Cel mai bun serviciu de monitorizare a actelor publicate in Monitorul Oficial
──────────────
p. Ministrul lucrãrilor publice,
transporturilor şi locuinţei,
Ion Selaru,
secretar de stat
Ministrul afacerilor externe,
Mircea Geoana
ANEXA 1
CODUL INTERNAŢIONAL
pentru aplicarea metodelor de încercare la foc (Codul FTP), adoptat prin Rezoluţia MSC.61(67) a Comitetului Securitãţii Maritime al Organizaţiei Maritime Internaţionale la Londra la 5 decembrie 1996*)
──────────
*) Traducere.
1. Scopul
1.1. Acest cod este destinat pentru utilizarea de cãtre Administraţie şi autoritatea competenta a statului de pavilion, în cazul aprobãrii produselor pentru instalare pe navele care arboreaza pavilionul statului, în conformitate cu prevederile pentru protecţia contra incendiului cuprinse în Convenţia internationala din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare, astfel cum a fost amendata.
1.2. Acest cod trebuie utilizat de laboratoarele de încercare în cadrul incercarii şi evaluãrii produselor conform acestui cod.
2. Aplicare
2.1. Acest cod este aplicabil produselor care trebuie încercate, evaluate şi aprobate conform Codului metodelor de încercare la foc, asa cum se menţioneazã în Convenţie.
2.2. Dacã referirea la cod este indicatã în Convenţie prin cuvintele "...în conformitate cu Codul metodelor de încercare la foc", produsul respectiv trebuie sa fie încercat în conformitate cu metoda sau metodele de încercare la foc, astfel cum se menţioneazã în paragraful 4.1.
2.3. Dacã referirea la cod indicatã în Convenţie se face doar cu privire la comportamentul la foc al unui produs dat, utilizându-se cuvinte cum ar fi "...şi suprafeţele lor expuse trebuie sa aibã caracteristici de propagare lenta a flacarii", produsul respectiv va fi încercat în conformitate cu metoda sau metodele de încercare la foc aplicabile, astfel cum se menţioneazã în paragraful 4.1.
3. Definiţii
3.1. Codul metodelor de încercare la foc înseamnã Codul internaţional pentru aplicarea metodelor de încercare la foc, asa cum este definit în cap. II-2 din Convenţie, astfel cum a fost amendata.
3.2. Data de expirare a incercarii înseamnã ultima data la care metoda de încercare data poate fi utilizata pentru încercarea şi aprobarea ulterioara a oricãrui produs vizat de Convenţie.
3.3. Data de expirare a aprobãrii înseamnã ultima data la care aprobarea ulterioara este valabilã ca dovada a respectãrii cerinţelor prevãzute în Convenţie în legatura cu protecţia contra incendiului.
3.4. Administraţie înseamnã guvernul statului al cãrui pavilion nava este imputernicita sa îl arboreze.
3.5. Autoritate competenta înseamnã o organizaţie autorizata de Administraţie sa îndeplineascã funcţiile cerute de acest cod.
3.6. Laboratorul recunoscut de Administraţie înseamnã un laborator de încercare care este acceptat de Administraţia respectiva. Alte laboratoare de încercare pot fi recunoscute de la caz la caz, în funcţie de aprobãrile speciale convenite de Administraţia respectiva.
3.7. Convenţie înseamnã Convenţia internationala din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare, astfel cum a fost amendata.
3.8. Încercare standard la foc înseamnã o încercare în care epruvetele sunt supuse într-un cuptor de încercare la temperaturi aproximativ corespunzãtoare curbei standard de temperatura-timp.
3.9. Curba de temperatura-timp înseamnã curba de temperatura-timp definitã prin formula:
T = 345 log(10)(8t+1) + 20,
în care:
T este media temperaturii cuptorului (°C);
t este timpul (minute).
4. Încercarea
4.1. Metode de încercare la foc
4.1.1. Anexa nr. 1 la acest cod prezintã metodele de încercare cerute, care trebuie utilizate la încercarea produselor ca baza pentru aprobare (inclusiv pentru reînnoirea aprobãrii), cu excepţia celor prevãzute în secţiunea 8.
4.1.2. Metodele de încercare determina modul de efectuare a incercarii şi criteriile de aprobare şi clasificare.
4.2. Laboratoare de încercare
4.2.1. Incercarile trebuie efectuate în laboratoare de încercare recunoscute de administraţiile respective.
4.2.2. Pentru recunoaşterea unui laborator Administraţia va lua în considerare urmãtoarele criterii:
1. laboratorul efectueazã în cadrul activitãţilor sale curente inspecţii şi încercãri care sunt identice sau similare cu incercarile descrise în partea respectiva a codului;
2. laboratorul are acces la aparatele, instalaţiile, la personalul şi aparatura de calibrare necesare pentru efectuarea acestor încercãri şi inspecţii; şi
3. laboratorul nu aparţine unui fabricant, vânzãtor sau furnizor al produsului ce urmeazã sa fie încercat.
4.2.3. Laboratorul de încercare trebuie sa utilizeze un sistem de control al calitãţii verificat de o autoritate competenta.
4.3. Buletine de încercare
4.3.1. În conţinutul buletinelor de încercare trebuie sa fie menţionate metodele de încercare.
4.3.2. În general un buletin de încercare aparţine persoanei care efectueazã încercarea.
5. Aprobare
5.1. Generalitati
5.1.1. Administraţia trebuie sa aprobe produsele în conformitate cu metodele lor de încercare stabilite, pe baza metodei de aprobare de tip (a se vedea paragraful 5.2) sau a metodei de aprobare de la caz la caz (a se vedea paragraful 5.3).
5.1.2. Administraţia poate autoriza autoritãţile competente sa elibereze aprobãri în numele lor.
5.1.3. Un solicitant al aprobãrii trebuie sa aibã dreptul legal de a utiliza buletinele de încercare pe baza cãrora se întemeiazã cererea sa (a se vedea paragraful 4.3.2).
5.1.4. Administraţia poate solicita ca produsele aprobate sa aibã marcaje speciale de aprobare.
5.1.5. Aprobarea trebuie sa fie valabilã în momentul în care produsul este instalat la bordul navei. Dacã un produs este aprobat în timpul fabricãrii sale, dar aprobarea expira înaintea instalãrii pe nava, acest produs poate fi instalat ca material aprobat, cu condiţia ca criteriile sa nu se fi schimbat de la data expirãrii certificatului de aprobare.
