Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ORDONANTA nr. 115 din 27 august 1998 pentru aderarea Romaniei la Conventia internationala din 1979 privind cautarea si salvarea pe mare, adoptata de Conferinta internationala din 1979 privind cautarea si salvarea pe mare, organizata de Organizatia Maritima Internationala la Hamburg in perioada 9-27 aprilie 1979
EMITENT: GUVERNUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 325 din 29 august 1998
În temeiul art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţia României şi al <>art. 1 pct. 12 lit. i) din Legea nr. 148/1998 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,
Guvernul României emite urmãtoarea ordonanta:
ART. 1
România adera la Convenţia internationala din 1979 privind cãutarea şi salvarea pe mare, adoptatã de Conferinţa internationala din 1979 privind cãutarea şi salvarea pe mare, organizatã de Organizaţia Maritima Internationala la Hamburg în perioada 9-27 aprilie 1979.
ART. 2
În termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe, Ministerul Transporturilor împreunã cu Ministerul Apãrãrii Naţionale, Ministerul de Interne, Ministerul Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului, Ministerul Comunicaţiilor şi Ministerul Sãnãtãţii vor elabora şi vor supune spre aprobare Guvernului programul de punere în aplicare a prevederilor Convenţiei internaţionale din 1979 privind cãutarea şi salvarea pe mare.
PRIM-MINISTRU
RADU VASILE
Contrasemneazã:
---------------
Ministrul transporturilor,
Traian Basescu
Ministru de stat,
ministrul apãrãrii naţionale,
Victor Babiuc
p. Ministrul afacerilor externe,
Mihai Ungureanu,
secretar de stat
Ministrul finanţelor,
Daniel Daianu
Ministru de interne,
Gavril Dejeu
Ministrul sãnãtãţii,
Hajdu Gabor
Ministrul apelor, pãdurilor
şi protecţiei mediului,
Romica Tomescu
Ministrul comunicaţiilor,
Sorin Pantis
CONVENŢIA INTERNATIONALA DIN 1979*)
privind cãutarea şi salvarea pe mare
--------
*) Traducere.
Pãrţile la convenţie,
remarcand importanta deosebita atribuitã în diverse convenţii acordãrii asistenţei persoanelor aflate în pericol pe mare şi stabilirii de cãtre fiecare stat cu ieşire la mare a mãsurilor adecvate şi eficiente pentru supravegherea coastei şi serviciile de cãutare şi salvare,
luând în considerare Recomandarea 40, adoptatã de Conferinţa internationala pentru siguranta vieţii pe mare, 1960, care recunoaşte necesitatea coordonãrii activitãţilor unor organizaţii interguvernamentale referitoare la siguranta pe mare şi deasupra acesteia,
dorind sa dezvolte şi sa promoveze aceste activitãţi prin stabilirea unui plan internaţional de cãutare şi salvare pe mare, corespunzãtor necesitãţilor traficului maritim, pentru salvarea persoanelor aflate în pericol pe mare,
dorind sa promoveze cooperarea dintre organizaţiile de cãutare şi salvare din intreaga lume şi dintre cele participante la operaţiunile de cãutare şi salvare pe mare,
au convenit urmãtoarele:
ART. 1
Obligaţii generale impuse prin convenţie
Pãrţile se obliga sa adopte toate mãsurile legislative sau alte mãsuri adecvate pentru a aplica efectiv convenţia şi anexa la aceasta, care formeazã parte integrantã a convenţiei. Orice referire la convenţie constituie în acelaşi timp o referire la anexa acesteia, cu excepţia cazului în care este în mod expres prevãzut altfel.
ART. 2
Alte tratate şi interpretãri
(1) Nici o prevedere a convenţiei nu va prejudicia codificarea şi dezvoltarea dreptului marii în cadrul Conferintei Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra Dreptului Marii, convocatã în virtutea Rezoluţiei 2.750 (XXV) a Adunãrii Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, nici pretenţiile sau interpretarile legale, prezente sau viitoare, ale oricãrui stat referitoare la dreptul marii şi la natura şi întinderea jurisdicţiei statului de coasta sau statului de pavilion.
(2) Nici o prevedere a convenţiei nu va fi interpretatã ca prejudiciind obligaţiile şi drepturile navelor prevãzute în alte instrumente internaţionale.
ART. 3
Amendamente
(1) Convenţia poate fi amendata prin oricare din procedurile specificate în paragrafele (2) şi (3) de mai jos.
(2) Amendarea dupã examinarea în cadrul Organizaţiei Consultative Interguvernamentale Maritime, denumita în continuare organizaţia:
a) Orice amendament propus de o parte şi transmis secretarului general al organizaţiei, denumit în continuare secretarul general, sau orice amendament considerat ca fiind necesar de cãtre secretarul general ca rezultat al unui amendament adus prevederii corespunzãtoare din anexa nr. 12 la Convenţia Aviaţiei Civile Internaţionale va fi adus la cunostinta tuturor membrilor organizaţiei şi tuturor pãrţilor cu cel puţin 6 luni înainte de a fi analizat în cadrul Comitetului de siguranta maritima al organizaţiei.
b) Pãrţile, fie ca sunt sau nu membre ale organizaţiei, vor avea dreptul sa participe la întrunirile Comitetului de siguranta maritima pentru dezbaterea şi adoptarea de amendamente.
c) Amendamentele vor fi adoptate cu o majoritate de doua treimi dintre pãrţile prezente şi votante în cadrul Comitetului de siguranta maritima, cu condiţia ca cel puţin o treime dintre pãrţi sa fie prezenta în momentul adoptãrii amendamentului.
d) Amendamentele adoptate în conformitate cu subparagraful c) vor fi comunicate de cãtre secretarul general tuturor pãrţilor pentru acceptare.
e) Un amendament la un articol sau la paragrafele 2.1.4, 2.1.5, 2.1.7, 2.1.10, 3.1.2 sau 3.1.3 ale anexei este considerat acceptat la data la care secretarul general a primit instrumentele de acceptare de la doua treimi dintre pãrţi.
f) Un amendament adus prevederilor anexei, altele decât cele ale paragrafelor 2.1.4, 2.1.5, 2.1.7, 2.1.10, 3.1.2 sau 3.1.3, va fi considerat acceptat la sfârşitul unei perioade de un an de la data la care acesta a fost comunicat pãrţilor pentru acceptare. Totuşi, dacã în aceasta perioada de un an, mai mult de o treime dintre pãrţi notifica secretarului general ca are obiecţii la amendament, acesta va fi considerat neacceptat.
