Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
În temeiul prevederilor art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţia României, precum şi ale <>art. 1 pct. 7 lit. f) din Legea nr. 148/1998 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,
Guvernul României emite urmãtoarea ordonanta:
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
Militarii sunt obligaţi sa apere patrimoniul forţelor armate ale României.
ART. 2
Rãspunderea materialã este angajata, în condiţiile prezentei ordonanţe, pentru pagubele în legatura cu formarea, administrarea şi gestionarea resurselor financiare şi materiale, provocate de militari din vina acestora şi în legatura cu îndeplinirea serviciului militar sau a atribuţiilor de serviciu în cadrul Ministerului Apãrãrii Naţionale, Ministerului de Interne, Serviciului Roman de Informaţii, Serviciului de Protecţie şi Paza, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerului Justiţiei.
ART. 3
Militarii rãspund material, indiferent dacã, dupã producerea pagubei, mai au sau nu calitatea de militar.
ART. 4
Rãspunderea materialã este angajata atât pentru militarii care au fost însãrcinaţi legal cu atribuţii privind formarea, administrarea şi gestionarea resurselor financiare şi materiale, cat şi pentru cei care le-au îndeplinit numai în fapt.
ART. 5
Militarii rãspund material pentru pagubele produse, din vina lor şi în legatura cu îndeplinirea serviciului militar, terţelor persoane fizice sau juridice, la a cãror reparare a fost obligatã instituţia publica de care aceştia aparţin.
ART. 6
(1) Militarii nu rãspund material:
a) pentru pierderile inerente produse în executarea misiunilor ori în procesul pregãtirii pentru lupta, în activitãţile de producţie şi gospodãreşti, care se încadreazã în limitele prevãzute de dispoziţiile legale în vigoare;
b) pentru pagubele produse din cauze care nu puteau fi prevãzute şi inlaturate;
c) pentru pagubele generate de riscul normal al serviciului sau de forta majorã;
d) pentru pagubele produse în executarea ordinului comandantului sau şefului unitãţii, caz în care rãspunderea materialã revine acestuia.
(2) Se excepteazã de la prevederile lit. d) militarii care, având posibilitatea de a inlatura parţial sau total urmãrile pãgubitoare ale ordinului primit, nu au raportat în scris, în termen de 24 de ore de la înapoierea din misiune şi nu au luat, din neglijenţa sau rea-credinţa, mãsuri pentru evitarea pagubei, cazuri în care rãspund împreunã cu comandantii sau cu şefii unitãţilor.
ART. 7
Prin termenul militari, în sensul prezentei ordonanţe, se înţelege: militari în termen, militari cu termen redus, rezervişti concentraţi sau mobilizati, elevi şi studenţi ai instituţiilor militare de învãţãmânt, militari angajaţi pe baza de contract şi cadre militare.
ART. 8
(1) Prin pregãtire de lupta în cadrul Ministerului de Interne, Serviciului Roman de Informaţii, Serviciului de Protecţie şi Paza, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerului Justiţiei, în sensul prezentei ordonanţe, se înţelege şi activitãţile de serviciu operative.
(2) Conducãtorii instituţiilor publice prevãzute la alin. (1) vor stabili prin ordin misiunile şi atribuţiile de serviciu care sunt considerate operative.
ART. 9
Prevederile prezentei ordonanţe se aplica şi militarilor aflaţi în misiune în afarã graniţelor tarii, precum şi salariaţilor civili din structura instituţiilor publice prevãzute la art. 2.
ART. 10
Valorile pentru care se stabileşte rãspunderea potrivit prezentei ordonanţe sunt cele aflate în proprietatea, administrarea, folosinta sau deţinerea, chiar temporarã, a instituţiilor publice prevãzute la art. 2.
CAP. 2
Rãspunderea materialã
ART. 11
(1) În stabilirea rãspunderii materiale conform prezentei ordonanţe, prejudiciul ce trebuie reparat nu cuprinde foloasele nerealizate de instituţia publica pagubita.
