Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ORDONANTA DE URGENTA nr. 98 din 6 decembrie 2006 privind supravegherea suplimentara a institutiilor de credit, a societatilor de asigurare si/sau de reasigurare, a societatilor de servicii de investitii financiare si a societatilor de administrare a investitiilor dintr-un conglomerat financiar
EMITENT: GUVERNUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.023 din 22 decembrie 2006
Având în vedere cã transpunerea şi implementarea Directivei Parlamentului European şi a Consiliului 2002/87/CE din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentarã a instituţiilor de credit, a societãţilor de asigurare şi societãţilor de servicii de investiţii financiare dintr-un conglomerat financiar şi modificarea directivelor Consiliului 73/239/CEE, 79/267/CEE, 92/49/CEE, 92/96/CEE, 93/6/CEE şi 93/22/CEE şi a directivelor Parlamentului European şi ale Consiliului 98/78/CE şi 2000/12/CE (Directiva 2002/87/CE) în legislaţia naţionalã trebuie realizate pânã la finele anului 2006, termen stabilit în cadrul negocierilor în vederea aderãrii, astfel încât sã poatã fi realizatã şi procedura de prenotificare la Comisia Europeanã a întregului cadru legislativ adoptat,
în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicatã,
Guvernul României adoptã prezenta ordonanţã de urgenţã.
CAP. I
Domeniul de aplicare şi definiţii
ART. 1
Prezenta ordonanţã de urgenţã stabileşte regulile de supraveghere suplimentarã a entitãţilor reglementate, persoane juridice române, autorizate conform regulilor sectoriale aplicabile şi care fac parte dintr-un conglomerat financiar, în scopul asigurãrii stabilitãţii financiare şi al protecţiei deponenţilor, asiguraţilor şi investitorilor.
ART. 2
(1) În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţã, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
1. instituţie de credit - o instituţie de credit în sensul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului;
2. societate de asigurare - o societate de asigurare în sensul <>Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurãrilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi o societate de asigurare dintr-un stat terţ, care ar necesita o autorizaţie în conformitate cu prevederile <>Legii nr. 32/2000 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dacã ar avea sediul social pe teritoriul României;
3. societate de servicii de investiţii financiare - o societate de servicii de investiţii financiare în sensul <>Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
4. firmã de investiţii - o firmã de investiţii în sensul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 , autorizatã într-un stat membru sã presteze servicii de investiţii financiare de natura celor prevãzute de <>Legea nr. 297/2004 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi o firmã de investiţii dintr-un stat terţ care ar necesita o autorizaţie în calitate de societate de servicii de investiţii financiare, în conformitate cu prevederile <>Legii nr. 297/2004 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dacã ar avea sediul social pe teritoriul României, care este autorizatã într-un stat terţ şi care este supusã unor reguli prudenţiale considerate de Comisia Naţionalã a Valorilor Mobiliare cel puţin la fel de stricte ca cele prevãzute de legislaţia aplicabilã societãţilor de servicii de investiţii financiare;
5. entitate reglementatã - o instituţie de credit, o societate de asigurare, o societate de reasigurare, o societate de servicii de investiţii financiare, o firmã de investiţii sau o societate de administrare a investiţiilor, autorizatã în România sau într-un alt stat membru;
6. societate de administrare a investiţiilor - o societate de administrare a investiţiilor în sensul <>Legii nr. 297/2004 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi o societate de administrare a investiţiilor dintr-un stat terţ, care ar necesita o autorizaţie în conformitate cu prevederile <>Legii nr. 297/2004 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dacã ar avea sediul principal pe teritoriul României;
7. societate de reasigurare - o societate de reasigurare în sensul <>Legii nr. 32/2000 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
8. reguli sectoriale - legislaţia naţionalã referitoare la supravegherea prudenţialã a entitãţilor reglementate;
9. sector financiar - un sector format din una sau mai multe dintre urmãtoarele entitãţi:
a) o instituţie de credit, o instituţie financiarã sau o societate prestatoare de servicii auxiliare, în sensul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 . Aceste entitãţi reprezintã sectorul bancar;
b) o societate de asigurare, o societate de reasigurare sau o societate holding de asigurare, în sensul <>Legii nr. 32/2000 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Aceste entitãţi reprezintã sectorul asigurãrilor;
c) o societate de servicii de investiţii financiare, o firmã de investiţii, o societate de administrare a investiţiilor sau o instituţie financiarã. Aceste entitãţi reprezintã sectorul serviciilor de investiţii;
d) o societate financiarã holding mixtã;
10. societate-mamã - o entitate care se aflã în una dintre urmãtoarele situaţii:
a) are majoritatea drepturilor de vot într-o altã entitate, denumitã filialã;
b) are dreptul de a numi sau de a înlocui majoritatea membrilor organelor de administrare, de conducere sau de supraveghere ale altei entitãţi, denumitã filialã, şi este în acelaşi timp acţionar/asociat sau membru al acelei entitãţi;
c) are dreptul de a exercita o influenţã dominantã asupra unei entitãţi, denumitã filialã, al cãrei acţionar/asociat sau membru este, în virtutea unui contract încheiat cu acea entitate ori a unor prevederi din actul constitutiv al entitãţii, în cazul în care legislaţia aplicabilã filialei îi permite acesteia sã fie supusã unor astfel de contracte sau prevederi;
d) este acţionar/asociat sau membru al unei entitãţi şi majoritatea membrilor organelor de administrare, de conducere sau de supraveghere ale acelei filiale, aflaţi în funcţie în exerciţiul financiar în curs, în exerciţiul financiar anterior şi pânã la data la care sunt întocmite situaţiile financiare consolidate, au fost numiţi numai ca rezultat al exercitãrii drepturilor sale de vot; aceastã prevedere nu se aplicã în cazul în care o altã entitate are faţã de acea filialã drepturile prevãzute la lit. a), b) sau c);
e) este acţionar/asociat sau membru al unei entitãţi şi controleazã singurã, în baza unui acord încheiat cu alţi acţionari/asociaţi sau membri ai acelei entitãţi, denumitã filialã, majoritatea drepturilor de vot în acea filialã;
f) are dreptul de a exercita sau, în opinia autoritãţilor competente, exercitã în fapt o influenţã dominantã ori un control asupra altei entitãţi, denumitã filialã;
g) societatea-mamã împreunã cu o altã entitate, denumitã filialã, sunt conduse pe o bazã unicã de cãtre societatea-mamã;
11. filialã - o entitate aflatã în relaţie cu o societate-mamã, în una dintre situaţiile prevãzute la pct. 10; toate filialele unei filiale trebuie, de asemenea, sã fie considerate filiale ale societãţii-mamã;
12. participaţie - drepturi în capitalul altor entitãţi, reprezentate sau nu de titluri care, prin crearea unei legãturi durabile cu acele entitãţi, sunt destinate sã contribuie la activitatea entitãţii ori deţinerea directã sau indirectã de cel puţin 20% din drepturile de vot ori din capitalul unei entitãţi;
13. grup - un grup de entitãţi, format dintr-o societate-mamã, filialele sale şi entitãţile în care societatea-mamã sau filialele sale deţin o participaţie, precum şi un grup de entitãţi legate între ele printr-o relaţie, alta decât cea dintre o societate-mamã şi o filialã, respectiv o relaţie în urmãtorul sens:
a) o entitate şi una sau mai multe entitãţi sunt conduse pe o bazã unicã, în virtutea unui contract încheiat cu acea entitate ori a prevederilor din statutul sau actul constitutiv al acelor entitãţi;
b) organele de administrare, de conducere sau de supraveghere ale uneia sau mai multor entitãţi sunt formate din aceleaşi persoane reprezentând majoritatea, aflate în funcţie în cursul exerciţiului financiar şi pânã la întocmirea situaţiilor financiare consolidate;
14. legãturi strânse - o situaţie în care douã sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate între ele prin:
