Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: ORDONANTA nr. 21 din 21 august 1992 (*republicata*) privind protectia consumatorilor*)

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

ORDONANTA nr. 21 din 21 august 1992 (republicata) privind protectia consumatorilor*)

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 28 martie 2007

Comenteaza legea

__________
*) Republicatã în temeiul <>art. V din Legea nr. 476/2006 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.018 din 21 decembrie 2006, dându-se textelor o nouã numerotare.
<>Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 23 martie 1994 şi a mai fost modificatã şi completatã prin:
- <>Legea nr. 178/1998 pentru modificarea <>art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 13 octombrie 1998.
- <>Ordonanţa Guvernului nr. 58/2000 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 37/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 2 februarie 2002.
- <>Hotãrârea Guvernului nr. 752/2001 privind majorarea valorii amenzilor contravenţionale prevãzute la <>art. 46 şi 46 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 471 din 17 august 2001.
- <>Ordonanţã de urgenţã a Guvernului nr. 146/2001 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 19 noiembrie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 322/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 12 iunie 2002.
- <>Ordonanţã de urgenţã a Guvernului nr. 84/2002 pentru completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 450 din 26 iunie 2002, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 37/2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 34 din 22 ianuarie 2003.
- <>Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 812 din 18 noiembrie 2003.
- <>Legea nr. 240/2004 privind rãspunderea producãtorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 22 iunie 2004.
- <>Legea nr. 363/2005 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul protecţiei consumatorilor în vederea respectãrii angajamentelor asumate de România pentru aderarea la Uniunea Europeanã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.147 din 19 decembrie 2005.

CAP. I
Dispoziţii generale

ART. 1
(1) Statul, prin mijloacele prevãzute de lege, protejeazã cetãţenii în calitatea lor de consumatori, asigurând cadrul necesar accesului neîngrãdit la produse şi servicii, informãrii lor complete despre caracteristicile esenţiale ale acestora, apãrãrii şi asigurãrii drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice împotriva unor practici abuzive, participãrii acestora la fundamentarea şi luarea deciziilor ce îi intereseazã în calitate de consumatori.
(2) Prevederile prezentei ordonanţe se aplicã la comercializarea produselor noi, folosite sau recondiţionate şi a serviciilor destinate consumatorilor, cu excepţia produselor care se comercializeazã ca antichitãţi şi a produselor necesar fi reparate sau recondiţionate pentru a fi utilizate, cu condiţia ca operatorul economic sã informeze cumpãrãtorul despre aceasta.
ART. 2
În sensul prezentei ordonanţe, se înţelege prin:
1. calitate - ansamblul de proprietãţi şi caracteristici ale unui produs sau serviciu, care îi conferã aptitudinea de a satisface, conform destinaţiei acestuia, necesitãţile explicite sau implicite;
2. consumator - persoanã fizicã sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care cumpãrã, dobândeşte, utilizeazã ori consumã produse sau servicii, în afara activitãţii sale profesionale;
3. operator economic - persoanã fizicã sau juridicã, autorizatã, care în cadrul activitãţii sale profesionale fabricã, importã, transportã sau comercializeazã produse ori pãrţi din acestea sau presteazã servicii;
4. producãtor:
a) operatorul economic care fabricã un produs finit sau o componentã a unui produs;
b) operatorul economic care fabricã materie primã;
c) operatorul economic care îşi aplicã denumirea, marca sau un alt semn distinctiv pe produs;
d) operatorul economic care recondiţioneazã produsul;
e) operatorul economic sau distribuitorul care prin activitatea sa modificã caracteristicile produsului;
f) reprezentantul înregistrat în România al unui operator economic care nu are sediul în România sau, în cazul inexistenţei acestuia, importatorul produsului;
g) operatorul economic care importã produse în vederea realizãrii ulterioare a unei operaţiuni de vânzare, închiriere, leasing sau orice altã formã de distribuţie specificã derulãrii afacerii;
h) distribuitorul produsului importat, în cazul în care nu se cunoaşte importatorul, chiar dacã producãtorul este menţionat;
i) distribuitorul produsului, în cazul în care importatorul nu poate fi identificat, dacã nu informeazã persoana prejudiciatã în termen de 30 de zile de la cererea acesteia asupra identitãţii importatorului;
5. distribuitor - operatorul economic din lanţul de distribuţie;
6. vânzãtor - distribuitorul care oferã produsul consumatorului;
7. prestator - operatorul economic care furnizeazã servicii;
8. produs - bun material a cãrui destinaţie finalã este consumul sau utilizarea individualã ori colectivã; sunt considerate produse energia electricã, energia termicã, apa şi gazele livrate pentru consumul individual;
9. produs sigur - produsul care, folosit în condiţii normale sau previzibile, nu prezintã riscuri sau care prezintã riscuri minime, ţinând seama de întrebuinţarea acestuia; riscul se considerã acceptabil şi compatibil cu un grad înalt de protecţie pentru siguranţa şi sãnãtatea consumatorilor, în funcţie de urmãtoarele aspecte:
a) caracteristicile produsului, ale ambalãrii şi ale instrucţiunilor de montaj şi întreţinere;
b) efectul asupra altor produse, împreunã cu care acesta poate fi folosit;
c) modul de prezentare a produsului, etichetarea, instrucţiunile de folosire şi orice alte indicaţii şi informaţii furnizate de producãtor;
d) categoria de consumatori expusã riscului prin folosirea produsului;
10. produs periculos - produsul care nu poate fi definit ca produs sigur;
11. produs cu defecte - produsul la care modul de prezentare, utilizarea previzibilã şi data achiziţionãrii nu oferã siguranţã consumatorului, producând pagube acestuia;
12. pagubã - prejudiciul creat consumatorului prin utilizarea unui produs periculos sau a unui produs cu defecte, precum şi cel creat de servicii necorespunzãtoare furnizate de prestator. Prejudiciul poate fi material, vãtãmarea integritãţii corporale sau a sãnãtãţii, precum şi pierderea vieţii. În cazul utilizãrii unui produs cu defecte, se considerã pagubã deteriorarea sau distrugerea oricãrui bun, altul decât produsul cu defecte, cu condiţia ca bunul respectiv sã fie în mod normal destinat folosinţei sau consumului privat şi sã fi fost folosit de persoana prejudiciatã pentru uz sau consum personal, iar valoarea pagubei sã nu fie mai micã de 200 lei;
13. produs de folosinţã îndelungatã - produsul relativ complex, constituit din piese şi subansambluri, proiectat şi construit pentru a putea fi utilizat pe duratã medie de utilizare şi asurpa cãruia se pot efectua reparaţii sau activitãţi de întreţinere;
14. serviciu - activitatea, alta decât cea din care rezultã produse, efectuatã în scopul satisfacerii unor necesitãţi ale consumatorilor;
15. declaraţie de conformitate - declaraţia fãcutã de cãtre un producãtor sau un prestator, prin care acesta informeazã, pe propria rãspundere, despre faptul cã un produs sau un serviciu este conform cu un document tehnic normativ;
16. clauzã abuzivã - o clauzã contractualã care nu a fost negociatã direct cu consumatorul şi care prin ea însãşi sau împreunã cu alte prevederi din contract creeazã, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile pãrţilor;
17. termen de garanţie - limita de timp, care curge de la data dobândirii produsului sau serviciului, pânã la care producãtorul sau prestatorul îşi asumã responsabilitatea remedierii sau înlocuirii produsului ori serviciului achiziţionat, pe cheltuiala sa, dacã deficienţele nu sunt imputabile consumatorului;
18. termen de valabilitate - limita de timp, stabilitã de producãtor, pânã la care un produs perisabil sau un produs care în scurt timp poate prezenta un pericol imediat pentru sãnãtatea consumatorului îşi pãstreazã caracteristicile specifice, dacã au fost respectate condiţiile de transport, manipulare, depozitare şi pãstrare; pentru produsele alimentare acesta reprezintã data limitã de consum;
19. data durabilitãţii minimale - data stabilitã de producãtor pânã la care un produs alimentar îşi pãstreazã caracteristicile specifice în condiţii de depozitare corespunzãtoare; produsele pentru care se stabileşte data durabilitãţii minimale nu trebuie sã fie periculoase nici dupã aceastã datã;
20. durata medie de utilizare - intervalul de timp, stabilit în documente tehnice normative sau declarat de cãtre producãtor ori convenit între pãrţi, în cadrul cãruia produsele de folosinţã îndelungatã trebuie sã îşi menţinã caracteristicile funcţionale, dacã au fost respectate condiţiile de transport, manipulare, depozitare şi exploatare;
21. viciu ascuns - deficienţa calitativã a unui produs livrat sau a unui serviciu prestat care nu a fost cunoscutã şi nici nu putea fi cunoscutã de cãtre consumator prin mijloacele obişnuite de verificare;
22. practici comerciale abuzive şi/sau incorecte - orice acţiune, inacţiune, conduitã, demers sau comunicare comercialã, inclusiv publicitate, din partea unui operator economic în relaţie directã cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs sau serviciu, care aduce atingere în mod direct intereselor consumatorilor;
23. punere pe piaţã - acţiunea de a face disponibil pentru prima datã, contra cost sau gratuit, un produs sau un serviciu în vederea distribuirii sau utilizãrii, precum şi comercializarea directã cãtre consumatori, efectuatã de cãtre producãtori şi/sau importator.
ART. 3
Principalele drepturi ale consumatorilor sunt:
a) de a fi protejaţi împotriva riscului de a achiziţiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea sã le prejudicieze viaţa, sãnãtatea sau securitatea ori sã le afecteze drepturile şi interesele legitime;
b) de a fi informaţi complet, corect şi precis asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptã în legãturã cu acestea sã corespundã cât mai bine nevoilor lor, precum şi de a fi educaţi în calitatea lor de consumatori;
c) de a avea acces la pieţe care le asigurã o gamã variatã de produse şi servicii de calitate;
d) de a fi despãgubiţi pentru pagubele generate de calitatea necorespunzãtoare a produselor şi serviciilor, folosind în acest scop mijloace prevãzute de lege;
e) de a se organiza în asociaţii pentru protecţia consumatorilor, în scopul apãrãrii intereselor lor.

