Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
___________
*) Republicatã în temeiul <>art. V din Ordonanţa Guvernului nr. 43/2004 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 31 ianuarie 2004, aprobatã prin <>Legea nr. 176/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 25 mai 2004, dându-se textelor o nouã numerotare.
<>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 3 septembrie 2000, a fost aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 323/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001, şi a mai fost modificatã prin:
- <>Hotãrârea Guvernului nr. 603/2001 privind majorarea sumelor pentru cazare şi masã acordate solicitanţilor statutului de refugiat, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 5 iulie 2001, şi abrogatã prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.439/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 20 decembrie 2002;
- <>Ordonanţa Guvernului nr. 13/2002 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobatã prin <>Legea nr. 264/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 23 mai 2002;
- <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 76/2003 pentru modificarea <>art. 15 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 9 septembrie 2003, aprobatã prin <>Legea nr. 467/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 25 noiembrie 2003;
- <>Ordonanţa Guvernului nr. 44/2004 privind integrarea socialã a strãinilor care au dobândit o formã de protecţie în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 31 ianuarie 2004, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 185/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 21 mai 2004, cu modificãrile ulterioare.
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
În condiţiile prezentei ordonanţe, strãinilor li se poate acorda una dintre urmãtoarele forme de protecţie:
a) statutul de refugiat;
b) protecţie umanitarã condiţionatã;
c) protecţie umanitarã temporarã.
ART. 2
(1) Statutul de refugiat se poate acorda la cerere strãinului care, în urma unei temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe considerente de rasã, religie, naţionalitate, apartenenţã la un anumit grup social sau opinie politicã, se aflã în afara ţãrii sale de origine şi care nu poate primi sau, ca urmare a acestei temeri, nu doreşte protecţia acestei ţãri.
(2) Prin termenul ţarã de origine, în cazul unei persoane care deţine mai multe cetãţenii, se înţelege fiecare ţarã al cãrei cetãţean este, iar în cazul unei persoane fãrã cetãţenie, ţara în care acesta îşi are domiciliul.
ART. 3
(1) Statutul de refugiat se acordã, la cerere, şi soţiei sau, dupã caz, şi soţului, precum şi copiilor minori, cu excepţia cazurilor în care persoanele respective se aflã în una dintre situaţiile prevãzute la art. 4.
(2) Prevederile alin. (1) se aplicã numai în cazul cãsãtoriilor încheiate de persoana cãreia i s-a recunoscut statutul de refugiat în temeiul art. 2 alin. (1) înainte de intrarea pe teritoriul României.
ART. 4
Nu se acordã statutul de refugiat strãinului care:
a) a comis o infracţiune contra pãcii şi omenirii ori o infracţiune la care se referã convenţiile internaţionale la care România este parte;
b) a comis o infracţiune gravã de drept comun în afara României înainte de a fi admis pe teritoriul acesteia ca refugiat;
c) a comis fapte care sunt contrare scopurilor şi principiilor enunţate în Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite.
ART. 5
Protecţia umanitarã condiţionatã se poate acorda strãinului care nu îndeplineşte condiţiile prevãzute la art. 2 alin. (1) şi cu privire la care existã motive serioase sã se creadã cã, dacã va fi returnat în ţara de origine, riscã sã sufere o vãtãmare a drepturilor sale constând în:
1. condamnarea la pedeapsa cu moartea sau executarea unei astfel de pedepse; sau
2. torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante; sau
3. o ameninţare serioasã, individualã, la adresa vieţii sau integritãţii, ca urmare a violenţei generalizate în situaţii de conflict armat intern sau internaţional, dacã solicitantul face parte din populaţia civilã.
ART. 6
(1) În perioade de conflicte armate, în care România nu este angajatã, se poate acorda protecţie umanitarã temporarã persoanelor care provin din zonele de conflict.
(2) Guvernul stabileşte mãsurile şi perioada pentru care se acordã protecţia prevãzutã la alin. (1).
CAP. II
Procedura acordãrii statutului de refugiat
SECŢIUNEA 1
Procedura ordinarã
ART. 7
(1) O persoanã este consideratã solicitant al statutului de refugiat din momentul manifestãrii de voinţã, exprimatã în scris sau oral în faţa autoritãţilor competente, din care sã rezulte cã aceasta solicitã protecţia statului român pentru unul dintre motivele prevãzute de prezenta ordonanţã.
(2) Pentru acordarea statutului de refugiat în România strãinul se adreseazã personal cu o cerere scrisã Oficiului Naţional pentru Refugiaţi din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor sau organelor teritoriale ale Ministerului Administraţiei şi Internelor.
(3) Cererea de acordare a statutului de refugiat se depune de îndatã ce:
a) solicitantul s-a prezentat într-un punct de control pentru trecerea frontierei de stat;
b) solicitantul a intrat pe teritoriul României;
c) au survenit evenimente în ţara de origine a solicitantului, care îl determinã sã cearã protecţie, pentru strãinul cu drept de şedere în România.
ART. 8
Împotriva solicitantului statutului de refugiat nu pot fi luate mãsuri de expulzare sau de returnare forţatã de la frontierã ori de pe teritoriul României, atâta vreme cât nu existã o dispoziţie executorie de pãrãsire a teritoriului, cuprinsã în hotãrârea de respingere a cererii sale de acordare a statutului de refugiat.
ART. 9
(1) În cazul strãinului minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani, interesele acestuia sunt susţinute de reprezentantul sãu legal, iar în lipsa acestuia i se numeşte un reprezentant legal în conformitate cu prevederile legii române.