a) participaţie, care înseamnã deţinerea, directã sau prin intermediul controlului, a 20% ori mai mult din drepturile de vot sau din capitalul unei entitãţi; sau
b) control, care înseamnã relaţia dintre o societate-mamã şi o filialã, în toate cazurile prevãzute la pct. 10, sau o relaţie similarã între orice persoanã fizicã sau juridicã şi o entitate; orice filialã a unei filiale este consideratã, de asemenea, o filialã a societãţii-mamã care este liderul acelor entitãţi. O situaţie în care douã sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate permanent de una şi aceeaşi persoanã printr-o relaţie de control este, de asemenea, privitã ca reprezentând o legãturã strânsã între astfel de persoane;
15. conglomerat financiar - un grup care, sub rezerva conformãrii cu prevederile art. 3, îndeplineşte urmãtoarele condiţii:
a) o entitate reglementatã este liderul grupului sau cel puţin una dintre filialele din grup este o entitate reglementatã;
b) în cazul în care existã o entitate reglementatã ca lider de grup, aceasta este o societate-mamã a unei entitãţi din sectorul financiar, o entitate care deţine o participaţie într-o entitate din sectorul financiar sau o entitate legatã cu o entitate din sectorul financiar printr-o relaţie în sensul pct. 13;
c) în cazul în care nicio entitate reglementatã nu este lider de grup, activitãţile grupului se desfãşoarã în principal în sectorul financiar în sensul prevederilor art. 3 alin. (1);
d) cel puţin una dintre entitãţile din grup este din sectorul asigurãrilor şi cel puţin una este din sectorul bancar sau al serviciilor de investiţii;
e) atât activitãţile consolidate şi/sau agregate ale entitãţilor din grup, desfãşurate în sectorul asigurãrilor, cât şi activitãţile consolidate şi/sau agregate ale entitãţilor care îşi desfãşoarã activitatea în sectorul bancar şi al serviciilor de investiţii sunt semnificative în sensul prevederilor art. 3 alin. (2) sau ale art. 4;
16. societate financiarã holding mixtã - o societate-mamã, alta decât o entitate reglementatã, care împreunã cu filialele sale, din care cel puţin una este o entitate reglementatã, şi împreunã cu alte entitãţi constituie un conglomerat financiar;
17. autoritãţi competente - autoritãţile din România sau dintr-un alt stat membru, care sunt împuternicite prin lege ori alte reglementãri sã supravegheze instituţiile de credit şi/sau societãţile de asigurare şi societãţile de reasigurare şi/sau societãţile de servicii de investiţii financiare, respectiv firmele de investiţii şi/sau societãţile de administrare a investiţiilor, fie la nivel individual, fie la nivelul grupului;
18. autoritãţi competente relevante:
a) autoritãţile competente din România sau dintr-un alt stat membru, responsabile cu supravegherea sectorialã la nivel consolidat a oricãreia dintre entitãţile reglementate dintr-un conglomerat financiar;
b) coordonatorul desemnat în conformitate cu prevederile art. 26, dacã este diferit de autoritãţile prevãzute la lit. a);
c) alte autoritãţi competente implicate, dacã autoritãţile prevãzute la lit. a) şi b) apreciazã ca fiind necesar; aceastã apreciere ia în considerare în special cota de piaţã deţinutã de entitãţile reglementate ale conglomeratului în alte state membre, în special dacã aceasta depãşeşte 5%, precum şi importanţa în cadrul conglomeratului a oricãrei entitãţi reglementate stabilite într-un alt stat membru;
19. tranzacţii intragrup - toate tranzacţiile în care entitãţile reglementate din cadrul unui conglomerat financiar se bazeazã fie direct, fie indirect pe alte entitãţi din acelaşi grup sau pe orice persoanã fizicã sau juridicã legatã de entitãţile din acel grup prin "legãturi strânse", pentru îndeplinirea unei obligaţii, contractuale ori nu, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit;
20. concentrarea riscurilor - toate expunerile care implicã o pierdere potenţialã, înregistrate de cãtre entitãţile din cadrul unui conglomerat financiar şi care sunt suficient de mari pentru a înrãutãţi solvabilitatea sau poziţia financiarã în general a entitãţilor reglementate dintr-un conglomerat financiar; astfel de expuneri pot fi cauzate de riscul de contrapartidã/riscul de credit, riscul de investiţii, riscul de asigurare, riscul de piaţã, alte riscuri sau o combinaţie ori o interacţiune a acestor riscuri;
21. stat membru - un stat membru al Uniunii Europene, precum şi un stat aparţinând Spaţiului Economic European;
22. Comitetul Conglomeratelor Financiare - organul instituit la nivelul Uniunii Europene, potrivit prevederilor Directivei 2002/87/CE privind supravegherea suplimentarã a instituţiilor de credit, a societãţilor de asigurare şi a societãţilor de servicii de investiţii financiare dintr-un conglomerat financiar şi privind modificarea directivelor 73/239/CEE, 79/267/CEE, 92/49/CEE, 92/96/CEE, 93/6/CEE şi 93/22/CEE ale Consiliului şi 2000/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, având drept competenţe asistarea Comisiei Europene în adoptarea modificãrilor cu caracter tehnic ale prevederilor directivei, precum şi formularea principiilor generale de evaluare a echivalenţei supravegherii suplimentare exercitate de autoritãţile competente dintr-un stat terţ, potrivit prevederilor art. 51;
23. stat terţ - un stat, altul decât un stat membru în sensul pct. 21.
(2) Orice subgrup al unui grup în sensul alin. (1) pct. 13, care îndeplineşte criteriile de la respectivul punct, va fi considerat un conglomerat financiar.
CAP. II
Identificarea conglomeratului financiar
ART. 3
(1) Activitãţile unui grup se desfãşoarã în principal în sectorul financiar, în sensul prevederilor art. 2 pct. 15 lit. c), dacã raportul dintre totalul activului bilanţier al entitãţilor reglementate şi al celor nereglementate din sectorul financiar, din cadrul grupului, şi totalul activului bilanţier al grupului în ansamblul sãu depãşeşte 40%.
(2) Activitãţile din diferite sectoare financiare sunt semnificative în sensul prevederilor art. 2 pct. 15 lit. e), dacã, pentru fiecare sector financiar, media aritmeticã între raportul dintre totalul activului bilanţier al acelui sector financiar şi totalul activului bilanţier al entitãţilor din sectorul financiar din cadrul grupului şi raportul dintre cerinţele de solvabilitate ale aceluiaşi sector financiar şi totalul cerinţelor de solvabilitate ale entitãţilor din sectorul financiar din cadrul grupului depãşeşte 10%.
(3) În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţã, sectorul financiar cel mai puţin important dintr-un conglomerat financiar este sectorul cu cea mai micã medie aritmeticã, iar sectorul financiar cel mai important dintr-un conglomerat financiar este sectorul cu cea mai mare medie aritmeticã. Pentru calculul mediei aritmetice şi pentru determinarea sectorului financiar cel mai puţin important şi a celui mai important, sectorul bancar şi sectorul serviciilor de investiţii financiare sunt considerate împreunã.
ART. 4
(1) Activitãţile intersectoriale se prezumã, de asemenea, a fi semnificative în sensul prevederilor art. 2 pct. 15 lit. e), dacã totalul activului bilanţier al sectorului financiar cel mai puţin important din grup depãşeşte echivalentul în lei a 6 miliarde euro.
(2) În cazul în care grupul nu atinge pragul prevãzut la art. 3 alin. (2), dar îl atinge pe cel prevãzut la alin. (1), autoritãţile competente relevante pot decide de comun acord sã nu considere grupul un conglomerat financiar sau sã nu aplice prevederile referitoare la concentrarea riscurilor, tranzacţiile intragrup sau la mecanismele de control intern şi la procesele de administrare a riscurilor, dacã ele apreciazã cã includerea grupului în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare ori cã aplicarea unor astfel de prevederi nu este necesarã sau nu ar fi corespunzãtoare ori ar genera confuzie în raport cu obiectivele supravegherii suplimentare, luând în considerare elemente cum ar fi:
a) mãrimea relativã a sectorului financiar cel mai puţin important al grupului, calculatã fie pe baza mediei aritmetice menţionate la art. 3 alin. (2), fie pe baza totalului activului bilanţier ori pe baza cerinţelor de solvabilitate ale unui astfel de sector financiar, nu depãşeşte 5%; sau
b) cota de piaţã, calculatã pe baza totalului activului bilanţier din sectorul bancar sau din cel al serviciilor de investiţii şi pe baza primelor brute subscrise în sectorul asigurãrilor, nu depãşeşte 5% în niciun stat membru.