5.1.6. Cererea de aprobare trebuie facuta cãtre Administraţie sau autoritatea competenta. Cererea trebuie sa conţinã cel puţin urmãtoarele:
1. denumirea şi sediul solicitantului şi ale producãtorului;
2. denumirea sau denumirea comercialã a produsului;
3. caracteristicile specifice pentru care se cere aprobarea;
4. scheme şi descrieri de ansamblu şi materiale ale produsului, precum şi instrucţiunile, dacã este cazul, pentru instalare şi utilizare; şi
5. un buletin de încercare (încercãri) la foc.
5.1.7. Orice modificare importanta facuta unui produs trebuie sa aibã ca rezultat anularea aprobãrii. Pentru obţinerea unei noi aprobãri produsul trebuie reincercat.
5.2. Aprobarea de tip
5.2.1. Certificatele de aprobare de tip trebuie eliberate şi reînnoite pe baza buletinelor de încercare ale încercãrilor respective la foc (a se vedea secţiunea 4).
5.2.2. Administraţia trebuie sa ceara producãtorilor sa aibã un sistem de control al calitãţii verificat de o autoritate competenta pentru asigurarea conformitatii permanente cu condiţiile aprobãrii de tip. În mod alternativ Administraţia poate utiliza metodele de verificare a produsului, atunci când conformitatea cu certificatul de aprobare de tip este verificata de o autoritate competenta înainte ca produsul sa fie instalat la bordul navei.
5.2.3. Certificatele de aprobare de tip trebuie sa fie valabile cel mult 5 ani de la data eliberãrii.
5.2.4. Certificatele de aprobare de tip trebuie sa includã cel puţin urmãtoarele:
1. identificarea (denumirea sau denumirea comercialã şi descrierea) produsului;
2. clasificarea şi orice restrictii în utilizarea produsului;
3. denumirea şi sediul producãtorului şi ale solicitantului;
4. metodele de încercare utilizate la încercare (încercãri);
5. identificarea buletinului (buletinelor) de încercare şi a documentelor corespunzãtoare (inclusiv data eliberãrii, numãrul dosarului, denumirea şi sediul laboratorului de încercare);
6. data eliberãrii şi, eventual, numãrul certificatului de aprobare de tip;
7. expirarea datei certificatului; şi
8. denumirea organului emitent (autoritatea competenta) şi, dacã este cazul, autorizaţia.
5.2.5. În general produsele care fac obiectul unei aprobãri de tip pot fi instalate în vederea utilizãrii lor, în scopul pentru care sunt destinate, la bordul navelor care arboreaza pavilionul Administraţiei care da aprobarea.
5.3. Aprobarea de la caz la caz
5.3.1. Aprobarea de la caz la caz înseamnã aprobarea ca un produs sa fie instalat la bordul unei nave speciale fãrã a avea certificat de aprobare de tip.
5.3.2. Administraţia poate aproba produsele pe baza metodelor de încercare corespunzãtoare pentru aplicatiile de la bordul navelor speciale, fãrã eliberarea certificatului de aprobare de tip. Aprobarea de la caz la caz este valabilã doar pentru navele speciale.
6. Produse care pot fi instalate fãrã încercare şi/sau fãrã aprobare
În anexa nr. 2 la acest cod se specifica grupurile de produse care sunt considerate, dacã este cazul, ca îndeplinesc regulile speciale prevãzute în Convenţie cu privire la protecţia la foc şi care pot fi instalate fãrã încercare şi/sau fãrã aprobare.
7. Utilizarea de echivalente şi tehnologie moderna
7.1. Pentru a permite aplicarea tehnologiei moderne şi diversificarea produselor Administraţia poate aproba instalarea produselor la bordul navelor pe baza încercãrilor şi verificãrilor care nu sunt menţionate în mod special în acest cod, dar sunt considerate de Administraţie ca fiind echivalente cerinţelor corespunzãtoare din Convenţie cu privire la protecţia contra incendiului.
7.2. Administraţia trebuie sa informeze Organizaţia*) cu privire la aprobãrile menţionate în paragraful 7.1, în conformitate cu regula I/5 din Convenţie, şi sa aplice procedura descrisã în continuare cu privire la documentele cerute:
──────────
*) Organizaţia Maritima Internationala.
1. în cazul unor produse noi neconventionale, o analiza scrisã care sa indice motivele pentru care metoda (metodele) de încercare existente nu pot fi utilizate pentru încercarea acestui produs special;
2. o analiza scrisã care sa indice în ce mod metoda alternativa de încercare va demonstra conformitatea cu cerinţele Convenţiei; şi
3. o analiza scrisã care sa compare varianta propusã a metodei de încercare cu metoda cerutã în cod.
8. Perioada de valabilitate pentru alte metode de încercare
8.1. Cele mai noi metode de încercare adoptate de Organizaţie sunt considerate ca fiind cele mai potrivite pentru demonstrarea conformitatii produselor respective cu cerinţele prevãzute în Convenţie, referitoare la protecţia contra incendiului.
8.2. Fãrã a tine seama de unele prevederi din prezentul cod, Administraţia poate utiliza metodele de încercare şi criteriile de acceptare stabilite, altele decât cele cuprinse în anexa nr. 1 la acest cod, atunci când aproba produsele care trebuie sa corespundã cerinţelor prevãzute în Convenţie în legatura cu protecţia contra incendiului, în scopul de a prevedea o perioada de graţie care sa permitã laboratoarelor de încercare sa obţinã echipamentul de încercare, industriei sa îşi supunã produsele unor noi încercãri şi administraţiilor sa procedeze la noua certificare necesarã. Pentru astfel de metode de încercare şi criterii de acceptare datele de expirare a incercarii şi aprobãrii sunt prevãzute în anexa nr. 3 la acest cod.
