Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ORDONANTA nr. 137 din 31 august 2000 (*republicatã*)
privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare*)
EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 99 din 8 februarie 2007
_________
*) Republicatã în temeiul <>art. IV din Legea nr. 324/2006 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 626 din 20 iulie 2006, dându-se textelor o noua numerotare.
<>Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 2 septembrie 2000 şi a fost aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 48/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 31 ianuarie 2002.
Ulterior adoptãrii şi aprobãrii prin lege, <>Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 a mai fost modificatã şi completatã prin:
- <>Ordonanta Guvernului nr. 77/2003 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 619 din 30 august 2003, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 27/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 11 martie 2004;
- <>Legea nr. 324/2006 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 626 din 20 iulie 2006.
CAP. I
Principii şi definiţii
ART. 1
(1) În România, stat de drept, democratic şi social, demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane reprezintã valori supreme şi sunt garantate de lege.
(2) Principiul egalitãţii între cetãţeni, al excluderii privilegiilor şi discriminarii sunt garantate în special în exercitarea urmãtoarelor drepturi:
a) dreptul la un tratament egal în fata instanţelor judecãtoreşti şi a oricãrui alt organ jurisdicţional;
b) dreptul la securitatea persoanei şi la obţinerea protecţiei statului impotriva violentelor sau maltratarilor din partea oricãrui individ, grup sau instituţie;
c) drepturile politice, şi anume drepturile electorale, dreptul de a participa la viata publica şi de a avea acces la funcţii şi demnitati publice;
d) drepturile civile, în special:
(i) dreptul la libera circulaţie şi la alegerea reşedinţei;
(ii) dreptul de a pãrãsi ţara şi de a se întoarce în ţara;
(iii) dreptul de a obţine şi de a renunţa la cetãţenia romana;
(iv) dreptul de a se cãsãtori şi de a-şi alege partenerul;
(v) dreptul de proprietate;
(vi) dreptul la moştenire;
(vii) dreptul la libertatea de gandire, constiinta şi religie;
(viii) dreptul la libertatea de opinie şi de exprimare;
(ix) dreptul la libertatea de întrunire şi de asociere;
(x) dreptul de petiţionare;
e) drepturile economice, sociale şi culturale, în special:
(i) dreptul la munca, la libera alegere a ocupaţiei, la condiţii de munca echitabile şi satisfãcãtoare, la protecţia impotriva somajului, la un salariu egal pentru munca egala, la o remuneraţie echitabila şi satisfãcãtoare;
(ii) dreptul de a infiinta sindicate şi de a se afilia unor sindicate;
(iii) dreptul la locuinta;
(iv) dreptul la sãnãtate, la îngrijire medicalã, la securitate socialã şi la servicii sociale;
(v) dreptul la educaţie şi la pregãtire profesionalã;
(vi) dreptul de a lua parte, în condiţii de egalitate, la activitãţi culturale şi sportive;
f) dreptul de acces la toate locurile şi serviciile destinate folosinţei publice.
(3) Exercitarea drepturilor enunţate în cuprinsul prezentului articol priveşte persoanele aflate în situaţii comparabile.
(4) Orice persoana fizica sau juridicã are obligaţia sa respecte principiile enunţate la alin. (2).
ART. 2
(1) Potrivit prezentei ordonanţe, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, naţionalitate, etnie, limba, religie, categorie socialã, convingeri, sex, orientare sexualã, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV, apartenenţa la o categorie defavorizatã, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, înlãturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitãrii, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.
(2) Dispoziţia de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevãzute la alin. (1) este consideratã discriminare în înţelesul prezentei ordonanţe.
(3) Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanţe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajeaza anumite persoane, pe baza criteriilor prevãzute la alin. (1), fata de alte persoane, în afarã cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare.
(4) Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le genereazã, favorizeazã sau defavorizeaza nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoana, un grup de persoane sau o comunitate fata de alte persoane, grupuri de persoane sau comunitãţi atrage rãspunderea contravenţionalã conform prezentei ordonanţe, dacã nu intra sub incidenta legii penale.
