Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
ORDONANTA nr. 19 din 31 ianuarie 2007 privind protejarea patrimoniului cultural imaterial
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicatã, şi al <>art. 1 pct. V. 3 din Legea nr. 502/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,
Guvernul României adoptã prezenta ordonanţã.
CAP. I Dispoziţii generale
ART. 1 Prezenta ordonanţã reglementeazã regimul juridic al protejãrii patrimoniului cultural imaterial. ART. 2 (1) În înţelesul prezentei ordonanţe, patrimoniu cultural imaterial cuprinde totalitatea practicilor, reprezentãrilor şi formelor de exprimare ale culturii tradiţionale a unei comunitãţi, împreunã cu produsele materiale şi spaţiile culturale asociate acestora, transmise continuu de o comunitate. (2) Din patrimoniul cultural imaterial fac parte: a) meşteşugul tradiţional - activitatea care are ca scop obţinerea de produse, prestarea de servicii ori efectuarea de lucrãri, folosind doar unelte, instrumente şi materii prime tradiţionale, cu respectarea caracteristicilor expresiei culturale tradiţionale; b) creaţia artisticã şi tehnicã tradiţionalã - forma de manifestare a creativitãţii umane, cu exprimare materialã, verbalã, muzicalã, coregraficã, graficã, arhitecturalã, caracterizatã prin: 1. transmitere şi pãstrare fãrã folosirea tiparului sau a mijloacelor de comunicare în masã şi la distanţã în timp într-o comunitate; 2. respectarea caracteristicilor expresiei culturale tradiţionale; c) cultura popularã contemporanã - ansamblul manifestãrilor culturii tradiţionale în formele actuale, desfãşurate în mod spontan, de-a lungul timpului, în spaţiul comunitãţilor sau în afara lor; d) purtãtorii elementelor de culturã tradiţionalã. ART. 3 (1) Mãsurile de protejare a patrimoniului cultural imaterial sunt: a) conservarea - reprezentând un demers sistematic şi coordonat pentru protejarea elementelor de viaţã culturalã tradiţionalã a comunitãţilor, bazat pe recunoaşterea expresiei culturale de cãtre specialişti în resurse culturale şi adoptarea urmãtoarelor mãsuri: 1. elaborarea de strategii de salvgardare a patrimoniului cultural imaterial din România; 2. stabilirea de standarde şi procedee de utilizare şi de punere în valoare adecvatã a reprezentãrilor culturale ale comunitãţilor; 3. constituirea de comisii consultative, de expertizã şi omologare, destinate sã certifice valoarea formaţiilor artistice care propun un repertoriu de folclor prelucrat sau stilizat; 4. reconstituirea segmentelor vieţii tradiţionale - materiale şi imateriale - despre care comunitãţile deţin doar informaţii documentare orale sau scrise; b) punerea în valoare prin: 1. susţinerea proiectelor care promoveazã elementele patrimoniului cultural imaterial; 2. sprijinirea iniţiativelor comunitare de revitalizare a manifestãrilor de viaţã tradiţionalã, cu luarea în considerare a faptului cã elementele de patrimoniu cultural imaterial sunt o sursã de dezvoltare economicã în regiune; 3. sprijinirea proiectelor de evidenţiere a patrimoniului comun în zonele şi aşezãrile multietnice, pentru a contribui la structurarea unei imagini reale a culturii populare contemporane. (2) Mãsurile de protejare a patrimoniului cultural imaterial prevãzute la alin. (1) nu se aplicã: a) rezultatelor însuşirii abuzive a creaţiei muzicale folclorice, prin care creaţiile unor interpreţi reprezentativi pentru o culturã au fost preluate şi introduse în circuitul universal şi depersonalizate; b) înregistrãrilor, publicãrilor, traducerilor, prelucrãrilor manifestãrilor oral-narative sau poetice de orice fel, care astfel au devenit obiecte comerciale ce şi-au pierdut referinţa de identitate culturalã şi sensul iniţial; c) caricaturilor şi produselor comerciale de calitate mediocrã, care au ca sursã de inspiraţie motive folclorice emblematice pentru spiritualitatea de pe teritoriul României. ART. 4 Ministerul Culturii şi Cultelor şi instituţiile din subordinea acestuia cu atribuţii în domeniul patrimoniului cultural imaterial au urmãtoarele obligaţii: a) sã protejeze cultura tradiţionalã a tuturor comunitãţilor etnice, în toate formele ei de manifestare şi în toate tipurile de limbaje specifice folosite pentru exprimarea acesteia; b) sã sprijine financiar instituţiile naţionale cu atribuţii în procesele de identificare, conservare şi sistematizare a formelor de manifestare a culturii tradiţionale, exprimate prin toate formele de limbaj; c) sã asigure procesul de punere în valoare a elementelor culturii tradiţionale; d) sã sprijine protejarea tipurilor reprezentative ale culturii tradiţionale româneşti în comunitãţile din afara graniţelor ţãrii; e) sã sprijine instituţiile cu atribuţii în implementarea strategiilor de conservare a elementelor de patrimoniu cultural imaterial; f) sã protejeze elementele de patrimoniu cultural imaterial de orice fel de exploatare comercialã sau ideologicã neloialã, de prelucrãri abuzive care ar atrage deformarea sensului de bazã al acestora, de piraterie naţionalã şi internaţionalã, de alte modalitãţi de prejudiciere; g) sã sprijine specializarea cercetãtorilor în domeniul de reglementare al prezentei ordonanţe.