(2) Pentru paguba produsã printr-o fapta ce constituie infracţiune, rãspunderea se stabileşte de instanţele judecãtoreşti, potrivit legii penale.
ART. 12
Rãspunderea materialã a militarilor este angajata în cazul producerii unor pagube, dupã cum urmeazã:
A. În sarcina gestionarilor, pentru pagubele produse de aceştia în propria gestiune, sau:
a) când, potrivit dispoziţiilor legale, atribuţiile au fost exercitate de un delegat al lor sau de o comisie şi se constata o paguba, dacã nu se face dovada ca aceasta s-a produs în absenta gestionarului;
b) când au primit bunuri în cantitãţi mai mici decât cele înscrise în documentele insotitoare sau cu vicii aparente, fãrã sa fi întocmit proces-verbal de constatare;
c) când nu au solicitat, în scris, asistenta tehnica de specialitate la primirea bunurilor, deşi aceasta era necesarã.
B. În sarcina militarilor, pentru pagubele produse atunci când primesc, transporta, pãstreazã şi elibereazã bunuri materiale şi valori, fãrã a avea calitatea de gestionari în înţelesul legii.
C. În sarcina comandantilor sau sefilor unitãţilor, când:
a) nu au asigurat gestionarilor, la solicitarea în scris a acestora, în cazurile prevãzute de lege, asistenta tehnica de specialitate la primirea, transportul, depozitarea, inventarierea şi distribuirea bunurilor materiale şi a altor valori;
b) nu au luat mãsurile necesare pentru remedierea deficienţelor sesizate în scris de cãtre gestionari;
c) s-au substituit gestionarilor în exercitarea atribuţiilor acestora;
d) au dat gestionarilor sau altor militari care rãspund de bunuri materiale ordine ilegale sau gresite care au condus la producerea de pagube;
e) au rezultat pagube, ca urmare a nevalorificarii drepturilor la despãgubiri pentru cauzarea de prejudicii;
f) pagubele au rezultat din neurmarirea unor sume cuvenite din orice cauza şi pentru care exista titlu executoriu;
g) nu au luat mãsuri de siguranta necesare pentru pãstrarea în bune condiţii a bunurilor materiale şi a altor valori.
D. În sarcina autorului faptei, când pagubele sunt produse în alte situaţii decât cele prevãzute la art. 6 alin. (1).
E. În sarcina persoanei vinovate, dacã fapta prin care paguba a fost pricinuitã constituie infracţiune.
ART. 13
(1) Pentru pagubele produse unitãţii militare în procesul pregãtirii pentru lupta, militarii rãspund material, în limita a trei solde lunare nete, calculate la data constatãrii pagubei.
(2) Partea din paguba care depãşeşte cuantumul imputabil prevãzut la alin. (1) se scade din evidenta contabila a unitãţii militare pagubite.
ART. 14
(1) Membrii formatiunilor de protecţie civilã, precum şi comandantii formatiunilor de pregãtire premilitara a tineretului pentru apãrare rãspund material, în limita a trei salarii medii pe economie, pentru pagubele produse asupra materialelor aflate în patrimoniul Ministerului Apãrãrii Naţionale, date în folosinta pentru instruire şi pentru îndeplinirea misiunilor ordonate.
(2) Salariul mediu pe economie ce se va lua în calcul la stabilirea rãspunderii materiale este cel realizat în luna în care s-a constatat paguba.
(3) Partea din paguba care depãşeşte cuantumul imputabil prevãzut la alin. (1) se scade din evidenta contabila a unitãţii militare.
ART. 15
(1) Dacã paguba a fost cauzatã de mai mulţi militari, rãspunderea materialã a fiecãruia se stabileşte ţinându-se seama de mãsura în care a contribuit la producerea ei.
(2) Când nu se poate determina în ce mãsura a contribuit fiecare la producerea pagubei, rãspunderea materialã a militarilor implicaţi se stabileşte proporţional cu solda neta de la data constatãrii pagubei.