g) Un amendament la un articol sau la paragrafele 2.1.4, 2.1.5, 2.1.7, 2.1.10, 3.1.2 sau 3.1.3 ale anexei va intra în vigoare:
(i) la şase luni de la data la care este considerat a fi fost acceptat, pentru acele pãrţi care l-au acceptat;
(ii) la data intrãrii în vigoare a amendamentului, pentru acele pãrţi care l-au acceptat, dupã ce condiţia menţionatã la subparagraful e) a fost îndeplinitã şi înainte de intrarea în vigoare a amendamentului;
(iii) la 30 de zile dupã depunerea unui instrument de acceptare, pentru acele pãrţi care l-au acceptat dupã data la care amendamentul a intrat în vigoare.
h) Un amendament la prevederile anexei, altele decât cele ale paragrafelor 2.1.4, 2.1.5, 2.1.7, 2.1.10, 3.1.2 sau 3.1.3, va intra în vigoare pentru toate pãrţile, cu excepţia celor care au adus obiecţii la amendament în condiţiile subparagrafului f) şi care nu şi-au retras aceste obiecţii dupã 6 luni de la data la care este considerat a fi fost acceptat. Totuşi, înainte de data stabilitã pentru intrarea în vigoare, oricare dintre pãrţi poate notifica secretarului general ca se considera exceptatã de la aplicarea efectivã a acestui amendament pentru o perioada nu mai mare de un an de la intrarea în vigoare a acestuia sau pentru o perioada mai lungã, dacã se hotãrãşte astfel de o majoritate de doua treimi dintre pãrţile prezente şi votante în cadrul Comitetului siguranţei maritime în momentul adoptãrii amendamentului.
(3) Amendamentul adus de o conferinţa:
a) La cererea unei pãrţi, susţinutã de cel puţin o treime dintre pãrţi, organizaţia va convoca o conferinţa a pãrţilor pentru discutarea amendamentelor la convenţie. Amendamentele propuse vor fi aduse la cunostinta tuturor pãrţilor de cãtre secretarul general cu cel puţin 6 luni înainte de discutarea lor în cadrul conferintei.
b) Amendamentele vor fi adoptate în cadrul unei astfel de conferinţe de o majoritate de doua treimi dintre pãrţile prezente şi votante, cu condiţia ca cel puţin o treime din numãrul pãrţilor sa fie prezenta în momentul adoptãrii amendamentului. Amendamentele astfel adoptate vor fi comunicate pentru acceptare tuturor pãrţilor de cãtre secretarul general.
c) Cu excepţia cazului în care conferinţa hotãrãşte altfel, amendamentul va fi considerat acceptat şi va intra în vigoare în conformitate cu procedurile specificate în subparagrafele (2) e), (2) f), (2) g) şi, respectiv, (2) h), cu condiţia ca referirea din subparagraful (2) h) cu privire la Comitetul de siguranta maritima, largit în concordanta cu prevederile subparagrafului (2) b), sa fie consideratã referire la conferinţa.
(4) Orice declaraţie de acceptare a unui amendament sau de obiectie la un amendament sau orice notificare comunicatã în condiţiile paragrafului (2) h) va fi supusã spre analiza, în scris, secretarului general, care va informa toate pãrţile asupra oricãrei astfel de comunicãri şi asupra datei primirii acesteia.
(5) Secretarul general va informa statele asupra oricãror amendamente care intra în vigoare şi asupra datei la care fiecare astfel de amendament intra în vigoare.
ART. 4
Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea şi aderarea
(1) Convenţia va rãmâne deschisã spre semnare la sediul organizaţiei, începând cu 1 noiembrie 1979 pana la 31 octombrie 1980, şi apoi va rãmâne deschisã pentru aderare. Statele pot deveni pãrţi la convenţie prin:
a) semnarea fãrã rezerva ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii; sau
b) semnarea sub rezerva ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii, urmatã de ratificare, acceptare sau aprobare; sau
c) aderare.
(2) Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea se va efectua prin depunerea unui instrument în acest scop la secretarul general.
(3) Secretarul general va informa statele asupra oricãrei semnari sau asupra depunerii oricãrui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, precum şi asupra datei depunerii acestuia.
ART. 5
Intrarea în vigoare
(1) Convenţia va intra în vigoare dupã 12 luni de la data la care 15 state au devenit pãrţi la aceasta, în conformitate cu art. IV.
(2) Pentru statele care ratifica, accepta, aproba sau adera la convenţie, în conformitate cu art. IV, dupã ce condiţia prevãzutã în paragraful (1) a fost îndeplinitã şi înainte de intrarea în vigoare a convenţiei, data intrãrii în vigoare va fi aceea a intrãrii în vigoare a convenţiei.
(3) Pentru statele care ratifica, accepta, aproba sau adera la convenţie dupã data la care convenţia intra în vigoare, aceasta va intra în vigoare la 30 de zile dupã depunerea unui instrument, în conformitate cu art. IV.
(4) Orice instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, depus dupã data intrãrii în vigoare a unei amendament la convenţie, în conformitate cu art. III, se va aplica convenţiei astfel amendate şi convenţia astfel amendata va intra în vigoare, pentru statul care depune un astfel de instrument, la 30 de zile de la data depunerii acestuia.
(5) Secretarul general va informa statele asupra datei intrãrii în vigoare a convenţiei.
ART. 6
Denunţarea
(1) Convenţia poate fi denunţatã de oricare dintre pãrţi, în orice moment dupã expirarea a 5 ani de la data la care convenţia a intrat în vigoare pentru acea parte.
(2) Denunţarea se va efectua prin depunerea la secretarul general a unui instrument de denunţare. Secretarul general va notifica statele asupra oricãrui instrument de denunţare primit, asupra datei la care acesta a fost primit, precum şi asupra datei la care o astfel de denunţare devine efectivã.
(3) O denunţare va deveni efectivã dupã un an de la data la care secretarul general a primit notificarea acesteia sau la expirarea unei perioade mai lungi, specificatã în instrumentul de denunţare.
ART. 7
Depozitare şi înregistrare
(1) Convenţia va fi depozitata la secretarul general, care va trimite statelor copii legalizate ale acesteia.
(2) Imediat ce convenţia intra în vigoare, secretarul general va transmite textul acesteia secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru înregistrare şi publicare, în conformitate cu art. 102 al Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 8
Limbi de redactare
Convenţia este redactatã într-un singur exemplar în limbile chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola, fiecare text fiind egal autentic. Traducerile oficiale în limbile arabã, germanã şi italiana vor fi pregãtire şi depuse cu semnatura originala.