(3) Deciziile luate în conformitate cu prezentul articol sunt notificate celorlalte autoritãţi competente implicate.
ART. 5
(1) Pentru aplicarea prevederilor art. 3 şi 4, autoritãţile competente relevante pot, de comun acord:
a) sã excludã o entitate din calculul rapoartelor, în cazurile prevãzute la art. 17;
b) sã ia în considerare respectarea pragurilor prevãzute la art. 3 pentru 3 ani consecutivi, astfel încât sã se evite schimbãrile bruşte de regim, şi sã nu ia în considerare aceastã respectare a pragurilor dacã existã schimbãri semnificative în structura grupului.
(2) În cazul în care un conglomerat financiar a fost identificat în conformitate cu prevederile art. 3 şi 4, deciziile prevãzute la alin. (1) sunt luate pe baza unei propuneri fãcute de coordonatorul acelui conglomerat financiar.
ART. 6
Pentru aplicarea prevederilor art. 3, autoritãţile competente relevante pot, în cazuri excepţionale şi de comun acord, sã înlocuiascã criteriul bazat pe totalul activului bilanţier cu unul sau cu ambii dintre urmãtorii parametri ori sã adauge unul dintre aceştia sau amândoi, respectiv totalul veniturilor şi activitãţile din afara bilanţului, dacã apreciazã cã aceştia prezintã o relevanţã deosebitã pentru scopurile supravegherii suplimentare în baza prezentei ordonanţe de urgenţã.
ART. 7
(1) În cazul conglomeratelor supuse deja supravegherii suplimentare, pentru aplicarea prevederilor art. 3, dacã rapoartele prevãzute în cadrul acelui articol scad sub 40% şi, respectiv, sub 10%, un raport inferior fixat la 35% şi, respectiv, la 8% se aplicã pentru urmãtorii 3 ani, pentru evitarea schimbãrilor bruşte de regim.
(2) În mod similar, în cazul conglomeratelor supuse deja supravegherii suplimentare, pentru aplicarea prevederilor art. 4, dacã totalul activului bilanţier al sectorului financiar cel mai puţin important din grup scade sub echivalentul în lei a 6 miliarde euro, un prag inferior, fixat la echivalentul în lei a 5 miliarde euro, se aplicã pentru urmãtorii 3 ani, pentru evitarea schimbãrilor bruşte de regim.
(3) Pe perioada prevãzutã în prezentul articol coordonatorul poate, cu acordul celorlalte autoritãţi relevante, sã decidã cã rapoartele inferioare sau suma mai micã prevãzute în prezentul articol vor înceta sã se aplice.
ART. 8
(1) Calculele prevãzute în cadrul prezentei secţiuni privind bilanţul trebuie sã se efectueze pe baza totalului activului bilanţier agregat al entitãţilor din grup, potrivit situaţiilor financiare anuale ale acestora. În vederea efectuãrii acestui calcul, entitãţile în care se deţine o participaţie trebuie sã fie luate în considerare pânã la concurenţa sumei din totalul activului bilanţier al acestora, corespunzãtoare cotei de participare proporţionale agregate, deţinutã de grup. Cu toate acestea, în cazul în care existã situaţii financiare consolidate, acestea sunt utilizate în locul situaţiilor financiare agregate.
(2) Cerinţele de solvabilitate prevãzute la art. 3 alin. (2) şi la art. 4 trebuie sã fie calculate în conformitate cu prevederile regulilor sectoriale aplicabile.
ART. 9
(1) Autoritãţile competente din România care au autorizat entitãţile reglementate identificã, pe baza prevederilor art. 2-8 şi ale art. 10-14, orice grup care intrã în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare. În acest scop:
a) autoritãţile competente din România care au autorizat entitãţi reglementate din cadrul grupului trebuie sã coopereze strâns ori de câte ori este necesar, inclusiv cu autoritãţi competente din alte state membre;
b) dacã o autoritate competentã din România apreciazã cã o entitate reglementatã autorizatã de acea autoritate competentã este membru al unui grup care poate fi un conglomerat financiar, ce nu a fost încã identificat, respectiva autoritate competentã trebuie sã comunice opinia sa celorlalte autoritãţi competente implicate.
(2) Coordonatorul desemnat în conformitate cu prevederile art. 26 informeazã societatea-mamã lider de grup sau, în absenţa societãţii-mamã, entitatea reglementatã cu cel mai mare total al activului bilanţier din cel mai important sector financiar din grup cã grupul a fost identificat ca un conglomerat financiar, precum şi asupra desemnãrii coordonatorului. De asemenea, coordonatorul informeazã autoritãţile competente care au autorizat entitãţile reglementate din grup şi autoritãţile competente ale statului membru în care societatea financiarã holding mixtã îşi are sediul central, precum şi Comisia Europeanã.
CAP. III
Supravegherea suplimentarã
SECŢIUNEA 1
Sfera de aplicare a supravegherii suplimentare
ART. 10
(1) Fãrã a se aduce atingere prevederilor privind supravegherea conţinute în regulile sectoriale, supravegherea suplimentarã a entitãţilor reglementate prevãzute la art. 1 se exercitã în mãsura şi dupã modalitãţile prevãzute în prezenta ordonanţã de urgenţã.
(2) Urmãtoarele entitãţi reglementate sunt supuse supravegherii suplimentare la nivelul conglomeratului financiar, în conformitate cu prevederile art. 15-45:
a) orice entitate reglementatã, care este liderul unui conglomerat financiar;
b) orice entitate reglementatã, a cãrei societate-mamã este o societate financiarã holding mixtã cu sediul central într-un stat membru;
c) orice entitate reglementatã, legatã de o altã entitate din sectorul financiar printr-o relaţie în sensul prevederilor art. 2 pct. 13.
ART. 11
(1) Orice subgrup al unui grup, care îndeplineşte criteriile pentru a fi conglomerat financiar, este supus supravegherii suplimentare.
(2) Coordonatorul desemnat pentru un anumit subgrup care este conglomerat financiar poate decide exceptarea acestuia de la regimul supravegherii suplimentare, fãrã a se aduce atingere obiectivelor de stabilitate financiarã.
ART. 12
Orice entitate reglementatã care nu este supusã supravegherii suplimentare, în conformitate cu art. 10 alin. (2), a cãrei societate-mamã este o entitate reglementatã sau o societate financiarã holding mixtã, cu sediul central într-un stat terţ, este supusã supravegherii suplimentare la nivelul conglomeratului financiar, în mãsura şi dupã modalitãţile prevãzute la art. 51 şi 52.
ART. 13
(1) Dacã persoane deţin participaţii sau legãturi de capital în una ori mai multe entitãţi reglementate sau exercitã o influenţã semnificativã asupra unor astfel de entitãţi, fãrã a deţine o participaţie ori fãrã a avea legãturi de capital, în alte cazuri decât cele prevãzute la art. 10 alin. (2) şi la art. 12, autoritãţile competente relevante determinã de comun acord, având în vedere obiectivele supravegherii suplimentare prevãzute de prezenta ordonanţã de urgenţã, dacã şi în ce mãsurã trebuie exercitatã supravegherea suplimentarã a entitãţilor reglementate, ca şi cum ar constitui un conglomerat financiar.
(2) În vederea aplicãrii unei astfel de supravegheri suplimentare, cel puţin una dintre entitãţi trebuie sã fie o entitate reglementatã în sensul prevederilor art. 1 şi trebuie sã fie îndeplinite condiţiile prevãzute la art. 2 pct. 15 lit. d) şi e).
(3) În vederea aplicãrii primului alineat reţelelor cooperatiste de credit, autoritãţile competente trebuie sã ia în considerare angajamentul financiar public al acestor grupuri faţã de alte entitãţi financiare.