(3) În gestiunile în care manipularea bunurilor se face în colectiv sau în schimburi succesive, fãrã predarea gestiunii între schimburi, rãspunderea materialã se stabileşte proporţional cu timpul lucrat de fiecare gestionar de la ultima inventariere a bunurilor.
ART. 16
Pagubele produse de militarii în termen, militarii cu termen redus, elevii şi studenţii instituţiilor militare de învãţãmânt şi de elevii liceelor militare, prin pierderea şi degradarea bunurilor, ca urmare a folosirii lor în procesul pregãtirii pentru lupta sau în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pot fi date la scãdere din evidenta contabila de comandantul sau şeful esalonului superior al unitãţii pagubite, dacã acesta apreciazã, dupã o temeinica cercetare, ca nu este cazul sa se stabileascã rãspunderea materialã. În aceasta situaţie dispune sau, dupã caz, propune sa fie scãzute din evidenta contabila a unitãţii.
ART. 17
În situaţia în care cheltuielile de cercetare, de stabilire a rãspunderii materiale şi de recuperare a pagubelor produse de persoanele prevãzute la art. 16 depãşesc cuantumul pagubei efective, aceasta se scade din evidenta contabila a unitãţii.
ART. 18
Competenta pentru aprobarea scaderii din evidenta contabila a pagubelor produse în condiţiile art. 6 alin. (1) lit. a), b) şi c), ale art. 13 alin. (2), art. 14 alin. (3), art. 16 şi ale 17 se stabilesc prin instrucţiuni aprobate de conducãtorii instituţiilor publice prevãzute la art. 2.
ART. 19
În cazul constatãrii insolvabilitatii autorului direct al prejudiciului, rãspund, în limita valorii pagubei de recuperat, militarii vinovaţi de:
a) nerespectarea prevederilor legale privind angajarea sau numirea în funcţia de gestionar, precum şi de neconstituire a garanţiilor de cãtre gestionari;
b) neluarea mãsurilor de înlocuire a gestionarilor sau a persoanelor care gestioneazã bunuri materiale, fãrã a fi gestionari în înţelesul legii, deşi li s-a adus la cunostinta, în scris şi motivat, ca nu îşi îndeplinesc atribuţiile în mod corespunzãtor;
c) neefectuarea inventarierilor la termenele şi în condiţiile legii, dacã prin aceasta s-ar fi putut evita producerea pagubei;
d) neluarea sau luarea cu întârziere a mãsurilor de recuperare a pagubelor, prin constituirea ca parte civilã, neemiterea deciziei de imputare sau a altor mãsuri asiguratorii;
e) nerespectarea oricãrei atribuţii de serviciu, dacã, fãrã încãlcarea acesteia, paguba nu s-ar fi produs.
ART. 20
(1) Militarii care au încasat sume nedatorate sunt obligaţi sa le restituie; dacã au primit bunuri care nu li se datorau şi care nu mai pot fi restituite în natura sau le-au fost prestate servicii la care nu erau îndreptãţiţi, sunt obligaţi sa plãteascã contravaloarea lor, calculatã în condiţiile legii.
(2) Contravaloarea bunurilor distribuite peste drepturile legale militarilor în termen, elevilor liceelor militare, elevilor şi studenţilor militari, precum şi minorilor din centrele de reeducare, arestatilor preventiv şi condamnaţilor se recupereazã de la cei din vina cãrora s-a produs paguba.
ART. 21
(1) Instituţiile publice prevãzute la art. 2 sunt obligate sa îi despãgubeascã pe militarii care au suferit din culpa unitãţii un prejudiciu material în timpul îndeplinirii obligaţiilor militare şi în legatura cu acestea.
(2) În cazul decesului militarului cãruia i se cuvin despãgubiri, acestea vor fi acordate urmaşilor legali.
(3) Sumele plãtite ca despãgubiri se vor recupera de la persoanele vinovate de producerea pagubei, în condiţiile prezentei ordonanţe.