(2) Dupã împlinirea vârstei de 14 ani minorul poate depune cererea personal şi i se poate numi un reprezentant legal în condiţiile prevãzute de legea românã.
(3) Pânã la numirea unui reprezentant legal Oficiul Naţional pentru Refugiaţi asigurã minorului protecţia necesarã.
ART. 10
(1) Dupã primirea cererii de acordare a statutului de refugiat organul teritorial al Ministerului Administraţiei şi Internelor elibereazã solicitantului o adeverinţã provizorie, care ţine loc de document temporar de identitate în România şi asigurã transportul gratuit pânã la Oficiul Naţional pentru Refugiaţi.
(2) În cazul în care cererea a fost depusã la organele teritoriale ale Ministerului Administraţiei şi Internelor dintr-un punct de control pentru trecerea frontierei de stat, organele poliţiei de frontierã elibereazã documentul prevãzut la alin. (1) numai dupã ce strãinul primeşte permisiunea de a intra pe teritoriul României şi asigurã transportul gratuit pânã la Oficiul Naţional pentru Refugiaţi.
(3) În cazul în care cererea a fost depusã la Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, acesta elibereazã solicitantului un document temporar de identitate.
(4) Dacã solicitantul nu dispune de mijloace materiale, Oficiul Naţional pentru Refugiaţi îi poate stabili un loc de reşedinţã şi îi asigurã asistenţa materialã necesarã pentru întreţinere pe întreaga duratã a procedurii de acordare a statutului de refugiat.
(5) Pentru motive justificate de interesul public, siguranţa naţionalã, ordinea publicã, protecţia sãnãtãţii şi moralitãţii publice, protecţia drepturilor şi libertãţilor altor persoane - chiar dacã strãinul are mijloace materiale necesare pentru întreţinere - Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, pe toatã durata procedurii de acordare a statutului de refugiat, îi poate stabili un loc de reşedinţã şi poate dispune transportarea lui cu însoţitor în acel loc, la solicitarea autoritãţilor competente.
ART. 11
(1) În cazul în care strãinul a tranzitat anterior o ţarã terţã sigurã şi i s-a oferit deja protecţia în acea ţarã sau a avut ocazia, la frontierã ori pe teritoriul acesteia, sã contacteze autoritãţile pentru a obţine protecţie, Oficiul Naţional pentru Refugiaţi poate decide retrimiterea strãinului în ţara respectivã, fãrã analizarea pe fond a cererii sale.
(2) Oficiul Naţional pentru Refugiaţi poate analiza cererea depusã de strãin chiar dacã acesta se aflã în situaţia prevãzutã la alin. (1), cu acordul expres al solicitantului.
ART. 12
Sunt considerate ţãri terţe sigure statele membre ale Uniunii Europene, precum şi alte state stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, la propunerea Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, cu respectarea urmãtoarelor condiţii:
a) pe teritoriile lor viaţa sau libertatea solicitantului nu este şi nu va fi ameninţatã, în sensul art. 33 din Convenţia privind statutul refugiaţilor, încheiatã la Geneva la 28 iulie 1951, la care România a aderat prin <>Legea nr. 46/1991 ;
b) pe teritoriile lor strãinul nu riscã sã fie supus torturii sau tratamentelor inumane ori degradante;
c) în ţãrile respective strãinului i se asigurã protecţie efectivã împotriva returnãrii în ţara de origine, în sensul prevederilor Convenţiei privind statutul refugiaţilor, încheiatã la Geneva la 28 iulie 1951, precum şi în baza informãrilor efectuate de Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi cu privire la practica aplicãrii principiului nereturnãrii.
ART. 13
(1) Intervievarea, analizarea motivelor invocate şi decizia asupra cererilor sunt de competenţa Oficiului Naţional pentru Refugiaţi.
(2) Aceste activitãţi sunt realizate de funcţionarii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi anume desemnaţi.
(3) Numirea funcţionarilor se face prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
(4) În procesul decizional funcţionarii prevãzuţi la alin. (2) au dreptul de a consulta experţi.
(5) Ministerul Afacerilor Externe furnizeazã periodic materiale de sintezã referitoare la situaţia din ţãrile de origine ale solicitanţilor statutului de refugiat, precum şi rãspunsuri la solicitãrile punctuale ale Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, necesare în vederea soluţionãrii cererilor de acordare a statutului de refugiat.
(6) Oficiul Naţional pentru Refugiaţi consultã Ministerul Afacerilor Externe în vederea stabilirii ţãrilor unde în general nu existã risc serios de persecuţie şi ţãrilor terţe sigure.