9. Lista de referinte
Urmãtoarele rezoluţii ale Adunãrii IMO şi standarde ISO sunt menţionate în pãrţile 1-9 din anexa nr. 1 la cod:
1. Rezoluţia A.471(XII) "Recomandãri asupra metodei de încercare pentru determinarea rezistentei la flacara a materialelor textile suspendate şi a voalurilor pentru perdele";
2. Rezoluţia A.563(14) "Amendamentele la Recomandãrile asupra metodei de încercare pentru determinarea rezistentei la flacara a materialelor textile suspendate şi a voalurilor pentru perdele [Rezoluţia A.471(XII)]";
3. Rezoluţia A.652(16) "Recomandarea cu privire la metodele de încercare la foc a mobilierului tapitat";
4. Rezoluţia A.653(16) "Recomandãri pentru metoda de încercare la propagarea flacarii pe suprafata materialelor de finisare pentru pereţi, plafoane şi punti";
5. Rezoluţia A.687(17) "Metode de încercare la foc a inflamabilitatii invelisului nedemontabil al puntilor";
6. Rezoluţia A.688(17) "Metode de încercare la foc a inflamabilitatii cazarmamentului";
7. Rezoluţia A.753(18) "Instrucţiuni pentru aplicarea tubulaturilor din material plastic la nave";
8. Rezoluţia A.754(18) "Recomandãri pentru metoda de încercare a rezistentei la foc pentru construcţii de tip «A», «B» şi «F»";
9. ISO 1182:1990 "Încercarea la foc - Materiale de construcţie - Încercarea la inflamabilitate";
10. ISO 1716:1973 "Materiale de construcţie Determinarea potenţialului caloric"; şi
11. ISO 5659:1994 "Materiale plastice - Degajarea de fum, partea 2 - Determinarea densitatii optice printr-o singura încercare de camera".
ANEXA 1
────────
la cod
──────
METODE DE ÎNCERCARE LA FOC
Introducere
1. Aceasta anexa conţine metodele de încercare la foc care trebuie utilizate la verificarea conformitatii produselor cu cerinţele corespunzãtoare. Pentru alte metode de încercare la foc trebuie aplicate prevederile paragrafului 8.2 şi ale anexei nr. 3 la cod.
2. Referirea la metodele de încercare din aceasta anexa se va face (de exemplu, în buletinul de încercare şi în certificatul de aprobare de tip) prin menţionarea numãrului sau a numerelor partii, astfel:
Exemplu: Dacã un invelis nedemontabil al puntii a fost încercat în conformitate cu pãrţile 2 şi 6 din aceasta anexa, se va face referire la "IMO FTPC, pãrţile 2 şi 6".
3. Unele produse sau componentele lor trebuie sa fie încercate prin mai mult de o metoda de încercare. În acest scop unele pãrţi ale acestei anexe fac referire la alte pãrţi. Astfel de referiri sunt doar pentru informare, iar instrucţiunile aplicabile trebuie cautate în cerinţele corespunzãtoare din Convenţie.
4. Pentru produsele care pot fi instalate fãrã încercare şi/sau fãrã aprobare se face referire în anexa nr. 2 la cod.
PARTEA 1
Încercarea la inflamabilitate
1. Aplicare
1.1. Dacã un material trebuie sa fie incombustibil, acest lucru se va determina în conformitate cu aceasta parte.
1.2. Dacã un material trece cu succes încercarea menţionatã în secţiunea 2, trebuie considerat material "incombustibil" chiar dacã el este compus dintr-un amestec de substanţe anorganice şi organice.
2. Metoda de încercare la foc
2.1. Incombustibilitatea trebuie verificata în conformitate cu metoda de încercare prevãzutã în standardul ISO 1182:1990, cu excepţia faptului ca în locul criteriilor menţionate în anexa A "Criterii de evaluare" la acest standard trebuie respectate urmãtoarele criterii:
1. media cresterilor de temperatura înregistrate de termocuplul cuptorului, calculatã conform 8.1.2 din ISO 1182, nu trebuie sa depãşeascã 30°C;
2. media cresterilor de temperatura înregistrate de termocuplul de suprafata, calculatã conform 8.1.2 din ISO 1182, nu trebuie sa depãşeascã 30°C;
3. durata medie de menţinere a flacarii, calculatã conform 8.2.2 din ISO 1182, nu trebuie sa depãşeascã 10 s; şi
4. pierderea medie de greutate, calculatã conform 8.3 din ISO 1182, nu trebuie sa depãşeascã 50%.
2.2. Buletinul de încercare trebuie sa conţinã urmãtoarele informaţii:
1. denumirea laboratorului;
2. denumirea producãtorului materialului;
3. data furnizarii materialului şi data incercarii;
4. numele sau simbolul de identificare a materialului;
5. descrierea materialului;
6. densitatea materialului;
7. descrierea epruvetelor;
8. metoda de încercare;
9. rezultatele incercarii, inclusiv toate observaţiile;
10. destinaţia materialului conform criteriilor de încercare la foc menţionate în paragraful 2.1 de mai sus.
PARTEA a 2-a
Încercarea la fum şi toxicitate
1. Aplicare
Dacã un material nu trebuie sa producã cantitãţi excesive de fum şi substanţe toxice sau nu trebuie sa ducã la creşterea pericolelor de toxicitate în cazul în care este expus la temperaturile specificate, acest material trebuie sa corespundã prevederilor acestei pãrţi.
2. Metoda de încercare la foc
2.1. Generalitati
Incercarile la degajarea de fum trebuie efectuate în conformitate cu partea 2 din standardul ISO 5659:1994 şi cu metodele suplimentare de încercare descrise în aceasta parte a codului. Pentru efectuarea încercãrilor în conformitate cu acest standard, prevederile şi metodele menţionate în standardul ISO pot fi modificate, dacã este cazul.
2.2. Încercarea epruvetelor
Pregãtirea epruvetelor trebuie facuta în conformitate cu metoda descrisã în rezoluţiile A.653(16), A.687(17) şi A.753(18). În cazul cablurilor incercarile trebuie efectuate doar la epruvetele de cablu care au o grosime maxima de izolatie.
2.3. Condiţii de încercare
Iradierea epruvetei pe perioada incercarii trebuie sa fie menţinutã constanta. Trei epruvete trebuie încercate în fiecare dintre urmãtoarele condiţii:
1. iradiere de 25 kW/mp în prezenta flacarii speciale;
2. iradiere de 25 kW/mp în prezenta flacarii speciale; şi
3. iradiere de 50 kW/mp în absenta flacarii speciale.