CAP. 3
Stabilirea şi recuperarea pagubelor
ART. 22
(1) Comandantul sau şeful unitãţii care a constatat sau a luat cunostinta de producerea unei pagube dispune, în scris, de îndatã, efectuarea cercetãrii administrative.
(2) Cercetarea prevãzutã la alin. (1) se face de cãtre comisia de cercetare administrativã din unitatea în care s-a produs paguba sau de la esaloanele superioare ori de organele de control specializate.
ART. 23
(1) Termenul pentru efectuarea cercetãrii administrative şi înregistrarea actului de cercetare este de cel mult 60 de zile de la data când comandantul sau şeful unitãţii a constatat sau a luat cunostinta de producerea pagubei.
(2) Pentru motive temeinic justificate, la cerere, comandantul sau şeful esalonului superior poate prelungi acest termen cu cel mult 60 de zile, prin ordin scris.
(3) În toate situaţiile, cercetarea împrejurãrilor în care s-a produs paguba se face cu chemarea şi ascultarea celor în cauza, pentru explicaţii scrise şi prezentarea de probe în apãrare.
ART. 24
(1) Rãspunderea materialã a militarilor pentru pagubele produse instituţiilor publice prevãzute la art. 2 poate fi stabilitã numai în cazul în care acestea au fost constatate în cel mult 3 ani de la data producerii lor.
(2) Obligarea la restituirea sumelor încasate fãrã drept, a contravalorii bunurilor ori serviciilor nedatorate, se poate face numai în cazurile în care paguba a fost constatatã în cel mult un an de la data primirii sumelor sau bunurilor ori de când au beneficiat de serviciile nedatorate. În cazul constatãrii pagubei dupã un an de la data primirii sumelor sau bunurilor ori a beneficierii de serviciile nedatorate, dar nu mai târziu de 3 ani de la aceasta data, rãspunderea materialã se va stabili în sarcina celor din vina cãrora s-a produs paguba.
(3) Când persoanele prevãzute la art. 20 alin. (1) sunt cadre militare, militari angajaţi pe baza de contract sau salariaţi civili şi nu au fost de buna-credinţa, ele vor fi obligate la restituirea sumelor sau la plata contravalorii bunurilor ori a serviciilor nedatorate, dacã paguba a fost constatatã în cel mult 3 ani de la data primirii sumelor, bunurilor ori a prestãrii serviciilor nedatorate.
(4) Termenele prevãzute de prezentul articol sunt termene de decãdere.
ART. 25
(1) Obligarea la plata despãgubirilor pentru pagubele produse sau a contravalorii bunurilor şi serviciilor nedatorate, precum şi obligarea la restituirea sumelor încasate fãrã drept se face prin decizie de imputare.
(2) Decizia de imputare se emite de cãtre comandantul sau şeful unitãţii a carei comisie a efectuat cercetarea administrativã şi constituie titlu executoriu.
(3) În situaţiile prevãzute la alin. (1), când în cauza este comandantul sau şeful unitãţii, singur sau împreunã cu alte persoane, decizia de imputare se emite de comandantul sau şeful esalonului superior.
(4) Decizia de imputare se emite în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrãrii procesului-verbal de cercetare administrativã la organul competent s-o emita şi se comunica în termen de cel mult 15 zile celui obligat la plata.
(5) Decizia de imputare va fi temeinic motivatã şi va cuprinde obligatoriu termenul în care poate fi contestatã şi organul competent în soluţionarea contestaţiei.
(6) Proba temeiniciei şi legalitãţii deciziei de imputare trebuie efectuatã de unitatea al carei comandant sau şef a emis-o.
ART. 26
Acoperirea pagubelor, precum şi restituirea sumelor sau plata contravalorii bunurilor ce nu mai pot fi restituite în natura ori a serviciilor nedatorate, recunoscute, se fac prin angajament de plata, în scris, al celui în cauza. În acest caz angajamentul de plata constituie titlu executoriu de la data semnãrii acestuia.
