Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
ORDONANTA nr. 2 din 25 ianuarie 2012 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicatã, şi al art. 1 pct. I.1 din Legea nr. 284/2011 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,
Guvernul României adoptã prezenta ordonanţã.
ART. I Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã:
1. La articolul 27 alineatul (1), dupã litera b) se introduce o nouã literã, litera c), cu urmãtorul cuprins: "c) reprezentantul legal al contribuabilului care, cu rea-credinţã, declarã bãncii, potrivit art. 149 alin. (12) lit. a), cã nu deţine alte disponibilitãţi bãneşti."
2. La articolul 31, dupã alineatul (3) se introduc patru noi alineate, alineatele (3^1)-(3^4), cu urmãtorul cuprins: "(3^1) Domiciliul fiscal definit potrivit alin. (1) ori (3) se înregistreazã la organul fiscal în toate cazurile în care acesta este diferit de domiciliul sau de sediul social prin depunerea unei cereri de modificare a domiciliului fiscal, însoţitã de acte doveditoare ale informaţiilor cuprinse în aceasta. (3^2) Cererea se depune la organul fiscal în a cãrui razã teritorialã urmeazã a se stabili domiciliul fiscal. Cererea se soluţioneazã de organul fiscal, în termen de 15 zile lucrãtoare de la data depunerii acesteia, prin emiterea deciziei de modificare a domiciliului fiscal care se comunicã contribuabilului potrivit art. 44. (3^3) Organul fiscal emite din oficiu decizia de modificare a domiciliului fiscal ori de câte ori constatã cã domiciliul fiscal este diferit de domiciliul sau sediul social, iar contribuabilul nu a depus cerere de modificare a domiciliului fiscal. (3^4) Data schimbãrii domiciliului fiscal este data comunicãrii deciziei de modificare a domiciliului fiscal."
3. La articolul 42, alineatele (2) şi (10) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins: "(2) Acordul de preţ în avans este actul administrativ emis de Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã în vederea soluţionãrii unei cereri a contribuabilului, referitoare la stabilirea condiţiilor şi modalitãţilor în care urmeazã sã fie determinate, pe parcursul unei perioade fixe, preţurile de transfer, în cazul tranzacţiilor efectuate între persoane afiliate, astfel cum sunt definite în Codul fiscal. Tranzacţiile viitoare care fac obiectul acordului de preţ în avans se apreciazã în funcţie de data depunerii cererii. ...................................................................................... (10) Contribuabilul solicitant are dreptul la restituirea tarifului achitat în cazul în care organul fiscal competent respinge emiterea/modificarea soluţiei fiscale individuale anticipate sau a acordului de preţ în avans."
4. La articolul 42, dupã alineatul (5) se introduc trei noi alineate, alineatele (5^1)-(5^3), cu urmãtorul cuprins: "(5^1) În scopul soluţionãrii cererii, organul fiscal competent: a) se poate deplasa la domiciliul fiscal al contribuabilului sau în alt loc stabilit de comun acord cu acesta pentru analizarea documentaţiei în vederea fundamentãrii proiectului de soluţie fiscalã individualã anticipatã ori acord de preţ în avans, potrivit procedurii aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã; b) poate solicita contribuabilului clarificãri cu privire la cerere şi/sau documentele depuse. (5^2) Organul fiscal competent prezintã contribuabilului proiectul soluţiei fiscale individuale anticipate sau acordului de preţ în avans, dupã caz, acordându-i acestuia posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere potrivit art. 9 alin. (1), cu excepţia cazului în care contribuabilul renunţã la acest drept şi notificã acest fapt organului fiscal competent. (5^3) Contribuabilul poate prezenta clarificãrile prevãzute la alin. (5^1) lit. b) sau poate exprima punctul de vedere prevãzut la alin. (5^2) în termen de 60 de zile lucrãtoare de la data solicitãrii clarificãrilor necesare ori de la data comunicãrii proiectului soluţiei fiscale individuale anticipate sau acordului de preţ în avans."
5. La articolul 43, alineatele (3) şi (4) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins: "(3) Actul administrativ fiscal emis în condiţiile alin. (2) prin intermediul unui centru de imprimare masivã este valabil şi în cazul în care nu poartã semnãtura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, şi ştampila organului emitent, dacã îndeplineşte cerinţele legale aplicabile în materie. (4) Prin ordin al ministrului finanţelor publice se stabilesc categoriile de acte administrative fiscale care se emit în condiţiile alin. (3), de cãtre organele fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã."
6. La articolul 43, dupã alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu urmãtorul cuprins: "(5) Prin ordin comun al ministrului administraţiei şi internelor şi al ministrului finanţelor publice se stabilesc categoriile de acte administrative fiscale care pot fi emise în condiţiile alin. (3) de cãtre organele fiscale ale autoritãţilor administraţiei publice locale, iar consiliile locale stabilesc, prin hotãrâre, dacã organele fiscale din cadrul autoritãţii administraţiei publice locale respective pot emite acte administrative fiscale în condiţiile alin. (3)."
7. La articolul 44, alineatele (2)-(2^2) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins: "(2) Actul administrativ fiscal se comunicã prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacã se asigurã primirea sub semnãturã a actului administrativ fiscal sau prin poştã, cu scrisoare recomandatã cu confirmare de primire. (2^1) Actul administrativ fiscal poate fi comunicat şi prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanţã, dacã se asigurã transmiterea textului actului administrativ fiscal şi confirmarea primirii acestuia şi dacã contribuabilul a solicitat expres acest lucru. (2^2) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (2^1), dupã caz, nu a fost posibilã, aceasta se realizeazã prin publicitate."
8. La articolul 65, dupã alineatul (2) se introduc douã noi alineate, alineatele (3) şi (4), cu urmãtorul cuprins: "(3) În vederea stabilirii scopului sau conţinutului economic al unor tranzacţii, potrivit art. 11 alin. (1) din Codul fiscal, la solicitarea organului fiscal competent, contribuabilii sunt obligaţi sã prezinte, în termenele stabilite de acesta, dosarul tranzacţiei în situaţia în care tranzacţia este încheiatã cu persoane situate în state cu care nu existã un instrument juridic în baza cãruia sã se realizeze schimbul de informaţii. (4) Conţinutul dosarului tranzacţiei se aprobã prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã."
9. La articolul 72, alineatul (4) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "(4) Prin excepţie de la dispoziţiile art. 18 alin. (1), pentru contribuabilii prevãzuţi la alin. (1) lit. e), precum şi pentru contribuabilii nerezidenţi persoane juridice, care realizeazã numai venituri supuse regulilor de impunere la sursã, iar impozitul reţinut este final, atribuirea codului de identificare fiscalã se poate face de organul fiscal, la solicitarea plãtitorului de venit."
