Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
ORDONANTA nr. 1 din 20 ianuarie 2000 (*republicata*) privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala*)
--------- *) Republicatã în temeiul <>art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 57/2001 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activitãţii şi funcţionarea instituţiilor de medicinã legalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 31 august 2001, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 271/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 7 iulie 2004, dându-se capitolelor, articolelor şi alineatelor o nouã numerotare. <>Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 21 ianuarie 2000, a fost aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 459/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 27 iulie 2001, şi a fost modificatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unitãţile sanitare publice din sectorul sanitar, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.138 din 2 decembrie 2004, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 125/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 17 mai 2005.
CAP. I Dispoziţii generale
ART. 1 Activitatea de medicinã legalã, parte integrantã a asistenţei medicale, constã în efectuarea de expertize, examinãri, constatãri, examene de laborator şi alte lucrãri medico-legale asupra persoanelor în viaţã, cadavrelor, produselor biologice şi corpurilor delicte, în vederea stabilirii adevãrului în cauzele privind infracţiunile contra vieţii, integritãţii corporale şi sãnãtãţii persoanelor ori în alte situaţii prevãzute de lege, precum şi în efectuarea de expertize medico-legale psihiatrice şi de cercetare a filiaţiei. ART. 2 (1) Activitatea de medicinã legalã asigurã mijloace de probã cu caracter ştiinţific organelor de urmãrire penalã, instanţelor judecãtoreşti, precum şi la cererea persoanelor interesate, în soluţionarea cauzelor penale, civile sau de altã naturã, contribuind prin mijloace specifice, prevãzute de lege, la stabilirea adevãrului. (2) În desfãşurarea activitãţii de medicinã legalã, instituţiile de medicinã legalã colaboreazã cu organele de urmãrire penalã şi cu instanţele judecãtoreşti, în vederea stabilirii lucrãrilor de pregãtire şi a altor mãsuri necesare pentru ca expertizele, constatãrile sau alte lucrãri medico-legale sã fie efectuate în bune condiţii şi în mod operativ. (3) Instituţiile de medicinã legalã contribuie la realizarea cercetãrii ştiinţifice în domeniul medicinei legale şi la îmbunãtãţirea asistenţei medicale, prin elaborarea de opinii ştiinţifice medico-legale în cazurile solicitate de organele sanitare. ART. 3 (1) Orice ingerinţã în activitatea medico-legalã este interzisã. (2) Încãlcarea prevederilor alin. (1) atrage rãspunderea administrativã, civilã sau penalã, dupã caz. ART. 4 Instituţiile de medicinã legalã sunt singurele unitãţi sanitare care efectueazã, potrivit legii, constatãri, expertize, precum şi alte lucrãri medico-legale. ART. 5 (1) Activitatea de medicinã legalã se realizeazã prin urmãtoarele instituţii sanitare cu caracter public: a) Institutul Naţional de Medicinã Legalã "Mina Minovici" Bucureşti, unitate cu personalitate juridicã în subordinea Ministerului Sãnãtãţii; b) institutele de medicinã legalã din centrele medicale universitare, unitãţi cu personalitate juridicã în subordinea Ministerului Sãnãtãţii; c) serviciile de medicinã legalã judeţene şi cabinetele de medicinã legalã din oraşele nereşedinţã de judeţ, aflate în structura organizatoricã a serviciilor de medicinã legalã judeţene, subordonate, din punct de vedere administrativ, direcţiilor de sãnãtate publicã. (2) Pe lângã Institutul Naţional de Medicinã Legalã "Mina Minovici" Bucureşti funcţioneazã Comisia superioarã medico-legalã, cu sediul la acest institut. (3) În cadrul institutelor de medicinã legalã din centrele medicale universitare, precum şi în cadrul Institutului Naţional de Medicinã Legalã "Mina Minovici" Bucureşti funcţioneazã comisii de avizare şi control al actelor medico-legale. ART. 6 (1) Activitatea instituţiilor de medicinã legalã este coordonatã, din punct de vedere administrativ, de Ministerul Sãnãtãţii. (2) Activitatea de medicinã legalã este coordonatã, sub raport ştiinţific şi metodologic, de Ministerul Sãnãtãţii şi de Consiliul superior de medicinã legalã, cu sediul la Institutul Naţional de Medicinã Legalã "Mina Minovici" Bucureşti. (3) Ministerul Sãnãtãţii asigurã controlul şi evaluarea activitãţii de medicinã legalã. ART. 7 Serviciile prestate, potrivit art. 4, din dispoziţia organelor de urmãrire penalã sau a instanţelor judecãtoreşti ori la cererea persoanelor interesate se efectueazã