Încheiatã la Hamburg la 27 aprilie 1979.
Drept pentru care subsemnaţii*), fiind împuterniciţi în mod corespunzãtor de cãtre guvernele lor respective în acest scop, au semnat convenţia.
------------
*) Lista semnaturilor nu este reprodusa.
ANEXA 1
CAP. 1
Termeni şi definiţii
1.1. Verbele la timpul viitor sunt folosite în anexa pentru a indica o prevedere a carei aplicare uniforma de cãtre toate pãrţile este necesarã în interesul siguranţei vieţii pe mare.
1.2. Verbele la modul condiţional sunt folosite în anexa pentru a indica o prevedere a carei aplicare uniforma de cãtre toate pãrţile este recomandatã în interesul siguranţei vieţii pe mare.
1.3. Expresiile de mai jos sunt folosite în anexa cu urmãtoarele sensuri:
1. regiune de cãutare şi salvare - zona cu dimensiuni definite, în limitele cãreia sunt furnizate servicii de cãutare şi salvare;
2. centru de coordonare a operaţiunilor de salvare - unitate insarcinata sa asigure organizarea eficienta a serviciilor de cãutare şi salvare şi sa coordoneze operaţiunile de cãutare şi salvare într-o regiune de cãutare şi salvare;
3. filiala a centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare - unitate subordonata centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, complementara acestuia, într-o zona determinata a unei regiuni de cãutare şi salvare;
4. unitate de supraveghere de coasta - unitate terestra, fixa sau mobila, desemnatã sa supravegheze siguranta navelor în zonele de coasta;
5. unitate de salvare - unitate alcãtuitã din personal calificat şi prevãzutã cu echipamente adecvate pentru efectuarea de urgenta a operaţiunilor de cãutare şi salvare;
6. comandant la fata locului - comandantul unei unitãţi de salvare, desemnat sa coordoneze operaţiunile de cãutare şi salvare într-o zona de cãutare determinata;
7. coordonatorul cautarii de suprafata - nava, alta decât o unitate de salvare, desemnatã sa coordoneze operaţiunile de cãutare şi salvare de la suprafata într-o zona de cãutare determinata;
8. faza de urgenta - termen generic însemnând, dupã caz, faza de incertitudine, faza de alerta sau faza de pericol;
9. faza de incertitudine - situaţie în care exista incertitudine în ceea ce priveşte siguranta unei nave şi a persoanelor de la bord;
10. faza de alerta - situaţie în care exista temeri în ceea ce priveşte siguranta unei nave şi a persoanelor de la bord;
11. faza de pericol - situaţie în care este aproape sigur ca o nava sau o persoana de la bord este ameninţatã de un pericol grav şi iminent şi ca necesita asistenta imediata;
12. efectuarea unei amerizari forţate - cazul în care o aeronava executa o aterizare forţatã pe apa.
CAP. 2
Organizare
2.1. Mãsuri pentru asigurarea şi coordonarea serviciilor de cãutare şi salvare
2.1.1. Pãrţile se vor asigura ca, de-a lungul coastelor lor, sunt luate mãsurile necesare pentru asigurarea serviciilor de cãutare şi salvare adecvate pentru persoanele aflate în pericol pe mare.
2.1.2. Pãrţile vor transmite secretarului general informaţii asupra modului în care îşi organizeazã cãutarea şi salvarea şi asupra modificãrilor ulterioare importante aduse acestora, inclusiv în ceea ce priveşte:
1. serviciile naţionale maritime de cãutare şi salvare;
2. amplasarea centrelor înfiinţate pentru coordonarea operaţiunilor de salvare, numerele de telefon şi telex şi zonele lor de responsabilitate; şi
3. unitãţile principale de salvare aflate la dispoziţia acestora.
2.1.3. Secretarul general va transmite, într-un mod adecvat, tuturor pãrţilor informaţiile la care face referire paragraful 2.1.2.
2.1.4. Fiecare regiune de cãutare şi salvare va fi stabilitã prin înţelegere între pãrţile interesate. Secretarul general va fi notificat asupra unor astfel de înţelegeri.
2.1.5. În cazul în care pãrţile interesate nu reuşesc sa ajungã la o înţelegere în ceea ce priveşte dimensiunile exacte ale regiunii de cãutare şi salvare, acele pãrţi vor depune toate eforturile pentru a ajunge la o înţelegere în ceea ce priveşte adoptarea de mãsuri corespunzãtoare care sa permitã coordonarea generalã echivalenta a serviciilor de cãutare şi salvare în zona. Secretarul general va fi notificat asupra unor astfel de înţelegeri.
2.1.6. Secretarul general va notifica toate pãrţile semnatare asupra înţelegerilor sau mãsurilor la care s-a fãcut referire în paragrafele 2.1.4. şi 2.1.5.
2.1.7. Delimitarea regiunilor de cãutare şi salvare nu este legatã de cea a frontierelor între state şi nu prejudiciazã în nici un fel aceste frontiere.
2.1.8. Pãrţile ar trebui sa ia mãsuri pentru ca serviciile lor de cãutare şi salvare sa poatã interveni prompt în cazul receptionarii apelurilor de pericol.
2.1.9. La primirea informaţiilor privind faptul ca o persoana se afla în pericol pe mare într-o zona în care o parte asigura în întregime coordonarea serviciilor de cãutare şi salvare, autoritãţile responsabile ale acelei pãrţi vor lua de urgenta mãsurile necesare pentru a asigura asistenta disponibilã cea mai corespunzãtoare.
2.1.10. Pãrţile se vor asigura ca va fi acordatã asistenta oricãrei persoane în pericol pe mare. Acestea vor proceda astfel, fãrã a tine cont de naţionalitatea sau statutul persoanei sau de circumstanţele în care persoana este gasita.
2.2. Coordonarea mijloacelor de cãutare şi salvare
2.2.1. Pãrţile vor lua mãsuri pentru coordonarea mijloacelor necesare asigurãrii serviciilor de cãutare şi salvare în jurul coastelor lor.
2.2.2. Pãrţile vor stabili un organism naţional pentru coordonarea generalã a serviciilor de cãutare şi salvare.
2.3. Înfiinţarea centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare şi a filialelor acestora
2.3.1. Pentru a îndeplini cerinţele paragrafelor 2.2.1. şi 2.2.2., pãrţile vor infiinta centre de coordonare a operaţiunilor de salvare pentru serviciile lor de cãutare şi salvare şi filiale ale centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare, dupã cum vor considera necesar.