10. La articolul 78, alineatul (4) se abrogã.
11. La articolul 79, alineatul (2) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "(2) În vederea stabilirii preţurilor de transfer, contribuabilii care desfãşoarã tranzacţii cu persoane afiliate au obligaţia ca, la solicitarea organului fiscal competent, sã întocmeascã şi sã prezinte, în termenele stabilite de acesta, dosarul preţurilor de transfer. Conţinutul dosarului preţurilor de transfer, precum şi condiţiile în care se solicitã acesta se aprobã prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã."
12. Dupã articolul 93 se introduce un nou titlu, titlul VI^1 "Procedura amiabilã pentru evitarea/eliminarea dublei impuneri", cuprinzând articolele 93^1 şi 93^2, cu urmãtorul cuprins:
"Titlul VI^1 Procedura amiabilã pentru evitarea/eliminarea dublei impuneri Articolul 93^1 Procedura amiabilã în cazul convenţiilor de evitare/eliminare a dublei impuneri (1) În baza prevederilor convenţiei sau acordului de evitare a dublei impuneri, contribuabilul rezident în România, care considerã cã impozitarea în celãlalt stat contractant nu este conformã cu prevederile convenţiei ori acordului respectiv, poate solicita Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã iniţierea procedurii amiabile. (2) Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã realizeazã procedura amiabilã şi în cazul în care autoritatea competentã a statului cu care România are încheiatã o convenţie sau acord de evitare a dublei impuneri îi solicitã acest lucru. (3) Prevederile alin. (1) şi (2) se completeazã cu prevederile Convenţiei privind eliminarea dublei impuneri în legãturã cu ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate (90/436/EEC), a Codului de conduitã revizuit pentru punerea în aplicare efectivã a Convenţiei privind eliminarea dublei impuneri în legãturã cu ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate (2009/C 322/01) precum şi a convenţiilor ori acordurilor de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu alte state. Articolul 93^2 Procedura pentru eliminarea dublei impuneri între persoane române afiliate (1) În sensul prezentului articol, prin dublã impunere se înţelege situaţia în care acelaşi venit/profit impozabil se impoziteazã la douã sau mai multe persoane române afiliate între care s-au încheiat tranzacţii. (2) În cazul tranzacţiilor între persoane române afiliate, ajustarea venitului sau cheltuielii uneia dintre persoanele afiliate, efectuatã de cãtre organul fiscal competent pentru administrarea creanţelor datorate de respectiva persoanã, este opozabilã şi organului fiscal pentru administrarea creanţelor celeilalte persoane afiliate. (3) Ajustarea se decide de organul fiscal competent prin emiterea unei decizii de ajustare care stã la baza emiterii deciziei de impunere sau a deciziei de nemodificare a bazei de impunere. Decizia de ajustare se comunicã contribuabilului la care s-a efectuat ajustarea, persoanei române afiliate la care se referã tranzacţia ajustatã, precum şi organului fiscal competent pentru administrarea creanţelor datorate de persoana românã afiliatã. (4) Ajustarea este opozabilã organului fiscal competent pentru administrarea creanţelor datorate de persoana românã afiliatã numai dacã decizia de ajustare este definitivã în sistemul cãilor administrative şi judiciare de atac. (5) În vederea eliminãrii dublei impuneri ca urmare a ajustãrii venitului sau cheltuielii, cealaltã persoanã afiliatã poate corecta, corespunzãtor deciziei de ajustare, declaraţia fiscalã aferentã perioadei fiscale în care s-a desfãşurat respectiva tranzacţie. Aceastã situaţie reprezintã o condiţie care impune corectarea bazei de impozitare potrivit prevederilor art. 84 alin. (4)."
13. Dupã articolul 109^4 se introduce un nou titlu, titlul VII^1 "Cooperarea administrativã în domeniul fiscal", cuprinzând articolele 109^5-109^29, cu urmãtorul cuprins:
"Titlul VII^1 Cooperarea administrativã în domeniul fiscal
Capitolul I Dispoziţii generale Articolul 109^5 Scopul (1) Prezentul titlu reglementeazã normele şi procedurile potrivit cãrora România coopereazã cu celelalte state membre în vederea realizãrii unui schimb de informaţii care este în mod previzibil relevant pentru administrarea şi aplicarea legilor interne ale statelor membre în privinţa taxelor şi impozitelor prevãzute la art. 109^6. (2) Prezentul titlu conţine şi dispoziţii privind schimbul de informaţii prevãzut la alin. (1) prin mijloace electronice, precum şi norme şi proceduri potrivit cãrora România coopereazã cu Comisia Europeanã pe teme de coordonare şi evaluare. (3) Prezentul titlu nu afecteazã aplicarea în România a normelor privind asistenţa reciprocã în materie penalã şi nu aduce atingere îndeplinirii niciunei obligaţii a României în temeiul altor instrumente juridice, inclusiv acorduri bilaterale sau multilaterale, în ceea ce priveşte cooperarea administrativã extinsã. Articolul 109^6 Sfera de aplicare (1) Prezentul titlu se aplicã tuturor tipurilor de taxe şi impozite percepute de cãtre stat, unitãţile administrativ-teritoriale ori subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, ori în numele acestora. (2) Fãrã a aduce atingere alin. (1), prezentul titlu nu se aplicã: a) taxei pe valoarea adãugatã, taxelor vamale şi accizelor, care fac obiectul unei alte legislaţii a Uniunii Europene privind cooperarea administrativã dintre statele membre; b) contribuţiilor obligatorii la sistemul de securitate socialã plãtibile statului sau instituţiilor de securitate socialã de drept public. (3) Taxele şi impozitele, astfel cum sunt prevãzute la alin. (1), nu se interpreteazã în niciun caz ca incluzând: a) taxele, cum ar fi cele pentru certificate şi alte documente emise de autoritãţile publice; b) contribuţiile de naturã contractualã, cum ar fi sumele stabilite pentru utilitãţile publice. (4) Prezentul titlu se aplicã taxelor şi impozitelor prevãzute la alin. (1), percepute în cadrul teritoriilor unde