contra cost, veniturile realizate urmând sã fie utilizate de instituţiile de medicinã legalã conform prevederilor legale. ART. 8 (1) Cheltuielile necesare pentru efectuarea constatãrilor, expertizelor, precum şi a altor lucrãri medico-legale dispuse de organele de urmãrire penalã sau de instanţele judecãtoreşti constituie cheltuieli judiciare care se avanseazã de stat şi se suportã, în condiţiile legii, dupã cum urmeazã: a) dacã lucrãrile au fost dispuse de instanţele judecãtoreşti, din bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Justiţiei; b) dacã lucrãrile au fost dispuse de procurori, din bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Public; c) dacã lucrãrile au fost dispuse de organele de cercetare penalã, din bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Administraţiei şi Internelor. (2) Sumele recuperate de la pãrţi sau de la alţi participanţi la proces, în condiţiile prevãzute în Codul de procedurã penalã, reprezentând cheltuielile prevãzute la alin. (1), se varsã la bugetul de stat. ART. 9 În activitatea lor medicii legişti au obligaţia de a sesiza autoritãţilor competente orice încãlcãri ale legilor, care constituie infracţiuni, pentru care acţiunea penalã se pune în mişcare din oficiu sau ale convenţiilor internaţionale privitoare la drepturile omului la care România este parte. ART. 10 În cazurile de incompatibilitate prevãzute de lege experţii medico-legali sunt obligaţi sã depunã, în scris, declaraţie de abţinere. În lipsa acesteia experţii medico-legali pot fi recuzaţi, potrivit legii. ART. 11 Angajarea, transferul şi desfacerea contractului individual de muncã al personalului cu pregãtire superioarã din instituţiile de medicinã legalã se fac de organele competente, potrivit legii, cu acordul Consiliului superior de medicinã legalã.
CAP. II Organizarea şi atribuţiile Consiliului superior de medicinã legalã
ART. 12 (1) Consiliul superior de medicinã legalã are urmãtoarea componenţã: a) directorii institutelor de medicinã legalã; b) profesorii de medicinã legalã din ţarã; c) şeful comisiei de specialitate a Colegiului Medicilor din România; d) 3 medici legişti din diferite servicii de medicinã legalã judeţene, numiţi prin ordin al ministrului sãnãtãţii; e) preşedintele comisiei de specialitate din Ministerul Sãnãtãţii; f) un reprezentant al Ministerului Sãnãtãţii, numit prin ordin al ministrului sãnãtãţii; g) un reprezentant al Ministerului Justiţiei, numit prin ordin al ministrului justiţiei; h) un reprezentant al Ministerului Public, numit prin ordin al ministrului justiţiei; i) un reprezentant al Ministerului Administraţiei şi Internelor, numit prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor. (2) Preşedintele Consiliului superior de medicinã legalã este desemnat prin votul majoritãţii membrilor Consiliului, pe o perioadã de 2 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului. În caz de imposibilitate a exercitãrii atribuţiilor, preşedintele poate fi înlocuit de un alt membru al Consiliului, desemnat potrivit aceleiaşi proceduri. (3) Directorul general al Institutului Naţional de Medicinã Legalã "Mina Minovici" Bucureşti şi directorii institutelor de medicinã legalã din centrele medicale universitare sunt numiţi, prin ordin al ministrului sãnãtãţii, pe bazã de concurs. (4) Concursul se organizeazã de Ministerul Sãnãtãţii, pe baza regulamentului aprobat prin ordin al ministrului sãnãtãţii. ART. 13 Consiliul superior de medicinã legalã are urmãtoarele atribuţii principale: a) coordoneazã activitatea de medicinã legalã, din punct de vedere ştiinţific şi metodologic, împreunã cu Ministerul Sãnãtãţii, în vederea asigurãrii unei practici medico-legale unitare pe întregul teritoriu al ţãrii; b) studiazã şi interpreteazã anual morbiditatea şi mortalitatea medico-legalã şi informeazã despre acestea Ministerul Sãnãtãţii, Ministerul Justiţiei, Ministerul Public şi Ministerul Administraţiei şi Internelor; c) iniţiazã studii de criminologie şi alte studii interdisciplinare de interes social şi medico-legal, la nivel naţional; d) sprijinã, prin mijloace specifice, activitatea medico-sanitarã; e) propune spre aprobare Ministerului Sãnãtãţii componenţa nominalã şi modul de funcţionare ale Comisiei superioare medico-legale şi ale comisiilor de avizare şi control al actelor medico-legale; f) întocmeşte raportul anual cu privire la situaţia practicii medico-legale la nivel naţional; g) adoptã, în termen de 30 de zile de la data constituirii, regulamentul propriu de organizare şi funcţionare. ART. 14 Consiliul superior de medicinã legalã se întruneşte semestrial sau ori de câte ori este necesar, la cererea preşedintelui sau a cel puţin unei treimi din numãrul membrilor sãi.