(5) Constituie hartuire şi se sancţioneazã contraventional orice comportament pe criteriu de rasa, naţionalitate, etnie, limba, religie, categorie socialã, convingeri, gen, orientare sexualã, apartenenţa la o categorie defavorizatã, varsta, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv.
(6) Orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta bazatã pe doua sau mai multe criterii prevãzute la alin. (1) constituie circumstanţã agravantã la stabilirea rãspunderii contravenţionale dacã una sau mai multe dintre componentele acesteia nu intra sub incidenta legii penale.
(7) Constituie victimizare şi se sancţioneazã contraventional conform prezentei ordonanţe orice tratament advers, venit ca reactie la o plângere sau acţiune în justiţie cu privire la încãlcarea principiului tratamentului egal şi al nediscriminarii.
(8) Prevederile prezentei ordonanţe nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului la libera exprimare, a dreptului la opinie şi a dreptului la informaţie.
(9) Mãsurile luate de autoritãţile publice sau de persoanele juridice de drept privat în favoarea unei persoane, unui grup de persoane sau a unei comunitãţi, vizând asigurarea dezvoltãrii lor fireşti şi realizarea efectivã a egalitãţii de sanse a acestora în raport cu celelalte persoane, grupuri de persoane sau comunitãţi, precum şi mãsurile pozitive ce vizeazã protecţia grupurilor defavorizate nu constituie discriminare în sensul prezentei ordonanţe.
(10) În înţelesul prezentei ordonanţe, eliminarea tuturor formelor de discriminare se realizeazã prin:
a) prevenirea oricãror fapte de discriminare, prin instituirea unor mãsuri speciale, inclusiv a unor acţiuni afirmative, în vederea protecţiei persoanelor defavorizate care nu se bucura de egalitatea sanselor;
b) mediere prin soluţionarea pe cale amiabila a conflictelor apãrute în urma sãvârşirii unor acte/fapte de discriminare;
c) sancţionarea comportamentului discriminatoriu prevãzut în dispoziţiile alin. (1)-(7).
(11) Comportamentul discriminatoriu prevãzut la alin. (1)-(7) atrage rãspunderea civilã, contravenţionalã sau penalã, dupã caz, în condiţiile legii.
ART. 3
Dispoziţiile prezentei ordonanţe se aplica tuturor persoanelor fizice sau juridice, publice sau private, precum şi instituţiilor publice cu atribuţii în ceea ce priveşte:
a) condiţiile de încadrare în munca, criteriile şi condiţiile de recrutare, selectare şi promovare, accesul la toate formele şi nivelurile de orientare, formare şi perfecţionare profesionalã;
b) protecţia şi securitatea socialã;
c) serviciile publice sau alte servicii, accesul la bunuri şi facilitãţi;
d) sistemul educaţional;
e) asigurarea libertãţii de circulaţie;
f) asigurarea liniştii şi ordinii publice;
g) alte domenii ale vieţii sociale.
ART. 4
În înţelesul prezentei ordonanţe, categorie defavorizatã este acea categorie de persoane care fie se afla pe o poziţie de inegalitate în raport cu majoritatea cetãţenilor datoritã diferenţelor identitare fata de majoritate, fie se confrunta cu un comportament de respingere şi marginalizare.
CAP. II
Dispoziţii speciale
SECŢIUNEA I
Egalitatea în activitatea economicã şi în materie de angajare şi profesie
ART. 5
Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, condiţionarea participãrii la o activitate economicã a unei persoane ori a alegerii sau exercitãrii libere a unei profesii de apartenenţa sa la o anumitã rasa, naţionalitate, etnie, religie, categorie socialã, respectiv de convingerile, de sexul sau orientarea sexualã, de varsta sau de apartenenţa sa la o categorie defavorizatã.
