceloraşi rezultate şi care nu implica folosirea de animale, experimentul nu va fi autorizat.
(3) Când se stabileşte realizarea unui experiment alegerea speciilor va face obiectul unei evaluãri atente şi, dacã este cazul, va fi explicata Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare. Când se selecteaza folosirea unui anumit tip de experiment se va tine seama şi vor fi preferate experimentele care folosesc un numãr minim de animale, cele care implica animale cu sensibilitate neurofiziologica scãzutã, care provoacã cea mai slabã durere, suferinta sau invaliditate şi care conduc la rezultate satisfãcãtoare. Experimentele pe animale sãlbatice se vor efectua numai în condiţiile prevãzute la art. 4.
(4) Toate experimentele trebuie stabilite astfel încât sa se evite chinuirea animalelor de experiment, durerile şi suferinţele nejustificate, în conformitate cu prevederile art. 8 şi 9.

CAP. 3
Mãsuri de protecţie a animalelor folosite în experimente

ART. 8
(1) Toate experimentele trebuie realizate sub anestezie localã sau generalã.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplica în urmãtoarele cazuri:
a) anestezia este consideratã mai traumatizanta pentru animal decât experimentul în sine;
b) anestezia este incompatibilã cu scopul experimentului.
În aceste cazuri trebuie stabilite mãsurile legale şi administrative corespunzãtoare pentru a exista siguranta ca experimentul nu se realizeazã inutil.
(3) Anestezia trebuie efectuatã şi în cazul unor leziuni serioase ce pot produce durere intensa.
(4) Dacã anestezia nu este posibila, trebuie folosite analgezice sau alte metode adecvate pentru a limita pe cat posibil durerea, chinurile, suferinta şi vãtãmarea animalelor şi pentru a se asigura, în orice caz, faptul ca animalul nu este supus unor suferinţe sau dureri majore.
(5) Dacã aceasta intervenţie este compatibila cu scopul experimentului, un animal anesteziat care suferã dureri considerabile dupã ce efectul anesteziei a trecut trebuie tratat din timp cu analgezice sau, dacã nu este posibil, trebuie sacrificat imediat printr-o metoda care sa nu producã alte suferinţe.
ART. 9
(1) Dupã finalizarea oricãrui experiment trebuie sa se decidã dacã animalul folosit va fi lãsat în viata sau va fi sacrificat, dupã o metoda care sa nu producã alte suferinţe, în cazul în care starea sa de sãnãtate nu va mai reveni la normal.
(2) Deciziile la care se face referire la alin. (1) vor fi luate de o persoana competenta, de preferinta un medic veterinar.
(3) În cazul în care dupã finalizarea unui experiment:
a) se decide menţinerea în viata a animalului, acesta va primi ingrijirile corespunzãtoare stãrii lui de sãnãtate şi va fi ţinut sub supraveghere de cãtre un medic veterinar sau o alta persoana competenta, conform condiţiilor menţionate la art. 5;
b) se decide sacrificarea animalului, aceasta se va face cat mai repede posibil, dupã o metoda care sa nu producã alte suferinţe.
ART. 10
Refolosirea animalelor în experimente se va face cu respectarea prevederilor acestei ordonanţe. Un animal nu va fi folosit decât o singura data într-un experiment ce produce durere şi suferinta intense.
ART. 11
Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara, cu avizul Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului, poate aproba punerea în libertate a animalului, dacã acest fapt nu constituie un pericol pentru sãnãtatea populaţiei sau pentru mediu şi cu condiţia ca animalului sa i se asigure toate condiţiile de îngrijire.
ART. 12
(1) Procedurile de notificare a experimentelor şi atestarea persoanelor ce le efectueazã vor fi stabilite în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe, prin ordin comun al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor şi al ministrului apelor şi protecţiei mediului.
(2) Când se preconizeaza folosirea unui animal în experimente în care va suferi sau ar putea suferi dureri mari care se pot prelungi, experimentul trebuie sa aibã autorizaţie specialã, foarte bine justificatã. Aceasta autorizaţie nu va fi eliberata în cazul în care experimentul nu prezintã o importanta majorã pentru nevoile esenţiale ale omului sau animalelor.
ART. 13
(1) Pe baza cererilor de autorizare, a notificãrilor şi rapoartelor, Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor va publica anual informaţii statistice ce privesc folosirea animalelor în experimente. Acestea vor cuprinde date privind:
a) numãrul şi tipurile de animale folosite în scopuri experimentale;
b) numãrul de animale, pe categoriile selectate, folosite în experimente.
(2) Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara trebuie sa asigure confidenţialitatea informaţiilor primite şi care pot afecta activitãţile comerciale.
ART. 14
(1) Persoanele care efectueazã experimentele sau care participa la acestea, precum şi persoanele care asigura îngrijirea animalelor de experienta, inclusiv cele ce asigura supravegherea acestora, vor avea studii şi pregãtire de specialitate.
(2) Persoanele care efectueazã sau supravegheazã derularea experimentelor trebuie sa fie specializate într-un domeniu ştiinţific relevant din punct de vedere al experimentului şi sa fie capabile sa îngrijeascã animalele de laborator.

