Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ORDONANTA nr. 14 din 27 ianuarie 2000 pentru aderarea Romaniei la Conventia internationala privind pregatirea, raspunsul si cooperarea in caz de poluare cu hidrocarburi, adoptata la Londra la 30 noiembrie 1990
EMITENT: GUVERNUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 37 din 29 ianuarie 2000
În temeiul prevederilor art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţia României şi ale <>art. 1 lit. A pct. 12 din Legea nr. 206/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,
Guvernul României emite urmãtoarea ordonanta:
ART. 1
România adera la Convenţia internationala privind pregãtirea, rãspunsul şi cooperarea în caz de poluare cu hidrocarburi, adoptatã la Londra la 30 noiembrie 1990.
ART. 2
În termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe Ministerul Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului împreunã cu Ministerul Apãrãrii Naţionale prin Comandamentul Protecţiei Civile şi Ministerul Transporturilor prin Inspectoratul Navigaţiei Civile vor elabora şi vor supune spre aprobare Guvernului planul naţional de pregãtire, cooperare şi rãspuns în caz de poluare cu hidrocarburi.
ART. 3
Sumele necesare pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de intervenţiile organizate de Comandamentul Protecţiei Civile pentru cazuri de poluare cu hidrocarburi se prevãd în bugetele anuale ale Ministerului Apãrãrii Naţionale, Ministerului Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului şi Ministerului Transporturilor.
PRIM-MINISTRU
MUGUR CONSTANTIN ISARESCU
Contrasemneazã:
---------------
p. Ministrul transporturilor,
Adrian Marinescu,
secretar de stat
p. Ministru de stat,
ministrul afacerilor externe,
Eugen Dijmarescu,
secretar de stat
p. Ministrul apãrãrii
naţionale,
Ion Bogdan Tudoran,
secretar de stat
p. Ministrul apelor,
pãdurilor şi protecţiei
mediului,
Anton Vlad,
secretar de stat
Ministrul finanţelor,
Decebal Traian Remes
CONVENŢIA INTERNATIONALA
din 1990 privind pregãtirea, rãspunsul şi cooperarea în caz de poluare cu hidrocarburi*)
Pãrţile la prezenta convenţie,
constiente de necesitatea protejãrii mediului înconjurãtor în general şi a celui marin în special,
recunoscând ameninţarea grava asupra mediului marin pe care o prezintã accidentele de poluare cu hidrocarburi, care implica nave, platforme de foraj, porturi maritime şi mijloace de manipulare a hidrocarburilor,
dându-şi seama de importanta mãsurilor de precautie şi de prevenire pentru evitarea poluarii cu hidrocarburi, în primul rând, şi de necesitatea aplicãrii stricte a convenţiilor internaţionale existente referitoare la siguranta navigaţiei şi la prevenirea poluarii marine, în speta a Convenţiei internaţionale din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare, cu amendamentele respective, şi a Convenţiei internaţionale din 1973 pentru prevenirea poluarii de cãtre nave, modificatã prin Protocolul din 1978 referitor la aceasta şi cu amendamentele respective, şi, de asemenea, având în vedere dezvoltarea rapida a standardelor de proiectare, operare şi întreţinere a navelor care transporta hidrocarburi şi a platformelor de foraj,
având în vedere ca în cazul unui incident de poluare cu hidrocarburi sunt necesare acţiuni prompte şi eficiente pentru a reduce la minimum pagubele ce ar putea sa se producã drept urmare a unui astfel de incident,
subliniind importanta pregãtirii eficiente pentru combaterea poluarii cu hidrocarburi şi rolul important pe care industria petroliera şi navigaţia le au în acest context,
recunoscând importanta asistenţei mutuale şi a cooperãrii internaţionale cu privire la problemele respective, inclusiv schimbul de informaţii asupra mijloacelor de care dispun statele pentru a face fata incidentelor de poluare cu hidrocarburi, pregãtirea planurilor de urgenta impotriva poluarii cu hidrocarburi, schimbul de rapoarte asupra incidentelor semnificative care pot afecta mediul marin sau litoralul şi interesele respective ale statelor, precum şi cercetarea şi dezvoltarea mijloacelor pentru combaterea poluarii cu hidrocarburi a mediului marin,
luând în considerare principiul "cel care polueaza plãteşte" ca principiu general al reglementãrilor internaţionale privind mediul înconjurãtor,