ART. 14
Fãrã a se aduce atingere prevederilor art. 36 şi 37, exercitarea supravegherii suplimentare la nivelul conglomeratului financiar nu implicã în niciun fel obligaţia pentru autoritãţile competente de a exercita un rol de supraveghere pe bazã individualã a societãţilor financiare holding mixte, a entitãţilor reglementate dintr-un stat terţ aparţinând unui conglomerat financiar sau a entitãţilor nereglementate dintr-un conglomerat financiar.
SECŢIUNEA a 2-a
Poziţia financiarã
2.1. Adecvarea capitalului
ART. 15
(1) Fãrã a se aduce atingere regulilor sectoriale, supravegherea suplimentarã a adecvãrii capitalului entitãţilor reglementate dintr-un conglomerat financiar se exercitã în conformitate cu regulile prevãzute în prezenta ordonanţã de urgenţã şi în reglementãrile date în aplicarea acesteia.
(2) Entitãţile reglementate dintr-un conglomerat financiar trebuie sã se asigure cã, la nivelul conglomeratului financiar, sunt disponibile în permanenţã fonduri proprii, cel puţin la nivelul cerinţelor de adecvare a capitalului, calculate în conformitate cu una dintre metodele enumerate la art. 16 alin. (2) şi cu principiile tehnice, prevãzute în reglementãrile date în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţã.
(3) Entitãţile reglementate trebuie sã dispunã de politici corespunzãtoare de adecvare a capitalului la nivelul conglomeratului financiar.
(4) Cerinţele prevãzute la alin. (2) şi (3) fac obiectul supravegherii exercitate de cãtre coordonator în conformitate cu prevederile cap. IV.
(5) Coordonatorul trebuie sã se asigure cã efectuarea calculului prevãzut la alin. (2) se face cel puţin o datã pe an, dacã prin reglementãri nu se prevede o frecvenţã mai mare, fie de cãtre entitatea reglementatã care este liderul conglomeratului financiar, fie, în cazul în care conglomeratul financiar nu are drept lider o entitate reglementatã, de cãtre societatea financiarã holding mixtã sau de cãtre entitatea reglementatã din conglomeratul financiar identificatã de coordonator dupã consultarea cu celelalte autoritãţi competente relevante şi cu entitãţile reglementate din conglomeratul financiar, supuse supravegherii suplimentare.
(6) Rezultatele calculului şi datele relevante pentru calcul sunt transmise coordonatorului de cãtre entitatea reglementatã în sensul prevederilor art. 1, care este liderul conglomeratului financiar sau, în cazul în care conglomeratul financiar nu are drept lider o entitate reglementatã, de cãtre societatea financiarã holding mixtã ori de cãtre entitatea reglementatã din conglomeratul financiar, identificatã de coordonator dupã consultarea cu celelalte autoritãţi competente relevante şi cu entitãţile reglementate din conglomeratul financiar, supuse supravegherii suplimentare.
ART. 16
(1) În vederea calculãrii cerinţelor de adecvare a capitalului prevãzute la art. 15 alin. (2), urmãtoarele entitãţi sunt incluse în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare, în mãsura şi dupã modalitãţile definite în reglementãrile date în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţã:
a) o instituţie de credit, o instituţie financiarã sau o societate prestatoare de servicii auxiliare în sensul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 99/2006 ;
b) o societate de asigurare, o societate de reasigurare sau o societate holding de asigurare în sensul <>Legii nr. 32/2000 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
c) o societate de servicii de investiţii financiare, o firmã de investiţii, o societate de administrare a investiţiilor sau o instituţie financiarã;
d) societãţi financiare holding mixte.
(2) Cerinţele suplimentare de adecvare a capitalului se calculeazã prin aplicarea, în conformitate cu decizia coordonatorului luatã dupã consultarea cu celelalte autoritãţi competente relevante şi cu entitãţile reglementate din conglomeratul financiar, a uneia dintre urmãtoarele metode: metoda consolidãrii contabile, metoda deducerii şi agregãrii sau metoda deducerii valorii contabile/a cerinţei de solvabilitate.
ART. 17
(1) Coordonatorul poate decide sã nu includã o anumitã entitate în calculul cerinţelor suplimentare de adecvare a capitalului, în urmãtoarele cazuri:
a) dacã entitatea este situatã într-un stat terţ unde existã impedimente de naturã juridicã pentru transferul informaţiilor necesare, fãrã a se aduce atingere regulilor sectoriale privind obligaţia autoritãţilor competente de a refuza autorizaţia atunci când exercitarea efectivã a funcţiilor de supraveghere ale acestora este împiedicatã;
b) dacã entitatea prezintã un interes neglijabil în raport cu obiectivele de supraveghere suplimentarã a entitãţilor reglementate dintr-un conglomerat financiar;
c) dacã includerea unei entitãţi ar fi necorespunzãtoare sau ar produce confuzie în raport cu obiectivele supravegherii suplimentare.
(2) Dacã mai multe entitãţi urmeazã sã fie excluse potrivit alin. (1) lit. b), cu toate acestea ele trebuie sã fie incluse atunci când împreunã prezintã un interes ce nu poate fi neglijat în raport cu obiectivele supravegherii suplimentare.
(3) În cazul menţionat la alin. (1) lit. c), cu excepţia cazurilor de urgenţã, coordonatorul consultã celelalte autoritãţi competente relevante înaintea luãrii unei decizii.
(4) Dacã în unul dintre cazurile prevãzute la alin. (1) lit. b) şi c) coordonatorul nu include o entitate reglementatã în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare, autoritãţile competente însãrcinate cu supravegherea acelei entitãţi pot cere entitãţii care este liderul conglomeratului financiar informaţii care pot facilita supravegherea de cãtre acestea a entitãţii reglementate, chiar dacã respectiva entitate nu este situatã în aceeaşi jurisdicţie cu entitatea care este liderul conglomeratului financiar.
2.2. Concentrarea riscurilor şi tranzacţiile intragrup
ART. 18
(1) Fãrã a se aduce atingere regulilor sectoriale, supravegherea suplimentarã a concentrãrii riscurilor şi a tranzacţiilor intragrup în cazul entitãţilor reglementate dintr-un conglomerat financiar se exercitã în conformitate cu regulile prevãzute în prezenta ordonanţã de urgenţã şi în reglementãrile date în aplicarea acesteia.
(2) Entitãţile reglementate sau societãţile financiare holding mixte, dupã caz, trebuie sã raporteze periodic coordonatorului, potrivit reglementãrilor, orice concentrare semnificativã a riscurilor la nivelul conglomeratului financiar, precum şi toate tranzacţiile intragrup semnificative ale entitãţilor reglementate din cadrul unui conglomerat financiar, în conformitate cu regulile prevãzute în prezenta ordonanţã de urgenţã şi în reglementãrile date în aplicarea acesteia.
(3) Dacã nu se stabileşte altfel de cãtre coordonator, o tranzacţie intragrup se prezumã a fi semnificativã dacã valoarea acesteia depãşeşte cel puţin 5% din valoarea totalã a cerinţelor de adecvare a capitalului la nivelul unui conglomerat financiar.
(4) Informaţiile necesare sunt transmise coordonatorului de cãtre entitatea reglementatã care este liderul conglomeratului financiar sau, atunci când conglomeratul financiar nu are drept lider o entitate reglementatã, de cãtre societatea financiarã holding mixtã ori de cãtre entitatea reglementatã din conglomeratul financiar identificatã de coordonator dupã consultarea cu celelalte autoritãţi competente relevante şi cu entitãţile reglementate din conglomeratul financiar, supuse supravegherii suplimentare.
ART. 19
Concentrãrile de riscuri şi tranzacţiile intragrup sunt supuse supravegherii exercitate de coordonator, care va urmãri în mod deosebit riscul eventual de contaminare în cadrul conglomeratului financiar, riscul de conflict de interese, riscul de eludare a regulilor sectoriale, precum şi nivelul sau volumul riscurilor.