2.4. Încercãri privind durata
Încercarea trebuie efectuatã pe o perioada de cel puţin 10 minute. Dacã valoarea minima de transmitere de lumina nu a fost atinsa în perioada de expunere de 10 minute, încercarea trebuie continuatã pe o perioada suplimentarã de 10 minute.
2.5. Rezultatele incercarii
2.5.1. Densitatea optica specifica a fumului (Ds), astfel cum este definitã mai jos, trebuie înregistratã la fiecare 5 secunde cel puţin:
Ds = [V/A x L)] x log(10)(I(0)/I),
în care:
V = volumul total al camerei (mc);
A = suprafata expusã a epruvetei (mp);
L = lungimea optica (m) a masuratorii fumului;
I(0) = intensitatea luminoasa înaintea incercarii;
I = intensitatea luminoasa pe timpul incercarii (dupã absorbtia de cãtre fum).
2.5.2. În cazul mãsurãtorilor de toxicitate esantioanele de fum trebuie luate, în timpul incercarii celei de-a doua sau a treia epruvete în fiecare condiţie de încercare, din centrul geometric al camerei, timp de 3 minute din momentul în care este atinsa densitatea maxima optica specifica de fum. Concentratia fiecãrui gaz toxic va fi determinata ca ppm în volumul camerei.
2.6. Criterii de evaluare
2.6.1. Fumul
Trebuie calculatã o medie (Dm) a valorilor maxime de Ds de la 3 epruvete în fiecare condiţie de încercare:
1. pentru materialele folosite ca suprafata de pereţi, captuseli sau plafoane Dm nu trebuie sa depãşeascã 200 în orice condiţie de încercare;
2. pentru materialele utilizate ca invelis nedemontabil de punte Dm nu trebuie sa depãşeascã 400 în orice condiţie de încercare;
3. pentru materialele folosite ca invelis de podea Dm nu trebuie sa depãşeascã 500 în orice condiţie de încercare; şi
4. pentru tubulatura din material plastic şi cablurile electrice Dm nu trebuie sa depãşeascã 400 în orice condiţie de încercare.
2.6.2. Toxicitatea
Concentratia de gaz masurata în fiecare condiţie de încercare nu trebuie sa depãşeascã urmãtoarele valori limita:
CO 1450 ppm HBr 600 ppm
HCl 600 ppm HCN 140 ppm
HF 600 ppm SO(2) 120 ppm
NO(x) 350 ppm
──────────────────
ÎNCERCAREA LA RADIATIA TERMICA,
efectuatã suplimentar fata de incercarile privind rezistenta la foc pentru ferestrele prevãzute în construcţiile de tip "A", "B" şi "F"
1. Scopul
1.1. În acest apendice se specifica o metoda pentru mãsurarea fluxului de caldura prin ferestre, mãsurãtorile fiind o baza pentru determinarea posibilitatii ferestrelor de a limita radiatia de caldura pentru a preveni extinderea incendiului şi pentru a permite cãilor de evacuare sa treacã prin apropierea ferestrelor.
1.2. Aceasta metoda este opţionalã şi poate fi cerutã de unele administraţii pentru ferestrele din anumite zone ale unei nave.
2. Metoda de încercare
2.1. Fereastra trebuie incercata în conformitate cu Rezoluţia A.754(18), utilizându-se aparatura suplimentarã descrisã mai jos.
2.2. Termenul fereastra include ferestre, hublouri şi orice alte deschideri cu pereţi din sticla, destinate transmiterii luminii sau vizualizarii şi amplasate în construcţii rezistente la foc. Termenul construcţii rezistente la foc include pereţi şi usi.
3. Aparatura suplimentarã
3.1. Aparatura suplimentarã se compune dintr-un indicator de flux maxim de caldura, cu camp limitat de observare, etalonat ţinându-se seama de câmpul limitat de observare şi de maniera de indicare a fluxului caloric incident. Indicatorul de flux trebuie sa fie racit cu apa şi sa poatã mãsura fluxul de caldura cuprins între 0-60 kW/mp. Indicatorul de flux trebuie sa fie etalonat cel puţin o data pe an cu un dispozitiv standard.
3.2. Indicatorul de flux trebuie amplasat perpendicular pe centrul ferestrei încercate şi într-o poziţie astfel încât centrul câmpului de observare al indicatorului de flux sa coincida cu centrul ferestrei*) (a se vedea figura). Indicatorul de flux trebuie situat la o distanta mai mare de 0,5 m fata de fereastra, astfel încât câmpul de observare al indicatorului de flux sa cuprindã perfect partea din cadru. Totuşi indicatorul de flux nu trebuie situat la mai mult de 2,5 m fata de fereastra. Dimensiunea limitãrii şi a cadrului ferestrei vazute prin indicatorul de flux, care rãmâne în afarã ferestrei, nu trebuie sa depãşeascã 10% din lãţimea totalã vãzutã prin indicatorul de flux pe suprafata esantionului. Ea trebuie calculatã pe baza unghiului câmpului limitat de observare al indicatorului de flux şi a distantei sale la suprafata esantionului.
────────────
*) O metoda satisfãcãtoare de amplasare, montare şi orientare a indicatorului de flux este urmãtoarea: un suport metalic, construit dintr-un tub montat pe un soclu solid, care permite amplasarea indicatorului de flux la distanta cerutã de esantion. Un montaj corespunzãtor de sustinere pentru indicatorul de flux este construit prin montarea unui aparat de vizare pe o articulatie sferica blocabila şi o imbinare cu mufa. Aceasta imbinare determina flexibilitatea necesarã în mişcare pentru orientarea indicatorului de flux. Montajul este instalat pe o tija de sustinere la o înãlţime corespunzãtoare. În montajul aparatului de vizare se afla o sursa laser care orienteaza aparatul astfel încât punctul luminos sa fie în centrul ferestrei. Sursa laser se scoate din montaj şi este înlocuitã de cãtre indicatorul de flux.
