Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
ORDONANTA nr. 10 din 22 ianuarie 2004 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului institutiilor de credit
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicatã, şi al <>art. 1 pct. II.9 din Legea nr. 559/2003 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,
Guvernul României adoptã prezenta ordonanţã.
TITLUL I Procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului instituţiilor de credit
CAP. I Dispoziţii generale
ART. 1 (1) Procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, reglementatã prin prezenta ordonanţã, se aplicã instituţiilor de credit, persoane juridice române, inclusiv sucursalelor acestora cu sediul în strãinãtate. (2) Cooperativelor de credit li se aplicã prevederile prezentei ordonanţe în condiţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 200/2002 . ART. 2 (1) În înţelesul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii: a) administrator - persoana ori organismul desemnat de autoritãţile administrative sau judiciare a cãrui sarcinã este de a administra mãsurile de reorganizare; b) lichidator - persoana ori organismul desemnat de autoritãţile administrative sau judiciare a cãrui sarcinã este de a administra procedurile de lichidare; c) autoritãţi administrative sau judiciare - autoritãţile stabilite conform legii naţionale, care decid cu privire la luarea mãsurilor de reorganizare sau de începere a procedurilor de lichidare; d) procedura reorganizãrii - mãsurile adoptate de autoritãţile administrative sau judiciare, destinate sã menţinã ori sã restabileascã situaţia financiarã a unei instituţii de credit şi care ar putea afecta drepturile preexistente ale unor terţi, inclusiv mãsurile care implicã posibilitatea unei suspendãri a plãţilor, a unei suspendãri a mãsurilor de executare sau a unei reduceri a creanţelor; persoanele care sunt implicate în activitatea internã a instituţiilor de credit, administratorii şi acţionarii nu sunt consideraţi terţi; e) procedura falimentului - procedura colectivã iniţiatã şi controlatã de autoritãţile administrative sau judiciare, cu scopul de a realiza activele unei instituţii de credit sub supravegherea acestor autoritãţi, inclusiv în cazul în care procedura se închide printr-un concordat sau altã mãsurã similarã; f) instrumente financiare - valori mobiliare, titluri de participare ale organismelor de plasament colectiv, instrumente ale pieţei monetare, contracte futures, inclusiv contracte care implicã plata unor diferenţe în numerar, contracte forward pe rata dobânzii, swap-uri pe rata dobânzii, cursul de schimb şi acţiuni, opţiuni pe orice instrument financiar prevãzut în aceste categorii, inclusiv contracte care implicã plata unor diferenţe în numerar, precum şi opţiuni pe cursul de schimb, rata dobânzii şi instrumente financiare derivate pe mãrfuri şi orice alt instrument admis la tranzacţionare pe o piaţã reglementatã într-un stat membru sau pentru care s-a fãcut o cerere de admitere la tranzacţionare pe o astfel de piaţã; g) pieţe reglementate - reprezintã piaţa instrumentelor financiare reglementate şi supravegheate şi care: funcţioneazã regulat, este caracterizatã de faptul cã reglementãrile emise sau supuse aprobãrii definesc condiţiile de funcţionare, de acces pe piaţã, condiţii ce guverneazã listarea instrumentelor financiare şi condiţiile ce trebuie îndeplinite de un instrument financiar înainte de a fi tranzacţionat pe piaţã şi respectã cerinţele de raportare şi transparenţã stabilite de reglementãri în vederea asigurãrii protecţiei investitorilor; h) insolvenţã - reprezintã acea stare a instituţiei de credit aflate în una dintre urmãtoarele situaţii: 1. incapacitatea vãditã de platã a datoriilor exigibile cu disponibilitãţile bãneşti; 2. scãderea sub 2% a indicatorului de solvabilitate a instituţiei de credit; 3. retragerea autorizaţiei de funcţionare a instituţiei de credit, în conformitate cu prevederile <>Legii nr. 58/1998 privind activitatea bancarã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ca urmare a imposibilitãţii de redresare financiarã a unei instituţii de credit aflate în administrare specialã; i) contract de compensare bilateralã - oricare dintre urmãtoarele: 1. orice contract sau clauzã cuprinsã într-un contract încheiat între instituţia de credit debitoare şi orice altã entitate, inclusiv persoane fizice, având ca obiect operaţiuni cu instrumente financiare derivate realizate pe pieţele reglementate, pieţele asimilate sau prin pieţele la buna înţelegere, prin care se stipuleazã compensarea unor obligaţii de platã sau obligaţii de a face, prezente sau viitoare, decurgând din sau având legãturã cu unul sau mai multe astfel de contracte, inclusiv orice garanţie accesorie ori având legãturã cu acestea; sau 2. orice contract sau clauzã, de natura celor prevãzute la pct. 1, prin care se stipuleazã compensarea unor obligaţii de platã sau obligaţii de a face, prezente sau viitoare, decurgând din unul sau mai multe contracte de compensare bilateralã, inclusiv orice garanţie accesorie ori având legãturã cu acestea, în temeiul cãrora compensarea bilateralã contractualã se poate realiza prin una sau mai multe dintre urmãtoarele modalitãţi: a) stingerea şi/sau devansarea scadenţei oricãrei obligaţii de platã sau obligaţii de a face decurgând din unul sau mai multe contracte din categoria celor prevãzute mai sus; b) calcularea sau estimarea unei valori de compensare, valori de piaţã, valori de lichidare ori valori de înlocuire a oricãrei obligaţii care a fost stinsã sau a cãrei scadenţã a fost devansatã potrivit prevederilor lit. a); c) conversia într-o singurã monedã a oricãrei valori calculate potrivit prevederilor lit. b); d) compensarea, pânã la obţinerea unei sume nete, a oricãror valori calculate potrivit prevederilor lit. b), aşa cum au fost convertite potrivit prevederilor lit. c). (2) Termenii: instituţie de credit, stat membru, stat membru de origine, stat membru gazdã, sucursalã şi autoritate competentã au înţelesul prevãzut în <>Legea nr. 58/1998 .