CAP. II Meşteşugul tradiţional
ART. 5 În sensul prezentei ordonanţe: 1. Meşteşugarul este persoana fizicã: a) care executã meşteşugul cu respectarea tehnicii tradiţionale; b) care deţine un certificat de calificare sau de absolvire pentru meşteşugul practicat, eliberat în condiţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesionalã a adulţilor, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; c) care este persoanã fizicã autorizatã în condiţiile <>Legii nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfãşoarã activitãţi economice în mod independent, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. 2. Asociaţia familialã meşteşugãreascã este asociaţia familialã caracterizatã prin: a) membrii asociaţiei familiale meşteşugãreşti sunt singurii executanţi ai meşteşugului tradiţional şi nu pot folosi forţã de muncã din afara asociaţiei familiale decât pe durata unui contract de ucenicie la locul de muncã; b) cel puţin un membru al asociaţiei familiale meşteşugãreşti deţine un certificat de calificare sau de absolvire pentru meşteşugul practicat, eliberat în condiţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; c) este autorizatã în condiţiile <>Legii nr. 300/2004 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi respectã prevederile acestei legi în practicarea meşteşugului. 3. Societatea comercialã meşteşugãreascã este societatea comercialã care se caracterizeazã prin: a) are ca principal obiect de activitate practicarea unui meşteşug şi este încadratã în categoria întreprinderilor mici şi mijlocii; b) poate desfãşura alte activitãţi economice numai în mãsura în care acestea se aflã în strânsã legãturã cu practicarea meşteşugului şi sunt necesare pentru valorificarea produselor, serviciilor şi lucrãrilor meşteşugãreşti; c) este înfiinţatã cu respectarea prevederilor <>Legii nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi este organizatã doar sub forma societãţii comerciale cu rãspundere limitatã sau a societãţii comerciale în nume colectiv; d) asociatul unic, cel puţin un asociat, dupã caz, sau cel puţin un salariat angajat cu contract individual de muncã pe perioadã nedeterminatã deţine un certificat de calificare sau un certificat de absolvire pentru meşteşugul practicat, eliberat în condiţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. 4. Societatea cooperativã meşteşugãreascã este societatea cooperativã caracterizatã prin: a) este înfiinţatã şi organizatã ca societate cooperativã de gradul I, cu respectarea prevederilor <>Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei; b) majoritatea membrilor cooperatori deţin un certificat de calificare, certificat de absolvire pentru meşteşugul practicat, eliberat în condiţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. ART. 6 (1) Meşteşugarul poate folosi forţã de muncã numai pe durata unui contract de ucenicie la locul de muncã. (2) Meşteşugarul care practicã un meşteşug tradiţional cu respectarea prevederilor alin. (1) este creator. ART. 7 Asociaţia familialã meşteşugãreascã poate comercializa propriile produse. ART. 8 (1) Meşteşugul tradiţional poate fi practicat şi în puncte de lucru mobile, cu respectarea cumulativã a urmãtoarelor condiţii: a) afişarea vizibilã a certificatului de înregistrare a meşteşugarului, asociaţiei familiale meşteşugãreşti, a societãţii comerciale meşteşugãreşti sau a societãţii cooperative meşteşugãreşti, dupã caz; b) afişarea vizibilã a certificatului de calificare sau a certificatului de absolvire deţinut de persoana care efectueazã activitatea meşteşugãreascã; c) activitatea meşteşugãreascã este practicatã cu caracter temporar în acel loc. (2) Comercializarea produselor meşteşugãreşti în afara spaţiilor comerciale sau a locurilor de producţie este permisã cu respectarea cumulativã a urmãtoarelor condiţii: a) afişarea vizibilã a certificatului de înregistrare a meşteşugarului, a asociaţiei familiale meşteşugãreşti, a societãţii comerciale meşteşugãreşti sau a societãţii cooperative meşteşugãreşti, dupã caz; b) afişarea vizibilã a certificatului de calificare sau a certificatului de absolvire deţinut de persoana care efectueazã activitatea meşteşugãreascã; c) aplicarea pe fiecare produs meşteşugãresc sau pe ambalajul acestuia, dupã caz, a unei etichete care sã cuprindã denumirea produsului, numele sau denumirea producãtorului, localitatea sau zona etnograficã de provenienţã. ART. 9 (1) Pregãtirea profesionalã în domeniul meşteşugurilor se face cu respectarea prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. (2) Pregãtirea profesionalã în domeniul activitãţilor meşteşugãreşti se poate face şi de cãtre meşteşugari sau în cadrul asociaţiilor familiale meşteşugãreşti, societãţilor comerciale meşteşugãreşti ori societãţilor cooperative meşteşugãreşti.