CAP. III Atribuţiile instituţiilor sanitare care desfãşoarã activitate de medicinã legalã
ART. 15 Institutul Naţional de Medicinã Legalã "Mina Minovici" Bucureşti, precum şi celelalte institute de medicinã legalã, în limitele competenţei lor teritoriale, stabilite prin regulamentul de aplicare a dispoziţiilor prezentei ordonanţe, au urmãtoarele atribuţii principale: a) efectueazã, din dispoziţia organelor de urmãrire penalã, a instanţelor judecãtoreşti sau la cererea persoanelor interesate, expertize şi constatãri, precum şi alte lucrãri medico-legale; b) efectueazã noi expertize medico-legale dispuse de organele de urmãrire penalã sau de instanţele judecãtoreşti, precum şi în cazurile de deficienţe privind acordarea asistenţei medicale ori în cazurile în care, potrivit legii, sunt necesare expertize medico-legale psihiatrice; c) executã examene complementare de laborator, solicitate de serviciile de medicinã legalã judeţene, de organele de urmãrire penalã, de instanţele judecãtoreşti sau de persoanele interesate; d) îndeplinesc, pentru judeţele în care îşi au sediul, respectiv pentru municipiul Bucureşti, atribuţiile ce revin serviciilor de medicinã legalã judeţene prevãzute în prezenta ordonanţã; e) efectueazã cercetãri ştiinţifice în domeniul medicinei legale şi pun la dispoziţie învãţãmântului universitar şi postuniversitar materiale documentare, precum şi alte mijloace necesare procesului de învãţãmânt; f) contribuie la sprijinirea asistenţei medicale atât prin analiza aspectelor medico-legale din activitatea unitãţilor sanitare, cât şi prin efectuarea unor analize de specialitate, la cererea acestora; g) propun Consiliului superior de medicinã legalã mãsuri corespunzãtoare în vederea asigurãrii, din punct de vedere metodologic, a unei practici unitare în domeniul medicinei legale pe întregul teritoriu al ţãrii; h) avizeazã funcţionarea, în condiţiile legii, a agenţilor economici care desfãşoarã activitãţi de îmbãlsãmare şi alte servicii de esteticã mortuarã. ART. 16 Directorul general al Institutului Naţional de Medicinã Legalã "Mina Minovici" Bucureşti şi directorii institutelor de medicinã legalã din centrele medicale universitare desemneazã medicii legişti din subordine, care urmeazã sã efectueze constatãrile medico-legale, expertizele şi noile expertize medico-legale. ART. 17 Serviciile de medicinã legalã judeţene au urmãtoarele atribuţii principale: a) efectueazã expertize şi constatãri medico-legale din dispoziţia organelor de urmãrire penalã sau a instanţelor judecãtoreşti, precum şi în cazurile de deficienţe în acordarea asistenţei ori în cazurile în care, potrivit legii, sunt necesare expertize medico-legale psihiatrice; b) efectueazã orice altã expertizã sau constatare medico-legalã, în cazul în care se apreciazã cã aceasta nu poate fi efectuatã de cabinetul de medicinã legalã; c) efectueazã, cu platã, examinãri medico-legale, la cererea persoanelor interesate, precum şi orice alte lucrãri medico-legale, cu excepţia celor care intrã în competenţa cabinetului de medicinã legalã; d) efectueazã noi expertize medico-legale, cu excepţia celor care intrã în competenţa institutelor de medicinã legalã; e) pun la dispoziţie catedrelor de medicinã legalã din universitãţile de medicinã şi farmacie, în condiţiile prevãzute de dispoziţiile legale, de deontologia medicalã şi de reglementãrile privind drepturile omului, materiale documentare, cadavre, ţesuturi şi alte produse biologice necesare procesului didactic; f) pun la dispoziţie Institutului Naţional de Medicinã Legalã "Mina Minovici" Bucureşti şi institutelor de medicinã legalã materiale necesare pentru cercetarea ştiinţificã; g) participã, la cererea instituţiilor sanitare şi a Colegiului Medicilor din România, la lucrãrile comisiilor de anchetã, instituite de acestea, şi contribuie, atunci când diagnosticul este incert, la clarificarea cauzelor care au provocat vãtãmarea integritãţii corporale, a sãnãtãţii sau decesul bolnavilor. ART. 18 Cabinetele de medicinã legalã au urmãtoarele atribuţii principale: a) efectueazã orice expertizã şi constatare medico-legalã, din dispoziţia organelor de urmãrire penalã sau a instanţelor judecãtoreşti, cu excepţia celor care intrã în atribuţiile serviciilor de medicinã legalã; b) asigurã, cu platã, efectuarea examinãrilor medico-legale, la cererea persoanelor interesate; c) asigurã, cu platã, efectuarea altor lucrãri medico-legale. ART. 19 Examinãrile medico-legale cerute de persoanele interesate se asigurã de un medic legist al serviciului de medicinã legalã sau al cabinetului de medicinã legalã din raza teritorialã de activitate, o singurã datã aceleiaşi persoane, pentru aceeaşi faptã.