2.3.2. Autoritãţile competente ale fiecãrei pãrţi vor determina zona de care va rãspunde fiecare filiala a centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare.
2.3.3. Fiecare centru de coordonare a serviciilor de salvare şi fiecare filiala a centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare, înfiinţate în conformitate cu prevederile paragrafului 2.3.1., vor dispune de mijloace adecvate de receptionare a semnalelor de pericol prin staţii radio sau alte modalitãţi. Fiecare centru şi fiecare filiala vor deţine, de asemenea, mijloace adecvate pentru comunicare cu unitãţile de salvare şi cu centrele de coordonare a operaţiunilor de salvare sau cu filialele centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare, dupã caz, din zonele adiacente.
2.4. Desemnarea unitãţilor de salvare
2.4.1. Pãrţile vor desemna fie:
1. ca unitãţi de salvare, servicii de stat sau alte servicii publice sau private corespunzãtoare, situate şi echipate adecvat, sau subunitati ale acestora; fie
2. ca elemente de organizare a operaţiunilor de cãutare şi salvare, servicii de stat sau alte servicii publice sau private corespunzãtoare sau subunitati ale acestora, care nu pot fi desemnate ca unitãţi de salvare, dar care sunt în mãsura sa participe la operaţiunile de cãutare şi salvare; pãrţile vor stabili funcţiile acestor elemente.
2.5. Mijloace şi echipamente ale unitãţilor de salvare
2.5.1. Fiecare unitate de salvare va fi dotatã cu mijloacele şi echipamentele necesare îndeplinirii sarcinilor sale.
2.5.2. Fiecare unitate de salvare ar trebui sa dispunã de mijloace de comunicare rapide şi sigure cu celelalte unitãţi sau elemente angajate în aceeaşi operaţiune.
2.5.3. Containerele sau cutiile care conţin echipamentele de supravietuire care sunt lãsate la apa supravietuitorilor ar trebui sa aibã conţinutul indicat prin codul de culori, în conformitate cu paragraful 2.5.4., precum şi prin indicaţii inscriptionate şi prin simboluri explicite, în mãsura în care aceste simboluri exista.
2.5.4. Culoarea de identificare a continuturilor containerelor şi a pachetelor conţinând echipamente de supravietuire care pot fi lãsate la apa ar trebui sa aibã forma unor benzi colorate, în conformitate cu urmãtorul cod:
1. roşu - provizii medicale şi echipament de prim ajutor;
2. albastru - alimente şi apa;
3. galben - paturi şi îmbrãcãminte protectoare; şi
4. negru - diferite echipamente auxiliare, cum ar fi: cuptoare, topoare, busole şi ustensile de gãtit.
2.5.5. Când articole cu o natura diversa sunt lãsate la apa în acelaşi container sau pachet, codul de culori ar trebui sa fie folosit în combinatie.
2.5.6. Instrucţiunile de folosire a echipamentelor de supravietuire ar trebui sa se afle în fiecare container sau pachet care poate fi lãsat la apa. Aceste instrucţiuni ar trebui sa fie tipãrite în limba engleza şi în cel puţin alte doua limbi.
CAP. 3
Cooperarea
3.1. Cooperarea dintre state
3.1.1. Pãrţile îşi vor coordona organizaţiile lor de cãutare şi salvare şi ar trebui, oricând este necesar, sa-şi coordoneze operaţiunile de cãutare şi salvare cu cele ale statelor vecine.
3.1.2. Cu excepţia cazului în care se convine altfel între statele interesate, o parte ar trebui sa autorizeze imediat, cu respectarea legilor, regulilor şi reglementãrilor naţionale aplicabile, intrarea în sau survolarea marii sale teritoriale sau a teritoriului sau a unitãţilor de salvare aparţinând celorlalte pãrţi numai în scopul cautarii locului evenimentelor maritime şi al salvãrii supravietuitorilor unor astfel de evenimente. În astfel de cazuri, operaţiunile de cãutare şi salvare vor fi coordonate, pe cat posibil, de cãtre centrele adecvate de coordonare a operaţiunilor de salvare ale partii care a autorizat intrarea sau de cãtre oricare alta autoritate care a fost desemnatã de cãtre acea parte.
3.1.3. Cu excepţia cazului în care se convine altfel între statele interesate, autoritãţile unei pãrţi, care doresc ca unitãţile lor de salvare sa între în sau sa survoleze marea teritorialã sau teritoriul unei alte pãrţi numai în scopul cautarii locului evenimentelor maritime şi al salvãrii supravietuitorilor unor astfel de evenimente, vor transmite o cerere centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare al acelei alte pãrţi sau acelei alte autoritãţi care a fost desemnatã de cãtre acea parte, dând detalii complete asupra misiunii pe care o au în vedere şi asupra necesitãţii acesteia.
3.1.4. Autoritãţile competente ale pãrţilor:
1. vor confirma imediat primirea unei astfel de cereri; şi
2. vor indica cat de repede posibil condiţiile, dacã exista, în conformitate cu care misiunea avutã în vedere poate fi întreprinsã.
3.1.5. Pãrţile ar trebui sa încheie înţelegeri cu statele vecine pentru stabilirea condiţiilor de admitere reciprocã a unitãţilor de salvare ale fiecãrei pãrţi în limitele sau deasupra marii sale teritoriale sau a teritoriului sau respectiv. De asemenea, ar trebui ca aceste înţelegeri sa prevadã posibilitãţi de intrare rapida pentru astfel de unitãţi, cu minimum posibil de formalitãţi.
3.1.6. Fiecare parte ar trebui sa-şi autorizeze centrele de coordonare a operaţiunilor de salvare:
1. sa solicite celorlalte centre de coordonare a operaţiunilor de salvare asistenta care le-ar putea fi necesarã, inclusiv nave, aeronave, personal sau echipamente;
2. sa acorde autorizaţia necesarã pentru intrarea unor astfel de nave, aeronave, personal sau echipamente în apele teritoriale sau pe teritoriul sau ori sa le survoleze; şi
3. sa întreprindã demersurile necesare pe lângã autoritãţile vamale de emigrare sau alte autoritãţi competente, în scopul grabirii unei astfel de intrari.
3.1.7. Fiecare parte ar trebui sa îşi autorizeze centrele de coordonare a operaţiunilor de salvare sa asigure, la cerere, asistenta altor centre de coordonare a operaţiunilor de salvare, inclusiv asistenta sub forma de nave, aeronave, personal sau echipamente.