luând în considerare, de asemenea, importanta convenţiilor internaţionale asupra responsabilitãţii şi compensãrii daunelor cauzate de poluarea cu hidrocarburi, inclusiv Convenţia internationala din 1969 privind rãspunderea civilã pentru daunele cauzate de poluarea cu hidrocarburi şi Convenţia internationala din 1971 pentru crearea unui fond internaţional de compensare a daunelor cauzate de poluarea cu hidrocarburi, şi necesitatea stringenta a intrãrii cat mai curând în vigoare a protocoalelor din 1984 care modifica aceste doua convenţii,
luând în considerare în continuare importanta acordurilor bilaterale şi multilaterale şi a înţelegerilor incluzând convenţiile şi acordurile regionale,
având în vedere prevederile pertinente ale Convenţiei Naţiunilor Unite privind dreptul marii, în special cele cuprinse în partea a XII-a din aceasta,
constiente de necesitatea promovãrii cooperãrii internaţionale şi sporirii capacitãţilor naţionale, regionale şi globale existente privind pregãtirea şi combaterea poluarii cu hidrocarburi, ţinând seama de necesitãţile speciale ale ţãrilor în curs de dezvoltare şi mai ales ale statelor insulare mici,
considerând ca aceste obiective pot fi cel mai bine atinse prin încheierea unei convenţii internaţionale privind pregãtirea, rãspunsul şi cooperarea în cazul poluarii cu hidrocarburi,
au convenit asupra celor ce urmeazã:
ART. 1
Prevederi generale
(1) Pãrţile se angajeazã sa ia, individual sau în comun, toate mãsurile corespunzãtoare, conform prevederilor acestei convenţii şi anexei la aceasta, pentru a se pregati sa combata şi sa lupte impotriva unui incident de poluare cu hidrocarburi.
(2) Anexa la aceasta convenţie face parte integrantã din convenţie şi o referire la aceasta convenţie constituie totodatã o referire la anexa.
(3) Aceasta convenţie nu se aplica navelor de rãzboi, navelor auxiliare şi nici celorlalte nave care aparţin unui stat ori care sunt exploatate de acest stat atâta timp cat acesta le foloseşte numai în scopuri guvernamentale, necomerciale. Totuşi fiecare parte trebuie sa adopte mãsuri corespunzãtoare care sa nu compromita funcţionarea sau capacitatea de exploatare a unor astfel de nave care îi aparţin sau care sunt exploatate de ea, astfel încât aceste nave sa acţioneze într-un mod corespunzãtor prezentei convenţii, în mãsura în care acest lucru este raţional şi realizabil.
ART. 2
Definiţii
În sensul acestei convenţii:
1. hidrocarbura înseamnã petrol în orice forma, incluzând titeiul, combustibilul lichid, sedimentele de petrol, reziduurile conţinând petrol şi produsele rafinate;
2. incident de poluare cu hidrocarburi înseamnã un incident sau o serie de incidente având aceeaşi origine, care duce sau poate duce la o scurgere de hidrocarburi ce constituie sau poate constitui o ameninţare pentru mediul marin sau litoral ori pentru interesele respective ale unuia sau mai multor state şi care necesita o acţiune de urgenta sau alte acţiuni imediate;
3. nava înseamnã orice tip de nava exploatatã în mediul marin, incluzând ambarcatiunile cu aripi portante, vehiculele cu perna de aer, submersibilele şi mijloacele plutitoare de orice tip;
4. unitate de foraj marin înseamnã orice instalatie de foraj fixa sau plutitoare ori structura folositã în activitãţi de explorare, exploatare sau producţie a hidrocarburilor sau gazelor ori de încãrcare sau descãrcare a hidrocarburilor;
5. porturi maritime şi instalaţii de manipulare a hidrocarburilor înseamnã acele instalaţii care prezintã riscul unui incident de poluare cu hidrocarburi şi includ, între altele, porturi maritime, terminale pentru hidrocarburi, conducte de petrol şi alte instalaţii de manipulare a hidrocarburilor;
6. Organizaţie înseamnã Organizaţia Maritima Internationala;
7. secretar general înseamnã secretarul general al Organizaţiei.
ART. 3
Planuri de urgenta pentru combaterea poluarii cu hidrocarburi
(1) a) Fiecare parte va cere ca navele autorizate sa arboreze pavilionul sau sa posede la bord un plan de urgenta pentru combaterea poluarii cu hidrocarburi, astfel cum se solicita şi prin prevederile adoptate în acest scop de Organizaţie şi în conformitate cu acestea.
b) O nava care trebuie sa aibã la bord un plan de urgenta pentru combaterea poluarii cu hidrocarburi, conform subparagrafului a), este supusã, atâta timp cat se afla într-un port sau la un terminal în mare, sub jurisdicţia unei pãrţi, controlului funcţionarilor autorizaţi corespunzãtor în acest scop de acea parte, conform practicilor prevãzute în acordurile internaţionale existente sau în legislaţia sa nationala.