CAP. IV Organizarea şi atribuţiile Comisiei superioare medico-legale şi ale comisiilor de avizare şi control al actelor medico-legale
ART. 20 (1) Comisia superioarã medico-legalã este compusã din urmãtorii membri permanenţi: a) directorul general al Institutului Naţional de Medicinã Legalã "Mina Minovici" Bucureşti; b) directorul adjunct medical al Institutului Naţional de Medicinã Legalã "Mina Minovici" Bucureşti; c) directorii institutelor de medicinã legalã din centrele medicale universitare; d) şefii disciplinelor de profil din facultãţile acreditate din cadrul centrelor medicale universitare; e) şeful disciplinei de morfopatologie de la Universitatea de Medicinã "Carol Davila" Bucureşti; f) 4 medici primari legişti, cu experienţã în specialitate, desemnaţi la propunerea directorului general al Institutului Naţional de Medicinã Legalã "Mina Minovici" Bucureşti. (2) La lucrãrile Comisiei superioare medico-legale pot fi cooptaţi, în funcţie de specificul lucrãrilor, profesori - şefi de disciplinã, din diferite specialitãţi medicale, precum şi specialişti din alte domenii ale ştiinţei, care pot contribui la lãmurirea problemelor a cãror rezolvare o cere justiţia în diferite expertize medico-legale. (3) Preşedintele Comisiei superioare medico-legale este desemnat prin votul majoritãţii membrilor Comisiei, pentru o perioadã de un an, cu posibilitatea reînnoirii mandatului. ART. 21 (1) Comisia de avizare şi control al actelor medico-legale din cadrul institutelor de medicinã legalã din centrele medicale universitare este compusã din: a) directorul institutului de medicinã legalã din centrul medical universitar respectiv; b) 4 medici primari legişti, cu experienţã în specialitate, desemnaţi la propunerea directorului general al Institutului Naţional de Medicinã Legalã "Mina Minovici" Bucureşti. (2) La lucrãrile Comisiei de avizare şi control al actelor medico-legale pot fi cooptaţi, în funcţie de specificul lucrãrilor, profesori - şefi de disciplinã, din diferite specialitãţi medicale. (3) Preşedintele Comisiei de avizare şi control al actelor medico-legale este desemnat prin votul majoritãţii membrilor Comisiei pentru o perioadã de un an, cu posibilitatea reînnoirii mandatului. ART. 22 Componenţa nominalã şi modul de funcţionare ale Comisiei superioare medico-legale şi ale comisiilor de avizare şi control al actelor medico-legale se aprobã prin ordin al ministrului sãnãtãţii, la propunerea Consiliului superior de medicinã legalã. ART. 23 (1) Membrii Comisiei superioare medico-legale primesc o indemnizaţie pentru activitatea desfãşuratã în afara funcţiei de bazã, care nu face parte din salariul de bazã, din bugetul Institutului Naţional de Medicinã Legalã "Mina Minovici" Bucureşti, iar membrii comisiilor de avizare şi control al actelor medico-legale primesc o indemnizaţie, în aceleaşi condiţii, din bugetele institutelor de medicinã legalã. (2) Cuantumul indemnizaţiei, stabilit în raport cu numãrul şedinţelor la care participã membrii comisiilor, nu poate depãşi, în cursul unei luni, 25% din salariul de bazã al funcţiei îndeplinite. (3) De indemnizaţia prevãzutã la alin. (1) beneficiazã şi persoanele cooptate la lucrãrile Comisiei superioare medico-legale şi ale comisiilor de avizare şi control al actelor medico-legale din cadrul institutelor de medicinã legalã din centrele medicale universitare. ART. 24 (1) Comisia superioarã medico-legalã verificã şi avizeazã, din punct de vedere ştiinţific, la cererea organelor în drept, concluziile diverselor acte medico-legale şi se pronunţã asupra eventualelor concluzii contradictorii ale expertizei cu cele ale noii expertize medico-legale sau ale altor acte medico-legale. (2) În cazul în care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, Comisia