ART. 14
(1) Pânã la soluţionarea cererii sale prin hotãrâre definitivã şi irevocabilã strãinul care solicitã acordarea statutului de refugiat are urmãtoarele drepturi şi obligaţii:
a) dreptul de şedere în România, pânã la expirarea unui termen de 15 zile de la momentul în care hotãrârea de respingere pronunţatã cu privire la cererea sa a devenit executorie, cu excepţia cererilor respinse ca evident nefondate în urma soluţionãrii acestora în cadrul procedurilor accelerate, caz în care dreptul de şedere înceteazã de îndatã ce hotãrârea a devenit executorie;
b) dreptul de a fi asistat sau reprezentat de un avocat şi de a i se asigura, în mod gratuit, un interpret, pe întreaga duratã a procedurii de acordare a statutului de refugiat;
c) dreptul de a fi consiliat şi asistat de un reprezentant al organizaţiilor neguvernamentale, române sau strãine, în orice fazã a procedurii de acordare a statutului de refugiat;
d) dreptul de a fi informat, într-o limbã pe care o cunoaşte, în momentul depunerii cererii, cu privire la drepturile şi obligaţiile pe care le are pe parcursul procedurii de acordare a statutului de refugiat;
e) dreptul la protecţia datelor personale şi a oricãror alte detalii în legãturã cu cererea sa;
f) dreptul de a i se elibera un document temporar de identitate;
g) dreptul la asigurarea transportului în condiţiile prevãzute la art. 10 alin. (1) şi (2), la asistenţa necesarã pentru întreţinere, în condiţiile prevãzute la art. 10 alin. (4), precum şi la asistenţa medicalã primarã şi spitaliceascã de urgenţã gratuitã;
h) dreptul de a fi cazat în centrele de primire şi cazare, aflate în subordinea Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, în limita locurilor disponibile, pânã la încetarea dreptului sãu de şedere, pentru solicitantul statutului de refugiat care nu dispune de mijloacele materiale necesare pentru întreţinere;
i) obligaţia de a prezenta organelor teritoriale ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, în scris, cererea motivatã cuprinzând datele indicate de organul la care o depune, precum şi de a se supune fotografierii şi amprentãrii;
j) obligaţia de a urmãri stadiul procedurii şi de a declara orice schimbare de reşedinţã;
k) obligaţia de a preda documentul pentru trecerea frontierei, urmând sã primeascã documentul prevãzut la art. 10 alin. (1);
l) obligaţia de a rãspunde la solicitãrile organelor cu atribuţii în domeniul acordãrii statutului de refugiat şi de a furniza acestora informaţii complete şi reale cu privire la persoanã şi la cererea sa;
m) obligaţia de a nu pãrãsi localitatea de reşedinţã fãrã autorizarea Oficiului Naţional pentru Refugiaţi;
n) obligaţia de a se prezenta la examenele medicale ce îi sunt stabilite;
o) obligaţia de a respecta legile statului român, precum şi mãsurile dispuse de organele române competente în materie de refugiaţi.
(2) Solicitanţii statutului de refugiat, care nu dispun de mijloacele materiale necesare pentru întreţinere, beneficiazã de hranã în limita sumei de 25.000 lei/persoanã/zi, de cazare în limita sumei de 15.000 lei/persoanã/zi şi de alte cheltuieli, în limita sumei de 5.000 lei/persoanã/zi, la cererea acestora, sume ce se asigurã de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
(3) În cursul execuţiei bugetului de stat, în funcţie de posibilitãţile financiare, la o creştere a ratei inflaţiei de cel puţin 10% faţã de ultima lunã când s-a efectuat o actualizare a cuantumurilor de mai sus, acestea se majoreazã cu rata inflaţiei, prin hotãrâre a Guvernului.
(4) Dacã strãinul care solicitã acordarea statutului de refugiat este cazat în centrele de primire şi cazare ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, suma prevãzutã la alin. (2) referitoare la cazare nu se acordã.
(5) Sumele necesare transportului gratuit pânã la locul de reşedinţã prevãzut la art. 10 alin. (1) şi (2) se asigurã din bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
(6) Fondurile bãneşti pentru asistenţa medicalã primarã şi spitaliceascã de urgenţã gratuitã prevãzutã la alin. (1) lit. g) se asigurã de la bugetul de stat şi se alocã Ministerului Administraţiei şi Internelor.
ART. 15
(1) În urma analizãrii cererii, în termen de 30 de zile de la primirea acesteia funcţionarul prevãzut la art. 13 alin. (2) poate hotãrî:
a) acordarea statutului de refugiat;
b) acordarea protecţiei umanitare condiţionate;
c) respingerea cererii de acordare a statutului de refugiat.
(2) Dacã soluţionarea cererii necesitã o documentare suplimentarã, termenul prevãzut la alin. (1) se prelungeşte cu cel mult 30 de zile.
(3) Admiterea sau respingerea cererii de acordare a statutului de refugiat de face prin hotãrâre, care se comunicã de îndatã, în scris, solicitantului, prin comunicare directã de cãtre reprezentanţii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi sau prin trimitere poştalã la ultima reşedinţã declaratã a acestuia.
(4) Hotãrârea de acordare a protecţiei umanitare condiţionate cuprinde şi motivele neacordãrii statutului de refugiat.
(5) Hotãrârea de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat cuprinde motivele corespunzãtoare pentru fiecare formã de protecţie prevãzutã la art. 2, 3 sau 5, precum şi dispoziţia de a pãrãsi teritoriul României în termen de 15 zile de la data la care aceasta a devenit executorie.
ART. 16
(1) Împotriva hotãrârii prevãzute la art. 15 alin. (3) se poate face plângere în termen de 10 zile de la data primirii dovezii de comunicare sau a documentului prin care se constatã cã solicitantul nu se mai aflã la ultima reşedinţã declaratã. Introducerea plângerii în termenul menţionat suspendã executarea dispoziţiei de pãrãsire a teritoriului României.
(2) În cazul minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani, plângerea se depune de cãtre reprezentantul sãu legal, iar minorul cu vârsta cuprinsã între 14 şi 18 ani poate depune plângere personal sau prin reprezentantul sãu legal.
(3) Plângerea se soluţioneazã de cãtre judecãtoria în a cãrei razã teritorialã se aflã structura competentã a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi care a emis hotãrârea.
(4) Plângerea se depune la Oficiul Naţional pentru Refugiaţi şi va fi însoţitã de copia de pe hotãrârea de respingere a cererii de acordare a unei forme de protecţie.
(5) Plângerea se înainteazã de îndatã instanţei competente, care o va soluţiona în termen de 30 de zile.
(6) Instanţa se pronunţã printr-o hotãrâre motivatã.