ART. 27
(1) Sumele stabilite pentru acoperirea pagubelor produse instituţiilor publice prevãzute la art. 2 se reţin în rate lunare din solda sau salariu ori din alte drepturi bãneşti ale celor în cauza, în condiţiile legii, începând cu prima solda sau salariu al acestora, de la data comunicãrii titlului executoriu.
(2) Ratele nu pot fi mai mari de o treime din solda lunarã neta sau din salariul net, fãrã a se putea depãşi, împreunã cu celelalte reţineri, jumãtate din aceste drepturi, cu excepţia cazurilor în care prin lege se stabileşte altfel.
(3) Pana la rãmânerea definitiva a titlurilor executorii, sumele reţinute în baza acestora se depun de cãtre organul financiar al unitãţii militare pagubite într-un cont separat, la banca sau la Casa de Economii şi Consemnaţiuni, la alegerea persoanei obligate la plata.
ART. 28
Acoperirea pagubelor stabilite în condiţiile prezentei ordonanţe se poate face şi prin depunerea în natura a bunurilor ori de câte ori paguba nu este urmarea unei infracţiuni, în urmãtoarele condiţii:
a) bunurile sa fie identice şi sa corespundã calitativ;
b) sa fie procurate cu acte legale;
c) sa fie predate unitãţii la care s-a constatat paguba.
ART. 29
Comandantul sau şeful unitãţii care a emis decizia de imputare ori al carei organ financiar a primit angajamentul de plata, precum şi comandantul sau şeful esalonului superior, atunci când constata ca imputatia este total sau parţial neîntemeiatã ori nelegalã, poate sa o anuleze sau sa o reducã, în termen de cel mult 3 ani, printr-o alta decizie, dacã între timp nu s-a pronunţat o hotãrâre asupra contestaţiei fãcute impotriva deciziei de imputare sau angajamentului de plata.
CAP. 4
Cãile de atac
ART. 30
(1) Persoana care considera ca imputarea sau reţinerea a fost facuta fãrã temei sau cu încãlcarea legii, precum şi cea care, dupã ce a semnat un angajament de plata, constata ca în realitate nu datoreazã, parţial sau total, suma pretinsa de unitate poate face contestaţie, în cel mult 30 de zile de la data comunicãrii sub semnatura a deciziei de imputare sau de la data semnãrii angajamentului de plata.
(2) Contestaţiile se depun la unitatea care are în evidenta debitul şi se soluţioneazã de comandantul sau şeful care a emis decizia de imputare sau a carei comisie a efectuat cercetarea administrativã privind paguba pentru care s-a semnat angajamentul de plata.
(3) Verificarea temeiniciei contestaţiei poate fi facuta de persoana prevãzutã la alin. (2) sau de o comisie de soluţionare a contestaţiei, numita de aceasta, nefiind obligatoriu ca membrii comisiei sa fi participat la efectuarea cercetãrii administrative.
(4) Hotãrârea asupra contestaţiei se pronunţa în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrãrii acesteia şi se comunica în scris, în termen de cel mult 15 zile de la pronunţare, unitãţii care are în evidenta debitul, precum şi celui în cauza.
ART. 31
(1) Impotriva hotãrârii pronunţate asupra contestaţiei cel nemulţumit poate face plângere în cel mult 15 zile de la data comunicãrii hotãrârii.
(2) Plângerea se depune la unitatea care are în evidenta debitul, iar aceasta este obligatã sa o înainteze comisiei de jurisdicţie a imputatiilor în cel mult 5 zile de la înregistrare.
(3) Comisia de jurisdicţie a imputatiilor soluţioneazã plângerea în cel mult 60 de zile de la data înregistrãrii acesteia la comisie.
(4) Hotãrârea comisiei de jurisdicţie a imputatiilor se considera definitiva şi se comunica unitãţii care are în evidenta debitul, precum şi celor în cauza, în cel mult 15 zile de la pronunţare.