CAP. II Participanţii la procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului instituţiilor de credit
ART. 3 (1) Organele care aplicã procedura sunt: instanţele judecãtoreşti, judecãtorul-sindic, administratorul special, administratorul, lichidatorul. (2) Procedurile prevãzute de prezenta ordonanţã, cu excepţia recursului, sunt de competenţa exclusivã a tribunalului în circumscripţia cãruia se aflã sediul social al instituţiei de credit debitoare, astfel cum acesta figureazã în registrul comerţului, şi sunt exercitate de tribunal şi un judecãtor-sindic. (3) Judecãtorul-sindic este nominalizat, în fiecare caz, de preşedintele tribunalului dintre judecãtorii desemnaţi ca judecãtori-sindici, în temeiul <>art. 12 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. (4) Principalele atribuţii ale tribunalului, potrivit prezentei ordonanţe, sunt: a) darea hotãrârii de deschidere a procedurii; b) judecarea contestaţiei instituţiei de credit debitoare împotriva cererii introductive formulate de Banca Naţionalã a României sau de creditori, pentru deschiderea procedurii; c) desemnarea, prin hotãrâre, a judecãtorului-sindic, a administratorului sau a lichidatorului, stabilirea atribuţiilor acestora şi, dacã este cazul, înlocuirea lor; d) judecarea acţiunilor introduse de judecãtorul-sindic ori de comitetul creditorilor pentru anularea unor constituiri de garanţii sau a unor transferuri cu caracter patrimonial, anterioare hotãrârii de deschidere a procedurii; e) judecarea contestaţiilor formulate de instituţia de credit debitoare sau de creditori împotriva mãsurilor luate de judecãtorul-sindic, administratorul special, administrator şi de lichidator; f) confirmarea planului de reorganizare dupã votarea lui de cãtre creditori; g) confirmarea planului de distribuire a sumelor obţinute din lichidare; h) autentificarea actelor juridice încheiate de lichidator, pentru a cãror validitate este necesarã forma autenticã; i) aprobarea modalitãţii de lichidare şi confirmarea tranzacţiilor de cumpãrare de active şi asumare de pasive; j) stabilirea rãspunderii civile a organelor de conducere, a cenzorilor şi a personalului de execuţie sau cu atribuţie de control din instituţia de credit ajunsã în stare de insolvenţã; k) darea hotãrârii de închidere a procedurii. (5) Hotãrârile tribunalului sunt definitive şi executorii. Ele pot fi atacate cu recurs în condiţiile legii. ART. 4 (1) Pentru hotãrârile date de tribunal în baza prevederilor art. 3, curtea de apel va fi instanţa de recurs. (2) Recursul va fi judecat în termen de 15 zile de la înregistrarea dosarului la curtea de apel, citarea pãrţilor urmând sã fie fãcutã, în condiţiile art. 86-94 din Codul de procedurã civilã, în cazul Bãncii Naţionale a României, Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, administratorului special, administratorului sau lichidatorului, şi prin publicitate în douã ziare de difuzare naţionalã, în cazul celorlalte pãrţi. (3) Prin derogare de la art. 300 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã, hotãrârile tribunalului nu vor putea fi suspendate de instanţa de recurs. Instanţa de recurs va putea suspenda urmãtoarele hotãrâri: a) hotãrârea de respingere a contestaţiei instituţiei de credit debitoare, fãcutã în condiţiile art. 16 alin. (2); b) încheierea prin care se decide intrarea în faliment, pronunţatã în condiţiile art. 26 alin. (1); c) hotãrârea prin care se soluţioneazã obiecţiunile la planul de distribuire a fondurilor obţinute din lichidare, pronunţatã în condiţiile <>art. 107 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. ART. 5 Potrivit prezentei ordonanţe, principalele atribuţii ale judecãtorului-sindic sunt: a) controlul asupra activitãţii administratorului special, administratorului sau lichidatorului; b) stabilirea programului şedinţelor adunãrilor creditorilor ori de câte ori considerã necesar şi prezidarea şedinţelor; c) avizarea planului de reorganizare, anterior supunerii acestuia spre aprobarea creditorilor, şi remiterea planului aprobat tribunalului, în vederea confirmãrii; d) avizarea planului de distribuire a sumelor obţinute din lichidare şi supunerea acestuia tribunalului, spre confirmare; e) luarea mãsurilor care se impun din analiza rapoartelor prezentate de lichidator şi soluţionarea obiecţiilor la acestea, inclusiv avizarea modalitãţii de lichidare şi a tranzacţiilor de cumpãrare de active şi asumare de pasive; f) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de instituţia de credit debitoare în dauna drepturilor creditorilor în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; g) introducerea de acţiuni pentru anularea constituirilor de garanţii sau transferurilor de drepturi patrimoniale cãtre terţi şi pentru restituirea de cãtre aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de instituţia de credit debitoare în dauna intereselor creditorilor, prin: 1. acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizãrile în scop umanitar, derulate conform prevederilor legale; 2. operaţiuni comerciale în care prestaţia instituţiei de credit debitoare o depãşeşte vãdit pe cea primitã, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; 3. acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor pãrţilor implicate în aceasta de a sustrage bunuri de la urmãrirea de cãtre creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile; 4. acte de transfer de proprietate cãtre un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 180 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacã suma pe care creditorul ar putea sã o obţinã în caz de faliment al instituţiei de credit debitoare este mai micã decât valoarea actului de transfer; 5. constituirea ori perfectarea unei garanţii reale pentru o creanţã care era chirografarã în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii; 6. plãţi anticipate ale datoriilor efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacã scadenţa lor fusese stabilitã pentru o datã ulterioarã deschiderii procedurii; 7. acte încheiate cu persoane aflate în relaţii speciale cu instituţia de credit debitoare, în anul anterior deschiderii procedurii; persoanele aflate în relaţii speciale cu instituţia de credit debitoare sunt cele stabilite prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 39/1996 privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, republicatã; h) admiterea planului de lichidare a unor bunuri din averea instituţiei de credit debitoare pânã la acoperirea pasivului; i) sesizarea tribunalului cu orice problemã care ar impune o soluţionare de cãtre acesta, în conformitate cu atribuţiile conferite prin prezenta ordonanţã; j) efectuarea oricãror acte de procedurã cerute de prezenta ordonanţã. ART. 6 (1) În îndeplinirea atribuţiilor lor, care implicã aplicarea unor reglementãri bancare, tribunalul, judecãtorulsindic, administratorul special, administratorul şi lichidatorul pot cere şi punctul de vedere al Bãncii Naţionale a României, în calitatea sa de autoritate de supraveghere bancarã. (2) Prevederile cap. II secţiunea a 3-a "Adunarea creditorilor. Comitetul creditorilor" din <>Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se vor aplica în mod corespunzãtor şi procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului instituţiilor de credit, cu excepţia art. 13^1 alin. (6) şi art. 16 alin. (2). (3) Comitetul creditorilor poate introduce acţiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial fãcute de instituţia de credit debitoare în dauna creditorilor atunci când astfel de acţiuni nu au fost introduse de judecãtorul-sindic. (4) Prevederile cap. II secţiunea a 3^1 -a "Adunarea generalã a asociaţilor/acţionarilor. Comitetul asociaţilor/acţionarilor" din <>Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se vor aplica în mod corespunzãtor şi procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului instituţiilor de credit. ART. 7 (1) În cursul derulãrii planului de reorganizare judiciarã, la cererea comitetului creditorilor formulatã în cazurile şi în condiţiile prevãzute la <>art. 16 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, a judecãtorului-sindic sau a Bãncii Naţionale a României, tribunalul poate ridica organelor de conducere ale instituţiei de credit debitoare dreptul de a reprezenta instituţia de credit, de a administra bunurile instituţiei respective şi de a dispune de acestea; în acest caz, tribunalul va desemna administratorul, îi va preciza atribuţiile şi îi va stabili remuneraţia. (2) Prin hotãrârea judecãtoreascã privind deschiderea procedurii falimentului, tribunalul ridicã administratorilor instituţiei de credit debitoare dreptul de a reprezenta instituţia de credit, de a administra bunurile instituţiei respective, de a dispune de ele, va desemna lichidatorul, va preciza atribuţiile acestuia şi îi va stabili remuneraţia. Prin derogare de la prevederile <>art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 79/1999 privind organizarea activitãţii practicienilor în reorganizare şi lichidare, aprobatã prin <>Legea nr. 505/2002 , Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar va putea fi desemnat lichidator. (3) Tribunalul ridicã drepturile tuturor organelor de conducere - adunarea generalã, membrii consiliului de administraţie, conducerea executivã - în situaţia în care Banca Naţionalã a României cere intrarea directã în faliment a instituţiei de credit. (4) Prevederile <>Legii nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, referitoare