tratatele Uniunii Europene sunt aplicabile în temeiul art. 52 din Tratatul privind Uniunea Europeanã. Articolul 109^7 Definiţii În sensul prezentului titlu, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarea semnificaţie: a) autoritate competentã a unui stat membru - autoritatea care a fost desemnatã ca atare de cãtre statul membru respectiv. În cazul în care acţioneazã în temeiul prezentului titlu, un birou central de legãturã, un departament de legãturã sau un funcţionar autorizat este considerat, de asemenea, autoritate competentã prin delegare, potrivit art. 109^8; b) birou central de legãturã - un birou care a fost desemnat ca fiind responsabilul principal pentru contactele cu alte state membre în domeniul cooperãrii administrative; c) departament de legãturã - orice birou, altul decât biroul central de legãturã, care a fost astfel desemnat în vederea schimbului direct de informaţii în temeiul prezentului titlu; d) funcţionar autorizat - orice funcţionar care este autorizat sã facã schimb direct de informaţii în temeiul prezentului titlu; e) autoritate solicitantã - biroul central de legãturã, un departament de legãturã sau orice funcţionar autorizat al unui stat membru care înainteazã o cerere de asistenţã în numele autoritãţii competente; f) autoritate solicitatã - biroul central de legãturã, un departament de legãturã sau orice funcţionar autorizat al unui stat membru care primeşte o cerere de asistenţã în numele autoritãţii competente; g) anchetã administrativã - toate controalele, verificãrile şi alte acţiuni întreprinse de statele membre în exercitarea atribuţiilor lor, în scopul asigurãrii aplicãrii corecte a legislaţiei fiscale; h) schimb de informaţii la cerere - transmiterea de informaţii efectuatã pe baza unei cereri adresate de statul membru solicitant statului membru solicitat într-un caz specific; i) schimb automat - comunicarea sistematicã a informaţiilor predefinite cãtre alt stat membru, fãrã cerere prealabilã, la intervale regulate prestabilite. În contextul art. 109^12, informaţiile disponibile se referã la informaţii din dosarele fiscale ale statelor membre care comunicã informaţiile respective, care pot fi accesate potrivit procedurilor de colectare şi procesare a informaţiilor din acel stat membru; j) schimb spontan - comunicarea nesistematicã, în orice moment şi fãrã o cerere prealabilã, a unor informaţii cãtre un alt stat membru; k) persoanã - orice persoanã fizicã ori juridicã, orice asociere de persoane cãreia îi este recunoscutã, prin lege, capacitatea de a încheia acte juridice, dar care nu are statut de persoanã juridicã, sau orice altã entitate, indiferent de natura ori forma acesteia, fie cã are sau nu personalitate juridicã, care deţine ori gestioneazã active care, alãturi de venitul generat de acestea, sunt supuse unor taxe ori impozite care fac obiectul prezentului titlu; l) mijloace electronice - utilizarea unui echipament electronic pentru procesarea, inclusiv compresia digitalã, şi stocarea datelor şi prin utilizarea transmisiei prin fir a transmisiei radio, a tehnologiilor optice sau a altor mijloace electromagnetice; m) reţea CCN - platforma comunã bazatã pe reţeaua comunã de comunicaţii (CCN) dezvoltatã de Uniunea Europeanã pentru a asigura toate transmisiile prin mijloace electronice între autoritãţile competente din domeniul vamal şi fiscal. Articolul 109^8 Autoritatea competentã din România (1) Autoritatea competentã din România pentru aplicarea prevederilor prezentului titlu, precum şi pentru contactele cu Comisia Europeanã este Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã. (2) Prin ordin al ministrului finanţelor publice, la propunerea preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, se desemneazã biroul central de legãturã. Autoritatea competentã din România este responsabilã de informarea Comisiei Europene şi a celorlalte state membre cu privire la desemnarea biroului central de legãturã. (3) Prin ordinul prevãzut la alin. (2), biroul central de legãturã poate fi desemnat responsabil şi de contactele cu Comisia Europeanã. Autoritatea competentã din România este responsabilã de informarea Comisiei Europene cu privire la acest lucru. (4) Autoritatea competentã din România poate desemna departamente de legãturã cu competenţe repartizate potrivit legislaţiei sau politicii sale naţionale. Biroul central de legãturã are responsabilitatea de a actualiza lista departamentelor de legãturã şi de a o pune la dispoziţia birourilor centrale de legãturã din celelalte state membre interesate, precum şi a Comisiei Europene. (5) Autoritatea competentã din România poate desemna funcţionari autorizaţi. Biroul central de legãturã are responsabilitatea de a actualiza lista acestor funcţionari autorizaţi şi de a o pune la dispoziţia birourilor centrale de legãturã din celelalte state membre interesate, precum şi a Comisiei Europene. (6) Funcţionarii implicaţi în cooperarea administrativã în temeiul prezentului titlu sunt consideraţi, în orice situaţie, ca fiind funcţionari autorizaţi în acest sens, potrivit condiţiilor prevãzute de autoritãţile competente. (7) În cazul în care un departament de legãturã ori un funcţionar autorizat, desemnat potrivit alin. (4) sau (5), trimite ori primeşte o cerere sau un rãspuns la o cerere de cooperare, acesta informeazã biroul central de legãturã din România, potrivit procedurilor prevãzute de acesta din urmã. (8) În cazul în care un departament de legãturã ori un funcţionar autorizat, desemnat potrivit alin. (4) sau (5), primeşte o cerere de cooperare care necesitã o acţiune în afara competenţei care i-a fost repartizatã potrivit legislaţiei ori politicii naţionale din România, el transmite fãrã întârziere aceastã cerere biroului central de legãturã din România şi informeazã autoritatea solicitantã. În acest caz, perioada prevãzutã la art. 109^11 începe în ziua urmãtoare transmiterii cererii de cooperare cãtre biroul central de legãturã.