CAP. II
Protecţia vieţii, sãnãtãţii şi securitãţii consumatorilor

ART. 4
(1) Se interzice comercializarea de produse sau prestarea de servicii care, utilizate în condiţii normale, pot pune în pericol viaţa, sãnãtatea sau securitatea consumatorilor.
(2) Se interzic producerea, importul şi comercializarea produselor falsificate sau contrafãcute.
ART. 5
(1) Produsele se comercializeazã numai în cadrul termenului de valabilitate sau al datei durabilitãţii minimale stabilite de producãtor.
(2) Se interzice modificarea termenului de valabilitate sau a datei durabilitãţii minimale înscrise pe produs, pe etichetã, pe ambalaj sau în documentele însoţitoare.
ART. 6
(1) Guvernul, prin organismele sale specializate, stabileşte norme şi reglementãri specifice sau le îmbunãtãţeşte pe cele existente, când se impune protecţia vieţii, sãnãtãţii sau securitãţii consumatorilor, în urmãtoarele cazuri:
a) fabricarea, importul, conservarea, ambalarea, etichetarea, manipularea, transportul, depozitarea, pregãtirea pentru vânzare şi vânzarea produselor;
b) furnizarea şi utilizarea produselor, precum şi prestarea serviciilor.
(2) Normele şi reglementãrile se referã la grupe de produse şi servicii care, anual, sunt nominalizate şi actualizate de cãtre Guvern, dacã acest lucru se impune.
ART. 7
Operatorii economici sunt obligaţi:
a) producãtorii:
- sã rãspundã pentru prejudiciul actual şi cel viitor cauzat de produsul cu defect, precum şi pentru cel cauzat ca rezultat cumulat al produsului cu defect cu o acţiune sau o omisiune a unei terţe persoane;
- sã punã pe piaţã numai produse sigure şi, dacã actele normative în vigoare prevãd, acestea sã fie testate şi/sau certificate;
- sã punã pe piaţã numai produse care respectã condiţiile prescrise sau declarate;
- sã opreascã livrãrile, respectiv sã retragã de pe piaţã sau de la consumatori produsele la care organele abilitate sau specialiştii proprii au constatat neîndeplinirea caracteristicilor prescrise, declarate sau care ar putea afecta viaţa, sãnãtatea ori securitatea consumatorilor, dacã aceastã mãsurã constituie singurul mijloc prin care se pot elimina neconformitãţile respective;
- sã asigure, atât pe durata de fabricaţie, cât şi dupã scoaterea din programul de fabricaţie, pentru perioada cel puţin egalã cu durata medie de utilizare, calculatã de la data vânzãrii ultimelor produse, direct sau prin terţi abilitaţi, piesele de schimb aferente şi service-ul necesar produselor de folosinţã îndelungatã;
b) distribuitorii:
- sã se asigure cã produsele oferite spre comercializare sunt sigure şi respectã condiţiile prescrise sau declarate;
- sã nu comercializeze produse despre care deţin informaţii sau considerã cã pot fi periculoase;
- sã anunţe, imediat, autoritãţile publice competente, precum şi producãtorul despre existenţa pe piaţã a oricãrui produs de care au cunoştinţã cã este periculos;
- sã retragã de la comercializare produsele la care organele abilitate de lege au constatat cã nu îndeplinesc caracteristicile prescrise sau declarate, dacã aceasta constituie singurul mijloc prin care se pot elimina neconformitãţile respective;
- sã asigure condiţiile tehnice stabilite de producãtor pe timpul transportului, manipulãrii, depozitãrii şi desfacerii produselor;
c) prestatorii de servicii:
- sã foloseascã, în cadrul serviciilor prestate, numai produse şi proceduri sigure şi, dupã caz, dacã actele normative în vigoare prevãd, acestea sã fie testate şi/sau certificate, şi sã anunţe imediat existenţa pe piaţã a oricãrui produs despre care au cunoştinţã cã este periculos;
- sã presteze numai servicii care nu afecteazã viaţa, sãnãtatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora;
- sã respecte condiţiile prescrise sau declarate, precum şi clauzele prevãzute în contracte;
- sã asigure, la prestarea serviciilor, condiţiile stabilite de producãtor, de actele normative în vigoare, precum şi cele specifice desfãşurãrii activitãţii;
- sã rãspundã pentru prejudiciul actual şi cel viitor cauzat de serviciul defectuos prestat.