la remuneraţia administratorului şi lichidatorului, se aplicã în mod corespunzãtor. ART. 8 Instituţia de credit debitoare şi oricare dintre creditori pot face contestaţie împotriva mãsurilor luate de judecãtorul-sindic, administratorul special, administrator şi de lichidator, în cazurile expres prevãzute de lege. O astfel de contestaţie va trebui sã fie înregistratã în termen de 5 zile de la data la care mãsura a fost luatã, iar soluţionarea acesteia se va face în maximum 15 zile de la data înregistrãrii contestaţiei. Dacã socoteşte necesar, tribunalul va ţine o şedinţã, cu citarea autorului contestaţiei, a instituţiei de credit debitoare, a creditorilor şi a Bãncii Naţionale a României, cu participarea judecãtorului-sindic. ART. 9 (1) În orice stadiu al procedurii, pentru motive temeinice, tribunalul poate înlocui judecãtorul-sindic, administratorul special, administratorul sau lichidatorul, prin încheiere irevocabilã, datã în Camera de consiliu; pentru aceasta tribunalul va putea solicita punctul de vedere al Bãncii Naţionale a României. (2) Pe data stabilirii atribuţiilor noului judecãtor-sindic/administrator special/administrator/lichidator de cãtre tribunal vor înceta atribuţiile celui numit anterior. Judecãtorul-sindic nou-numit va prelua activitatea de la judecãtorul-sindic înlocuit, sub controlul tribunalului. Administratorul special/administratorul/lichidatorul nou-numit va prelua activitatea de la administratorul special/administratorul/lichidatorul înlocuit, sub controlul judecãtorului-sindic. (3) Atribuţiile administratorului special sunt cele stipulate la <>art. 81 din Legea nr. 58/1998 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, respectiv la <>art. 200 şi 201 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 97/2000 , aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 200/2002 , iar ale administratorului sunt cele prevãzute la <>art. 18 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cu excepţia celor de la lit. d) şi e). (4) Instituţia de credit debitoare pentru care a fost desemnat administratorul special sau administratorul este supusã reglementãrilor generale în domeniu ale Bãncii Naţionale a României. ART. 10 Potrivit prezentei ordonanţe, principalele atribuţii ale lichidatorului sunt: a) în momentul primirii hotãrârii judecãtoreşti privind deschiderea procedurii falimentului va deschide la o bancã, care funcţioneazã pe teritoriul României, selectatã în cel mult 10 zile, prin licitaţie în raport de criterii de eficienţã în vederea apãrãrii intereselor creditorilor, inclusiv din punctul de vedere al dezvoltãrii reţelei teritoriale, douã conturi, unul în lei şi altul în valutã, cu menţiunea "cont tip instituţie de credit în faliment", cu drept exclusiv de dispoziţie în interesul procedurii falimentului. În conturile tip instituţie de credit în faliment vor fi virate de cãtre lichidator sumele existente în conturi la alte instituţii financiar-bancare. Lichidatorul va comunica imediat Bãncii Naţionale a României denumirea bãncii comerciale şi conturile deschise la aceasta, dupã care Banca Naţionalã a României va transfera imediat în aceste conturi disponibilitãţile aflate în evidenţele sale ale instituţiei de credit. Operaţiunile instituţiei de credit în faliment se vor desfãşura în continuare prin aceste conturi; b) inventarierea bunurilor instituţiei de credit debitoare şi luarea mãsurilor corespunzãtoare pentru conservarea lor, aplicarea sigiliilor la deschiderea procedurii falimentului, în conformitate cu prevederile <>Legii nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; c) examinarea activitãţii instituţiei de credit debitoare în raport cu situaţia de fapt, întocmirea unui raport amãnunţit asupra cauzelor şi împrejurãrilor care au dus la starea de insolvenţã, cu menţionarea persoanelor cãrora le-ar fi imputabilã, şi supunerea acestui raport judecãtorului-sindic spre aprobare, în termen de cel mult 30 de zile de la deschiderea procedurii falimentului; la cererea lichidatorului, judecãtorul-sindic va putea prelungi aceastã perioadã, pentru motive temeinice, prin încheiere irevocabilã; d) angajarea, cu respectarea prevederilor legale, a personalului necesar în vederea lichidãrii şi conducerea activitãţii acestuia, angajarea putându-se face şi din cadrul personalului existent al instituţiei de credit debitoare; e) conducerea activitãţii instituţiei de credit debitoare, respectiv efectuarea de operaţiuni în interesul procedurii falimentului, inclusiv reeşalonãri de credite şi stabiliri de noi rate ale dobânzilor aferente activelor instituţiei de credit debitoare, cu condiţia ca orice nou nivel al ratei dobânzilor sã nu fie mai mic decât nivelul ultimei dobânzi de referinţã comunicat de Banca Naţionalã a României, precum şi participãri la piaţa valutarã interbancarã, luarea tuturor mãsurilor, cum ar fi redimensionarea personalului angajat în scopul reducerii permanente a cheltuielilor de funcţionare şi lichidare; f) menţinerea, rezilierea sau denunţarea unor contracte încheiate de instituţia de credit debitoare, precum şi încheierea de noi contracte în interesul procedurii falimentului; g) examinarea creanţelor asupra instituţiei de credit debitoare şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea; nu sunt supuse examinãrii creanţele bugetare, în cazul cãrora se vor observa dispoziţiile legale speciale; h) primirea sumelor în lei şi în valutã pe seama instituţiei de credit debitoare şi consemnarea acestora, în termen de 24 de ore, în noile conturi ale instituţiei de credit debitoare; i) luarea mãsurilor corespunzãtoare privind conturile în valutã ale instituţiei de credit debitoare, deschise la instituţii de credit corespondente, prin: 1. notificarea corespondenţilor asupra declarãrii în stare de faliment a instituţiei de credit debitoare, precum şi asupra blocãrii disponibilitãţilor din conturile respective în valutã; 2. transferarea ulterioarã, în termenul cel mai scurt, a disponibilitãţilor în noul cont deschis în valutã la banca comercialã, ce se dezvoltã pe analitice - pentru fiecare valutã; sumele aflate în contul în valutã vor fi convertite în lei şi transferate în contul deschis în lei; 3. efectuarea de plãţi pentru operaţiunile în curs ale instituţiei de credit debitoare, precum şi administrarea eficientã a disponibilitãţilor; j) urmãrirea încasãrii creanţelor din averea instituţiei de credit debitoare, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de aceasta înainte de deschiderea procedurii; k) lichidarea bunurilor şi drepturilor din averea instituţiei de credit debitoare - ansamblul procedeelor, mãsurilor şi tehnicilor pentru realizarea activelor instituţiei de credit în faliment, cu respectarea principiului costului minim presupus, respectiv al valorificãrii optime a acestora, în scopul achitãrii datoriilor cãtre creditori prin: 1. tranzacţii privind cumpãrarea de active şi asumarea de pasive, prin care o instituţie de credit cu o situaţie financiarã bunã achiziţioneazã, parţial sau total, activele instituţiei de credit debitoare şi îşi asumã, parţial sau total, pasivele acesteia, incluzând totalitatea depozitelor garantate. Tranzacţiile privind cumpãrarea de active şi asumarea de pasive pot fi efectuate la vedere sau la termen cu opţiune. Pentru tranzacţiile prevãzute la acest alineat, lichidatorul poate sã perceapã de la instituţia de credit achizitoare o primã negociatã, în funcţie de calitatea activelor cumpãrate şi pasivelor asumate, plãtibilã la momentul transferului proprietãţii, precum şi o primã pentru exercitarea opţiunii, în funcţie de termenul opţiunii, plãtibilã la momentul negocierii. Dupã cumpãrare, pentru activele care fac obiectul unor operaţiuni frauduloase pentru care se probeazã cã au la bazã fraude sau cã provin din furturi de instrumente financiare, pãrţile pot modifica tranzacţia iniţialã, urmând ca instituţia de credit achizitoare sã primeascã de la lichidator, în contravaloare, alte active ori sume de bani; 2. vânzarea de bunuri, cum ar fi clãdiri, terenuri, valori mobiliare, operaţiuni de lichidare ce se realizeazã cu respectarea prevederilor secţiunii a 6-a "Falimentul" a <>cap. III din Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; 3. alte tehnici de realizare a activelor, cum ar fi cesiuni de creanţã ori novaţii, realizate în interesul procedurii falimentului la o valoare negociatã; l) întocmirea unui raport lunar asupra evoluţiei procedurii falimentului, respectiv asupra stadiului îndeplinirii atribuţiilor de cãtre lichidator, pe care îl va prezenta judecãtorului-sindic, spre aprobare; un astfel de raport va include informaţii referitoare la valoarea totalã a creanţelor asupra instituţiei de credit debitoare şi la valoarea totalã a activelor acesteia care au fost valorificate, la sumele obţinute din lichidarea şi încasarea de creanţe, la planul de distribuire între creditori; m) întocmirea bilanţului final de lichidare; dacã lichidarea se prelungeşte peste durata unui exerciţiu financiar, lichidatorul este obligat sã întocmeascã situaţiile financiare anuale şi sã le depunã la organele şi la termenele prevãzute de lege; n) sesizarea judecãtorului-sindic despre orice problemã care ar cere o soluţionare de cãtre acesta; o) încheierea oricãrui document în numele instituţiei de credit debitoare, iniţierea şi coordonarea, în numele acesteia, a oricãrei acţiuni sau proceduri legale; p) efectuarea oricãror acte de procedurã cerute de lege.