Capitolul II Schimbul de informaţii
Secţiunea 1 Schimbul de informaţii la cerere Articolul 109^9 Procedura aplicabilã schimbului de informaţii la cerere La cererea autoritãţii solicitante din alt stat membru, autoritatea solicitatã din România comunicã acesteia orice informaţii prevãzute la art. 109^5 alin. (1) pe care le deţine sau pe care le obţine în urma anchetelor administrative. Articolul 109^10 Anchete administrative (1) Autoritatea solicitatã din România asigurã efectuarea oricãror anchete administrative necesare pentru a obţine informaţiile prevãzute la art. 109^9. (2) Cererea prevãzutã la art. 109^9 poate conţine solicitarea motivatã a unei anchete administrative specifice. În cazul în care autoritatea solicitatã din România decide cã nu este necesarã nicio anchetã administrativã, aceasta comunicã de îndatã autoritãţii solicitante din alt stat membru motivele acestei decizii. (3) Pentru a obţine informaţiile solicitate sau a efectua ancheta administrativã cerutã, autoritatea solicitatã din România urmeazã aceleaşi proceduri ca atunci când acţioneazã din propria iniţiativã ori la cererea unei alte autoritãţi din România. (4) În cazul în care autoritatea solicitantã din alt stat membru îi solicitã în mod expres, autoritatea solicitatã din România transmite documente originale, cu condiţia ca acest lucru sã nu contravinã dispoziţiilor în vigoare din România. Articolul 109^11 Termene pentru schimbul de informaţii la cerere (1) Autoritatea solicitatã din România furnizeazã informaţiile prevãzute la art. 109^9 în cel mai scurt timp posibil, dar nu mai mult de 6 luni de la data primirii cererii. În cazul în care autoritatea solicitatã din România deţine deja informaţiile cerute, transmiterea acestora se face în termen de douã luni de la data primirii cererii. (2) Pentru anumite cazuri speciale, autoritatea solicitantã din alt stat membru şi cea solicitatã din România pot conveni asupra unor termene diferite de cele prevãzute la alin. (1). (3) Autoritatea solicitatã din România confirmã autoritãţii solicitante din alt stat membru, dacã este posibil prin mijloace electronice, primirea unei cereri fãrã întârziere, dar nu mai mult de 7 zile lucrãtoare de la primire. (4) În termen de o lunã de la primirea cererii, autoritatea solicitatã din România notificã autoritãţii solicitante din alt stat membru orice nereguli ale cererii, precum şi nevoia unor eventuale informaţii suplimentare. Într-un astfel de caz, termenele prevãzute la alin. (1) se calculeazã din ziua urmãtoare celei în care autoritatea solicitatã din România primeşte informaţiile suplimentare necesare. (5) În cazul în care autoritatea solicitatã din România nu este în mãsurã sã rãspundã în termenul stabilit, aceasta notificã autoritãţii solicitante din alt stat membru fãrã întârziere, dar nu mai mult de 3 luni de la primirea cererii, motivele nerespectãrii termenului şi data la care considerã cã va fi în mãsurã sã ofere un rãspuns. (6) În cazul în care autoritatea solicitatã din România nu se aflã în posesia informaţiilor solicitate şi nu este în mãsurã sã rãspundã sau refuzã sã rãspundã unei cereri de informaţii din motivele prevãzute la art. 109^21, aceasta notificã autoritãţii solicitante din alt stat membru motivele sale fãrã întârziere, dar nu mai mult de o lunã de la data primirii cererii.
Secţiunea a 2-a Schimbul automat obligatoriu de informaţii Articolul 109^12 Sfera de aplicare şi condiţiile schimbului automat obligatoriu de informaţii (1) Autoritatea competentã din România comunicã autoritãţii competente a oricãrui alt stat membru, prin schimb automat, informaţiile referitoare la perioadele de impozitare care încep dupã data de 1 ianuarie 2014 şi care sunt disponibile cu privire la rezidenţii din acel stat membru şi la urmãtoarele categorii specifice de venituri şi de capital, astfel cum sunt acestea înţelese în temeiul legislaţiei naţionale din România: a) venituri din muncã; b) remuneraţii plãtite administratorilor şi altor persoane asimilate acestora; c) produse de asigurãri de viaţã neacoperite de alte instrumente juridice ale Uniunii Europene, în cazul schimbului de informaţii sau al altor mãsuri similare; d) pensii; e) proprietatea asupra bunurilor imobile şi venituri din bunuri imobile. (2) Înainte de data de 1 ianuarie 2014, autoritatea competentã din România informeazã Comisia Europeanã cu privire la categoriile specifice de venituri şi de capital prevãzute la alin. (1) despre care au informaţii disponibile, precum şi orice modificãri ulterioare care au fost aduse. (3) Autoritatea competentã din România poate indica autoritãţii competente a oricãrui alt stat membru faptul cã nu doreşte sã primeascã informaţii referitoare la categoriile de venituri şi de capital prevãzute la alin. (1) sau cã nu doreşte sã primeascã informaţii cu privire la venitul ori la capitalul care nu depãşeşte un anumit plafon, iar România informeazã Comisia Europeanã în acest sens. În cazul în care România nu informeazã Comisia Europeanã despre oricare dintre categoriile cu privire la care deţine informaţii disponibile poate fi consideratã drept stat care nu doreşte sã primeascã informaţii potrivit alin. (1). (4) Înainte de data de 1 iulie 2016, autoritatea competentã din România pune la dispoziţia Comisiei Europene, în fiecare an, statistici cu privire la volumul schimburilor automate şi, în mãsura posibilului, informaţii cu privire la costurile şi beneficiile administrative şi de altã naturã relevante legate de schimburile care au avut loc şi orice potenţiale modificãri atât pentru administraţiile fiscale, cât şi pentru terţi. (5) Comunicarea informaţiilor are loc cel puţin o datã pe an, în termen de 6 luni de la sfârşitul anului fiscal din România pe parcursul cãruia au devenit disponibile informaţiile. (6) În cazul în care România convine cu alte state membre sã facã automat schimb de informaţii referitoare la categorii suplimentare de venituri şi de capital în cadrul unor acorduri bilaterale sau multilaterale pe care le încheie, România comunicã acordurile respective Comisiei Europene care le pune la dispoziţia tuturor celorlalte state membre.
Secţiunea a 3-a Schimbul spontan de informaţii Articolul 109^13 Sfera de aplicare şi condiţiile schimbului spontan de informaţii (1) Autoritatea competentã din România comunicã autoritãţii competente din orice alt stat membru interesat informaţiile prevãzute la art. 109^5 alin. (1), în oricare dintre urmãtoarele situaţii: a) autoritatea competentã din România are dovezi pe baza cãrora presupune cã pot exista pierderi fiscale într-un alt stat membru; b) o persoanã impozabilã obţine o reducere sau o scutire de impozit în România, care ar putea determina o mãrire a impozitului ori o obligaţie de platã a impozitului într-un alt stat membru; c) afacerile între o persoanã impozabilã din România şi o persoanã impozabilã din alt stat membru sunt realizate printruna sau mai multe ţãri, astfel încât sã rezulte o scãdere a impozitului în România ori în celãlalt stat membru sau în amândouã; d) autoritatea competentã din România are dovezi pe baza cãrora presupune cã poate avea loc o diminuare a impozitului în urma unor transferuri artificiale ale profiturilor în cadrul unor grupuri de întreprinderi; e) informaţiile transmise unui stat membru de cãtre autoritatea competentã a altui stat membru au permis obţinerea unor informaţii care pot fi importante în evaluarea impozitului datorat în cel de-al doilea stat membru. (2) Autoritatea competentã din România poate sã comunice, prin schimb spontan, autoritãţilor competente din celelalte state membre orice informaţii de care are cunoştinţã şi care pot fi utile acestora. Articolul 109^14 Termene pentru schimbul spontan de informaţii (1) Autoritatea competentã din România cãreia i se pun la dispoziţie informaţiile prevãzute la art. 109^13 alin. (1) transmite informaţiile respective autoritãţii competente a oricãrui alt stat membru interesat, cât de curând posibil, dar nu mai târziu de o lunã de la data la care informaţiile au fost puse la dispoziţie. (2) Autoritatea competentã din România cãreia i se comunicã informaţiile în temeiul art. 109^13 confirmã, dacã este posibil prin mijloace electronice, primirea acestor informaţii autoritãţii competente care le-a furnizat, fãrã întârziere, dar nu mai mult de 7 zile lucrãtoare de la primire.