Figura nr. 1 şi 2 se gãseşte la pag. 7 din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 29 august 2001
d
── ≥ 0,9
D
α = unghiul de cimp limitat de observare
L = distanta (m)
D = diametrul cimpului de observare (m)
α
D = 2 L (tan ──),
2
Tabelul 1 - Criterii pentru fluxul de caldura
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Norma pentru construcţii Perioada de la începerea Fluxul de caldura
rezistente la foc incercarii E(c)(kW/mp)
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
A-0 60 de minute 56,5
A-15 15 minute 2,34
60 de minute 8,0
A-30 30 de minute 2,34
60 de minute 6,4
A-60 60 de minute 2,34
B-0 30 de minute 36,9
B-15 15 minute 2,34
30 de minute 4,3
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
──────────────────
CONSTRUCŢII CONTINUE DE TIP "B"
1. Scopul
1.1. În acest apendice se specifica metoda de încercare a captuselilor şi plafoanelor, care permite sa se verifice dacã acestea sunt "captuseli continue de tip «B»" şi "plafoane continue de tip «B»" şi sa se evalueze construcţiile în întregime, în scopul determinãrii ca acestea sunt "construcţii de tip «B»".
1.2. Aceasta metoda este o cerinta opţionalã şi poate fi cerutã de unele administraţii pentru construcţii de tip "B".
2. Metoda de încercare şi evaluarea
2.1. Captuselile, plafoanele şi construcţiile trebuie sa fie evaluate în conformitate cu Rezoluţia A.754(18), astfel cum se prevede în continuare.
2.2. Captuselile trebuie încercate în conformitate cu paragraful 2.8 din anexa la Rezoluţia A.754(18), cu excepţia faptului ca plafonul trebuie montat în cuptor pe orizontala, astfel încât pereţii de tip "B" sa fie montati pe o distanta de cel puţin 150 mm pe cuptor şi plafonul sa fie parţial fixat de aceşti pereţi prin utilizarea metodei de imbinare, asa cum se intenţioneazã sa se utilizeze în practica. Plafoanele respective şi metoda de imbinare trebuie sa fie evaluate conform prevederilor respective pentru plafoane, menţionate în Rezoluţia A.754(18), şi ele vor fi în mod corespunzãtor clasificate ca "plafoane continue de tip «B» (B-0 sau B-15, dupã caz)".
2.3. Bordajul interior care a fost evaluat în conformitate cu Rezoluţia A.754(18) ca bordaj interior de tip "B" (B-0 sau B-15, dupã caz, pe baza incercarii bordajului interior) poate fi considerat ca formând "un bordaj interior continuu de tip «B» (B-0 sau B-15, dupã caz)" în legatura cu un "plafon continuu de tip «B» (B-0 sau B-15, dupã caz)" şi cu metoda de imbinare utilizata la încercare (vezi paragraful 2.2 de mai sus), fãrã încercarea ulterioara a bordajului interior.
2.4. O construcţie închisã montata într-o punte de tip "A" şi formatã prin "captuseli continue de tip «B» (B-0 sau B-15, dupã caz)" şi "plafoane continue de tip «B» (B-0 sau B-15, dupã caz)" trebuie consideratã ca fiind "construcţie continua de tip «B»".
PARTEA a 4-a
Încercarea privind dispozitivele de comanda a uşilor de incendiu
1. Aplicare
Dacã un dispozitiv de comanda a uşilor de incendiu trebuie sa poatã funcţiona în cazul unui incendiu, el trebuie sa corespundã prevederilor acestei pãrţi.
2. Metoda de încercare la foc
Dispozitivul de comanda a uşilor de incendiu trebuie încercat şi evaluat în conformitate cu metoda de încercare prezentatã în apendicele la aceasta parte.
3. Cerinţe suplimentare
Partea 1 a acestei anexe este, de asemenea, aplicabilã materialelor de izolatie utilizate în legatura cu un dispozitiv de comanda a uşilor de incediu.
Apendice
METODA DE ÎNCERCARE LA FOC
a dispozitivelor de comanda a uşilor de incendiu
1. Generalitati
1.1. Dispozitivele de comanda a uşilor de incediu, care sunt destinate folosirii la uşile de incendiu ce pot fi acţionate în cazul incendiului, trebuie încercate conform metodei de încercare la foc descrise în acest apendice, independent de sursa lor de energie (pneumatica, hidraulica sau electrica).
1.2. Încercarea la foc trebuie sa fie o încercare pe prototip şi trebuie efectuatã cu un dispozitiv complet de comanda într-un cuptor dimensionat conform Rezoluţiei A.754(18).
1.3. Construcţia ce urmeazã sa fie incercata trebuie pe cat posibil sa fie reprezentativa pentru acele dispozitive ce vor fi folosite la bordul navelor, inclusiv materialele utilizate şi metoda de asamblare.
1.4. Încercarea trebuie efectuatã în ceea ce priveşte îndeplinirea funcţiilor dispozitivului de comanda, inclusiv ale mecanismului lui de închidere, şi anume funcţiile normale, dacã se cere, şi funcţiile pentru caz de urgenta, inclusiv funcţiile de comutare, dacã aceasta este un element esenţial de proiectare. Tipul de montare cerut şi funcţionarea trebuie indicate în mod evident într-o descriere detaliatã a functionarii.
2. Natura prototipului dispozitivului de comanda
2.1. Montarea prototipului dispozitivului de comanda trebuie sa corespundã pe deplin manualului de montare al fabricantului.
2.2. Prototipul dispozitivului de comanda trebuie sa includã un montaj tipic de usa conectat la mecanismul de închidere. Pentru scopul incercarii trebuie utilizat un model de usa. În cazul uşilor glisante modelul de usa trebuie sa funcţioneze într-un cadru original de usa cu suport şi role de ghidare originale. Modelul de usa trebuie sa aibã greutatea celei mai mari usi ce trebuie actionata de acest dispozitiv de comanda.
2.3. În cazul dispozitivelor pneumatice sau hidraulice mecanismul de actionare (cilindrul) trebuie sa aibã lungimea maxima permisã de cuptor.
3. Materiale pentru prototipul dispozitivului de comanda
3.1. Specificaţii
Înaintea incercarii solicitantul trebuie sa transmitã la laborator schemele şi lista cuprinzând materialele utilizate pentru montajul de încercare.
3.2. Mãsurãtori de control
3.2.1. Laboratorul de încercare trebuie sa ia epruvete de referinta de la toate acele materiale ale cãror caracteristici sunt importante pentru comportamentul prototipului dispozitivului de comanda (cu excepţia otelului şi a altor materiale echivalente).