superioarã medico-legalã recomandã refacerea totalã sau parţialã a lucrãrilor la care se referã actele primite pentru verificare şi avizare, formulând propuneri în acest sens sau concluzii proprii. (3) Avizele Comisiei superioare medico-legale se trimit solicitanţilor în cel mult 40 de zile de la data cererii şi se comunicã unitãţilor de medicinã legalã care s-au pronunţat în cauza respectivã. ART. 25 (1) Comisiile de avizare şi control al actelor medico-legale din cadrul institutelor de medicinã legalã examineazã şi avizeazã: a) actele de constatare sau de expertizã medico-legalã, efectuate de serviciile de medicinã legalã judeţene, în cazurile în care organele de urmãrire penalã sau instanţele judecãtoreşti considerã necesarã avizarea; b) actele noilor expertize efectuate de serviciile medico-legale judeţene înainte de a fi transmise organelor de urmãrire penalã sau instanţelor judecãtoreşti. (2) Prevederile art. 24 alin. (2) se aplicã în mod corespunzãtor în cazul comisiilor de avizare şi control al actelor medico-legale din cadrul institutelor de medicinã legalã. (3) Avizele comisiilor de avizare şi control al actelor medico-legale se transmit solicitanţilor în cel mult 30 de zile de la data cererii.
CAP. V Controlul şi evaluarea activitãţii de medicinã legalã
ART. 26 În vederea asigurãrii controlului şi activitãţii de medicinã legalã, prin ordin comun al ministrului sãnãtãţii şi al ministrului justiţiei, se constituie comisii mixte, formate din medici legişti din cadrul Ministerului Sãnãtãţii şi din personal de specialitate juridicã din Ministerul Justiţiei, care sã verifice modul de efectuare a lucrãrilor medico-legale. ART. 27 Comisiile mixte se constituie ori de câte ori existã indicii cu privire la sãvârşirea unor abateri în efectuarea lucrãrilor medico-legale şi ministrul sãnãtãţii sau ministrul justiţiei solicitã efectuarea unor verificãri de cãtre acestea. ART. 28 (1) Comisiile mixte verificã dacã lucrãrile medico-legale au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale. (2) Verificãrile comisiilor mixte se finalizeazã printr-un raport scris. (3) În cazul în care, în urma verificãrilor efectuate, comisiile mixte apreciazã cã au fost încãlcate unele dispoziţii legale, acestea sesizeazã, dupã caz, organele judiciare sau structurile competente ale Colegiului Medicilor din România. ART. 29 În vederea evaluãrii activitãţii de medicinã legalã şi a activitãţii de control desfãşurate de comisiile mixte se înfiinţeazã Consiliul de analizã şi evaluare a activitãţii de medicinã legalã, format din: a) ministrul sãnãtãţii, în calitate de preşedinte; b) ministrul justiţiei; c) ministrul administraţiei şi internelor; d) procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; e) directorul general al Institutului Naţional de Medicinã Legalã "Mina Minovici" Bucureşti şi directorii institutelor de medicinã legalã din centrele medicale universitare. ART. 30 Consiliul de analizã şi evaluare a activitãţii de medicinã legalã are urmãtoarele atribuţii principale: a) evalueazã activitatea de medicinã legalã desfãşuratã la nivel naţional; b) analizeazã raportul cu privire la situaţia practicii medico-legale la nivel naţional, întocmit de Consiliul superior de medicinã legalã; c) analizeazã activitatea comisiilor mixte şi a rapoartelor întocmite de acestea; d) adoptã mãsurile necesare pentru îmbunãtãţirea activitãţii de medicinã legalã şi, prin aceasta, pentru o administrare mai eficientã a actului de justiţie. ART. 31 (1) Consiliul de analizã şi evaluare a activitãţii de medicinã legalã se întruneşte semestrial sau ori de câte ori este necesar. (2) Lucrãrile pregãtitoare ale întrunirilor se asigurã de secretariatele generale ale Ministerului Sãnãtãţii şi Ministerului Justiţiei.
