Cel mai bun serviciu de monitorizare a actelor publicate in Monitorul Oficial
──────────────
Ministrul transporturilor,
Anca Boagiu
p. Ministru de stat,
ministrul afacerilor externe,
Eugen Dijmarescu,
secretar de stat
p. Ministrul apãrãrii naţionale,
Ioan Mircea Plangu,
secretar de stat
Ministrul finanţelor,
Decebal Traian Remes
CONVENŢIE
pentru unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian internaţional*)
Statele pãrţi la prezenta convenţie,
recunoscând contribuţia semnificativã a Convenţiei pentru unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian internaţional, semnatã la Varsovia la 12 octombrie 1929, denumita în continuare Convenţia de la Varsovia, şi a altor instrumente privitoare la armonizarea dreptului internaţional aerian privat,
recunoscând necesitatea modernizãrii şi consolidãrii Convenţiei de la Varsovia şi a instrumentelor conexe,
recunoscând importanta asigurãrii protecţiei intereselor consumatorilor în transportul aerian internaţional şi a necesitãţii existenţei unor despãgubiri echitabile, bazate pe principiul restituirii,
reafirmand dezideratul dezvoltãrii sistematice a operaţiunilor din transportul aerian internaţional şi a unui flux continuu al pasagerilor, bagajelor şi mãrfurilor, în conformitate cu principiile şi obiectivele Convenţiei privind aviaţia civilã internationala, încheiatã la Chicago la 7 decembrie 1944,
convinse ca acţiunea colectivã a statelor în scopul armonizarii şi codificarii în continuare a anumitor reguli care reglementeazã transportul aerian internaţional, printr-o noua convenţie, constituie cel mai adecvat mijloc pentru realizarea unui echilibru de interese echitabil,
au convenit urmãtoarele:
──────────
*) Traducere.
CAP. 1
Prevederi generale
ART. 1
Domeniul de aplicare
1. Prezenta convenţie se aplica transporturilor internaţionale de persoane, bagaje sau mãrfuri, efectuate cu o aeronava, contra plata. Aceasta se aplica, în mod egal, transporturilor gratuite efectuate cu aeronave de cãtre o întreprindere de transport aerian.
2. În sensul prezentei, expresia transport internaţional înseamnã orice transport în care, conform acordului dintre pãrţi, punctul de plecare şi punctul de destinaţie, indiferent dacã exista sau nu o întrerupere a transportului sau o transbordare, sunt situate fie pe teritoriul a doua state pãrţi, fie pe teritoriul unui singur stat parte, în cazul în care exista o escala stabilitã pe teritoriul altui stat, chiar dacã acel stat nu este un stat parte. Transportul fãrã o asemenea escala între doua puncte situate pe teritoriul unui singur stat parte nu este considerat transport internaţional în sensul prezentei convenţii.
3. Transportul care se efectueazã de mai mulţi transportatori succesivi este considerat, în sensul prezentei convenţii, un transport unic, dacã este considerat de cãtre pãrţi ca o singura operaţiune, indiferent dacã a fost convenit sub forma unui singur contract sau a unor serii de contracte, şi acesta nu îşi pierde caracterul internaţional chiar dacã unul dintre contracte sau o serie de contracte urmeazã sa fie executate integral pe teritoriul aceluiaşi stat.
4. Prezenta convenţie se aplica, de asemenea, transporturilor menţionate la cap. V, sub rezerva îndeplinirii condiţiilor prevãzute în acesta.
ART. 2
Transportul efectuat de stat şi transportul expeditiilor poştale
1. Prezenta convenţie se aplica transporturilor efectuate de stat sau de alte persoane juridice de drept public, cu condiţia respectãrii cerinţelor prevãzute la art. 1.
2. La transportul expeditiilor poştale transportatorul este rãspunzãtor numai fata de administraţia poştalã corespunzãtoare, în conformitate cu regulile aplicabile în raporturile dintre transportatori şi administraţiile poştale.
3. Prevederile prezentei convenţii, cu excepţia celor menţionate la paragraful 2 al prezentului articol, nu se aplica transportului de expeditii poştale.
CAP. 2
Documentele şi îndatoririle pãrţilor privind transportul de pasageri, bagaje şi mãrfuri
ART. 3
Pasagerii şi bagajele
1. Pentru transportul de pasageri se elibereazã un document de transport individual sau colectiv, care va conţine:
a) indicarea punctelor de plecare şi de destinaţie;
b) dacã punctele de plecare şi de destinaţie sunt situate pe teritoriul unui singur stat parte şi dacã unul sau mai multe puncte de escala sunt situate pe teritoriul unui alt stat, indicarea a cel puţin unuia dintre aceste puncte de escala.
2. Utilizarea oricãrui alt mijloc prin care se înregistreazã informaţiile indicate la paragraful 1 se poate substitui eliberãrii documentului de transport la care s-a fãcut referire în respectivul paragraf. Dacã un astfel de mijloc este utilizat, transportatorul va elibera pasagerului o declaraţie scrisã privind informaţiile astfel înregistrate.
3. Transportatorul va elibera pasagerului o eticheta de identificare a bagajului pentru fiecare articol de bagaj înregistrat.
4. Pasagerului i se va elibera o înştiinţare scrisã prin care i se va indica ca în cazul aplicãrii prezentei convenţii aceasta reglementeazã şi poate limita rãspunderea transportatorilor în caz de deces sau vãtãmare, în caz de distrugere, pierdere ori deteriorare a bagajelor, precum şi în caz de întârziere.
5. Nerespectarea prevederilor paragrafelor precedente nu afecteazã existenta sau valabilitatea contractului de transport care, cu toate acestea, va fi supus regulilor prezentei convenţii, inclusiv celor referitoare la limitarea rãspunderii.
ART. 4
Mãrfurile
1. Pentru transportul de mãrfuri se va elibera o scrisoare de transport aerian.
2. Utilizarea oricãrui alt mijloc prin care se realizeazã înregistrarea informaţiilor cu privire la transportul care se efectueazã se poate substitui eliberãrii unei scrisori de transport aerian. Dacã se folosesc alte asemenea mijloace, transportatorul va elibera expeditorului, la cererea acestuia, o chitanţa de primire a mãrfii, care sa permitã identificarea expeditiei şi accesul la informaţiile conţinute în înregistrãrile efectuate prin aceste alte mijloace.
ART. 5
Conţinutul scrisorii de transport aerian sau al chitanţei de primire a mãrfii
Scrisoarea de transport aerian sau chitanţa de primire a mãrfii va conţine:
a) indicarea punctelor de plecare şi de destinaţie;
b) dacã punctele de plecare şi de destinaţie sunt situate pe teritoriul unui singur stat parte şi dacã unul sau mai multe puncte de escala sunt situate pe teritoriul unui alt stat, indicarea a cel puţin unuia dintre aceste puncte de escala; şi
c) indicarea greutatii expeditiei.