ART. 11 Procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului se deschide pe baza unei cereri introduse de cãtre instituţia de credit debitoare sau de creditorii acesteia ori de Banca Naţionalã a României. ART. 12 (1) Instituţia de credit debitoare aflatã în stare de insolvenţã, astfel cum aceasta este definitã la art. 2 alin. (1) lit. h) pct. 1 sau/şi 2, este obligatã sã adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supusã prevederilor prezentei ordonanţe, în termen de maximum 30 de zile de la data intervenirii/creãrii stãrii de insolvenţã. (2) Prevederile pct. 1 "Cererea debitorului" al secţiunii 1 din <>cap. III "Procedura" din Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se aplicã în mod corespunzãtor instituţiei de credit debitoare. ART. 13 (1) Orice creditor care are o creanţã certã, lichidã şi exigibilã poate introduce la tribunal o cerere, în condiţiile prevãzute la <>art. 29 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, împotriva unei instituţii de credit debitoare care nu a onorat integral o astfel de creanţã pe o perioadã de cel puţin 30 de zile lucrãtoare de la scadenţã, în cazul caselor centrale ale cooperativelor de credit, inclusiv în cazul cooperativelor de credit afiliate la acestea, respectiv pe o perioadã de cel puţin 7 zile lucrãtoare de la scadenţã, în cazul celorlalte instituţii de credit. (2) Creditorul nu va putea introduce cererea fãrã sã facã dovada cã, în prealabil, ca urmare a introducerii unei acţiuni de executare silitã asupra contului instituţiei de credit debitoare, Banca Naţionalã a României, în calitate de terţ poprit, a comunicat cã instituţia de credit respectivã nu deţine disponibilitãţile necesare pentru onorarea plãţilor respective. ART. 14 (1) Banca Naţionalã a României, în calitatea sa de autoritate de supraveghere bancarã, va introduce cerere pentru deschiderea procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului împotriva instituţiei de credit aflate în una dintre situaţiile prevãzute la art. 2 alin. (1) lit. h). (2) Banca Naţionalã a României va cere intrarea imediatã în faliment a instituţiei de credit debitoare aflate în una dintre situaţiile prevãzute la art. 2 alin. (1) lit. h) pct. 2 sau/şi 3. (3) Cererea Bãncii Naţionale a României va trebui sã fie însoţitã de urmãtoarele documente: a) hotãrârea Consiliului de administraţie al Bãncii Naţionale a României de retragere a autorizaţiei instituţiei de credit respective; b) dovada numirii administratorului special, în cazul în care instituţia de credit debitoare nu se aflã în procedura de administrare specialã înaintea introducerii cererii; c) orice alte documente necesare justificãrii actului de sesizare a tribunalului. ART. 15 (1) În urma înregistrãrii cererii, introdusã conform art. 12, 13 şi 14, tribunalul va notifica imediat despre aceasta pãrţilor menţionate la aceste articole. (2) Banca Naţionalã a României va desemna un administrator special şi îi va stabili remuneraţia la data primirii notificãrii menţionate la alin. (1), în situaţia în care instituţia de credit nu se aflã în procedura de administrare specialã la acea datã. Administratorul special va avea atribuţiile prevãzute la art. 9 alin. (3). (3) Toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta ordonanţã, inclusiv remuneraţia, vor fi suportate din averea instituţiei de credit debitoare. (4) În lipsa disponibilitãţilor în conturile prevãzute la art. 10 lit. a), se vor utiliza disponibilitãţi din fondul de lichidare prevãzut de <>Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile ulterioare. ART. 16 (1) La primul termen de judecatã, tribunalul va analiza cererea şi, în situaţia în care instituţia de credit debitoare nu contestã starea de insolvenţã în cazul cererilor introduse de pãrţile prevãzute la art. 13 şi 14, va da hotãrârea privind deschiderea procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului. (2) Contestaţia împotriva cererii de deschidere a procedurii reorganizãrii judiciare sau a falimentului se poate face în termen de 5 zile de la data comunicãrii cu privire la depunerea acestei cereri. (3) Tribunalul se va pronunţa asupra contestaţiei în termen de 10 zile de la înregistrarea contestaţiei. (4) În cazul în care cererea de deschidere a procedurii, formulatã de Banca Naţionalã a României, cuprinde şi propunerea de intrare imediatã în faliment a instituţiei de credit debitoare, aceasta va putea contesta, în termen de 15 zile de la data comunicãrii cererii, sub sancţiunea decãderii, atât starea de insolvenţã, cât şi propunerea de intrare imediatã în faliment. În acest caz, tribunalul se va pronunţa asupra ambelor capete de cerere prin aceeaşi hotãrâre. (5) În urma pronunţãrii hotãrârii de deschidere a procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului şi, dupã caz, de intrare în faliment, ca urmare a cererii introduse conform art. 12, 13 şi 14 şi a desemnãrii administratorului special sau a lichidatorului, tribunalul va comunica aceasta pãrţilor prevãzute la articolele menţionate, administratorului special sau lichidatorului şi Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, precum şi oficiului registrului comerţului la care instituţia de credit debitoare este înregistratã, pentru efectuarea menţiunii "instituţie de credit în insolvenţã", respectiv "instituţie de credit în faliment". Comunicarea va fi fãcutã publicã în douã ziare de difuzare naţionalã. În situaţia în care instituţia de credit are deschise sucursale în alte ţãri, Banca Naţionalã a României va comunica de îndatã despre deschiderea procedurii reorganizãrii judiciare sau a falimentului autoritãţii de supraveghere bancarã din ţara gazdã a sucursalei respective, în conformitate cu prevederile legale. (6) De la data deschiderii procedurii, toate actele instituţiei de credit debitoare vor purta, dupã caz, una dintre menţiunile prevãzute la alin. (5). ART. 17 (1) De la data deschiderii procedurii reorganizãrii judiciare sau a falimentului se suspendã toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra instituţiei de credit debitoare sau bunurilor sale, dacã legea nu prevede altfel. (2) Deschiderea procedurii suspendã orice termene de prescripţie a acţiunilor prevãzute la alin. (1). Termenele vor reîncepe sã curgã dupã 30 de zile de la închiderea procedurii. (3) Acţiunile introduse de lichidator în aplicarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe sunt scutite de taxe de timbru. (4) Data deschiderii procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului reprezintã data la care depozitele devin indisponibile. (5) În afara cazurilor prevãzute de lege sau a celor autorizate de tribunal, toate actele, operaţiunile şi plãţile efectuate de instituţia de credit debitoare ulterior deschiderii procedurii reorganizãrii judiciare sau a falimentului sunt nule. (6) De la data la care depozitele devin indisponibile, deponenţii sunt îndreptãţiţi sã primeascã, în condiţiile legii, compensaţiile aferente depozitelor garantate. De la aceeaşi datã Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar se subrogã în toate drepturile deponenţilor garantaţi, proporţional cu cuantumul reprezentând valoarea garantatã a depozitelor. ART. 18 Nici o dobândã, penalitate de orice fel ori cheltuialã nu va putea fi adãugatã creanţelor asupra instituţiei de credit debitoare de la data deschiderii procedurii reorganizãrii judiciare sau a falimentului. ART. 19 (1) Dupã ce s-a dispus deschiderea procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului potrivit art. 16 alin. (1), este interzis, sub sancţiunea nulitãţii, persoanelor care au deţinut funcţii de conducere, precum şi acţionarilor semnificativi ai instituţiei de credit debitoare sã înstrãineze fãrã acordul judecãtorului-sindic acţiunile sau, dupã caz, pãrţile sociale deţinute la instituţia de credit debitoare. (2) Judecãtorul-sindic va dispune indisponibilizarea acţiunilor, respectiv a pãrţilor sociale, potrivit prevederilor alin. (1), în registrele speciale de evidenţã sau în conturile înregistrate electronic. ART. 20 Salariaţii instituţiei de credit aflate în procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului vor desemna douã persoane care sã îi reprezinte în cursul procedurii pentru recuperarea creanţelor reprezentând salariile şi alte drepturi bãneşti.
SECŢIUNEA a 2-a Planul de reorganizare. Reorganizarea instituţiilor de credit
ART. 21 (1) Prevederile <>cap. III secţiunea a 4-a "Planul" din Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, se aplicã în mod corespunzãtor şi procedurii reorganizãrii judiciare a instituţiilor de credit, cu excepţia art. 60 alin. (3). (2) Executarea planului de reorganizare a unei instituţii de credit nu va putea depãşi un an de la data confirmãrii acestuia. ART. 22 O copie a planului propus va fi transmisã şi Bãncii Naţionale a României, care va fi citatã la şedinţa convocatã de judecãtorul-sindic, potrivit dispoziţiilor <>art. 62 alin. (2) din Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile ulterioare. Tribunalul va putea solicita opinia Bãncii Naţionale a României cu privire la şansele obiective de realizare a planului propus. ART. 23 Dacã nici un plan nu este confirmat şi termenul pentru propunerea unui plan, în condiţiile <>art. 59 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, a expirat, judecãtorul-sindic constatã îndeplinirea condiţiilor prevãzute la art. 77 alin. (1) din legea menţionatã şi va sesiza tribunalul în vederea deschiderii de îndatã a procedurii falimentului. ART. 24 (1) Prevederile <>cap. III secţiunea a 5-a "Reorganizarea" din Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, se aplicã în mod corespunzãtor şi procedurii reorganizãrii judiciare a instituţiilor de credit. (2) Banca Naţionalã a României va putea solicita tribunalului intrarea în faliment a instituţiei de credit debitoare în cazul situaţiei prevãzute la <>art. 73 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile ulterioare. ART. 25 Toate rapoartele pe care administratorul special, administratorul sau lichidatorul este obligat sã le întocmeascã în conformitate cu prevederile legii vor fi transmise în mod obligatoriu şi Bãncii Naţionale a României.