ART. 6
Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, discriminarea unei persoane pentru motivul ca aparţine unei anumite rase, nationalitati, etnii, religii, categorii sociale sau unei categorii defavorizate, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientarii sexuale a acesteia, într-un raport de munca şi protecţie socialã, cu excepţia cazurilor prevãzute de lege, manifestatã în urmãtoarele domenii:
a) încheierea, suspendarea, modificarea sau încetarea raportului de munca;
b) stabilirea şi modificarea atribuţiilor de serviciu, locului de munca sau a salariului;
c) acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul;
d) formarea, perfecţionarea, reconversia şi promovarea profesionalã;
e) aplicarea mãsurilor disciplinare;
f) dreptul de aderare la sindicat şi accesul la facilitãţile acordate de acesta;
g) orice alte condiţii de prestare a muncii, potrivit legislaţiei în vigoare.
ART. 7
(1) Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, refuzul unei persoane fizice sau juridice de a angaja în munca o persoana pentru motivul ca aceasta aparţine unei anumite rase, nationalitati, etnii, religii, categorii sociale sau unei categorii defavorizate ori din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientarii sexuale a acesteia, cu excepţia cazurilor prevãzute de lege.
(2) Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, condiţionarea ocupãrii unui post prin anunţ sau concurs, lansat de angajator ori de reprezentantul acestuia, de apartenenţa la o anumitã rasa, naţionalitate, etnie, religie, categorie socialã sau la o categorie defavorizatã, de varsta, de sexul sau orientarea sexualã, respectiv de convingerile candidaţilor, cu excepţia situaţiei prevãzute la art. 2 alin. (9).
(3) Persoanele fizice şi juridice cu atribuţii în medierea şi repartizarea în munca vor aplica un tratament egal tuturor celor aflaţi în cãutarea unui loc de munca, vor asigura tuturor persoanelor aflate în cãutarea unui loc de munca accesul liber şi egal la consultarea cererii şi ofertei de pe piata muncii, la consultanţa cu privire la posibilitãţile de ocupare a unui loc de munca şi de obţinere a unei calificãri şi vor refuza sprijinirea cererilor discriminatorii ale angajaţilor. Angajatorii vor asigura confidenţialitatea datelor privitoare la rasa, naţionalitatea, etnia, religia, sexul, orientarea sexualã sau a altor date cu caracter privat care privesc persoanele aflate în cãutarea unui loc de munca.
ART. 8
Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, discriminarea angajaţilor de cãtre angajatori, în raport cu prestaţiile sociale acordate, din cauza apartenentei angajaţilor la o anumitã rasa, naţionalitate, origine etnicã, religie, categorie socialã sau la o categorie defavorizatã ori pe baza vârstei, sexului, orientarii sexuale sau convingerilor promovate de ei.
ART. 9
Prevederile art. 5-8 nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului angajatorului de a refuza angajarea unei persoane care nu corespunde cerinţelor ocupationale în domeniul respectiv, atât timp cat refuzul nu constituie un act de discriminare în sensul prezentei ordonanţe, iar aceste mãsuri sunt justificate obiectiv de un scop legitim şi metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare.
SECŢIUNEA a II-a
Accesul la serviciile publice administrative şi juridice, de sãnãtate, la alte servicii, bunuri şi facilitãţi
ART. 10
Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, dacã fapta nu intra sub incidenta legii penale, discriminarea unei persoane fizice, a unui grup de persoane din cauza apartenentei acestora ori a persoanelor care administreazã persoana juridicã la o anumitã rasa, naţionalitate, etnie, religie, categorie socialã sau la o categorie defavorizatã, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientarii sexuale a persoanelor în cauza prin:
a) refuzarea acordãrii serviciilor publice administrative şi juridice;
b) refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile de sãnãtate publica - alegerea medicului de familie, asistenta medicalã, asigurãrile de sãnãtate, serviciile de urgenta sau alte servicii de sãnãtate;
c) refuzul de a vinde sau de a închiria un teren sau imobil cu destinaţie de locuinta, cu excepţia situaţiei în care aceasta restrangere este justificatã obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare;
d) refuzul de a acorda un credit bancar sau de a încheia orice alt tip de contract, cu excepţia situaţiei în care aceasta restrangere este justificatã obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare;
e) refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile oferite de teatre, cinematografe, biblioteci, muzee şi expoziţii, cu excepţia situaţiei în care aceasta restrangere este justificatã obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare;
f) refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile oferite de magazine, hoteluri, restaurante, baruri, discoteci sau de orice alţi prestatori de servicii, indiferent dacã sunt în proprietate privatã ori publica, cu excepţia situaţiei în care aceasta restrangere este justificatã obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare;
g) refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile oferite de companiile de transport în comun - prin avion, vapor, tren, metrou, autobuz, troleibuz, tramvai, taxi sau prin alte mijloace -, cu excepţia situaţiei în care aceasta restrangere este justificatã obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare;
h) refuzarea acordãrii pentru o persoana sau un grup de persoane a unor drepturi sau facilitãţi.