(7) Împotriva hotãrârii instanţei, contestatarul sau Oficiul Naţional pentru Refugiaţi poate declara recurs în termen de 5 zile de la pronunţare. Declararea recursului în termen suspendã executarea dispoziţiei de pãrãsire a teritoriului.
(8) Recursul se judecã în termen de 30 de zile de la înregistrarea sa pe rolul instanţei de recurs.
(9) Hotãrârile instanţei de fond nerecurate în termenul legal şi hotãrârile pronunţate în recurs sunt irevocabile şi executorii.
(10) Plângerea, precum şi celelalte acte de procedurã privind soluţionarea acesteia sunt scutite de taxa de timbru.
ART. 17
(1) Strãinul este obligat sã pãrãseascã teritoriul României în termen de 15 zile de la data la care dispoziţia de pãrãsire a teritoriului, pronunţatã în hotãrârea de respingere a cererii sale de acordare a statutului de refugiat, a devenit executorie.
(2) În cazul în care, din motive obiective, strãinul nu poate pãrãsi teritoriul României în termenul prevãzut la alin. (1), Ministerul Administraţiei şi Internelor acordã acestuia dreptul de şedere în ţarã, în condiţiile prevãzute de reglementãrile legale privind regimul strãinilor în România.
(3) O nouã cerere de acordare a statutului de refugiat poate fi depusã numai dacã a fost pronunţatã o hotãrâre definitivã şi irevocabilã asupra cererii anterioare şi numai dacã sunt îndeplinite alternativ urmãtoarele condiţii:
a) pe parcursul procedurii de soluţionare a cererii anterioare au apãrut elemente noi care nu au putut fi prezentate, din motive neimputabile solicitantului, cu condiţia ca aceste elemente sã nu fie rezultatul unor acţiuni provocate în scopul obţinerii unei forme de protecţie din partea statului român. Solicitantul este obligat sã facã dovada existenţei noilor motive invocate şi a imposibilitãţii prezentãrii lor cu ocazia soluţionãrii cererii anterioare;
b) au survenit transformãri de ordin politic, social, militar sau legislativ în ţara de origine, de naturã a avea consecinţe grave pentru solicitant.
(4) Soluţionarea unei noi cereri depuse în condiţiile alin. (3) se face de cãtre funcţionarul prevãzut la art. 13 alin. (2), altul decât cel care s-a pronunţat în cadrul procedurii de soluţionare a cererii anterioare.
(5) Hotãrârea se pronunţã în termen de 5 zile, numai în baza noii cereri depuse, motivate corespunzãtor, şi a documentaţiei prezentate anterior de solicitant şi se comunicã, în scris, de îndatã acestuia.
(6) Hotãrârea prin care se acordã accesul la soluţionarea unei noi cereri de acordare a statutului de refugiat are ca efect şi anularea dispoziţiei de a pãrãsi teritoriul României, prevãzutã în hotãrârea anterioarã, solicitantul urmând sã beneficieze de drepturile prevãzute la art. 14.
(7) Împotriva hotãrârii prin care a fost respinsã ca inadmisibilã o nouã cerere de acordare a statutului de refugiat se poate face plângere.
(8) Soluţionarea plângerii prevãzute la alin. (7) se face potrivit prevederilor art. 16.
SECŢIUNEA a 2-a
Procedura acceleratã
ART. 18
(1) Fac obiectul procedurii accelerate:
a) cererile evident nefondate;
b) cererile persoanelor care, prin activitatea ori prin apartenenţa lor la o anumitã grupare, prezintã un pericol pentru siguranţa naţionalã ori pentru ordinea publicã în România;
c) cererile persoanelor care provin dintr-o ţarã unde, în general, nu existã risc serios de persecuţie.
(2) De asemenea, pot face obiectul procedurii accelerate şi cererile persoanelor care se aflã în una dintre situaţiile prevãzute la art. 4.
(3) Cererile de acordare a statutului de refugiat minorilor neînsoţiţi nu pot fi soluţionate în procedurã acceleratã.
ART. 19
(1) Cererea pentru acordarea statutului de refugiat este consideratã evident nefondatã dacã se constatã:
a) lipsa de fundament a invocãrii unei temeri de persecuţie în ţara de origine, în condiţiile art. 2 alin. (1);
b) inducerea în eroare, în mod deliberat, a organelor cu competenţe în materie de refugiaţi ori recurgerea în mod abuziv, cu rea-credinţã, la procedura de acordare a statutului de refugiat.
(2) Lipsa de fundament a invocãrii unei temeri de persecuţie în ţara de origine existã în urmãtoarele cazuri:
a) solicitantul nu invocã nici o temere de persecuţie în sensul art. 2 alin. (1);
b) solicitantul nu oferã date sau informaţii în sensul cã ar fi expus unei temeri de persecuţie ori relatãrile sale nu conţin detalii circumstanţiale sau personale;
c) cererea este evident lipsitã de credibilitate, în sensul cã relatarea solicitantului este incoerentã, contradictorie sau flagrant neadevãratã faţã de situaţia din ţara sa de origine;
d) solicitantul avea posibilitatea refugiului intern, recunoscutã şi de Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi.