ART. 32
(1) Comisiile de jurisdicţie a imputatiilor se înfiinţeazã, se organizeazã şi funcţioneazã pe baza ordinului conducãtorilor instituţiilor publice prevãzute la art. 2, fiind formate de 3-7 membri.
(2) Aceste comisii funcţioneazã în complete compuse din 3 membri, din care unul va fi în mod obligatoriu ofiţer de justiţie sau licenţiat în ştiinţe juridice.
ART. 33
(1) Atunci când, din motive temeinice, nu s-a efectuat cercetarea administrativã sau nu s-a emis decizia de imputare în termenele prevãzute la art. 23 alin. (1), (2) şi la art. 25 alin. (4), precum şi în cazul în care decizia de imputare s-a emis impotriva altei persoane decât cea care a produs paguba ori pentru o paguba mai mica decât cea realã, comandantul sau şeful unitãţii competent poate cere comisiei de jurisdicţie a imputatiilor repunerea în termen. Cererea se face în cel mult 15 zile de la încetarea cauzei care a împiedicat efectuarea cercetãrii administrative sau emiterea deciziei de imputare ori de la data când comandantul sau şeful unitãţii competent a luat cunostinta ca decizia de imputare s-a emis impotriva altei persoane decât cea care a produs paguba sau pentru o paguba mai mica decât cea realã.
(2) Comisia de jurisdicţie a imputatiilor, judecand cererea de repunere în termen, o admite sau o respinge prin hotãrâre, care este definitiva. Hotãrârea se comunica în cel mult 15 zile de la pronunţare comandantului sau şefului unitãţii care a solicitat repunerea în termen.
(3) Când s-a admis cererea de repunere în termen, termenele prevãzute la art. 23 alin. (1) şi (2) şi la art. 25 alin. (4) curg de la data înregistrãrii hotãrârii la unitatea în cauza.
ART. 34
Dupã expirarea termenelor prevãzute la art. 23 alin. (1) şi (2) şi la art. 25 alin. (4), paguba se imputa celor vinovaţi de neefectuarea cercetãrii administrative sau de neemiterea deciziei de imputare, cu excepţia situaţiilor în care s-a dispus repunerea în termen.
ART. 35
(1) Hotãrârile definitive pot fi revizuite de organul care le-a pronunţat, la cererea militarilor interesaţi, a comandantilor sau sefilor unitãţilor ori a sefilor organelor de control financiar de gestiune, când au fost descoperite fapte ori acte noi care nu au putut fi prezentate pana la data soluţionãrii cauzei, precum şi în alte cazuri prevãzute de lege.
(2) Cererea de revizuire se face în cel mult 30 de zile de la data când persoanele interesate au luat cunostinta de actele sau faptele care constituie motivul revizuirii şi se depune la unitatea care are în evidenta debitul. Unitatea este obligatã sa înainteze cererea de revizuire la organul competent sa o soluţioneze în cel mult 3 zile de la înregistrare.
(3) Hotãrârea asupra cererii de revizuire se pronunţa în cel mult 30 de zile de la data înregistrãrii acesteia la organul competent sa o soluţioneze şi se comunica în cel mult 15 zile unitãţii care are în evidenta debitul şi celor în cauza.
ART. 36
Dacã pentru paguba produsã s-au stabilit raspunderi materiale în sarcina mai multor persoane, de cererea introdusã de una dintre ele în exercitarea cãilor de atac vor beneficia, potrivit cu ceea ce va rezulta privitor la situaţia fiecãreia, şi persoanele care nu au fãcut cerere.
ART. 37
La soluţionarea contestaţiilor şi a cererilor de revizuire de cãtre comandanti sau şefi de unitate ori de cãtre comisiile de soluţionare a contestaţiilor, persoanele obligate la plata pot fi citate când ele solicita aceasta în mod expres, precum şi în cazurile complexe.
ART. 38
(1) La soluţionarea cauzelor de cãtre comisia de jurisdicţie a imputatiilor, persoanele obligate la plata vor fi citate.