SECŢIUNEA a III-a
Accesul la educaţie
ART. 11
(1) Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la sistemul de educaţie de stat sau privat, la orice forma, grad şi nivel, din cauza apartenentei acestora la o anumitã rasa, naţionalitate, etnie, religie, categorie socialã sau la o categorie defavorizatã, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientarii sexuale a persoanelor în cauza.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica tuturor fazelor sau etapelor din sistemul educaţional, inclusiv la admiterea sau la înscrierea în unitãţile ori instituţiile de învãţãmânt şi la evaluarea ori examinarea cunoştinţelor.
(3) Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, solicitarea unor declaraţii doveditoare ale apartenentei acelei persoane sau acelui grup la o anumitã etnie, care sa conditioneze accesul unei persoane sau unui grup de persoane la educaţie în limba maternã. Excepţie face situaţia în care în învãţãmântul liceal şi universitar candidaţii concureazã pe locuri special acordate pentru o anumitã minoritate şi se impune dovedirea, printr-un act din partea unei organizaţii legal constituite a minoritãţii respective, a apartenentei la aceasta minoritate.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului unitãţii ori instituţiei de învãţãmânt de a refuza înscrierea sau admiterea unei persoane ale carei cunoştinţe ori rezultate anterioare nu corespund standardelor sau condiţiilor de înscriere cerute pentru accesul în instituţia respectiva, atât timp cat refuzul nu este determinat de apartenenţa persoanei în cauza la o anumitã rasa, naţionalitate, etnie, religie, categorie socialã sau la o categorie defavorizatã, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientarii sexuale a acesteia.
(5) Prevederile alin. (1) şi (2) nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului unitãţii ori instituţiei de învãţãmânt pentru pregãtirea personalului de cult de a refuza înscrierea unei persoane al carei statut confesional nu corespunde condiţiilor stabilite pentru accesul în instituţia respectiva.
(6) Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, orice îngrãdiri pe criterii de apartenenţa la o anumitã rasa, naţionalitate, etnie, religie, categorie socialã sau la o categorie defavorizatã în procesul de înfiinţare şi de acreditare a instituţiilor de învãţãmânt înfiinţate în cadrul legislativ în vigoare.
SECŢIUNEA a IV-a
Libertatea de circulaţie, dreptul la libera alegere a domiciliului şi accesul în locurile publice
ART. 12
(1) Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, orice acţiuni constând în ameninţãri, constrângeri, folosirea forţei sau orice alte mijloace de asimilare, strãmutare sau colonizare de persoane, în scopul modificãrii compoziţiei etnice, rasiale sau sociale a unei zone a tarii sau a unei localitãţi.
(2) Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, orice comportament constând în determinarea pãrãsirii domiciliului, în deportare sau în ingreunarea condiţiilor de viata şi de trai cu scopul de a se ajunge la renunţarea la domiciliul tradiţional al unei persoane sau al unui grup de persoane aparţinând unei anumite rase, nationalitati, etnii sau religii, respectiv al unei comunitãţi, fãrã acordul acestora. Constituie o încãlcare a prevederilor prezentei ordonanţe atât obligarea unui grup de persoane aflate în minoritate de a pãrãsi localitatea, aria sau zonele în care locuieşte, cat şi obligarea unui grup de persoane aparţinând majoritãţii de a se stabili în localitãţi, arii sau zone locuite de o populaţie aparţinând minoritãţilor naţionale.
ART. 13
(1) Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, orice comportament care are ca scop mutarea sau alungarea unei persoane sau unui grup de persoane dintr-un cartier sau dintr-un imobil din cauza apartenentei acestuia la o anumitã rasa, naţionalitate, etnie, religie, categorie socialã sau la o categorie defavorizatã, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientarii sexuale a persoanelor în cauza.