CAP. III
Protecţia intereselor economice ale consumatorilor

ART. 8
Guvernul adoptã reglementãri specifice în scopul prevenirii şi combaterii practicilor ce dãuneazã intereselor economice ale consumatorilor.
ART. 9
Operatorii economici sunt obligaţi sã punã pe piaţã numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, sã se comporte în mod corect în relaţiile cu consumatorii şi sã nu foloseascã practici comerciale abuzive.
ART. 10
Drepturile consumatorilor, la încheierea contractelor, sunt:
a) libertatea de a lua decizii la achiziţionarea de produse şi servicii, fãrã a li se impune în contracte clauze abuzive sau care pot favoriza folosirea unor practici comerciale abuzive în vânzare, de naturã a influenţa opţiunea acestora;
b) de a beneficia de o redactare clarã şi precisã a clauzelor contractuale, inclusiv a celor privind caracteristicile calitative şi condiţiile de garanţie, indicarea exactã a preţului sau tarifului, precum şi stabilirea cu exactitate a condiţiilor de credit şi a dobânzilor;
c) de a fi exoneraţi de plata produselor şi serviciilor care nu au fost solicitate şi acceptate;
d) de a fi despãgubiţi pentru daunele provocate de produsele sau serviciile care nu corespund clauzelor contractuale;
e) de a li se asigura service-ul necesar şi piese de schimb pe toatã durata medie de utilizare a produsului, stabilitã în documentele tehnice normative sau declaratã de cãtre producãtor ori convenitã de pãrţi;
f) de a plãti, pentru produsele sau serviciile de care beneficiazã, sume stabilite cu exactitate, în prealabil; majorarea preţului stabilit iniţial este posibilã numai cu acordul consumatorului.
g) de a sesiza asociaţiile pentru protecţia consumatorilor şi organele administraţiei publice asupra încãlcãrii drepturilor şi intereselor lor legitime, în calitate de consumatori, şi de a face propuneri referitoare la îmbunãtãţirea calitãţii produselor şi serviciilor;
h) de a fi notificaţi în scris cu 30 de zile înainte de data pentru care a fost încheiat contractul al cãrui termen de valabilitate se prelungeşte în mod automat pentru o perioadã de timp determinatã sau nedeterminatã, în vederea formulãrii unei opţiuni de prelungire a validitãţii acestuia.
ART. 11
(1) Produsele şi serviciile oferite consumatorilor se mãsoarã cu mijloace de mãsurare şi control adecvate, verificate metrologic, potrivit reglementãrilor legale.
(2) Indicaţiile mijloacelor de mãsurare trebuie sã fie lizibile şi la vederea cumpãrãtorului.
ART. 12
(1) Consumatorii au dreptul de a pretinde vânzãtorilor remedierea sau înlocuirea gratuitã a produselor şi serviciilor obţinute, precum şi despãgubiri pentru pierderile suferite ca urmare a deficienţelor constatate în cadrul termenului de garanţie sau de valabilitate. Dupã expirarea acestui termen consumatorii pot pretinde remedierea sau înlocuirea produselor care nu pot fi folosite potrivit scopului pentru care au fost realizate, ca urmare a unor vicii ascunse apãrute pe durata medie de utilizare a acestora.
(2) Vânzãtorul suportã toate cheltuielile legate de aceste deficienţe, situaţie care nu îl exonereazã de rãspundere pe producãtor în relaţia sa cu vânzãtorul.
ART. 13
(1) Remedierea deficienţelor apãrute la produse sau servicii ori înlocuirea produselor care nu corespund în cadrul termenului de garanţie sau de valabilitate şi care nu sunt imputabile consumatorului se face în termenul maxim stabilit prin reglementãri sau, dupã caz, prin contract.
(2) În cazul unor vicii ascunse, termenul maxim stabilit la alineatul precedent curge de la data finalizãrii expertizei tehnice efectuate de un organism tehnic neutru.
ART. 14
(1) În cazul produselor la care timpul de nefuncţionare din cauza deficienţelor apãrute în cadrul termenului de garanţie depãşeşte 10% din acest termen, precum şi în cazul produselor alimentare, farmaceutice, al dispozitivelor protetice şi/sau medicale, al produselor destinate nou-nãscuţilor, al cãrucioarelor pentru copii şi al produselor cosmetice care prezintã abateri de la caracteristicile calitative prescrise sau declarate, cu excepţia medicamentelor şi produselor preparate în scop medical sau terapeutic, vânzãtorul este obligat, la cererea consumatorului, sã le înlocuiascã sau sã restituie contravaloarea acestora.
(2) Timpul de nefuncţionare menţionat la alin. (1) prelungeşte în mod corespunzãtor termenul de garanţie şi curge din momentul sesizãrii vânzãtorului/unitãţii service pânã la aducerea produsului în stare de utilizare normalã şi al notificãrii în scris în vederea ridicãrii produsului sau predãrii efective a produsului cãtre consumator.
(3) Produsele de folosinţã îndelungatã care înlocuiesc produsele defecte în cadrul termenului de garanţie vor beneficia de un nou termen de garanţie, care curge de la data preschimbãrii produsului.
(4) Termenul de garanţie curge de la data vânzãrii produsului. Pentru bunurile de folosinţã îndelungatã noi, obţinute prin tragere la sorţi la tombole, câştigate la concursuri, câştiguri la C.E.C., Loto-Prono şi similare sau acordate cu reducere de preţ ori gratuit de cãtre operatorii economici, termenul de garanţie curge de la data intrãrii bunului respectiv în posesia câştigãtorului.
ART. 15
(1) Restituirea contravalorii sau înlocuirea produsului achiziţionat ori a serviciului prestat se face imediat dupã constatarea imposibilitãţii folosirii acestuia, dacã aceastã situaţie nu este imputabilã consumatorului.
(2) Restituirea contravalorii produsului sau serviciului se face la valoarea actualizatã a acestuia, calculatã în funcţie de indicele de inflaţie comunicat de Institutul Naţional de Statisticã. Valoarea actualizatã astfel calculatã nu va putea fi mai micã decât contravaloarea produsului sau serviciului pe care operatorul economic obligat la restituire o percepe pentru produse sau servicii de acelaşi fel, în momentul restituirii.
(3) Operatorul economic are aceleaşi obligaţii pentru produsul sau serviciul înlocuit ca şi pentru produsul sau serviciul vândut iniţial.
(4) Persoanele împuternicite conform art. 54 sã constate contravenţia şi sã aplice sancţiunea prevãzutã de prezenta ordonanţã vor stabili pentru produse şi servicii, odatã cu sancţiunea, şi mãsuri de remediere, înlocuire, restituirea contravalorii acestora sau restituirea sumelor încasate necuvenit de la consumatori, dupã caz.
ART. 16
(1) Consumatorul poate solicita plata unor despãgubiri, potrivit clauzelor contractuale sau dispoziţiilor legale, în cazul remedierii ori al înlocuirii produselor sau serviciilor necorespunzãtoare.
(2) Soluţionarea solicitãrii plãţii unor prejudicii morale sau daune conexe remedierii ori a înlocuirii produselor sau serviciilor necorespunzãtoare cerute de consumatori sau de operatorii economici este de competenţa instanţei judecãtoreşti competente ori a organismului de mediere competent.
ART. 17
Vânzãtorul asigurã toate operaţiunile necesare repunerii în funcţiune, înlocuirii produselor ori remedierii serviciilor reclamate în cadrul termenului de garanţie sau de valabilitate, respectiv pentru vicii ascunse în cadrul duratei medii de utilizare, precum şi a celor ocazionate de transportul, manipularea, diagnosticarea, expertizarea, demontarea, montarea şi ambalarea acestora; vânzãtorul suportã şi cheltuielile legate de acestea, situaţie care nu îl exonereazã de rãspundere pe producãtor în relaţia sa cu vânzãtorul.