SECŢIUNEA a 3-a Falimentul instituţiilor de credit debitoare. Tranzacţii privind cumpãrarea de active şi asumarea de pasive
ART. 26 (1) Tribunalul va decide prin încheiere intrarea în faliment a instituţiei de credit debitoare: a) în cazurile prevãzute la <>art. 77 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile ulterioare; b) în cazul prevãzut la art. 16 alin. (4). (2) Prevederile <>cap. III secţiunea a 6-a "Falimentul" din Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, se vor aplica în mod corespunzãtor şi procedurii falimentului instituţiilor de credit, cu excepţia art. 100 alin. (2), în ceea ce priveşte începerea lichidãrii dupã afişarea tabelului de creanţe, şi a art. 108, în ceea ce priveşte ordinea de platã a creanţelor creditorilor asupra instituţiei de credit în faliment. ART. 27 Dupã darea hotãrârii judecãtoreşti privind deschiderea procedurii falimentului unei instituţii de credit, lichidatorul întocmeşte raportul prevãzut la art. 10 lit. c), care trebuie sã includã, între altele, şi propuneri privind modalitatea de lichidare prevãzutã la art. 10 lit. k) pct. 1. ART. 28 Dupã avizarea de cãtre judecãtorul-sindic şi aprobarea de cãtre tribunal a modalitãţii de lichidare prevãzute la art. 10 lit. k) pct. 1, lichidatorul organizeazã imediat, în situaţia în care modalitatea de lichidare aprobatã prevede, negocierea privind tranzacţia de cumpãrare de active şi asumare de pasive; în acest scop, lichidatorul organizeazã o şedinţã de informare cu toate instituţiile de credit considerate de acesta eligibile în vederea prezentãrii condiţiilor şi termenilor negocierii. Prealabil şedinţei de informare, lichidatorul semneazã cu toate instituţiile de credit prezente la şedinţã un acord de confidenţialitate, prin care acestea se angajeazã sã pãstreze, în condiţiile legii, secretul profesional cu privire la informaţiile din cererea de ofertã referitoare la instituţia de credit aflatã în stare de faliment ce urmeazã a face obiectul negocierii. ART. 29 În funcţie de interesul manifestat de instituţiile de credit participante la şedinţã, lichidatorul redacteazã o cerere de ofertã privind cumpãrarea de active şi asumarea de pasive, care cuprinde, în principal, urmãtoarele elemente: a) categoriile de active şi pasive ce urmeazã a face obiectul tranzacţiei şi volumul acestora, încadrate în funcţie de gradul de lichiditate şi exigibilitate; b) valoarea de lichidare pentru fiecare categorie de active; c) prima ce poate fi stabilitã de cãtre lichidator şi care va fi plãtitã de instituţiile de credit ofertante şi care se stabileşte în funcţie de mai multe elemente, între care calitatea activelor şi pasivelor, celeritatea operaţiunii; d) termenul de înaintare cãtre lichidator a ofertelor instituţiilor de credit respective. ART. 30 Lichidatorul transmite, în regim de confidenţialitate, cererea de ofertã privind cumpãrarea de active şi asumarea de pasive instituţiilor de credit ofertante, stabilite de acesta, participante la şedinţa de informare şi care şi-au manifestat interesul pentru o astfel de tranzacţie. ART. 31 În cadrul termenului pentru primirea ofertelor prevãzut în cererea de ofertã, care nu poate fi mai mare de 15 zile calendaristice, instituţiile de credit ofertante transmit lichidatorului, în plic închis, ofertele privind tranzacţiile propuse de cumpãrare de active şi asumare de pasive. ART. 32 În cel mai scurt timp, lichidatorul analizeazã ofertele primite şi alege, pe principiul costului minim presupus, oferta instituţiei/instituţiilor de credit ofertante cu care urmeazã sã se încheie convenţia de cumpãrare de active şi asumare de pasive. ART. 33 În funcţie de calitatea activelor instituţiei de credit aflate în stare de faliment, instituţiile de credit achizitoare pot sã îşi asume diferenţiat, conform legii, pasivele, respectiv numai depozitele garantate ori depozitele în totalitate, atât garantate, cât şi negarantate, ajungându-se pânã la preluarea în întregime a instituţiei de credit declarate în stare de faliment. ART. 34 În cazul în care nu se primesc oferte în termenul stabilit în cererea de ofertã ori ofertele primite nu se încadreazã în cerinţele de fezabilitate ale unei astfel de tranzacţii sau dacã tribunalul nu aprobã tranzacţia, lichidarea urmeazã a se efectua prin celelalte metode prevãzute în prezenta ordonanţã, iar lichidatorul, altul decât Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, va comunica de îndatã despre aceasta Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, care va trece neîntârziat la plata compensaţiilor, în conformitate cu prevederile legii. ART. 35 În situaţia în care tranzacţia privind cumpãrarea de active şi asumarea de pasive este aprobatã de cãtre tribunal, acesta va stabili şi remuneraţia lichidatorului. ART. 36 Prevederile <>art. 17 alin. (4^3) şi (4^4) din Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, sunt aplicabile administratorului special, administratorului şi lichidatorului, cu excepţia Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar atunci când acesta deţine una dintre aceste calitãţi. ART. 37 (1) Fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea instituţiei de credit debitoare, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanţii reale mobiliare ori drepturi de retenţie de orice fel, vor fi distribuite în urmãtoarea ordine: a) taxele, timbrele şi orice alte cheltuieli aferente vânzãrii bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea acestora, precum şi plata remuneraţiei administratorului special, administratorului sau lichidatorului; b) creanţele creditorilor garantaţi, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorãrile şi penalitãţile de orice fel, precum şi cheltuielile. (2) În cazul în care sumele realizate din vânzarea acestor bunuri vor fi insuficiente pentru plata în întregime a respectivelor creanţe garantate, creditorii vor avea pentru diferenţã creanţe chirografare care vor veni în concurs cu cele cuprinse în categoria corespunzãtoare, potrivit naturii lor prevãzute la art. 18. Dacã dupã plata sumelor prevãzute la alin. (1) rezultã o diferenţã în plus, aceasta va fi depusã, prin grija lichidatorului, în contul averii instituţiei de credit debitoare. (3) Un creditor cu creanţã garantatã este îndreptãţit sã participe la orice distribuire de sumã, fãcutã înaintea vânzãrii bunului supus garanţiei lui. Sumele primite din acest fel de distribuiri vor fi scãzute din cele pe care creditorul ar fi îndreptãţit sã le primeascã ulterior din preţul obţinut prin vânzarea bunului supus garanţiei sale, dacã aceasta este necesar pentru a împiedica un astfel de creditor sã primeascã mai mult decât ar fi primit dacã bunul supus garanţiei sale ar fi fost vândut anterior distribuirii. ART. 38 Creanţele vor fi plãtite în lei, în cazul falimentului, în urmãtoarea ordine: 1. taxele, timbrele şi orice alte cheltuieli aferente procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea instituţiei de credit debitoare, precum şi plata remuneraţiei persoanelor angajate în condiţiile legii, inclusiv a administratorului special, a administratorului sau a lichidatorului, dupã caz; 2. creanţele rezultând din activitatea debitorului dupã deschiderea procedurii; 3. creanţele izvorâte din raporturi de muncã pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii; 4. creanţele bugetare, creanţele Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, precum şi creanţele Bãncii Naţionale a României decurgând din credite acordate de aceasta instituţiei de credit; 5. creanţele decurgând din operaţiuni de trezorerie, din operaţiuni interbancare, din operaţiuni cu clientelã, din operaţiuni cu titluri, din alte operaţiuni bancare, precum şi din cele rezultate din livrãri de produse, prestãri de servicii sau alte lucrãri, din chirii, precum şi alte creanţe chirografare; 6. creanţele subordonate, în urmãtoarea ordine de preferinţã: a) creditele acordate persoanei juridice debitoare de cãtre un asociat sau acţionar deţinând cel puţin 10% din capitalul social; b) creanţele izvorând din acte cu titlu gratuit; 7. creanţele acţionarilor instituţiei de credit în faliment, respectiv creanţele membrilor cooperatori ai cooperativelor de credit afiliate casei centrale a cooperativelor de credit în faliment, derivând din dreptul rezidual al calitãţii lor, în conformitate cu prevederile legale şi statutare.