(2) Prevederea alin. (1) nu poate fi interpretatã în sensul restrângerii dreptului autoritãţilor de punere în aplicare a planurilor de sistematizare şi amenajare a teritoriului, atât timp cat mutarea se face în condiţiile legii, iar mãsura luatã nu este determinata de apartenenţa persoanei sau a grupului de persoane în cauza la o anumitã rasa, naţionalitate, etnie, religie, categorie socialã sau la o categorie defavorizatã, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientarii sexuale a acestora.
ART. 14
Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, interzicerea accesului unei persoane sau al unui grup de persoane în locurile publice din cauza apartenentei acestora la o anumitã rasa, naţionalitate, etnie, religie, categorie socialã sau la oricare alta categorie defavorizatã, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientarii sexuale a persoanelor în cauza.
SECŢIUNEA a V-a
Dreptul la demnitatea personalã
ART. 15
Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, dacã fapta nu intra sub incidenta legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propaganda naţionalist-şovinã, de instigare la ura rasialã sau nationala, ori acel comportament care are ca scop sau vizeazã atingerea demnitãţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat impotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunitãţi şi legat de apartenenţa acestora la o anumitã rasa, naţionalitate, etnie, religie, categorie socialã sau la o categorie defavorizatã ori de convingerile, sexul sau orientarea sexualã a acestuia.
SECŢIUNEA a VI-a
Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminarii
ART. 16
Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminarii, denumit în continuare Consiliul, este autoritatea de stat în domeniul discriminarii, autonomã, cu personalitate juridicã, aflatã sub control parlamentar şi totodatã garant al respectãrii şi aplicãrii principiului nediscriminarii, în conformitate cu legislaţia interna în vigoare şi cu documentele internaţionale la care România este parte.
ART. 17
În exercitarea atribuţiilor sale, Consiliul isi desfãşoarã activitatea în mod independent, fãrã ca aceasta sa fie îngrãditã sau influentata de cãtre alte instituţii ori autoritãţi publice.
ART. 18
(1) Consiliul este responsabil cu aplicarea şi controlul respectãrii prevederilor prezentei legi în domeniul sau de activitate, precum şi în ceea ce priveşte armonizarea dispoziţiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminarii.
(2) Consiliul elaboreazã şi aplica politici publice în materia nediscriminarii. În acest sens, Consiliul va consulta autoritãţile publice, organizaţiile neguvernamentale, sindicatele şi alte entitãţi legale care urmãresc protecţia drepturilor omului sau care au un interes legitim în combaterea discriminarii.
ART. 19
(1) În vederea combaterii faptelor de discriminare, Consiliul isi exercita atribuţiile în urmãtoarele domenii:
a) prevenirea faptelor de discriminare;
b) medierea faptelor de discriminare;
c) investigarea, constatarea şi sancţionarea faptelor de discriminare;
d) monitorizarea cazurilor de discriminare;
e) acordarea de asistenta de specialitate victimelor discriminarii.
(2) Consiliul isi exercita competentele la sesizarea unei persoane fizice sau juridice ori din oficiu.
ART. 20
(1) Persoana care se considera discriminata poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data sãvârşirii faptei sau de la data la care putea sa ia cunostinta de sãvârşirea ei.
(2) Consiliul soluţioneazã sesizarea prin hotãrâre a Colegiului director prevãzut la art. 23 alin. (1).
(3) Prin cererea introdusã potrivit alin. (1), persoana care se considera discriminata are dreptul sa solicite înlãturarea consecinţelor faptelor discriminatorii şi restabilirea situaţiei anterioare discriminarii.
(4) Colegiul director al Consiliului dispune mãsurile specifice constatãrii existenţei discriminarii, cu citarea obligatorie a pãrţilor. Citarea se poate face prin orice mijloc care asigura confirmarea primirii. Neprezentarea pãrţilor nu impiedica soluţionarea sesizãrii.
