Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ORDONANTA nr. 29 din 30 august 2010 privind modificarea si completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie
EMITENT: GUVERNUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 616 din 31 august 2010
ORDONANŢÃ nr. 29 din 30 august 2010
privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie
EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 616 din 31 august 2010
În temeiul <>art. 108 din Constituţia României, republicatã , şi al <>art. 1 pct. I. 13 din Legea nr. 138/2010 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,
Guvernul României adoptã prezenta ordonanţã.
ART. I
<>Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 13 august 2010, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã:
1. La articolul 2, dupã litera i) se introduc douã noi litere, literele i^1) şi i^2), cu urmãtorul cuprins:
"i^1) consum final brut de energie - consumul de produse energetice furnizate în scopuri energetice industriei, transporturilor, sectorului casnic, serviciilor, inclusiv serviciilor publice, agriculturii, silviculturii şi pescuitului, inclusiv consumul de energie electricã şi termicã din sectorul de producere a energiei electrice şi termice, precum şi pierderile de energie electricã şi termicã din distribuţie şi transport;
i^2) obligaţie referitoare la energia regenerabilã - sistemul de promovare care fie impune producãtorilor de energie sã includã în producţia lor o anumitã proporţie de energie din surse regenerabile, fie impune furnizorilor de energie sã includã în furnizarea de energie o anumitã proporţie de energie din surse regenerabile sau care impune consumatorilor de energie sã includã în consumul lor o anumitã proporţie de energie din surse regenerabile. Sistemele în cadrul cãrora astfel de cerinţe pot fi îndeplinite prin utilizarea certificatelor verzi sunt incluse în definiţie;".
2. La articolul 13, alineatul (2) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"(2) Ministerul de resort elaboreazã Planul naţional de acţiune în domeniul energiei regenerabile potrivit modelului stabilit de Comisia Europeanã, în concordanţã cu prevederile art. 4 alin. (1) din Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizãrii energiei din surse regenerabile, de modificare şi ulterior de abrogare a directivelor 2001/77/CE şi 2003/30/CE ."
3. La articolul 15 alineatul (1), litera b) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"b) România poate, prin acorduri comune cu terţe ţãri, coopera la realizarea unor proiecte referitoare la producerea de energie electricã din surse regenerabile de energie. Cooperarea respectivã poate implica şi operatori privaţi."
4. La articolul 20, alineatul (5) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"(5) Raportul prevãzut la alin. (4) detaliazã:
a) ponderile sectoriale, energie electricã, încãlzire şi rãcire şi transport şi, respectiv, globale de energie din surse regenerabile din cei 2 ani calendaristici precedenţi şi mãsurile luate sau propuse la nivel naţional de promovare a dezvoltãrii energiei din surse regenerabile ţinând seama de traiectoria orientativã din anexa I partea B a Directivei 2009/28/CE ;
b) introducerea şi funcţionarea sistemelor de promovare şi a altor mãsuri de promovare a energiei din surse regenerabile şi orice evoluţii ale mãsurilor utilizate cu privire la cele stabilite în Planul naţional de acţiune în domeniul energiei regenerabile al statului membru şi informaţii privind modul în care energia electricã care beneficiazã de sprijin este alocatã consumatorilor finali, potrivit prevederilor art. 3 alin. (6) din Directiva 2003/54/CE ;
c) modalitãţile în care au fost structurate sistemele de promovare pentru a lua în considerare aplicaţiile care utilizeazã energie regenerabilã şi care oferã avantaje suplimentare faţã de alte aplicaţii comparabile, însã au costuri mai ridicate, inclusiv biocarburanţii produşi din deşeuri, reziduuri, material celulozic de origine nealimentarã şi material lignocelulozic;