CAP. 4
Unitãţile de creştere, de furnizare, de folosire şi de organizare a experimentelor

ART. 15
Crescatoriile şi unitãţile de furnizare a animalelor folosite în scopuri ştiinţifice sau în alte scopuri experimentale trebuie sa fie autorizate şi înregistrate de cãtre Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor, cu avizul Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului. Centrele de furnizare pot achizitiona animale numai din crescatorii sau de la alte centre furnizoare, cu condiţia ca animalele sa nu fi fost ilegal importate sau sa reprezinte animale nedomesticite ori fãrã stãpân, cu excepţia cazului în care exista acorduri între instituţii.
ART. 16
Autorizaţiile şi înregistrãrile prevãzute la art. 15 trebuie sa specifice persoana competenta responsabilã din punct de vedere administrativ, astfel încât sa se asigure o îngrijire corespunzãtoare a animalelor de experienta crescute sau ţinute în aceste unitãţi de creştere sau aprovizionare, în conformitate cu prevederile art. 5 şi 14.
ART. 17
(1) Crescatoriile şi unitãţile de furnizare vor înscrie într-un registru special numãrul şi speciile de animale vândute sau furnizate/expediate, data vânzãrii sau furnizarii/expedierii, numele şi adresa destinatarului, numãrul şi speciile de animale care au murit în aceste unitãţi.
(2) În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor, prin ordin al ministrului, va stabili datele ce vor fi cuprinse în registrul menţionat la alin. (1) şi care vor fi reţinute şi puse la dispoziţia sa de persoana responsabilã din punct de vedere administrativ. Acest registru trebuie pãstrat cel puţin 3 ani de la data ultimei înregistrãri şi trebuie verificat periodic de cãtre inspectorii din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor.
ART. 18
(1) Cainii, pisicile sau primatele neumane din orice crescatorie, unitate de furnizare sau folosire trebuie marcate individual, înainte de intarcare, prin cea mai puţin dureroasa metoda, cu excepţia cazurilor la care face referire alin. (3).
(2) În cazul în care un caine, o pisica sau un primat neuman nemarcat anterior a fost primit pentru prima data de o unitate dupã intarcare, se impune marcarea imediata.
(3) În cazurile în care un caine, o pisica sau un primat se transfera de la o unitate la alta înainte de intarcare şi nu a putut fi posibila marcarea acestuia, unitatea primitoare trebuie sa pãstreze fişa completa a animalului, în care trebuie sa fie specificatã în mod obligatoriu mama acestuia, pana în momentul în care animalul poate fi marcat.
(4) În fiecare unitate trebuie sa existe baze de date privind identitatea şi originea fiecãrui caine, pisica sau primat.
ART. 19
(1) Unitãţile de folosire vor fi autorizate şi înregistrate de cãtre Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor. Aceste unitãţi vor dispune de instalaţii şi echipamente specifice pentru speciile de animale folosite şi pentru realizarea experimentelor; proiectarea, construcţia şi modul de funcţionare trebuie realizate astfel încât experimentele sa se desfãşoare cat mai eficient posibil, în sensul obţinerii rezultatelor dorite, dar utilizându-se un numãr minim de animale care sa fie supuse la cat mai putina durere şi suferinta.
(2) În fiecare unitate folositoare:
a) se stabileşte persoana/persoanele responsabilã/responsabile cu îngrijirea animalelor şi funcţionarea echipamentelor;
b) se asigura personal calificat corespunzãtor;
c) se asigura asistenta şi tratamentul veterinar;
d) se stabileşte o persoana competenta, care poate fi un veterinar, responsabilã cu asigurarea bunastarii animalelor.
(3) Cu acordul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor, experimentele se pot efectua şi în afarã unitãţii folositoare.
(4) În unitãţile folositoare se vor folosi doar animale provenite din crescatorii sau unitãţi furnizoare, cu excepţia situaţiei în care se obţine o aprobare generalã sau specialã din partea Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare.
(5) Nici o aprobare generalã obţinutã în conformitate cu prevederile alin. (4) nu se poate extinde asupra pisicilor şi cainilor fãrã stãpân.
(6) Unitãţile folositoare sunt obligate sa detina o baza de date cu animalele folosite, pe care sa o prezinte Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor; la solicitarea acestuia, aceasta va cuprinde: numãrul şi speciile de animale folosite, provenienta lor/furnizorul şi data sosirii lor; datele vor fi pãstrate cel puţin 3 ani şi vor fi verificate periodic de inspectorii Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor.