3.2.2. Dacã este necesar, trebuie efectuate încercãri de incombustibilitate a materialului de izolatie conform prevederilor partii 1. Adezivii utilizaţi în construcţia epruvetelor nu trebuie sa fie neapãrat incombustibili, dar trebuie sa aibã caracteristici de propagare lenta a flacarii.
3.2.3. Trebuie determinata densitatea fiecãrui material de izolatie. Densitatea lanii minerale sau a oricãrui alt material compresibil analog trebuie stabilitã în legatura cu grosimea nominalã.
3.2.4. Grosimea fiecãrui material de izolatie şi a fiecãrei combinatii de materiale trebuie masurata cu ajutorul unui aparat de mãsurare corespunzãtor sau cu ajutorul sublerului.
4. Condiţionarea prototipului dispozitivelor de comanda
4.1. Condiţionarea prototipului dispozitivului de comanda (cu excepţia izolatiei) nu este necesarã.
4.2. Dacã materialul de izolatie este utilizat în construcţie, prototipul dispozitivului de comanda nu trebuie încercat pana când izolatia nu a atins condiţia de aer uscat. Aceasta condiţie este conceputã ca sa reprezinte un echilibru (greutate constanta) într-o atmosfera ambianta cu o umiditate relativã de 50% la o temperatura de 23°C.
Condiţionarea accelerata este permisã cu condiţia ca metoda sa nu altereze proprietãţile materialelor componente. Condiţia de temperatura ridicatã trebuie sa fie inferioarã temperaturilor considerate critice pentru materiale.
5. Montarea prototipului dispozitivului de comanda
5.1. Prototipul dispozitivului de comanda a usii de incendiu şi izolatia, dacã se utilizeazã pentru protecţia dispozitivului sau a pãrţilor lui, trebuie sa fie montate pe placa peretelui astfel cum se arata în figura 1.
5.2. Structura interna trebuie sa fie montata la cuptor conform principiilor aplicabile construcţiilor de tip "A" cuprinse în paragraful 5 din Rezoluţia A.754(18).
5.3. Modelul de usa trebuie amplasat în interiorul cuptorului. Structura interna la care se monteaza dispozitivul şi modelul de usa nu trebuie sa aibã deschizatura de acces. Totuşi sunt permise deschizaturi mici pentru mecanismul de actionare a dispozitivului de comanda.
6. Examinarea prototipului dispozitivului de comanda
6.1. Conformitatea
Laboratorul trebuie sa verifice conformitatea prototipului dispozitivului de comanda cu schemele şi metoda de asamblare furnizate de solicitant (a se vedea secţiunea 2) şi orice neconformitate trebuie rezolvatã înaintea începerii incercarii.
6.2. Funcţionarea prototipului dispozitivului de comanda
Înaintea incercarii laboratorul trebuie sa verifice functionalitatea dispozitivului prin deschiderea usii-model pe o distanta de cel puţin 300 mm. Usa-model trebuie apoi închisã.
7. Aparatura de mãsurare
Cuptorul şi aparatura de mãsurare a cuptorului trebuie sa corespundã cerinţelor secţiunii 7 din anexa la Rezoluţia A.754(18).
8. Metoda de încercare
8.1. Începerea incercarii
Pentru asigurarea conformitatii, dupã cel mult 5 minute înaintea începerii incercarii trebuie verificate temperaturile iniţiale înregistrate la toate termocuplurile şi valorile afişate trebuie înregistrate. Valori de referinta analoage trebuie sa fie obţinute pentru deformare şi condiţia iniţialã a prototipului dispozitivului de comanda trebuie sa fie notatã.
În timpul incercarii temperatura medie iniţialã din interior trebuie sa fie de 20±10°C şi nu trebuie sa depãşeascã cu mai mult de 5°C temperatura iniţialã ambianta.
8.2. Reglarea cuptorului
Reglarea cuptorului trebuie sa fie efectuatã conform prevederilor paragrafului 8.3 din anexa la Rezoluţia A.754(18).
8.3. Temperaturi, durata incercarii şi modul de desfãşurare a acesteia
8.3.1. Temperatura medie a cuptorului trebuie marita şi stabilizata la 200 ± 50°C pentru o perioada de 5 minute şi menţinutã la 200 ± 50°C pana la sfârşitul primelor 60 de minute. Apoi temperatura medie a cuptorului trebuie marita pana la 945°C conform curbei standard de temperatura-timp, începând de la nivelul de 200°C.
8.3.2. Funcţia de deschidere şi de închidere a mecanismului de comanda a uşilor de incendiu trebuie sa fie activa la fiecare 5 minute de la începutul incercarii, pe o perioada de 60 de minute.
8.3.3. Dispozitivul automat de comutare cu un alt mod de funcţionare trebuie sa izoleze dispozitivul de comanda a uşilor de incendiu de sursa de energie, atunci când temperatura medie a cuptorului este de 300°C, şi trebuie sa poatã menţine usa închisã cel puţin pana la 945°C.
8.4. Mãsurãtori şi observaţii asupra instalaţiei-prototip de comanda
În cazul dispozitivelor pneumatice sau hidraulice trebuie înregistratã presiunea de alimentare care trebuie sa fie identicã cu presiunea convenitã pentru dispozitiv. Datoritã unei presiuni mari de alimentare este necesar sa se ia mãsuri de precautie în momentul efectuãrii incercarii.
9. Criterii de clasificare
9.1. Pe timpul primelor 60 de minute ale incercarii prototipul dispozitivului de comanda a uşilor de incendiu trebuie sa funcţioneze fãrã defectiune.