3.1.8. Pãrţile ar trebui sa încheie înţelegeri privind cãutarea şi salvarea, cu statele vecine, în ceea ce priveşte folosirea în comun a mijloacelor, stabilirea unor proceduri comune, realizarea în comun a pregãtirii personalului şi a exerciţiilor, verificãri regulate ale canalelor de comunicaţie între state, vizite ale personalului din centrele de coordonare a operaţiunilor de salvare pentru strângerea legãturilor şi schimbul de informaţii privind cãutarea şi salvarea.
3.2. Coordonarea cu serviciile aeronautice
3.2.1. Pãrţile vor asigura cea mai strâns posibila coordonare între serviciile maritime şi cele aeriene, astfel încât sa se asigure servicii de cãutare şi salvare cat mai eficiente în şi dincolo de regiunile lor de cãutare şi salvare.
3.2.2. Fiecare parte ar trebui sa înfiinţeze, atunci când este posibil, centre mixte de coordonare a operaţiunilor de salvare şi filiale mixte ale centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare, care sa serveascã atât scopurilor maritime, cat şi celor aeronautice.
3.2.3. În cazul în care sunt înfiinţate centre de coordonare a operaţiunilor de salvare şi filiale ale centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare maritime şi aeronautice distincte, în scopul deservirii aceleiaşi zone, partea interesatã va asigura coordonarea cea mai strâns posibila între centre sau filiale.
3.2.4. Pãrţile vor asigura, în mãsura posibilului, folosirea unor proceduri comune de cãtre unitãţile de salvare înfiinţate în scopuri maritime şi cele înfiinţate în scopuri aeronautice.
CAP. 4
Mãsuri pregãtitoare
4.1. Informaţii necesare
4.1.1. Fiecare centru şi fiecare filiala a centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare vor dispune de informaţii relevante actualizate pentru desfãşurarea operaţiunilor de cãutare şi salvare în zona de operare a acestora, inclusiv de informaţii referitoare la:
1. unitãţile de salvare şi unitãţile de supraveghere a coastei;
2. alte resurse publice şi private, inclusiv facilitãţile de transport şi aprovizionare cu combustibil care ar putea fi utile în operaţiunile de cãutare şi salvare;
3. mijloacele de comunicaţie care pot fi folosite în operaţiunile de cãutare şi salvare;
4. numele, adresele telegrafice şi de telex şi numerele de telefon şi de telex ale agentiilor de nava, ale autoritãţilor consulare, ale organizaţiilor internaţionale şi ale altor organisme care ar putea furniza informaţii esenţiale referitoare la nave;
5. amplasarile, indicativele de apel sau identitatile serviciului maritim mobil, orele de ascultare şi frecventele tuturor statiilor radio care ar putea fi folosite în operaţiunile de cãutare şi salvare;
6. amplasarile, indicativele de apel sau identitatile serviciului maritim mobil, orele de ascultare şi frecventele tuturor statiilor radio de coasta care transmit prognoze meteorologice şi avertismente pentru regiunile de cãutare şi salvare;
7. amplasarile şi orele de ascultare ale serviciilor care asigura ascultarea radio şi frecventele de ascultare;
8. obiectele care pot fi confundate cu epave nelocalizate sau nesemnalate; şi
9. locurile de stocare a echipamentelor de supravietuire care pot fi lãsate la apa în caz de urgenta.
4.1.2. Fiecare centru şi fiecare filiala a centrului de coordonare a operaţiunilor de cãutare şi salvare ar trebui sa aibã acces imediat la informaţii cu privire la poziţia, cursul, viteza şi indicativul de apel sau la identitatea statiilor navelor situate în zona lor de operare, care pot oferi asistenta navelor sau persoanelor aflate în pericol pe mare. Aceste informaţii pot fi pãstrate de centrul de coordonare a operaţiunilor de salvare sau pot fi puse la dispoziţie cu usurinta, când este necesar.
4.1.3. Fiecare centru de coordonare a operaţiunilor de salvare şi fiecare filiala a centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare trebuie sa dispunã de o harta la scara mare a regiunii sale, pe care vor fi afişate şi evidentiate informaţii utile pentru operaţiunile de cãutare şi salvare.
4.2. Planuri sau instrucţiuni operationale
4.2.1. Fiecare centru şi filiala a centrului de coordonare vor elabora sau vor avea la dispoziţie planuri sau instrucţiuni detaliate pentru conducerea operaţiunilor de cãutare şi salvare în zona lor de operare.
4.2.2. Planurile sau instrucţiunile vor preciza mãsurile luate pentru asigurarea, cat de mult posibil, a întreţinerii şi aprovizionarii cu combustibil a navelor, a aeronavelor şi a vehiculelor utilizate în operaţiunile de cãutare şi salvare, inclusiv a celor puse la dispoziţie de alte state.
4.2.3. Planurile sau instrucţiunile ar trebui sa conţinã detalii privind acţiunile care trebuie întreprinse de cãtre cei angajaţi în desfãşurarea operaţiunilor de cãutare şi salvare în zona de operare, mai ales despre:
1. modul în care trebuie desfãşurate operaţiunile de cãutare şi salvare;
2. folosirea sistemelor şi facilitãţilor de comunicaţii disponibile;
3. acţiunile care trebuie întreprinse în comun cu alte centre sau filiale ale centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare, dupã caz;
4. metodele care permit alertarea navelor pe mare sau a aeronavelor în zbor;
5. funcţiile şi puterile personalului desemnat pentru operaţiunile de cãutare şi salvare;
6. posibila relansare a echipamentelor, care poate fi cerutã de condiţiile meteorologice sau de alte condiţii;
7. metodele de obţinere a informaţiilor esenţiale relevante pentru operaţiunile de cãutare şi salvare, cum ar fi: avizele cãtre navigatori, buletinele şi prognozele meteo şi starea marii;
8. metodele de obţinere a asistenţei necesare de la alte centre sau filiale ale centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare, dupã caz, mai ales nave, aeronave, personal şi echipamente;
9. metodele care urmãresc facilitarea operaţiunilor de intalnire între navele de salvare sau alte nave şi navele aflate în pericol; şi
10. metodele care urmãresc facilitarea operaţiunilor de intalnire între aeronavele în pericol, constranse sa efectueze o amerizare forţatã, şi navele de la suprafata.