ART. 6
Documentul referitor la natura mãrfii
Expeditorului i se poate solicita sa prezinte un document prin care se indica natura mãrfii, dacã acesta este necesar în vederea îndeplinirii formalitãţilor cerute de autoritãţile vamale, de poliţie sau de alte autoritãţi publice similare. Prezenta prevedere nu creeazã pentru transportator nici o îndatorire, obligaţie sau rãspundere ce decurge din aceasta.
ART. 7
Descrierea scrisorii de transport aerian
1. Scrisoarea de transport aerian este întocmitã de expeditor în 3 exemplare originale.
2. Primul exemplar poarta menţiunea "pentru transportator" şi este semnat de expeditor. Al doilea exemplar poarta menţiunea "pentru destinatar" şi este semnat de expeditor şi transportator. Al treilea exemplar este semnat de transportator şi este înmânat de acesta expeditorului, dupã acceptarea mãrfii.
3. Semnatura transportatorului şi cea a expeditorului pot fi tipãrite sau înlocuite de o ştampila.
4. Dacã, la cererea expeditorului, transportatorul întocmeşte scrisoarea de transport aerian, se va considera, pana la proba contrarã, ca transportatorul a acţionat în numele expeditorului.
ART. 8
Documentele referitoare la mai multe colete
În cazul existenţei mai multor colete:
a) transportatorul mãrfii are dreptul sa solicite expeditorului întocmirea unor scrisori de transport aerian separate;
b) expeditorul are dreptul sa solicite transportatorului sa elibereze chitanţe separate de primire a mãrfii, în cazul în care sunt utilizate acele alte mijloace la care s-a fãcut referire în paragraful 2 al art. 4.
ART. 9
Nerespectarea cerinţelor referitoare la documente
Nerespectarea prevederilor art. 4-8 nu afecteazã existenta sau valabilitatea contractului de transport care va fi, cu toate acestea, supus regulilor prezentei convenţii, inclusiv regulilor referitoare la limitarea rãspunderii.
ART. 10
Responsabilitatea pentru informaţiile conţinute în documente
1. Expeditorul rãspunde de corectitudinea informaţiilor şi declaraţiilor privitoare la mãrfurile înscrise de el sau în numele sau în scrisoarea de transport aerian sau a celor furnizate de el sau în numele sau transportatorului pentru a fi înscrise în chitanţa de primire a mãrfii sau pentru a fi înregistrate în alte mijloace la care s-a fãcut referire în paragraful 2 al art. 4. Aceste prevederi se aplica de asemenea în cazul în care persoana care acţioneazã în numele expeditorului este şi agent al transportatorului.
2. Expeditorul îşi asuma responsabilitatea fata de transportator pentru orice dãuna suferitã de acesta sau de orice alta persoana fata de care transportatorul este rãspunzãtor, datoratã neregulilor, inexactitatii sau caracterului incomplet al informaţiilor şi declaraţiilor furnizate de expeditor ori în numele acestuia.
3. Sub rezerva prevederilor paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol, transportatorul îşi asuma rãspunderea fata de expeditor pentru orice dãuna suferitã de acesta sau fata de orice alta persoana fata de care expeditorul este rãspunzãtor, datoratã neregulilor, inexactitatii sau caracterului incomplet al informaţiilor şi declaraţiilor înscrise de transportator sau în numele acestuia în chitanţa de primire a mãrfii sau în datele înregistrate în alte mijloace, la care s-a fãcut referire în paragraful 2 al art. 4.
ART. 11
Valoarea probatorie a documentelor
1. Scrisoarea de transport aerian sau chitanţa de primire a mãrfii constituie, pana la proba contrarã, dovada încheierii contractului, a acceptãrii mãrfii şi a îndeplinirii condiţiilor de transport menţionate în acestea.
2. Orice declaraţii conţinute în scrisoarea de transport aerian sau în chitanţa de primire a mãrfii, cu privire la greutatea, dimensiunile şi ambalajul mãrfii, precum şi cele referitoare la numãrul de colete, constituie, pana la proba contrarã, dovada celor declarate; declaraţiile referitoare la cantitatea, volumul şi starea mãrfii nu constituie dovada impotriva transportatorului, cu excepţia cazurilor în care acestea au fost verificate de transportator în prezenta expeditorului, verificãrile fiind consemnate în scrisoarea de transport aerian ori în chitanţa de primire a mãrfii sau când se referã la starea aparenta a mãrfii.
ART. 12
Dreptul de dispoziţie asupra mãrfii
1. Expeditorul are dreptul, cu condiţia îndeplinirii tuturor obligaţiilor care îi revin în baza contractului de transport, de a dispune de marfa fie prin retragerea acesteia de la aeroportul de plecare sau de destinaţie, fie prin reţinerea acesteia pe parcursul transportului la orice aterizare, fie prin solicitarea ca aceasta sa fie predatã la destinaţie sau pe parcursul transportului unei persoane, alta decât destinatarul desemnat iniţial, fie prin solicitarea ca aceasta sa fie returnatã la aeroportul de plecare. În exercitarea acestui drept expeditorul nu trebuie sa aducã prejudicii transportatorului sau altor expeditori şi trebuie sa ramburseze orice cheltuieli care decurg din exercitarea acestui drept.
2. În cazul în care îndeplinirea instrucţiunilor expeditorului este imposibila, transportatorul trebuie sa informeze imediat expeditorul.
3. Dacã transportatorul executa instrucţiunile expeditorului referitoare la dispunerea mãrfii, fãrã a solicita întocmirea exemplarului din scrisoarea de transport aerian sau a chitanţei de primire a mãrfii care revine acestuia din urma, transportatorul este rãspunzãtor, fãrã atingerea dreptului sau la despãgubire din partea expeditorului, pentru orice paguba care ar putea fi cauzatã în acest mod oricãrei persoane care este în mod legal în posesia acestui exemplar din scrisoarea de transport aerian sau a chitanţei de primire a mãrfii.
4. Dreptul conferit expeditorului înceteazã în momentul în care începe dreptul acordat destinatarului, în conformitate cu prevederile art. 13. Totuşi, dacã destinatarul refuza sa accepte marfa sau nu poate fi contactat, expeditorul îşi reia dreptul de dispoziţie.
ART. 13
Livrarea mãrfii
1. Cu excepţia cazului în care expeditorul şi-a exercitat dreptul sau în baza art. 12, destinatarul are dreptul sa solicite transportatorului, la sosirea mãrfii la locul de destinaţie, sa îi livreze marfa dupã suportarea costurilor datorate şi îndeplinirea condiţiilor de transport.
2. În afarã de cazul în care este altfel convenit, transportatorul are obligaţia de a-l înştiinţa pe destinatar imediat ce soseste marfa.
3. Dacã transportatorul recunoaşte pierderea mãrfii sau dacã marfa nu a sosit la expirarea unui termen de 7 zile de la data la care ar fi trebuit sa soseascã, destinatarul este îndreptãţit sa exercite impotriva transportatorului drepturile care decurg din contractul de transport.