9.2. Pe perioada de la sfârşitul primelor 60 de minute pana la terminarea incercarii usa trebuie sa rãmânã închisã.
10. Buletinul de încercare
Buletinul de încercare trebuie sa includã toate informaţiile importante relevante pentru prototipul dispozitivului de comanda a uşilor de incendiu şi încercarea la foc, inclusiv urmãtoarele:
1. denumirea laboratorului şi data efectuãrii incercarii;
2. numele solicitantului incercarii;
3. denumirea producãtorului prototipului dispozitivului de comanda şi al produselor şi componentelor utilizate în construcţie, împreunã cu simbolurile de identificare şi denumirile comerciale;
4. detalii de construcţie a prototipului dispozitivului de comanda, inclusiv descrierea, schemele şi principalele caracteristici ale componentelor. Trebuie specificate toate detaliile cerute în secţiunea 2. Descrierea şi schemele care sunt incluse în buletinul de încercare trebuie sa se bazeze pe cat este posibil pe informaţiile obţinute în urma efectuãrii unei inspecţii a prototipului dispozitivului de comanda. Dacã în buletinul de încercare nu sunt incluse scheme complete şi detaliate, laboratorul trebuie sa autentifice schema (schemele) solicitantului privind prototipul dispozitivului de comanda şi cel puţin o copie autentificatã trebuie sa rãmânã la laborator; în acest caz referirea la schema (schemele) solicitantului trebuie indicatã în buletin împreunã cu o menţiune despre metoda de avizare a schemelor;
5. toate proprietãţile materialelor utilizate, care influenţeazã comportamentul la foc al prototipului dispozitivului de comanda, împreunã cu mãsurãtorile privind grosimea şi densitatea materialelor izolante;
6. o menţiune care sa ateste ca încercarea a fost efectuatã conform cerinţelor acestui apendice şi, dacã s-a fãcut vreo abatere de la metodele prevãzute (inclusiv orice cerinţe speciale ale administraţiei), o menţiune clara a acestor abateri;
7. numele reprezentantului Administraţiei prezent la încercare. În cazul în care încercarea nu este asistatã de un reprezentant al Administraţiei, trebuie sa se facã o menţiune în buletinul de încercare în acest sens, astfel:
"....(denumirea Administraţiei)...... a fost informatã asupra intentiei de efectuare a incercarii descrise în acest buletin de încercare şi nu a considerat necesar sa trimitã un reprezentant pentru asistare.";
8. informaţii cu privire la amplasarea manometrelor sau a altor dispozitive, împreunã cu datele obţinute în timpul efectuãrii incercarii;
9. observaţii asupra comportamentului special al prototipului dispozitivului de comanda în timpul incercarii, împreunã cu fotografii, dacã este cazul; şi
10. o menţiune care sa ateste ca prototipul dispozitivului de comanda a usii de incendiu a trecut încercarea şi corespunde criteriilor de clasificare.
Figura 1 se gãseşte la pag. 11 din Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 514/29.08.2001
Structura interna folositã pentru montarea prototipului dispozitivului de comanda a usii de incendiu. D = model de usa; DCU = unitate de comanda a usii; DT = cadru de usa; WF = sudura; GT = cadru de ghidare; CYL = cilindru de usa; R = role de ghidare; PS = instalatie de tubulatura; PG = manometru; PP = ţevi de presiune; E = sursa de energie; FW = perete de cuptor.
PARTEA a 5-a
Încercarea incombustibilitatii de suprafata
1. Aplicare
Dacã un produs trebuie sa aibã o suprafata cu caracteristici de propagare lenta a flacarii, acel produs trebuie sa corespundã prevederilor acestei pãrţi.
2. Metoda de încercare la foc
2.1. Materialele de suprafata trebuie încercate şi evaluate conform metodei de încercare specificate în Rezoluţia A.653(16). În sensul acestei pãrţi valoarea caldurii totale degajate [Q(t), specificatã în secţiunea 10 din anexa la Rezoluţia A.653(16), pentru acoperirile podelei este înlocuitã cu ≤ 2,0 MJ. Încercarea poate fi terminatã dupã 40 de minute.
2.2. În timpul incercarii la foc a invelisurilor nedemontabile de punte şi a materialelor de finisare utilizate pentru suprafeţele pereţilor, captuselilor şi puntii (pentru invelisul nedemontabil de punte vezi partea a 6-a din aceasta anexa) este posibil ca anumite epruvete sa prezinte diverse proprietãţi care pot crea dificultãţi în ceea ce priveşte clasificarea materialelor. Apendicele la aceasta parte prevede informaţii cu privire la interpretarea uniforma a unor astfel de rezultate.
3. Cerinţe suplimentare
3.1. Materiale utilizate pentru suprafeţele pereţilor şi ale plafoanelor şi pentru suprafeţe similare expuse În cazul în care exista o cerinta cu privire la valoarea calorica maxima bruta (de exemplu, 45 MJ/mp) pentru un produs, metoda specificatã în standardul ISO 1716:1973 se recomanda pentru determinarea valorii calorice brute.
3.2. Invelisuri nedemontabile de punte şi acoperiri de podea
3.2.1. Un invelis nedemontabil de punte este primul strat din construcţia podelei care se aplica direct deasupra tablelor puntii şi înglobeazã orice strat de finisare, compus anticorosiv sau produs adeziv care este necesar pentru a asigura protecţia şi aderenta la tablele puntii. Celelalte straturi din construcţia podelei de deasupra tablelor puntii sunt acoperiri de podea.
3.2.2. Dacã o acoperire de podea trebuie sa aibã putere lenta de propagare a flacarii, toate straturile trebuie sa corespundã prevederilor acestei pãrţi. Dacã acoperirea podelei are o construcţie multistrat, administraţia poate cere ca incercarile sa fie efectuate pentru fiecare strat sau combinatii de câteva straturi ale acoperirilor podelei. Fiecare strat separat sau o combinatie de straturi (şi anume, încercarea şi aprobarea sunt aplicabile doar acestei combinatii) ale acoperirilor de podea trebuie sa corespundã cerinţelor acestei pãrţi. Dacã un invelis nedemontabil de punte nu trebuie sa fie neapãrat ignifug şi se afla sub o acoperire de podea, invelisul nedemontabil de punte trebuie sa corespundã cerinţelor partii a 6-a. Dacã invelisul nedemontabil de punte este, de asemenea, o suprafata expusã, ea trebuie sa corespundã prevederilor acestei pãrţi. Primul strat al invelisului nedemontabil de punte sau un strat similar subtire de vopsea pe tablele puntii nu este necesar sa corespundã cerinţelor de mai sus din partea a 6-a.