d) funcţionarea sistemului de garanţii de origine pentru energie electricã, încãlzire şi rãcire din surse regenerabile de energie şi mãsurile luate pentru a asigura fiabilitatea şi protecţia sistemului împotriva fraudãrii;
e) progresele înregistrate în evaluarea şi îmbunãtãţirea procedurilor administrative de îndepãrtare a eventualelor obstacole identificate în reglementãri şi de altã naturã apãrute în calea dezvoltãrii energiei din surse regenerabile;
f) mãsurile luate pentru a asigura transportul şi distribuţia energiei electrice produse din surse regenerabile de energie şi pentru a îmbunãtãţi cadrul sau normele pentru suportarea separatã sau în comun a costurilor prevãzute la art. 16 alin. (3) din Directiva 2009/28/CE ;
g) dezvoltarea disponibilitãţii şi utilizãrii resurselor de biomasã în scop energetic;
h) preţul de comercializare şi schimbãrile în ceea ce priveşte utilizarea terenurilor asociate cu intensificarea utilizãrii biomasei şi a altor forme de energie din surse regenerabile;
i) dezvoltarea şi utilizarea în comun a biocarburanţilor produşi din deşeuri, reziduuri, material celulozic de origine nealimentarã şi material lignocelulozic;
j) impactul estimat al producţiei de biocarburanţi şi a biolichidelor asupra biodiversitãţii, resurselor de apã, calitãţii apei şi solului de pe teritoriul României;
k) reducerea estimatã netã a emisiilor de gaze cu efect de serã datoratã utilizãrii energiei din surse regenerabile;
l) excesul estimat de producţie de energie din surse regenerabile al României în comparaţie cu traiectoria orientativã, care ar putea fi transferat altor state membre, precum şi potenţialul estimat pentru proiecte comune, pânã în anul 2020;
m) cererea estimatã de energie din surse regenerabile care trebuie sã fie satisfãcutã altfel decât prin producţia internã pânã în anul 2020;
n) informaţii privind modul de estimare a ponderii deşeurilor biodegradabile din deşeurile utilizate la producerea energiei şi privind mãsurile luate pentru a ameliora şi verifica aceste estimãri."
5. La articolul 20, dupã alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu urmãtorul cuprins:
"(6) În fiecare raport se pot corecta datele din rapoartele precedente."
6. La articolul 23, litera a) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
"a) excesul estimat al producţiei sale de energie din surse regenerabile comparat cu obiectivele orientative stabilite potrivit anexei I partea B a Directivei 2009/28/CE , care ar putea fi transferat cãtre alte state membre, în conformitate cu art. 16-19, precum şi potenţialul sãu estimat pentru proiecte comune, pânã în anul 2020;".
7. Dupã articolul 23 se introduce un nou articol, articolul 23^1, cu urmãtorul cuprins:
"Art. 23^1. - Documentul previzional prevãzut la art. 23 se actualizeazã în raportul menţionat la art. 20 alin. (4)."
8. Dupã capitolul IX se introduc douã noi capitole, capitolele IX^1 şi IX^2, cu urmãtorul cuprins:
"CAPITOLUL IX^1
Proceduri administrative
Art. 24^1. - (1) Autoritãţile publice cu competenţe în acordarea de autorizaţii, licenţe, avize sau certificate pentru centralele de producere a energiei electrice, pentru reţelele de transport şi distribuţie a energiei electrice sau pentru reţelele de încãlzire/rãcire ce utilizeazã surse regenerabile de energie şi în procesele de transformare a biomasei în biocarburanţi sau alte produse energetice sunt obligate sã emitã aceste documente în baza unor proceduri specifice elaborate cu respectarea principiului proporţionalitãţii şi cu luarea în considerare a structurii specifice a sectorului energiei produse din surse regenerabile.
(2) Reglementãrile prevãzute la alin. (1) sunt obiective, transparente, proporţionale, nu fac discriminare între solicitanţi şi ţin cont de particularitãţile fiecãreia dintre tehnologiile care utilizeazã surse regenerabile de energie.
(3) Pentru instalaţiile cu putere instalatã sub 1 MW şi pentru instalaţiile de producere distribuitã a energiei din surse regenerabile se stabilesc proceduri simplificate prin reglementãrile prevãzute la alin. (1).
(4) În reglementãrile şi codurile din domeniul construcţiilor se introduc mãsuri pentru a creşte ponderea tuturor tipurilor de energie din surse regenerabile în domeniul construcţiilor.