ART. 14
Exercitarea drepturilor expeditorului şi destinatarului
Expeditorul şi destinatarul îşi exercita toate drepturile acordate în baza art. 12 şi 13, fiecare în nume propriu, indiferent dacã acţioneazã în propriul interes sau în interesul altuia, cu condiţia îndeplinirii obligaţiilor impuse prin contractul de transport.
ART. 15
Raporturile dintre expeditor şi destinatar sau raporturile reciproce ale terţelor pãrţi
1. Art. 12-14 nu aduc atingere raporturilor dintre expeditor şi destinatar, nici raporturilor reciproce ale terţelor pãrţi ale cãror drepturi decurg fie de la expeditor, fie de la destinatar.
2. Orice clauza care deroga de la prevederile art. 12-14 trebuie sa fie înscrisã în scrisoarea de transport aerian sau în chitanţa de primire a mãrfii.
ART. 16
Formalitãţi cerute de autoritãţile vamale, de poliţie sau de alte autoritãţi publice
1. Expeditorul este obligat sa furnizeze informaţiile şi documentele care sunt necesare pentru îndeplinirea formalitãţilor cerute de autoritãţile vamale, de poliţie şi de alte autoritãţi publice, înainte ca marfa sa fie livrata destinatarului. Expeditorul este rãspunzãtor fata de transportator pentru toate daunele care pot surveni datoritã lipsei, insuficienţei sau neregulilor respectivelor informaţii sau documente, în afarã de cazul în care dãuna a survenit în urma unei greşeli a transportatorului, a prepuşilor sau a mandatarilor acestuia.
2. Transportatorul nu este obligat sa verifice corectitudinea sau suficienta respectivelor informaţii sau documente.
CAP. 3
Rãspunderea transportatorului şi limitele compensãrii daunelor
ART. 17
Decesul sau vãtãmarea pasagerilor - daune produse bagajelor
1. Transportatorul este rãspunzãtor pentru dãuna rezultatã ca urmare a decesului sau vatamarii corporale a unui pasager, cu condiţia ca accidentul care a provocat decesul sau vãtãmarea sa se fi produs la bordul aeronavei sau în timpul oricãreia dintre operaţiunile de imbarcare sau de debarcare.
2. Transportatorul este rãspunzãtor pentru daunele survenite datoritã distrugerii, pierderii sau deteriorarii bagajului înregistrat, cu condiţia ca evenimentul care a provocat distrugerea, pierderea sau deteriorarea sa fi avut loc la bordul aeronavei sau în perioada în care transportatorul avea în grija bagajul înregistrat. Totuşi transportatorul nu este rãspunzãtor dacã şi în mãsura în care dãuna a survenit datoritã unui defect al bagajului, calitãţii sau viciului acestuia. În cazul unui bagaj neinregistrat, inclusiv al obiectelor personale, transportatorul poarta rãspunderea dacã dãuna survine din vina sa, a prepuşilor sau a mandatarilor sãi.
3. Dacã transportatorul recunoaşte pierderea unui bagaj înregistrat sau dacã un bagaj înregistrat nu a sosit la destinaţie în termen de 21 de zile de la data la care ar fi trebuit sa soseascã, pasagerul este îndreptãţit sa îşi exercite impotriva transportatorului drepturile care decurg din contractul de transport.
4. Sub rezerva unor prevederi contrare, în prezenta convenţie termenul bagaj desemneazã atât bagajul înregistrat, cat şi bagajul neinregistrat.
ART. 18
Daune produse mãrfii
1. Transportatorul este rãspunzãtor pentru dãuna survenitã prin distrugere, pierdere sau deteriorare a mãrfii, cu condiţia ca evenimentul care a cauzat dãuna sa se fi produs în timpul transportului aerian.
2. Totuşi transportatorul nu este rãspunzãtor dacã se dovedeşte şi în mãsura în care dovedeşte ca distrugerea, pierderea sau deteriorarea mãrfii s-a datorat:
a) unui defect al mãrfii, calitãţii sau viciului acesteia;
b) ambalarii necorespunzãtoare a mãrfii, efectuatã de cãtre o alta persoana decât transportatorul, prepuşii sau mandatarii acestuia;
c) unei stãri de rãzboi sau conflict armat;
d) unei acţiuni a autoritãţii publice realizate în legatura cu intrarea, ieşirea sau tranzitul mãrfii.
3. Transportul aerian, în sensul paragrafului 1 al prezentului articol, include perioada în care marfa se afla în grija transportatorului.
4. Perioada transportului aerian nu se extinde asupra transportului terestru, maritim sau pe cai navigabile interioare, efectuat în afarã unui aeroport. Totuşi, dacã un astfel de transport se realizeazã în aplicarea unui contract de transport aerian, în scopul încãrcãrii, expedierii sau transbordarii, orice paguba este consideratã, pana la proba contrarã, ca fiind rezultatul unui eveniment care a avut loc în timpul transportului aerian. Dacã transportatorul, fãrã consimţãmântul expeditorului, utilizeazã alt mod de transport pentru a efectua o parte sau întregul transport care, conform contractului încheiat între pãrţi, urma sa fie transport aerian, respectivul transport efectuat prin alt mod de transport este considerat ca fiind inclus în perioada transportului aerian.
ART. 19
Întârzierea
Transportatorul este rãspunzãtor pentru dãuna survenitã datoritã întârzierii în transportul aerian de pasageri, bagaje sau mãrfuri. Cu toate acestea transportatorul nu este rãspunzãtor pentru daunele survenite datoritã întârzierii dacã dovedeşte ca el, prepuşii şi mandatarii sãi au luat toate mãsurile care se impun în mod rezonabil pentru a evita dãuna sau ca le-a fost imposibil sa ia respectivele mãsuri.
ART. 20
Exonerarea
În cazul în care transportatorul dovedeşte ca dãuna a fost provocatã sau favorizata de neglijenţa sau de alta acţiune gresita sau omisiune a persoanei care reclama despãgubirea ori a persoanei de la care deriva drepturile acesteia, transportatorul este exonerat în întregime sau în parte de rãspundere fata de reclamant, în mãsura în care o astfel de neglijenţa sau orice alta acţiune gresita sau omisiune a provocat dãuna sau a contribuit la provocarea acesteia. Când despãgubirea este reclamata de o alta persoana decât pasagerul, datoritã decesului sau vatamarii suferite de pasager, transportatorul este în acelaşi mod exonerat, în întregime sau în parte, de rãspundere, în mãsura în care dovedeşte ca neglijenţa sau orice alta acţiune gresita sau omisiune a respectivului pasager a provocat dãuna ori a contribuit la provocarea acesteia. Prezentul articol se aplica tuturor prevederilor referitoare la rãspundere conţinute în prezenta convenţie, inclusiv celor menţionate în paragraful 1 al art. 21.