ART. 20
(1) Autoritãţile competente pot stabili, prin reglementãri date în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţã, limite cantitative, precum şi orice alte mãsuri de supraveghere care sã permitã atingerea obiectivelor de supraveghere suplimentarã, cu privire la orice concentrare a riscurilor la nivelul conglomeratului financiar.
(2) Autoritãţile competente pot stabili, prin reglementãri date în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţã, limite cantitative şi cerinţe calitative, precum şi orice alte mãsuri de supraveghere care sã permitã atingerea obiectivelor de supraveghere suplimentarã, cu privire la tranzacţiile intragrup ale entitãţilor reglementate dintr-un conglomerat financiar.
ART. 21
În cazul în care un conglomerat financiar are drept lider o societate financiarã holding mixtã, regulile sectoriale privind concentrarea riscurilor, dacã acestea existã, respectiv cele privind tranzacţiile intragrup ale sectorului financiar cel mai important din conglomeratul financiar, se aplicã sectorului financiar în ansamblul sãu, inclusiv societãţii financiare holding mixte.
ART. 22
Coordonatorul poate aplica la nivelul conglomeratului financiar prevederile sectoriale referitoare la tranzacţiile intragrup şi la concentrarea riscurilor, în special pentru a evita eludarea regulilor sectoriale.
ART. 23
Coordonatorul va informa Comitetul Conglomeratelor Financiare asupra principiilor de supraveghere aplicate referitoare la concentrarea riscurilor şi tranzacţiile intragrup.
2.3. Mecanisme de control intern şi procese de administrare a riscurilor
ART. 24
(1) Entitãţile reglementate trebuie sã se asigure cã la nivelul conglomeratului financiar existã procese adecvate de administrare a riscurilor şi mecanisme de control intern corespunzãtoare, inclusiv proceduri administrative şi contabile riguroase.
(2) Procesele de administrare a riscurilor includ:
a) principii de administrare şi de conducere sãnãtoase, cu aprobarea şi revizuirea periodicã a strategiilor şi politicilor de cãtre organele de administrare şi de conducere competente la nivelul conglomeratului financiar, în ceea ce priveşte toate riscurile asumate de acestea;
b) politici corespunzãtoare de adecvare a capitalului în vederea anticipãrii impactului strategiei lor asupra profilului de risc şi asupra cerinţelor de capital, aşa cum au fost stabilite în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţã şi ale reglementãrilor date în aplicarea acesteia;
c) proceduri adecvate care sã asigure cã sistemele lor de monitorizare a riscurilor sunt integrate corespunzãtor în modul lor de organizare şi cã sunt luate toate mãsurile pentru a se asigura cã sistemele implementate în toate entitãţile incluse în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare sunt coerente, astfel încât riscurile sã poatã fi mãsurate, monitorizate şi controlate la nivelul conglo-meratului financiar.
(3) Mecanismele de control intern cuprind:
a) mecanisme corespunzãtoare în ceea ce priveşte adecvarea capitalului, pentru a identifica şi mãsura toate riscurile semnificative şi pentru a determina un nivel al fondurilor proprii corespunzãtor riscurilor asumate;
b) proceduri de raportare şi proceduri contabile riguroase pentru a identifica, mãsura, monitoriza şi controla tranzacţiile intragrup şi concentrarea riscurilor.
(4) În toate entitãţile incluse în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare, potrivit prevederilor secţiunii 1 a cap. III, trebuie sã existe mecanisme adecvate de control intern pentru furnizarea oricãror date şi informaţii care ar fi relevante pentru scopurile supravegherii suplimentare.
(5) Procesele şi mecanismele prevãzute la alin. (1)-(4) fac obiectul supravegherii exercitate de coordonator.
CAP. IV
Mãsuri pentru facilitarea supravegherii suplimenare
SECŢIUNEA 1
Autoritatea competentã responsabilã cu exercitarea supravegherii suplimentare - coordonatorul
1.1. Criterii pentru desemnarea coordonatorului
ART. 25
În vederea asigurãrii unei supravegheri suplimentare corespunzãtoare a entitãţilor reglementate dintr-un conglomerat financiar, un coordonator unic, responsabil de coordonarea şi exercitarea supravegherii suplimentare, este desemnat dintre autoritãţile competente ale statelor membre implicate, inclusiv cele ale statului membru în care se aflã sediul central al societãţii financiare holding mixte.
ART. 26
(1) Desemnarea coordonatorului se bazeazã pe criteriile prevãzute la urmãtoarele alineate.
(2) În cazul în care un conglomerat financiar are drept lider o entitate reglementatã, coordonator este autoritatea competentã care a autorizat acea entitate reglementatã, potrivit regulilor sectoriale aplicabile.
(3) În cazul în care un conglomerat financiar nu are drept lider o entitate reglementatã, coordonator este autoritatea competentã identificatã în conformitate cu urmãtoarele principii:
a) în cazul în care societatea-mamã a unei entitãţi reglementate este o societate financiarã holding mixtã, coordonator este autoritatea competentã care a autorizat acea entitate reglementatã potrivit regulilor sectoriale aplicabile;
b) în cazul în care mai multe entitãţi reglementate cu sediul central în state membre au ca societate-mamã aceeaşi societate financiarã holding mixtã şi una dintre aceste entitãţi a fost autorizatã în statul membru în care se aflã sediul central al societãţii financiare holding mixte, coordonator este autoritatea competentã a entitãţii reglementate autorizate în acel stat membru;
c) în cazul în care mai multe entitãţi reglementate, care desfãşoarã activitate în sectoare financiare diferite, au fost autorizate în statul membru în care se aflã sediul central al societãţii financiare holding mixte, coordonator este autoritatea competentã a entitãţii reglementate care îşi desfãşoarã activitatea în sectorul financiar cel mai important;
d) în cazul în care conglomeratul financiar are drept lider mai multe societãţi financiare holding mixte cu sediul central în diferite state membre şi existã o entitate reglementatã în fiecare dintre aceste state, coordonator este autoritatea competentã a entitãţii reglementate cu cel mai mare total al activului bilanţier, dacã aceste entitãţi îşi desfãşoarã activitatea în acelaşi sector financiar sau autoritatea competentã a entitãţii reglementate din sectorul financiar cel mai importat;
e) în cazul în care mai multe entitãţi reglementate cu sediul central în state membre au ca societate-mamã aceeaşi societate financiarã holding mixtã şi niciuna dintre aceste entitãţi nu a fost autorizatã în statul membru în care se aflã sediul central al societãţii financiare holding mixte, coordonator este autoritatea competentã care a autorizat entitatea reglementatã cu cel mai mare total al activului bilanţier din sectorul financiar cel mai important;
f) în cazul în care conglomeratul financiar este un grup fãrã o societate-mamã în calitate de lider sau în orice alt caz, coordonator este autoritatea competentã care a autorizat entitatea reglementatã cu cel mai mare total al activului bilanţier din sectorul financiar cel mai important.
(4) În anumite cazuri, autoritãţile competente relevante pot, de comun acord, sã nu aplice criteriile prevãzute la alin. (2) şi (3), dacã aplicarea lor ar fi inadecvatã, având în vedere structura conglomeratului şi importanţa relativã a activitãţilor acestuia în diferite ţãri, şi sã desemneze o autoritate competentã diferitã în calitate de coordonator. În aceste cazuri, înaintea luãrii deciziei, autoritãţile competente acordã conglomeratului posibilitatea de a-şi exprima opinia asupra deciziei respective.
1.2. Atribuţiile coordonatorului
ART. 27
(1) Atribuţiile coordonatorului cu privire la supravegherea suplimentarã sunt urmãtoarele:
a) coordonarea colectãrii şi difuzãrii informaţiilor relevante sau esenţiale în condiţiile desfãşurãrii normale a activitãţii, precum şi în situaţii de urgenţã, inclusiv difuzarea de informaţii care prezintã importanţã pentru exercitarea atribuţiei de supraveghere a autoritãţii competente în baza regulilor sectoriale;
b) supravegherea şi evaluarea situaţiei financiare a unui conglomerat financiar;
c) evaluarea aplicãrii regulilor privind adecvarea capitalului, concentrarea riscurilor şi tranzacţiile intragrup, prevãzute la art. 15-23, precum şi în reglementãrile date în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţã;
d) evaluarea structurii, organizãrii şi a mecanismelor de control intern ale conglomeratului financiar, prevãzute la art. 24;
e) planificarea şi coordonarea activitãţilor de supraveghere atât în condiţiile desfãşurãrii normale a activitãţii, cât şi în situaţii de urgenţã, în colaborare cu autoritãţile competente relevante implicate;
f) alte atribuţii, mãsuri şi decizii stabilite coordonatorului prin prezenta ordonanţã de urgenţã sau care decurg din aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţã.