ART. 20
În cazul în care unitatea folositoare dispune de un compartiment special de creştere a animalelor, sunt suficiente o singura autorizaţie şi înregistrare.
ART. 21
(1) În scop experimental pot fi folosite animalele prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezenta ordonanta.
(2) Animalele aparţinând speciilor prezentate în anexa, ce vor fi folosite în scop experimental, trebuie sa fie animale de crescatorie.
ART. 22
Pentru evitarea repetarii inutile a experimentelor ce au acelaşi scop, ori de câte ori se considera oportun, vor fi recunoscute şi luate în considerare rezultatele deja obţinute în experimentele ce au fost desfãşurate în alte state, cu condiţia ca procedurile folosite sa fie identice sau similare, cu excepţia cazurilor în care sunt necesare teste suplimentare pentru protecţia sãnãtãţii publice.
ART. 23
Unitãţile de furnizare au urmãtoarele obligaţii:
a) sa dispunã de autorizare de funcţionare atribuitã de Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara;
b) sa dispunã de certificat de indemnitate pentru bolile stabilite de Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara. Certificatul de indemnitate se reactualizeazã anual şi se retrage imediat în cazul apariţiei unor boli;
c) sa respecte condiţiile de adãpostire şi de îngrijire a animalelor de experienta;
d) sa aibã organizat şi sa respecte un sistem de carantina la introducerea de loturi noi de animale în unitatea furnizoare, cu respectarea stricta a instrucţiunilor de carantina pentru animale de experienta, elaborate de Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara;
e) sa ţinã o evidenta precisa a intrãrii animalelor în unitatea furnizoare, cu menţionarea actului de avizare a cumpãrãrii animalelor, a datei intrãrii în carantina, a evenimentelor pe care le-au parcurs în biobaza, a datei livrãrii şi a destinatarului;
f) sa accepte controlul inspectorului pentru protecţia animalelor şi accesul acestuia în orice punct al unitãţii furnizoare, sa-i punã la dispoziţie toate documentele şi evidentele solicitate, sa se conformeze recomandãrilor convenite în procesele-verbale de constatare întocmite la executarea inspecţiei şi sa pãstreze un fisier al documentelor de control;
g) sa anunţe neîntârziat Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara în cazul apariţiei unei boli în efectivul de animale.
ART. 24
(1) Unitãţile de creştere - biobaze se organizeazã ca agenţi economici sau ca unitãţi aflate în structura unor instituţii de cercetare ştiinţificã. În acest din urma caz toate obligaţiile şi drepturile care revin crescatoriei de animale de experienta sunt asumate de unitatea de cercetare ştiinţificã, persoana juridicã în a carei structura se afla crescatoria.
(2) Unitãţile de creştere au obligaţia de a respecta instrucţiunile de adãpostire şi îngrijire a animalelor de experienta.
(3) Unitãţile de creştere a animalelor au obligaţia de a marca şi de a inmatricula animalele de experienta în registrul-inventar şi, dupã caz, în cãrţile de rasa ale populatiilor care intra în obiectul lor de activitate. Aceasta mãsura nu se aplica animalelor mici soareci, sobolani, cobai, hamsteri.
(4) Unitãţile de creştere sunt obligate sa îşi asigure serviciile unui medic veterinar responsabil de starea de bine şi de sãnãtate a animalelor din crescatorie. Totodatã medicul veterinar are în rãspundere respectarea cerinţelor de zooigiena şi de evitare a stresului din crescatorie şi are obligaţia de a sesiza Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara în cazul apariţiei unei boli în efectivul de animale.
(5) Îngrijirea animalelor se încredinţeazã numai persoanelor care sunt calificate pentru aceasta activitate.
(6) Conducãtorul tehnic al unitãţii de creştere va tine evidenta loturilor de animale livrate sau transferate pentru lucrãri experimentale, a documentaţiei care a însoţit cererea de livrare, a datei de expediere a animalelor şi a destinatarului şi a modului în care s-a realizat transportul acestora pana la destinatar. Se va acorda atentie înregistrãrii iesirilor din efectiv din cauza de necesitate, a cauzelor morţii sau a metodelor prin care s-au sacrificat animalele, când s-a impus o asemenea mãsura.
(7) Se va tine o evidenta a animalelor care au revenit în unitatea de creştere dupã supunerea lor în cadrul unui experiment. În asemenea cazuri se vor mentiona felul experimentului şi gradul de expunere a animalelor la durere, suferinta sau anxietate în timpul experienţei şi dacã animalul a devenit sau nu invalid.