ART. 21
Despãgubirea în caz de deces sau vãtãmare a pasagerilor
1. Pentru daunele menţionate la paragraful 1 al art. 17, care nu depãşesc 100.000 Drepturi Speciale de Tragere (DST) pentru fiecare pasager, transportatorul nu poate exclude sau limita rãspunderea sa.
2. Transportatorul nu va fi rãspunzãtor pentru daunele prevãzute la paragraful 1 al art. 17, în mãsura în care acestea depãşesc 100.000 DST pentru fiecare pasager, dacã dovedeşte ca:
a) respectiva dãuna nu s-a datorat neglijentei sau altei acţiuni gresite ori omisiuni a transportatorului sau a prepuşilor ori mandatarilor acestuia;
b) respectiva dãuna a survenit numai datoritã neglijentei sau altei acţiuni gresite ori omisiuni a unei terţe pãrţi.
ART. 22
Limitele rãspunderii cu privire la intarizere, bagaje şi mãrfuri
1. În cazul daunelor survenite datoritã întârzierii în transportul persoanelor, astfel cum s-a specificat la art. 19, rãspunderea transportatorului pentru fiecare pasager este limitatã la suma de 4.150 DST.
2. La transportul bagajului rãspunderea transportatorului în caz de distrugere, pierdere, deteriorare sau întârziere este limitatã la suma de 1.000 DST pentru fiecare pasager, în afarã cazului în care pasagerul, în momentul în care bagajul înregistrat a fost predat transportatorului, a fãcut o declaraţie specialã privind interesul în livrarea la destinaţie şi a plãtit o suma suplimentarã, dacã este necesar. În acest caz transportatorul va fi rãspunzãtor pentru plata unei sume care nu va depãşi suma declarata, cu excepţia cazului în care dovedeşte ca suma este mai mare decât interesul real al pasagerului în livrarea la destinaţie.
3. La transportul de mãrfuri rãspunderea transportatorului în caz de distrugere, pierdere, deteriorare sau întârziere este limitatã la suma de 17 DST per kilogram, în afarã cazului în care expeditorul, în momentul când coletul a fost predat transportatorului, a fãcut o declaraţie specialã privind interesul în livrarea la destinaţie şi a plãtit o suma suplimentarã, dacã este necesar. În acest caz transportatorul va fi rãspunzãtor pentru plata unei sume care nu o va depãşi pe cea declarata, cu excepţia cazului în care dovedeşte ca aceasta suma este mai mare decât interesul expeditorului în livrarea la destinaţie.
4. În caz de distrugere, pierdere, deteriorare sau întârziere a unei pãrţi din marfa sau a oricãrui obiect conţinut de aceasta, la determinarea sumei la care este limitatã rãspunderea transportatorului se va lua în considerare greutatea totalã a coletului sau a coletelor în cauza. Totuşi, atunci când distrugerea, pierderea, deteriorarea sau întârzierea unei pãrţi din marfa sau a unui obiect conţinut de aceasta afecteazã valoarea celorlalte colete acoperite de aceeaşi scrisoare de transport aerian sau de aceeaşi chitanţa de primire a mãrfii ori, în cazul în care astfel de documente nu au fost emise, de aceleaşi informaţii înregistrate în alte mijloace, la care s-a fãcut referire în paragraful 2 al art. 4, va fi luatã în considerare şi greutatea totalã a acestor colete la determinarea limitei de rãspundere.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol nu se aplica dacã se dovedeşte ca dãuna a survenit datoritã unei acţiuni sau omisiuni a transportatorului, a prepuşilor sau mandatarilor acestuia, facuta cu intenţia de a provoca o dãuna sau din imprudenta, precum şi în cunostinta de cauza ca ar putea rezulta o dãuna, cu condiţia ca în cazul unor asemenea acţiuni sau omisiuni ale prepuşilor sau mandatarilor sa se dovedeascã, de asemenea, ca aceştia au acţionat în cadrul atribuţiilor lor de serviciu.
6. Limitele prevãzute la art. 21 şi în prezentul articol nu vor putea impiedica tribunalul de a solicita, în conformitate cu legislaţia pe care o aplica, achitarea unei sume suplimentare, corespunzãtoare unei pãrţi sau întregii sume rezultate din cheltuielile de judecata şi din celelalte cheltuieli rezultate în urma litigiului şi suportate de reclamant, inclusiv dobanda. Prevederile de mai sus nu se aplica în cazul în care valoarea daunelor solicitate, excluzând cheltuielile de judecata şi alte cheltuieli legate de proces, nu depãşeşte suma pe care transportatorul a oferit-o în scris reclamantului, în termen de 6 luni de la data la care a avut loc evenimentul care a provocat dãuna sau înainte de introducerea acţiunii în justiţie, dacã aceasta este ulterioara respectivului termen.
ART. 23
Conversia unitãţilor monetare
1. Sumele exprimate în DST în prezenta convenţie se considera ca se referã la Drepturile Speciale de Tragere astfel cum sunt definite de Fondul Monetar Internaţional. Conversia acestor sume în monedele naţionale se va efectua, în cazul procedurilor juridice, în conformitate cu valoarea acestor monede în DST, la data hotãrârii judecãtoreşti. Valoarea monedei naţionale exprimate în DST a unui stat parte care este membru al Fondului Monetar Internaţional va fi calculatã în conformitate cu metoda de evaluare aplicatã de Fondul Monetar Internaţional, în vigoare la data hotãrârii judecãtoreşti, pentru operaţiunile şi tranzacţiile sale. Valoarea în DST a monedei naţionale a unui stat parte care nu este membru al Fondului Monetar Internaţional va fi calculatã conform procedurii stabilite de statul respectiv.
2. Cu toate acestea, statele care nu sunt membre ale Fondului Monetar Internaţional, a cãror legislaţie nu permite aplicarea prevederilor paragrafului 1 al prezentului articol, pot, în momentul ratificãrii sau aderãrii sau oricând dupã aceea, sa declare ca limita de rãspundere a transportatorului, prevãzutã la art. 21, este fixatã, în cazul procedurilor juridice aplicate pe teritoriile lor, la o suma de 1.500.000 unitãţi monetare per pasager; 62.500 unitãţi monetare per pasager în ceea ce priveşte paragraful 1 al art. 22; 15.000 unitãţi monetare per pasager în ceea ce priveşte paragraful 2 al art. 22; şi 250 unitãţi monetare per kilogram în ceea ce priveşte paragraful 3 al art. 22. Aceasta unitate monetara este echivalentul a 65 de miligrame şi jumãtate de aur cu o fîneţe de noua sute la mie. Aceste sume pot fi convertite în monedele naţionale respective, în cifre rotunde. Conversia acestor sume în moneda nationala se va face în conformitate cu legislaţia statului în cauza.