4.3. Disponibilitatea unitãţilor de salvare
4.3.1. Fiecare unitate de salvare desemnatã va fi menţinutã într-o stare de disponibilitate adecvatã funcţiunilor sale şi ar trebui sa ţinã la curent asupra stãrii sale de disponibilitate centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare cãreia îi corespunde.
CAP. 5
Proceduri de operare
5.1. Informaţii referitoare la cazurile de urgenta
5.1.1. Pãrţile se vor asigura ca ascultarile radio permanente, considerate posibile şi necesare, sunt menţinute pe frecventele internaţionale de pericol. O statie radio de coasta care receptioneaza orice apel sau mesaj de pericol:
1. va informa imediat centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare corespunzãtor;
2. va retransmite acest apel sau mesaj, în mãsura în care aceasta este necesarã, pentru a informa navele pe una sau mai multe frecvente internaţionale de pericol sau pe orice alta frecventa corespunzãtoare;
3. va preceda aceasta retransmisie cu semnalul de alarma automat corespunzãtor, dacã aceasta nu s-a realizat deja; şi
4. va lua orice alta mãsura ulterioara care ar putea fi hotãrâtã de autoritatea competenta.
5.1.2. Orice autoritate sau componenta a serviciilor de cãutare şi salvare, care are motive sa creadã ca o nava se afla în situaţie de urgenta, ar trebui, cat de curând posibil, sa comunice centrului sau filialei centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare competente toate informaţiile disponibile.
5.1.3. Centrele şi filialele centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare trebuie, imediat ce au primit informaţiile cu privire la o nava aflatã în situaţie de urgenta, sa evalueze aceste informaţii şi sa determine faza de urgenta în conformitate cu paragraful 5.2., precum şi amploarea operaţiunilor necesare.
5.2. Faza de urgenta
5.2.1. În scopuri operationale, se disting urmãtoarele faze de urgenta:
1. faza de incertitudine:
1.1. când se semnaleaza ca o nava nu a sosit la destinaţie; sau
1.2. când nava nu şi-a semnalat, asa cum fusese prevãzut, poziţia sau starea de siguranta;
2. faza de alerta:
2.1. când, dupã o faza de incertitudine, incercarile de a stabili o legatura cu nava a eşuat sau când cercetãrile efectuate pe lângã alte surse corespunzãtoare au rãmas fãrã rezultat; sau
2.2. când informaţiile primite indica faptul ca funcţionarea navei este compromisa, fãrã ca aceasta sa facã nava sa ajungã în situaţie de pericol;
3. faza de pericol:
3.1. când informaţiile primite indica în mod clar ca o nava sau o persoana este în pericol grav şi iminent şi are nevoie de asistenta imediata; sau
3.2. când, dupã faza de alerta, orice noua încercare de a stabili o legatura cu nava şi orice cercetare mai extinsã au rãmas fãrã rezultat, se ajunge la concluzia ca nava este fãrã indoiala în pericol; sau
3.3. când informaţiile primite indica faptul ca funcţionarea navei este compromisa într-o asemenea mãsura încât situaţia de pericol este posibila.
5.3. Proceduri aplicabile de cãtre centrele şi filialele centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare în timpul fazelor de urgenta
5.3.1. Dupã declararea fazei de incertitudine, centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, dupã caz, va iniţia investigaţii pentru a determina starea de siguranta a navei sau va declara faza de alerta.
5.3.2. Dupã declararea fazei de alerta, centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, dupã caz, va extinde ancheta întreprinsã pentru regasirea navei dispãrute, va alerta serviciile de cãutare şi salvare competente şi va declansa procedura indicatã la paragraful 5.3.3., dupã cum este necesar şi în funcţie de circumstanţele proprii fiecãrui caz.
5.3.3. Dupã declararea fazei de pericol, centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, dupã caz:
1. va iniţia acţiunile prevãzute la paragraful 4.2.;
2. când este cazul, va estima, în funcţie de necesitaţi, marja de incertitudine cu privire la poziţia navei şi va determina suprafata zonei de cãutare;
3. va informa, dacã este posibil, proprietarul navei sau agentul acestuia şi îl va tine la curent cu evoluţia situaţiei;
4. va informa alte centre sau filiale ale centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare, care ar putea fi solicitate sa ia parte la operaţiuni sau pe care aceste operaţiuni le-ar putea interesa;
5. va solicita de îndatã orice ajutor care ar putea fi furnizat de aeronave, nave sau alte servicii care nu sunt incluse propriu-zis în organizarea operaţiunilor de cãutare şi salvare, ţinând seama de faptul ca în majoritatea situaţiilor de pericol pe suprafata oceanelor, navele din vecinãtate joaca un rol important în desfãşurarea operaţiunilor de cãutare şi salvare;
6. va stabili un plan general de executare a operaţiunilor în baza informaţiilor disponibile şi îl va comunica spre informare autoritãţilor desemnate în conformitate cu paragrafele 5.7. şi 5.8.;
7. va modifica, în cazul în care circumstanţele o cer, dispoziţiile prevãzute în paragraful 5.3.3. pct. 6;
8. va informa autoritãţile consulare sau diplomatice interesate sau, dacã evenimentul priveşte un refugiat sau un expatriat, biroul organizaţiei internaţionale competente;
9. va informa, dacã este necesar, autoritãţile însãrcinate sa ancheteze accidentul; şi
10. va informa orice aeronava, nava sau alte servicii menţionate în paragraful 5.3.3. pct. 5, în acord cu autoritãţile desemnate conform dispoziţiilor paragrafului 5.7 sau 5.8, dupã caz, când asistenta acestora nu mai este necesarã.
5.3.4. Declanşarea operaţiunilor de cãutare şi salvare în cazul unei nave a carei poziţie nu este cunoscutã
5.3.4.1. În cazul declansarii unei faze de urgenta privind o nava a carei poziţie nu este cunoscutã, urmãtoarele mãsuri sunt aplicabile:
1. când un centru sau o filiala a centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare este informatã asupra unei faze de urgenta şi nu are cunostinta ca alte centre iau mãsurile adecvate, îşi va lua sarcina de a declansa acţiunile necesare şi de a se consulta cu centrele invecinate în scopul desemnãrii unui centru care sa îşi asume responsabilitatea imediata a operaţiunilor;
2. cu excepţia cazului în care se hotãrãşte altfel printr-o înţelegere între centrele interesate, centrul care urmeazã a fi desemnat va fi centrul responsabil pentru zona în care se afla nava în momentul ultimei raportari a poziţiei; şi
3. dupã declararea fazei de pericol, centrul care coordoneazã operaţiunile de cãutare şi salvare va informa, dacã este necesar, celelalte centre interesate asupra tuturor circumstanţelor cazului de urgenta şi asupra evoluţiei situaţiei.