(5) Acţiunea de investigare întreprinsã de Colegiul director se desfãşoarã la sediul instituţiei sau în alt loc stabilit de acesta.
(6) Persoana interesatã are obligaţia de a dovedi existenta unor fapte care permit a se presupune existenta unei discriminãri directe sau indirecte, iar persoanei impotriva cãreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi ca faptele nu constituie discriminare. În fata Colegiului director se poate invoca orice mijloc de proba, inclusiv înregistrãri audio şi video sau date statistice.
(7) Hotãrârea Colegiului director de soluţionare a unei sesizãri se adopta în termen de 90 de zile de la data sesizãrii şi cuprinde: numele membrilor Colegiului director care au emis hotãrârea, numele, domiciliul sau resedinta pãrţilor, obiectul sesizãrii şi susţinerile pãrţilor, descrierea faptei de discriminare, motivele de fapt şi de drept care au stat la baza hotãrârii Colegiului director, modalitatea de plata a amenzii, dacã este cazul, calea de atac şi termenul în care aceasta se poate exercita.
(8) Hotãrârea se comunica pãrţilor în termen de 15 zile de la adoptare şi produce efecte de la data comunicãrii.
(9) Hotãrârea Colegiului director poate fi atacatã la instanta de contencios administrativ, potrivit legii.
(10) Hotãrârile emise potrivit prevederilor alin. (2) şi care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu.
ART. 21
Prevederile art. 20 se aplica în mod corespunzãtor în cazul în care Consiliul investigheaza din oficiu fapte sau acte de discriminare.
ART. 22
(1) Consiliul este condus de un preşedinte cu rang de secretar de stat, ales de membrii Colegiului director din rândul acestora, pentru un mandat de 5 ani. Preşedintele este ordonator principal de credite. Preşedintele este ajutat în activitatea sa de un vicepreşedinte, ales de Colegiul director dintre membrii acestuia, pentru un mandat de 2 ani şi jumãtate.
(2) Raportul anual de activitate al Consiliului se dezbate şi se aproba de Parlament. Raportul de activitate se depune la birourile permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului pana la data de 15 aprilie a anului urmãtor.
ART. 23
(1) Colegiul director al Consiliului este organ colegial, deliberativ şi decizional, responsabil pentru îndeplinirea atribuţiilor prevãzute de lege.
(2) Colegiul director este compus din 9 membri cu rang de secretar de stat, propuşi şi numiţi, în şedinţa comuna, de cele doua Camere ale Parlamentului.
(3) Poate fi numit membru al Colegiului director orice cetãţean roman care îndeplineşte cumulativ urmãtoarele condiţii:
a) are capacitate deplina de exerciţiu;
b) are studii superioare absolvite cu diploma de licenta;
c) nu are antecedente penale şi se bucura de o buna reputaţie;
d) are o activitate recunoscuta în domeniul apãrãrii drepturilor omului şi combaterii discriminarii;
e) nu a fost agent sau colaborator al poliţiei politice comuniste;
f) nu a colaborat cu organele de securitate şi nu a aparţinut acestora.
(4) La numirea membrilor Colegiului director se va urmãri ca minimum doua treimi dintre aceştia sa fie licentiati în ştiinţe juridice.
(5) Membrii Colegiului director pot fi revocaţi sau eliberaţi din funcţie numai în urmãtoarele cazuri:
a) demisie;
b) expirarea duratei mandatului;
c) incapacitate de munca, potrivit legii;
d) dacã au fost condamnaţi definitiv pentru o fapta prevãzutã de legea penalã;
e) dacã nu mai îndeplinesc condiţiile prevãzute la alin. (3);
f) la propunerea fundamentalã a cel puţin doua treimi din numãrul acestora.
(6) În situaţia în care impotriva unui membru al Colegiului director se pune în mişcare acţiunea penalã, acesta se considera suspendat de drept din funcţie pana la rãmânerea definitiva a hotãrârii judecãtoreşti. Dacã prin hotãrâre se constata nevinovatia persoanei în cauza, suspendarea ei din funcţie înceteazã, este repusã în toate drepturile avute anterior suspendãrii şi i se achitã drepturile bãneşti de care a fost lipsitã.