(3) Inducerea în eroare, în mod deliberat, a organelor cu competenţe în materie de refugiaţi ori recurgerea abuzivã la procedura de acordare a statutului de refugiat existã în toate cazurile în care solicitantul, fãrã a oferi o explicaţie plauzibilã, se aflã în una dintre urmãtoarele situaţii:
a) a depus cererea sub o identitate falsã sau a prezentat documente false ori falsificate, susţinând cã sunt autentice;
b) dupã depunerea cererii, în mod deliberat a prezentat elemente false în legãturã cu aceasta;
c) cu rea-credinţã a distrus, a deteriorat, a aruncat sau a înstrãinat documentul pentru trecerea frontierei sau un document relevant pentru cererea sa, fie pentru a-şi stabili o identitate falsã în scopul solicitãrii şi acordãrii statutului de refugiat, fie pentru a îngreuna soluţionarea cererii sale;
d) în mod deliberat a ascuns faptul cã a mai depus anterior o cerere pentru acordarea statutului de refugiat în una sau mai multe ţãri, în special atunci când s-a folosit de o identitate falsã.
e) a depus o cerere pentru acordarea statutului de refugiat, cu scopul evident de a împiedica punerea iminentã în executare a unei mãsuri dispuse de autoritãţile competente, de scoatere din ţarã sau de expulzare, deşi anterior dispunerii unei astfel de mãsuri a avut posibilitatea sã depunã o asemenea cerere;
f) a încãlcat în mod flagrant obligaţiile prevãzute la art. 14;
g) a depus cererea pentru acordarea statutului de refugiat dupã ce anterior unei examinãri, care conţine garanţiile procedurale adecvate şi în conformitate cu prevederile Convenţiei privind statutul refugiaţilor, încheiatã la Geneva la 28 iulie 1951, i s-a respins o astfel de cerere într-o ţarã terţã sigurã.
(4) Motivele enumerate la alin. (1) nu pot sã prevaleze temerii bine întemeiate de persecuţie conform art. 2 alin. (1).
ART. 20
(1) Sunt considerate ţãri în care în general nu existã risc serios de persecuţie, în sensul art. 2 alin. (1), statele membre ale Uniunii Europene, precum şi alte state stabilite, la propunerea Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, pe baza urmãtoarelor criterii:
a) numãrul cererilor pentru acordarea statutului de refugiat formulate de cetãţenii ţãrii respective şi coeficienţii de acordare a acestui statut;
b) situaţia respectãrii drepturilor fundamentale ale omului;
c) funcţionarea principiilor democratice, a pluralismului politic şi a alegerilor libere, precum şi existenţa unor instituţii democratice funcţionale, care sã asigure garantarea şi respectarea drepturilor fundamentale ale omului;
d) existenţa unor factori de stabilitate.
(2) Pot fi luate în considerare şi alte criterii de evaluare decât cele prevãzute la alin. (1).
(3) Cererea strãinului care provine dintr-o ţarã în care în general nu existã un risc de persecuţie este respinsã ca evident nefondatã, cu excepţia cazului în care situaţia de fapt sau dovezile prezentate de solicitant aratã existenţa unei temeri bine întemeiate de persecuţie în sensul art. 2 alin. (1); în acest caz solicitantul primeşte accesul la procedura prevãzutã la art. 7-17.
ART. 21
(1) Funcţionarul prevãzut la art. 13 alin. (2), dupã efectuarea interviului şi analizarea motivelor invocate pentru acordarea statutului de refugiat, se pronunţã în termen de 3 zile de la primirea cererii.
(2) În cazul în care a fost pronunţatã o hotãrâre de respingere a cererii ca evident nefondatã sau în temeiul art. 4, termenul de depunere a plângerii este de 2 zile de la comunicare.
(3) Plângerea este de competenţa judecãtoriei în a cãrei razã teritorialã se aflã structura competentã a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi care a emis hotãrârea şi suspendã executarea dispoziţiei de pãrãsire a teritoriului.
(4) Instanţa soluţioneazã plângerea în termen de 10 zile şi pronunţã o hotãrâre motivatã, prin care:
a) respinge plângerea pentru cel puţin unul dintre motivele prevãzute la art. 19 alin. (1);
b) admite plângerea şi dispune ca structura competentã a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi care a emis hotãrârea sã analizeze cererea în procedurã ordinarã.
(5) Hotãrârea instanţei este definitivã şi irevocabilã.
SECŢIUNEA a 3-a
Procedura în cazul cererilor pentru acordarea statutului de refugiat depuse în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat
ART. 22
(1) Cererea depusã la organele teritoriale ale Ministerului Administraţiei şi Internelor dintr-un punct de control pentru trecerea frontierei de stat este înaintatã de îndatã structurii competente a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, care o analizeazã şi pronunţã o hotãrâre în termen de douã zile de la primire.
(2) Funcţionarul prevãzut la art. 13 alin. (2), dupã efectuarea interviului şi analizarea motivelor invocate pentru acordarea statutului de refugiat, în raport cu datele privind situaţia din ţara de origine, poate hotãrî:
a) acordarea unei forme de protecţie şi a dreptului de a intra în România, dacã solicitantul se aflã în una dintre situaţiile prevãzute la art. 2, 3 sau 5;
b) acordarea dreptului de a intra în România şi de a avea acces la procedura ordinarã de soluţionare a cererii sale de acordare a statutului de refugiat, dacã cererea sa nu poate fi respinsã pentru unul dintre motivele prevãzute la art. 19 alin. (1);
c) respingerea cererii ca nefondatã.
(3) Împotriva hotãrârii de respingere a cererii strãinul poate depune o plângere în termen de douã zile de la comunicare.
(4) Plângerea se depune la structura Oficiului Naţional pentru Refugiaţi care a emis hotãrârea, care o înainteazã de îndatã judecãtoriei în a cãrei razã teritorialã se aflã.