CAP. IV Rãspunderea organelor de conducere, a cenzorilor şi a personalului de execuţie sau cu atribuţii de control din instituţia de credit ajunsã în stare de insolvenţã
ART. 39 (1) Tribunalul poate dispune ca o parte din pasivul instituţiei de credit ajunse în stare de insolvenţã sã fie suportatã de cãtre membrii organelor de conducere, cenzori, auditori financiari, personalul de execuţie şi/sau cu atribuţii de control care au deţinut funcţiile respective în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, dacã au contribuit la ajungerea acesteia în stare de insolvenţã prin una dintre urmãtoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele instituţiei în folosul propriu; b) au fãcut acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea instituţiei de credit; c) au dispus în interesul personal continuarea unei activitãţi care ducea în mod vãdit instituţia de credit la încetarea de plãţi; d) au ţinut o contabilitate fictivã, au fãcut sã disparã unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul instituţiei de credit ori au mãrit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinãtoare pentru a procura instituţiei de credit fonduri, în scopul întârzierii încetãrii de plãţi; g) au acordat credite cu încãlcarea cerinţelor prudenţiale aprobate prin normele în vigoare, precum şi cu nerespectarea normelor interne în vigoare; h) în luna precedentã deschiderii procedurii au plãtit sau au dispus sã se plãteascã, cu preferinţã, unui creditor în dauna celorlalţi creditori; i) au întocmit situaţii financiare, alte situaţii contabile ori raportãri cu nerespectarea prevederilor legale; j) în cadrul acţiunilor interne de verificare nu au identificat şi nu au sesizat, prin nerespectarea atribuţiilor de serviciu, faptele care au condus la fraude şi gestiune defectuoasã a patrimoniului. (2) Aplicarea dispoziţiilor alin. (1) nu înlãturã aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infracţiune. ART. 40 Sumele plãtite potrivit art. 39 alin. (1) vor intra în averea instituţiei de credit debitoare şi vor fi destinate plãţii datoriilor. ART. 41 În vederea luãrii mãsurilor prevãzute la art. 39 alin. (1), tribunalul poate fi sesizat de cãtre judecãtorul-sindic, administratorul special, administrator, lichidator sau de cãtre oricare dintre creditori, de Banca Naţionalã a României ori se poate sesiza din oficiu, pe baza datelor din dosarul cauzei, şi va putea dispune mãsuri asigurãtorii. ART. 42 Executarea silitã împotriva persoanelor prevãzute la art. 39 alin. (1) se efectueazã potrivit prevederilor Codului de procedurã civilã, cu excepţia cazurilor în care legea specialã dispune altfel. ART. 43 (1) Procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului va fi închisã dupã cum urmeazã: a) procedura reorganizãrii judiciare prin continuarea activitãţii sau prin lichidare pe bazã de plan va fi închisã de cãtre tribunal, la solicitarea judecãtorului-sindic, printr-o hotãrâre de închidere, în urma îndeplinirii tuturor obligaţiilor de platã asumate în planul confirmat. Dacã o procedurã se deschide ca reorganizare, dar apoi devine faliment, aceasta va fi închisã în conformitate cu prevederile lit. b); b) procedura falimentului a fost închisã de cãtre tribunal, la solicitarea judecãtorului-sindic, printr-o hotãrâre de închidere, atunci când tribunalul a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea instituţiei de credit în faliment au fost distribuite şi fondurile nereclamate de cãtre cei îndreptãţiţi în termen de 90 de zile de la data raportului final au fost consemnate de cãtre lichidator la Casa de Economii şi Consemnaţiuni - C.E.C. - S.A. sau au fost depuse la o altã instituţie de credit, iar extrasul de cont va fi depus la tribunal. Hotãrârea va fi comunicatã în scris sau prin presã în cel puţin douã ziare de difuzare naţionalã tuturor pãrţilor implicate conform prevederilor <>Legii nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile ulterioare. (2) Dupã intrarea în faliment a instituţiei de credit debitoare, lichidatorul va depune spre pãstrare la direcţia arhivelor naţionale judeţeanã sau, dupã caz, a municipiului Bucureşti documentele instituţiei de credit debitoare, arhivate conform <>Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare. În termen de 60 de zile lucrãtoare de la pronunţarea hotãrârii de închidere a procedurii falimentului, lichidatorul va depune la direcţia arhivelor naţionale judeţeanã sau, dupã caz, a municipiului Bucureşti restul de documente ale instituţiei de credit debitoare. ART. 44 În orice stadiu al procedurii, tribunalul va putea pronunţa o sentinţã de închidere a procedurii dacã se constatã cã nu existã active în averea instituţiei de credit debitoare ori cã acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor nu se oferã sã avanseze sumele creditoare. ART. 45 Dispoziţiile prezentei ordonanţe se completeazã, în mãsura compatibilitãţii, cu cele ale <>Legii nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, precum şi cu cele ale Codului de procedurã civilã.
TITLUL II Reglementarea raporturilor de drept internaţional privat în domeniul insolvenţei instituţiilor de credit
CAP. I Domeniul de aplicare
ART. 46 Prezentul titlu cuprinde: a) norme pentru determinarea legii aplicabile procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului, care privesc instituţiile de credit, persoane juridice române, inclusiv sucursalele acestora cu sediul în strãinãtate, precum şi sucursalele din România ale instituţiilor de credit strãine, aflate în stare de insolvenţã; b) norme privind condiţiile în care autoritãţile implicate se informeazã şi se consultã reciproc cu privire la mãsurile de reorganizare şi la procedurile de lichidare ale instituţiilor de credit.
CAP. II Procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului instituţiilor de credit, persoane juridice române, şi a sucursalelor acestora stabilite în alte state membre
SECŢIUNEA 1 Competenţa şi legea aplicabilã
ART. 47 (1) Instanţa competentã determinatã conform legii române este singura autoritate împuternicitã sã decidã aplicarea unei proceduri a reorganizãrii judiciare şi a falimentului cu privire la o instituţie de credit, persoanã juridicã românã, inclusiv la sucursalele acesteia stabilite în alte state membre. (2) Instanţa competentã va informa de îndatã, prin intermediul Bãncii Naţionale a României, autoritãţile competente din statele membre gazdã asupra deciziei de a deschide o procedurã a reorganizãrii judiciare şi a falimentului, inclusiv asupra efectelor practice pe care o astfel de procedurã le poate avea. Dacã nu este posibilã informarea înainte de adoptarea deciziei, aceasta va fi fãcutã imediat dupã aceea. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu aduc atingere prevederilor referitoare la exercitarea cãilor de atac împotriva hotãrârilor instanţei. ART. 48 (1) Deschiderea unei proceduri a reorganizãrii judiciare şi a falimentului cu privire la o instituţie de credit autorizatã în România, inclusiv cu privire la sucursalele acesteia stabilite în alte state membre, este guvernatã de legea românã în ceea ce priveşte: 1. regimul şi aplicarea procedurii reorganizãrii judiciare; 2. regimul şi aplicarea procedurii falimentului, în special cu privire la: a) bunurile care fac obiectul procedurii falimentului şi regimul bunurilor dobândite de instituţia de credit dupã deschiderea procedurii; b) atribuţiile instituţiei de credit şi ale lichidatorului; c) condiţiile în care poate fi invocatã compensarea legalã; d) efectele procedurii falimentului asupra contractelor în derulare în care este parte instituţia de credit; e) efectele procedurii falimentului asupra procedurilor individuale de executare silitã promovate de creditori, cu excepţia proceselor aflate pe rolul instanţelor din alte state membre, caz în care se aplicã dispoziţiile alin. (2); f) creanţele care trebuie sã fie declarate asupra instituţiei de credit şi regimul creanţelor care iau naştere dupã deschiderea procedurii falimentului; g) regulile privind declararea, verificarea şi admiterea creanţelor; h) regulile privind distribuirea veniturilor obţinute din realizarea activelor, ordinea de prioritate a achitãrii creanţelor şi drepturile creditorilor care au obţinut o platã parţialã dupã deschiderea procedurii falimentului în temeiul unui drept real sau prin invocarea compensãrii legale; i) condiţiile şi efectele închiderii procedurii falimentului; j) drepturile creditorilor dupã închiderea procedurii falimentului; k) cine suportã costurile şi cheltuielile aferente procedurii falimentului; l) regulile privind nulitatea, anularea sau inopozabilitatea actelor juridice care prejudiciazã drepturile tuturor creditorilor. (2) Fac excepţie de la dispoziţiile alin. (1): a) actele juridice, drepturile şi procedurile prevãzute la <>art. 37-40, 42, 43 şi 45-47 din Legea nr. 637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat în domeniul insolvenţei, caz în care se vor aplica, în mod corespunzãtor, dispoziţiile legii respective; b) exercitarea dreptului de proprietate sau a altor drepturi asupra unor instrumente financiare a cãror existenţã ori transmitere este supusã înregistrãrii într-un registru, într-un cont sau într-un sistem centralizat de depozitare, ţinut ori localizat într-un stat membru, care va fi guvernatã de legea statului membru respectiv; c) contractele de report şi contractele care stau la baza tranzacţiilor desfãşurate pe o piaţã reglementatã, care vor fi guvernate de legea aplicabilã contractelor respective; d) compensarea contractualã, caz în care se aplicã legea care guverneazã contractele respective.