CAP. IV
Informarea şi educarea consumatorilor

ART. 18
Consumatorii au dreptul de a fi informaţi, în mod complet, corect şi precis, asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor oferite de cãtre operatorii economici, astfel încât sã aibã posibilitatea de a face o alegere raţionalã, în conformitate cu interesele lor, între produsele şi serviciile oferite şi sã fie în mãsurã sã le utilizeze, potrivit destinaţiei acestora, în deplinã securitate.
ART. 19
Informarea consumatorilor despre produsele şi serviciile oferite se realizeazã, în mod obligatoriu, prin elemente de identificare şi caracterizare ale acestora, care se înscriu la vedere, dupã caz, pe produs, etichetã, ambalaj de vânzare sau în cartea tehnicã, instrucţiunile de folosire ori altele asemenea, ce însoţesc produsul sau serviciul, în funcţie de natura acestuia.
ART. 20
(1) Producãtorul trebuie sã informeze despre denumirea produsului, denumirea şi/sau marca producãtorului, cantitatea şi, dupã caz, termenul de garanţie, de valabilitate sau data durabilitãţii minimale, principalele caracteristici tehnice şi calitative, compoziţia, aditivii folosiţi, despre eventualele riscuri previzibile, modul de utilizare, manipulare, depozitare, conservare sau pãstrare, despre contraindicaţii.
(2) Producãtorul are obligaţia sã îşi precizeze adresa în elementele de identificare, pânã la data aderãrii României la Uniunea Europeanã.
(3) Produsele de folosinţã îndelungatã trebuie sã fie însoţite de certificatul de garanţie şi, dacã reglementãrile în vigoare prevãd, de declaraţia de conformitate, precum şi de cartea tehnicã ori de instrucţiunile de folosire, instalare, exploatare, întreţinere, eliberate de producãtor.
(4) Vânzãtorul trebuie sã informeze consumatorii despre preţul final al produsului sau despre tariful serviciului prestat, pe care îl suportã consumatorul, incluzând taxa pe valoarea adãugatã şi toate taxele suplimentare, şi sã ofere acestora toate informaţiile şi documentele tehnice care trebuie sã însoţeascã produsul.
(5) Toate informaţiile privitoare la produsele şi serviciile oferite consumatorilor, documentele însoţitoare, inclusiv cele referitoare la informaţiile privind securitatea produsului şi instrucţiunile de utilizare, precum şi contractele, inclusiv cele preformulate, trebuie sã fie scrise în limba românã, indiferent de ţara de origine a acestora, fãrã a exclude prezentarea acestora şi în alte limbi.
ART. 21
Informaţiile referitoare la serviciile prestate trebuie sã cuprindã categoria calitativã a serviciului, timpul de realizare, termenul de garanţie, tariful, riscurile previzibile şi, dupã caz, declaraţia de conformitate.
ART. 22
Operatorii economici sunt obligaţi sã demonstreze consumatorilor, la cererea acestora, cu ocazia cumpãrãrii, modul de utilizare şi funcţionalitatea produselor ce urmeazã a fi vândute; la lansarea pe piaţã a produselor, aceştia sunt obligaţi sã efectueze demonstraţii de utilizare.
ART. 23
Obligaţia de a informa pe consumator potrivit art. 19, 20, 21 şi 22 nu poate fi înlãturatã prin invocarea secretului comercial sau profesional.
ART. 24
Se interzice prezentarea, prin orice mijloace, a afirmaţiilor şi indicaţiilor care nu sunt conforme cu parametrii ce caracterizeazã produsele şi serviciile şi care nu pot fi probate.
ART. 25
Preţurile şi tarifele trebuie indicate în mod vizibil şi într-o formã neechivocã, uşor de citit.
ART. 26
(1) Comercializarea produselor şi prestarea serviciilor se fac în locuri şi în spaţii autorizate, conform reglementãrilor legale în vigoare.
(2) Sunt obligatorii afişarea, în mod vizibil, a denumirii unitãţii, a codului unic de înregistrare la registrul comerţului, din care sã rezulte obiectul/obiectele de activitate al/ale societãţii pentru care este autorizatã sã funcţioneze, precum şi afişarea şi respectarea orarului de funcţionare.
(3) Orarele de funcţionare vor fi stabilite, dupã caz, în conformitate cu hotãrârile administraţiei publice locale.