(5) Instanţa soluţioneazã plângerea în termen de 5 zile şi pronunţã o hotãrâre motivatã, prin care:
a) respinge plângerea pentru cel puţin unul dintre motivele prevãzute la art. 19 alin. (1);
b) admite plângerea, dispune ca structura competentã a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi care a emis hotãrârea sã analizeze cererea în procedurã ordinarã şi permite accesul solicitantului în teritoriu.
(6) În cazurile prevãzute la alin. (5) hotãrârea instanţei este irevocabilã.
ART. 23
(1) Strãinul care solicitã acordarea statutului de refugiat în România rãmâne în zona de tranzit din punctul de control pentru trecerea frontierei de stat pânã la primirea hotãrârii de aprobare a intrãrii în România sau, dupã caz, pânã la rãmânerea definitivã şi executorie a hotãrârii de respingere a cererii pentru acordarea statutului de refugiat, dar nu mai mult de 20 de zile de la intrarea în zona de tranzit.
(2) Prin zonã de tranzit, în sensul prezentei ordonanţe, se înţelege suprafaţa situatã la frontiera de stat ori în apropierea acesteia, destinatã staţionãrii persoanelor care nu au primit aprobarea de intrare în teritoriu, mijloacelor de transport şi bunurilor pânã la stabilirea regimului lor juridic la trecerea frontierei de stat. În cazul aeroporturilor internaţionale, prin zonã de tranzit se înţelege suprafaţa situatã între punctul de îmbarcare/debarcare şi locul unde se efectueazã controlul pentru trecerea frontierei.
(3) Solicitantul statutului de refugiat poate fi cazat în centre speciale de primire şi cazare aflate în apropierea punctelor de control pentru trecerea frontierei de stat, stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor şi având regimul juridic al zonei de tranzit.
(4) Solicitantul statutului de refugiat, cazat în centrele prevãzute la alin. (3), beneficiazã gratuit de masã în naturã, în urmãtoarele condiţii:
a) în limita a 3.645 calorii pentru solicitantul statutului de refugiat, major ori minor în vârstã de peste un an;
b) în limita a 4.505 calorii pentru solicitanta statutului de refugiat, însãrcinatã între lunile a V-a şi a IX-a inclusiv sau care a nãscut şi nu alãpteazã copilul, pentru o perioadã de 12 luni de la naştere;
c) în limita a 4.800 calorii pentru solicitanta statutului de refugiat care a nãscut şi alãpteazã copilul în vârstã de pânã la un an;
d) în limita a 1.190 calorii pentru fiecare copil în vârstã de 0-6 luni care se aflã împreunã cu unul sau cu ambii pãrinţi solicitanţi ai statutului de refugiat;
e) în limita a 1.650 calorii pentru fiecare copil în vârstã de 6-12 luni care se aflã împreunã cu unul sau cu ambii pãrinţi solicitanţi ai statutului de refugiat.
(5) Persoanelor prevãzute la alin. (4) nu li se aplicã dispoziţiile art. 14 alin. (2) referitoare la sumele cuvenite pentru masã.
(6) Dupã expirarea termenului prevãzut la alin. (1), dacã cererea nu este soluţionatã printr-o hotãrâre definitivã şi executorie, strãinului i se permite intrarea în ţarã.
(7) Pe perioada în care se aflã în punctul de control pentru trecerea frontierei de stat, solicitantul statutului de refugiat are dreptul la asistenţã juridico-socialã şi la ajutoare umanitare din partea organizaţiilor neguvernamentale cu atribuţii în materie de refugiaţi, precum şi din partea reprezentanţei din România a Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi şi, de asemenea, are drepturile şi obligaţiile prevãzute la art. 14, cu excepţia celor care intrã în contradicţie cu prevederile acestei proceduri.
CAP. III
Drepturile şi obligaţiile refugiaţilor şi ale persoanelor care au dobândit o formã de protecţie
ART. 24
(1) Acordarea statutului de refugiat sau a unei alte forme de protecţie conferã beneficiarului urmãtoarele drepturi:
a) sã rãmânã pe teritoriul României şi sã obţinã documentele corespunzãtoare pentru dovedirea identitãţii şi pentru trecerea frontierei de stat. Au dreptul la document pentru trecerea frontierei de stat numai refugiaţii şi persoanele cãrora li s-a acordat protecţie umanitarã condiţionatã;
b) sã îşi aleagã locul de reşedinţã şi sã circule liber, în condiţiile stabilite de lege pentru strãin;
c) sã fie angajat de persoane fizice sau juridice, sã exercite activitãţi nesalarizate, sã exercite profesiuni libere, sã efectueze acte şi fapte de comerţ, precum şi alte acte juridice, în condiţiile legii;
d) sã îşi transfere bunurile pe care le-a introdus în România pe teritoriul unei alte ţãri, în vederea reinstalãrii;
e) sã beneficieze de tratamentul cel mai favorabil de lege pentru cetãţenii strãini, în ceea ce priveşte dobândirea proprietãţilor mobiliare şi imobiliare;
f) sã beneficieze de protecţia proprietãţii intelectuale în condiţiile stabilite de lege;
g) sã beneficieze de asigurãri sociale, ajutor social şi asigurãri sociale de sãnãtate, în condiţiile legii;
h) acces la toate formele de învãţãmânt, în condiţiile legii;
i) sã beneficieze de un tratament egal cu cel acordat cetãţenilor români în ceea ce priveşte libertatea de a practica propria religie şi de instruire religioasã a copiilor sãi;
j) sã beneficieze de dreptul la protecţie a datelor personale şi a oricãror alte detalii în legãturã cu cazul sãu;
k) sã beneficieze de dreptul la asociere în ceea ce priveşte asociaţiile cu scop apolitic şi nelucrativ şi sindicatele profesionale, în condiţiile prevãzute de lege pentru strãin;
l) sã aibã acces liber la instanţele de judecatã şi la asistenţa administrativã;
m) sã nu fie expulzat sau returnat, cu excepţia cazurilor impuse de raţiuni de siguranţã naţionalã sau de ordine publicã, iar atunci când se dispun aceste mãsuri, cel în cauzã sã nu poatã fi trimis în teritorii unde viaţa sau libertatea i-ar fi ameninţatã, pe motive de rasã, religie, naţionalitate, apartenenţã la un anumit grup social sau opinii politice;
n) sã primeascã, la cerere, în limitele disponibilitãţilor financiare ale statului, un ajutor rambursabil stabilit la nivelul unui salariu minim brut pe ţarã, pentru o perioadã de maximum 6 luni, dacã, din motive obiective, este lipsit de mijloacele de existenţã necesare. Pentru motive bine întemeiate acest ajutor poate fi prelungit pentru încã o perioadã de cel mult 3 luni.