(2) Fiecare parte va cere ca operatorii unitãţilor de foraj marin aflate sub jurisdicţia sa sa posede planuri de urgenta pentru combaterea poluarii cu hidrocarburi, care sa fie coordonate cu sistemul naţional, stabilit conform art. 6, şi sa fie aprobate conform procedurilor stabilite de autoritatea nationala competenta.
(3) Fiecare parte va cere ca autoritãţile sau operatorii aflaţi în serviciul acestor porturi maritime şi al mijloacelor de manipulare a hidrocarburilor, de sub jurisdicţia sa, dupã caz, sa posede planuri de urgenta pentru combaterea poluarii cu hidrocarburi sau aranjamente similare, care sa fie coordonate cu sistemul naţional, stabilit conform art. 6, şi sa fie aprobate conform procedurilor stabilite de autoritatea nationala competenta.
ART. 4
Procedee de raportare a poluarii cu hidrocarburi
(1) Fiecare parte:
a) va cere comandantilor sau celorlalte persoane care au în subordine nave ce arboreaza pavilionul sau şi persoanelor care au în subordine unitãţi de foraj marin aflate sub jurisdicţia sa sa raporteze fãrã întârziere orice eveniment la nava lor sau la unitatea de foraj, care implica o scurgere sau o scurgere probabila de hidrocarburi:
(i) în cazul unei nave, statului de coasta cel mai apropiat;
(ii) în cazul unei unitãţi de foraj, statului de coasta sub a cãrui jurisdicţie se afla unitatea;
b) va cere comandantilor sau altor persoane care au în subordine nave ce arboreaza pavilionul sau şi persoanelor care au în subordine unitãţi de foraj aflate sub jurisdicţia sa sa raporteze fãrã întârziere orice eveniment observat pe mare, în care este implicata o scurgere de hidrocarburi sau prezenta hidrocarburilor:
(i) în cazul unei nave, statului de coasta cel mai apropiat;
(ii) în cazul unei unitãţi de foraj, statului de coasta sub a cãrui jurisdicţie se afla unitatea;
c) va cere persoanelor care au în subordine porturile maritime şi mijloacele de manipulare a hidrocarburilor de sub jurisdicţia sa sa raporteze, fãrã întârziere, autoritãţii naţionale competente orice eveniment ce implica o descãrcare sau o descãrcare probabila de hidrocarburi ori prezenta hidrocarburilor;
d) va instrui navele sale maritime sau avioanele sale de inspecţie şi alte servicii sau funcţionari anume desemnaţi sa raporteze neîntârziat autoritãţii naţionale competente sau, dupã caz, statului de coasta cel mai apropiat orice eveniment observat pe mare sau într-un port maritim ori mijloc de manipulare a hidrocarburilor, care implica o descãrcare de hidrocarburi sau prezenta hidrocarburilor;
e) va cere piloţilor de avioane civile sa raporteze, fãrã întârziere, statului de coasta cel mai apropiat orice eveniment observat pe mare, care implica o descãrcare de hidrocarburi sau prezenta hidrocarburilor.
(2) Rapoartele la care se referã paragraful (1) a) (i) vor fi întocmite în conformitate cu cerinţele elaborate de Organizaţie şi vor fi bazate pe liniile directoare şi pe principiile generale adoptate de Organizaţie. Rapoartele la care se referã paragrafele 1) a) (ii), b), c) şi d) vor fi întocmite conform liniilor directoare şi principiilor generale adoptate de Organizaţie, în mãsura în care acestea se aplica.
ART. 5
Acţiunea la primirea unui raport privind poluarea cu hidrocarburi
(1) Ori de câte ori o parte primeşte un raport la care se referã art. 4 sau informãri despre poluare, provenite din alte surse, aceasta:
a) va evalua situaţia pentru a hotãrî dacã este vorba de un incident de poluare;
b) va stabili natura, amploarea şi consecinţele posibile ale incidentului de poluare; şi
c) va informa apoi, fãrã întârziere, toate statele ale cãror interese sunt afectate sau este posibil sa fie afectate de acest incident de poluare, furnizand şi:
(i) amãnuntele constatãrilor sale şi orice mãsura luatã sau pe care intenţioneazã sa o ia pentru a face fata incidentului; şi
(ii) alte informaţii considerate a fi adecvate, pana se încheie acţiunea luatã pentru a face fata incidentului sau pana la acţiunea concertata decisa de aceste state.