CAP. V
Organe ale administraţiei publice pentru protecţia consumatorilor

ART. 27
Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, subordonat Guvernului, coordoneazã şi realizeazã politica Guvernului în domeniul protecţiei consumatorilor.
ART. 28
(1) Atribuţiile şi modul de organizare şi funcţionare ale Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, precum şi relaţiile dintre aceasta şi alte organisme competente în domeniu se stabilesc prin hotãrâri ale Guvernului.
(2) Guvernul va stabili reglementãri în domeniul protecţiei consumatorilor pentru organele de specialitate ale administraţiei publice centrale şi, respectiv, pentru unele servicii publice ale ministerelor şi altor autoritãţi ale administraţiei publice centrale, organizate în judeţe şi în municipiul Bucureşti.
(3) Guvernul va stabili, prin hotãrâri, reglementãri-cadru în domeniul protecţiei consumatorilor, inclusiv reglementãri privind modul de constituire, repartizare şi utilizare a unui fond de stimulare a personalului Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
(4) Taxele care se percep de cãtre serviciile sau organele administraţiei publice, cu rol în domeniul protecţiei consumatorilor, se stabilesc conform legii, iar tarifele pentru încercãrile efectuate în laboratoare proprii, subordonate sau agreate, conform actelor normative în vigoare.
ART. 29
Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor, în baza consultãrii cu alte organisme interesate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi cu cele neguvernamentale, elaboreazã reglementãri referitoare la modalitãţile concrete de colaborare şi de sprijinire reciprocã şi le propune spre aprobare Guvernului.

CAP. VI
Asociaţiile pentru protecţia consumatorilor

ART. 30
În sensul prezentei ordonanţe, asociaţiile pentru protecţia consumatorilor sunt considerate organizaţii neguvernamentale, ca persoane juridice, conform legii, şi care, fãrã a urmãri realizarea de profit pentru membrii lor, au ca unic scop apãrarea drepturilor şi intereselor legitime ale membrilor lor sau ale consumatorilor, în general.
ART. 31
Asociaţiile pentru protecţia consumatorilor pot fi parteneri sociali cu drept de reprezentare în consiliile consultative cu rol în domeniul protecţiei consumatorilor, în care organele administraţiei publice sunt reprezentate, dacã îndeplinesc condiţiile prezentei ordonanţe.
ART. 32
Asociaţiile pentru protecţia consumatorilor care apãrã drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor, în general, sunt, de drept, parteneri sociali în consiliile consultative prevãzute în prezenta ordonanţã, dacã:
a) la nivel naţional, au cel puţin 3.000 de membri şi filiale în cel puţin 10 judeţe;
b) la nivel judeţean şi local, dacã au desfãşurat o activitate în domeniul protecţiei consumatorilor pe o perioadã de cel puţin 3 ani.
ART. 33
Asociaţiile pentru protecţia consumatorilor care sunt constituite în scopul apãrãrii intereselor numai ale membrilor lor pot deveni parteneri sociali cu drept de reprezentare în organismele consultative cu rol în domeniul protecţiei consumatorilor şi în care organele administraţiei publice sunt reprezentate, numai dacã au cel puţin 800 membri.
ART. 34
Dupã constituire, asociaţiile pentru protecţia consumatorilor vor solicita luarea lor în evidenţã de cãtre organul administraţiei publice pentru protecţia consumatorilor de nivel central sau local, dupã caz.
ART. 35
Personalul de conducere şi salariaţii organelor de specialitate ale administraţiei publice, precum şi ale serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, cu atribuţii pe linia protecţiei consumatorilor nu au dreptul de a deţine funcţii în organele de conducere ale asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor.
ART. 36
Asociaţiile pentru protecţia consumatorilor sunt consultate de cãtre serviciile şi organismele administraţiei publice prevãzute la art. 35, potrivit competenţelor, la elaborarea dispoziţiilor şi procedurilor cu caracter general şi a altor lucrãri care au ca scop protecţia consumatorilor, cu privire la:
a) cunoaşterea cerinţelor consumatorilor privind sortimentele, calitatea şi cantitatea produselor şi serviciilor;
b) formarea unei atitudini corecte a operatorilor economici angajaţi în producerea şi comercializarea produselor şi prestarea serviciilor, faţã de calitatea acestora;
c) prevenirea practicilor comerciale abuzive şi a publicitãţii de naturã a afecta drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor.
ART. 37
Asociaţiile pentru protecţia consumatorilor au urmãtoarele drepturi şi obligaţii:
a) de a fi sprijinite logistic de cãtre organismele administraţiei publice centrale şi locale, în vederea atingerii obiectivelor lor;
b) de a primi sume de la bugetul de stat şi de la bugetele locale;
c) de a solicita autoritãţilor competente luarea de mãsuri în vederea opririi producţiei sau retragerii de pe piaţã a produselor ori serviciilor care nu asigurã nivelul calitativ prescris în documentele stabilite de lege sau care pun în pericol viaţa, sãnãtatea ori securitatea consumatorilor;
d) de a solicita operatorilor economici realizarea de produse şi servicii în condiţii speciale, în vederea satisfacerii nevoilor consumatorilor cu handicap sau de vârsta a treia;
e) de a fi consultate cu ocazia elaborãrii actelor normative, standardelor sau specificaţiilor care definesc caracteristicile tehnice şi calitative ale produselor şi serviciilor destinate consumatorilor;
f) de a solicita şi de a obţine informaţii asupra preţului şi caracteristicilor calitative ale produselor sau serviciilor, de naturã sã ajute consumatorul la luarea unei decizii asupra achiziţionãrii acestora;
g) de a informa opinia publicã, prin mass-media, asupra deficienţelor de calitate ale produselor şi serviciilor, precum şi asupra consecinţelor vãtãmãtoare ale acestora pentru consumatori;
h) de a introduce acţiuni în justiţie pentru apãrarea drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor;
i) de a solicita serviciilor sau organelor administraţiei publice, prevãzute la art. 35, efectuarea de analize şi încercãri ale produselor destinate consumatorilor şi de a publica rezultatele;
j) de a iniţia acţiuni proprii, în vederea identificãrii cazurilor în care operatorii economici nu respectã drepturile consumatorilor prevãzute de lege, precum şi a cazurilor de neconformitate a produselor sau serviciilor, şi de a sesiza, în cadrul unei proceduri de urgenţã, serviciile sau organele de specialitate ale administraţiei publice abilitate sã acţioneze în consecinţã.
ART. 38
Centrele de consultanţã şi informare a consumatorilor pot fi organizate la nivel de birouri în structura organizatoricã a asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor şi desfãşoarã activitãţi gratuite în folosul acestora constând în informaţii, recomandãri şi consultanţã privind problemele legate de achiziţionarea unui produs sau serviciu.
ART. 39
(1) Sumele primite de la bugetul de stat, prin intermediul Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, se utilizeazã exclusiv pentru înfiinţarea şi funcţionarea centrelor de consultanţã şi informare a consumatorilor, respectiv pentru:
a) salarizarea sau, dupã caz, remunerarea personalului utilizat în centrele de consultanţã şi informare a consumatorilor, care se va face în funcţie de timpul efectiv lucrat, pânã la nivelul maxim al funcţiei echivalente utilizate în cadrul Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor;
b) cheltuieli materiale efectuate pentru întreţinerea sediului şi a dotãrilor aferente;
c) cheltuieli curente şi cele ocazionate de tipãrirea materialelor informative.
(2) Sumele prevãzute la alin. (1) se utilizeazã în condiţiile Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificãrile ulterioare, iar sumele rãmase neutilizate la data încheierii exerciţiului financiar se restituie la bugetul de stat.
ART. 40
(1) Sumele primite de la bugetele locale prin hotãrâri ale consiliilor locale sau, dupã caz, ale consiliilor judeţene vor fi utilizate în condiţiile stabilite prin convenţiile încheiate de acestea cu asociaţiile respective, conform legii.
(2) Sumele prevãzute la alin. (1) se utilizeazã în condiţiile Legii nr. 500/2002, cu modificãrile ulterioare, iar sumele rãmase neutilizate se restituie bugetelor locale respective.
ART. 41
Controlul asupra activitãţilor desfãşurate în centrele de consultanţã şi informare a consumatorilor din cadrul asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor, care au primit sume de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, se exercitã de cãtre Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor.
ART. 42
Reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale ale consumatorilor nu au drept de control al operatorilor economici.
ART. 43
Centrele de consultanţã şi informare a consumatorilor beneficiazã de asistenţã de specialitate din partea personalului Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, împuternicit în acest scop.