Capitolul III Alte forme de cooperare administrativã
Secţiunea 1 Prezenţa în birourile administrative şi participarea la anchetele administrative Articolul 109^15 Sfera de aplicare şi condiţii (1) Prin acord între autoritatea solicitantã din alt stat membru şi autoritatea solicitatã din România şi potrivit condiţiilor stabilite de aceasta din urmã, funcţionarii împuterniciţi de autoritatea solicitantã din alt stat membru pot, în vederea schimbului de informaţii prevãzut la art. 109^5 alin. (1), sã fie prezenţi în birourile în care îşi desfãşoarã activitatea autoritãţile administrative ale României şi/sau sã fie prezenţi la anchetele administrative efectuate pe teritoriul României. În cazul în care informaţiile solicitate sunt incluse în documente la care funcţionarii autoritãţii solicitate din România au acces, funcţionarii autoritãţii solicitante din alt stat membru primesc copii ale acestor documente. (2) În mãsura în care acest lucru este permis potrivit legislaţiei din România, acordul prevãzut la alin. (1) poate prevedea cã, atunci când funcţionarii autoritãţii solicitante din alt stat membru sunt prezenţi în timpul anchetelor administrative, ei pot intervieva diverse persoane şi pot examina diverse registre. Refuzul unei persoane care face obiectul unei anchete de a respecta mãsurile de control luate de funcţionarii autoritãţii solicitante din alt stat membru este tratat de cãtre autoritatea solicitatã din România drept un refuz împotriva propriilor sãi funcţionari. (3) Funcţionarii împuterniciţi de statul membru solicitant prezenţi în România potrivit alin. (1) trebuie sã fie în mãsurã sã prezinte în orice moment o împuternicire scrisã în care le sunt indicate identitatea şi calitatea oficialã.
Secţiunea a 2-a Cooperarea administrativã prin efectuarea de controale simultane Articolul 109^16 Controale simultane (1) În cazul în care România convine cu unul sau mai multe state membre sã efectueze controale simultane, fiecare pe teritoriul propriu, ale uneia ori mai multor persoane care prezintã un interes comun sau complementar, pentru a face schimb cu informaţiile astfel obţinute, sunt aplicabile prevederile alin. (2)-(4). (2) Autoritatea competentã din România identificã în mod independent persoanele pentru care intenţioneazã sã propunã un control simultan. Ea notificã autoritãţilor competente din celelalte state membre implicate orice cazuri pentru care propune efectuarea unui control simultan şi indicã motivele acestei alegeri, precum şi perioada în care trebuie efectuate aceste controale. (3) Autoritatea competentã din România decide dacã doreşte sã participe la controalele simultane şi confirmã autoritãţii competente care a propus controlul simultan acordul sãu sau îi comunicã refuzul sãu motivat. (4) Autoritatea competentã din România desemneazã un reprezentant însãrcinat cu supravegherea şi coordonarea operaţiunii de control.
Secţiunea a 3-a Notificãri administrative Articolul 109^17 Cereri de notificare (1) La cererea autoritãţii competente a unui stat membru, autoritatea competentã din România comunicã destinatarului, potrivit art. 44, toate actele şi deciziile emise de autoritãţile administrative ale statului membru solicitant şi care se referã la aplicarea pe teritoriul sãu a legislaţiei privind taxele şi impozitele reglementate de prezentul titlu. (2) Cererile de notificare precizeazã obiectul actului sau al deciziei care trebuie notificat(ã) şi indicã numele şi adresa destinatarului, precum şi orice alte informaţii care pot facilita identificarea acestuia. (3) Autoritatea solicitatã din România informeazã de îndatã autoritatea solicitantã din alt stat membru cu privire la rãspunsul sãu la cererea respectivã şi îi comunicã, în special, data la care actul sau decizia a fost notificat(ã) destinatarului. (4) Autoritatea solicitantã din România formuleazã o cerere de notificare în temeiul prezentului articol numai în cazul în care nu este în mãsurã sã efectueze notificarea potrivit normelor care reglementeazã notificarea instrumentelor în cauzã în România sau în cazul în care o astfel de notificare ar cauza dificultãţi disproporţionate. Autoritatea competentã din România poate transmite orice document, prin scrisoare recomandatã sau prin sisteme electronice de transmitere la distanţã, în mod direct unei persoane aflate pe teritoriul unui alt stat membru.
Secţiunea a 4-a Rezultatul utilizãrii informaţiilor Articolul 109^18 Condiţii (1) În cazul în care autoritatea competentã din România furnizeazã informaţii în temeiul art. 109^9 sau 109^13, aceasta poate solicita autoritãţii competente care primeşte informaţiile sã transmitã rezultatul utilizãrii informaţiilor primite. În cazul în care i se solicitã un asemenea rãspuns, autoritatea competentã din România care a primit informaţiile transmite autoritãţii competente care a furnizat informaţiile rezultatul utilizãrii informaţiilor, fãrã a aduce atingere normelor privind secretul fiscal şi protecţia datelor, aplicabile în România, în cel mai scurt timp posibil, dar nu mai mult de 3 luni de la momentul în care se cunoaşte rezultatul utilizãrii informaţiilor solicitate. (2) Autoritatea competentã din România transmite anual celorlalte state membre rezultatul utilizãrii informaţiilor ce fac obiectul schimbului automat de informaţii, potrivit mãsurilor practice convenite bilateral.
Secţiunea a 5-a Schimbul de experienţã şi de bune practici Articolul 109^19 Sfera de aplicare şi condiţii (1) Împreunã cu Comisia Europeanã şi celelalte state membre, autoritatea competentã din România examineazã şi evalueazã cooperarea administrativã prevãzutã de prezentul titlu şi fac schimb de experienţã în scopul îmbunãtãţirii acestei cooperãri şi, dacã este cazul, al elaborãrii unor norme în domeniile respective. (2) Alãturi de Comisia Europeanã şi celelalte state membre, autoritatea competentã din România poate elabora orientãri cu privire la orice aspect considerat necesar pentru schimbul de bune practici şi schimbul de experienţã.