(2) Soluţionarea cauzelor se poate face atât la sediul comisiei de jurisdicţie a imputatiilor, cat şi la sediul unitãţii pagubite.
(3) Dupã deschiderea şedinţei, preşedintele comisiei de jurisdicţie a imputatiilor constata dacã sunt ori nu motive de recuzare cu privire la membrii completului, dupã care dispune citarea sau prezentarea rezumativa a documentelor din dosar şi da cuvântul persoanelor în cauza prezente. Declaraţiile acestora se consemneazã separat, sub semnatura. Pentru stabilirea adevãrului, comisia de jurisdicţie a imputatiilor va folosi toate mijloacele de proba admise de lege.
(4) Când persoanele citate nu se pot prezenta din motive temeinic justificate ori procedura nu a fost îndeplinitã pentru termenul de judecata fixat sau din alte motive obiective, comisia de jurisdicţie a imputatiilor amana cauza pentru un nou termen, întocmind de fiecare data o încheiere în care va preciza motivul amânãrii.
ART. 39
(1) Comandantii sau şefii unitãţilor, comisiile de soluţionare a contestaţiilor, comisia de jurisdicţie a imputatiilor, pronunţându-se asupra cauzelor, hotãrãsc admiterea parţialã sau totalã, respingerea contestaţiei, a plângerii sau a cererii de revizuire, dupã caz.
(2) Comisia de jurisdicţie a imputatiilor, cu ocazia soluţionãrii cauzelor, are dreptul sa propunã darea la scãdere din evidenta contabila a pagubelor pentru care nu se stabileşte rãspunderea materialã potrivit prezentei ordonanţe.
ART. 40
Comandantii sau şefii unitãţilor ori comisiile de soluţionare a contestaţiilor, plangerilor şi cererilor de revizuire, la cererea celor în cauza şi pentru motive întemeiate, pot hotãrî suspendarea executãrii deciziei de imputare sau a angajamentului de plata, pana la soluţionarea cauzei.
ART. 41
Persoanele citate ca urmare a exercitãrii unei cai de atac prevãzute de prezenta ordonanta au dreptul la restituirea cheltuielilor de cazare şi transport pe care le-au suportat pentru deplasarea lor în fata comandantului sau şefului unitãţii ori a comisiei competente, în cazul în care au fost exonerate total sau parţial de plata sumei imputate. Restituirea cheltuielilor se face de cãtre unitatea din care face parte persoana respectiva, pe baza dispoziţiei date de comandantul sau şeful acesteia ori de comisia care a soluţionat cauza.
ART. 42
(1) Persoanele interesate care, din motive întemeiate, nu au fãcut uz de cãile de atac prevãzute la art. 30, 31 şi 35 pot cere repunerea în termen în cel mult 15 zile de la încetarea cauzei care le-a împiedicat sa uzeze de acele cai de atac.
(2) Cererea de repunere în termen se soluţioneazã de comandantul sau şeful unitãţii ori de comisia care nu a fost sesizatã în termen.
ART. 43
În situaţia în care, dupã epuizarea acestor cai de atac, persoanele obligate la repararea prejudiciului în condiţiile prezentei ordonanţe considera ca au fost lezate într-un drept legitim se pot adresa instanţei judecãtoreşti competente, potrivit legii.
CAP. 5
Dispoziţii speciale
ART. 44
Dacã paguba produsã de persoanele prevãzute la art. 7, 9 şi 14 este urmarea unei infracţiuni, dosarul cercetãrii administrative se trimite parchetului militar competent pentru a lua mãsurile legale.
ART. 45
Când acţiunea penalã nu poate fi pusã în mişcare sau deşi a fost pusã în mişcare nu mai poate fi exercitatã, iar parchetul militar a dispus clasarea cauzei, scoaterea de sub urmãrire sau încetarea urmãririi penale, actul de soluţionare se comunica unitãţii militare de la care s-a primit sesizarea, în vederea luãrii mãsurilor ce se impun.