(2) Minorii neînsoţiţi care nu au împlinit vârsta de 18 ani beneficiazã de aceeaşi protecţie oferitã, în condiţiile legii, minorilor români aflaţi în dificultate.
(3) Fondurile bãneşti necesare în vederea acordãrii ajutorului rambursabil prevãzut la alin. (1) lit. n) sunt asigurate din bugetul Ministerului Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei.
ART. 25
Beneficiarul uneia dintre formele de protecţie prevãzute la art. 2, 3 sau 5 are urmãtoarele obligaţii:
a) sã respecte Constituţia României, legile şi celelalte acte normative emise de autoritãţile române;
b) sã aibã o conduitã corectã şi civilizatã, sã respecte mãsurile stabilite de organele române competente în materie de refugiaţi şi sã rãspundã la solicitãrile acestora;
c) sã evite provocarea oricãror stãri conflictuale sau incidente cu populaţia ori comiterea unor fapte ce pot intra sub incidenţa legii penale;
d) sã se supunã regulilor privind regimul juridic al strãinilor, în mãsura în care legea nu dispune altfel.
ART. 26
(1) Persoana care a dobândit o formã de protecţie are obligaţia sã ramburseze ajutorul primit potrivit art. 24 alin. (1) lit. n), dacã a realizat venituri care permit acest lucru, fãrã a fi afectatã întreţinerea sa şi a familiei sale.
(2) Sumele rambursate se fac venit la bugetul de stat.
CAP. IV
Încetarea, retragerea sau anularea unei forme de protecţie
ART. 27
(1) Forma de protecţie acordatã în temeiul art. 2, 3 sau 5 înceteazã atunci când beneficiarul ei:
a) s-a repus în mod voluntar sub protecţia ţãrii a cãrei cetãţenie o are; sau
b) dupã ce şi-a pierdut cetãţenia, a redobândit-o în mod voluntar; sau
c) a dobândit o nouã cetãţenie şi se bucurã de protecţia statului a cãrei cetãţenie a dobândit-o; sau
d) s-a restabilit în mod voluntar în ţara pe care a pãrãsit-o ori în afara cãreia a stat ca urmare a motivelor pentru care a obţinut forma de protecţie; sau
e) nu mai poate continua sã refuze protecţia ţãrii a cãrei cetãţenie o are datoritã faptului cã împrejurãrile în urma cãrora a dobândit una dintre formele de protecţie prevãzute la art. 2, 3 sau 5 au încetat sã existe şi nu poate invoca, pentru a motiva acest refuz, motive imperioase ce se referã la persecuţii anterioare;
f) fiind o persoanã fãrã cetãţenie, este în mãsurã sã se întoarcã în ţara în care avea reşedinţa obişnuitã, nemaiexistând împrejurãrile în urma cãrora a dobândit una dintre formele de protecţie prevãzute la art. 2, 3 sau 5.
(2) Prevederile alin. (1) lit. e) nu se aplicã persoanei cãreia i s-a acordat una dintre formele de protecţie prevãzute la art. 2, 3 sau 5 şi care, din motive imperioase ce se referã la persecuţii anterioare, refuzã protecţia ţãrii a cãrei cetãţenie o are.
(3) Prevederile alin. (1) lit. f) nu se aplicã persoanei cãreia i s-a acordat una dintre formele de protecţie prevãzute la art. 2, 3 sau 5 şi care, din motive imperioase ce se referã la persecuţii anterioare, refuzã sã se întoarcã în ţara în care în mod obişnuit îşi avea reşedinţa.
ART. 28
(1) Forma de protecţie acordatã se anuleazã în urmãtoarele situaţii:
a) acordarea ei s-a fãcut în baza unor declaraţii false sau a fost obţinutã de solicitant în mod fraudulos şi nu existã alte motive care sã conducã la menţinerea formei de protecţie acordate sau la acordarea unei alte forme de protecţie;
b) dupã acordarea formei de protecţie s-a descoperit cã strãinul se aflã în una dintre situaţiile prevãzute la art. 4.
(2) Prevederile alin. (1) lit. b) se aplicã numai în cazul strãinului care a obţinut statutul de refugiat.
ART. 29
(1) Funcţionarul prevãzut la art. 13 alin. (2), din oficiu sau la propunerea uneia dintre instituţiile cu atribuţii în domeniul securitãţii naţionale sau al ordinii publice, constatã încetarea sau dispune anularea formei de protecţie prin hotãrâre motivatã.
(2) Constatarea încetãrii sau dispunerea anulãrii formei de protecţie nu produce efecte cu privire la membrii de familie ai persoanei cu privire la care a fost emisã hotãrârea prevãzutã la alin. (1).