CAP. 5
Sancţiuni

ART. 25
Încãlcarea prevederilor prezentei ordonanţe atrage rãspunderea civilã, contravenţionalã sau penalã, dupã caz.
ART. 26
(1) Constituie contravenţie în sensul prezentei ordonanţe urmãtoarele fapte:
a) cauzarea de durere, suferinta, anxietate sau invaliditate sãvârşitã de cãtre folositor în afarã obligaţiilor asumate de acesta la avizarea experimentelor;
b) încãlcarea prevederilor instrucţiunilor pentru adãpostirea şi îngrijirea animalelor de experienta, aprobate prin ordin comun al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor şi al ministrului apelor şi protecţiei mediului;
c) livrarea animalelor nemarcate sau neinmatriculate şi fãrã certificat sanitar-veterinar.
(2) Contravenţiile prevãzute la alin. (1) se sancţioneazã cu amenda de la 5.000.000 lei la 25.000.000 lei.
(3) În cazul repetarii sãvârşirii contravenţiei în termen de un an de la data constatãrii contravenţiei anterioare, pe lângã amenda se aplica şi sancţiunea anulãrii autorizaţiei de exercitare a activitãţii de creştere, furnizare şi folosire a animalelor folosite în scopuri ştiinţifice sau în alte scopuri experimentale.
(4) Cuantumul amenzilor contravenţionale se actualizeazã anual prin hotãrâre a Guvernului.
(5) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de cãtre inspectorii pentru protecţia animalelor din cadrul instituţiilor abilitate, respectiv Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara şi unitãţile din subordine, conform atribuţiilor stabilite prin lege.
(6) Contravenţiei prevãzute la alin. (1) i se aplica dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

CAP. 6
Dispoziţii finale

ART. 27
Agenţia Nationala Sanitarã Veterinara va elabora norme sanitare veterinare de aplicare a prezentei ordonanţe, care vor fi aprobate prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor, în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe.
ART. 28
Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor şi Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului sunt autoritãţile centrale responsabile cu punerea în aplicare a prevederilor acestei ordonanţe.

PRIM-MINISTRU
ADRIAN NASTASE

Contrasemneazã:


                                 ──────────────
                             p. Ministrul apelor şi
                              protecţiei mediului,
                                  Ioan Jelev,
                                secretar de stat

                           p. Ministrul agriculturii,
                           alimentaţiei şi pãdurilor,
                                 Ovidiu Natea,
                                secretar de stat


     ANEXA 1

     Animale care pot fi folosite în scopuri ştiinţifice sau în alte scopuri
                               experimentale

    1. Soarece           - Mus musculus
    2. Sobolan           - Rattus norvegicus
    3. Porc de Guineea   - Cavia porcellus
    4. Hamster auriu     - Mesocricetus auratus
    5. Iepure            - Oryctolagus cuniculus
    6. Primate neumane
    7. Caine             -  Canis familiaris
    8. Pisica            - Felis catus
    9. Prepelita         - Coturnix coturnix


                      ────────────────────────

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Ordonanta, Guvernul Romaniei, ORDONANTA nr. 37 din 30 ianuarie 2002

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"