(2) În situaţia în care coordonatorul unui conglomerat financiar este o autoritate competentã din România, acesta îndeplineşte atribuţiile prevãzute la alin. (1) şi faţã de entitãţile dintr-un alt stat membru.
(3) În situaţia în care coordonatorul unui conglomerat financiar este o autoritate dintr-un alt stat membru, acesta poate îndeplini, faţã de entitãţile din România, atribuţiile prevãzute la alin. (1).
(4) În vederea facilitãrii supravegherii suplimentare şi pentru a fi fundamentatã pe o bazã juridicã extinsã, coordonatorul şi celelalte autoritãţi competente relevante şi, dacã este cazul, alte autoritãţi competente implicate încheie acorduri de coordonare. Prin aceste acorduri de coordonare se pot încredinţa atribuţii suplimentare coordonatorului şi se pot specifica procedurile pentru luarea deciziilor în cadrul supravegherii suplimentare, de cãtre autoritãţile competente relevante, astfel cum se prevede în art. 3-9, 13, 15-17, 30, 48 şi 51, precum şi procedurile pentru cooperarea cu alte autoritãţi competente.
(5) Fãrã a se aduce atingere posibilitãţii de delegare a competenţelor şi a responsabilitãţilor specifice de supraveghere, prevãzutã de regulile sectoriale, prezenţa unui coordonator însãrcinat cu atribuţii specifice privind supravegherea suplimentarã a entitãţilor reglementate dintr-un conglomerat financiar nu afecteazã atribuţiile şi responsabilitãţile autoritãţilor competente, prevãzute prin regulile sectoriale.
SECŢIUNEA a 2-a
Cooperarea şi schimbul de informaţii dintre autoritãţile competente
2.1. Schimbul de informaţii
ART. 28
(1) Fãrã a se aduce atingere responsabi-litã ţilor specifice stabilite potrivit regulilor sectoriale, autoritãţile competente responsabile de supravegherea entitãţilor reglementate dintr-un conglomerat financiar şi autoritatea competentã desemnatã drept coordonator al acelui conglomerat financiar coopereazã între ele în mod strâns, furnizându-şi reciproc orice informaţii esenţiale sau relevante pentru exercitarea atribuţiilor lor de supraveghere, potrivit regulilor sectoriale şi prezentei ordonanţe de urgenţã. În acest sens, autoritãţile competente şi coordonatorul comunicã, la cerere, orice informaţie relevantã şi, din oficiu, orice informaţie esenţialã.
(2) Autoritãţile competente din România realizeazã schimbul de informaţii cu autoritãţi competente din alte state membre pentru exercitarea atribuţiilor lor de supraveghere suplimentarã.
(3) Cooperarea trebuie sã asigure cel puţin colectarea şi schimbul de informaţii cu privire la urmãtoarele elemente esenţiale:
a) identificarea structurii grupului, a tuturor entitãţilor principale care aparţin unui conglomerat financiar, precum şi a autoritãţilor competente pentru entitãţile reglementate din acel grup;
b) strategiile conglomeratului financiar;
c) situaţia financiarã a conglomeratului financiar, în special în ceea ce priveşte adecvarea capitalului, tranzacţiile intragrup, concentrarea riscurilor şi profitabilitatea;
d) principalii acţionari şi conducãtorii conglomeratului financiar;
e) organizarea, administrarea riscurilor şi sistemele de control intern la nivelul conglomeratului financiar;
f) procedurile pentru colectarea informaţiilor de la entitãţile dintr-un conglomerat financiar şi pentru verificarea acelor informaţii;
g) dificultãţile întâmpinate de entitãţile reglementate sau de alte entitãţi ale conglomeratului financiar, care pot afecta în mod serios entitãţile reglementate;
h) principalele sancţiuni şi mãsurile excepţionale luate de autoritãţile competente în conformitate cu regulile sectoriale sau cu prezenta ordonanţã de urgenţã.
ART. 29
În mãsura în care sunt necesare pentru exercitarea atribuţiilor lor specifice, autoritãţile competente pot sã schimbe informaţii de natura celor prevãzute la art. 28 alin. (3), cu privire la entitãţile reglementate dintr-un conglomerat financiar, potrivit prevederilor din regulile sectoriale, cu urmãtoarele autoritãţi: bãnci centrale ale statelor membre, Sistemul European al Bãncilor Centrale şi Banca Centralã Europeanã.
ART. 30
(1) Fãrã a se aduce atingere responsabilitãţilor lor specifice, stabilite în baza regulilor sectoriale, înaintea luãrii unei decizii, atunci când deciziile sunt importante pentru atribuţiile de supraveghere ale celorlalte autoritãţi competente, autoritãţile competente implicate se consultã reciproc în ceea ce priveşte urmãtoarele elemente:
a) modificãri ale structurii acţionariatului, ale structurii organizatorice sau ale structurii de conducere ale entitãţilor reglementate dintr-un conglomerat financiar, care necesitã aprobarea ori autorizarea autoritãţilor competente;
b) principalele sancţiuni sau mãsurile excepţionale luate de autoritãţile competente.
(2) O autoritate competentã poate decide sã nu consulte celelalte autoritãţi în cazuri de urgenţã sau când o astfel de consultare ar putea compromite eficienţa deciziilor. În acest caz, autoritatea competentã informeazã fãrã întârziere asupra deciziilor luate de celelalte autoritãţi competente.
ART. 31
(1) Coordonatorul poate cere autoritãţilor competente ale statului membru în care o societate-mamã are sediul central şi care nu exercitã ele însele supravegherea suplimentarã, în conformitate cu prevederile art. 25 şi 26, sã solicite societãţii-mamã orice informaţii care ar fi relevante pentru exercitarea atribuţiilor de coordonare ale acestuia, prevãzute la art. 27, şi sã transmitã acele informaţii coordonatorului.
(2) Atunci când informaţiile prevãzute la art. 33 alin. (2) au fost deja comunicate unei autoritãţi competente în conformitate cu regulile sectoriale, autoritãţile competente responsabile de exercitarea supravegherii suplimentare se pot adresa acestei autoritãţi pentru a obţine informaţiile respective.
(3) În cazul în care coordonatorului îi sunt necesare informaţii care au fost deja date altei autoritãţi competente în conformitate cu regulile sectoriale, coordonatorul trebuie sã contacteze aceastã autoritate, în mãsura în care este posibil, pentru a preveni raportarea dublã cãtre diferite autoritãţi implicate în supraveghere.
ART. 32
(1) Colectarea sau deţinerea de informaţii cu privire la o entitate din cadrul unui conglomerat financiar, care nu este o entitate reglementatã, nu implicã în niciun fel cã autoritãţile competente trebuie sã aibã atribuţii de supraveghere ale acestor entitãţi la nivel individual.
(2) Informaţiile primite în cadrul supravegherii suplimentare şi în special orice schimb de informaţii dintre autoritãţile competente şi dintre acestea şi alte autoritãţi, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţã, sunt supuse prevederilor privind secretul profesional şi comunicarea informaţiilor confidenţiale din regulile sectoriale.
2.2. Accesul la informaţii
ART. 33
(1) Persoanele juridice, care sunt supuse supravegherii suplimentare, fie cã sunt sau nu entitãţi reglementate, trebuie sã-şi comunice reciproc orice informaţii relevante pentru scopurile supravegherii suplimentare.
(2) Autoritãţile competente responsabile cu exercitarea supravegherii suplimentare au acces la orice informaţie care ar fi relevantã pentru scopurile supravegherii suplimentare, atunci când iau contact, direct sau indirect, cu entitãţile dintr-un conglomerat financiar, fie cã sunt sau nu entitãţi reglementate.