3.3. Conducte de aerisire combustibile
3.3.1. Dacã conductele de aerisire combustibile trebuie sa fie din material care are caracteristici de propagare lenta a flacarii, metoda de încercare a combustibilitatii pe suprafata şi criteriile de finisare a captuselilor şi plafoanelor, conform Rezoluţiei A.653(16), trebuie aplicate unor astfel de conducte. În cazul materialelor omogene utilizate pentru conducte încercarea trebuie aplicatã la exteriorul suprafeţei conductei, iar în cazul conductelor din materiale compozite se incearca ambele pãrţi.
3.4. Materiale de izolatie pentru instalaţiile de distribuţie a lichidelor reci
Dacã suprafeţele expuse ale ecranelor anticondensare şi produsele adezive utilizate în legatura cu izolatia instalaţiei de distribuţie a lichidelor reci, precum şi cu izolatia armaturilor tubulaturii trebuie sa aibã caracteristici de propagare lenta a flacarii, atunci la astfel de suprafeţe expuse trebuie aplicate metoda de încercare a combustibilitatii pe suprafata şi criteriile pentru captuseli şi plafoane, conform Rezoluţiei A.653(16).
3.5. Alte referiri
Partea a 2-a din aceasta anexa se aplica şi materialelor utilizate pentru suprafeţe.
Apendice
INTERPRETAREA REZULTATELOR
Evaluarea cazului de comportament deosebit al epruvetei
(a se vedea paragraful 2.2 din aceasta parte)
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Comportamentul deosebit Instrucţiuni privind clasificarea
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1. Sclipiri intermitente, flama nu Consemnarea propagarii maxime întârziate
este constanta a flamei şi a timpului şi precizarea
dacã sclipirile se produc sau nu pe axa
epruvetei. Se clasifica pe baza datelor.
2. Dezintegrare exploziva, nu se Se considera ca materialul a trecut
produc sclipiri intermitente încercarea.
şi nici flame
3. Sclipire superficiala rapida, Consemnarea rezultatelor pentru ambele
propagare intarziata a unei fronturi de flama, dar clasificarea
flame constante pe baza celor mai slabe rezultate
obţinute pentru fiecare dintre cei
4 parametri de încercare din cadrul
celor doua moduri de ardere
4. Epruveta sau placajul se topeste Consemnarea comportamentului şi
şi se scurge în picaturi, fãrã propagarii în avans pe suprafata
flama epruvetei
5. Dezintegrare exploziva şi Consemnarea exploziilor şi clasificarea
producerea flamei pe suprafata pe baza propagarii respective a flamei
expusã a epruvetei deasupra axei sau sub axa
6. Epruveta sau placajul se topeste Respingerea materialului fãrã a se avea
şi se scurge în picaturi, fãrã în vedere nici un criteriu. Pentru
flama acoperirile de punte sunt acceptate cel
mult 10 picaturi de material topit prin
ardere.
7. S-a stins flama-pilot (indicatoare) Consemnarea stingerii, refuzarea datelor
şi repetarea incercarii
8. Dupã efectuarea incercarii şi Anularea datelor şi stabilizarea
reintroducerea epruvetelor false echipamentului, apoi repetarea incercarii
semnalul de degajare de caldura
rãmâne la un nivel superior sau
inferior nivelului stabilit
iniţial
9. O întârziere foarte scurta a Poate fi determinata de puful mochetei,
aprinderii mochetelor sau care se afla deasupra suprafeţei
epruvetelor nerigide suportului, reducand astfel spaţiul
dintre epruveta şi flama indicatoare.
Se repeta încercarea utilizându-se
insertii, astfel cum se cere în
paragraful 8.1.1 din anexa la
Rezoluţia A.653(16).
10. Epruveta se descompune şi cade Se consemneazã comportamentul, dar se
de pe suport clasifica pe baza celor mai slabe
rezultate obţinute, cu şi fãrã reţinerea
epruvetei conform paragrafului 8.3.2 din
anexa la Rezoluţia A.653(16).
11. Proiectarea importanta a gazelor Se respinge materialul.
combustibile de piroliza
provenite de la epruveta,
produsele adezive sau de
separaţie
12. Flama mica care rãmâne pe Se consemneazã comportamentul şi se
marginea epruvetei finalizeazã încercarea timp de 3 minute
dupã stingerea flamei de pe suprafata
expusã a epruvetei.
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Clasificare Descrierea produsului
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Perete de tip A-0 Un perete din oţel cu dimensiuni nu mai mici decât
dimensiunile minime redate mai jos:
- grosimea tablei: 4 mm
- montanti: 60 x 60 x 5 mm, distantati la 600 mm
sau elemente structurale echivalente
Punte de tip A-0 O punte din oţel cu dimensiuni nu mai mici decât
dimensiunile minime redate mai jos:
- grosimea tablei: 4 mm
- montanti: 95 x 65 x 7 mm, distantati la 600 mm
sau elemente structurale echivalente
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Produse (partea Metoda de încercare Data de expirare Data de expirare
respectiva din a incercarii a aprobãrii
anexa nr. 1)
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Materiale Rezoluţia A.472(XII) 31 decembrie 1998 31 decembrie 2003
incombustibile Rezoluţia A.270(VIII) 1 iulie 1997 1 iulie 2002
(partea 1)
Materiale care nu
degaja cantitãţi
excesive de fum
şi substanţe
toxice (partea
a 2-a) - - -
Rezoluţia A.517(13)*) 31 decembrie 1998 31 decembrie 2003
Construcţii de
tip "A", "B" şi
"F" (partea
a 3-a) Rezoluţia A.163(ES.IV)*), 1 iulie 1997 1 iulie 2002
asa cum a fost
modificatã prin
Rezoluţia A.215(VII)
Rezoluţia A.163(ES.IV)*) 1 iulie 1997 1 iulie 2002
Dispozitive de
comanda a uşilor
de incendiu
(partea a 4-a) - - -
Materiale de
suprafata
(partea a 5-a) Rezoluţia A.564(14) 31 decembrie 1998 31 decembrie 2003
Rezoluţia A.516(13) 31 decembrie 1998 31 decembrie 2003
Invelisul
nedemontabil
de punte
(partea a 6-a) Rezoluţia A.214(VII) 31 decembrie 1998 31 decembrie 2003
Materiale textile
suspendate
(partea a 7-a) Rezoluţia A.471(XII) 31 decembrie 1998 31 decembrie 2003
Mobilierul tapitat
(partea a 8-a) - - -
Cazarmamentul
(partea a 9-a) - - -
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