SECŢIUNEA a 2-a Publicarea hotãrârii de deschidere a procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului şi desemnarea administratorilor sau lichidatorilor
ART. 49 (1) Instanţa competentã va lua de îndatã mãsurile necesare pentru publicarea unui extras din hotãrârea de deschidere a procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene şi în douã ziare de difuzare naţionalã din fiecare stat membru gazdã. (2) Conţinutul extrasului din hotãrârea care face obiectul publicãrii va trebui sã menţioneze, în limba oficialã sau în una dintre limbile oficiale ale statelor membre în cauzã, obiectul şi temeiul juridic al hotãrârii adoptate. Conţinutul extrasului va trebui sã menţioneze clar termenul de introducere a recursului, inclusiv data la care expirã acest termen, precum şi adresa instanţei competente. (3) Procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului se aplicã indiferent de efectuarea publicitãţii prevãzute la alin. (1) şi produce efecte depline asupra creditorilor. ART. 50 (1) Instanţa competentã are dreptul de a solicita înregistrarea în registrul imobiliar, în registrul comerţului şi în orice alt registru public ţinut în celelalte state membre a hotãrârii de deschidere a unei proceduri de reorganizare judiciarã sau de faliment faţã de o instituţie de credit. (2) Instanţa competentã va lua mãsurile necesare pentru a asigura înregistrarea ori de câte ori aceasta este obligatorie, conform legii statului membru respectiv. (3) Cheltuielile de înregistrare vor fi considerate cheltuieli ale procedurii. ART. 51 (1) Administratorul sau, dupã caz, lichidatorul desemnat conform legii va putea acţiona, fãrã altã formalitate, pe teritoriul statelor membre gazdã în baza unei copii certificate de pe hotãrârea instanţei competente care l-a numit sau în baza unui certificat, emise de aceasta. (2) Administratorul sau, dupã caz, lichidatorul va putea exercita pe teritoriul statelor membre gazdã toate competenţele care îi revin potrivit legii române. El va putea sã numeascã alte persoane care sã îl sprijine sau sã îl reprezinte în derularea procedurii pe teritoriul acestor state, în special în scopul de a surmonta dificultãţile întâmpinate eventual de creditorii din aceste state. (3) În exercitarea competenţelor sale lichidatorul va respecta legislaţia statului membru pe teritoriul cãruia acţioneazã, în special cu privire la procedurile de valorificare a activelor şi la furnizarea de informaţii angajaţilor instituţiei de credit din statul membru respectiv. Competenţele nu pot include utilizarea forţei sau dreptul de a soluţiona litigii ori dispute. ART. 52 (1) Persoana care executã o obligaţie într-un stat în beneficiul unei instituţii de credit fãrã personalitate juridicã supuse unei proceduri de insolvenţã deschise într-un alt stat, în loc sã o execute în beneficiul lichidatorului desemnat în cadrul acelei proceduri, este liberatã dacã nu a avut cunoştinţã de deschiderea procedurii. (2) Persoana care executã obligaţia respectivã anterior îndeplinirii mãsurilor de publicitate prevãzute la art. 49 este prezumatã, pânã la proba contrarie, cã nu a avut cunoştinţã de deschiderea procedurii de insolvenţã; executarea obligaţiei ulterior îndeplinirii mãsurilor de publicitate prezumã, pânã la proba contrarie, cã persoana a avut cunoştinţã de deschiderea procedurii.
SECŢIUNEA a 3-a Informarea şi drepturile creditorilor
ART. 53 (1) Dupã deschiderea procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului unei instituţii de credit, persoanã juridicã românã, având sucursale deschise în alte state membre, autoritatea administrativã sau judecãtoreascã ori administratorul sau lichidatorul, dupã caz, îi va informa de îndatã şi în mod individual pe creditorii cunoscuţi care au reşedinţa obişnuitã, domiciliul ori sediul social în celelalte state membre. (2) Informarea sub forma unei notificãri scrise trebuie sã se refere, în special, la termenele limitã, sancţiunile prevãzute pentru nerespectarea acestor termene şi cerinţele legale pentru luarea în considerare a creanţelor de cãtre instanţa competentã sã înregistreze cererile de admitere a acestora sau observaţii în legãturã cu aceste creanţe, precum şi cu celelalte mãsuri ori proceduri prevãzute. Notificarea va indica şi dacã creanţele preferenţiale sau cele pentru care au fost constituite garanţii reale sunt sau nu sunt supuse verificãrii. ART. 54 (1) Orice creditor al instituţiei de credit debitoare, având domiciliul/reşedinţa sau, dupã caz, sediul social într-un alt stat membru decât România, inclusiv autoritãţile publice, au dreptul sã îşi declare creanţele sau sã formuleze observaţii scrise în legãturã cu creanţele lor asupra instituţiei de credit, care vor fi adresate lichidatorului. Declaraţia de creanţe sau, dupã caz, observaţiile formulate pot fi înaintate în limba oficialã sau în una dintre limbile oficiale ale acelui stat membru, dar trebuie sã poarte menţiunea în limba românã: "Declaraţie de creanţe" sau, dupã caz, "Observaţii privind creanţele". (2) Creanţele creditorilor având domiciliul/reşedinţa sau, dupã caz, sediul social în afara teritoriului României vor fi tratate în acelaşi mod şi vor avea acelaşi rang de preferinţã ca şi creanţele de aceeaşi naturã ale creditorilor având domiciliul/reşedinţa sau, dupã caz, sediul social pe teritoriul României. (3) Creditorii care îşi exercitã dreptul prevãzut la alin. (1) vor transmite copii de pe actele care atestã creanţele lor, dacã existã, şi vor indica natura creanţei, data la care aceasta a luat naştere şi valoarea acesteia, dacã existã privilegii, garanţii reale şi alte asemenea drepturi în legãturã cu creanţele respective şi care sunt creanţele garantate astfel. (4) La solicitarea lichidatorului, creditorii trebuie sã furnizeze şi traducerea în limba românã a "Declaraţiei de creanţe" sau, dupã caz, a "Observaţiilor privind creanţele" şi a documentelor prezentate. (5) Lichidatorul va asigura informarea periodicã a creditorilor, în modalitatea consideratã corespunzãtoare, în special cu privire la progresele înregistrate în valorificarea activelor instituţiei de credit debitoare.