(3) Orice entitate din România, reglementatã sau nereglementatã, care aparţine unui conglomerat financiar, furnizeazã informaţii la cererea coordonatorului, inclusiv în situaţia în care acesta este o autoritate competentã dintr-un alt stat membru.
2.3. Verificarea informaţiilor
ART. 34
În aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţã, pentru verificarea, în cazuri determinate, a informaţiilor referitoare la o entitate, reglementatã sau nereglementatã, care este parte a unui conglomerat financiar şi care este situatã într-un alt stat membru, autoritãţile competente din România coopereazã cu autoritãţile competente ale acelui stat membru pentru efectuarea verificãrii.
ART. 35
(1) Autoritãţile competente dintr-un alt stat membru care doresc, în cazuri determinate, sã verifice informaţiile referitoare la o entitate din România, reglementatã sau nereglementatã, care este parte a unui conglomerat financiar, solicitã autoritãţilor competente din România efectuarea verificãrii.
(2) Autoritãţile care primesc o astfel de cerere trebuie ca, în limitele competenţelor lor, sã efectueze verificarea fie ele însele, fie permiţând unui auditor sau expert sã o efectueze, fie permiţând autoritãţii care a formulat cererea sã o efectueze ea însãşi.
(3) Atunci când nu face ea însãşi verificarea, autoritatea competentã care a formulat cererea poate, dacã doreşte, sã participe la verificare.
SECŢIUNEA a 3-a
Societãţile financiare holding mixte
ART. 36
(1) Conducerea operativã a activitãţii unei societãţi financiare holding mixte, persoanã juridicã românã, trebuie sã fie asiguratã de douã persoane, care sã aibã onorabilitatea necesarã şi experienţã suficientã pentru a exercita acele atribuţii.
(2) Societãţile financiare holding mixte trebuie sã notifice coordonatorului numirea în funcţie a persoanelor prevãzute la alin. (1), inclusiv în situaţia în care coordonatorul este o autoritate competentã dintr-un alt stat membru, în condiţiile stabilite prin reglementãri.
(3) Coordonatorul urmãreşte în permanenţã îndeplinirea cerinţelor menţionate la alin. (1), dispunând mãsurile sau sancţiunile care se impun în caz de nerespectare a acestora, prevãzute la art. 43, respectiv la art. 44.
ART. 37
(1) Societãţile financiare holding mixte, persoane juridice române, trebuie sã organizeze şi sã conducã contabilitatea în conformitate cu prevederile Legii contabilitãţii nr. 82/1991, republicatã, şi ale reglementãrilor contabile specifice date în aplicarea acesteia şi sã întocmeascã situaţii financiare anuale care sã ofere o imagine fidelã a poziţiei financiare, a performanţei financiare, a fluxurilor de trezorerie şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfãşuratã la nivel de grup.
(2) Administratorii şi persoanele care asigurã conducerea operativã a societãţilor financiare holding mixte sunt responsabile pentru aplicarea alin. (1).
ART. 38
Societãţile financiare holding mixte sunt obligate sã prezinte coordonatorului situaţiile financiare consolidate, precum şi alte date şi informaţii solicitate de coordonator pentru scopurile supravegherii suplimentare, la termenele şi în forma stabilite prin reglementãri.
ART. 39
(1) Situaţiile financiare anuale consolidate ale societãţilor financiare holding mixte trebuie sã fie auditate de auditori financiari aprobaţi de coordonator. Coordonatorul poate respinge numirea unui auditor dacã apreciazã cã acesta nu dispune de experienţã şi independenţã adecvate pentru îndeplinirea sarcinilor specifice.
(2) În scopul auditãrii situaţiilor financiare, fiecare societate financiarã holding mixtã încheie contracte cu auditori financiari, persoane juridice, care, potrivit legislaţiei în domeniu, pot desfãşura activitate de audit financiar în România.
(3) Societãţile financiare holding mixte au obligaţia sã înlocuiascã periodic auditorul financiar sau sã solicite auditorului financiar înlocuirea periodicã a coordonatorului echipei care realizeazã auditul financiar, conform cerinţelor coordonatorului.
ART. 40
(1) Coordonatorul are acces la orice documente întocmite de auditorii financiari în cadrul activitãţii de audit.
(2) Coordonatorul, împreunã cu celelalte autoritãţi competente relevante, şi auditorii financiari ai societãţii financiare holding mixte se întâlnesc periodic pentru a discuta aspecte de interes comun în ceea ce priveşte activitatea conglomeratului financiar. La aceste întâlniri pot fi invitate şi persoanele care asigurã conducerea operativã a societãţii financiare holding mixte şi, respectiv, cele care asigurã conducerea operativã a entitãţilor reglementate din conglomeratul financiar.
ART. 41
(1) Auditorul financiar al unei societãţi financiare holding mixte trebuie sã informeze coordonatorul de îndatã ce, în exercitarea atribuţiilor sale, a luat cunoştinţã despre orice fapt sau decizie în legãturã cu societatea financiarã holding mixtã ori cu o entitate reglementatã din cadrul conglomeratului financiar, care:
a) reprezintã o încãlcare semnificativã a prezentei ordonanţe de urgenţã şi/sau a reglementãrilor ori a altor acte emise în aplicarea acesteia;
b) este de naturã sã afecteze activitatea conglomeratului financiar;
c) poate conduce la un refuz din partea auditorului financiar de a-şi exprima opinia asupra situaţiilor financiare sau la exprimarea de cãtre acesta a unei opinii cu rezerve.
(2) La solicitarea coordonatorului, auditorul financiar al societãţii financiare holding mixte are obligaţia sã furnizeze orice detalii, clarificãri şi explicaţii referitoare la datele cuprinse în situaţiile financiare consolidate ale societãţii financiare holding mixte.
(3) Îndeplinirea cu bunã-credinţã de cãtre auditorul financiar a obligaţiei de a informa coordonatorul, conform alin. (1) şi (2), nu constituie o încãlcare a obligaţiei de pãstrare a secretului profesional, care revine acestuia potrivit legii sau clauzelor contractuale, şi nu poate atrage rãspunderea acestuia.
ART. 42
Coordonatorul poate retrage aprobarea acordatã unui auditor financiar, în situaţia în care acesta nu îşi îndeplineşte în mod corespunzãtor atribuţiile prevãzute de lege sau nu respectã cerinţele de conduitã eticã şi profesionalã specifice.
SECŢIUNEA a 4-a
Mãsuri şi sancţiuni
ART. 43
În cazul în care entitãţile reglementate dintr-un conglomerat financiar respectã cerinţele referitoare la adecvarea capitalului, concentrarea riscurilor, tranzacţiile intragrup şi, respectiv, la mecanismele de control intern şi procesele de administrare a riscurilor, prevãzute de prezenta ordonanţã de urgenţã şi în reglementãrile date în aplicarea acesteia, dar, cu toate acestea, solvabilitatea riscã sã fie periclitatã sau tranzacţiile intragup ori concentrãrile de riscuri conduc la o deteriorare a poziţiei financiare a entitãţilor reglementate, coordonatorul poate lua, în ceea ce priveşte societatea financiarã holding mixtã, urmãtoarele mãsuri:
a) încheierea unui acord cu administratorii societãţii financiare holding mixte, care sã cuprindã un program de mãsuri de remediere;
b) solicitarea de informaţii auditorului financiar;
c) dispunerea înlocuirii auditorului financiar.