3. Metoda de calcul menţionatã în ultima propozitie a paragrafului 1 şi metoda de conversie menţionatã la paragraful 2 vor fi realizate în asa fel încât, în mãsura posibilului, sa exprime în moneda nationala a statului parte aceleaşi valori reale pentru sumele prevãzute la art. 21 şi 22 ca cele care ar rezulta din aplicarea primelor trei propozitii ale paragrafului 1 din prezentul articol. Statele pãrţi vor comunica depozitarului metoda lor de calcul în conformitate cu paragraful 1 sau rezultatul conversiei în conformitate cu paragraful 2, dupã caz, la depunerea instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la prezenta convenţie şi ori de câte ori acestea se modifica.
ART. 24
Revizuirea limitelor
1. Fãrã a aduce atingere prevederilor art. 25 şi sub rezerva paragrafului 2 de mai jos, limitele de rãspundere prevãzute la art. 21, 22 şi 23 vor fi revizuite de cãtre depozitar la fiecare 5 ani, prima revizie de acest fel urmând sa aibã loc la sfârşitul celui de-al cincilea an care urmeazã datei de intrare în vigoare a prezentei convenţii sau, dacã convenţia nu a intrat în vigoare în termen de 5 ani de la data la care aceasta a fost pentru prima data deschisã pentru semnare, în timpul primului an al intrãrii sale în vigoare, utilizând un coeficient de inflaţie corespunzãtor ratelor cumulate ale inflaţiei înregistrate de la revizuirea precedenta sau, în cazul unei prime revizuiri, de la data intrãrii în vigoare a convenţiei. Nivelul ratei de inflaţie utilizate pentru a determina coeficientul de inflaţie va fi media ponderatã a ratelor anuale de creştere sau descrestere a indicilor preţului de consum din statele ale cãror monede compun drepturile speciale de tragere menţionate la paragraful 1 al art. 23.
2. Dacã în urma revizuirii la care s-a fãcut referire în paragraful precedent se stabileşte un coeficient de inflaţie de peste 10%, depozitarul va notifica statelor pãrţi cu privire la revizuirea limitelor de rãspundere. Orice astfel de revizuire intra în vigoare în termen de 6 luni de la notificarea acesteia cãtre statele pãrţi. Dacã într-o perioada de 3 luni de la notificarea acesteia cãtre statele pãrţi majoritatea statelor pãrţi notifica dezacordul lor, revizuirea nu intra în vigoare şi depozitarul va inainta respectiva problema spre dezbatere în cadrul unei reuniuni a statelor pãrţi. Depozitarul notifica imediat tuturor statelor pãrţi intrarea în vigoare a oricãrei revizuiri.
3. În pofida prevederilor paragrafului 1, procedura la care s-a fãcut referire la paragraful 2 se aplica în orice moment, cu condiţia ca o treime din numãrul statelor pãrţi sa îşi exprime dorinta în acest sens şi cu condiţia ca acest coeficient de inflaţie, la care s-a fãcut referire în paragraful 1, sa fi depãşit 30% de la revizuirea anterioarã sau de la data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii, dacã nu a existat o revizuire anterioarã. Revizuirile ulterioare, realizate conform procedurii descrise la paragraful 1, vor avea loc la intervale de 5 ani, începând cu sfârşitul celui de-al cincilea an care urmeazã datei revizuirilor survenite în baza prezentului paragraf.
ART. 25
Stipularea limitelor de rãspundere
Transportatorul poate stipula în contractul de transport limite de rãspundere mai mari decât cele prevãzute în prezenta convenţie sau nici o limita de rãspundere.
ART. 26
Nulitatea dispoziţiilor contractuale
Orice clauza care are tendinta sa exonereze transportatorul de rãspundere sau sa stabileascã o limita mai scãzutã decât cea stabilitã prin prezenta convenţie este nulã şi neavenitã, însã nulitatea oricãrei astfel de clauze nu implica nulitatea întregului contract, care rãmâne supus prevederilor prezentei convenţii.
ART. 27
Libertatea de a încheia contracte
Nici o prevedere a prezentei convenţii nu poate impiedica transportatorul sa refuze încheierea unui contract de transport, sa renunţe la orice mijloc de apãrare pe care îl are la dispoziţie conform prezentei convenţii sau sa stabileascã condiţii care nu contravin prevederilor prezentei convenţii.
ART. 28
Plati anticipate
În cazul accidentelor de aviatie care au avut ca urmare decesul sau vãtãmarea pasagerilor, transportatorul - dacã este prevãzut în legislaţia sa nationala - va efectua fãrã întârziere plati în avans unei persoane fizice sau persoanelor fizice care au dreptul sa pretindã despãgubiri, cu scopul de a satisface necesitãţile economice imediate ale respectivelor persoane. Aceste plati în avans nu constituie o recunoaştere a rãspunderii şi pot fi compensate din orice suma achitatã ulterior de cãtre transportator cu titlu de dãuna.
ART. 29
Motive pentru revendicari
În transportul de pasageri, bagaje şi mãrfuri, orice acţiune în responsabilitate, indiferent dacã se justifica prin prezenta convenţie, prin contract, printr-o acţiune ilicitã sau prin alte cauze, poate fi introdusã numai în conformitate cu condiţiile şi limitele de rãspundere stabilite în prezenta convenţie, fãrã a aduce atingere chestiunii referitoare la stabilirea persoanelor care au dreptul de a introduce acţiunea şi a drepturilor acestora. În orice astfel de acţiune daunele punitive, exemplare sau orice alte daune necompensatorii nu se vor putea recupera.
ART. 30
Prepuşii, mandatarii - suma totalã a revendicarilor
1. Dacã o acţiune este introdusã impotriva unui prepus sau mandatar al transportatorului, în legatura cu daunele la care se referã prezenta convenţie, acest prepus sau mandatar, dacã dovedeşte ca a acţionat în baza atribuţiilor sale de serviciu, are dreptul de a se prevala de condiţiile şi limitele de rãspundere pe care le poate invoca transportatorul însuşi în baza prezentei convenţii.
2. Suma totalã a despãgubirii care poate fi obţinutã de la transportator, de la prepuşii sau de la mandatarii acestuia nu va depãşi în acest caz limitele menţionate.
3. Cu excepţia transportului de mãrfuri, prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica dacã se dovedeşte ca dãuna a survenit datoritã unei acţiuni sau omisiuni a prepusului ori a mandatarului, facuta cu intenţia de a provoca o dãuna, sau din imprudenta şi în cunostinta de cauza ca ar putea provoca o dãuna.
ART. 31
Termenul de înregistrare a reclamatiilor
1. Primirea fãrã reclamaţie de cãtre destinatar a bagajelor înregistrate sau a mãrfurilor constituie, pana la proba contrarã, dovada ca acestea au fost predate în buna stare şi în conformitate cu documentul de transport sau cu informaţiile înregistrate în celelalte mijloace la care s-a fãcut referire la paragraful 2 al art. 3 şi la paragraful 2 al art. 4.