CAP. III Procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului aplicabilã sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din alte state membre
ART. 55 Autoritãţile administrative sau judiciare ale statului membru de origine sunt singurele împuternicite sã decidã cu privire la aplicarea uneia sau mai multor mãsuri de reorganizare ori deschiderea unei proceduri de lichidare cu privire la o instituţie de credit, inclusiv în sucursalele acesteia stabilite în alte state membre. Legea statului membru de origine se va aplica în conformitate cu dispoziţiile art. 48 alin. (1). Dispoziţiile art. 48 alin. (2) se vor aplica şi sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din alte state membre. ART. 56 (1) Dacã asupra unei instituţii de credit dintr-un stat membru care desfãşoarã activitate pe teritoriul României a fost dispusã o procedurã de reorganizare judiciarã sau de faliment, acestea se vor aplica fãrã alte formalitãţi pe teritoriul României şi vor produce efecte în condiţiile şi de la data prevãzute în legislaţia din statul membru respectiv. (2) Procedura de reorganizare judiciarã sau de faliment se va aplica în conformitate cu legislaţia din statul membru de origine, cu excepţiile prevãzute la art. 48 alin. (2). (3) La primirea notificãrii corespunzãtoare de la autoritatea competentã a statului membru de origine, Banca Naţionalã a României va informa de îndatã, prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, despre decizia de deschidere a unei proceduri de reorganizare judiciarã sau de faliment. (4) Autoritãţile administrative sau judiciare competente din statul membru de origine, administratorul sau lichidatorul vor comunica cu privire la decizia de deschidere a unei proceduri de reorganizare judiciarã sau de faliment oficiului registrului comerţului la care instituţia de credit respectivã este înregistratã, în vederea efectuãrii menţiunilor corespunzãtoare. De asemenea, comunicarea va fi transmisã de autoritãţile menţionate la douã ziare de difuzare naţionalã din România, în vederea publicãrii. (5) Persoanele împuternicite sã punã în aplicare mãsurile dispuse de autoritatea administrativã sau judiciarã din statul membru de origine vor putea acţiona, fãrã altã formalitate, pe teritoriul României în baza unei copii certificate de pe actul de numire sau a unui certificat emis de respectiva autoritate, însoţite de o traducere în limba românã. (6) Persoanele prevãzute la alin. (5) vor putea exercita pe teritoriul României toate competenţele care le revin potrivit legislaţiei din statul membru de origine. Aceste persoane vor putea sã numeascã alte persoane care sã le reprezinte pe teritoriul României, inclusiv în scopul de a acorda asistenţã creditorilor pe parcursul aplicãrii mãsurilor în cauzã. (7) În exercitarea competenţelor sale pe teritoriul României, persoanele prevãzute la alin. (5) vor respecta legislaţia românã, în special cu privire la procedurile de valorificare a activelor şi la furnizarea de informaţii angajaţilor din România ai instituţiei de credit strãine. Competenţele nu pot include utilizarea forţei sau dreptul de a soluţiona litigii ori dispute.
TITLUL III Dispoziţii generale
CAP. I Alte dispoziţii
ART. 57 (1) Dispoziţiile prezentei ordonanţe se completeazã, în mãsura compatibilitãţii, cu dispoziţiile <>Legii nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat. (2) Instanţa competentã potrivit legii române va informa fãrã întârziere, prin intermediul Bãncii Naţionale a României, autoritãţile competente din statele membre gazdã asupra hotãrârii de deschidere a procedurii, inclusiv asupra efectelor practice pe care o astfel de procedurã le poate avea, dacã o astfel de hotãrâre a fost luatã cu privire la o sucursalã din România a unei instituţii de credit având sediul în alt stat decât un stat membru, dar care are deschise sucursale pe teritoriul altor state membre. Dacã nu este posibilã informarea înainte de adoptarea hotãrârii, aceasta va fi fãcutã imediat dupã aceea. În cazul pronunţãrii unei hotãrâri de deschidere a procedurii falimentului, în comunicare se va menţiona şi faptul cã autorizaţia de funcţionare a sucursalei respective a fost retrasã. ART. 58 Persoanele care trebuie sã primeascã sau sã transmitã informaţii în legãturã cu procedurile de informare ori consultare prevãzute în prezenta ordonanţã au obligaţia de a pãstra secretul profesional în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (7) şi ale <>art. 55 din Legea nr. 101/1998 privind Statutul Bãncii Naţionale a României, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi cu dispoziţiile cuprinse în <>cap. VIII din Legea nr. 58/1998 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cu excepţia oricãror autoritãţi judiciare cãrora li se aplicã prevederile naţionale în vigoare. ART. 59 În cazul intrãrii în faliment, pentru scopuri statistice, instituţiile de credit vor fi considerate ca aparţinând în continuare sectorului bancar. Raportãrile care trebuie întocmite şi transmise de cãtre lichidator Bãncii Naţionale a României, periodicitatea şi modalitatea de transmitere a acestora vor fi stabilite prin norme de cãtre Banca Naţionalã a României. ART. 60 Tribunalul va comunica Bãncii Naţionale a României hotãrârea sa privind deschiderea procedurii falimentului instituţiei de credit debitoare în ziua pronunţãrii acesteia. La data comunicãrii hotãrârii privind deschiderea procedurii falimentului, Banca Naţionalã a României va închide imediat, dupã finalizarea decontãrii plãţilor din ziua respectivã în conformitate cu reglementãrile în vigoare, conturile instituţiei de credit debitoare deschise în evidenţele sale şi va transfera disponibilitãţile în conturile tip "instituţie de credit în faliment", deschise la o bancã comercialã, conform art. 10. ART. 61 (1) Orice contract de compensare bilateralã, astfel cum este prevãzut la art. 2 lit. i), încheiat de instituţia de credit debitoare este valabil şi poate fi executat şi/sau este opozabil acesteia, debitorului sau oricãrui garant al acestuia, conform condiţiilor rezultând din înţelegerea pãrţilor, şi nu va putea fi suspendat, anulat ori limitat în orice alt mod printr-un act al organelor care aplicã procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului. (2) Singura obligaţie care poate fi datoratã, respectiv pretinsã a fi executatã în contul averii instituţiei de credit debitoare, în baza unui contract de compensare bilateralã, este aceea de a executa, respectiv de a pretinde sã fie executatã, obligaţia netã rezultatã din compensarea realizatã în baza contractului de compensare, obligaţie care poate consta în plata unei sume nete şi/sau în executarea unei obligaţii de a face. (3) Nici o atribuţie conferitã prin prezenta ordonanţã organelor care aplicã procedura nu va avea ca efect înlãturarea aplicãrii contractului de compensare bilateralã prin stingerea şi/sau devansarea scadenţei, în baza contractului, a obligaţiilor de platã sau obligaţiilor de a face decurgând din unul sau mai multe contracte din categoria celor prevãzute la art. 2 lit. i) pct. 1 şi 2, aceste atribuţii putând fi exercitate numai asupra sumei nete care rezultã din aplicarea contractului de compensare bilateralã. (4) În sensul prezentului articol, un contract de compensare bilateralã şi toate contractele care fac obiectul acestuia vor fi considerate un singur contract şi, în acest sens, cu excepţia cazurilor în care se dovedeşte intenţia frauduloasã a pãrţilor, organele care aplicã procedura nu vor putea împiedica, cere anularea ori decide desfacerea, dupã caz, a operaţiunilor cu instrumente financiare derivate, realizate în baza contractelor care fac obiectul unui contract de compensare bilateralã, pe motiv cã aceste operaţiuni instituie un tratament preferenţial în favoarea unor creditori în perioada de 180 de zile anterioarã datei deschiderii procedurii. (5) Nici o cerere de ordonanţã preşedinţialã sau o altã procedurã de urgenţã nu poate fi utilizatã pentru a limita, întârzia sau suspenda executarea unui contract de compensare bilateralã potrivit prezentului articol.
CAP. II Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 62 Profitul obţinut în cadrul derulãrii procedurii reorganizãrii judiciare şi a falimentului instituţiilor de credit se impoziteazã potrivit prevederilor legale. ART. 63 (1) Prevederile prezentei ordonanţe vor intra în vigoare la 30 de zile de la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor titlului II, care vor intra în vigoare la data aderãrii României la Uniunea Europeanã. (2) România va informa, la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe, Comisia Europeanã cu privire la intrarea în vigoare a dispoziţiilor exceptate. ART. 64 Dispoziţiile prezentei ordonanţe se aplicã numai procedurilor deschise dupã data intrãrii în vigoare a acesteia, cu excepţia prevederilor art. 43 alin. (2), care se aplicã şi procedurilor aflate în derulare la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe. ART. 65 Pe data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe se abrogã <>Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului instituţiilor de credit, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 22 aprilie 1998, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
PRIM-MINISTRU ADRIAN NĂSTASE
Contrasemneazã: --------------- Ministrul finanţelor publice, Mihai Nicolae Tãnãsescu
Bucureşti, 22 ianuarie 2004. Nr. 10.
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