(7) În situaţia prevãzutã la alin. (5) lit. d) calitatea de membru al Colegiului director înceteazã de drept la data rãmânerii definitive a hotãrârii de condamnare.
ART. 24
(1) Propunerile nominale pentru Colegiul director se înainteazã birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului în cel mult 30 de zile de la data la care mandatele au devenit vacante. Propunerile vor fi însoţite de: curriculum vitae, cazier judiciar şi declaraţii pe propria rãspundere ale candidaţilor, din care sa reiasã ca nu se încadreazã în prevederile art. 23 alin. (3) lit. e) şi f).
(2) Birourile permanente ale celor doua Camere ale Parlamentului publica pe paginile lor de internet candidaturile depuse şi înainteazã propunerile comisiilor permanente de specialitate, în vederea audierii candidaţilor în şedinţa comuna. În termen de 15 zile de la publicarea candidaturilor se pot depune la comisiile permanente de specialitate obiecţiuni în scris, argumentate, cu privire la candidaturile depuse.
(3) În urma audierii candidaţilor, comisiile permanente de specialitate întocmesc un aviz comun pe care îl prezintã în şedinţa comuna a Camerei Deputaţilor şi Senatului.
(4) Candidaturile se aproba cu votul majoritãţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi.
ART. 25
(1) Membrii Colegiului director al Consiliului sunt garanţi ai interesului public.
(2) Durata mandatului membrilor Colegiului director este de 5 ani, iar numirea acestora se face eşalonat, în funcţie de expirarea mandatelor.
(3) În cazul în care un loc în Colegiul director devine vacant înaintea expirãrii mandatului, acesta va fi ocupat de o alta persoana numita, conform procedurii reglementate de prezenta ordonanta, pentru restul de mandat rãmas vacant.
(4) Activitatea depusa de membrii Colegiului director pe perioada exercitãrii mandatului se considera vechime în specialitate.
(5) În soluţionarea cazurilor de discriminare, membrii Colegiului director au calitatea de agent constatator care aplica sancţiunile pentru contravenţiile stabilite prin prezenta ordonanta. Aceştia isi pot delega calitatea de agent constatator persoanelor din aparatul de lucru al Consiliului.
(6) La solicitarea preşedintelui, membrii Colegiului director licentiati în ştiinţe juridice pot reprezenta Consiliul în instanţele de judecata în cauzele ce privesc fapte de discriminare.
CAP. III
Dispoziţii procedurale şi sancţiuni
ART. 26
(1) Contravenţiile prevãzute la art. 2 alin. (5) şi (7), art. 5-8, art. 10, art. 11 alin. (1), (3) şi (6), art. 12, art. 13 alin. (1), art. 14 şi 15 se sancţioneazã cu amenda de la 400 lei la 4.000 lei, dacã discriminarea vizeazã o persoana fizica, respectiv cu amenda de la 600 lei la 8.000 lei, dacã discriminarea vizeazã un grup de persoane sau o comunitate.
(2) Sancţiunile se aplica şi persoanelor juridice.
(3) La cererea agenţilor constatatori, reprezentanţii legali ai autoritãţilor şi instituţiilor publice şi ai agenţilor economici supuşi controlului, precum şi persoanele fizice au obligaţia, în condiţiile legii:
a) sa punã la dispoziţie orice act care ar putea ajuta la clarificarea obiectivului controlului;
b) sa dea informaţii şi explicaţii verbale şi în scris, dupã caz, în legatura cu problemele care formeazã obiectul controlului;
c) sa elibereze copiile documentelor solicitate;
d) sa asigure sprijinul şi condiţiile necesare bunei desfasurari a controlului şi sa-şi dea concursul pentru clarificarea constatãrilor.
(4) Nerespectarea obligaţiilor prevãzute la alin. (3) constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amenda de la 200 lei la 1.000 lei.
ART. 27
(1) Persoana care se considera discriminata poate formula, în fata instanţei de judecata, o cerere pentru acordarea de despãgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare discriminarii sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutitã de taxa judiciarã de timbru şi nu este condiţionatã de sesizarea Consiliului.