(2) Dacã gravitatea acestui incident de poluare cu hidrocarburi justifica, partea va furniza Organizaţiei, direct sau, dacã este cazul, prin organizaţiile sau înţelegerile regionale pertinente, informaţiile la care s-a fãcut referire la paragrafele (1) b) şi c).
(3) Dacã gravitatea acestui incident de poluare cu hidrocarburi justifica, alte state afectate sunt rugate sa informeze urgent Organizaţia, direct sau, dupã caz, prin organizaţiile sau înţelegerile regionale pertinente, despre constatãrile lor privind amploarea ameninţãrii intereselor lor şi despre orice mãsura luatã sau pe care intenţioneazã sa o ia.
(4) Pãrţile vor folosi, pe cat posibil, sistemul de raportare a poluarii cu hidrocarburi, elaborat de Organizaţie atunci când fac shimb de informaţii şi comunicãri cu alte state şi cu Organizaţia.
ART. 6
Sisteme naţionale şi regionale pentru pregãtire şi rãspuns
(1) Fiecare parte va stabili un sistem naţional pentru a acţiona prompt şi eficient impotriva incidentelor de poluare cu hidrocarburi. Acest sistem va cuprinde cel puţin:
a) desemnarea:
(i) autoritãţii sau autoritãţilor naţionale competente care rãspund de pregãtirea şi de acţiunea impotriva poluarii cu hidrocarburi;
(ii) punctului sau punctelor naţionale operationale de contact, care sa fie responsabile de primirea şi de transmiterea rapoartelor privind poluarea cu hidrocarburi despre care s-a fãcut referire la art. 4; şi
(iii) autoritãţii care este indreptatita sa acţioneze în numele statului pentru a cere asistenta sau a decide sa acorde asistenta cerutã;
b) un plan naţional de urgenta pentru pregãtire şi rãspuns, care sa includã relaţia organizatoricã a diferitelor organisme implicate, fie publice, fie particulare, ţinând seama de liniile directoare elaborate de Organizaţie.
(2) În plus, fiecare parte, în cadrul posibilitãţilor sale, fie individual, fie prin cooperare bilaterala sau multilaterala şi, dupã caz, în cooperare cu industriile petroliera şi navala, cu autoritãţile portuare şi cu alte entitãţi pertinente, va stabili:
a) un nivel minim de echipamente de combatere a deversarilor de hidrocarburi, amplasate în prealabil şi corespunzãtor cu riscul implicat, şi programele pentru utilizarea lor;
b) un program de exercitii pentru organizaţiile de acţiune impotriva poluarii cu hidrocarburi şi de pregãtire a personalului pertinent;
c) planuri detaliate şi posibilitãţi de comunicare pentru a face fata unui incident de poluare cu hidrocarburi. Aceste posibilitãţi trebuie sa fie permanent disponibile; şi
d) un mecanism sau un sistem pentru a coordona acţiunile impotriva unui incident de poluare cu hidrocarburi, care sa poatã, dacã este cazul, mobiliza resursele necesare.
(3) Fiecare parte va asigura furnizarea informaţiilor curente cãtre Organizaţie, direct ori prin intermediul organizaţiilor sau înţelegerilor regionale pertinente, privind:
a) locul, datele de telecomunicare şi, dacã este cazul, zonele de rãspundere ale autoritãţilor şi entitatilor la care se referã paragraful (1) a);
b) echipamentele de acţiune impotriva poluarii şi expertiza în disciplinele legate de acţiunea impotriva poluarii şi salvarea maritima, care pot fi puse la dispoziţie altor state, la cerere; şi
c) planul sau de urgenta naţional.
ART. 7
Cooperarea internationala în problema acţiunii impotriva poluarii
(1) Pãrţile sunt de acord ca, în funcţie de posibilitãţile lor şi de disponibilitatea resurselor pertinente, sa coopereze şi sa furnizeze servicii de consultanţa, suport tehnic şi echipamente, pentru a face fata unui incident de poluare, dacã gravitatea acestui incident justifica acest lucru, la cererea oricãrei pãrţi afectate sau care poate sa fie afectatã. Finanţarea cheltuielilor pentru aceasta asistenta se va baza pe prevederile stabilite în anexa la aceasta convenţie.