Capitolul IV Condiţii aplicabile cooperãrii administrative Articolul 109^20 Transmiterea de informaţii şi documente (1) Informaţiile comunicate României de cãtre statele membre sub orice formã potrivit prezentului titlu intrã sub incidenţa secretului profesional şi se bucurã de protecţia conferitã informaţiilor de acest tip în temeiul legislaţiei din România. Astfel de informaţii pot fi utilizate pentru administrarea şi aplicarea legislaţiei din România referitoare la taxele şi impozitele prevãzute la art. 109^6. Aceste informaţii pot fi utilizate, de asemenea, pentru evaluarea şi aplicarea altor taxe şi impozite prevãzute la art. 178^2 sau pentru evaluarea şi aplicarea contribuţiilor obligatorii la sistemul de securitate socialã. De asemenea, acestea pot fi folosite în legãturã cu procedurile judiciare şi administrative care pot implica sancţiuni, iniţiate ca urmare a încãlcãrii legislaţiei fiscale, fãrã a aduce atingere normelor şi dispoziţiilor generale care reglementeazã drepturile fãptuitorului, suspectului sau inculpatului ori contravenientului, precum şi ale martorilor în cadrul acestor proceduri. (2) Informaţiile şi documentele primite de România potrivit prezentului titlu pot fi utilizate în alte scopuri decât cele prevãzute la alin. (1), cu permisiunea autoritãţii competente a statului membru care comunicã informaţii potrivit prezentului titlu şi numai în mãsura în care acest lucru este permis în temeiul legislaţiei din România. O astfel de permisiune se acordã de România dacã informaţiile pot fi utilizate în scopuri asemãnãtoare în România. (3) Dacã autoritatea competentã din România considerã cã informaţiile primite de la autoritatea competentã a unui alt stat membru pot fi utile, în scopurile prevãzute la alin. (1), autoritãţii competente a unui al treilea stat membru, le poate transmite acesteia din urmã, cu condiţia ca aceastã transmitere sã respecte normele şi procedurile prevãzute de prezentul titlu. Autoritatea competentã din România informeazã autoritatea competentã a statului membru din care provin informaţiile cu privire la intenţia sa de a transmite informaţiile respective unui stat membru terţ. În situaţia în care România este stat membru din care provin informaţiile, aceasta se poate opune transmiterii informaţiilor respective în termen de 10 zile lucrãtoare de la data primirii comunicãrii din partea statului membru care doreşte sã transmitã informaţiile. (4) Permisiunea de a utiliza potrivit alin. (2) informaţiile transmise în temeiul alin. (3) poate fi acordatã numai de cãtre autoritatea competentã din România. (5) Informaţiile, rapoartele, declaraţiile şi orice alte documente, precum şi copiile certificate sau extrasele din aceste documente, obţinute de autoritatea solicitatã din alt stat membru şi comunicate autoritãţii solicitante din România în temeiul prezentului titlu, pot fi invocate ca dovezi de cãtre organismele competente din România, în acelaşi mod ca informaţiile, rapoartele, declaraţiile şi orice alte documente similare furnizate de o autoritate din România. Articolul 109^21 Limite (1) Autoritatea solicitatã din România furnizeazã autoritãţii solicitante dintr-un alt stat membru informaţiile prevãzute la art. 109^9, cu condiţia ca autoritatea solicitantã sã fi epuizat sursele uzuale de informaţii pe care le-ar fi putut utiliza în aceastã situaţie pentru a obţine informaţiile solicitate, fãrã a risca sã punã în pericol atingerea scopului urmãrit. Autoritatea solicitantã din România solicitã informaţiile prevãzute la art. 109^9 autoritãţii solicitate din alt stat membru numai în situaţia în care au fost epuizate sursele uzuale de informaţii pe care le-ar fi putut utiliza în aceastã situaţie pentru a obţine informaţiile solicitate, fãrã a risca sã punã în pericol atingerea scopului urmãrit. (2) Prezentul titlu nu impune României obligaţia de a efectua anchete sau de a comunica informaţii, în cazul în care efectuarea acestor anchete sau obţinerea informaţiilor respective pentru propriile scopuri ar fi contrarã legislaţiei din România. (3) Autoritatea competentã din România poate refuza sã furnizeze informaţii, în cazul în care statul membru solicitant nu este în mãsurã, din motive juridice, sã furnizeze informaţii similare. (4) Furnizarea de informaţii poate fi refuzatã în cazul în care ar conduce la divulgarea unui secret comercial, industrial sau profesional ori a unui procedeu comercial sau a unor informaţii a cãror divulgare ar fi contrarã ordinii publice. (5) Autoritatea solicitatã din România comunicã autoritãţii solicitante din alt stat membru motivele refuzului de a rãspunde la cererea de informaţii. Articolul 109^22 Obligaţii (1) În cazul în care un stat membru solicitã informaţii în temeiul prezentului titlu, România recurge la mecanismul sãu de colectare de informaţii pentru a obţine informaţiile solicitate, chiar dacã acestea nu îi sunt necesare pentru propriile scopuri fiscale. Aceastã obligaţie nu aduce atingere art. 109^21 alin. (2)-(4), ale cãror dispoziţii nu pot fi în niciun caz interpretate în sensul autorizãrii României sã refuze furnizarea informaţiilor pentru simplul motiv cã acestea nu prezintã un interes naţional. (2) Prevederile art. 109^21 alin. (2) şi (4) nu pot fi în niciun caz interpretate ca permiţând autoritãţii solicitate din România sã refuze furnizarea de informaţii pentru simplul motiv cã aceste informaţii sunt deţinute de o bancã, de o altã instituţie financiarã, de o persoanã desemnatã sau care acţioneazã în calitate de agent ori de administrator, sau cã informaţiile respective se referã la participaţiile la capitalul unei persoane. (3) Fãrã a aduce atingere alin. (2), România poate refuza transmiterea informaţiilor solicitate în cazul în care aceste informaţii se referã la perioade de impozitare dinainte de data de 1 ianuarie 2011, iar transmiterea unor astfel de informaţii ar fi putut fi refuzatã în temeiul art. 124^35 alin. (1) din codul fiscal dacã ar fi fost solicitate înainte de data de 11 martie 2011. Articolul 109^23 Lãrgirea cooperãrii extinse oferite unei ţãri terţe În cazul în care România oferã unei ţãri terţe o cooperare mai extinsã decât cea prevãzutã de prezentul titlu, România nu poate refuza o astfel de cooperare extinsã cu niciunul dintre celelalte state membre care doresc sã iniţieze o astfel de cooperare extinsã reciprocã cu România. Articolul 109^24 Formulare-tip şi formate