CAP. VII
Consiliul consultativ

ART. 44
La nivel central şi local - judeţ, oraş, comunã - se constituie câte un consiliu consultativ pentru protecţia consumatorilor. Acesta are caracter consultativ şi asigurã, la nivelurile respective, cadrul informaţional şi organizatoric necesar:
a) stabilirii şi aplicãrii politicii de protecţie a consumatorilor;
b) corelãrii acţiunilor diverselor organisme ale administraţiei publice cu cele ale organizaţiilor neguvernamentale care au rol în realizarea protecţiei consumatorilor.
ART. 45
Consiliul consultativ pentru protecţia consumatorilor este format din:
a) reprezentanţi ai tuturor serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, care au competenţe cu caracter general sau special în domeniul protecţiei consumatorilor şi au structuri organizatorice la nivelul respectiv;
b) prefect sau primar, dupã caz, sau reprezentanţi ai acestora;
c) reprezentanţi ai asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor;
d) reprezentanţi ai altor organisme, dupã caz.
ART. 46
Guvernul stabileşte, în mod concret, componenţa, atribuţiile şi modul de organizare şi funcţionare ale Consiliului consultativ pentru protecţia consumatorilor, pe fiecare nivel în parte.

CAP. VIII
Raporturile juridice dintre consumatorii prejudiciaţi şi operatorii economici

ART. 47
Acţiunile în justiţie îndreptate de cãtre asociaţiile pentru protecţia consumatorilor, înfiinţate în condiţiile prevãzute la art. 32 şi 33, împotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor sunt scutite de taxe de timbru.
ART. 48
Ministerul Public poate interveni în acţiunile civile introduse, în care sunt implicate interesele consumatorilor.