(2) O parte care a cerut asistenta poate cere Organizaţiei sa ajute la identificarea surselor de finanţare provizorie a cheltuielilor menţionate la paragraful (1).
(3) Conform acordurilor internaţionale în vigoare, fiecare parte va lua mãsurile necesare legale sau administrative pentru a facilita:
a) sosirea, utilizarea teritoriului sau şi plecarea navelor, aeronavelor şi a altor mijloace de transport participante la acţiunea impotriva unui incident de poluare cu hidrocarburi sau care transporta personalul, incarcaturile, materialele şi echipamentele necesare pentru a face fata acestui incident; şi
b) miscarea expeditiva cãtre, pe şi înspre afarã teritoriului sau a personalului, incarcaturilor, materialelor şi echipamentelor menţionate la subparagraful a).
ART. 8
Cercetare şi dezvoltare
(1) Pãrţile consimt sa coopereze direct sau, dupã caz, prin Organizaţie ori prin organizaţiile sau înţelegerile regionale pertinente, în scopul promovãrii şi schimbului de rezultate ale programelor de cercetare şi dezvoltare privind ridicarea nivelului actual de pregãtire şi rãspuns impotriva poluarii cu hidrocarburi, incluzând tehnologiile şi tehnica supravegherii, menţinerii sub control, recuperãrii, dispersarii, curatarii etc., menite sa reducã la minimum sau sa atenueze efectele poluarii şi pentru refacerea mediului.
(2) În acest scop pãrţile se angajeazã sa stabileascã direct sau, dupã caz, prin Organizaţie ori prin organizaţiile sau înţelegerile regionale pertinente, legãturile necesare între institutele de cercetare ale pãrţilor.
(3) Pãrţile consimt sa coopereze direct sau prin Organizaţie ori prin organizaţiile sau înţelegerile regionale pertinente, dupã caz, sa promoveze ţinerea în mod regulat de simpozioane internaţionale asupra unor teme specifice, incluzând progresele tehnologice în tehnica şi echipamentele de combatere a poluarii cu hidrocarburi.
(4) Pãrţile consimt sa incurajeze, prin intermediul Organizaţiei sau al altor organizaţii internaţionale competente, elaborarea unor norme pentru tehnologii şi echipamente compatibile, folosite în combaterea poluarii cu hidrocarburi.
ART. 9
Cooperarea tehnica
(1) Pãrţile se angajeazã sa asigure, direct sau prin intermediul Organizaţiei sau al altor organisme internaţionale, dupã caz, sprijin în privinta pregãtirii şi rãspunsului impotriva poluarii cu hidrocarburi, acelor pãrţi care cer asistenta tehnica:
a) pentru pregãtirea personalului;
b) pentru asigurarea disponibilitatii tehnologiei, echipamentelor şi instalaţiilor corespunzãtoare;
c) pentru a înlesni alte mãsuri şi înţelegeri în vederea pregãtirii şi rãspunsului în cazul incidentelor de poluare cu hidrocarburi; şi
d) pentru iniţierea unor programe comune de cercetare şi dezvoltare.
(2) Pãrţile se angajeazã sa coopereze activ, sub rezerva legislaţiei, reglementãrilor şi politicii lor naţionale, pentru transferul de tehnologie în probleme de pregãtire şi rãspuns în cazul poluarii cu hidrocarburi.
ART. 10
Promovarea cooperãrii bilaterale şi multilaterale în probleme de pregãtire şi rãspuns
Pãrţile vor depune eforturi pentru încheierea unor acorduri bilaterale sau multilaterale în probleme de pregãtire şi rãspuns în cazul poluarii cu hidrocarburi. Copii de pe aceste acorduri vor fi transmise Organizaţiei, care le va pune la dispoziţie pãrţilor, la cerere.
ART. 11
Legatura cu alte convenţii şi acorduri internaţionale
Nici o prevedere din aceasta convenţie nu va fi interpretatã ca modificând drepturile sau obligaţiile oricãrei pãrţi ce rezulta din orice alta convenţie sau acord internaţional.