5.3.5. Informarea navelor care fac obiectul fazei de urgenta
5.3.5.1. Atunci când este posibil, centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, responsabilã de operaţiunile de cãutare şi salvare, va avea sarcina sa transmitã navei care face obiectul fazei de urgenta informaţiile asupra operaţiunilor de cãutare şi salvare pe care acest centru le-a declansat.
5.4. Coordonarea operaţiunilor în cazul în care sunt implicate doua sau mai multe pãrţi
5.4.1. Când conducerea operaţiunilor în intreaga regiune de cãutare şi salvare intra în responsabilitatea mai multor pãrţi, fiecare parte va lua mãsurile corespunzãtoare în conformitate cu planurile sau instrucţiunile operationale prevãzute în paragraful 4.2, atunci când este solicitatã de centrul regional de coordonare a operaţiunilor de salvare.
5.5. Încetarea şi suspendarea operaţiunilor de cãutare şi salvare
5.5.1. Faza de incertitudine şi faza de alerta
5.5.1.1. Când, în cursul unei faze de incertitudine sau a unei faze de alerta, un centru sau o filiala a centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, dupã caz, este informatã ca situaţia de urgenta a încetat, aceasta va informa la rândul sau autoritãţile, unitãţile sau serviciile care au fost alertate sau informate.
5.5.2. Faza de pericol
5.5.2.1. Când, în cursul unei faze de pericol, un centru sau o filiala a centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, dupã caz, este informatã de cãtre nava în pericol sau de cãtre alte surse corespunzãtoare ca starea de urgenta a încetat, aceasta va lua mãsurile necesare pentru încetarea operaţiunilor de cãutare şi salvare şi pentru informarea autoritãţilor, unitãţilor sau serviciilor care au fost alertate sau informate.
5.5.2.2. Dacã, în cursul unei faze de pericol, s-a stabilit ca operaţiunile de cãutare ar trebui întrerupte, centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, dupã caz, va suspenda operaţiunile de cãutare şi salvare şi va informa despre aceasta autoritãţile, unitãţile sau serviciile care au fost alertate sau informate. Se va tine seama de informaţiile primite ulterior pentru a se determina dacã este cazul sau nu ca operaţiunile de cãutare şi salvare sa fie reluate.
5.5.2.3. Dacã, în cursul unei faze de pericol, s-a constatat ca orice continuare a cautarilor ar fi inutila, centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, dupã caz, va inceta operaţiunile de cãutare şi salvare şi va informa despre aceasta autoritãţile, unitãţile sau serviciile care fuseserã alertate sau informate.
5.6. Coordonarea la fata locului a activitãţilor de cãutare şi salvare
5.6.1. Activitãţile unitãţilor participante la operaţiunile de cãutare şi salvare, fie ele unitãţi de salvare sau alte unitãţi care acorda asistenta, vor fi coordonate astfel încât sa se obţinã rezultatele cele mai eficiente.
5.7. Desemnarea comandantului la fata locului şi definirea responsabilitãţilor acestuia
5.7.1. Când unitãţile de salvare sunt pe punctul de a se implica în operaţiuni de cãutare şi salvare, una dintre acestea trebuie sa fie desemnatã ca unitate de comanda la fata locului, cat mai curând posibil, şi, de preferinta, înainte de sosirea în zona de cãutare determinata.
5.7.2. Centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare corespunzãtoare ar trebui sa desemneze un comandant la fata locului. Dacã acest lucru nu este posibil, unitãţile implicate ar trebui sa desemneze, de comun acord, un comandant.
5.7.3. Pana când va fi desemnat un comandant la fata locului, prima unitate de salvare care soseste la locul de desfãşurare a operaţiunilor ar trebui sa-şi asume automat funcţiile şi responsabilitãţile de comandant la fata locului.
5.7.4. Comandantul la fata locului va fi însãrcinat cu urmãtoarele funcţii, dacã acestea nu au fost îndeplinite de centrul sau filiala responsabilã:
1. determinarea poziţiei probabile a obiectului cautarilor, a marjei de eroare probabile în poziţia acestuia şi a zonei de cãutare;
2. adoptarea de mãsuri, din motive de siguranta, pentru amplasarea unitãţilor participante la cautari;
3. atribuirea sectoarelor de cãutare corespunzãtoare unitãţilor participante la operaţiunile de cãutare şi alocarea zonelor de cãutare unitãţilor sau grupurilor de unitãţi;
4. desemnarea unitãţilor însãrcinate cu salvarea dupã descoperirea obiectului cautarilor; şi
5. coordonarea la fata locului a comunicaţiilor de cãutare şi salvare.
5.7.5. Comandantul la fata locului va fi însãrcinat, de asemenea, cu urmãtoarele funcţii:
1. sa transmitã rapoarte periodice centrului sau filialei centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, care coordoneazã operaţiunile; şi
2. sa raporteze centrului sau filialei centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, care coordoneazã operaţiunile, numãrul şi numele supravietuitorilor; sa comunice acestui centru numele şi destinatiile unitãţilor care au la bord supravietuitori, raportand repartizarea acestor supravietuitori pe unitãţi, şi sa solicite asistenta suplimentarã centrului, în caz de nevoie, de exemplu, pentru evacuarea medicalã a supravietuitorilor care prezintã rani grave.
5.8. Desemnarea coordonatorului cautarilor de suprafata şi definirea responsabilitãţilor acestuia
5.8.1. Dacã nici o unitate de salvare (şi, mai ales, nici o nava militarã) nu este disponibilã pentru a-şi asuma funcţiile de comandant la fata locului şi dacã un anumit numãr de nave comerciale sau alt fel de nave participa la operaţiuni, una dintre acestea ar trebui sa fie desemnatã, de comun acord, drept coordonator al cautarilor de suprafata.
5.8.2. Coordonatorul cautarilor de suprafata ar trebui sa fie desemnat cat mai curând posibil şi, de preferinta, înainte de sosirea în zona de cãutare determinata.
5.8.3. Coordonatorul cautarilor de suprafata ar trebui sa rãspundã de numãrul maxim de funcţii enumerate la paragrafele 5.7.4 şi 5.7.5, pe care nava este capabilã sa le execute.