CAP. IX
Sancţiuni

ART. 49
Încãlcarea prevederilor prezentei ordonanţe atrage rãspunderea materialã, civilã, contravenţionalã sau penalã, dupã caz.
ART. 50
(1) Constituie contravenţii, dacã nu au fost sãvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, sã fie considerate infracţiuni, şi se sancţioneazã dupã cum urmeazã:
a) încãlcarea dispoziţiilor art. 4, art. 7 lit. a) a 2-a, a 3-a şi a 5-a liniuţã, lit. c) prima şi a 2-a liniuţã, art. 15 alin. (1), cu amendã contravenţionalã de la 3.000 lei la 30.000 lei;
b) încãlcarea dispoziţiilor art. 7 lit. a) a 4-a liniuţã, lit. b) a 3-a şi a 4-a liniuţã, cu amendã contravenţionalã de la 2.500 lei la 25.000 lei;
c) încãlcarea dispoziţiilor art. 5, art. 7 lit. b) prima, a 2-a şi a 5-a liniuţã, lit. c) a 3-a şi a 4-a liniuţã, art. 9, art. 10 lit. a)-f) şi art. 11, cu amendã contravenţionalã de la 2.000 lei la 4.000 lei;
d) încãlcarea dispoziţiilor art. 13 alin. (1), art. 14 alin. (1), art. 17-25 şi art. 26 alin. (1) şi (2), cu amendã contravenţionalã de la 1.000 lei la 3.000 lei.
(2) Sancţiunile se pot aplica şi persoanelor juridice.
ART. 51
(1) Împiedicarea, sub orice formã, a organelor administraţiei publice însãrcinate cu protecţia consumatorilor de a exercita atribuţiile de serviciu referitoare la prevenirea şi combaterea faptelor care pot afecta viaţa, sãnãtatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu muncã în folosul comunitãţii sau cu amendã de la 5.000 lei la 10.000 lei.
(2) Nerespectarea dispoziţiilor legale privind protecţia consumatorilor care, potrivit art. 50, constituie contravenţie, dacã fapta a avut ca urmare vãtãmarea sãnãtãţii sau a integritãţii corporale a uneia sau mai multor persoane, se sancţioneazã cu amendã contravenţionalã de la 20.000 lei la 100.000 lei.
(3) Nerespectarea dispoziţiilor legale privind protecţia consumatorilor care, potrivit art. 50, constituie contravenţie, dacã fapta a avut ca urmare afectarea gravã şi în mod repetat a intereselor economice ale unuia sau mai multor consumatori, se sancţioneazã cu amendã contravenţionalã de la 5.000 lei la 25.000 lei.
(4) În cazul aplicãrii sancţiunii amenzii pentru sãvârşirea faptei prevãzute la alin. (2) se va dispune şi închiderea definitivã a unitãţii, putând fi dispusã aceeaşi mãsurã pentru sãvârşirea faptei prevãzute la alin. (3).
(5) Contravenienţii sunt obligaţi sã suporte, potrivit prevederilor legale în vigoare, şi cheltuielile efectuate de terţi, persoane fizice sau juridice, în vederea vindecãrii persoanelor vãtãmate în calitatea lor de consumatori.
ART. 52
Valoarea amenzilor prevãzute la art. 50 şi 51 se va actualiza prin hotãrâre a Guvernului.
ART. 53
În conformitate cu prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, contravenientul poate achita, în cel mult 48 de ore de la data încheierii sau, dupã caz, de la data comunicãrii procesului-verbal de constatare a contravenţiei, jumãtate din minimul amenzii prevãzute de art. 50, agentul constatator fãcând menţiune despre aceastã posibilitate în procesul-verbal.
ART. 54
(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevãzute la art. 50 şi 51 se fac de cãtre reprezentanţii împuterniciţi ai Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
(2) În cazul sancţiunilor cu închisoare contravenţionalã, mãsura se aplicã de instanţa competentã, la sesizarea organului din care face parte agentul constatator.
(3) Organele de poliţie sunt obligate sã acorde, la cerere, sprijinul necesar persoanelor împuternicite prevãzute la alin. (1), aflate în exerciţiul funcţiunii, sau sã le însoţeascã, dupã caz.
(4) Organele de control prevãzute la alin. (1) pot preleva produse în vederea testãrii acestora în laboratoare. Contravaloarea produselor prelevate şi a cheltuielilor legate de testarea lor se suportã de cãtre organul administraţiei publice, dacã în urma testãrii nu se constatã neconformitãţi faţã de cerinţele de securitate şi/sau de calitate prescrise ori declarate. În caz contrar, cheltuielile respective se suportã de cãtre operatorul economic.
ART. 55
Pentru limitarea prejudicierii consumatorilor, agentul constatator poate dispune urmãtoarele mãsuri:
1. oprirea definitivã a comercializãrii şi retragerea din circuitul consumului uman a produselor care:
a) sunt periculoase, falsificate sau contrafãcute;
b) au termenul de valabilitate expirat sau data durabilitãţii minimale depãşitã;
c) sunt interzise consumului uman prin reglementãri legale;
2. oprirea temporarã a prestãrii serviciilor, importului, fabricaţiei, comercializãrii produselor sau a utilizãrii acestora la prestarea serviciilor, pânã la remedierea deficienţelor, în cazul în care:
a) produsele nu sunt testate şi/sau certificate conform normelor legale;
b) produsele nu îndeplinesc caracteristicile prescrise sau declarate, fãrã ca acestea sã fie periculoase;
c) produsele nu prezintã elementele de identificare şi de caracterizare, precum şi documentele de însoţire, conform prevederilor art. 18-22;
d) se presteazã servicii care pot pune în pericol viaţa, sãnãtatea sau securitatea consumatorilor;
3. distrugerea produselor periculoase oprite definitiv de la comercializare, dacã aceasta constituie singurul mijloc care face sã înceteze pericolul.
ART. 56
(1) Odatã cu aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale, agentul constatator poate propune una dintre urmãtoarele sancţiuni complementare:
a) închiderea temporarã a unitãţii pe o duratã de cel mult 6 luni;
b) închiderea temporarã a unitãţii pe o duratã de la 6 luni la 12 luni;
c) închiderea definitivã a unitãţii;
d) suspendarea sau retragerea definitivã, dupã caz, a avizului, acordului sau a autorizaţiei de exercitare a unei activitãţi.
(2) Sancţiunea complementarã prevãzutã la alin. (1) lit. a) poate fi aplicatã în cazurile în care se constatã:
a) lipsa condiţiilor igienico-sanitare pentru produsele şi serviciile nealimentare;
b) folosirea unor spaţii şi condiţii necorespunzãtoare pentru producţie, depozitare sau comercializare;
c) nerespectarea condiţiilor impuse de producãtori privind manipularea, transportul, depozitarea şi comercializarea, dacã acestea sunt de naturã sã modifice, în mod periculos, caracteristicile iniţiale ale produsului respectiv;
d) lipsa specificaţiilor tehnice, a instrucţiunilor şi a procedurilor de lucru la producãtorii şi prestatorii de servicii;
e) lipsa certificatelor sau a avizelor necesare eliberate de laboratoarele de încercãri sau de omologãri specifice;
f) lipsa certificatelor de conformitate.
(3) Sancţiunea complementarã prevãzutã la alin. (1) lit. b) poate fi aplicatã în cazurile în care se constatã:
a) folosirea practicilor de comercializare abuzive sau sãvârşirea repetatã a unor abateri sancţionate de organele de control în decurs de 6 luni de la prima constatare;
b) refuzul operatorului economic de a permite, în prima fazã, controlul organelor de specialitate şi la care, în urma unui control ulterior, se constatã deficienţe grave;
c) lipsa licenţei de fabricaţie a produselor alimentare pentru producãtori;
d) nerespectarea sau neacordarea certificatelor de garanţie pentru lucrãrile de prestãri de servicii;
e) utilizarea în activitatea de service a unor piese sau componente neomologate.
(4) Sancţiunea complementarã prevãzutã la alin. (1) lit. c) poate fi aplicatã în cazurile în care se constatã:
a) importul cu bunã ştiinţã al produselor care nu respectã condiţiile calitative prescrise sau declarate ori care sunt periculoase;
b) prestarea de servicii care pun în pericol viaţa, sãnãtatea sau siguranţa consumatorilor;
c) punerea în vânzare a produselor despre care operatorii economici controlaţi au cunoştinţã cã sunt falsificate sau contrafãcute ori care au parametrii de securitate neconformi;
d) recondiţionarea unor produse alimentare retrase de la consumul uman ca fiind necorespunzãtoare, prin adãugarea de aditivi sau alte substanţe ce nu se regãsesc în reţeta de fabricaţie, în urma cãreia a rezultat un produs destinat comercializãrii în scopul consumului uman;
e) în cazul în care operatorul economic nu a sistat livrãrile sau nu a retras de la comercializare ori de la beneficiar produsele pentru care organele abilitate prin lege au constatat cã sunt periculoase sau cã nu îndeplinesc caracteristicile calitative prescrise ori declarate;
f) împiedicarea sub orice formã de cãtre operatorul economic sau de cãtre angajaţii acestuia a organelor administraţiei publice însãrcinate cu protecţia consumatorilor şi supravegherea calitãţii produselor şi serviciilor sã îşi exercite atribuţiile de serviciu referitoare la prevenirea şi combaterea faptelor ce pot afecta viaţa, sãnãtatea ori securitatea consumatorilor sau instigarea oricãrei alte persoane împotriva acestor organe;
g) comercializarea de produse interzise prin reglementãrile legale în vigoare;
h) continuarea desfãşurãrii activitãţii dupã dispunerea mãsurii de închidere temporarã, fãrã obţinerea acordului prevãzut la alin. (7);
i) nerespectarea mãsurilor dispuse în temeiul art. 55.
(5) În consecinţã, sancţiunea complementarã prevãzutã la alin. (1) lit. d) va avea acelaşi regim, odatã cu sancţiunea aplicatã menţionatã la alin. (1) lit. a), b) sau c), dupã caz.
(6) Sancţiunea prevãzutã la alin. (1) lit. d) se aplicã de cãtre autoritãţile publice competente care vor fi înştiinţate în acest sens.
(7) Aplicarea sancţiunilor prevãzute la alin. (1) lit. a), b) şi d) se suspendã numai cu acordul scris al Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau al oficiilor judeţene pentru protecţia consumatorilor, dupã remedierea deficienţelor care au condus la aplicarea sancţiunii complementare.
ART. 57
Sancţiunile propuse pentru a fi aplicate potrivit art. 55 şi art. 56 alin. (1) lit. a)-c) se dispun, direct sau prin delegare, de cãtre conducãtorii autoritãţilor publice prevãzute la art. 54, prin ordin sau decizie.
ART. 58
Sancţiunile contravenţionale complementare dispuse în condiţiile art. 55 şi 56 se vor materializa prin aplicarea de sigilii sau alte semne distinctive cu valoare de sigiliu.
ART. 59
Prevederilor art. 51, 55 şi 56 nu le sunt aplicabile dispoziţiile <>art. 32 alin. (3) teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 60
(1) În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rãmânerea definitivã a sancţiunii şi nu existã posibilitatea executãrii silite, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanţa de judecatã pe a cãrei razã teritorialã s-a sãvârşit contravenţia, în vederea înlocuirii amenzii cu sancţiunea închisorii contravenţionale sau, dacã existã consimţãmântul contravenientului, cu sancţiunea obligãrii acestuia la prestarea unei activitãţi în folosul comunitãţii, ţinându-se seama de partea din amendã care a fost achitatã.
(2) La primul termen de judecatã, instanţa poate acorda contravenientului, la cererea acestuia, un termen de 30 de zile, în vederea achitãrii integrale a amenzii.
(3) În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termenul prevãzut la alin. (2), instanţa procedeazã la transformarea amenzii în închisoare contravenţionalã.
(4) Executarea sancţiunii închisorii contravenţionale se prescrie în termen de un an de la data rãmânerii definitive a hotãrârii.
ART. 61
(1) Produsele periculoase, falsificate sau contrafãcute se confiscã de organele abilitate de lege, la sesizarea agentului constatator, şi se distrug sau se valorificã, dupã caz, conform prevederilor legale.
(2) Veniturile încasate ilicit de cãtre operatorii economici, ca urmare a încãlcãrii prevederilor art. 4, art. 7 lit. a) a 2-a, a 3-a şi a 4-a liniuţã, art. 7 lit. b) prima şi a 2-a liniuţã şi ale art. 7 lit. c) prima şi a 2-a liniuţã, se preiau la bugetul de stat de organele abilitate ale Ministerului Finanţelor Publice.
ART. 62
Prevederile prezentei ordonanţe se completeazã cu dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ale Codului penal şi ale Codului de procedurã penalã.
ART. 63
Aplicarea sancţiunilor prevãzute în prezenta ordonanţã nu înlãturã rãspunderea disciplinarã a fãptuitorilor.
ART. 64
Dispoziţiile prezentei ordonanţe se completeazã cu prevederile Codului civil.
ART. 65
Prevederile prezentei ordonanţe nu se aplicã:
a) pagubelor generate de produsele puse în circulaţie anterior datei intrãrii în vigoare a acesteia;
b) pagubelor rezultate din accidentele nucleare.