ART. 12
Aranjamente instituţionale
(1) Pãrţile desemneazã Organizaţia, cu condiţia ca aceasta sa consimtã şi sa dispunã de resursele necesare pentru susţinerea activitãţii, sa efectueze urmãtoarele funcţii şi activitãţi:
a) servicii de informare:
(i) sa primeascã, sa colationeze şi sa difuzeze, la cerere, informaţiile furnizate de pãrţi [vezi, de exemplu, art. 5 paragrafele (2) şi (3), art. 6 paragraful (3) şi art. 10] şi informaţiile pertinente furnizate de alte surse; şi
(ii) sa asigure asistenta pentru identificarea surselor de finanţare provizorie a cheltuielilor [vezi, de exemplu, art. 7 paragraful (2)];
b) educaţie şi instruire:
(i) sa promoveze instruirea în probleme de pregãtire şi rãspuns în cazul poluarii cu hidrocarburi (vezi, de exemplu, art. 9); şi
(ii) sa promoveze ţinerea de simpozioane internaţionale [vezi, de exemplu, art. 8 paragraful (3)];
c) servicii tehnice:
(i) sa faciliteze cooperarea în probleme de cercetare şi dezvoltare [vezi, de exemplu, art. 8 paragrafele (1), (2) şi (4) şi art. 9 paragraful (1) d)];
(ii) sa asigure consultanţa statelor care îşi stabilesc posibilitãţile naţionale sau regionale de acţiune impotriva incidentelor de poluare cu hidrocarburi; şi
(iii) sa analizeze informaţiile furnizate de pãrţi [vezi, de exemplu, art. 5 paragrafele (2) şi (3), art. 6 paragraful (3) şi art. 8 paragraful (1)] şi informaţiile pertinente furnizate de alte surse şi sa furnizeze recomandãri şi informaţii cãtre state;
d) asistenta tehnica:
(i) sa faciliteze furnizarea asistenţei tehnice statelor care îşi stabilesc posibilitãţile naţionale sau regionale de acţiune impotriva incidentelor de poluare;
(ii) sa faciliteze furnizarea asistenţei tehnice şi a recomandãrilor, la cererea statelor confruntate cu incidente de poluare grava cu hidrocarburi.
(2) La punerea în practica a activitãţilor specificate în acest articol Organizaţia va depune eforturi pentru întãrirea capacitãţii statelor, individual sau prin intermediul înţelegerilor regionale, în probleme de pregãtire şi combatere a incidentelor de poluare cu hidrocarburi, bazându-se pe experienta statelor, pe acordurile regionale şi pe înţelegerile din sectorul industrial şi acordand o atentie specialã necesitãţilor ţãrilor în curs de dezvoltare.
(3) Prevederile acestui articol vor fi puse în aplicare în conformitate cu un program elaborat şi revizuit permanent de Organizaţie.
ART. 13
Evaluarea convenţiei
Pãrţile vor evalua în cadrul Organizaţiei eficienta convenţiei, în lumina obiectivelor sale, mai ales în ceea ce priveşte principiile care stau la baza cooperãrii şi asistenţei.
ART. 14
Amendamente
(1) Aceasta convenţie poate fi amendata prin oricare dintre procedurile specificate în paragrafele ce urmeazã.
(2) Amendare dupã examinarea de cãtre Organizaţie:
a) Orice amendament propus de o parte la convenţie va fi prezentat Organizaţiei şi difuzat de secretarul general tuturor membrilor Organizaţiei şi tuturor pãrţilor, cu cel puţin 6 luni înainte de examinarea sa.
b) Orice amendament propus şi difuzat conform celor de mai sus va fi prezentat spre examinare Comitetului pentru protecţia mediului marin din cadrul Organizaţiei.
c) Pãrţile la convenţie, fie ca sunt sau nu sunt membre ale Organizaţiei, au dreptul sa participe la deliberãrile Comitetului pentru protecţia mediului marin.
d) Amendamentele se adopta numai cu o majoritate de doua treimi din numãrul pãrţilor la convenţie, prezente şi votante.
e) Dacã se adopta conform subparagrafului d), amendamentele vor fi comunicate de secretarul general tuturor pãrţilor la convenţie pentru acceptare.
f) (i) Un amendament la un articol sau la anexa la convenţie se considera ca fiind acceptat de la data la care este acceptat de doua treimi din numãrul pãrţilor.
(ii) Un amendament la un supliment se considera ca fiind acceptat la expirarea unei perioade stabilite de Comitetul pentru protecţia mediului marin la adoptarea sa, perioada care nu va fi mai mica de 10 luni, în afarã cazului în care în cursul acestei perioade s-a comunicat secretarului general o obiectiune de cãtre cel puţin o treime din numãrul pãrţilor.
g) (i) Un amendament la un articol sau la anexa la convenţie, acceptat în conformitate cu subparagraful f) (i), va intra în vigoare la 6 luni de la data la care se considera ca a fost acceptat pentru pãrţile care au notificat secretarului general ca l-au acceptat.