2. În caz de deteriorare destinatarul trebuie sa adreseze transportatorului o reclamaţie imediat dupã descoperirea deteriorarii şi cel mai târziu într-un interval de 7 zile de la data primirii, pentru bagajele înregistrate, şi de 14 zile de la data primirii, pentru mãrfuri. În caz de întârziere, reclamaţia trebuie facuta cel mai târziu într-un termen de 21 de zile de la data la care bagajele sau mãrfurile au fost puse la dispoziţia sa.
3. Orice reclamaţie trebuie formulatã în scris şi remisã sau expediatã în termenul menţionat mai sus.
4. Dacã nici o reclamaţie nu este facuta în termenul menţionat mai sus, nici o acţiune nu va fi întreprinsã impotriva transportatorului, cu excepţia cazului de frauda din partea acestuia.
ART. 32
Decesul persoanei rãspunzãtoare
În caz de deces al persoanei rãspunzãtoare, o acţiune în responsabilitate se introduce, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, impotriva celor care reprezintã din punct de vedere legal succesiunea persoanei respective.
ART. 33
Jurisdicţia
1. Acţiunea în responsabilitate trebuie sa fie introdusã, la cererea reclamantului, pe teritoriul unuia dintre statele pãrţi, fie înaintea tribunalului de la domiciliul transportatorului sau de la locul sediului sau principal de afaceri sau de la locul sediului sau de afaceri unde a fost încheiat contractul, fie înaintea tribunalului de la locul de destinaţie.
2. În ceea ce priveşte dãuna survenitã prin deces sau vãtãmare a pasagerului, acţiunea în responsabilitate poate fi introdusã în fata unuia dintre tribunalele menţionate la paragraful 1 sau pe teritoriul unui stat parte în care, la momentul accidentului, pasagerul avea resedinta principala şi permanenta şi spre sau dinspre care transportatorul opereazã servicii de transport aerian de pasageri fie cu propriile aeronave, fie cu aeronave aparţinând altui transportator, în baza unui acord comercial, şi în care transportatorul respectiv desfãşoarã activitãţi legate de transportul aerian de pasageri în spaţii închiriate sau deţinute de el însuşi ori de un alt transportator cu care a încheiat un acord comercial.
3. În sensul paragrafului 2:
a) acord comercial înseamnã un acord, altul decât acordul de agenţie, încheiat între transportatori şi care se referã la prestãrile de servicii comune aferente transportului aerian de pasageri;
b) resedinta principala şi permanenta înseamnã unicul domiciliu stabil şi permanent al pasagerului la momentul accidentului. Naţionalitatea unui pasager nu reprezintã un factor determinant din acest punct de vedere.
4. Procedura va fi stabilitã în conformitate cu legislaţia aplicatã de tribunalul sesizat asupra cazului.
ART. 34
Arbitrajul
1. Sub rezerva prevederilor prezentului articol, pãrţile la contractul de transport de marfa pot stipula soluţionarea prin arbitraj a oricãrui diferend referitor la rãspunderea transportatorului, în baza prezentei convenţii. Respectiva înţelegere va fi consemnatã în scris.
2. Procedura de arbitraj se desfãşoarã, la alegerea reclamantului, în una dintre jurisdictiile tribunalului la care s-a fãcut referire la art. 33.
3. Arbitrul sau tribunalul de arbitraj va aplica prevederile prezentei convenţii.
4. Prevederile paragrafelor 2 şi 3 sunt considerate ca fiind parte integrantã a clauzelor de arbitraj sau a înţelegerilor, iar orice dispoziţie a unei astfel de clauze sau înţelegeri, care contravine respectivelor prevederi, va fi nulã şi neavenitã.
ART. 35
Perioada de introducere a acţiunii în responsabilitate
1. Dreptul la despãgubire este anulat dacã acţiunea în responsabilitate nu este introdusã în termen de 2 ani de la data sosirii la destinaţie sau de la data la care aeronava ar fi trebuit sa soseascã sau de la data încetãrii transportului.
2. Metoda de calcul al acestei perioade este determinata de legislaţia aplicatã de tribunalul sesizat asupra cazului.
ART. 36
Transportul succesiv
1. În cazul transportului definit conform paragrafului 3 al art. 1, efectuat de transportatori succesivi diferiţi, fiecare transportator care accepta pasageri, bagaje sau mãrfuri este supus regulilor stabilite de prezenta convenţie şi este considerat a fi una dintre pãrţile la contractul de transport, în mãsura în care contractul se raporteazã la acea parte a transportului efectuatã sub controlul sau.
2. În cazul unui asemenea transport, pasagerul sau orice persoana cu drepturi la despãgubire în numele acestuia poate acţiona numai impotriva transportatorului care a efectuat transportul în timpul cãruia s-a produs accidentul sau întârzierea, cu excepţia cazului în care, printr-o înţelegere specialã, primul transportator şi-a asumat rãspunderea pentru intreaga cãlãtorie.
3. În ceea ce priveşte bagajele sau mãrfurile, pasagerul sau expeditorul de mãrfuri are dreptul sa acţioneze impotriva primului transportator, pasagerul sau destinatarul au dreptul sa acţioneze impotriva celui din urma transportator şi, în plus, fiecare dintre aceştia poate acţiona impotriva transportatorului care a efectuat transportul în timpul cãruia s-a produs distrugerea, pierderea, deteriorarea sau întârzierea. Aceşti transportatori sunt solidar rãspunzãtori fata de pasager sau fata de expeditor sau destinatar.
ART. 37
Dreptul de recurs impotriva terţelor pãrţi
Prezenta convenţie nu aduce atingere dreptului persoanei rãspunzãtoare pentru daune, conform prevederilor acesteia, de a introduce sau nu recurs impotriva oricãrei alte persoane.
CAP. 4
Transportul combinat
ART. 38
Transportul combinat
1. În cazul transportului combinat, efectuat parţial ca transport aerian şi parţial prin orice alt mod de transport, prevederile prezentei convenţii se aplica, sub rezerva paragrafului 4 al art. 18, numai transportului aerian, în condiţiile în care transportul aerian îndeplineşte cerinţele prevãzute la art. 1.
2. Nici o prevedere a prezentei convenţii nu impiedica pãrţile, în cazul transportului combinat, sa includã în documentul de transport aerian condiţii referitoare la alte moduri de transport, cu condiţia ca prevederile prezentei convenţii sa fie respectate în ceea ce priveşte transportul aerian.
CAP. 5
Transportul aerian efectuat de o persoana, alta decât transportatorul contractual
ART. 39
Transportatorul contractual - transportatorul de fapt
Prevederile prezentului capitol se aplica în cazul în care o persoana, denumita în continuare transportator contractual, încheie un contract de transport reglementat de prezenta convenţie cu un pasager, cu un expeditor sau cu o persoana care acţioneazã în numele pasagerului sau al expeditorului şi o alta persoana, denumita în continuare transportator de fapt, în virtutea unei autorizari date de transportatorul contractual, efectueazã întregul transport sau o parte a acestuia, nefiind, în ceea ce priveşte respectiva parte, un transportator succesiv în sensul prezentei convenţii. Aceasta autorizare constituie o prezumţie, pana la proba contrarã.