CAP. III Creaţia artisticã şi tehnicã tradiţionalã
ART. 10 (1) Creaţia artisticã şi tehnicã tradiţionalã realizatã în cadrul comunitãţilor umane de cãtre creatorii populari care trãiesc în mod obişnuit în aceste comunitãţi şi pentru satisfacerea nevoilor culturale, materiale, economice, religioase sau de altã naturã ale membrilor respectivei comunitãţi este denumitã creaţie popularã. (2) Creaţia artisticã şi tehnicã tradiţionalã realizatã pentru satisfacerea altor nevoi decât cele obişnuite ale membrilor unei comunitãţi umane şi în afara acesteia este denumitã: a) creaţie interpretativã, pentru formele de creaţie exprimate prin poveste, basm, snoavã, ghicitoare, legendã, baladã, oraţie, cântec şi incantaţie; b) creaţie artizanalã, pentru formele de creaţie exprimate prin desen şi model decorativ, obiecte, instrumente, unelte şi instalaţii, reţete sau instrucţiuni de pregãtire a unei substanţe chimice, material ori aliment.
CAP. IV Marca tradiţionalã distinctivã
ART. 11 (1) Marca tradiţionalã distinctivã este însemnul grafic, elementul de port sau orice formã cu exprimare fizicã creatã în scopul deosebirii unei creaţii populare de altele asemenea din alte zone etnografice, al cãrei regim juridic este reglementat de dispoziţiile prezentei ordonanţe. (2) În vederea adoptãrii unei mãrci tradiţionale distinctive, organizaţiile creatorilor populari vor elabora, cu sprijinul instituţiilor abilitate sã desfãşoare activitãţi în domeniul patrimoniului imaterial, o descriere detaliatã pentru creaţiile populare cãrora li se aplicã marca tradiţionalã distinctivã. (3) Descrierea creaţiilor populare va conţine referiri la tehnicile, metodele, uneltele şi materiile prime utilizate, elementele de design caracteristice, inclusiv regimul cromatic, precum şi la orice alte elemente care sã poatã permite identificarea corectã şi completã a creaţiei populare. (4) Marca tradiţionalã distinctivã poate fi utilizatã pentru orice creaţie artisticã şi tehnicã tradiţionalã care întruneşte condiţiile prevãzute în descrierea realizatã conform alin. (1) şi (3). ART. 12 (1) Creatorii populari se pot asocia în vederea adoptãrii mãrcii tradiţionale distinctive. (2) Asocierea creatorilor populari în vederea adoptãrii mãrcii tradiţionale distinctive se poate face sub forma asociaţiei sau fundaţiei. (3) În cazul în care într-o zonã etnograficã existã mai multe organizaţii ale creatorilor populari, acestea vor adopta de comun acord o singurã marcã tradiţionalã distinctivã. ART. 13 Mãrcile tradiţionale distinctive pentru fiecare zonã etnograficã vor fi inventariate de Ministerul Culturii şi Cultelor, prin Centrul Naţional de Conservare şi Promovare a Culturii Tradiţionale. ART. 14 Asociaţiile sau fundaţiile care, potrivit statutelor proprii, desfãşoarã activitãţi în domeniul expresiilor culturale tradiţionale, dar nu sunt organizaţii ale creatorilor populari nu pot adopta o marcã tradiţionalã distinctivã.