(ii) Un amendament la un supliment, acceptat în conformitate cu subparagraful f) (ii), va intra în vigoare la 6 luni de la data la care se considera ca a fost acceptat pentru toate pãrţile, cu excepţia celor care, înaintea acestei date, au fãcut obiectiune la el. O parte poate în orice moment sa retragã o obiectiune comunicatã anterior, prin prezentarea unei notificãri în acest sens secretarului general.
(3) Amendare printr-o conferinţa:
a) La cererea unei pãrţi, sprijinita de cel puţin o treime din numãrul pãrţilor, secretarul general va convoca o conferinţa a pãrţilor la convenţie, care sa examineze amendamentele la convenţie.
b) Un amendament adoptat de o astfel de conferinţa cu o majoritate de doua treimi din numãrul pãrţilor prezente şi votante va fi comunicat de secretarul general tuturor pãrţilor pentru acceptare.
c) În cazul în care conferinţa nu hotãrãşte altfel, amendamentul va fi considerat ca acceptat şi va intra în vigoare conform procedurilor specificate la paragrafele (2) f) şi g).
(4) Adoptarea şi intrarea în vigoare a unui amendament constituind un adaos la o anexa sau la un supliment vor fi supuse procedurii aplicabile unui amendament la anexa.
(5) Orice parte care nu a acceptat un amendament la un articol sau la anexa, conform paragrafului (2) f) (i), sau un amendament constituind un adaos la o anexa sau la un supliment, conform paragrafului (2) f) (ii), va fi tratata ca nefiind parte numai în scopul aplicãrii acestui amendament. Un astfel de tratament se va încheia dupã prezentarea unei notificãri de acceptare, conform paragrafului (2) f) (i) sau dupã retragerea obiectiunii conform paragrafului (2) g) (ii).
(6) Secretarul general va informa toate pãrţile despre orice amendament care intra în vigoare conform acestui articol, precum şi despre data la care amendamentul intra în vigoare.
(7) Orice notificare pentru acceptare, obiectiune sau retragere a obiectiunii la un amendament, conform acestui articol, va fi comunicatã în scris secretarului general, care va informa pãrţile despre aceasta notificare şi despre data primirii sale.
(8) Un supliment la convenţie va conţine numai prevederi de natura tehnica.
ART. 15
Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea şi aderarea
(1) Prezenta convenţie va rãmâne deschisã pentru semnare la sediul Organizaţiei de la data de 30 noiembrie 1990 pana la data de 29 noiembrie 1991, data dupã care rãmâne deschisã pentru aderare. Orice stat poate deveni parte la aceasta convenţie prin:
a) semnare fãrã rezerva în ceea ce priveşte ratificarea, acceptarea sau aprobarea; sau
b) semnare sub rezerva ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii, urmatã de ratificare, acceptare sau de aprobare; sau
c) aderare.
(2) Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea va fi efectuatã prin depunerea unui instrument în acest scop la secretarul general.
ART. 16
Intrarea în vigoare
(1) Prezenta convenţie va intra în vigoare la 12 luni de la data la care cel puţin 15 state fie ca au semnat-o fãrã rezerva în ceea ce priveşte ratificarea, acceptarea sau aprobarea, fie au depus instrumentele necesare de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, conform art. 15.
(2) Pentru statele care au depus un instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la prezenta convenţie dupã ce condiţiile de intrare în vigoare au fost îndeplinite, dar înainte de data intrãrii ei în vigoare, ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea va produce efect la data intrãrii în vigoare a acestei convenţii sau la 3 luni de la data depunerii instrumentului, dacã aceasta data este ulterioara.
(3) Pentru statele care au depus un instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare dupã data la care aceasta convenţie a intrat în vigoare, prezenta convenţie intra în vigoare la 3 luni de la data depunerii instrumentului.
(4) Orice instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, depus dupã data la care un amendament la prezenta convenţie se considera ca a fost acceptat conform art. 14, se aplica convenţiei în forma sa modificatã.
ART. 17
Denunţarea
(1) Prezenta convenţie poate fi denunţatã de orice parte în orice moment, dupã expirarea unei perioade de 5 ani de la data la care aceasta convenţie intra în vigoare pentru acea parte.
(2) Denunţarea se efectueazã prin notificare scrisã, adresatã secretarului general.