(3) În funcţie de motivele care au stat la baza pronunţãrii hotãrârii de încetare sau anulare a formei de protecţie, funcţionarul prevãzut la art. 13 alin. (2) poate dispune, dupã caz, pãrãsirea teritoriului.
(4) Împotriva hotãrârilor prevãzute la alin. (1) strãinul poate face plângere în condiţiile prevãzute de prezenta ordonanţã, dupã caz, în procedurã ordinarã sau în procedurã acceleratã.
ART. 30
Dacã rãmâne în continuare pe teritoriul României, persoana cãreia i s-a retras ori i s-a anulat forma de protecţie acordatã se supune prevederilor legale privind regimul juridic al strãinilor în România.
CAP. V
Oficiul Naţional pentru Refugiaţi
ART. 31
(1) Autoritatea centralã responsabilã de implementarea politicilor României în domeniul refugiaţilor, precum şi de aplicarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe este Oficiul Naţional pentru Refugiaţi din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, care:
a) are în componenţã structuri centrale şi teritoriale;
b) beneficiazã de fonduri bugetare proprii, şeful sãu având calitatea de ordonator de credite;
c) poate utiliza fonduri bãneşti sau bunuri materiale provenite din donaţii şi sponsorizãri ori obţinute în baza unor acorduri interne sau internaţionale;
d) are personalitate juridicã şi sediul în municipiul Bucureşti;
e) este parte în procesele care au ca obiect cereri de acordare a unei forme de protecţie potrivit procedurilor prevãzute de prezenta ordonanţã.
(2) Pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe se vor înfiinţa, prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, în subordinea Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, centre de primire şi cazare a persoanelor solicitante ale statutului de refugiat şi a refugiaţilor.
(3) Sumele necesare în vederea acoperirii cheltuielilor ocazionate de înfiinţarea, funcţionarea şi întreţinerea centrelor de primire şi cazare se suportã din bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor, în funcţie de costurile efective, în limita fondurilor alocate cu aceastã destinaţie de la bugetul de stat.
ART. 32
Eliberarea documentelor prevãzute la art. 14 lit. f) şi a celor prevãzute la art. 24 alin. (1) lit. a) este de competenţa Oficiului Naţional pentru Refugiaţi.
ART. 33
Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Oficiului Naţional pentru Refugiaţi se vor stabili prin regulament aprobat prin hotãrâre a Guvernului, în termen de 60 de zile de la data publicãrii prezentului act normativ în Monitorul Oficial al României, Partea I.
CAP. VI
Dispoziţii finale şi tranzitorii
ART. 34
(1) Dispoziţiile prezentei ordonanţe se aplicã fãrã discriminare pe motive de rasã, religie, ţarã de origine, cetãţenie, handicap.
(2) Solicitanţilor statutului de refugiat nu li se aplicã sancţiuni penale pentru motivul intrãrii sau şederii ilegale pe teritoriul României.
ART. 35
Cererilor de acordare a statutului de refugiat sau a unei forme de protecţie în temeiul art. 2, 3 sau 5, depuse înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe, li se aplicã în continuare dispoziţiile <>Legii nr. 15/1996 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, cu modificãrile ulterioare.
ART. 36
(1) Statutul personal al strãinului care a dobândit o formã de protecţie în temeiul dispoziţiilor prezentei ordonanţe este reglementat de legea ţãrii de origine.
(2) Drepturile care decurg din statutul personal, dobândite anterior de strãinul cãruia i-a fost acordatã o formã de protecţie în temeiul dispoziţiilor prezentei ordonanţe, sunt recunoscute de statul român, în condiţiile legii.
ART. 37
Ministerul Administraţiei şi Internelor poate aproba refugiatului, în timpul şederii sale pe teritoriul României, în funcţie de gradul integrãrii sale în societate, stabilirea domiciliului în ţarã, în condiţiile reglementãrilor legale privind regimul strãinilor în România.
ART. 38
Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin intermediul Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, împreunã cu Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei şi cu celelalte instituţii publice competente, iniţiazã şi deruleazã, în condiţiile legii, programe pentru integrarea socialã a strãinilor care au dobândit una dintre formele de protecţie prevãzute la art. 1 lit. a) şi b).
ART. 39
Prezenta ordonanţã intrã în vigoare în termen de 60 de zile de la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 40
În vederea aplicãrii prezentei ordonanţe Ministerul Administraţiei şi Internelor va elabora norme metodologice, care vor fi aprobate prin hotãrâre a Guvernului*), în termen de 60 de zile de la data publicãrii prezentului act normativ în Monitorul Oficial al României, Partea I.
__________
*) A se vedea <>Hotãrârea Guvernului nr. 622/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 18 iulie 2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 41
La data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe se abrogã <>Legea nr. 15/1996 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 5 aprilie 1996; <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.182/1996 pentru aplicarea <>Legii nr. 15/1996 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 26 noiembrie 1996; <>Hotãrârea Guvernului nr. 322/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 25 aprilie 2000; <>art. 7 şi 8 din Hotãrârea Guvernului nr. 417/1991 privind constituirea Comitetului Român pentru Probleme de Migrãri, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 31 octombrie 1995, cu modificãrile ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
NOTĂ:
Reproducem mai jos prevederile <>art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 43/2004 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, aprobatã prin <>Legea nr. 176/2004 , care nu sunt încorporate în textul republicat al <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 :
"Art. IV. - Cererile depuse anterior intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe se soluţioneazã potrivit prevederilor în vigoare la data depunerii acestora."
(Conform <>art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 43/2004 , aceasta a intrat în vigoare la 60 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 31 ianuarie 2004).
_____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