CAP. V Tezaure umane vii
ART. 15 În cazul în care pentru un element al patrimoniului cultural imaterial sau pentru o ocupaţie din cadrul creaţiei populare existã creatori populari percepuţi de comunitate ca reper pentru acel domeniu sau pentru acea ocupaţie, aceştia sunt declaraţi tezaure umane vii. ART. 16 Creatorii populari prevãzuţi la art. 15 beneficiazã de urmãtoarele drepturi: a) posedã de drept calitatea de evaluator sau formator pentru domeniul ori ocupaţia în care îşi desfãşoarã activitatea; b) beneficiazã de sprijin financiar sau material din partea instituţiilor publice cu atribuţii în domeniul patrimoniului cultural imaterial, în vederea organizãrii de cursuri, în condiţiile legii, de iniţiere sau de formare profesionalã pentru tineri şi adulţi, pentru domeniul ori pentru ocupaţia în care îşi desfãşoarã activitatea; c) participã la târguri de specialitate naţionale sau internaţionale, expoziţii demonstrative pentru specificul activitãţii lor, organizate în ţarã ori în strãinãtate, cu decontarea tuturor cheltuielilor aferente de cãtre instituţiile publice centrale pentru târgurile internaţionale, respectiv de cãtre instituţiile publice locale pentru târgurile naţionale. ART. 17 Criteriile în baza cãrora creatorii populari sunt declaraţi tezaure umane vii sunt elaborate de Comisia naţionalã pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial şi se aprobã prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
CAP. VI Arhivele neconvenţionale
ART. 18 În instituţiile specializate/cu atribuţii în domeniul patrimoniului cultural imaterial se organizeazã arhivele neconvenţionale de folclor, în care sunt colecţionate, inventariate şi pãstrate cele mai importante piese ale patrimoniului cultural imaterial, prin fixare pe orice fel de suport material. ART. 19 Instituţiile care creeazã şi/sau gestioneazã documente aparţinând patrimoniului cultural imaterial au urmãtoarele obligaţii: a) sã respecte criteriile ştiinţifice naţionale şi internaţionale de apreciere a valorii şi de alcãtuire a documentelor de patrimoniu cultural imaterial; b) sã alcãtuiascã întregul sistem de cartoteci şi de fişe solicitat de metoda ştiinţificã prin care s-a operat pentru identificarea fiecãrei piese de patrimoniu cultural imaterial; c) sã asigure condiţii optime de conservare şi de protejare fiecãrui document purtãtor al unui element de patrimoniu cultural imaterial, care sã îl fereascã de degradarea fizicã şi de utilizarea frauduloasã; d) sã elaboreze şi sã punã în aplicare programe periodice pentru cercetarea stadiului în care se aflã elementele aparţinând patrimoniului cultural imaterial; e) sã publice lucrãri ştiinţifice privind rezultatele studiilor fundamentale, pentru a evita diletantismul şi contrafacerea; f) sã sprijine proiectele care stimuleazã interesul tinerilor pentru domeniul patrimoniului cultural imaterial; g) sã protejeze, atunci când se solicitã, confidenţialitatea informaţiei dobândite în timpul culegerii şi identitatea informatorului.
CAP. VII Comisia naţionalã pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial
ART. 20 Se înfiinţeazã Comisia naţionalã pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, structurã fãrã personalitate juridicã, în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor, având atribuţii de coordonare a activitãţilor de protejare şi promovare a patrimoniului cultural imaterial, desfãşurate în baza politicilor culturale ale Ministerului Culturii şi Cultelor. ART. 21 Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Comisiei naţionale pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial se stabilesc prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe. ART. 22 Comisia naţionalã pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial declarã tezaurele umane vii pentru domeniul patrimoniului imaterial şi alcãtuieşte Lista patrimoniului cultural imaterial naţional.
CAP. VIII Contravenţii şi sancţiuni
ART. 23 (1) Utilizarea unei mãrci tradiţionale distinctive fãrã acordul exprimat în scris al organizaţiei creatorilor populari care a adoptat-o, precum şi utilizarea unei mãrci tradiţionale distinctive cu încãlcarea dispoziţiilor art. 11 alin. (4) constituie contravenţii şi se sancţioneazã cu amendã între 500 şi 2.000 lei. (2) Sãvârşirea faptelor prevãzute la alin. (1) de cãtre persoana juridicã se sancţioneazã cu amendã între 1.000 şi 3.000 lei şi cu sancţiunea complementarã a suspendãrii activitãţii persoanei juridice pe o duratã de pânã la 2 ani. ART. 24 (1) Constatarea contravenţiilor prevãzute la art. 23 şi aplicarea sancţiunilor se fac de cãtre persoanele împuternicite prin ordin al ministrului culturii şi cultelor. (2) Contravenţiilor prevãzute la <>art. 23 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare. ART. 25 Prezenta ordonanţã intrã în vigoare la 3 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PRIM-MINISTRU CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemneazã: ---------------- Ministrul culturii şi cultelor, Adrian Iorgulescu
Ministrul muncii, solidaritãţii sociale şi familiei, Gheorghe Barbu
Ministrul finanţelor publice, Sebastian Teodor Gheorghe Vlãdescu
Bucureşti, 31 ianuarie 2007. Nr. 19.
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