ART. 40
Rãspunderea transportatorului contractual şi a transportatorului de fapt
Cu excepţia prevederilor contrare ale prezentului capitol, dacã un transportator de fapt efectueazã în întregime sau parţial un transport care, în conformitate cu contractul la care se face referire la art. 39, este reglementat de prezenta convenţie, atât transportatorul contractual, cat şi transportatorul de fapt se supun regulilor prezentei convenţii, primul pentru întregul transport prevãzut în contract, cel de-a doilea numai pentru transportul pe care îl efectueazã.
ART. 41
Rãspunderea reciprocã
1. Acţiunile şi omisiunile transportatorului de fapt şi ale prepuşilor şi mandatarilor sãi, care acţioneazã în cadrul atribuţiilor lor de serviciu, în legatura cu transportul efectuat de cãtre transportatorul de fapt, vor fi considerate a fi şi ale transportatorului contractual.
2. Cu toate acestea, nici una dintre aceste acţiuni sau omisiuni nu vor putea supune transportatorul de fapt la o rãspundere care sa depãşeascã sumele la care s-a fãcut referire la art. 21-24. Nici o înţelegere specialã prin care transportatorul contractual îşi asuma obligaţii pe care nu le impune prezenta convenţie, nici o renunţare la drepturile şi mijloacele de apãrare prevãzute de prezenta convenţie sau nici o declaraţie specialã de interes în livrarea la destinaţie, prevãzutã la art. 22, nu vor afecta transportatorul de fapt, dacã nu a fost agreatã de acesta.
ART. 42
Adresarea instrucţiunilor şi a reclamatiilor
Orice reclamaţie sau instrucţiune transmisã transportatorului în baza prezentei convenţii are acelaşi efect indiferent dacã sunt adresate transportatorului contractual sau transportatorului de fapt. Totuşi instrucţiunile la care s-a fãcut referire la art. 12 vor avea efecte numai dacã sunt adresate transportatorului contractual.
ART. 43
Prepuşii şi mandatarii
În ceea ce priveşte transportul efectuat de transportatorul de fapt, orice prepus sau mandatar al acestui transportator sau al transportatorului contractual are dreptul, dacã dovedeşte ca a acţionat în cadrul atribuţiilor sale de serviciu, de a se prevala de condiţiile şi limitele de rãspundere aplicabile, în virtutea prezentei convenţii, transportatorului la care este prepus sau mandatar, cu excepţia cazului în care se dovedeşte ca a acţionat într-un mod care impiedica invocarea limitelor de rãspundere, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii.
ART. 44
Cumulul daunelor
În ceea ce priveşte transportul efectuat de transportatorul de fapt, cumulul sumelor care pot fi obţinute de la acest transportator şi de la transportatorul contractual, precum şi de la prepuşii şi mandatarii acestora care acţioneazã în scopul exercitãrii funcţiilor lor nu poate depãşi suma maxima care poate fi pretinsa transportatorului contractual sau transportatorului de fapt, în baza prezentei convenţii, cu rezerva ca nici una dintre persoanele menţionate nu poate fi responsabilã pentru o suma mai mare decât limita aplicabilã respectivei persoane.
ART. 45
Adresarea reclamatiilor
Acţiunea în responsabilitate cu privire la transportul efectuat de transportatorul de fapt poate fi introdusã, la alegerea reclamantului, impotriva acestui transportator sau transportatorului contractual ori impotriva amândurora, împreunã sau separat. Dacã acţiunea este intentatã numai impotriva unuia dintre aceşti transportatori, respectivul transportator are dreptul de a solicita participarea celuilalt transportator la dezbateri, procedura şi efectele fiind reglementate de legislaţia aplicatã de tribunalul sesizat asupra cazului.
ART. 46
Jurisdicţia suplimentarã
Orice acţiune în responsabilitate, prevãzutã la art. 45, trebuie sa fie introdusã, la alegerea reclamantului, pe teritoriul unuia dintre statele pãrţi, fie în fata unui tribunal unde poate fi introdusã o acţiune impotriva transportatorului contractual, în conformitate cu prevederile art. 33, fie în fata tribunalului care are jurisdicţie asupra locului unde se gãseşte domiciliul sau sediul principal de afaceri al transportatorului de fapt.
ART. 47
Nulitatea prevederilor contractuale
Orice clauza contractualã care tinde sa exonereze transportatorul contractual sau transportatorul de fapt de rãspundere conform prevederilor prezentului capitol sau sa stabileascã o limita inferioarã celei stabilite în conformitate cu prezentul capitol este nulã şi neavenitã, dar nulitatea unei astfel de clauze nu implica nulitatea întregului contract, care rãmâne supus prevederilor prezentului capitol.
ART. 48
Raporturile reciproce ale transportatorului contractual şi ale transportatorului de fapt
Cu excepţia prevederilor art. 45, nici o prevedere a prezentului capitol nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor reciproce ale transportatorilor, inclusiv drepturilor la recurs sau la despãgubire.
CAP. 6
Alte prevederi
ART. 49
Aplicarea obligatorie
Clauzele conţinute în contractul de transport şi înţelegerile speciale aplicate înainte de producerea daunei, prin care pãrţile se abat de la regulile prezentei convenţii, prin stabilirea legislaţiei de aplicare sau prin regulile referitoare la jurisdicţie, sunt nule şi neavenite.
ART. 50
Asigurarea
Statele pãrţi solicita transportatorilor lor sa încheie şi sa menţinã în termeni de valabilitate un contract de asigurare corespunzãtor, care sa acopere rãspunderea ce le revine în baza prezentei convenţii. Unui transportator i se poate solicita de statul parte în care opereazã sa prezinte dovada ca deţine o asigurare corespunzãtoare care acoperã rãspunderea ce îi revine în baza prezentei convenţii.
ART. 51
Transportul efectuat în circumstanţe extraordinare
Prevederile art. 3, 4, 5, 7 şi 8 referitoare la documentele de transport nu se aplica transportului efectuat în circumstanţe extraordinare, în afarã operaţiunilor normale aferente activitãţilor transportatorului.
ART. 52
Definirea termenului "zile"
În prezenta convenţie termenul zile se referã la zile calendaristice şi nu la zile lucrãtoare.
CAP. 7
Clauze finale
ART. 53
Semnarea, ratificarea şi intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie este deschisã pentru semnare la Montreal la 28 mai 1999 de statele participante la Conferinţa internationala de drept aerian, desfasurata la Montreal în perioada 10-28 mai 1999. Dupã data de 28 mai 1999 convenţia va fi deschisã pentru semnare de cãtre toate statele, la sediul Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale din Montreal, pana când aceasta va intra în vigoare în conformitate cu paragraful 6.