electronice (1) Cererile de informaţii şi de anchete administrative formulate potrivit art. 109^9 şi rãspunsurile aferente, confirmãrile de primire, cererile de informaţii generale suplimentare şi declaraţiile de incapacitate sau de refuz formulate în temeiul art. 109^11 se trimit, în mãsura posibilului, pe baza unui formular-tip adoptat de Comisia Europeanã, potrivit procedurii prevãzute la art. 26 alin. (2) din Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativã în domeniul fiscal şi de abrogare a Directivei 77/799/CEE . Formularele-tip pot fi însoţite de rapoarte, declaraţii sau orice alte documente, precum şi de copii certificate ori de extrase din acestea. (2) Formularul-tip prevãzut la alin. (1) include cel puţin urmãtoarele informaţii care trebuie furnizate de cãtre autoritatea solicitantã: a) identitatea persoanei care face obiectul examinãrii sau al anchetei; b) scopul fiscal urmãrit. (3) În mãsura în care se cunosc şi în acord cu evoluţiile internaţionale, autoritatea solicitantã din România poate furniza numele şi adresa oricãrei persoane despre care se crede cã deţine informaţiile solicitate, precum şi orice element care poate facilita colectarea de informaţii de cãtre autoritatea solicitatã din alt stat membru. (4) Informaţiile spontane şi confirmarea acestora, prevãzute la art. 109^13 şi, respectiv, art. 109^14, cererile de notificãri administrative prevãzute la art. 109^17 şi rezultatul utilizãrii informaţiilor prevãzut la art. 109^18 se transmit prin intermediul formularului-tip adoptat de Comisia Europeanã, potrivit procedurii prevãzute la art. 26 alin. (2) din Directiva 2011/16/UE . (5) Schimbul automat obligatoriu de informaţii prevãzut la art. 109^12 se efectueazã utilizând un format electronic standardizat conceput pentru facilitarea unui astfel de schimb automat şi bazat pe formatul electronic existent în temeiul art. 124^8 din Codul fiscal, care trebuie utilizat pentru toate tipurile de schimburi automate de informaţii, adoptat de Comisia Europeanã potrivit procedurii prevãzute la art. 26 alin. (2) din Directiva 2011/16/UE . Articolul 109^25 Mãsuri practice (1) Informaţiile comunicate în temeiul prezentului titlu se furnizeazã, în mãsura posibilului, prin mijloace electronice, utilizând reţeaua CCN. (2) În situaţia în care Comisia Europeanã efectueazã orice adaptare a reţelei CCN, România este responsabilã sã efectueze orice adaptare a sistemelor sale necesarã pentru a permite schimbul de informaţii de acest tip prin intermediul reţelei CCN. România renunţã la orice cerere de rambursare a cheltuielilor ocazionate de aplicarea prezentului titlu, exceptând, dupã caz, cheltuielile cu onorariile plãtite experţilor. (3) Cererile de cooperare, inclusiv cererile de notificare, şi documentele anexate pot fi redactate în orice limbã aleasã de comun acord de autoritatea solicitatã şi autoritatea solicitantã. Cererile respective sunt însoţite de o traducere în limba oficialã sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru al autoritãţii solicitate numai în situaţii speciale, când autoritatea solicitatã motiveazã cererea de traducere. Articolul 109^26 Obligaţii speciale Autoritatea competentã din România dispune toate mãsurile necesare pentru: a) a asigura o coordonare internã eficace a mãsurilor de organizare prevãzute la art. 109^8; b) a stabili o cooperare directã cu autoritãţile celorlalte state membre, prevãzute la art. 109^8; c) a asigura buna funcţionare a sistemului de cooperare administrativã prevãzut de prezentul titlu.
Capitolul V Relaţiile cu Comisia Europeanã Articolul 109^27 Evaluare (1) Autoritatea competentã din România împreunã cu statele membre şi Comisia Europeanã examineazã şi evalueazã funcţionarea sistemului de cooperare administrativã prevãzut de Directiva 2011/16/UE şi transpusã prin prezentul titlu. (2) Autoritatea competentã din România transmite Comisiei Europene orice informaţii pertinente necesare pentru evaluarea eficacitãţii cooperãrii administrative prevãzute de prezentul titlu în ceea ce priveşte combaterea fraudei şi a evaziunii fiscale. (3) Autoritatea competentã din România transmite Comisiei Europene o evaluare anualã a eficacitãţii schimbului automat obligatoriu de informaţii prevãzut la art. 109^12, precum şi rezultatele practice obţinute. Formularul şi condiţiile de transmitere a evaluãrii anuale se adoptã de cãtre Comisia Europeanã potrivit procedurii prevãzute la art. 26 alin. (2) din Directiva 2011/16/UE . (4) Informaţiile comunicate Comisiei Europene de autoritatea competentã din România în temeiul alin. (2) şi (3), precum şi orice raport sau document elaborat de Comisia Europeanã pe baza acestor informaţii pot fi transmise altor state membre. Astfel de informaţii transmise României intrã sub incidenţa secretului profesional şi beneficiazã de protecţia acordatã informaţiilor asemãnãtoare conform legislaţiei din România. Rapoartele şi documentele întocmite de Comisia Europeanã pot fi utilizate de România doar în scopuri analitice, fãrã a se publica sau a se pune la dispoziţia unei alte persoane ori a unui alt organism fãrã acordul expres al Comisiei Europene.
Capitolul VI Relaţiile cu ţãrile terţe Articolul 109^28 Schimbul de informaţii cu ţãrile terţe (1) În cazul în care autoritatea competentã din România primeşte de la o ţarã terţã informaţii care sunt în mod previzibil relevante pentru administrarea şi aplicarea legilor din România în privinţa taxelor şi impozitelor prevãzute la art. 109^6, autoritatea competentã din România poate, în mãsura în care acest lucru este permis în temeiul unui acord cu ţara terţã respectivã, sã comunice aceste informaţii autoritãţilor competente ale statelor membre pentru care ar putea fi utile şi oricãrei autoritãţi solicitante din alt stat membru. (2) Autoritatea competentã din România poate transmite unei ţãri terţe, potrivit normelor interne privind comunicarea datelor cu caracter personal cãtre ţãrile terţe, informaţii obţinute în temeiul prezentului titlu, dacã toate condiţiile de mai jos sunt îndeplinite: a) autoritatea competentã a statului membru din care provin informaţiile şi-a dat acordul cu privire la comunicarea acestora; b) ţara terţã în cauzã s-a angajat sã coopereze pentru strângerea dovezilor care sã ateste caracterul neregulamentar sau ilegal al tranzacţiilor care sunt susceptibile sã contravinã legislaţiei fiscale ori sã constituie o încãlcare a acesteia.