ART. 44
(1) În cazul în care entitãţile reglementate sau o societate financiarã holding mixtã dintr-un conglomerat financiar nu se conformeazã cerinţelor referitoare la adecvarea capitalului, concentrarea riscurilor, tranzacţiile intragrup şi, respectiv, la mecanismele de control intern şi procesele de administrare a riscurilor, prevãzute de prezenta ordonanţã de urgenţã şi în reglementãrile date în aplicarea acesteia, nu respectã condiţiile speciale impuse ori angajamentele asumate cu privire la supravegherea suplimentarã sau nu respectã oricare dintre mãsurile impuse potrivit prevederilor art. 43, coordonatorul poate aplica, în ceea ce priveşte societatea financiarã holding mixtã, urmãtoarele sancţiuni:
a) avertisment scris;
b) suspendarea din funcţie pe o perioadã determinantã a uneia sau a mai multor persoane care asigurã conducerea operativã a societãţii;
c) amendã aplicatã societãţii financiare holding mixte, ale cãrei limite, limita minimã şi cea maximã, sunt reprezentate de valorile cele mai mari care rezultã din aplicarea procentelor de 0,05% şi 1% atât la cifra de afaceri, realizatã în cursul exerciţiului financiar anterior, de cãtre entitatea reglementatã din sectorul asigurãrilor, filialã a societãţii financiare holding mixte, care a realizat cifra de afaceri cea mai ridicatã, cât şi la capitalul iniţial minim reglementat al entitãţii reglementate din sectorul bancar şi al serviciilor de investiţii, filialã a societãţii financiare holding mixte; dacã acest sector cuprinde mai multe filiale care sunt entitãţi reglementate, cuantumul amenzii se determinã prin raportare la capitalul minim al entitãţii reglementate care atinge nivelul de capital minim cel mai ridicat;
d) amendã aplicatã persoanelor care asigurã conducerea operativã, între 1-6 remuneraţii nete, conform nivelului acestora în luna precedentã datei la care s-a constatat fapta;
e) dispunerea înlocuirii, de cãtre societatea financiarã holding mixtã, a persoanei/persoanelor care asigurã conducerea operativã a societãţii.
(2) Pe perioada suspendãrii din funcţie, dispusã de coordonator în baza alin. (1) lit. b), se va asigura de cãtre societatea financiarã holding mixtã desemnarea, cu respectarea prevederilor art. 36 alin. (1), a unei persoane care sã asigure interimar conducerea operativã.
(3) Cuantumul amenzii trebuie sã fie raportat la gravitatea faptei sãvârşite. Amenzile încasate se fac venit la bugetul statului de jurisdicţia cãreia aparţine coordonatorul.
ART. 45
Coordonatorul comunicã autoritãţilor competente constatãrile efectuate potrivit prevederilor art. 43 şi 44.
ART. 46
Pentru scopurile supravegherii suplimentare, autoritãţile competente pot aplica entitãţilor reglementate aflate sub supravegherea lor oricare dintre mãsurile sau sancţiunile prevãzute de regulile sectoriale, care se aplicã în mod corespunzãtor.
ART. 47
(1) În situaţia în care coordonatorul unui conglomerat financiar este o autoritate dintr-un alt stat membru, acesta poate aplica sancţiuni şi faţã de societãţile financiare holding mixte, persoane juridice române.
(2) În situaţia în care coordonatorul unui conglomerat financiar este o autoritate competentã din România, acesta poate aplica sancţiuni şi faţã de o societate financiarã holding mixtã dintr-un alt stat membru.
ART. 48
Coordonatorul şi celelalte autoritãţi competente vor încheia acorduri de coordonare, dacã este necesar, în sensul corelãrii acţiunilor de supraveghere, pentru scopurile aplicãrii prevederilor art. 43-47.
ART. 49
Dacã o entitate reglementatã se foloseşte de apartenenţa sa la un conglomerat financiar pentru a se sustrage, total sau parţial, de la aplicarea regulilor sectoriale, autoritãţile competente pot aplica entitãţilor reglementate aflate sub supravegherea lor oricare dintre mãsurile ori sancţiunile prevãzute de regulile sectoriale corespunzãtoare.
ART. 50
Faptelor prevãzute la <>art. 44 le sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
CAP. V
Raporturile cu statele terţe
SECŢIUNEA 1
Societãţi-mamã din state terţe
ART. 51
Fãrã a se aduce atingere regulilor sectoriale, în cazul prevãzut la art. 12, autoritãţile competente din România verificã dacã entitãţile reglementate, a cãror societate-mamã are sediul central într-un stat terţ, sunt supuse supravegherii exercitate de autoritatea competentã a unui stat terţ, care este echivalentã cu aceea prevãzutã prin prevederile prezentei ordonanţe de urgenţã. Verificarea se efectueazã la cererea societãţii-mamã ori a oricãrei entitãţi reglementate autorizate în România sau într-un stat membru ori din oficiu, de cãtre autoritatea competentã din România care ar fi coordonator, dacã s-ar aplica criteriile prevãzute la art. 26 alin. (1). Acea autoritate competentã consultã celelalte autoritãţi competente relevante şi ia în considerare orice linii directoare aplicabile, elaborate de Comitetul Conglomeratelor Financiare. În acest scop, autoritatea competentã consultã Comitetul Conglomeratelor Financiare înaintea luãrii unei decizii.
ART. 52
(1) În absenţa supravegherii echivalente prevãzute la art. 51, autoritãţile competente relevante desemneazã un coordonator şi aplicã, prin analogie, entitãţilor reglementate dispoziţiile referitoare la supravegherea suplimentarã a entitãţilor reglementate prevãzute la art. 10 alin. (2) sau autoritãţile competente pot aplica una dintre metodele prevãzute la alin. (2).
(2) Autoritãţile competente pot aplica alte metode care sã asigure o supraveghere suplimentarã corespunzãtoare a entitãţilor reglementate dintr-un conglomerat financiar. Aceste metode trebuie sã fie agreate de coordonator, dupã consultarea cu celelalte autoritãţi competente relevante. Autoritãţile competente pot solicita în special înfiinţarea unei societãţi financiare holding mixte care are sediul central într-un stat membru şi pot sã aplice prezenta ordonanţã de urgenţã entitãţilor reglementate dintr-un conglomerat financiar care are drept lider acea societate financiarã holding mixtã. Metodele trebuie sã permitã atingerea obiectivelor supravegherii suplimentare stabilite în prezenta ordonanţã de urgenţã şi trebuie sã fie notificate celorlalte autoritãţi competente implicate şi Comisiei Europene.
SECŢIUNEA a 2-a
Cooperarea cu autoritãţile competente din statele terţe
ART. 53
Pentru scopurile supravegherii suplimentare prevãzute de prezenta ordonanţã de urgenţã, autoritãţile competente pot iniţia încheierea de acorduri privind mijloacele de exercitare a supravegherii suplimentare a entitãţilor reglementate dintr-un conglomerat financiar, cu autoritãţile competente din unul sau mai multe state terţe.
ART. 54
Autoritãţile competente informeazã Comisia Europeanã, Comitetul Consultativ Bancar, Comitetul Asigurãrilor şi Comitetul Conglomeratelor Financiare asupra rezultatelor negocierilor şi, dacã este cazul, asupra situaţiilor care rezultã din încheierea acordurilor.
CAP. VI
Dispoziţii finale
ART. 55
Banca Naţionalã a României, Comisia Naţionalã a Valorilor Mobiliare şi Comisia de Supraveghere a Asigurãrilor vor emite reglementãri comune în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţã.
ART. 56
Prezenta ordonanţã de urgenţã intrã în vigoare la 1 ianuarie 2007.
*
Prezenta ordonanţã de urgenţã transpune în legislaţia naţionalã cap. I şi II, cu excepţia paragrafului 4 al art. 6, precum şi cap. V şi VI, cu excepţia paragrafului 1 lit. a) şi a paragrafului 2 ale art. 30, din Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2002/87/CE din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentarã a instituţiilor de credit, a societãţilor de asigurare şi a societãţilor de servicii de investiţii financiare dintr-un conglomerat financiar, precum şi modificarea directivelor Consiliului 73/239/CEE, 79/267/CEE, 92/49/CEE, 92/96/CEE, 93/6/CEE şi 93/22/CEE şi a directivelor 98/78/CE şi 2000/12/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 035 din 11 februarie 2003.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemneazã:
Ministrul
finanţelor publice,
Sebastian Teodor
Gheorghe Vlãdescu
Ministrul
integrãrii europene,
Anca Daniela Boagiu
Bucureşti, 6 decembrie 2006.
Nr. 98.
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