CAP. X
Dispoziţii finale şi tranzitorii

ART. 66
Guvernul va lua mãsurile necesare pentru organizarea executãrii prevederilor prezentei ordonanţe, precum şi pentru elaborarea de norme metodologice privind:
a) condiţiile de realizare a expertizelor tehnice, în cazul unor vicii ascunse, pe categorii de produse şi servicii;
b) modul de înlocuire, remediere sau restituire a contravalorii, pentru produsele sau serviciile care prezintã deficienţe;
c) mãsuri de prevenire şi limitare a prejudicierii consumatorilor, precum şi condiţiile în care acestea pot fi luate de cãtre organele administraţiei publice prevãzute la art. 54;
d) conţinutul şi competenţa de aprobare a documentelor care atestã nivelul calitativ al produselor şi serviciilor;
e) informarea şi educarea în domeniul protecţiei consumatorilor;
f) condiţiile în care asociaţiile pentru protecţia consumatorilor, constituite potrivit art. 33, pot deveni parteneri sociali cu drept de reprezentare;
g) desfãşurarea activitãţii consiliilor consultative pentru protecţia consumatorilor;
h) mãsurile suplimentare pentru protecţia unor categorii de consumatori, cum ar fi: copii, vârstnici, persoane cu handicap, segmente de populaţie aflate în situaţia de risc financiar ridicat, precum şi alte categorii de consumatori expuşi în mod deosebit riscului.
ART. 67
Începând cu anul 2001, numãrul centrelor de consultanţã şi informare a consumatorilor pentru care se acordã sume de la bugetul de stat va fi stabilit prin hotãrâre a Guvernului, dupã aprobarea legii bugetului de stat pe anul respectiv, cu încadrarea în sumele aprobate cu aceastã destinaţie.
ART. 68
Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor aprobã sau modificã criteriile de evaluare şi selectare a asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor care înfiinţeazã şi funcţioneazã centre de consultanţã şi informare a consumatorilor, precum şi modelul de convenţie prevãzut la art. 40 alin. (1).
ART. 69
La data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe, <>Legea nr. 4/1989 privind asigurarea şi controlul calitãţii produselor şi serviciilor, <>Hotãrârea Guvernului nr. 335/1990 privind unele mãsuri din domeniul asigurãrii şi controlului calitãţii produselor, lucrãrilor de construcţii şi serviciilor, precum şi din cel al metrologiei, <>Hotãrârea Guvernului nr. 545/1991 privind supravegherea calitãţii produselor şi serviciilor în scopul prevenirii şi combaterii faptelor care pot afecta viaţa şi sãnãtatea oamenilor, animalelor ori calitatea mediului înconjurãtor, precum şi orice alte dispoziţii contrare se abrogã.

NOTĂ:
Reproducem mai jos prevederile <>art. II alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 58/2000 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor şi prevederile <>art. II din Legea nr. 37/2002 privind aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 58/2000 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, care nu sunt încorporate în prezenta formã republicatã:
- <>Art. II alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 58/2000 :
"Dispoziţiile actelor normative emise în aplicarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor se modificã şi se aplicã în mod corespunzãtor."
- <>Art. II din Legea nr. 37/2002 :
"La data intrãrii în vigoare a prezentei legi, <>Ordonanţa Guvernului nr. 87/2000 privind rãspunderea producãtorilor pentru pagubele generate de produsele defectuoase şi <>Ordonanţa Guvernului nr. 88/2000 privind finanţarea centrelor de consultanţã şi informare a consumatorilor se abrogã."

_________

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Ordonanta, Guvernul Romaniei, ORDONANTA nr. 21 din 21 august 1992

Comentarii

Alin stoica

27 Februarie 2017

atentie!Ordonanata 21/92, asa cum se intelege din art.2, permite comercializarea produselor falsificate sau contrafacute.admite deasemenea faptul ca un produs poate avea doi producatori.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

ORDONANTA nr. 21 din 21 august 1992 (*republicata*) privind protectia consumatorilor*)

Comentarii

Atentie, Juristi!

ORDONANTA nr. 21 din 21 august 1992 (republicata) privind protectia consumatorilor*)