Art. 24^2. - Pânã la 31 decembrie 2014, reglementãrile şi/sau codurile menţionate la art. 24^1 alin. (4) prevãd utilizarea unor niveluri minime de energie din surse regenerabile de energie în cazul clãdirilor noi şi al celor existente care fac obiectul unor renovãri majore.
CAPITOLUL IX^2
Sisteme de certificare pentru instalatori şi campanii de informare
Art. 24^3. - (1) Pânã în anul 2012, autoritãţile publice responsabile, sub coordonarea ministerului de resort, elaboreazã şi pun la dispoziţia instalatorilor de cazane şi sobe mici pe bazã de biomasã şi de sisteme fotovoltaice solare şi termice solare, de sisteme geotermice de micã adâncime şi pompe de cãldurã scheme de certificare sau sisteme de calificare echivalente.
(2) Schemele prevãzute la alin. (1) au la bazã criteriile prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezenta lege.
(3) România recunoaşte certificarea acordatã de celelalte state membre în conformitate cu criteriile prevãzute la alin. (2).
Art. 24^4. - Autoritãţile administraţiei publice centrale şi locale cu responsabilitãţi în domeniul promovãrii energiei din surse regenerabile organizeazã programe adecvate de informare, de sensibilizare, de îndrumare sau de formare cu privire la avantajele şi aspectele practice ale dezvoltãrii şi utilizãrii energiei din surse regenerabile."
9. Dupã Notã se introduce anexa "Criterii aferente schemelor de certificare a instalatorilor", prevãzutã în anexa la prezenta ordonanţã.
ART. II
<>Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 13 august 2010, cu modificãrile şi completãrile aduse prin prezenta ordonanţã, se va republica dupã aprobarea acesteia prin lege, dându-se textelor o nouã numerotare.
PRIM-MINISTRU
EMIL BOC
Contrasemneazã:
---------------
Ministrul economiei,
comerţului şi mediului de afaceri,
Adriean Videanu
p. Ministrul dezvoltãrii regionale şi turismului,
Gheorghe Rãzvan Murgeanu,
secretar de stat
Şeful Departamentului pentru Afaceri Europene,
Bogdan Mãnoiu
Preşedintele Autoritãţii Naţionale de
Reglementare în Domeniul Energiei,
Iulius Dan Plaveti
Bucureşti, 30 august 2010.
Nr. 29.
ANEXÃ
(Anexa la <>Legea nr. 220/2008 )
Criterii aferente schemelor de certificare a instalatorilor
ART. 1
Procesul de certificare sau calificare este transparent şi definit în mod clar.
ART. 2
Instalatorii pentru pompa de cãldurã şi de biomasã şi pentru instalaţiile geotermale, termice solare şi cele fotovoltaice solare sunt certificaţi printr-un program de formare acreditat sau de cãtre un organism de formare acreditat.
ART. 3
Acreditarea programului sau a organismului de formare se realizeazã de cãtre organisme desemnate. Organismul acreditat are obligaţia de a se asigura cã programul de formare oferit de organismul de formare prezintã continuitate sau acoperire regionalã ori naţionalã. Organismul de formare trebuie sã deţinã dotãri tehnice specifice pentru a oferi formare practicã, inclusiv anumite echipamente de laborator sau facilitãţi corespunzãtoare pentru a asigura formarea practicã. De asemenea, organismul de formare trebuie sã ofere, pe lângã formarea de bazã, cursuri scurte de perfecţionare privind problemele tipice, inclusiv noile tehnologii, pentru a permite perfecţionarea continuã în domeniul instalaţiilor. Pot avea calitatea de organism de formare producãtorul instalaţiei sau al sistemului, institute sau asociaţii.
ART. 4
Formarea care se încheie cu certificarea sau calificarea instalatorului include atât o parte teoreticã, cât şi una practicã. La finalul formãrii, instalatorul trebuie sã deţinã calificãrile necesare pentru instalarea echipamentelor şi sistemelor relevante în scopul de a îndeplini cerinţele clientului de performanţã şi fiabilitate ale acestora, de a-şi însuşi competenţe la un înalt nivel de calitate şi de a respecta toate codurile şi standardele aplicabile, inclusiv cele referitoare la energie şi etichetare ecologicã.