CAP. VI Finanţarea activitãţii instituţiilor de medicinã legalã
ART. 32 (1) Finanţarea activitãţii Institutului Naţional de Medicinã Legalã "Mina Minovici" Bucureşti, a institutelor de medicinã legalã din centrele medicale universitare, a serviciilor de medicinã legalã judeţene şi a cabinetelor de medicinã legalã se asigurã din subvenţii acordate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sãnãtãţii, de la capitolul "Sãnãtate", şi din veniturile proprii. (2) Veniturile proprii prevãzute la alin. (1) se constituie din contravaloarea prestaţiilor medico-legale. (3) Finanţarea serviciilor de medicinã legalã judeţene şi a cabinetelor de medicinã legalã se face prin direcţiile de sãnãtate publicã, prin transferuri de la bugetul de stat cu aceastã destinaţie, şi din veniturile proprii realizate. (4) Sumele realizate din veniturile proprii, conform legii, rãmân exclusiv la dispoziţia instituţiilor de medicinã legalã, în raport cu competenţa teritorialã, urmând sã fie utilizate conform prevederilor legale, pe destinaţiile aprobate prin legea bugetului de stat, şi se reporteazã anual cu aceeaşi destinaţie.
CAP. VII Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 33 (1) Lista cuprinzând experţii din rândul cãrora pãrţile interesate pot solicita, cu platã, medici legişti sau specialişti care sã asiste experţii oficiali desemnaţi, potrivit legii, pentru anumite activitãţi medico-legale este întocmitã pe niveluri de competenţã, la propunerea Consiliului superior de medicinã legalã, şi aprobatã prin ordin al ministrului sãnãtãţii. (2) Plata experţilor aleşi de pãrţi se face sub formã de onorariu, care se achitã direct acestora de cãtre pãrţile interesate, pe baza documentelor justificative. ART. 34 (1) Dispoziţiile din Codul de procedurã penalã şi din Codul de procedurã civilã cu privire la expertize sunt aplicabile şi în cazul expertizelor medico-legale. (2) În termen de 60 de zile de la data publicãrii prezentei ordonanţe se vor aproba, prin ordin comun al ministrului sãnãtãţii şi al ministrului justiţiei, Normele procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatãrilor şi a altor lucrãri medico-legale. ART. 35 Tarifele pentru efectuarea expertizelor, a constatãrilor şi a altor lucrãri medico-legale se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I. ART. 36 Prezenta ordonanţã intrã în vigoare dupã 60 de zile de la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I. ART. 37 În termen de 60 de zile de la data publicãrii prezentei ordonanţe se va adopta, prin hotãrâre a Guvernului, regulamentul de aplicare a dispoziţiilor ordonanţei. ART. 38 Pe data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe, <>Decretul nr. 446/1966 pentru organizarea instituţiilor şi serviciilor medico-legale, publicat în Buletinul Oficial nr. 27 din 27 mai 1966, Hotãrârea Consiliului de Miniştri nr. 1.085/1966 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a <>Decretului nr. 446/1966 pentru organizarea instituţiilor şi serviciilor medico-legale, publicat în Buletinul Oficial nr. 33 din 8 iunie 1966, precum şi orice alte dispoziţii contrare se abrogã.
NOTĂ: Reproducem mai jos <>art. II din Legea nr. 459/2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activitãţii şi funcţionarea instituţiilor de medicinã legalã şi <>art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 57/2001 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activitãţii şi funcţionarea instituţiilor de medicinã legalã, care nu au fost cuprinse în forma republicatã a <>Ordonanţei Guvernului nr. 1/2000 : - <>Art. II din Legea nr. 459/2001 : "Art. II. - În cuprinsul ordonanţei denumirile «Institutul de Medicinã Legalã "Prof. dr. Mina Minovici" Bucureşti» şi «Ministerul Sãnãtãţii» se înlocuiesc cu «Institutul Naţional de Medicinã Legalã "Mina Minovici" Bucureşti», respectiv cu «Ministerul Sãnãtãţii şi Familiei»." - <>Art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 57/2001 : "Art. II. - La data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe se abrogã art. 30 şi 31 din Regulamentul de aplicare a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activitãţii şi funcţionarea instituţiilor de medicinã legalã, aprobat prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 774/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 19 septembrie 2000, precum şi orice alte dispoziţii contrare."
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