(3) Denunţarea va produce efect la 12 luni de la primirea notificãrii de denunţare de cãtre secretarul general sau dupã expirarea unei perioade mai lungi care poate fi indicatã în notificare.
ART. 18
Depozitarul
(1) Prezenta convenţie va fi depusa la secretarul general.
(2) Secretarul general:
a) va informa toate statele care au semnat aceasta convenţie sau au aderat la aceasta despre:
(i) fiecare noua semnare sau depunere a unui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, precum şi despre data acesteia;
(ii) data intrãrii în vigoare a acestei convenţii; şi
(iii) depunerea oricãrui instrument de denunţare a acestei convenţii şi despre data la care s-a primit aceasta, precum şi despre data de la care are efect denunţarea;
b) va transmite copii certificate conforme de pe aceasta convenţie tuturor guvernelor statelor care au semnat-o sau care au aderat la aceasta.
(3) De îndatã ce prezenta convenţie intra în vigoare o copie certificatã conformã va fi transmisã de cãtre depozitar secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru a fi înregistratã şi publicatã în conformitate cu art. 102 din Carta Naţiunilor Unite.
ART. 19
Limbi
Prezenta convenţie este întocmitã într-un singur exemplar original, în limbile arabã, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola, toate textele având aceeaşi putere legalã.
Drept care, subsemnaţii împuterniciţi legal în acest scop de guvernele respective au semnat aceasta convenţie.
Adoptatã la Londra la 30 noiembrie 1990.
ANEXA 1
RAMBURSAREA
cheltuielilor de asistenta
1. a) Dacã nu s-a încheiat un acord privind aranjamentele financiare care sa guverneze acţiunile pãrţilor pentru a face fata incidentelor de poluare cu hidrocarburi, pe baza bilaterala sau multilaterala, înainte de producerea incidentului de poluare cu hidrocarburi, pãrţile vor suporta cheltuielile aferente acţiunilor lor respective pentru a face fata poluarii, conform subparagrafului (i) sau subparagrafului (ii).
(i) Dacã acţiunea a fost întreprinsã de o parte la cererea expresã a unei alte pãrţi, atunci partea solicitanta va rambursa partii asistente costul acţiunii sale. Partea solicitanta poate anula cererea sa oricând, dar în acest caz va suporta cheltuielile deja asumate sau suportate de partea asistenta.
(ii) Dacã acţiunea a fost întreprinsã de o parte din initiativa proprie, aceasta parte va suporta cheltuielile aferente acţiunii sale.
b) Principiile expuse la subparagraful a) se vor aplica numai dacã pãrţile respective nu au convenit altfel, în fiecare caz în parte.
2. Dacã nu s-a convenit altfel, cheltuielile aferente acţiunii întreprinse de o parte la cererea unei alte pãrţi vor fi calculate echitabil, conform legii şi practicii curente ale partii asistente cu privire la rambursarea acestor cheltuieli.
3. Partea care cere asistenta şi partea asistenta vor coopera, dacã este cazul, pentru a încheia orice acţiune ca rãspuns la o cerere de compensare. În acest scop ele vor acorda consideraţia cuvenitã regimurilor legale existente. Dacã acţiunea astfel încheiatã nu permite compensarea completa a cheltuielilor pentru operaţiunea de asistenta, partea care cere asistenta poate cere partii asistente sa renunţe la rambursarea cheltuielilor ce depãşesc sumele compensate sau sa reducã cheltuielile care au fost calculate conform paragrafului 2. Ea poate cere, de asemenea, o amânare a rambursarii acestor cheltuieli. La examinarea acestei cereri pãrţile asistente vor acorda consideraţia cuvenitã necesitãţilor ţãrilor în curs de dezvoltare.
4. Prevederile acestei convenţii nu vor fi interpretate ca prejudiciind cumva drepturile pãrţilor de a recupera de la terţe pãrţi cheltuielile aferente acţiunilor întreprinse pentru a face fata poluarii sau unei ameninţãri cu poluarea, în virtutea altor prevederi şi reguli aplicabile ale legislaţiei naţionale şi internaţionale. O atentie specialã se va acorda Convenţiei internaţionale din 1969 privind rãspunderea civilã pentru daune produse prin poluare cu hidrocarburi şi Convenţiei internaţionale din 1971 privind crearea unui fond internaţional de compensare a daunelor cauzate prin poluare cu hidrocarburi sau oricãrui amendament ulterior la aceste convenţii.
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