ART. 5
Cursul de formare se încheie cu un examen pentru obţinerea unui certificat sau a unei calificãri. Examenul constã într-o probã practicã de instalare corectã a cazanelor şi a cuptoarelor de biomasã, a pompelor de cãldurã, a instalaţiilor geotermale sau a instalaţiilor termice solare şi a celor fotovoltaice solare.
ART. 6
Sistemele de certificare sau sistemele de calificare iau în considerare urmãtoarele orientãri:
1. Programele de formare acreditate ar trebui oferite instalatorilor cu experienţã la locul de muncã şi care au urmat sau urmeazã tipurile de formare menţionate în continuare:
a) în cazul instalatorilor de cazane şi cuptoare de biomasã: se cere formarea prealabilã ca instalator de apã şi canal, instalator de ţevi şi conducte, instalator de instalaţii termice sau tehnician de instalaţii sanitare şi de încãlzire sau de rãcire;
b) în cazul instalatorilor de pompe de cãldurã: se cere formarea prealabilã ca instalator de apã şi canal sau instalator de instalaţii frigorifice şi deţinerea calificãrii de bazã ca electrician şi instalator de apã şi canal (tãierea ţevilor, sudarea manşoanelor de ţeavã, lipirea manşoanelor de ţeavã, izolarea, etanşarea garniturilor, verificarea scurgerilor şi instalarea sistemelor de încãlzire sau de rãcire);
c) în cazul instalatorului de instalaţii termice solare sau fotovoltaice solare: se cere formarea prealabilã ca instalator de apã şi canal sau electrician, deţinerea calificãrii de bazã ca instalator de apã şi canal, electrician şi calificare pentru lucrãri de aplicare a învelişurilor în construcţii, inclusiv cunoştinţe de sudare a manşoanelor de ţeavã, lipire a manşoanelor de ţeavã, izolaţii, etanşare a garniturilor, verificare a scurgerilor la lucrãrile de apã şi canal, capacitate de a efectua racordãri la reţea, familiarizare cu materialele de bazã pentru acoperiri, metodele de descãrcare în arc şi de sudare; sau
d) un program de formare profesionalã care sã îi ofere unui instalator calificãrile specifice, echivalente cu 3 ani de instruire în calificãrile menţionate la lit. a), b) sau c), inclusiv învãţãmânt la clasã şi la locul de muncã.
2. Partea teoreticã a formãrii instalatorului pentru cuptoare şi cazane de biomasã ar trebui sã ofere o privire de ansamblu a situaţiei pieţei de biomasã şi sã cuprindã aspecte ecologice, combustibili din biomasã, logisticã, protecţia împotriva incendiilor, dotãri aferente, tehnici de ardere, sisteme de aprindere, soluţii hidraulice optime, compararea costurilor şi a rentabilitãţii, precum şi proiectarea, instalarea şi întreţinerea cazanelor şi cuptoarelor de biomasã. Formarea ar trebui sã asigure, de asemenea, o bunã cunoaştere a standardelor europene în domeniul tehnologiei şi combustibililor din biomasã, de tipul peletelor, precum şi a legislaţiei naţionale şi comunitare referitoare la biomasã.