Capitolul VII Dispoziţii generale şi finale Articolul 109^29 Protecţia datelor Toate schimburile de informaţii efectuate în temeiul prezentului titlu se realizeazã cu respectarea Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificãrile şi completãrile ulterioare."
14. Dupã articolul 110 se introduce un nou articol, articolul 110^1, cu urmãtorul cuprins: "Articolul 110^1 Evidenţa creanţelor fiscale (1) În scopul exercitãrii activitãţii de colectare a creanţelor fiscale, organele fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã organizeazã, pentru fiecare contribuabil, evidenţa creanţelor fiscale şi modul de stingere a acestora. (2) Contribuabilii au acces la informaţiile din evidenţa creanţelor fiscale potrivit procedurii aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã."
15. La articolul 112, dupã alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu urmãtorul cuprins: "(6) Orice persoanã care deţine pãrţi sociale la o societate comercialã poate solicita eliberarea unui certificat de atestare fiscalã al societãţii."
16. La articolul 117, dupã alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu urmãtorul cuprins: "(2^1) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), sumele încasate prin poprire, în plus faţã de creanţele fiscale pentru care s-a înfiinţat poprirea, se restituie din oficiu de organul fiscal în termen de cel mult 5 zile lucrãtoare de la data încasãrii."
17. La articolul 117, alineatul (6) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "(6) Dacã debitorul înregistreazã obligaţii fiscale restante, sumele prevãzute la alin. (1), (2) şi (2^1) se vor restitui numai dupã efectuarea compensãrii potrivit prezentului cod."
18. La articolul 124, alineatul (1) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândã din ziua urmãtoare expirãrii termenului prevãzut la art. 117 alin. (2) şi (2^1) sau la art. 70, dupã caz, pânã la data stingerii prin oricare dintre modalitãţile prevãzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor."
19. La articolul 148, alineatul (5) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "(5) Mãsurile de executare silitã aplicate în condiţiile prezentului cod se ridicã prin decizie întocmitã în cel mult douã zile de la data la care a încetat executarea silitã, de cãtre organul de executare. Nerespectarea termenului atrage rãspunderea potrivit art. 227 alin. (2)."
20. La articolul 148, dupã alineatul (5^1) se introduc douã noi alineate, alineatele (5^2) şi (5^3), cu urmãtorul cuprins: "(5^2) Organul de executare ridicã poprirea bancarã pentru sumele care depãşesc cuantumul creanţelor înscrise în adresa de înfiinţare a popririi în situaţia în care, din informaţiile comunicate de bãnci rezultã cã sumele indisponibilizate în favoarea organului de executare acoperã creanţele fiscale înscrise în adresa de înfiinţare a popririi şi sunt îndeplinite condiţiile pentru realizarea creanţei. (5^3) Poprirea bancarã se ridicã şi în situaţia în care organul de executare constatã cã poprirea a rãmas fãrã obiect."
21. La articolul 149, alineatul (12) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins: "(12) În mãsura în care este necesar, pentru achitarea sumei datorate la data sesizãrii bãncii, potrivit alin. (11), sumele existente, precum şi cele viitoare provenite din încasãrile zilnice în conturile în lei şi în valutã sunt indisponibilizate în limita sumei necesare pentru realizarea obligaţiei ce se executã silit, astfel cum aceasta rezultã din adresa de înfiinţare a popririi. Din momentul indisponibilizãrii, respectiv de la data şi ora primirii adresei de înfiinţare a popririi asupra disponibilitãţilor bãneşti, bãncile nu procedeazã la decontarea documentelor de platã primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor, şi nu acceptã alte plãţi din conturile acestora pânã la achitarea integralã a obligaţiilor fiscale înscrise în adresa de înfiinţare a popririi, cu excepţia: a) sumelor necesare plãţii drepturilor salariale, inclusiv a impozitelor şi contribuţiilor aferente acestora, reţinute la sursã, dacã, potrivit declaraţiei pe propria rãspundere a debitorului sau reprezentantului sãu legal, rezultã cã debitorul nu deţine alte disponibilitãţi bãneşti; b) sumelor necesare plãţii accizelor de cãtre antrepozitarii autorizaţi. În acest caz, debitorul va prezenta unitãţii bancare odatã cu dispoziţia de platã şi copia certificatã, conform cu originalul, a autorizaţiei de antrepozitar; c) sumelor necesare plãţii accizelor, în numele antrepozitarilor autorizaţi, de cãtre cumpãrãtorii de produse energetice; d) sumelor necesare plãţii impozitelor, taxelor şi contribuţiilor de care depinde menţinerea valabilitãţii înlesnirii. În acest caz, debitorul va prezenta unitãţii bancare odatã cu dispoziţia de platã şi copia certificatã, conform cu originalul, a documentului prin care s-a aprobat înlesnirea la platã."
ART. II Declaraţia anualã de impozit pe profit pentru anul 2011 se depune de toţi contribuabilii, la organul fiscal competent, pânã la data de 25 martie 2012, cu excepţia contribuabililor prevãzuţi la art. 34 alin. (5) lit. a) şi b) din codul fiscal care depun declaraţia anualã de impozit pe profit pentru anul 2011 pânã la data de 25 februarie 2012. ART. III (1) Prevederile art. I pct. 13 din prezenta ordonanţã se aplicã începând cu data de 1 ianuarie 2013, cu excepţia art. 109^13, care se aplicã începând cu data de 1 ianuarie 2015. (2) Ordinele ministrului finanţelor publice şi ale preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã prevãzute la art. 42 alin. (5^1), art. 43 alin. (4) şi (5), art. 79 alin. (2), art. 109^8 alin. (2) şi art. 110^1 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, astfel cum au fost modificate sau completate prin prezenta ordonanţã, se emit în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe, cu excepţia ordinului prevãzut la art. 65 alin. (4) care se emite în termen de 60 de zile. ART. IV Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta ordonanţã, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dupã aprobarea acesteia prin lege, dându-se textelor o nouã numerotare.
Art. I pct. 13 din prezenta ordonanţã transpune Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativã în domeniul fiscal şi de abrogare a Directivei 77/799/CEE , publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L nr. 64 din 11 martie 2011.
PRIM MINISTRU EMIL BOC
Contrasemneazã: --------------- Ministrul finanţelor publice, Gheorghe Ialomiţianu
p. Ministrul administraţiei şi internelor, Mihai Caprã, secretar de stat
Ministrul afacerilor europene, Leonard Orban
Bucureşti, 25 ianuarie 2012. Nr. 2. ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