5.9. Declanşarea operaţiunilor
5.9.1. Orice unitate care primeşte informaţii asupra unui caz de pericol va întreprinde imediat acţiuni, în mãsura posibilitãţilor sale, pentru a acorda asistenta, sau va alerta alte unitãţi care ar putea acorda asistenta şi va informa centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare în a carei zona s-a produs cazul de pericol.
5.10. Zone de cãutare
5.10.1. Zonele de cãutare, determinate în conformitate cu prevederile alin. 5.3.3.2., 5.7.4.1. sau ale paragrafului 5.8.3, pot fi modificate în funcţie de necesitaţi de cãtre comandantul la fata locului sau de cãtre coordonatorul cautarilor de la suprafata, care ar trebui sa informeze centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare asupra mãsurilor pe care le ia şi asupra motivelor care au determinat luarea acestor mãsuri.
5.11. Diagrame de cãutare
5.11.1. Diagramele de cãutare, stabilite în conformitate cu alin. 5.3.3.6 sau 5.7.4.3 ori cu paragraful 5.8.3, pot fi înlocuite cu alte diagrame, dacã aceasta este consideratã a fi necesarã de cãtre comandantul la fata locului sau de cãtre coordonatorul cautarilor de suprafata. Acesta ar trebui sa informeze centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare asupra deciziei sale şi asupra motivelor care au condus la aceasta decizie.
5.12. Reusita operaţiunilor de cãutare
5.12.1. Dacã operaţiunile de cãutare au avut succes, comandantul la fata locului sau coordonatorul cautarilor de suprafata ar trebui sa ordone unitãţilor cel mai bine echipate sa înceapã operaţiunea de salvare sau sa ofere orice alta asistenta necesarã.
5.12.2. Unitãţile însãrcinate cu salvarea ar trebui sa informeze, dacã este nevoie, comandantul la fata locului sau coordonatorul cautarilor de suprafata asupra numãrului şi numelor supravietuitorilor care se gãsesc la bord, precizând, totodatã, dacã toate persoanele au putut fi recuperate şi dacã este necesarã asistenta suplimentarã, cum ar fi, de exemplu, evacuarea medicalã, precum şi asupra destinaţiei unitãţilor.
5.12.3. Când operaţiunea de cãutare s-a încheiat cu succes, comandantul la fata locului sau coordonatorul cautarilor de suprafata ar trebui sa informeze imediat centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare despre aceasta.
5.13. Esecul operaţiunilor de cãutare
5.13.1. Operaţiunile de cãutare nu ar trebui sa se încheie decât atunci când nu mai exista nici o speranta rezonabila de recuperare a supravietuitorilor.
5.13.2. Decizia de a pune capãt cautarilor ar trebui sa apartina în mod normal centrului sau filialei centrului de coordonare a operaţiunilor de cãutare şi salvare care coordoneazã operaţiunile.
5.13.3. În regiunile oceanice indepartate care nu aparţin de un centru de coordonare a operaţiunilor de salvare sau în care centrul responsabil nu este în mãsura sa coordoneze operaţiunile de cãutare şi salvare, comandantul la fata locului sau coordonatorul cautarilor de suprafata îşi poate asuma responsabilitatea de încetare a operaţiunilor de cãutare.
CAP. 6
Sisteme de raportare ale navelor
6.1. Notiuni generale
6.1.1. Pãrţile ar trebui sa stabileascã un sistem de raportare al navelor care sa se aplice în orice regiune de cãutare şi salvare de care acestea rãspund, dacã acestea îl considera necesar şi fezabil pentru a facilita operaţiunile de cãutare şi salvare.
6.1.2. Pãrţile care au în vedere stabilirea unui sistem de raportare al navelor ar trebui sa ţinã seama de recomandãrile pertinente ale organizaţiei.
6.1.3. Sistemul de raportare al navelor ar trebui sa furnizeze informaţii actualizate asupra miscarilor navelor, pentru ca în caz de pericol sa se poatã:
1. reduce intervalul între momentul în care se pierde legatura cu nava şi cel al începerii operaţiunilor de cãutare şi salvare, în cazurile în care nu a fost receptionat nici un semnal de pericol;
2. identifica rapid navele a cãror asistenta ar putea fi solicitatã;
3. delimita o zona de cãutare cu o suprafata limitatã, în cazul în care poziţia unei nave în pericol este necunoscutã şi nesigura; şi
4. acorda mai uşor asistenta sau sfaturi medicale urgente navelor care nu au medic la bord.
6.2. Caracteristici operationale
6.2.1. Pentru realizarea obiectivelor enunţate la paragraful 6.1.3, sistemul de raportare al navelor ar trebui sa satisfacã urmãtoarele caracteristici operationale:
1. furnizarea informaţiilor, mai ales a programului de mars şi a raportarii poziţiei, care ar putea permite anticiparea poziţiilor viitoare ale navelor participante;
2. menţinerea unui curs prestabilit de navigaţie;
3. primirea la intervale corespunzãtoare a rapoartelor de la navele participante;
4. simplitate în conceptie şi exploatare; şi
5. utilizarea pentru rapoarte a unui format şi a unor proceduri standardizate agreate pe plan internaţional.
6.3. Tipuri de rapoarte
6.3.1. Sistemul de raportare al navelor ar trebui sa conţinã urmãtoarele rapoarte:
1. Programul de mars - care sa conţinã numele, indicativul de apel sau identitatea statiei navei, data şi ora plecãrii (GMT), detalii privind punctul de plecare a navei, urmãtorul port de escala, intentiile în ceea ce priveşte ruta şi viteza, data şi ora (GMT) prevãzute pentru sosire. Modificãrile importante ar trebui sa fie semnalate în cel mai scurt timp posibil.
2. Raportarea poziţiei - care sa conţinã numele, indicativul de apel sau identitatea statiei navei, data şi ora (GMT), poziţia, cursul şi viteza.
3. Raportul final - care sa conţinã numele, indicativul de apel sau identitatea statiei navei, data şi ora (GMT) sosirii navei la destinaţie sau plecãrii acesteia din zona acoperitã de sistem.
6.4. Utilizarea sistemelor
6.4.1. Pãrţile ar trebui sa incurajeze toate navele sa-şi raporteze poziţia atunci când traverseaza zone în care au fost încheiate înţelegeri în ceea ce priveşte colectarea de informaţii asupra poziţiilor navelor în scopuri de cãutare şi salvare.
6.4.2. Pãrţile care colecteazã informaţii asupra poziţiei navelor ar trebui, în mãsura posibilului, sa le comunice, la cerere, celorlalte state, în scopuri de cãutare şi salvare.
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