3. Partea teoreticã a formãrii instalatorilor de pompe de cãldurã ar trebui sã ofere o privire de ansamblu a situaţiei pieţei de pompe de cãldurã şi sã acopere resursele geotermale şi temperaturile surselor subterane din diferite regiuni, identificarea conductibilitãţii termice a solurilor şi a rocilor, reglementãri privind utilizarea resurselor geotermale, fezabilitatea utilizãrii pompelor de cãldurã în construcţii şi determinarea celui mai potrivit sistem de pompe de cãldurã, precum şi cunoştinţe privind cerinţele tehnice, siguranţa, filtrarea aerului, racordarea la sursa de cãldurã şi planul sistemului. Formarea ar trebui sã asigure, de asemenea, o bunã cunoaştere a standardelor europene pentru pompe de cãldurã, precum şi a legislaţiei naţionale şi comunitare relevante. Instalatorul ar trebui sã demonstreze cã deţine urmãtoarele competenţe esenţiale:
a) înţelegerea de bazã a principiilor fizice şi de funcţionare a pompei de cãldurã, inclusiv a caracteristicilor circuitului pompei de cãldurã: contextul dintre temperaturile joase ale mediului absorbant de cãldurã, temperaturile mari ale sursei de cãldurã şi eficienţa sistemului, determinarea coeficientului de performanţã (COP) şi factorul de performanţã sezonierã (FPS);
b) înţelegerea componentelor şi a funcţionãrii lor în cadrul circuitului pompei de cãldurã, cum ar fi compresorul, ventilul de destindere, evaporatorul, condensorul, armãturile şi garniturile, uleiul de ungere, refrigerentul, supraîncãlzirea şi subrãcirea şi posibilitãţile de rãcire în cazul pompelor de cãldurã;
c) capacitatea de a alege şi de a dimensiona componentele în situaţii tipice pentru domeniul instalaţiilor, inclusiv de a determina valorile tipice ale necesarului de frig pentru diferite clãdiri şi pentru producerea de apã caldã pe baza consumului de energie, de a determina capacitatea pompei de cãldurã privind necesarul de frig pentru producerea de apã caldã, pentru masa de conservare a clãdirii şi pentru furnizarea neîntreruptã de curent; determinarea componentei rezervor-tampon şi a volumului acesteia, precum şi integrarea unui al doilea sistem de încãlzire.
4. Partea teoreticã a formãrii instalatorilor pentru instalaţiile termice solare şi cele fotovoltaice solare ar trebui sã ofere o privire de ansamblu a situaţiei pieţei de produse solare şi comparaţii între cost şi profitabilitate şi sã cuprindã aspecte ecologice, componente, caracteristicile şi dimensionarea sistemelor care utilizeazã energie solarã, selectarea de sisteme precise şi dimensionarea componentelor, determinarea necesarului de cãldurã, protecţia împotriva incendiilor, dotãri aferente, precum şi proiectarea, instalarea şi întreţinerea instalaţiilor termice solare şi a celor fotovoltaice solare. Formarea ar trebui sã asigure, de asemenea, cunoaşterea standardelor europene privind tehnologia şi certificarea, precum Solar Keymark, precum şi a legislaţiei naţionale şi comunitare aferente. Instalatorul ar trebui sã demonstreze cã deţine urmãtoarele competenţe esenţiale:
a) capacitatea de a lucra în condiţii de siguranţã, utilizând echipamentul şi uneltele necesare şi punând în aplicare codurile şi standardele de siguranţã şi capacitatea de a identifica pericolele legate de lucrãrile de energie electricã, apã şi canal, precum şi pericolele de altã naturã asociate instalaţiilor solare;
b) capacitatea de a identifica sistemele şi componentele specifice pentru sistemele active şi pasive, inclusiv proiectarea lor mecanicã, şi de a determina amplasarea componentelor, planul şi configuraţia sistemului;
c) capacitatea de a determina zona necesarã pentru instalare, orientarea şi înclinarea încãlzitorului de apã solar şi ale celui fotovoltaic solar, ţinând cont de umbrã, de accesul solar, de integritatea structuralã, de oportunitatea instalãrii din punctul de vedere al clãdirii sau climei şi de identificarea diferitelor metode de instalare potrivite pentru tipurile de acoperiş şi proporţia echipamentelor necesare pentru instalare în cadrul sistemului; şi
d) în special, pentru sistemele fotovoltaice solare, capacitatea de adaptare a schemei electrice, inclusiv determinarea curenţilor nominali proiectaţi, selectarea tipurilor corespunzãtoare de conductori şi a valorilor nominale corespunzãtoare pentru fiecare circuit electric, determinarea dimensiunii corespunzãtoare, a valorilor nominale şi a locaţiilor pentru echipamentele şi subsistemele aferente şi selectarea unui punct corespunzãtor de interconectare.
5. Certificarea instalatorilor ar trebui sã fie limitatã în timp, astfel încât se recomandã un seminar sau un curs de perfecţionare pentru a se asigura continuitatea certificãrii.
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