2. Prezenta convenţie este deschisã pentru semnare, în aceleaşi condiţii, de organizaţiile de integrare economicã regionala. În sensul prezentei convenţii, organizaţie de integrare economicã regionala înseamnã o organizaţie constituitã de statele suverane dintr-o regiune, care are competenta asupra anumitor domenii reglementate de prezenta convenţie şi care a fost autorizata în mod corespunzãtor sa semneze, sa ratifice, sa accepte, sa aprobe sau sa adere la prezenta convenţie. Orice referire din prezenta convenţie la un stat parte sau la state pãrţi, facuta în alt mod decât cel prevãzut în paragraful 2 al art. 1, în paragraful 1 b) al art. 3, în paragraful b) al art. 5, în art. 23, 33, 46 şi în paragraful b) al art. 57, se aplica în mod egal organizaţiilor de integrare economicã regionala. În sensul art. 24, referirile la o majoritate a statelor pãrţi şi la o treime din numãrul statelor pãrţi nu se aplica organizaţiilor de integrare economicã regionala.
3. Prezenta convenţie este supusã ratificãrii de cãtre statele şi organizaţiile de integrare economicã regionala care au semnat-o.
4. Orice stat sau organizaţie de integrare economicã regionala care nu a semnat prezenta convenţie poate accepta, aproba sau adera în orice moment la aceasta.
5. Instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare se depun la Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale, care este desemnatã prin aceasta ca depozitar.
6. Prezenta convenţie va intra în vigoare în a saizecea zi de la data depunerii la depozitar a celui de-al treizecilea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, pentru statele care au depus un asemenea instrument. Instrumentele depuse de organizaţiile de integrare economicã regionala nu vor fi luate în considerare în sensul prezentului paragraf.
7. Pentru celelalte state şi organizaţii de integrare economicã regionala prezenta convenţie va intra în vigoare în a saizecea zi de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
8. Depozitarul va notifica imediat tuturor semnatarilor şi tuturor statelor pãrţi:
a) fiecare semnare a prezentei convenţii, precum şi data acesteia;
b) fiecare depunere a unui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, precum şi data acestora;
c) data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii;
d) data intrãrii în vigoare a oricãrei revizuiri a limitelor de rãspundere stabilite în baza prezentei convenţii;
e) orice denunţare în baza art. 54.
ART. 54
Denunţarea
1. Orice stat parte poate denunta prezenta convenţie prin notificarea scrisã a depozitarului.
2. Denunţarea va intra în vigoare în a o suta optzecea zi de la data la care depozitarul a primit notificarea.
ART. 55
Raportul cu celelalte instrumente ale Convenţiei de la Varsovia
Prezenta convenţie prevaleazã asupra tuturor regulilor care se aplica transportului aerian internaţional efectuat:
1. între statele pãrţi la prezenta convenţie, în virtutea faptului ca aceste state sunt pãrţi la urmãtoarele instrumente:
a) Convenţia pentru unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian internaţional, semnatã la Varsovia la 12 octombrie 1929, denumita în continuare Convenţia de la Varsovia;
b) Protocolul privind modificarea Convenţiei pentru unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian internaţional, semnatã la Varsovia la 12 octombrie 1929, încheiat la Haga la 28 septembrie 1955, denumit în continuare Protocolul de la Haga;
c) Convenţia, suplimentarã la Convenţia de la Varsovia, pentru unificarea anumitor reguli cu privire la transportul aerian internaţional efectuat de o persoana, alta decât transportatorul contractual, semnatã la Guadalajara la 18 septembrie 1961, denumita în continuare Convenţia de la Guadalajara;
d) Protocolul privind modificarea Convenţiei pentru unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian internaţional, semnatã la Varsovia la 12 octombrie 1929, asa cum a fost amendata prin Protocolul încheiat la Haga la 28 septembrie 1955, semnat la Guatemala City la 8 martie 1971, denumit în continuare Protocolul de la Guatemala City;
e) Protocoalele adiţionale nr. 1, 2 şi 3 şi Protocolul nr. 4 de la Montreal privind modificarea Convenţiei de la Varsovia, astfel cum a fost amendata prin Protocolul de la Haga, sau a Convenţiei de la Varsovia, astfel cum a fost amendata prin Protocolul de la Haga şi prin Protocolul de la Guatemala City, semnate la Montreal la 25 septembrie 1975, denumite în continuare Protocoalele de la Montreal; sau
2. pe teritoriul unui singur stat parte la prezenta convenţie, în virtutea faptului ca acest stat este parte la unul sau mai multe dintre instrumentele la care s-a fãcut referire la pct. 1 lit. a), b), c), d) şi e).
ART. 56
State cu mai multe regimuri juridice
1. Dacã un stat cuprinde doua sau mai multe unitãţi teritoriale în care se aplica regimuri juridice diferite în legatura cu problemele tratate de prezenta convenţie, acesta poate, în momentul semnãrii, ratificãrii, acceptãrii, aprobãrii sau aderãrii, sa declare ca prezenta convenţie se aplica tuturor unitãţilor sale teritoriale sau doar uneia ori mai multora dintre acestea şi poate, în orice moment, sa modifice aceasta declaraţie prin alta declaraţie.
2. Orice astfel de declaraţie va fi notificatã depozitarului şi va trebui sa menţioneze în mod expres unitãţile teritoriale cãrora li se aplica convenţia.
3. În cazul unui stat parte care a fãcut o asemenea declaraţie:
a) referirile la moneda nationala, de la art. 23, vor fi interpretate ca fiind referiri la moneda respectivei unitãţi teritoriale a statului în cauza; şi
b) referirea la legislaţia nationala, de la art. 28, va fi interpretatã ca fiind referire la legislaţia respectivei unitãţi teritoriale a statului în cauza.
ART. 57
Rezerve
Nici o rezerva nu poate fi admisã fata de prezenta convenţie, însã un stat parte poate, în orice moment, sa declare, printr-o notificare scrisã adresatã depozitarului, ca prezenta convenţie nu se aplica:
a) transporturilor aeriene internaţionale efectuate şi operate direct de respectivul stat parte în scopuri necomerciale, în exercitarea funcţiilor şi obligaţiilor sale de stat suveran; şi/sau
b) transporturilor de persoane, bagaje şi de mãrfuri efectuate în folosul autoritãţilor militare, cu aeronave înmatriculate sau închiriate de respectivul stat parte, intreaga capacitate a acestor aeronave fiind rezervatã de respectivele autoritãţi sau în numele acestora.
Drept care subsemnaţii plenipotentiari, autorizaţi în mod corespunzãtor, au semnat prezenta convenţie.
Încheiatã la Montreal la 28 mai 1999, în limbile engleza, franceza, arabã, chineza, spaniola şi rusa, toate textele fiind autentice în egala mãsura. Prezenta convenţie va fi depozitata în arhivele Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale, iar depozitarul va transmite copii autentificate de pe aceasta tuturor statelor pãrţi la Convenţia de la Varsovia, la Protocolul de la Haga, la Convenţia de la Guadalajara, la Protocolul de la Guatemala City, precum şi la Protocoalele de la Montreal.
────────────