ART. 46
(1) Dacã instanta de judecata pronunţa achitarea pentru motivul ca fapta nu este prevãzutã de legea penalã, încetarea procesului penal pentru lipsa plângerii prealabile, autorizãrii sau sesizãrii organului competent ori a altei condiţii prevãzute de lege, precum şi în cazul când exista autoritate de lucru judecat, unitatea militarã stabileşte rãspunderea materialã în sarcina celor vinovaţi, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe.
(2) În celelalte cazuri de achitare ori de încetare a procesului-penal, instanta judecãtoreascã se pronunţa şi asupra acţiunii civile.
(3) În cazul în care achitarea s-a pronunţat pentru motivul ca fapta imputatã nu exista ori nu a fost sãvârşitã de cel în cauza, nu pot fi acordate despãgubiri civile şi nu vor fi stabilite raspunderi materiale.
ART. 47
Când militarii sunt trecuţi în rezerva sau în retragere, când contractul militarilor angajaţi înceteazã ori când personalul civil nu mai este încadrat în unitãţi militare, unitãţile militare care au în evidenta debite din imputatii definitive, indiferent de valoarea lor, le transmit spre executare organelor financiare în raza cãrora domiciliazã debitorii. Confirmarea de cãtre aceste organe a primirii titlului executoriu constituie actul pe baza cãruia creanta se scade din evidenta contabila a unitãţii care a transmis titlul executoriu.
ART. 48
(1) În termen de 60 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe, conducãtorii instituţiilor publice prevãzute la art. 2 emit instrucţiuni pe baza şi în executarea acesteia.
(2) Conducãtorii instituţiilor publice prevãzute la art. 2, în termenul menţionat la alineatul precedent, cu avizul Ministerului Finanţelor, elaboreazã instrucţiuni care stabilesc regulile de scãdere a bunurilor materiale consumate sau uzate în procesul pregãtirii pentru lupta sau în alte activitãţi, declasarea şi casarea materialelor, scãderea pierderilor din rebuturi, precum şi scazamintele procentuale pentru pierderile determinate de perisabilitati, transport, depozitare, conservare, manipulare, transformare şi modul în care se aplica aceste scãzãminte.
CAP. 6
Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 49
Pentru pagubele produse înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe, stabilirea rãspunderii materiale a persoanelor vinovate, precum şi recuperarea sumelor încasate fãrã drept, a contravalorii bunurilor şi serviciilor nedatorate se fac potrivit prevederilor legale în vigoare la data producerii pagubei.
ART. 50
Evaluarea pagubelor se face, potrivit dispoziţiilor legale, la data constatãrii acestora.
ART. 51
În situaţiile neprevãzute de prezenta ordonanta se vor aplica dispoziţiile legislaţiei muncii şi legislaţiei civile.
ART. 52
(1) Prevederile prezentei ordonanţe intra în vigoare la 90 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României.
(2) Pe aceeaşi data <>Decretul nr. 207/1976 privind rãspunderea materialã a militarilor, publicat în Buletinul Oficial nr. 63 din 5 iulie 1976, cu modificãrile ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare se abroga.
PRIM-MINISTRU
RADU VASILE
Contrasemneazã:
---------------
Ministru de stat,
ministrul apãrãrii naţionale,
Victor Babiuc
Ministru de interne,
Gavril Dejeu
Ministru de stat,
ministrul justiţiei,
Valeriu Stoica
p. Directorul Serviciului
Roman de Informaţii,
general de divizie Vasile Lupu
p. Directorul Serviciului
de Informaţii Externe,
general de divizie Alexandru Tanasescu
Directorul Serviciului
de Protecţie şi Paza,
Anghel Andreescu
p. Directorul Serviciului
de Telecomunicaţii Speciale,
colonel inginer Mircea Anghel
Ministrul muncii şi
protecţiei sociale,
Alexandru Athanasiu
Ministrul finanţelor,
Daniel Daianu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Mic Mihai Ciprian
27 Octombrie 2016
foarte bune
download
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