(2) Termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani şi curge de la data sãvârşirii faptei sau de la data la care persoana interesatã putea sa ia cunostinta de sãvârşirea ei.
(3) Judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului.
(4) Persoana interesatã are obligaţia de a dovedi existenta unor fapte care permit a se presupune existenta unei discriminãri directe sau indirecte, iar persoanei impotriva cãreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi ca faptele nu constituie discriminare. În fata instanţei se poate invoca orice mijloc de proba, inclusiv înregistrãri audio şi video sau date statistice.
(5) La cerere, instanta poate dispune retragerea sau suspendarea de cãtre autoritãţile emitente a autorizaţiei de funcţionare a persoanelor juridice care, printr-o acţiune discriminatorie, cauzeazã un prejudiciu semnificativ sau care, deşi cauzeazã un prejudiciu redus, incalca în mod repetat prevederile prezentei ordonanţe.
(6) Hotãrârea pronunţatã de instanta de judecata se comunica Consiliului.
ART. 28
(1) Organizaţiile neguvernamentale care au ca scop protecţia drepturilor omului sau care au interes legitim în combaterea discriminarii au calitate procesuala activa în cazul în care discriminarea se manifesta în domeniul lor de activitate şi aduce atingere unei comunitãţi sau unui grup de persoane.
(2) Organizaţiile prevãzute la alin. (1) au calitate procesuala activa şi în cazul în care discriminarea aduce atingere unei persoane fizice, la cererea acesteia din urma.
CAP. IV
Dispoziţii finale
ART. 29
(1) Structura organizatoricã şi celelalte atribuţii de funcţionare ale Consiliului şi ale Colegiului director vor fi reglementate prin ordin al preşedintelui Consiliului.
(2) În vederea exercitãrii atribuţiilor sale, Consiliul isi constituie structuri teritoriale de control şi de monitorizare.
ART. 30
(1) Bugetul Consiliului face parte integrantã din bugetul de stat. Proiectul de buget se întocmeşte de Consiliu, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice.
(2) Salarizarea funcţionarilor publici şi a personalului încadrat cu contract individual de munca din cadrul Consiliului se face la nivelul corespunzãtor celorlalte autoritãţi publice autonome aflate sub controlul Parlamentului, potrivit anexei nr. I la <>Ordonanta Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2006, respectiv anexei nr. I la <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) Pentru pãstrarea confidenţialitãţii în legatura cu faptele, informaţiile sau documentele de care ia cunostinta în exercitarea funcţiei, personalul din aparatul Consiliului primeşte lunar un spor de confidenţialitate de 15%, calculat la salariul de baza brut. Categoriile de personal care beneficiazã de acest spor se stabilesc prin ordin al preşedintelui Consiliului.
ART. 31
Prezenta ordonanta intra în vigoare în termen de 60 de zile de la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 32
La data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe se abroga orice alte dispoziţii contrare.
NOTA:
Reproducem mai jos prevederile art. II şi III, precum şi menţiunea referitoare la transpunerea normelor comunitare în dreptul intern din <>Legea nr. 324/2006 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 626 din 20 iulie 2006:
"Art. II. - Colegiul director se completeazã potrivit procedurii prevãzute în prezenta lege. Preşedintele Consiliului rãmâne în funcţie pana la încheierea mandatului.
Art. III. - (1) În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Consiliul va elabora Procedura interna de soluţionare a petitiilor şi sesizarilor.
(2) În termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Consiliul va elabora Strategia nationala de implementare a mãsurilor de prevenire şi combatere a discriminarii.
(3) Documentele prevãzute la alin. (1) şi (2) se adopta de Colegiul director, se aproba prin ordin al preşedintelui Consiliului şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I."
*
"Prezenta lege transpune prevederile Directivei Consiliului 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalitãţii de tratament între persoane, fãrã deosebire de origine rasialã sau etnicã, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene (JOCE) nr. L180 din 19 iulie 2000, şi prevederile Directivei Consiliului 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalitãţii de tratament, în ceea ce priveşte încadrarea în munca şi ocuparea forţei de munca, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene (JOCE) nr. L303 din 2 decembrie 2000."
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
